Completare – lecția din 22.XI.2022 – de transcris (temă) !

 Textul descriptiv transmite informații în scopul realizării unei imagini pe care cititorul și-o poate
închipui și care poate fi: un peisaj, un portret, prezentarea unei case, a unei străzi, a unui oraș,
fenomene ale naturii etc. Descrierea este un mod de expunere atât în operele literare (tabloul,
portretul), cât și în textele nonliterare (ghiduri turistice, anunțuri etc.). Categorii gramaticale relevante
într-o descriere: substantivele, adjectivele și adverbele!
 Descrierea este folosită în textele narative, constituind adesea o pauză narativă, în textele lirice
(pastelul) și în cele dramatice.

 Textul narativ (epic) este modalitatea de comunicare scrisă, prin care autorul își exprimă concepția
despre lume și viață în mod indirect, prin intermediul personajelor, apelând la narațiune, descriere și
dialog.
 După unii cercetători, un text narativ propriu-zis (o narațiune) trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
o să înfățișeze cel puțin 2 evenimente,
o evenimentele prezentate să fie în succesiune CRONOLOGICĂ,
o evenimentele să fie legate de cauză,
o evenimentele să implice persoane sau personaje care acționează.
Elementele de bază ale unui text narativ sunt: NARATORUL, SUBIECTUL, PERSONAJELE,
TIMPUL și SPAȚIUL evenimentelor. Verbele – au un rol important într-o narațiune!
! Textele narative pot cuprinde pasaje aparținând altor structuri textuale: descriptiv, argumentativ,
dialogat etc.
 Există narațiuni ficționale (care povestesc întâmplări inventate) și narațiuni nonficționale (care
povestesc întâmplări petrecute în realitate).
 Evocarea – recitiți cap. al VII-lea (”Ora de istorie”) din ”Viața ca o pradă” – M. Preda

În operele de tip memorialistic, autobiografiile fictive și confesiunile romanești (proprii romanului)

se manifestă narațiunea subiectivă (autodiegetică), naratorul-personaj narează la persoana I șirul
evenimentelor. Acest tip de narațiune este realizată adesea prin alternarea relatării autobiografice la
pers. I cu povestirea obiectivă la pers. a III-a.
Memorialistica însumează scrierile care înregistrează o experiență proprie, acțiuni și întâmplări trăite de
autorul însuși.
Literatura de frontieră/graniță este reprezentată de creațiile literare care conțin mărturii (memorii,
amintiri, scrisori, jurnal) sau de literatura de călătorie (memorii, reportaj, note sau jurnal de călătorie).
1) Reportajul este o specie a literaturii de frontieră, fiind amplasat între beletristică și documentar.
Aparține stilului publicistic. Reportajul literar românesc a dobândit strălucire prin creațiile
scriitorului Geo Bogza.

2) Memorialistica – consemnează o experiență personală; de regulă, textele memorialistice

menționează data și locul în care s-au întâmplat evenimentele, faptele relatate.
 *Jurnalul – este un text memorialistic în care se consemnează gânduri, stări, întâmplări personale,
situații care s-au petrecut în cursul unei zile. Jurnalul are caracter confesiv. Termenul de jurnal
provine din latinescul ”diurnalis”. Etimologie: în franceză – ”journal”, ”jour” înseamnă ”zi”.

3) Notele de călătorie - creații care consemnează zilnic și cronologic evenimentele dintr-o călătorie pe
parcursul desfășurării ei.

Atenție! Textul explicit este un text argumentativ, iar cel implicit este text narativ.
În textul explicit, cititorul își dă seama despre ce este vorba datorită argumentelor aduse de autor. În
textul implicit, cititorul trebuie să descopere ideea, concepția autorului, aceasta fiind doar sugerată,
exprimată cu subtilitate (uneori metaforic).