Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Textul narativ - posteste intamplari, senimente reale Sau imaginare si se caracterizeaza prin
folosirea rbelor la imperfect, la perfect simplu sau la prezentul gnomic (care exprima actiunea
fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-M.w). Principalul mod de expunere il
constituie naratiunea, caracterizata prin relatarea a cel putin doua enimente aflate in relatie
cauzala, derulate in succesiune cronologica si la care sa participe unul sau mai multe personaje.
Textul epic (narativ) este modalitatea de comunicare scrisa, prin care autorul isi exprima
conceptia despre lume si viata in mod indirect, prin intermediul personajelor, apeland la
naratiune, descriere si dialog.
a) autorul este persoana reala care creeaza o opera artistica, stiintifica sau publicistica si se
detaseaza de narator sau de eul liric. in literatura culta, autorul are o identitate anume si se mai
numeste scriitor (prozator, poet, dramaturg), pe cand in literatura populara autorul este anonim.
In textul narativ, autorul este cel care a creat unirsul epic, iar naratorul este cel care comunica
enimentele postite cititorului fictiv (naratarUlui).
b) naratorul este o instanta intermediara intre autor si cel ce relateaza intamplarile in opera,
folosind rbele "dicendi" (a zice) si "sentiendi" (a simti). Autorul este cel care a creat unirsul epic,
iar naratorul este cel care comunica enimentele postite cititorului fictiv (naratarulut). Autorul
corespunde unei entitati reale (scriitorul caruia ii apartine opera), in timp ce naratorul este autorul
textual, entitatea fictiva care relateaza textul.
* Punctul de dere al naratorului in relatie cu autorul si cu discursul epic al operei defineste mai
multe tipuri de narator.
- este o prezenta independenta, care posteste intamplarile unui cititor fictiv si se deosebeste de
autor prin faptul ca acesta este cel care a creat unirsul epic al operei; ,
c) personajul este principalul element al unei opere epice sau dramatice (niciodata lirice), care
determina actiunea, se aflain centrul enimentelor si intamplarilor ori poate fi o puternica
personalitate umana in jurul careia se construieste esenta ideatica a creatiei literare. Personajele
pot fi nu numai fiinte umane, ci si animale, pasari, te, fapturi inchipuite sau chiar obiecte si pot fi
clasificate dupa variate criterii: contributia la actiune, curente literare, valoarea etica, apartenenta
sociala, structura spirituala, criteriul estetic etc.
Personajul literar este conturat, de regula, din doua perspecti: una sociala (exterioara) si cealalta
psihologica (interioara), aceste coordonate determinand si conflictele in care sunt implicate
personajele: conflictul exterior si conflictul interior.
d) cititorul este destinatarul/receptorul unui text literar, stiintific, publicistic; el este sinonim cu
"lector" (vb. "a lectura").
- lectorul inocent - se deprinde cu textul prin lecturarea acestuia, adica realizeaza un prim nil de
lectura;
- lectorul eficient - citeste textul si selecteaza- anumite pasaje, idei, semnificatii, in functie de
obiectile precise .pe care le urmareste;
- lectorul competent - este cititorul cu experienta, care poate interpreta, explica si aprecia un text,
in derea emiterii de opinii autorizate.
*cititorul concret - care numeste persoana reala, cu o anumita identitate, pregatire intelectuala,
care traieste intr-o epoca istorica determinata, contemporan sau nu cu autorul;
*cititorul abstract este receptorul posibil, inzestrat cu abilitati de lector, care ar putea sesiza in
mod optim valentele operei literare;
*naratarul este cititorul fictiv al unei opere literare, cititorul imaginar care exista numai in
aparenta, conntional si caruia i se adreseaza naratorul pe parcursul discursului sau narativ.
*cea numita "din spate", in care naratorul cunoaste mai mult decat personajul, naratiunea este la
persoana alIJ-a, naratorul este omniscient si omniprezent, adica stie tot ceea ce fac, gandesc sau
intentioneaza sa intreprinda personajele, se afla mereu la fata locului si comunica aceste fapte
cititorului fictiv; el se identifica, uneori, cu autorul in cazul romanului realist;
*cea numita "impreuna cu", in care naratorul stie tot atat cat si personajul, naratiunea este la
persoana I, iar personajul' narator posteste o intamplare in care este implicat direct, participand
ca erou literar in succesiunea faptelor;
*cea numita "din afara", in care naratorul stie mult mai putin decat personajul, iar naratorul-
martor relateaza o intamplare la care a asistat, postind numai ce a vazut, a auzit sau a sesizat, fara
sa poata patrunde pana in gandurile sau sufletul personajelor implicate in actiune.
subiectului etc.
***
Referirile lui G.Genette, in studiul "uri", Ed.Unirs, 1978 si conceptele din lucrarea "Dictionar de
stiinte ale limbii", de Angela Bidu-Vranceanu, Cristina Calarasu, Liliana Ionescu-Ruxandoiu,
Mihaela Mancas, Gabriela Pana Dindelegan, Ed. Nemira, 2001, definesc principalele
caracteristici si componente ale structurii prozei literare.
♦I. Diegeza este conceptul prin care se intelege inlantuirea de fapte si intamplari relatate intr-o
opera epica, termenul pronind din lb.germana, "diegese", si inseamna "postire, naratiune,
expunere" (cf. "Dictionar" -ed. Litera international).
- naratie - actul real ori fictiv care produce acest discurs, actiuneaInsasi de a posti;
*Diegetic, a denumeste acel element al structurii narati care se refera la enimentele reale ori ficti
ale operei epice.
A. in postirea "in rama" sau "naratiunea in naratiune", G.Genette desprinde doua tipuri/ niluri
narati:
a) naratiune extradiegetica - realizata la primul nil, care constituie rama exterioara, naratiunea
ampla in interiorul careia sunt incluse toate postirile volumului;
De exemplu, alternantele de persoana in romanul lui Camil Petrescu "Patul lui Procust":
persoana I apare in scrisorile incluse (cu autori diferiti) in jurnalul lui Fred Vasilescu si in notele
desubsol ale autorului. Dar aceleasi personaje, uneori in legatura cu aceleasi enimente relatate,
sunt desemnate sub forma persoanei a IlI-a in postirile celorlalti eroi despre ele. Rezulta o
structura narativa foarte complicata,. in partea autodiegetica, care ambiguizeaza perspectiva
asupra Istoriei, ca suita a enimentelor relatate.
NARATIUNE