Narativul literar

„Florin scrie un roman“

de Mircea Cărtărescu

I. Date despre autor și operă

Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956) este conferențiar universitar la Catedra de literatură
română a Facultății de Litere a Universității din București.
Este autor de poezii, proză, eseuri, publicistică, jurnale. A debutat ca poet cu volumul
Faruri, vitrine, fotografii în anul 1980 și este cunoscut pentru operele literare: Levantul,
Enciclopedia zmeilor, Gemenii, REM, Mendebilul, Fata de la marginea vieții – povestiri alese,
Solenoid. Operele sale au fost traduse în foarte multe limbi străine. A primit numeroase premii
naționale și internaționale.

II. Trăsăturile textului

Textul narativ literar. Trăsături

Textul narativ literar – prezintă o succesiune de fapte și întâmplări, închipuite de către scriitor,
ordonate în timp și spațiu, la care participă o serie de personaje.

Trăsături ale textului narativ literar:

- Acțiunea reprezintă totalitatea evenimentelor dintr-un text narativ și este organizată în

funcție de un fir narativ.
Firul narativ constituie înlănțuirea faptelor, în ordinea în care s-au petrecut.
- Acțiunea textului narativ este structurată pe momente ale subiectului (expozițiunea,
intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul).
- Acțiunea textului narativ se desfășoară într-un anumit context spațio-temporal.
Acțiunea are coordonate spațio-temporale reale sau imaginare, precise sau
nedeterminate.
Totalitatea locurilor unde se petrece acțiunea formează spațiul, care este descris pentru
a crea impresia de realitate. Locul unde se desfășoară o întâmplare poate fi: real sau imaginar,
interior sau exterior, rural sau urban (citadin). Indicii de spațiu se pot referi la poziționarea
geografică a locului unde se petrece acțiunea, denumindu-l, sau la decor.
Timpul acțiunii poate fi indicat direct în text prin prezentarea unui eveniment istoric
sau a cuvintelor naratorului. Indirect, timpul se poate deduce din aspecte meteorologice
specifice anotimpurilor, ale vestimentației, ale activităților desfășurate de personaje. Indicii de
timp pot denumi momentul în care se petrece acțiunea, durata acesteia sau ordinea
întâmplărilor.
- La acțiune participă o serie de personaje / acțiunea textului narativ este pusă pe seama
unor personaje, „ființe de hârtie“.
Pesonajul este ființa de hârtie care participă la acțiunea prezentată într-o operă literară.
Personajul poate fi:
 Personaj principal sau protagonist- este personajul care ocupă locul central în
acțiune, fiind prezent în toate momentele acesteia.
  Personaj secundar – este personajul care are un rol mai puțin important în
acțiune, dar care vine în relație directă cu personajul principal.
 Pesonaj episodic – este cel care apare într-un singur episod al acțiunii.
 Personaj figurant – este cel care este un simplu martor al cărui rol în acțiune
este lipsit de importanță.
- Naratorul este vocea imaginată de autor care povestește faptele și întâmplările într-un
text narativ. Este o „ființă de hârtie“ care este dependentă de existența universului ficțional,
fiind plasat în interiorul evenimentelor ca narator subiectiv ce povestește la persoana I / fiind
plasat în afara evenimentelor ca narator obiectiv ce povestește la persoana a III-a.
Instanțele comunicării într-un text narativ sunt naratorul și personajele, „ființe de
hârtie“, rezultate ale imaginației autorului. Naratorul relatează întâmplările la care participă
personajele fie folosind verbe și pronume la persoana I, când este narator subiectiv (implicat
în ceea ce relatează ca personaj al acțiunii sau ca martor), fie folosind verbe și pronume la
persoana a III-a, fiind un narator obiectiv (care nu se implică în acțiune).
- Narațiunea este modul de expunere dominant într-un text narativ, care se îmbină în
mod armonios cu descrierea și dialogul. Narațiunea are rolul de a prezenta succesiunea de
fapte și întâmplări într-o ordine cronologică. Dialogul prezintă schimbul de replici între două
sau mai multe personaje și conferă dinamism acțiunii textului, fiind în același timp și un
mijloc de caracterizare a personajelor. Descrierea are rolul de a prezenta cadrul spațio-
temporal în care se petrece acțiunea și de a portretiza personajele.
În textul narativ, relatarea unei singure întâmplări alcătuiește o secvență narativă. În
funcție de intenția autorului, aceste secvențe pot fi organizate prin diferite tehnici narative:
înlănțuirea, alternanța, inserția.
 Prezentarea întâmplărilor în ordine cronologică se numește înlănțuire. La nivel
sintactic, secvențele pot fi alăturate (juxtapuse) sau legate prin cuvinte, expresii
care asigură continuitatea (mai întâi, după aceea, apoi, la urmă, în sfârșit etc.).
Prin înlănțuire ritmul narațiunii devine alert.
 Prezentarea simultană a două sau mai multe secvențe poartă numele de
alternanță. Întâmplările se pot petrece în același timp, dar în spații diferite sau
se pot desfășura în momente diferite, făcându-se o trecere între prezent și
trecut. Alternanța se evidențiază prin formule asemănătoare cu: în același timp,
în acest timp, pe când, în vremea aceasta etc.
 Încadrarea unei secvențe narative sau a unei povestiri într-o altă povestire se
realizează prin tehnica inserției.