Textul epic

„Platanos“
de Doina Ruști

I. Date despre autor și operă

Prozatoare și scenaristă, Doina Ruști este una dintre vocile importante ale literatu rii
actu ale. Romanele sale (Omulețul Roșu, Zogru, Fantoma din moară, Lizoanca la 11 ani,
Mâța Vinerii, Homeric) sunt apreciate pentru forța lor narativă, fiind traduse în numeroase
limbi. A scris texte și pentru câteva volume de literatură pentru copii din seria Cărțile mele.
Platanos este un text inedit.
II. Conținutul textului
1. Tema textului
Tema textului este prietenia. Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între
ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă.
Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în
situații de criză, o atitudine de loialitate, bună-credință și altruism. Relația de prietenie se
bazează pe încrederea reciprocă.
Prietenia în textul Platanos este manifestată prin oricare din calitățile următoare:
• Prietenul la nevoie se cunoaște. (proverb)
• dorința de bine pentru cealaltă persoană
• simpatie
• onestitate
• înțelegere reciprocă
• încredere reciprocă
• ajutor în situații de cumpănă
• bucurie de prezența celeilalte persoane
2. Semnificația titlului
Titlul textului este alcătuit dintr-un substantiv propriu, care denumește o specie de
arbore. Platanos este un cuvânt provenit din limba greacă (platanus), reprezentând numele
unui arbore falnic al vieții, decorativ și maiestuos.

3. Acțiunea
Planul simplu de idei

1 În tabără apare un nou-venit, care-i impresionează pe toți.

2 Platanos le povestește celor din tabără „lucruri neobișnuite“ din lumea de dincolo de râu, stârnindu-le
imaginația.
3 Cati le aduce prăjituri celor din tabără.
4 Sisinel îi cere lui Cati cartea Singur pe lume, despre care a aflat de la Platanos.
5 Sisinel este fascinat de Platanos și îi cere lui Cati să-l mute lângă acesta, dar Cati refuză.
6 După ce Platanos îl numește pe Sisinel „prietenul“ lui, acesta o roagă din nou pe Cati să-l mute
lângă noul venit.
7 Cati îl mută pe Sisinel lângă Platanos, avertizându-l că are dreptul la o singură opțiune și
că nu se poate întoarce la locul lui.
8 Mutarea îi face rău lui Sisinel, dar încet-încet își revine și se bucură de compania lui Platanos.
9 Atât Sisinel, cât și Platanos încep să se transforme, cei doi începând să comunice din ce
în ce mai greu.
10 Sosește primăvara și Sisinel înflorește. El își regăsește vechii prieteni, pe Vio și pe Năsosu.

4. Timpul și spațiul acțiunii

Acțiunea se petrece într-o ,,tabără”. „Tabăra“ nu pare a fi ceea ce putem crede la
început: o tabără de vacanță, în care copiii se relaxează. Este mai degrabă un loc ce poate fi
asociat cu un „orfelinat“ (un loc al copiilor abandonați).
Spațiul de desfășurare a acțiunii este împărțit între două lumi paralele: cea situată
în „tabără“ (ce reprezintă lumea plantelor, care se suprapune lumii oamenilor) și lumea „de
dincolo de râu“ (o lume misterioasă, necunoscută, marcată printr-o sintagmă care trimite
cititorul către o lume de basm).
Timpul de desfășurare a acțiunii se întinde de-a lungul câtorva anotimpuri, marcate
prin asocierea dintre stările plantelor și anotimpul respectiv.
5. Personajele textului
Personajele textului sunt: Sisinel (personaj-narator), Platanos, Vio, Năsosu și Cati.
Personajele textului, Sisinel, Platanos, Vio, Năsosu, luate din lumea plantelor, sunt construite
pe baza personificării.
Sisinel, Vio și Năsosu trăiesc în pământul umed de lângă râu, în mlaștină. Aceste
plante „se pot adapta și pe pământ mai pietros“, fapt care sugerează o adaptabilitate a acestor
trei plante la diferite tipuri de sol.
Trăsături ale personajului Sisinel:
 trăsături fizice: are muguri „pe la gene“, iar după transformare, îi apar frunze pe tot
corpul și este „plin de flori albe“;
 este atent la tot ce se petrece în jurul lui;
 odată cu venirea lui Platanos, își pune probleme de identitate („numele meu, care
atâta vreme mi se păruse frumos, începea să sune aiurea“);
 este curios și dornic să afle mai multe („Îmi doream să-l ascult, mai ales să-i pun
acele întrebări pe care nu îndrăzneam să le pun altcuiva“);
 la un moment dat, se dovedește a fi nerecunoscător față de vechii prieteni („nu o mai
puteam suporta pe Vio, Năsosu mi se părea necioplit, iar de ceilalți mă răcisem, deși
multă vreme fuseseră singurii mei prieteni“);
 este hotărât și dornic de a-și asuma alegerile („Dacă nu mă muți lângă el, nu mai
vreau să mănânc și nici să vorbesc!“);
 se dovedește a fi devotat noului său prieten („Ore în șir l-am ascultat cu emoție“).
Ex. 11 Năsosu „împlinise deja 14 ani“; Sisinel, fiind „cel mai mic“ avea probabil
12 sau 13 ani, iar Vio, care stă între ei, are probabil 13 ani sau 13 ani și jumătate.
Ex. 12 Având în vedere experiențele lui și poziția pe care o are față de ceilalți, este
posibil ca Platanos să fie puțin mai mare decât cele trei plante.
 Platanos trăiește pe aleile grădinii și se deosebește de celelalte plante: prin
înălțime, prin faptul că aparține unei specii diferite (este un arbust), prin locul în care este de
obicei plantat, prin numele savant (față de denumirile populare ale celorlalte plante). De
asemenea, experiențele în lumea „de dincolo de râu“ îl fac misterios în ochii celor care nu au
pășit pe acel tărâm. Limbajul pe care-l folosește arată că este cultivat, știe limbi străine (Mais
ça, cʼest inacceptable!).
Trăsături ale personajului Platanos:
 trăsături fizice: „destul de înalt pentru vârsta lui“, „voce încântătoare“ și „jovială“,
„avea un fel de luminiță în ochi“, „din umerii lui creșteau crengi groase“, „vocea,
altădată catifelată, se făcuse o șoaptă“, „el era acum falnic“;
 distins („luminat de acea clemență interioară“), dar modest („nu era îngâmfat“);
 misterios („mi se părea cea mai enigmatică ființă din câte văzusem“);
 fascinant (captează atenția tuturor, prin poveștile despre experiențele lui din lumea
de „dincolo de râu“ și prin cunoștințele sale);
 cititor pasionat
 disponibil pentru o „prietenie extremă“ („Dacă vii aici, o să-ți țin de urât pe vreme de
ploaie.“)
Cati este cea care îngrijește plantele din „tabără“. Poate fi considerată părintele
sau profesorul celor patru plante, pentru că o ajută pe fiecare să se dezvolte și să ajungă la
maturitate.
Ex. 10. Trăsăturile fizice și morale ale lui Cati ce rezultă din cele patru fragmente
sunt: o persoană veselă, care știe să le facă daruri plantelor din „tabără“ (primul fragment);
Cati are o față simpatică („de gogoașă“), este o persoană dedicată meseriei, asumându-și
responsabilitatea pentru îngrijirea cât mai bună a fiecărei plante (al doilea fragment); Cati este
o persoană afectuoasă: ea este mirată de alegerea lui Sisinel de a fi mutat lângă Platanos, pen-
tru că îi pasă de acest dedițel, căruia îi oferă toată atenția ei; respectă alegerea lui Sisinel,
avertizându-l însă că nu poate reveni asupra deciziei, ceea ce sugerează că este o persoană
empatică și atentă la nevoile plantelor pe care le îngrijește (al treilea fragment); Cati este o
persoană de încredere, cu o fizionomie plăcută, simpatică, ceea ce sugerează atât frumusețea
fizică, cât și cea interioară a personajului (fragmentul al patrulea).
6. Naratorul
Întâmplările sunt narate din perspectiva lui Sisinel, la persoana I, singular, deși
vocea naratorului putea fi asociată inițial unui copil. Naratorul deține și rolul de personaj,
fiind, astfel, un narator subiectiv, implicat în ceea ce relatează.
 7. Modurile de expunere
Modul de expunere dominant în text este narațiunea care se îmbină în mod
armonios cu dialogul și descrierea.
III. Trăsăturile textului epic
Textul epic (opera epică) este creația literară, în versuri sau în proză, în care autorul
își exprimă în mod indirect gândurile, ideile, sentimentele, prin intermediul acțiunii, al
personajelor și al naratorului.
Trăsăturile textului epic:
- Acțiunea textului epic este constituită din totaliatatea faptelor și întâmplărilor
relatate într-o ordine cronologică (rezumatul) / Acțiunea textului epic este structurată pe
momente ale subiectului (povestire pe momente ale subiectului).
Într-un text epic, firul narativ poate cuprinde toate etapele acțiunii sau momente ale
subiectului specifice unei narațiuni sau doar o parte a acestora. Unele texte încep direct cu
intriga, cu momentul ce rupe echilibrul inițial și declanșează acțiunea, fără a include situația
inițială. Alte texte schimbă ordinea etapelor acțiunii.
Textul epic respectă o anumită schemă narativă, incluzând etapele acțiunii sau
momentele subiectului:
- situația inițială sau expozițiunea – prezintă locul, timpul de desfășurare a acțiunii
și unele personaje;
- cauza care declanșează acțiunea sau intriga – cuprinde elementul careperturbă,
care aduce o schimbare în situația inițială;
- desfășurarea acțiunii – cuprinde evenimentele, succesiunea întâmplărilor după
modificarea situației inițiale;
- situația dificilă sau punctul culminant – reprezintă momentul de maximă tensiune
al acțiunii;
- situația finală sau deznodământul – reprezintă sfârșitul acțiunii.
Uneori, pe lângă firul narativ din prim-plan, textul epic poate include și episoade din
trecut, retrospective, situate în planul secund al povestirii.
- Întâmplările sunt plasate într-un anumit cadru spațio-temporal (de aici prezența
unor indici spațiali și temporali)
- Fiind o operă epică, acțiunea textului este pusă pe seama unor personaje, „ființe
de hârtie“.
Personajele sunt „ființe de hârtie“, create de imaginația autorului, care participă la
acțiunile dintr-un text epic. Acestea sunt construcții imaginare, existând doar în lumea
ficțiunii, în text. Uneori, personajele pot reprezenta o alegorie, alcătuită dintr-o înșiruire de
metafore, comparații sau personificări și substituind un concept abstract.
- Naratorul este vocea care povestește faptele și întâmplările, evenimentele într-o
operă epică. Este, la fel ca personajele, o „ființă de hârtie“, care este dependentă de existența
universului ficțional, fiind plasat în interiorul evenimentelor ca narator subiectiv ce povestește
la persoana I / fiind plasat în afara evenimentelor ca narator obiectiv ce povestește la persoana
a III-a.
Naratorul este vocea anonimă sau personajul care relatează întâmplările și este imaginat de
autor. Naratorul povestește la persoana I, singular, când relatează întâmplările din perspectiva sa. El
își asumă astfel atât rolul de narator, cât și pe cel de personaj. Naratorul povestește la persoana a III-a
când vorbește despre alții, părând că știe totul despre întâmplările relatate, despre gândurile, intențiile
și sentimentele personajelor. Un astfel de narator se numește narator omniscient. Naratorul poate
povesti la persoana a III-a fără să știe mai mult decât personajele, prezentând întâmplările fără să
realizeze legături între ele și fără să ofere interpretări. În acest caz, perspectiva este asemănătoare
unei camere de filmat care surprinde diverse secvențe din realitate.
- Modul de expunere dominant într-un text epic este narațiunea care se îmbină în
mod armonios cu dialogul și descrierea. Narațiunea are rolul de a prezenta succesiunea de
fapte și întâmplări într-o ordine cronologică. Dialogul prezintă schimbul de replici între două
sau mai multe personaje, conferă dinamins acțiunii textului și este un mijloc de caracterizare a
personajelor. Descrierea în narațiune are rolul de a prezenta cadrul spațio-temporal în care se
petrece acțiunea și de a portretiza personajele.