Rezumat Platanos

Într-o dimineață de aprilie, Sisinel împreună cu prietenii lui, Vio și

Năsosu, observă un nou venit în tabăra lor, lângă chioșc. Este un copac
mare, impunător.

Cel nou, pe nume Platanos se prezintă, iar cei patru încep să

vorbească. Platanos le povestește celor trei că a fost așezat lângă o
cafenea la Bila de Aur (mall-ul). Cele trei plante de pe marginea râului
nu au habar ce este un mall. Copacul le explică, după care află că Sisinel,
Vio și Năsosu nu au fost niciodată în oraș.

După câteva săptămâni, Cati, îngrijitoarea lor, le aduce niște

prăjituri, spunându-le să se bucure de ele, fiindcă nu știe dăcă vor
căpăta altele. În urma ei, cade un cartonaș pe jos. Sisinel și ceilalți
încearcă să-și de-a seama ce ar putea fi. Platanos le spune că este un
orar, iar pe chipul Năsosului se vede ură fiindcă, crede că cel nou spune
aceste lucruri numai pentru a se lăuda.

Apoi, copacul le povestește că a stat o vreme și la o bibliotecă,

unde a citit foarte multe cărți, precizând că preferata lui este “Singur
pe lume”. Sisinel îl întreabă ce se petrece în carte, iar Platanos îi
sugerează să o citească pentru a afla singur.

La un moment dat, Cati a trecut să-i vadă, iar Sisinel îi spune

acesteia că dorește să fie mutat lângă Platanos. Îngrijitoarea îi explică
faptul că locul în care se află îi este prielnic și nu are de ce să se mute.
Planta îi cere lui Cati să-i aducă cartea “Singur pe lume “.

În timp ce citea, Platanos îl întreabă ce părere are despre carte.

Atunci, copacul îl numește prieten pe Sisinel, acesta simțindu-se foarte
bine, fiindcă cel venit îl numise așa.
 După ceva vreme, Sisinel îi cere din nou lui Cati să-l mute. Aceasta
îi spune că are dreptul la o singură opțiune, iar apoi nu se va mai putea
muta, fiindcă are rădăcini și transformarea definitivă bate la ușă.

Planta este mutată lângă Platanos și îi observă în depărtare pe

vechii ei prieteni, aflându-se pe malul râului.

Transformarea copacului a început să aibe loc. Crengi mari încep

să răsară din trunchiul lui, iar Sisinel aproape că se uscase deoarece nu
mai avea condiții bune după mutare.

Într-o dimineață, Sisinel aude vocile lui Vio și lui Năsosu foarte
aproape de el. Cei doi se mutaseră lângă firava plantă, spunându-i că
prietenii nu se lasă singuri niciodată.