CARACTERIZAREA unui PERSONAJ- Anticarul „Inocentii” de Ioana Parvulescu

-În introducere notezi: locul personajului: principal;secundar;episodic;

-Cuprins: rolul personajului în acțiune=faci un rezumat al fragmentului;
- Trăsături caracteristice :
-modalități de caracterizare:
-directă-este făcută de: autor,de alte personaje sau de personajul însuși;
-indirectă-reiese din faptele lui,din vorbe,din relațiile cu alte personaje;
-Atitudinea autorului față de personajul din text;
-Încheiere: o concluzie care va cuprinde rezumatul cuprinsului;mesajul artistic

Concluzii - rezumatul cuprinsului

- mesajul artistic:autorul conturează un anumit tip....

Caracterizarea personajului din fragment:

”Anticarul”este personajul principal al fragmentului din volumul,,Inocenții” de Ioana Pârvulescu,un
anonim,numele lui este legat de obiecte,obiceiuri vechi, este prezent în amintirea autoarei ca un
personaj ce trăiește în afara timpului. Acest personaj ilustrează chipul unui magician înțelept fascinant
prin înfățișare și comportament.
În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea
directă este realizată de autoare,copilul de odinioară şi de către personajele: Dina și Doru,prietenii de
joacă,care-l descoperă pe,,anticar”într-o zi caldă de vacanță,undeva într-un magazin plin de,,comori”.
Autoarea îl caracterizează direct pe bătrânul anticar încă de la începutul fragmentului,când printr-un
portret moral îi evidenţiază calităţile,din această descriere reiese felul prietenos al acestui om, copiilor
le pare un personaj,,de roman”,ireal.Cu atenție,dar cu un râs copilăresc este observată fiecare
trăsătură a feței prin epitete și comparații:barba mare și, râzând,îi așează,,un cuib de pitulice”între
firele albe,gura aparent serioasă,ochii luminoși,iar sprâncenele stufoase sunt comparate cu,,streșinile
casei”.Paloarea feței ascunsă de barbă,îi accentuează misterul feței. Autoarea enumeră obiectele de
scamatorie de care copiii sunt fascinați,iar jocurile,problemele de logică erau mai interesante decât
cele de la școală.
Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu copiii care-și făcuseră
obiceiul de a-l vizita zilnic. Cu energie și inteligență,,singuraticul”inventa jocuri,îi premia cu bomboane
delicioase,îi distra pe copiii,distrându-se și el,deși erau momente când se vedea oboseala anilor.
,,Anticarul” este personajul pe care-l rememorează cu duioșie fetița de
odinioară;chipul,vorbele,obiectele de care este înconjurat sunt ale unui om,,ciudat”,dar ceea ce
păstrează în amintire sunt jocurile logice,inteligente pe care le descrie, ca și când timpul se reîntoarce
și ea participă cu entuziasm la ele.Vocea ,,anticarului” îi răsună vie,de aceea folosește chiar cuvintele
prin care erau antrenați ei,copiii,să dezlege enigmele jocurilor, voia bună este întreținută de plăcerea
autoarei de a presăra narațiunea cu vorbele de odinioară. Adevărata forță a amintirilor se manifestă
în narațiune,exprimarea este autentică, fraza, bogată în verbe, devine puternic evocatoare, iar
întâmplările din vacanța caldă și oamenii prind viață. Limbajul este simplu, prin modul exprimării și prin
oralitatea stilului;nu povestește rece, indiferentă, se implică, participă sufletește, întorcându-se la anii
copilăriei printr-un tunel al timpului.
Naratorul-personaj povestește la persoana l, oferind o perspectivă subiectivă asupra evenimentelor
narate din propria copilărie,când întâlnirea cu locurile,cu obiectele vechi,cu jocurile inteligente și mai
ales cu omul căruia i se adresa cald prin pronumele,,tu”(prietenii îi spuneau cu
respect,,dumneavoastră”)i-au permis prezentarea unui personaj ce căuta adevărul în misterul
vechiului, având structura spirituală a omului superior dotat cu inteligență și sensibilitate deosebită.