CARACTERIZARE DE PERSONAJ -

Personajul tata din textul Inocenții, de Ioana Pârvulescu

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe tata,

personajul din textul 1.
În redactarea compunerii:
− vei menționa două trăsături ale personajului; 4 puncte
− vei ilustra două modalități de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată; 6 puncte
− vei corela o valoare transmisă prin acest personaj cu una importantă pentru tine, justificându-ți
răspunsul. 2 puncte
• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct;
proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct;
respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și
dezvoltă subiectul propus.

Fragmentul dat din opera literară Inocenții, de Ioana Pârvulescu, are în centru personajul
"tata", al cărui nume nu-l aflăm, căci este prezentat doar prin această calitate - este tatăl
naratoarei. "Tata" este personajul principal, pozitiv al acestui fragment, căci naratoarea scoate în
evidență trăsăturile caracteristice ale acestuia, care au contribuit la formarea ei spirituală. În
cadrul operei, "tata" este personaj secundar.
Personajul este prezentat atât din punct de vedere fizic, cât și moral, portretul rezultat
fiind memorabil, chiar dacă este realizat cu foarte puține detalii. Naratoarea, în mod direct, ne
spune că, din punct de vedere fizic, tatăl ei atrăgea atenția prin părul lui ondulat, "pieptănat pe
spate" și prin fruntea înaltă. Precizând că are "o frunte înaltă" ea sugerează, în mod indirect
așadar, că este un om inteligent, știut fiind faptul că acest tip de frunte este considerat semn de
inteligență.
Cele mai importante trăsături ale personajului - cele morale - reies în mod indirect, prin
prezentarea comportamentului personajului "tata" și a atitudinii acestuia față de lectură.
"Tata" are o evidentă pasiune pentru lectură, fiind tipul de om care atunci când citește uită de tot
ce este în jur, fiind total absorbit de carte ("nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea"). În
mod sigur pasiunea pentru lectură i-a fost cultivată de tatăl lui, căci naratoarea ne spune că și
bunicul ei obișnuia să le citească poemele lui favorite. Tatăl are grijă ca această pasiune să fie
transmisă mai departe: el o duce în librărie pentru a vedea ultimele noutăți și o implică punând-o
să caute cuvinte în dicționar, atunci când citea în franceză.
Ultima parte a textului surprinde o altă latură a personajului - prin comportamentul lui a
reușit să dea naratoarei o lecție de viață extraordinară: a învățat-o că lectura (cartea) este
medicament pentru suflet.
Atunci când s-a îmbolnăvit și a făcut febră mare, mama a tratat-o cu medicamentele și
leacurile obișnuite în astfel de situații. Tatăl, în schimb, s-a îngrijit de sufletul ei - i-a adus o carte
"mare și groasă" intitulată "Antologia inocenței" din care a citit zilnic și de care nu s-a mai
despărțit niciodată. I-a adus cartea "pe post de medicament".
Așadar, când ceilalți se îngrijeau de trupul ei bolnav, tatăl s-a îngrijit de sufletul ei. A
învățat-o că omul nu trebuie să se îngrijească doar de trup, ci și de suflet. A învățat-o că nu doar
trupul are nevoie de tratament, de leacuri - ci și sufletul, căruia trebuie să-i dai o hrană de alt tip -
spirituală. Mi se pare că este o lecție care trebuie știută, învățată de orice părinte și de orice
copil. Înțeleg frumusețea acestei lecții deoarece - și pentru mine - cartea este deosebit de
importantă, căci pasiunea pentru lectură am dobândit-o și cu ajutorul mamei mele, pe care o
vedeam citind și cu care am citit adeseori, din cărțile ei.
În plus, fragmentul ne vorbește și despre puterea exemplului personal. Tatăl este un om
care nu doar că iubește lectura - încât fata este uimită, căci nu mai văzuse pe nimeni "citind cu
atâta poftă" - dar știe că nu o poate transmite copilului decât implicându-l și dându-i exemplul
personal. El îi arată că atunci când citești lumea din jur ar trebui să dispară pentru tine și să
trăiești în cea a cărții, știut fiind că orice lectură nouă înseamnă o viață nouă.
În această lume în care trăim, preocupată doar de partea materială - de trup, de bani, de
proprietăți - este foarte important să ai în preajmă un om care să te învețe că există în lume valori
neprețuite, care îți pot face viața mai frumoasă și care îți pot bucura sufletul cum nu o poate face
nimic altceva - acestea sunt... CĂRȚILE.

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR

INTRODUCERE
● includerea personajului în operă (identitatea personajului: nume, tipul de personaj: principal, secundar,
episodic// pozitiv, negativ)
! ATENȚIE: trebuie obligatoriu precizată opera din care face parte personajul

CUPRINS

● caracterizarea propriu-zisă a personajului TRĂSĂTURI FIZICE și TRĂSĂTURI MORALE:

► MIJLOACELE DIRECTE

- cum îl caracterizează naratorul, alte personaje, personajul însuși (autocaracterizare);

► MIJLOACELE INDIRECTE

- ce semnificație au gesturile personajului, mimica, comportamentul, atitudinea, numele

personajului;
- ce sugerează îmbrăcămintea personajului;

! ATENȚIE: numirea trăsăturilor personajului trebuie să fie însoțită de exemple din text (scene semnificative din
textul dat)

● în cadrul compunerii trebuie să precizezi relațiile dintre personajul ales și celelalte personaje din text

ÎNCHEIERE
● opinia personală / punctul de vedere personal cu privire la personajul menționat