Simulare I.C.H.B.

Subiectul I

A.1. Două repere spațiale identificate în textul 1. sunt: ,,la restaurantul Calul Bălan din Neptun’’ și la
mare.

2. b)

3. c)

4. b)

5. Adevărat, Fals, Adevărat, Adevărat, Adevărat, Fals.

6. Tipul naratorului din primul text este subiectiv, întrucât sunt prezente mărcile lexico-gramaticale:
verbe și pronume la persoana I. O secvență relevantă o constituie: ,,Nu m-am gândit niciodată că voi
ajunge poetă!’’

7. Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, îl constituie poezia.

În primul fragment, o fată mărturisește cum poezia a devenit pasiunea ei de când era mică și relatează
experiențele prin care trece până când dă naștere primelor creații.

În al doilea text, un băiat descoperă o poezie, care, probabil ar fi fost scrisă de bunicul său și care-l
fascinează cu fiecare strofă ce transmite emoții puternice.

8. Consider că este importantă sinceritatea pentru a crea o poezie autentică, având în vedere faptul că
fără emoție/trăire nu pot lua naștere unele versuri autentice și nu se creează o viziune inedită la nivelul
acestora.

Orice artist este dator să transmită prin versurile sale o emoție sinceră abia atunci când cunoaște cu
adevărat ceea ce vrea să surprindă în imaginarul artistic. De exemplu, așa cum reiese din textul-
suport ,,Cum am devenit poetă’’, fata își amintește cum a avut șansa să scrie despre Ceaușescu, însă nu
a dat naștere creației, întrucât nu-l cunoștea cu adevărat și îi era dificil să inițieze un asemenea act.

9. Ideea fragmentului ,,Cum să citești un poem și să te îndrăgostești de poezie’’, de Edward Hirsch, mă

trimite cu gândul la opera ,,Povestea fără sfârșit’’, de Michael Ende.

O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru lectură.

În textul-suport, un băiat găsește în podul casei un caiet cu o poezie, care-l impresionează, bănuind că
este scrisă de bunicul lui, luând naștere o serie de sentimente plăcute în interiorul acestuia, schimbându-
și viziunea asupra lecturii.
În opera lui Ende, un băiat pe nume Bastian găsește evadarea în cărțile pe care le citește. Într-o zi, în
drum spre școală, Bastian fură o carte denumită „Povestea fără sfârșit” și începe să o citească, fiind
fascinat de felul în care era scrisă, iar viața lui se schimbă pentru totdeauna.

B. 1. a)

2. c)

3. b)

4. c)

5. A fost citit din nou încet, fiecare cuvânt în gând fiind pronunțat.

6. A compune este minunat.

Puterea vântului te-a speriat?

7. ,,Furtuna mă urmărea’’-propoziție principală;

,,dar eu nu mă puteam desprinde’’-propoziție principală;

,,să plec’’-propoziție subordonată

Între P1 și P2, se stabilește un raport de coordonare, prin joncțiune, cu conjuncția coordonatoare

adversativă ,,dar’’, iar între P2 și P3, se stabilește un raport de subordonare, prin joncțiune, cu
conjuncția subordonatoare ,,să’’.

8. AR UIMI, DOUĂSPREZECE, AR FI FOST DESCRIȘI, ACEIAȘI, CODRI, AL CĂROR.

Subiectul al II-lea

O fetiță nu își imaginează că a ajuns poetă. Încă de la patru ani, ea a compus prima sa poezie dedicată
unei persoane cu care a mers la mare și își amintește cu drag de timpul petrecut la restaurant în
prezența familiei, inspirând-o enorm în a da naștere creației mult mai ușor. Mai târziu, copila scrie o
poezie adevărată despre pace. Aceasta are o serie de intenții în redactarea altor opere cu și despre
anumite personalități, însă a conștientizat că nu poate să compună versuri, pentru că nu le cunoaște pe
acestea. Nu își amintește întreg textul liric pe care l-a scris, însă îl trimite la o revistă literară și își
continuă celelalte activități pe care le are pentru școală.