Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a VIII-a
Din când în când, un trecător cu pălăria în mână, un copil cu bretelele încrucișate, cu picioarele goale taie
perspectiva netulburată a străzii.
De la grădina superbă și pustie din centrul urbei se aude la intervale un zgomot surd de tobă mare. Căldura
crește, se aprinde, devine copleșitoare. Deodată, în vârtejul unei coroane de praf, apare o trăsură hârbuită, în galopul
fără spor a doi cai desperecheați. Un zvon străbate prin ușile deschise ale cafenelei, ale ”Frizeriei de lux”, ale
”Farmaciei&Drogueriei”, împrăștiindu-se fulgerător, oprind în aer cârpele de praf ale cucoanelor, trezind pe Lenuța
din ”Sonde D’Amour”1, vals scris de mâna capelmaistrului ”a mademoisellle Helene” 2. Zvonul se întrupează într-o
veste fantastică: ”Vine doamna și domnul general”, lansată din trăsură de un ofițer în picioare, care se opri la
confiserie3 într-un grup de cucoane răsărite și adunate ca prin farmec[..]
- Domnilor! Deseară la ora 7:30 p.m. sosește domul gheneral, comandantul diviziei, după cum mi-a depeșat 4, cu
doamna. V-am adunat aici pentru că împreună cu soția mea și a domniei voastre, noi, care formăm, precum se știe,
familia militară, pentru că vine și soția domnului gheneral, să le pregătim o primire care să fie la înălțimea
regimentului. Iar nouă să ne facă cinste și să ne onoreze îndeosebi, mai ale că din capul locului, ca să zic așa...
Fugi, frate, de-acilea!întrerupse colonăreasa. Vorbă multă, sărăcia omului... Timpul trece, acuș e noapte.... Ce
mai este până-n seară? Trebuie să le dăm masă... Când târguiești, când gătești? Cine-i cu popota?
- Pârjolescu!
- Eu, sărutmâna. Dar piața e închisă...Azi e sărbătoare... De! Cine-a știut? Ieri a fost berechet... Puteam să iau
și pește, îl puneam la gheață frumos...Cu maioneză...Era o splendoare! Aufost și fragi!....O frumusețe!Da cine a știut?
- Ce-i facem, Elizo? Întrebă îngrijorat colonelul.
- Pe mine mă întrebi?!..Ce ziceți, domnilor? Pe dumneavoastră vă privește, sunteți în casa dumneavoastră...noi
suntem mosafiri.
- Să facem ceva la iuțeală! Exclamă un locotenent.
- Să se rechiziționeze de la birt, propuse hotărât și încruntat un căpitan cu gradație.
- Dar dacă am găti fiecare ce avem pe acasă? Am făcut așa un Mai la Călărași, și-o fost tare bini! Am petrecut
admirabil, insinuă galeș casierița.
- Bravo, dragă! Minunată idee! Gătim și trimitem la club, zise ușurată colonereasa, sărutând-o zgomotos.
- Atunci fă mata o însemnărică: fiecare cu ce se angajează, ca să vedem ce ne lipsește. Iacă, eu iau dulciuri pe
conta mea.
1 vis de dragoste 2domnișoara Elena 3cofetărie 4a expedia o depeșă, a telegrafia
Când spui Mihai Tican Rumano, spui aventură. Ce altceva dacă nu aventura și împătimirea drumeției l-au
împins pe copilul născut în 1895 în Berovoiești Muscelului spre București, Brăila, Constanța și apoi în lumea mare?
Rămas orfan de tată, angajat băiat de prăvălie în Câmpulung Muscel, avea doar 13 ani când ascuns în cala de
cărbuni a unui vapor italian pleca spre necunoscut. Va zăvobi puțin în Italia, dar chemarea depărtărilor răsuna în el
puternic pentru a se opri aici, la niciun an de la plecarea de-acasă, descindea într-un transatlatic la Buenos Aires, în
îndepărtata Argentină, țară ale cărei contururi – după cum el însuși mărturisește – ”abia de le pipăisem cu ochii în
modesta mea carte de geografie de clasa a IV-a primară”. La Buenos Aires muncește ca văxuitor de ghete, vânzător de
ziare, hamal și șofer. Ajutat de o familie, își competează studiile, își însușește limba spaniolă, portugheză și franceză și
începe să scrie, publicând chiar o primă carte. Fără a sta tot timpul aici, a rămas îm marea metropolă a emisferei sudice
până în 1922.
Deși în acest răstimp colindase lumea în lung și-n lat, călătorind în America de Nord, Mexic, Noua Zeelandă,
Antile, Italia, Grecia ori Turcia, trecând și prin România de două ori, marea sa pasiune – cercetarea continentului
african – nu i se împlinise. Întâmplarea a făcut ca prima sa întâlnire cu Africa să o datoreze – potrivit mărturiei proprii
– unui umil băț de chibrit care i-a adus prietenia unui oarecare Georges Lafitle (reprezentantul unei case de comerț din
Congo) căruia i-a aprins o țigară. Era în 1923, se afla în portul Argentinian LaPlata și focul acelui chibrit a constituit,
într-un fel, startul spre Africa.
După trecerea Atlanticului, Tincan Rumano parcurge un itinerar ce trece prin Senegal, Mauritania, Guineea,
Coasta de Fildeș, Nigeria, Gabon, Congo, Angola, cu alte cuvinte, 19 luni petrecute în Africa Centrală și occidentală.
Rolul acestor cutreierări este cartea ”Viața albului în țara negrilor”. A doua călătorie în Africa s-a produs în 1934,
când a colindat Somalia, Tanganica, Kenya, Madagascar, Zanzibar, Madagascar și Mozambic.
(Adrian Săvoiu, Spirit de aventură al globe-trotterului* - Mihai Tican Rumano)
globe-trotterului* - persoană care face înconjurul lumii pe jos.
B. Redactează o compunere de 150 – 250 de cuvinte în care să prezinți o întâmpare, reală sau
imaginară, petrecută într-o călătorie în Africa. (12 puncte)
În compunerea ta trebuie:
- – să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a faptelor;
- – să precizezi două elemente ale contextului spaţio-temporal;
- – să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- – să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.
Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerinţelor nu este obligatorie. Vei primi 14 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea
compoziţiei – 2 p.; coerenţa textului – 2 p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului – 2 p.; ortografia – 3
p.; punctuaţia – 3 p.; aşezarea corectă a textului în pagină – 1 p.; lizibilitatea – 1p.).