EXAMEN SCRIS_ PIPP-RO CLUJ_AN 3 ID

LITERATURA ROMÂNĂ ȘI LITERATURA PENTRU COPII

Numele şi prenumele: Opruța Marta Rebeca......

Data:20.01.2022 ....................................

SUBIECTUL EXAMENULUI SCRIS (4.5 p.)

Rezolvați următoarele sarcini de teorie literară aplicată literaturii române pentru copii și tineret:

1. Precizați cele două tendințe majore care caracterizează fenomenul literaturii pentru copii la începutul
acestui secol și arătați pe scurt la ce se referă una dintre aceste tendințe. (0.5 p.)

Cele două tendințe majore care caracterizează fenomenul literaturii pentru copii la începutul acestui secol
sunt: reconsiderarea statutului estetic și extensia sferei sale de cuprindere. Extensia sferei sale de
cuprindere presupune depășirea limitelor dintre domeniile ficționale și non-ficționale, întrepătrunderea
speciilor literare accesibile copiilor, precum și amestecul dintre formele și funcțile, respectiv cel al
receptării mesajului literar.

2. Indicați specia literară căreia îi aparține textul următor şi comentaţi succint mesajul transmis, din
perspectiva funcțiilor sau a valorilor (cognitive, afective, morale, estetice, formativ-educative etc.)
pentru care ați utiliza textul dat într-o activitate la grupa de preșcolari sau la o lecție cu elevii din ciclul
primar (1) p.:

„Odată se întâlni cucul cu un mierloi scăpat din colivie.

- Bine te-am întâlnit, zise cucul către mierloi, ia spune-mi ce zice lumea de cântecele noastre!?
- Numai bine! zise mierloiul.
- De privighetoare ce zice?
- Hm, pe ea o laudă toată lumea.
- Toată lumea!? Dar pe ciocârlie?
- Şi pe ea o laudă lumea, dar cam pe jumătate.
- Pe jumătate! Dar pe voi, pe mierle?
- Ei, şi pe noi ne vorbeşte de bine, dar ştii, mai rar, din când în când...
- Cum se poate? Dar de mine? Spune drept ce zice lumea!
- De tine, drept să-ţi spun...
- Aşa, vreau să-mi spui drept, îl întrerupse cucul cu nodul în gât.
- De tine n-am auzit pe nimeni vorbind!
- Pe nimeni?! Îl întrebă cucul înfuriat. Atunci las’că le spun eu cine sunt!
Şi de-atunci începu din răsputeri să cânte: „Cu-cu, cu-cu, cu-cu!”. (De ce își cântă cucul numele)

Acest text, prezentat mai sus, este o legendă populară prin faptul că nu are desemnat un autor. Acesta se
îcadrează în categoria legendelor etiologice deoarece prezintă două păsări, cucul și mierla, precum și
modul în care cucul a ajuns să scoată sunetul său caracteristic.
Studierea acestui text la o grupă de preșcolari prezintă un interes din punctul de vedere al funcției sale
identitare și cognitive, deoarece ne prezintă modul în care cucul ajunge să se facă cunoscut tuturor,
cântându-și numele („Şi de-atunci începu din răsputeri să cânte: „Cu-cu, cu-cu, cu-cu!”). Astfel funcția
cognitivă se remarcă prin cunoașterea originii și a spiritualității poporului nostru care a denumit astfel
această pasăre.

1
3. Citiți cu atenție textul de mai jos, după care, cu referire explicită la text (1 p.):
I. Indicați o tehnică narativă pe care o recunoașteți în textul dat, explicați pe scurt în ce constă
tehnica respectivă și precizați o funcție literară specifică tehnicii narative respective;
II. Comentați succint semnificația uneia dintre cele două expresii subliniate, în contextul mesajului
literar transmis în fragmentul de text reprodus mai jos:

„Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său
cătră împăratul, își iè ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până ce
înnoptează bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de craiu
începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se
lasă și el de împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
- Ei, dragul tatei, așa-i că s-a întâmplat vorba ceea:
„Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.”
- Ce fel de vorbă-i asta, tată? Zise fiu-său rușinat; la d-ta urșii se cheamă găini? Ba, ia acum cred eu
frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice… Încă mă mir cum am scăpat cu viață;
lehamite și de împărăție și de tot, că doar, slava Domnului, am ce mânca la casa d-tale.
- Ce mânca văd eu bine că ai, despre asta nu e vorbă, fătul meu, zise craiul posomorât, dar, ia
spuneți-mi, rușinea unde o puneți? Din trei feciori câți are tata, niciunul să nu fie bun de nimica? Apoi,
drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea, dragii mei… Să umblați numai așa, frunza
frăsinelului, toată viața voastră și să vă laudați că sunteți feciori de craiu, asta nu miroasă a nas de om…
Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini
dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea:
„La plăcinte, înainte,
Și la război, înapoi.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

I. Tehnica narativă textului de mai sus este specifică basmului și este cea a înlănțuirii întâmplărilor
prin care trec personajele (proba feciorului de împărat legată de întâlnirea cu ursul și cea a
întoarcerii acasă). Perspectiva narativă este cea a unui narator omniscient, omniprezent și
neimplicat, narațiunea se face la persoana a III-a. Aici întâlnim personaje care poartă valori
simbolice (precum naivitatea și lipsa de experiență a feciorului mijlociu), precum și începutul
drumului spre maturizare și dezvoltare a eroului, specific reprezentat printr-o misiune cu caracter
impresionant și fabulos (în cazul de față preluarea și conducerea împărăției).

II. Expresia „Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.” face referire la feciorul mijlociu de împărat care
pleacă de bună voie într-o expediție spre unchiul său, considerându-se încă de la început vrednic și capabil
de aceasta. După cum spune și expresia „apără-mă de găini” tot așa s-a întors la tatăl său cu coada între
picioare la primul pericol relativ mic în comparație cu ce trebuia să îl aștepte și anume preluarea împărăției
de la unchiul său. Acest citat ne arată caracterul naiv al feciorului și anume unul care presupune
încumetare și nu înțelepciune.

4. Citiți cu atenție textele selectate mai jos (din literatura aforistică și enigmatică și din folclorul copiilor),
după care:
(1) Precizați speciile cărora le aparțin textele date;
(2) Comentați succint semnificația primului text și, respectiv, a ultimului text, indicând figura de stil
specifică speciilor literare cărora le aparțin textele respective (1 p.):
1. „Buturuga mică răstoarnă carul mare.”-proverb

2
 2. „Capra calcă piatra. Piatra crapă-n patru. Crăpa-i-ar capul caprei cum a crăpat piatra-n patru!” –
frământări de limbă/joc de cuvinte

3. „Unurile, tunurile, / Doile, oile, / Treile, sibiele, / Patrule-mpăratule, / Cincile, opincile, / Şasele,
casele, / Şaptele, laptele, / Optule, coptule, / Nouăle, ouăle, / Zecele, berbecele!” -numărătoare

4. „Luci, soare, luci,/ Că ţi-om sparge nuci;/ Nuci şi cu alune,/ Care sunt mai bune;/ Şi ţi-om da cireşi;/
Ieşi, soare, ieşi!”- cântec din folclorul copiilor

5. „Cu sprâncene de poiene,/ Cu codițe de mlădițe/ Și cu flori la cingătoare/ A sosit în toată țara/
Cine oare?”- ghicitoare

În primul text avem de a face cu un proverb care semnifică supremația celui mic și slab în diferite contexte,
asupra celui mare și puternic. În acest proverb se remarcă personificarea buturugilor cu cea a oamenilor.
În ultimul text este prezentată o ghicitoare, în care este expus anotimpul primăvara. Aceasta se realizează
prin personificări cu trimiteri fizice și estetice la o fetiță: „cu sprâncene”, „cu codițe”.

5. Indicați specia literară căreia îi aparține textul următor, precizați care este structura tipică a creațiilor
aparținând speciei respective şi comentaţi originalitatea mesajului transmis (cu referire la măsura în care
această variantă se apropie sau se distanţează de canonul interpretativ tradițional al creațiilor din
categoria textual-tematică „Greierele și furnica”) (1 p.):

„Furnica laborioasă S-au dus nopţile senine, Zice – datoria mea;

Vara toată a lucrat,
Şi provizie mănoasă
Pentru iarnă-a adunat;
Greierul în nepăsare,
Pe frumoase nopţi de mai,
O ducea într-o cântare
Dulce ca şoptiri din rai.
La a stelelor lumină,
Pe când greierul cânta,
Furnica, a sa vecină,
Cu plăcere asculta.
Vara trece, iarna vine,
Şi natura s-a-ntristat;
Arborii s-au scuturat.
Greierul nu mai găseşte
Cu-nlesnire hrana sa;
Cântecul îi amorţeşte,
Viaţa-ncepe a-l apăsa.
Furnica, care îl vede,
Pricepe de ce e trist;
Fără un minut a pierde,
Aleargă l-al său artist;
Împărţind pe jumătate
Provizia ce avea:
- Am venit să-ţi plătesc, frate,
–
Cu cântarea ta duioasă
Vara mult m-ai dezmierdat;
Ascultându-te, voioasă,
Pentru doi eu am lucrat.
Câţi la bine ne convie,
Să-nvăţăm a-i respecta;
A lucra e-o datorie,
O vocație a cânta.”
(George Creţeanu, Greierele şi
furnica)

Textul de mai sus este o fabulă, întrunind câteva dintre caracteristicile acestei specii literare, ce poate fi în
proză sau în versuri ca și în cazul de față. Textul are un caracter educativ, are structura specifică fabulei
(partea narativă la început, partea moralizatoare la final), iar personajele reprezintă tipologii umane și
defecte omenești puse pe seama animalelor prin intermediul alegoriei. În cazul de mai sus avem de-a face
cu o îndepărtare de canonul literar consacrat al bine-cunoscutei fabule „Greierele și furnica” fiindcă
animalele nu mai îndeplinesc întocmai rolurile consacrate (omul leneș care este dojenit de către omul
harnic și chibzuit), iar finalitatea și morala fabulei sunt complet diferite. Până și titlul dat de autorul George
Crețeanu – „Greierile și furnica” este subtil schimbat.

3
În acest text, hărnicia furnicii îmbrățișează și laudă atitudinea de pierde vară a greierului, punând accent pe
latura vocațională a celui din urmă: „Să-nvăţăm a-i respecta;/A lucra e-o datorie,/O vocație a cânta.”
Se pot extrage diverse concluzii din această fabulă – omul naiv poate oferi beneficii nemeritate celui leneș;
recunoașterea supremației talentului asupra hărniciei, o subtilă invidie a celui muncitor asupra celui
înzestrat.
Oricum am privi, este limpede că fabula aceasta necesită o distanțare interpretativă față de canonul
consacrat al fabulelor care aduc în prim plan hărnicia furnicii și lenevia greierului, pentru că în acest este
scoasă în evidență nu lenevia celui din urmă – deci nu o caracteristică negativă, ci talentul său muzical.
Descoperim astfel o fabulă în care cele două personaje nu mai sunt în relație antagonică, ci de admirație
reciprocă.