PORTOFOLIU

LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA

PENTRU COPII

Profesor : Conf.dr. Mircea Breaz

Student: Turcinschi Valeria
An III ZI, PIPP, Cluj

2018

1
 LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 1 PENTRU PORTOFOLIU

EVALUAREA NOȚIUNILOR DE TEORIE LITERARĂ ACHIZIȚIONATE ANTERIOR ȘI
A NIVELULUI COMPETENȚEI DE LECTURĂ

➢ Citiți cu atenție poezia Copilărie de Valentina Teclici și răspundeți la cerinţele

următoare, realizând o analiză literară a textului propus:

a. (2 p.) Menţionați patru argumente care să demonstreze apartenenţa textului dat la un anumit
gen literar.
b. (1,5 p.) Indicați cel puţin trei particularităţi de compoziţie şi de ordin structural pe care le-ați
identificat în textul dat.
c. (1,5 p.) Stabiliți tema şi cel puțin două motive literare identificabile în poezie, cu referire la
legătura dintre titlu și text.
d. (0,75 p.) Indicați cel puţin trei tipuri diferite de imagini artistice, pe care le-ați recunoscut în
textul poeziei.
e. (1,5 p.) Motivați folosirea modurilor şi a timpurilor verbale, pentru transmiterea anumitor stări
sufleteşti și trăiri emoționale.
f. (0,75 p.) Transcrieți din textul poeziei trei figuri de stil diferite, specificând felul lor.
g. (2 p.) Comentați în minimum 5 rânduri/ maximum 15 rânduri mesajul transmis de text.

Copilăria e un capitol Ca monedele pe-asfaltul lunii

La care viața mea
Continuă să scrie.
Gustul fructelor
Din livada bunicilor
Se prelinge ca un curcubeu
Pe buzele cuvintelor.
Șoaptele sângerii ale cireșelor
Și vinețiul dudelor
Pictează cerul gurii cu-
amintiri.
Copilul din mine râde
Fără grija timpului
Și-a pâinii de mâine.
Clipele se rostogolesc la
picioarele lui
Și el suie și coboară-n neștire
Treptele zilei
Cu buzunarele doldora
De idei fosforescente.
Copilul din mine
Se zbenguie inocent
Cu mieii şi lupii pe platoul
amiezii.
Mirosul de lapte şi sânge
Umflă nările vântului.
Zmeul copilăriei
Spintecă norii prezentului.
Mâna încordată
Eliberează sfoara,
Dar copilul din mine
O prinde cu dinţii,
O înfăşoară aripă
În jurul umerilor îngenuncheaţi
Şi-mi cântă:
„Hai la culcare, Tina,
Să creştem mari, ca mâine
Să învăţăm noi trucuri
Să câştigăm la loteria soarelui
Dacă vom juca
De-a viaţa-ascunselea”.
În zori simt pe obraz
Sărutul copilului din mine.
Inspirat, condeiul vieţii
Continuă să scrie
Capitolul numit copilărie.

(Valentina Teclici, Copilărie)

2
a). Poezia ,,Copilărie” de Valentina Teclici aparține genului liric deoarece sentimentele de dor față
de copilărie sunt transmise în mod direct prin vocea eului liric, care este remarcat în text prin verbe
la persoana I: ”să creștem”, ”să învățăm”, ”vom juca”, dar de asemenea și prin pronume la
persoana I ”mine”, ”mea”. O altă apartenență specifică genului liric este structura poeziei, unde se
regăsește ingambamentul, cu o măsură de 3-12 silabe, semirima este împerecheată, iar ritmul este
trohaic. De asemenea, principalul mod de expunere este descrierea.
O altă caracteristică a genului liric este ilustrată prin prezența figurilor de stil precum:
- epitete: ,,vinețiul dudelor”;
- comparații ,,se prelinge ca un curcubeu”;
- personificări: ,,clipele se rostogolesc”.

b). Particularitățile de compoziție și de ordin structural pe care le-am identificat în text sunt: titlul,
construcția simetrică-circulară și repetiția laitmotivului ,,copilul din mine”. Titlul este format dintr-
un cuvânt-cheie care se referă la o perioadă magică, fermecată, pe care nimeni nu o mai poate
înapoia, și anume copilăria. Construcția textului este una simetrică, circulară. De asemenea, se
poate identfica prezența laitmotivului ,,copilul din mine”, care se regăsește în text de patru ori.

c). Tema poeziei este copilăria, iar motivele sunt: jocul și locul natal.

d). Imaginile artistice identificate sunt:

-Imagini auditive -,,și-mi cânta ,,Hai la culcare, Tina!”
-Imagini gustative- ” Gustul fructelor; Din livada bunicilor ”
-Imagini olfactive - ,,mirosul de lapte și sânge umflă nările vântului”

e). Verbele folosite în acest text sunt la modul indicativ prezent: ” Se zbenguie”, ,,pictează”, fiindcă
poetul sugerează prezența eternului copilăriei, un sentiment efemer care vrea să-l transmită până în
prezent, transmițând de asemenea aceste sentimente sufletești și cititorilor.

f). Figurile de stil identificate în text sunt:

epitet: ,,șoapele sângerii”;
comparație: ,,gustului fructelor se prelinge ca un curcubeu”;
personificare: ,,clipele se rostogolesc”;
epitet personificator: ”pe buzele cuvintelor”.

g). Poetul dorește, prin intermediul acestui text să transmită propriile sentimente de dor, de
melancolie pe care le are cu privire la copilărie, evidențiind vârsta acesteia. Poetul descrie
copilăria ca fiind un capitol la care viața ei continuă să scrie. Prin versurile ,,copilul din mine râde/
Fără grija timpului/ Și-a pâinii de mâine.”, se evidențiază inocența și libertatea, acestea fiind
specific copilăriei. Copilăria este privită ca un zmeu care străpunge norii prezentului, mâna
eliberând sfoara zmeului – semn de îndepărtare – însă copilul care încă există în interiorul
sufletului poetului prinde cu dinții această sfoară, ține bine de ea și o protejează. Prin intermediul
epitetului ,,umeri ingenuncheați” se evidențiază umilința, nostalgia, milostenia, dar mai ales
rugămintea de a nu pleca.

3
 LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 2 PENTRU PORTOFOLIU

CONDIŢIA LITERATURII PENTRU COPII – „SUNTEM CEEA CE CITIM!”
Literatura pentru copii, o literatură a începutului de drum lectoral
● PLANUL TEMEI:
1. Un motto de cititor
o Alegeți și indicați un motto de cititor pe care-l considerați reprezentativ pentru calea proprie de
lectură – pe care aţi urmat-o deja sau pe care credeţi că veţi merge de acum înainte (spre exemplu:
„Pietre pentru templul meu” – Lucian Blaga; „Cărțile care ne-au făcut oameni” – Dan C.
Mihăilescu; „Acasă, adică în lumea cărților” – Alex Ștefănescu; Spune-mi ce citeşti, ca să-ţi
spun cine eşti!” – Nicolae Manolescu; „Atâta doar că literatura nu salvează decât pe cei gata să
se lase salvaţi.” – Ana Blandiana; „Grădina cărților în floare” etc. ).
o Explicați pe scurt (1-3 rânduri) alegerea făcută, arătând de ce considerați că motto-ul respectiv
este reprezentativ pentru itinerarul lectoral personal.

Motto-ul de cititor pe care îl consider reprezentativ pentru calea proprie de lectură este
„Acasă, adică în lumea cărților” – Alex Ștefănescu. Sunt de părere că „acasă”se referă la locul în
care te simți complet în siguranță, locul în care poți să evadezi atunci când simți nevoia. Poți
”evada” liniștit, în poveștile uluitoare care te trimit într-o lume fermecată, astfel, prin acest motto,
vreau să evidențiez faptul ca pentru o lectură reușită este necesar un mediu potrivit, plăcut, cald, și
acesta este, desigur, propriul cămin, și anume acasă.

2. „Plăcerea textului” literar

o Arătaţi pe scurt (1-3 rânduri) ce înseamnă pentru dumneavoastră sintagma „plăcerea textului”
(Roland Barthes).
o Dați cel puțin două exemple de cărți care v-au făcut plăcere în copilărie, la vârstă școlară mică sau
în adolescență.
o Indicați autorul și cartea care v-au făcut să trăiți cea mai mare plăcere de lectură infantilă sau
juvenilă și care, de atunci, vă îndeamnă să o recitiți mereu.

Cititul e pentru mulți o plăcere, însă din păcate, pentru alții, o povară. Lectura este și va fi mereu o
lume mai caldă, mai magică, mai fermecată, în care putem intra și ne putem detașa de realitatea
tristă a lumii contemporene. Așadar, plăcerea textului semnifică fericire, un loc mai bun decât
oricare altul, în care m-aș reîntoarce de câte ori aș putea.

Cărțile care mi-au făcut plăcere în copilărie sunt: Basme - Petre Ispirescu; ”Aventurile lui Tom
Sawyer” – Mark Twain; ”Colț Alb” - Jack London.
Cartea care m-a făcut să trăiesc cea mai mare plăcere de lectură și care mă îndeamnă să o recitesc
mereu este Singur pe lume de Hector Malot. .

3. Cărțile începutului de drum lectoral personal

o Reconstituiţi-vă lista primelor lecturi literare, indicând atât cărţile care v-au marcat începuturile
de drum lectoral (3-5 autori şi titluri care v-au impresionat în prima copilărie, acasă sau la
grădiniță), cât și cărţile care le-au urmat (3-5 autori şi titluri care v-au impresionat în anii de
școală, la ciclul primar).

1. Povești – Fratii Grimm

4
2. Crăiasa Zăpezii – Hans Christian Andersen
3. Pinnochio – Carlo Collodi
4. Vrăjitorul din Oz – Frank Baum
5. Cartea Junglei – Rudyard Kipling
6. Colț alb – Jack London
7. La Medeleni – Ionel Teodoreanu
8. Contele de Monte Cristo – Alexandre Dumas
9. Enigma Otiliei-George Călinescu
10. Prima noapte de dragote, întâia noapte de război- Camil Petrescu

4. Itinerare lectorale sau despre „Grădina potecilor care se bifurcă” (Jorge Luis Borges)
o Arătați pe scurt (3-5 rânduri) dacă, în copilărie sau în adolescență, cineva (sau ceva) v-a schimbat
în vreun fel parcursul lectoral şi împrejurările în care s-a întâmplat acest moment de răscruce.
Dacă nu, atunci exprimaţi-vă o atitudine în această privință (o aşteptare, un regret, o preferință, o
apreciere, o impresie etc.), fie în ordine reală, fie în plan imaginar (de ex.: „Un moment de mare
importanță pentru mine/ de neuitat/ de cotitură/ etc. a fost atunci când… ; Nu mi-am închipuit
niciodată că…”; „M-aş fi bucurat să…”; „Îmi pare rău că / Ce păcat că…”; „Ce bine a fost
că…; „Ce bine ar fi/ ar fi fost dacă…”; „Mi-ar fi plăcut ca…” etc.).

În copilărie, persoana care m-am motivat să citesc și să descopăr lumea minunată a cărților a
fost bunicul meu. Mereu îl vedeam citind, de asemenea citindu-mi și mie. Lua o carte sub braț, se
așeza la masă și citea, îmi zicea că așa își omoară uneori timpul… În plus îndemnurile ei de părinte
„clasic” nu au fost niciodată „treci și fă-ți temele! sau n-ai lecții de învățat?”” ci erau de genul „te
plictisești? ia o carte și citește, orice vrei tu!”. 

5. Lista recomandărilor de lectură suplimentară la sfârșitul clasei a IV-a (pentru clasa a V-a)
o Imaginați-vă că sunteți profesor/ profesoară pentru învățământul primar (învățător/ învățătoare) și
că elevii dumneavoastră sunt la sfârșitul clasei a IV-a. Ei vor intra de la toamnă în ciclul
gimnazial. Pentru că urmează vacanţa mare, aceştia vă roagă să le daţi îndrumări de lectură
suplimentară (pentru clasa a V-a).

1. O poveste cu un hobbit – J.R.R. Tolkien

2. Vântul prin sălcii – Kenneth Grahame
3. Alice în Țara Minunilor – Lewis Carroll
4. Cartea Junglei – Rudyard Kipling
5. Poveste fără sfârșit – Michael Ende
6. Aventurile lui Tom Sawyer – Mark Twain
7. Fetița de pe Terra – Kiril Buliciov
8. Mary Poppins* – P.L. Travers
9. Pippi Sosetica* – Astrid Lindgren
10. Cronicile Spiderwick – Tony Diterlizzi
11. Cum să-ți dresezi dragonul – Cressida Cowell
12. Charlie și Fabrica de Ciocolată – Roald Dahl

Alcătuiţi pentru acești elevi o listă de 5-10 cărți de literatură pentru copii și tineret (autori și titluri), pe
care le-ați recomanda ca lectură de vacanţă.
1. Eu, robotul – Isaac Asimov
2. Contele de Monte Cristo – Alexandre Dumas

5
3. Trei într-o barcă – Jerome K. Jerome
4. Marile Speranțe – Charles Dickens
5. Povestiri – Edgar Alan Poe
6. Mireasa prințesă – William Goldman
7. Frații Jderi – Mihail Sadoveanu
8. Mizerabilii – Victor Hugo
9. Omul invizibil – H.G. Wells
10. Legendele Olimpului – Alexandru Mitru

LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 4 PENTRU PORTOFOLIU

6
 FUNCŢII SAU VALORI ALE LITERATURII PENTRU COPII ÎN LUMEA
POVEŞTILOR DE ION VLASIU
PLANUL ORIENTATIV AL TRATĂRII TEMEI:
I. INTRODUCERE
● Evidenţierea importanței literaturii pentru copii în formarea identităţii de sine şi culturale a cititorului de
vârstă şcolară mică (universul copilului şi ipostaze ale lumii copilăriei în literatura română pentru copii, cărțile
începutului de drum lectoral, dimensiuni textual-tematice şi funcţionale specifice formării identităţii de sine şi
culturale la şcolarii mici, vârste şi anotimpuri ale lecturii, exemple, referinţe etc.);
● Tradiţie şi modernitate în creaţia lui Ion Vlasiu. Tripla vocaţie creatoare a maestrului Ion Vlasiu: scriitor,
sculptor, pictor;
● Valori interculturale în literatura pentru copii din creaţia lui Ion Vlasiu:
o Vlasiu, Ion (2014). Lumea poveştilor. Ediţia a treia. Ilustraţii de Cristiana Radu. Prefaţă de Irina Petraş. Ediţie îngrijită,
notă asupra ediţiei şi cronologie de Mircea Breaz, Cluj-Napoca: Editura ASCR.
o Vlasiu, Ion (2014). Mese, mese, móka. Második kiadás. Fordította: Kerekes György. Illusztráció: Cristiana Radu. A
kiadást gondozta: Mircea Breaz. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
o Vlasiu, Ion (2014). Welt der Märchen. Zweite Auflage. Deutsch von Lotte Roth. Illustrationen: C. Radu. Überarbeitete
Auflage: Mircea Breaz. Cluj-Napoca: ASCR.

II. CUPRINS
● Realizarea unei prezentări succinte (povestire, expunere scrisă, rezumat) a conţinutului textelor propuse
(temă, personaje, mesaj transmis: idei, concepţii, semnificaţii, caracterizări);
● Dezvoltarea unui comentariu literar (analiză, interpretare de text) referitor la textele propuse din volumul
Lumea poveştilor de Ion Vlasiu (2014), în care să fie evidențiate, în ordine argumentativă, cel puţin trei funcţii
generale sau particulare ale literaturii pentru copii:
o Funcţii generale şi particulare ale literaturii pentru copii: funcţia cognitivă, funcţia afectivă (expresivă, subiectivă,
emoţională etc.), funcţia ludică, funcţia iniţiatică, funcţia identitară, funcţia formativă (educativă, didactică etc.), funcţia
estetică (artistică), funcţia etică (morală), funcţia axiologică (educarea valorilor), funcţia (inter)culturală (recunoașterea
valorilor celorlalți), funcţia terapeutică (integrativă, relaţională, interpersonală, compensativă, incluzivă, profilactică
etc.), funcţia de orientare existenţială ş.a.;
● Evidenţierea relaţiei dintre Titlu – Text – Imagine (ilustraţia cărţii), în creațiile literare din volumul Lumea
poveștilor:
o Comentariul (analiza, interpretarea, prezentarea) textelor poate să se refere şi la relaţia de sens dintre textele,
imaginile (ilustraţiile) şi titlurile textelor respective, după cum urmează: lectura textului şi lectura ilustraţiilor cărţii;
funcţii verbale şi funcţii iconice; întrepătrunderea dintre limbajul verbal şi limbajul vizual; interferenţa codurilor: cod
iconic – cod verbal; relaţia de susţinere reciprocă dintre funcţiile textuale – funcţiile semnelor vizuale – funcţiile
titlurilor: funcţia apelativă, referenţială şi retorică etc.
● Realizarea unor comparații din punct de vedere stilistic (asemănări și deosebiri) între variantele în limba
română și în limba maghiară ale textelor din volumul Lumea poveștilor (2014): figuri de stil, caracteristici
generale ale stilului (claritate, corectitudine, precizie, puritate, proprietate a termenilor), particularități de
exprimare artistică: putere de sugestie, expresivitate etc.
➢ Comparația dintre variantele în limba română, pe de o parte, respectiv în limba maghiară sau în
limba germană, pe de altă parte, se poate realiza după următorul plan orientativ:

o observați caracterul individualizat al stilului în limba română, respectiv în limba maghiară sau germană (unicitatea şi
inovarea expresiei; subiectivitatea exprimării);

o observați libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare: expresivitatea textelor poate fi
uneori întărită uneori chiar și prin unele abateri de la uzul curent al limbii (licențe literare specifice exprimării în limba
română, pe de o parte, sau în limba maghiară sau germană, pe de altă parte);
o observați contrastul dintre sensul denotativ (propriu) şi sensul conotativ (figurat) al cuvintelor (în special prin modul
obișnuit sau neobişnuit în care se folosesc cuvintele în limba română, pe de o parte, respectiv în limba maghiară sau
germană, pe de altă parte);
o observați bogăţia lexicală a exprimării în limba română, pe de o parte, respectiv în limba maghiară sau germană, pe de
altă parte (specificul vocabularului în limba română, respectiv în limba maghiară sau germană; vocabular bogat și
complex sau vocabular de bază, dar expresiv; prezența regionalismelor – „ardelenisme”; sensuri multiple ale aceluiaşi
cuvânt etc.), dată fiind diversitatea tematică a textelor, cât și faptul că fiecare autor are un stil propriu care poate fi
recunoscut în măsuri diferite în limba română, respectiv în limba maghiară sau germană;
o observați complexitatea și bogăția elementelor lexicale, în limba română, respectiv în limba maghiară sau germană:
extinderi semantice, prin utilizarea sinonimiei și a polisemiei unor termeni; cuprinderea unor elemente lexicale din toate
stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (cuvinte din fondul lexical principal, dar și din restul sau din masa
vocabularului: arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);

7
 o observați măsura în care – în limba română, pe de o parte, respectiv în limba maghiară sau germană, pe de altă parte –
mesajul literar are funcţie poetică (centrată asupra lui însuşi), asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la
nivelul formei şi uşor de fixat în memorie; observați măsura în care, tocmai datorită funcţiei poetice – în limba română,
respectiv în limba maghiară sau germană – un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un
text interesant în sine: plăcut, frumos, amuzant, comic, satiric etc., datorită folosirii unor expresii şi locuţiuni populare,
proverbe, zicători, ghicitori, versuri rimate și ritmate etc.
o observați măsura în care, în limba română, respectiv în limba maghiară sau germană, folosirea termenilor cu sens figurat
trezește în conștiința micilor cititori imagini plastice, emoții, sentimente, trăiri sufletești puternice etc., datorită anumitor
calități expresive (sugestive) mai mult sau mai puțin manifeste (evidente, proprii, caracteristice) limbii române,
respectiv limbii maghiare sau germane;
o observați măsura în care, în limba română sau în limba maghiară, puterea de impresionare a mesajului (pregnanţa
mesajului) este relevabilă în planul construcției narative, prin simetrii, paralelisme, repetiţii, rime, ritmuri, sensuri
figurate etc.

III. ÎNCHEIERE
o Recunoașterea interferenţei (a amestecului, a întrepătrunderii, a contaminării) genurilor (epic, liric,
dramatic) şi a speciilor accesibile copiilor, în Lumea poveştilor de Ion Vlasiu (elemente sau
caracteristici ale mai multor specii literare: basmul, povestea, povestirea, schița, fabula, snoava,
legenda etc.)
o Relevarea importanţei profesorului PIPP în formarea competenţei de lectură a copiilor:
➢ Ex.: Educatorii PIPP, asemenea scriitorilor înşişi, au misiunea de a-i forma de timpuriu pe micii cititori şi
de a le îndruma constant începuturile drumurilor de lectură, aşa după cum observa şi scriitorul Ion Vlasiu,
într-o foarte inspirată exprimare simbolică:
„Într-o zi un copil mi-a spus: nene, vreau şi eu să fiu mare ca tine! L-am ridicat în braţe şi el s-a bucurat.
Aşa trebuie înţeleşi cititorii. Toţi vor să fie mai mari şi scriitorul îi poate ajuta.”

*** OBSERVAŢII:
1. În vederea realizării lucrării pentru portofoliu, studenţii îşi pot alege un text sau mai multe texte, după cum optează ca tratarea temei să fie
analitică (vizând un text sau un grup restrâns de texte) sau sintetică (vizând mai multe grupuri de texte sau chiar toate textele volumului Lumea
poveştilor de Ion Vlasiu).
2. Tratarea temei lucrării presupune realizarea unui comentariu textual (analiză, interpretare, prezentare, caracterizare, eseu argumentativ etc.);
3. Planul orientativ al tratării temei lucrării are doar un caracter orientativ şi de sprijin;
4. În mod obligatoriu, la sfârşitul lucrării, va fi menţionată bibliografia (sau webografia) consultată, iar, în lucrare, referinţele bibliografice (citatele,
trimiterile, notele etc.) vor fi marcate ca atare;
5. Potrivit baremului de mai jos, pe lângă gradul de informare şi de corectitudine în exprimare, în evaluarea lucrării pentru portofoliu, vor fi apreciate
elementele de noutate, de originalitate, în tratarea temei, respectiv contribuţiile personale ale studenţilor (opinii şi contribuţii proprii, puncte de vedere
personale argumentate/ ilustrate textual: cu citate etc.).

o BAREM DE CORECTARE A LUCRĂRII (TOTAL: 10):

1. Conţinut (încadrarea în subiect – 1 p.; identificarea şi analiza funcţiilor literare, cu menţionarea referinţelor critice – 3 p., elementele de noutate, de
originalitate – 1 p., exemplificările din texte – 1 p.) – 6 p.
2. Exprimare scrisă (gradul de structurare argumentativă a lucrării, logica exprimării: fluenţă, coerenţă, coeziune – 1p.; corectitudine gramaticală –
1p.; design, redactare: aspect, așezare în pagină, (tehno)redactare – 1p.) – 3 p.
3. Oficiu: 1 p. se acordă din oficiu.
REPERE BIBLIOGRAFICE ORIENTATIVE

Ailincăi, Cornel (2000). Gramatica formelor vizuale. Piteşti: Editura Paralela 45

Breaz, Mircea (2013). Literatura pentru copii: repere teoretice şi metodologice. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Breaz, Mircea (2014). Cu Ion Vlasiu în lumea poveştilor, Notă asupra ediţiei şi cronologie la: Ion Vlasiu, Lumea poveştilor (pp. 120-131). Cluj-
Napoca: Editura ASCR.
Cordoş, Sanda (2004). Ce rost are să mai citim literatură ? Bucureşti: Compania.
Cornea, Paul (1998). Introducere în teoria lecturii. Iaşi: Editura Polirom.
Florea, Vasile (2007). Ion Vlasiu, în: Istoria artei româneşti (pp. 757-758). Bucureşti, Chişinău: Editura Litera Internaţional.
Maşek, Victor Ernest (1989). Arta naivă. Bucureşti: Editura Meridiane (Cap. În căutarea propriei identităţi: arta copiilor, pp. 35-56).
Mih, Viorel (2004). Înţelegerea textelor. Strategii şi mecanisme cognitive. Aplicaţii în domeniul educaţional. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Petraş, Irina (2014). Ion Vlasiu şi poveştile care cântă. Prefaţă la: Ion Vlasiu, Ion, Lumea poveştilor. (pp. 8-13). Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Prut, Constantin (1982). Ion Vlasiu, în: Dicţionar de artă modernă (pp. 469-470). Bucureşti: Editura Albatros.
Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1987). Literă – text – imagine, interferenţe semiotice – pentru o mai bună înţelegere a textului literar , în: Revista de
pedagogie nr. 4, aprilie 1987. Bucureşti: EDP.
Sâmihăian, Florentina (2007). Investigarea şi stimularea interesului pentru lectură al elevilor. Bucureşti: MEC.
Vlasiu, Ion (2014). Lumea poveştilor. Ediţia a treia. Ilustraţii de Cristiana Radu. Prefaţă de Irina Petraş. Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei şi cronologie
de Mircea Breaz, Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Vlasiu, Ion (2014). Mese, mese, móka. Második kiadás. Fordította: Kerekes György. Illusztráció: Cristiana Radu. A kiadást gondozta: Mircea Breaz.
Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Zaciu, Mircea (1995). Ion Vlasiu. În: Dicţionar de scriitori români. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române.

,,Stau în pat şi citesc şi mi se pare că nu mai este altă lume decât a cărţilor.”

8
 (Ion Vlasiu)

Ion Vlasiu vedea lumina zilei la 6 mai 1908, în satul Lechinţa (jud. Mureş), iar aceste
locuri i-au rămas dragi tot restul vieţii. Se întorcea adesea aici, fie cu gândul, fie prin vreo
sculptură sau pictură care amintesc de obârşia lui, fie prin scrierile sale: „Când eram mic,
lumea era cu totul altfel. Greu de spus cum anume. Simţeam că e împrejur, colo şi colo, ca o
fiinţă ciudată pe care o întrebi câte ceva şi ea tace zâmbind, ademenindu-te s-o urmezi şi să mai
întrebi; să tot întrebi.”
Lumea lui Ion Vlasiu s-a lărgit când acesta, rămânând orfan, a ajuns în ograda bunicilor
materni de la Ogra: avea doar opt ani. Cu siguranţă că aici s-a format pentru ceea ce avea să
devină: o personalitate puternică din ale cărui lucrări răzbate iubirea sinceră faţă de oameni şi
locuri. Întâlnirea cu materia va avea loc de-a lungul anilor de formare de la Şcoala de Arte şi
Meserii din Târgu Mureş (1921-1927), iar „şlefuirea” materialului brut în ceea ce urma să
devină „operă” se petrece în timpul studiilor de la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj (1927-
1931), alături de profesori celebri precum Alexandru Popp, Romul Ladea, Catul Bogdan,
Anastase Demian, Aurel Ciupe, Emil Isac, Coriolan Petranu, Victor Papilian…
Ediția trilingvă a volumului Lumea poveștilor de Ion Vlasiu reprezintă reeditarea în
limbile română, maghiară și germană a cărții publicate în anul 1978, la Editura Ion Creangă,
din București. Pentru limba română, această nouă ediție este cea de-a treia (după cele din 1972
și 1978), iar, pentru versiunile în limbile maghiară și germană, reprezintă ediția a doua, care
reia traducerile realizate pentru ediția din 1978 de către Kerekes Gyorgy (in limba maghiară)
și Lotte Roth (în limba germană). Păstrând același design de carte și aceleași ilustrații ale
Cristianei Radu, cele trei versiuni ale cărții lui Ion Vlasiu păstrează totodată aceeași structură:
cuvânt înainte de Ioana Vlasiu, fiica scriitorului, prefața de Irina Petras, 15 povești și, în
încheiere, nota editorială și cronologia alcatuite de Mircea Breaz.
Ion Vlasiu alcătuiește povești noi din frânturi de povești vechi, născocește istorioare pe
care le conduce spre o încheiere sau le lasă suspendate, iar cititorul e invitat să preia pe cont
propriu refacerea, completarea și încheierea poveștii.
În cele mai multe dintre povești, înving cei isteți, cei care știu mai multe și, astfel, se pot
adapta mai bine unor situații neprevăzute. Povestitorul atrage atenția asupra calităților umane
fundamentale: hărnicie, generozitate, cinste, curiozitate, simț al umorului, chibzuință.
Literatura pentru copii presupune o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportamente oglindite în mici antiteze între persoanje, o sursă care contribuie direct la
formarea copilului. Prin exemplele ei, literatura pentru copii, prin antiteza dintre ,,bine” și
,,rău”, îi învață pe cei mici care sunt repercusiunile minciunii, a neascultării, a lenei, anecinstei,
pe de-o parte, iar pe de altă parte, prezintă și induce celor mici, caracteristicile pozitive ale
eroilor: vitejia, curajul, adevărul, ascultarea, hărnicia, cinstea, dreptatea, etc.
Astfel, iezii îl înving ușor pe lupul cel rau, pentru că ei au citit povești și știu mai multe
decât lupul. Prin inteligență, broasca cea mică îl înfrange pe peștele cel mare și rău, căci o
minte isteață poate fi mai utilă în lupta vieții decât forța fizică. Mezinul puilor de vrabie îi dă o
lecție de bună purtare pisicii lacome și mincinoase, dar, totodată, învață la rândul lui că prin
prudență poți depăși necazurile. Greierașul cântăreț e harnic în felul său, căci și cântecul aduce
folos comunității, de aceea merită răsplătit. Faptele bune pot vindeca răni și tristeți.
În „Lumea poveştilor”a lui Ion Vlasiu (Vlasiu, 2014) se pot observa o serie de funcții în
formarea identității de sine și cultural.
Funcția etică denotă din povești precum „Ţăranul şi lupul” sau „Cocoşul prietenos”.Nu
lăcomia şi viclenia lupului sunt cele mai serioase ameninţări asupra cărora suntem atenționați,
ci naivitatea celor care nu observă relele intenții și se încred în tot ceea ce li se spune „N-aș

9
putea spune ce s-a intâmplat cu cocoșul, nu știu dacă l-a mâncat vulpea sau dihorul. În orice
caz cu fața curată n-a scăpat”(Cocoşul prietenos). Personajele sunt mereu înșelate, apelându-se
la slăbiciunea lor iar în privinţa răului, e de ştiut să nu ai de-a face cu el în niciun fel, pentru că
nici o înţelegere cu răul nu e posibilă: „Din această întâmplare se poate înţelege că nu e bine să
fii milos cu lupii.”(Ţăranul şi lupul).
Tot din această perspectivă morală, pentru care arta, ca şi întreaga existenţă a omului, are
valoare de cunoaştere „numai în interiorul unei etici”, cea dintâi însuşire impetuozitatea celor
mici, ai căror reprezentaţi simbolici sunt, printre alţii, broscuţa Uac-Uac, Zăbăluţă, vrăbiuţele,
greieraşul, puiuţul roşcat de veveriţă sau motănaşul şchiop.Aceste învăţături au menirea de a-i
preveni asupra unor consecinţe naturale nefaste sau chiar tragice ale faptelor sau ale
aspiraţiilor lor. În finalul poveştilor contrazice de regulă nenorocul proverbial al iezilor, spre
exemplu, sau al greierului, care numai datorită concursului neînsemnatului pătrunjel scapă, la
rându-i, dintr-o altă neaşteptată cursă.
Valorile morale ale scrisului vlasian sunt pătrunse de menirea omului de a duce mai
departe truda naturii şi de a se ridica, înfrângând toate greutăţile sau obstacolele ivite în cale,
la rostul său de fiinţă capabilă să gândească şi să trăiască în mod creator.
În „Povestea Fluierului”, sunt prezente o serie de valori morale, dar și instructiv-
educative.Un orfan pe nume Ionică care a plecat în lume să își facă un rost după ce rămâne
singur cu turma cântând din fluier, dorește să păstreze doar pentru el darul de a cânta și
devine un băiat mândru și rătăcios ”Se adunau privighetorile în jurul lui Ionică să le învețe
cântecele dar Ionică era fudul și arunca după ele cu pietre”. Muma pădurii dorește să îl aducă
pe calea cea bună și îndepărtează de la el atât fluierul, cât și turma de oi. Văzut singur, acesta
își dă seama de lucrul pe care l-a făcut, iar prin încercarile la care este supus reușește să își
primească turma și fluierul înapoi. După aceasta Ionică devine mai bun, cântă tuturor și se
bucură împreună cu natura. El înţelege să nu primească darul artei numai pentru sine, ci să-l
împărtăşească, recunoscător, cu toţi cei pentru care frumuseţea cântecului e de asemenea
singura mângâiere sufletească şi singurul dar al vieţii ”Cântecul răsuna prin văi, îl aud
privighetorile, zboară și ele alături și Ionică nu se mai supără pentru că nu mai e
fudul...”.Datorită acestei povestiri, cititorul, fiind cuprins de firul povestirii și trecând cu
băiatul prin toate încercările, învață că nu e bine să fii individualist, mândru și rău, ci bun și
săritor în ajutorul celorlalți.
Funcția educativă și morală este prezentă și în poveștile „Trei iezi şi lupul”, „Uac-Uac” și
„Zăbăluță” în care cititorilor le este transmisă importanța științei, a lecturii și cunoașterii
descoperite doar prin învățare. Prin urmare, istorioara „Trei iezi şi lupul” nu dă nicio şansă
lupului cel rău, fiindcă iezii au citit „Capra cu trei iezi”, povestea lui Ion Creangă. Ei sunt mult
mai inteligenți decât lupul şi au forţa şi superioritatea din ştiinţa de carte. La întrecerea în
poveşti şi ghicitori, ei îl înving pe fiorosul lup care a venit cu intenția de a-i mânca. Iezii cei
mici îl pun în dificultate pe lupul cel analfabet „Hai, lupule, hai! strigau iezii trăgându-l de
urechi(...) Ți-am dat o ghicitoare mai ușoară, fiindcă vedem noi că tu esti cam greu de cap”.
În „Uac-Uac”, broasca cea mică îl va înfrânge pe peştele cel mare şi rău, fiindcă e inteligentă.
Uac-Uac cea mică propune să i se taie coada peștelui cu ajutorul cleștilor pe care le are racul-
racilor „Rac, rac! Bararac/ Are clește, nu-i sărac,/Vine peștelui de hac,/Uac! Uac!/Uac! Uac!/”.
Se poate observa și îmbinarea valorilor etice cu cele estetice prin conflictul dual bine-rău, prin
care li se oferă copiilor modele de viaţă pozitive sau negative.
În povestirea „Zăbăluță” mezinul puilor de vrabie, poreclit după cum ne spune și titlul,
îi dă o lecţie de bună purtare pisicii lacome şi mincinoase. El se luptă cu prefăcuta pisică după
ce aceasta îi mănâncă frații. Pisica scăpată din cursă jură că „pe viitor n-o să mai stea la sfat cu
vrăbiile, o să le mănânce şi gata”. Ea nu-şi schimbă năravul, n-a învăţat nimic din întâmplare.
Povestitorul concluzionează: „Ce să mai zic, aşa sunt pisicile. Dacă eşti vrăbiuţă, e mai bine să
nu-ţi faci de lucru cu ele, că nu se ştie dacă a doua oară se mai naşte un pui năzdrăvan ca

10
Zăbăluţă”. Funcția morală se evidențiază și în „Ţăranul şi lupul”: ”Din această întâmplarea se
poate înţelege că nu e bine să fii milos cu lupii”, fapt care evidențiază funcția morală.
În poveștile lui Ion Vlasiu, răul cade nu numai în cursele propriei naturi maligne, ci și
în acelea ale imponderabilei sale lipse de apetit artistic, când nu de-a dreptul în capcanele
ignoranței care-l fac să piardă aproape de fiecare dată, în fața celor care se bucură de
neașteptata solidaritate a amicilor artelor frumoase. Așadar, lupul nu are aplicare către
gratuitatea artei literare și va pierde jocul ghicitorilo, marele pește negru nu e nici el sensibil la
cântecul broaștei Uac-Uac și nici pisica la frmusețea zborului vrăbiuțelor și cu atât mai puțin la
auzul vocii lui Zăbăluță, ceea ce în final îi vor transforma din vânători în vânați. Povestirile
sumt frecvent asociate cu expresii paremiologice în care este consacrat rolul norocului
schimbător în reinstaurarea lumii: ,,Pe omul bun și păsările îl ajută!” (Corbul înțelept), ,,Pe
oamenii buni nu-i uită norocul!” (Norocul), ,,Uite, uite, nu știi când dă norocul peste om!”
(Puiul de veveriță). Tot acest noroc se va întoarce și la Ioniță din „Povestea fluierului ”, atunci
când el va înțelege să nu privească darul artei numai pentru sine, ci să-l împărtășească,
recunoscător, cu toți cei pentru care frumusețea cântecului este singura mângâiere sufletească
și singurul dar al vieții.
Sunt de părere că această carte este una potrivită pentru a încuraja copiii să intre în
contact cu lectura, să pătrundă in lumea poveștilor și să interacționeze cu personajele. Imaginile
aferente poveștilor sunt realizate de Cristiana Radu și sunt în strânsă legătură cu firul poveștilor,
cu personajele, lucru benefic copiilor deorece înțelegerea textului este mai ușoară atunci când este
susținută de imagini însuflețite. În calitate de viitoare cadre didactice, e important să urmărim
cultivarea gustului pentru frumos, pentru estetic, care nu poate avea loc decât printr-un amplu
proces de inserție în lumea cărților. Cărțile sunt cele care ne îmbogățesc mintea și ne
înfrumusețează sufletul. Adevăratele comori ale sufletului, lecturile literare, mențin o adeziune
afectivă față de tot ce e mai frumos, mai curat și mai inedit în această fermecătoare lume a
copilăriei.
De asemenea, prin intermediul acestei cărți putem dezvolta copiilor numeroase valori
morale precum hărnicia, generozitatea, cinstea, vitejia. Aceștia de mici copii vor înțelege că
faptele bune sunt răsplătite, adevărul va ieși mereu la suprafață, binele va izbândi, iar răul va fi
perdepsit.

11