Îmi pare rău dacă am înțeles greșit cerințele tale.

Da, am folosit fragmentul

specificat pentru a face caracterizarea personajului Bunica Safta.

Bunica Safta este un personaj central în povestirea lui Ion Agârbiceanu. Aceasta
este o femeie în vârstă, care trăiește într-un sat din munți. Ea este descrisă ca
fiind mică de statură și slabă, dar cu o privire sclipitoare și o voce puternică și
plină de încredere.

În ceea ce privește trăsăturile morale, Bunica Safta este o femeie puternică și

hotărâtă, care își dorește să își ajute familia cu orice preț. De asemenea, ea este
o persoană foarte credincioasă, care își pune întotdeauna încrederea în Dumnezeu și
crede că El îi va ajuta în momentele de cumpănă.

Mijloacele de caracterizare folosite în povestire sunt atât directe, cât și

indirecte. O caracterizare directă a personajului este prezentată prin intermediul
dialogului, în care Bunica Safta își exprimă în mod clar dorința de a ajuta
familia: "Nu poți să mergi singur în oraș, copile. Eu te ajut. Eu merg cu tine și
mă întorc la prânz." De asemenea, o caracterizare indirectă a personajului este
oferită prin intermediul comportamentului său, în momentul în care își ia o haină
mai veche și îi spune nepotului său să își ia haina sa bună, pentru că va avea
nevoie de ea în oraș: "Ia-ți haina ta, că trebuie să arați bine la oraș. Eu îmi iau
haina asta veche, că mie nu-mi pasă cum arăt."

Una dintre valorile personale pe care o consider importantă și pe care Bunica Safta
o ilustrează este generozitatea. Aceasta este dispusă să își ofere ajutorul cuiva
în nevoie și să își asume riscuri pentru binele celor dragi. Ea este un exemplu de
femeie puternică și credincioasă, care își pune încrederea în Dumnezeu și care își
iubește familia și comunitatea.

30 ianuarie 2023

Astăzi a fost o zi specială pentru mine, pentru că mi s-a împlinit dorința de a

avea un animal de companie. Am adoptat un cățel micuț și pufos, pe care l-am numit
Max. Este un câine de rasă mică, cu blana albă și neagră și ochi mari și negri. De
cum l-am văzut, m-am îndrăgostit de el și am simțit că va fi un bun tovarăș pentru
mine.

Prima noastră zi împreună a fost plină de emoții și aventuri. L-am preluat de la

adăpostul de animale și am mers acasă împreună. În mașină, Max a stat cuminte în
brațele mele, iar eu l-am mângâiat și l-am vorbit blând. Când am ajuns acasă, l-am
dus în camera lui, unde i-am pregătit un pat confortabil și o gamelă cu apă și
mâncare.

Max este un cățel jucăuș și plin de energie. A început să exploreze camera lui, să
se joace cu jucăriile și să alerge după coadă. M-am bucurat să-l văd atât de
fericit și am încercat să mă joc și eu cu el. Am jucat mingea și l-am învățat să
stea jos și să se întindă la comanda mea.

În secvența descriptivă, aș vrea să povestesc despre cum arată Max. Are blana albă
și neagră, cu dungi de culoare maro și ochi negri și strălucitori. Are urechile
lungi și moi, iar la baza cozii are un punct negru. Este foarte pufos și când îl
mângâi, simți căldura trupului lui mic și agitat.

În secvența narativă, aș vrea să povestesc despre prima noastră plimbare în parc.

Am luat lesa și am ieșit cu Max în stradă. El a fost puțin speriat și ezitant la
început, dar apoi a început să meargă împreună cu mine. În parc, am întâlnit și
alți câini și Max s-a jucat cu ei. Am fost bucuros să-l văd socializând și făcând
prieteni.
Sunt foarte fericit că am adoptat un cățel și că am început să împărtășesc
experiențe noi cu el. Sunt convins că vom avea multe aventuri împreună și că va fi
un bun prieten pentru mine. Abia aștept să-l învăț și mai multe trucuri și să-i
ofer dragostea și atenția pe care le merită.

Era ultima zi de şcoală din clasa a opta și toți elevii așteptau cu nerăbdare
vacanța de vară. Cu toții erau obosiți de orele interminabile de matematică și
istorie, de temele de acasă și de examenele ce păreau să nu se mai termine.

În timpul pauzei de prânz, colegii mei și cu mine am decis să petrecem ultimele ore
din şcoală jucându-ne un joc de fotbal pe terenul din curtea școlii. A fost o după-
amiază frumoasă, cu soare și o briză ușoară care ne răcorea în timp ce alergam pe
terenul de joc.

La un moment dat, mingea a ajuns la mine și am luat-o într-un dribling rapid pe

lângă unul din colegii mei, apoi am aruncat-o în poartă. Am marcat un gol
spectaculos și am sărit în aer de bucurie, în timp ce colegii mei mă îmbrățișau.

După ce am terminat jocul, am rămas cu prietenii mei în curtea școlii, împărțindu-

ne guma de mestecat și râzând de glumele noastre. Pe măsură ce se apropia ora de
plecare, am început să ne luăm la revedere și să ne dorim unul altuia o vară plină
de aventuri.

"Îmi va fi dor de voi", am spus eu.

"Și nouă îți va fi dor de tine", a replicat unul dintre colegii mei.

"Nu-i nimic, ne vom vedea în toamnă", am spus eu, în timp ce îmi strângeam rucsacul
în spate.

Cu inima plină de bucurie și cu zâmbetul pe buze, am ieșit din curtea școlii și m-

am îndreptat spre casă, gândindu-mă la vara minunată ce urma să vină și la toate
aventurile ce mă așteptau.