Dragă jurnalule,

Ca orice copil căruia îi venea rândul să meargă la școală, pentru prima dată am trăit și eu emoțiile
acelei zile. Într-o frumoasă dimineață de toamnă, m-am trezit cu mari trăiri, fiindcă era prima zi de
școală. Nu știam ce mă aștepta și eram puțin cu gândul la grădiniță, dar auzisem lucruri frumoase
despre doamna învățătoare de la prietenul meu, Mihnea, care a fost elevul dumneaei. Mă gândeam
la școală și la noii colegi alături de care urma să stau cinci ani. M-am trezit, m-am pregătit, am luat
ghiozdanul în spinare și am plecat spre școală însoțit de mama. A urmat deschiderea anului la care au
participat și bunicii mei. Doamna director m-a sensibilizat profund cu discursul pe care l-a ținut, apoi
ne-a invitat pe scenă să ne prezinte în calitate de cei mai mici școlărei. În cele din urmă, împreună cu
doamna învățătoare am plecat spre clasa noastră unde ne așteptau manualele pe băncuțe. Am
răsfoit cu deosebit interes noile cărți, am vorbit câteva minute cu dumneaei pentru a ne cunoaște
mai bine și am plecat spre casă. Simțeam că eram între cer și pământ. Bucuria pe care o aveam nu
putea fi descrisă în cuvinte pentru acea zi feerică din viața mea.

Mi-am dat seama încă din acea zi că mă voi înțelege foarte bine cu noii mei colegi, iar pe doamna am
îndrăgit-o enorm din prima clipă. A fost și va rămâne o zi încărcată de emoție și de bucurie pentru
mine, dar și pentru interiorul meu, care voia și care era însetat de cunoaștere.

O scurtă compunere descriptivă despre mama

Cu bucurie în suflet, evoc imaginea celei mai frumoase fiinte din viata mea. Oricine dintre noi îsi
iubeste mama nespus.

Mama mea are 42 de ani și este o femeie foarte frumoasă. Este scundă, are ochi căprui și
pătrunzători, iar părul lung și castaniu, îl are mereu aranjat și pieptănat. Ochii ei sunt mereu blânzi și
mă privesc întotdeauna cu dragoste, duioșie și căldură. De multe ori, cu o simplă privire reușește să
mă calmeze sau să mă încurajeze.

Mama este o persoană harnică și nu se plânge niciodată, indiferent ce are de făcut. În fiecare
dimineață, când ma trezesc, o zăresc în bucătărie pregătindu-mi micul dejun. Apoi, mă duce la școală,
iar de acolo merge la serviciu. Indiferent dacă este acasă sau la serviciu, mama mea este o persoană
energică și foarte entuziastă în tot ceea ce face.

Când sunt bolnavă, cine mă poate îngriji cu atâta bunătate ca mama?! Eu pentru toate acestea, o
iubesc mai mult decât pe orice ființă din lume. Și oricât voi face pentru ea nu va fi deajuns. În câteva
cuvinte, mesajul meu pentru mama mea este acesta: „Mamă, tu ești cea mai bună dintre mamele din
lume. Aș vrea să cresc mare ca să poți să fii mândră de mine, așa cum sunt și eu de tine” .
O compunere descriptivă despre bunicul

Unul din cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc este bunicul meu. Bun la suflet, blând și plin de
respect sunt doar câteva dintre cuvintele care-i descriu cel mai bine profilul moral. Nu l-am auzit
niciodată ridicând tonul la cineva, cu atât mai puțin la mine. Întotdeauna mi-a vorbit frumos, iar
vorbele ieșite din gura sa au reprezentat pentru mine sfaturi prețioase, iar uneori adevărate lecții de
viață.

Deși este un om simplu, fără prea multă carte, bunicul meu, poate și datorită vârstei, dă dovadă de
multă înțelepciune. Ori de câte ori am avut nelămuriri sau am avut nevoie de o persoană care să mă
asculte și să mă înțeleagă, bunicul meu a fost acolo. Cu toată experiența lui de viață, m-a îndrumat și
m-a povățuit, iar ulterior i-am apreciat învățăturile. Dar toate aceste impresii nu sunt doar ale mele.
Bunicul meu este un om respectat și în comunitate. Vecinii, precum și ceilalți oameni care îl cunosc,
au doar vorbe bune de spus despre el. Nu de puține ori când m-am plimbat cu el prin oraș, am văzut
o mulțime de oameni, bătrâni sau mai tineri, care l-au salutat cu respect și i-au vorbit cu multă
prețuire.

Din punct de vedere fizic, bunicul meu este de înălțime medie. Nu este nici gras, dar nici slab, iar
acest lucru este un semn al sănătății fizice și al traiului sănătos pe care l-a dus toată viața. Urmare a
originii sale rurale și a primilor ani de viață petrecuți la țară, bunicul meu are o rezistență fizică
deosebită. De puține ori l-am văzut bolnav, iar despre asprimea vremurilor, fie iarnă aspră sau vară
caniculară, nu l-am auzit să se plângă niciodată.

Un alt indiciu fizic important, totodată fiind și un semn al profilului moral, hărnicia, sunt palmele sale
aspre și degetele groase pline de bătături. Toată viața sa a muncit cu îndârjire pentru a-și crește copii
și pentru a aduce bunăstare casei. Nici acum la vremea pensionării, nu se dă înlături când vine vorba
de muncă sau de activități practice în gospodărie.

Părul său alb, cândva blond-șaten, cu un început de chelie și ochii albaștrii, precum cerul de
primăvară, completează profilul bunicului meu. Fața sa prezintă câteva riduri, mai ales în jurul
ochilor, care vorbesc de la sine despre anii grei care s-au scurs peste viața greau, uneori plină de
lipsuri.

Acesta este bunicul meu, unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Îl iubesc mult, iar această
dragoste pe care i-o port o împărtășește și el față de mine. Îi doresc tot binele din lume și multă
sănătate pentru că le merită pe deplin.
1 martie 2021, Timișoara

Draga mea bunică,

Cu emoție și cu bucurie doresc să-ți confesez ceea ce mi s-a putut întâmpla în ultima vreme. Nu mă
așteptam nicidecum, însă surprizele vin atunci când te gândești mai puțin.

Era o zi frumoasă de iarnă, iar soarele dorea să ne-ncălzească sufletele, dar parcă îmi anticipa și
fericirea ce urma să-mi pășească în viață. Eram concentrat la temele pe care le aveam, izolat în
camera mea și nerăbdător să le termin de efectuat. Deodată, am auzit un zgomot. Să fi fost posibil
așa ceva? Mi se părea că aud un lătrat, dar nu eram sigur. Am ieșit din dormitor pentru a vedea ce se
întâmplă. În mijlocul holului, desigur, se afla micuțul Pico, un cățeluș de rasă beagle. Nu-mi venea să
cred! Simțeam că-mi sare inima din piept de bucurie. Era cadoul pe care mi-l doream de ziua mea.
Părinții m-au anunțat că acesta va întârzia, dar nu știam că făceau referire la minunatul Pico.

Zilele treceau, iar micuțul creștea și se acomoda de minune alături de mine. Bunico, știi că ai mei
părinți lucrează enorm, așa că Pico s-a atașat mult de mine. L-am acceptat și l-am iubit din prima, însă
din partea lui sentimentele au fost opuse. Mi-aduc aminte că voiam să creez o atmosferă aparte. Am
decis să cumpăr niște plușuri și să mă joc cu ele. Eram convins că Pico își dorea și el să experimenteze
jocul. Timp de câteva zile, aceste momente de relaxare au reușit să ne apropie, iar animalul meu
preferat îmi cerea deseori să ne jucăm. Abia atunci am conștientizat că acea clipă ne-a apropiat și ne-
a făcut să fim împreună oriunde și oricând.

Pico este și va rămâne animalul care mă înțelege cel mai bine și care mă iubește necondiționat. Abia
aștept să-l cunoști!

Te îmbrățișez, Narcis!
Operele literare studiate-valorile culturale/morale (Clasa a VIII-a)

,,Micul Cantemir și Cireșul’’-George Bălăiță

Tema-cunoașterea, copilăria, fantasticul din vis, călătoria în căutarea adevărului, inițierea

protagonistului.

Valori culturale/morale-afecțiunea față de lumea animalelor, înțelepciunea, responsabilitatea

individuală, capacitatea de înțelegere a unor simboluri, toleranța, dorința de a aspira către
descifrarea misterului.

Textul îl surprinde pe micul Cantemir, un copil, în diverse ipostaze ale cunoașterii lumii
înconjurătoare: atât a celei aievea, adevărate, cât și a celei fantastice din vis, preluată din lumea
basmelor și a poveștilor.; Cantemir este nevoit să parcurgă un fel de drum inițiatic, o călătorie în
căutarea adevărului.; Băiatul urmează un ritual de frumusețe pe care-l învață de la cireș, învață să
găsească ineditul în cele mai mărunte fapte și lucruri.

,,Oracolul’’-Mircea Cărtărescu

Temele-școala, familia, relația dintre colegi, disconfortul emoțional.

Valori culturale/morale-respectul dintre colegi, emoțiile sincere ale Petruței față de narator, grija față
de pata apărută, conștientizarea în plan real

Textul îl prezintă pe un băiat, căruia i se întinde o pată roșie în jurul înțepăturii. Gândul că are
tuberculoză îi accentuează băiatului rușinea. Petruța este o elevă veselă. Petruța le face unor colegi
oracolul. Băiatului îi profețește că este iubit pe ascuns. În ora de desen, Petruța se așază în bancă
alături de băiat. După ce pune palma pe pata băiatului, pata dispare. Familia băiatului se bucură că
nu are tuberculoză. După treizeci de ani, Petruța nu-l mai recunoaște.

,,Cum e lumea’’-Veronica Niculescu

Tema-relația om-animal.

Valori culturale/morale-iubirea necondiționată față de animal, strânsa/puternica afecțiune față de

animal, responsabilitatea individuală.

Textul prezintă gestul Marei, care devine apărătoarea ursulețului cu propriul trup; dorința Biancăi de
a explora locuri noi; prin intermediul aventurii, ursulețul s-ar cunoaște pe sine, ar explora lumea,
libertatea; fata a dorit să salveze lumea, protejând o viață.

,,Popa Tanda’’-Ioan Slavici

Tema-rurală, puterea propriului exemplu; model spiritual al satului românesc, familia.

Valori culturale/morale-propriul exemplu de schimbare; conștientizare, iubirea de oameni,

dreptatea, hărnicia, credința.

Textul îl prezintă pe Preotul Trandafir care dorește a schimba o comunitate sărăcăcioasă, într-una
prosperă, reușind acest lucru cu puterea propriului exemplu și prin conștientizare; oamenii se vor
schimba treptat și își vor da seama că intențiile preotului au adus comunitatea pe culmile
prosperității.
,,Prietenul meu’’-Ioana Pârvulescu

Temele: prietenia, școala, relația dintre frați, relația elev-profesor, relația om-animal

Valori culturale/morale-corectitudinea intelectuală, toleranța, loialitatea, confidențialitatea,

onestitatea, iubirea dintre frați, interesul pentru școală, performanța, admirația pentru sora lui.

Textul îl prezintă pe Bogdan, un băiat, care nu are talent literar, în comparație cu sora lui, de aceea,
se gândește să facă o glumă, aducându-l pe Joi la școală, la ora de română. Micuțul excelează la
matematică. Este descoperit de către profesoară și-l pedepsește pe prietenul lui, Adi. Atitudinea lui
Adi este a unui prieten adevărat: nu-l trădează pe Bogdan, deși știe că din rucsacul lui s-a auzit
lătratul. Bogdan conștientizează că gestul lui Adi este de apreciat și în ziua aceea descoperă că nu Joi
este prietenul lui cel mai bun, ci Adi.

,,Moara lui Călifar’’-Gala Galaction

Temele: pactul cu diavolul, fantasticul, magia, dorința de îmbogățire, schimbarea destinului și

consecințele acestei dorințe; motivul visului.

Valori culturale/morale: bogățiile lumești sunt trecătoare, sufletul care se lasă ispitit de diavol va plăti
crunt pentru această greșeală; responsabilitatea individuală, încercarea personajului principal de a se
salva (conștientizare)

Textul îl prezintă pe Stoicea un tânăr, care vrea să-și depășească a sa condiție socială, de aceea,
merge la Moara lui Călifar fără ezitare, neștiind, care vor fi consecințele. Finalul textului este
construit moralizator, întrucât cine își vinde sufletul diavolului nu poate avea parte decât de bucurii
trecătoare și iluzorii și niciodată nu-și va găsi pacea interioară.

,,Vrem să dăruim câte o o fereastră’’-Matei Vișniec

Temele: prietenia, școala, pasiunea și iubirea pentru lectură, dorința de explorare, comunicarea
deschisă, pasiunea.

Valori culturale/morale: generozitatea, iubirea dintre prieteni, disponibilitatea pentru (auto)educare,

loialitatea, respectul reciproc, responsabilitatea individuală iubirea pentru carte și promovarea
acesteia, sinceritatea.

Textul prezintă trei prieteni, elevi, cu pasiuni diferite, care vor să le povestească spectatorilor cum a
început totul. Aceștia sunt sinceri unii față de alții și relatează cum s-au rătăcit printr-o bibliotecă,
fiind un moment de revelație. În scena patru, prietenii urcă pe scenă și deschid câte o carte și în urma
lecturii își dau seama că biblioteca are ferestre. În final, cei trei se apropie de public și le dăruiesc
acele cărți pentru că sunt prieteni adevărați.
,,Take, Ianke și Cadâr’’-Victor Ion Popa

Temele- familia, imposibilitatea împlinirii cuplului, negustoria, religia, egalitatea dintre indivizi

Valori culturale: personajele aspiră la libertate și la frumusețea morală, la puritatea sufletească,

luptând cu disperare cu prejudecățile semenilor pentru a-și atinge idealurile; iubirea necondiționată
pentru copii; iubirea pură a adolescenților; conștientizarea pentru o soluție salvatoare, interesul
pentru o muncă cinstită; ajutorul reciproc.

Valoare morală: rigorile societății, cei doi tinerin au naționalități diferite. (evreică și creștin)

Textul prezintă relațiile interetnice dintre un român, un evreu și un turc, dar și complexitatea
personajelor.Viața protagoniștilor este una a echibrului perfect cu reguli. În această atmosferă de
plăcută toropeală apare un eveniment care tulbură ordinea firească și așezată a lucrurilor: venirea
Anei, fiica lui Ianke, și a lui Ionel, fiul lui Take, ambii studenși la Academia Comercială din București.
Cei doi decid să se căsătorească.; Take se teme de bucluc, de gura lumii, de efectul acestei căsătorii
asupra comunității din mahala, iar Ianke se teme de faliment. Cadâr regizează fuga celor doi tineri.

A fi campion înseamnă a lupta într-o întrecere și a câștiga locul întâi, însă poate însemna, în sens
figurat, un apărător principal al unei idei, al unei cauze.

În opinia mea a deveni campion are legătură cu locul unde te-ai născut, deoarece se pot păstra
anumite valori și să îți reamintești dificultățile prin care ai trecut, care să te determine să lupți pentru
a fi mereu pe primul loc.

În primul rând, orice campion nu își uită meleagurile unde s-a născut și își amintește de valorile
esențiale ale vieții cu care a interacționat și care l-au făcut să ajungă om mare. De exemplu, în
textul ,,Ascultându-l pe Ivan’’ se evidențiază mândria campionului pe care o păstrează cu sfințenie și
care se datorează acelui ,,respect simplu, țărănesc, față de oamenii din comunitate’’.

În al doilea rând, anumite greutăți ale copilăriei te determină să muncești din greu, să depui efort și
să nu uiți că este important a lupta pentru a fi campion. De pildă, sunt anumiți sportivi campioni, care
provin din familii defavorizate și sărace și au avut puterea de a lupta pentru un ideal, acela de a fi
olimpici la orice joc, însă fără a uita de trecutul și de locul unde s-au născut.

În concluzie, a deveni campion înseamnă a lupta pentru un succes planificat, ce poate fi determinat
de locul copilăriei și de dificultățile vieții.
Cu și despre textul liric!

Liric nu înseamnă identificarea mărcilor subiectivităii și a mărcilor afectivității sau selectarea unor
figuri de stil, ci înseamnă descifrarea ideilor poetice. Atenție maximă!

Câteva sugestii, poate vă ajută!

-temele: iubirea, natura, omul, timpul;

-sunt întâlnite motive terestre; astrale; cromatice (Verdele simbolizează natura, viata, tinerețea,
renașterea, speranța; Roșul simbolizează căldura, focul, pasiunea, entuziasmul; Galbenul creează
senzația de căldură și de strălucire, lumina, creativitatea, culoarea razelor soarelui; Albastrul
reprezintă singurătate, tristețea, depresia ,dar și înțelepciunea, încrederea, loialitatea; Albul
transmite puritatea ,curățenia, inocența,adevărul; Negrul semnifică misterul răul, moartea, tristețea,
remușcarea, nefericirea, frica.

-legătura om-natură; natura poate constitui sursa de inspirație pentru creațiile lirice; poetul
transpune în cuvinte sentimentele pe care le trăiește în mijlocul naturii, fiind în armonie cu aceasta;

-cifrele: 1- este începutul, simbolul creației; este simbolul universalului, al originii și al forței;

2- reprezintă perechea; diviziunea umană binele-răul, materia-spiritul;

3- numărul perfect, are început, mijloc și final, simbolizează continuitatea dintre Trecut, Prezent și
Viitor, echilibrul dintre Gând, Cuvânt și Acțiune, întregirea Sufletului cu Trupul și Mintea, conexiunea
divină intre Tată, Fiu si Sfântul Duh;

4-simbolul puterii și al renașterii, poate fi considerat un semn al echilibrului;

5- simbolizează perfecțiunea;

6- obiectivitate, răbdare;

7-este considerat a fi divin;

8-număr benefic al infinitului, abilitatea de a merge mai departe, la nesfârșit; cele două cercuri
amintesc de legătura dintre cer și pământ;

9-numărul îngerului păzitor, capabil de o nețărmurită iubire;

- labirintul este un simbol al curgerii timpului, al iniţierii, al căii, al evoluţiei spirituale, al dezvoltării, al
iluminării, al renaşterii, al învierii;

-dorul =sentiment profund şi răvăşitor, are ca principale atribute jalea, dorinţa umbrită de teama
neîmplinirii, este înrobitor, plin de fantezie, impune stări profunde, adeseori de nedefinit;

-copacul= simbol al vieţii, legătura, un intermediar între pământul în care îşi înfige rădăcinile şi bolta
cerească pe care o atinge cu creştetul, evocă verticalitatea, înlesneşte comunicarea între cele trei
niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcinile ce răscolesc adâncurile în care se împlântă;
suprafaţa pământului, prin trunchi şi crengile de jos; înaltul, prin ramurile dinspre vârf, atrase de
lumina cerului;

- apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării, al puritătii;

- luna întreţine feeria naturii, trăirea artistică, măsură a timpului, viaţa care se repetă ritmic, dorul de
moarte, exercită o dulce teroare asupra fiinţei;
- soarele înseamnă căldură, viaţă, începutul şi sfârşitul;

- floarea este simbolul dragostei şi al armoniei; atributul primăverii, al tinereţii, al virtuţii, este
asociată unor stări de armonie şi de fericire lumească; taină a frumosului dăruit vederii;

O întâmplare din vacanță de vară

În vacanța de vară a anului școlar trecut, am fost la buncii mei, în comuna Dimitrie Cantemir, unde
merg adesea pentru că acolo am mulți prieteni, iar peisajul este superb.

Într-o dimineață, ne-am hotărât să mergem toți la scăldat la pârâul de la marginea satului. Când
distracția era în toi, un prieten a aruncat mingea departe, pe deasupra noastră și a căzut în apă.
Alexandru, care era mai aproape de mal, s-a dus repede după ea. Înota voinicește, contra curentului,
iar apa curgea repede la vale. La un moment dat, nu i-am mai zărit decât capul. Speriați, am rupt-o la
fugă de-a lungul malului și când am ajuns în dreptul lui, ne-am aruncat cu toții în apă să-l salvăm…Cu
un zâmbet deloc potrivit pentru situația în care se afla, Alexandru s-a mai zbătut câteva secunde,
apoi a țâșnit vijelios din apa care abia îi trecea de genunchi…Ne-a explicat apoi că era imposibil să
lase să se apropie ora prânzului fără să avem parte de o farsă din partea lui.

Îl știam poznaș, dar parcă isprava asta le întrecuse pe toate. Ne-am întors spre locul de joacă, punând
la cale o răzbunare cruntă, dar gândurile negre ne-au fost alungate repede de chemarea blândă a
bunicii care ne îmbia să-i gustăm plăcintele calde.

O întâmplare plină de învățăminte

Locuiam pe atunci la bunicii dinspre mamă, într-un pitoresc sătuc de deal, în Moldova, aflat la
confluența dintre două epoci diferite: trecutul și prezentul. Satul îi aparținea lui Dimitrie Cantemir.
Eram mândru să știu că bunicii locuiau acolo. Nu aveam mai mult de șase ani și toată ziua băteam
coclaurile dealurilor în căutare de plante și de insecte diferite. Rareori, mă încumetam să mă
îndepărtez fără să fiu însoțit de cineva, dar și atunci mă urma Bobiță, credinciosul câine al casei.

Într-o zi de iarnă târzie, când primăvara începea să-și arate semnele, am pornit cu unul dintre
prietenii mei, Mihai, spre un adăpost al unor vaci pentru a vedea dacă mai au fân de mâncare. Știam
bine drumul, mai fuseserăm de multe ori, nici nu era departe. Am ajuns cu bine, vacile mai avea fân și
erau atât de blânde, încât aproape că ne lăsau să le atingem botul catifelat. Trebuia să ne grăbim,
fiindcă zăboviserăm ceva timp la adăpost și curând soarele avea să coboare după deal, lăsându-ne în
întuneric. Dar altceva s-a întâmplat! Brusc, s-a lăsat o ceață groasă, de puteai s-o tai cu toporul. Nu se
mai vedea la doi pași, nu știam pe unde să mai mergem. Deși era un copil al acelor meleaguri și Mihai
intrase în panică. Deodată, s-a auzit un urlet...sau un lătrat? În imaginația noastră, lupii erau aproape,
gata să ne sfâșie...! Câteva secunde bune au trecut până să ne dăm seama că apariția îmblănită era
nimeni altul decât Bobiță alături de care bunicii porniseră în căutarea noastră.

De atunci înainte, am ținut cont de sfatul bunicilor care ne-au spus ca altă dată să nu mai întârziem
după ora patru pe deal, fiindcă sunt pericole numeroase atât pentru oamenii mari, cât și pentru copii.
O întamplare petrecută într-un muzeu

Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o alături de colegii mei și de doamna
dirigintă la Muzeul Antipa din București. Ideea a apaținut doamnei, iar noi ne-am bucurat din plin.
Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva? În fața noastră, porțile ferecate și
o clădire gigantică ne îndemnau să pășim în interiorul acesteia. Intrați acolo, fosilele și obiectele vechi
ne-au captat atenția. În colectivul nostru se afla un băiat neastâmpărat, pe nume Alex. În timp ce ne
plimbam printre toate fosilele, minunându-ne, George care era cel mai fascinat, își băga nasul peste
tot. Am văzut o vază foarte veche din lut și care era frumos decorată, însă colegul nostru, curios, băgă
capul înăuntru, cu toate că supraveghetorii i-au făcut semne să nu mai atingă nimic. Am văzut fosilele
unui dinozaur foarte mare, care era foarte fascinant, iar minunatul Alex s-a gândit să urce pe
postamentul unde se aflau fosilele. El trase de o fosilă ca să se poată urca și, deodată, totul se
dezechilibra și căzu, iar unele dintre acestea se și rupseră. Cu toții am rămas tăcuți, iar doamnei
diriginte îi era jenă de fapta săvârșită de tânărul nostru. În acel moment, au venit oamenii care se
ocupau de muzeu și i-au luat numărul de telefon al părinților lui Alex de la doamna dirigintă pentru a-
i chema la muzeu. Părinții lui sosiseră și au trebuit să plătească toate pagubele, iar colegul nostru
neastâmpărat, de atunci, a devenit un sfânt.

A fost o zi tensionată, temătoare pentru clasa noastră, însă plăcută, deoarece am învățat că într-o
vizită trebuie să fim liniștiți și educați.