Caracterizare Moș Timofte Păstrăvanu

Moș Timofte Păstrăvanu este personajul central al fragmentului dat. Caracterizarea sa ocupă cel
mai important loc în economia generală a textului. El este paznicul școlii cireșarilor și face parte din
viața de fiecare zi a elevilor.
O primă trăsătură a personajului este corectitudinea. În fiecare zi, Moș Timofte urcă neobosit în
turnul școlii și acționează orologiul acestuia. La secunda exactă, oricât ar fi de asaltat de griji, bătrânul
sună clopoțelul pentru începutul și sfârșitul pauzei: ” Putea să fie împovărat de treburi, putea să fie asaltat
de griji, la secunda exactă, clopoţelul suna, în mâna lui, sfârşitul orei”. El nu uită niciodată să-și
îndeplinească sarcinile.
De asemenea, o trăsătură semnificativă a lui Moș Timofte este bunătatea. Deși este foarte corect,
el înțelege nerăbdarea copiilor înainte de vacanță, și greșește intenționat, sunând cu câteva minute mai
devreme. El răsplătește astfel eforturile elevilor și dă un farmec în plus apropierii vacanței: ” moş
Timofte greşea cu regularitate. Suna clopoţelul cu câteva minute înainte de ora obişnuită”.
Dintre modalitățile de caracterizare prezente în text putem menționa în primul rând caracterizarea
directă, făcută de către narator. Ea apare, de exemplu, în secvența: bătrânul vorbea deschis, adevărat,
privea drept în ochi şi se pare că nu greşise niciodată când luase apărarea cuiva. Sincer și direct, moș Timofte
nu are intenții ascunse sau interese atunci când vorbește, de aceea cuvintele sale nu dau greș. El are
putere de convingere deoarece crede cu adevărat ceea ce spune și are o bogată experiență care i-
a întărit concluziile asupra personalității elevilor.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, gesturi, cuvinte, sau din relația cu celelaltepersonaje. De exemplu, în
secvența ”Mare lucru era însă când ţinea moş Timofte la cineva. Erau elevi cărora le-ar fi deschis la orice oră din
zi şi din noapte sălile de clasă”, aparecaracterizarea prin intermediul faptelor personajului. Deși este corect și
necruțător cu cei care chiulesc, Moș Timofte nu e insensibil sau rigid. Pentru cei care îi câștigă încrederea, paznicul
este dispus să încalce regulile și chiar să se sacrifice, fâcând eforturi suplimentare pe care datoria nu i le cere. El
dovedește că este cu adevărat dedicat școlii și viitorului elevilor, implicându-se trup și suflet în formarea acestora.
Atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, Moș Timofte Păstrăvanu este un personaj bine
conturat. Trăsăturile sale principale precum cinstea și bunătatea se imprimă cu claritate în memoria afectivă a
cititorului.