Morala/mesajul nuvelei ”Popa Tanda”

Nuvela ”Popa Tanda”, de Ioan Slavici este un text cu multiple valențe educative desprinse atât
indirect, din faptele părintelui Trandafir și din efectele lor, cât și formulate explicit/direct, prin bogăția de
proverbe, zicători și considerații generale formulate de narator asupra unor situații de viață. Autorul însuși
a declarat în repetate rânduri că operele sale își propun să transmită învățături care să ghideze cititorul
din orice epocă spre însușirea unor valori și comportamente pozitive: ”În gândul meu, rostul scrierii a fost
întotdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.”

În primul rând, morala desprinsă din evoluția personajului principal este legată de dificultatea de a
schimba relele moravuri, de efectele perseverenței și ale exemplului personal. Preotul Trandafir, mutat
din Butuceni, sat de oameni bogați, dar rigizi, în Sărăceni din cauza obiceiului său de a spune oamenilor
verde în față ceea ce nu merge bine, are de învățat o lecție pe propria piele. (1) E un adevăr general faptul
că cel mai des oamenii primesc rău critica, chiar dacă este fondată pe adevăr, și caută să scape/să se
descotorosească de cei incomozi. (2) Putem considera această schimbare a destinului tânărului preot ca
un canon, ca un test care să pună la încercare calitățile lui de lider. E purtat de soartă într-o comunitate de
o mare inerție1: satul e sărac iar oamenii leneși și nepăsători. Mijloacele pe care le are orice preot la
îndemână – predica și pilda2 – nu dau roade: reacția sătenilor e cât se poate de veridică, pentru că
adeseori, oamenii, chiar dacă admiră discursul și calitățile unui om ales, sunt greu de scos din obiceiurile
încetățenite (3). Soluțiile de a cutreiera satul din poartă în poartă pentru a da sfaturi sătenilor, apoi de a-i
mustra, de a-i ironiza sau chiar a-i batjocori pe cei care nu-și repară casa și nu-și muncesc pământurile nu
fac decât să crească rezistența/refuzul oamenilor, să amplifice conflictul exterior până când și acești săteni
îi cer protopopului mutarea preoctului din satul lor. Frustrarea preotului (poreclit acum Popa Tanda) și
conflictul său interior sunt generate de neputința celui care își dorește din răsputeri să facă bine și se vede
neputincios, rămânând el însuși sărac în timp ce familia sa devine tot mai numeroasă iar preoteasa se
îmbolnăvește. (4) Mesajul cel mai valoros al nuvelei se desprinde în acest moment al acțiunii este că
perseverența poate fi inutilă, dacă nu oferă dovada clară/practică a efectelor pe care munca le poate
avea asupra destinului individual. (5) Un alt mesaj subtil este acela că, prin credință, un om disperat poate
găsi soluții salvatoare. Schimbând radical tactica, preotul renunță să mai pună presiune pe ceilalți și dă
impresia că nu-i mai pasă de soarta altora, începând să se îngrijească doar de familia sa și de bunăstarea
ei. Ar părea că a renunțat să mai fie altruist și devine egoist. (6) O semnificație importantă se desprinde și
din faptul că preotul, deși intelectual, este și un bun gospodar, priceput la lucruri practice, astfel că, fără a
considera că se umilește dacă muncește cu propriile brațe, se ridică pe sine din nevoi/neajunsuri, ajunge
să-și găsească fericirea: își repară și își văruiește casa, cultivă cele necesare hranei și obține recoltă din ce
în ce mai frumoasă, își cumpărără cai, împletește lese și le vinde la târg pentru a cumpăra haine noi
copiilor și preotesei. (7) Acest fel de a fi demonstrează că omul curajos nu se dă bătut în fața greutăților
vieții, ci gândește practic și, deși ajunge să fie invidiat de cei care-l vedeau că prosperă (”Popa-i omul
dracului!”), atrage încet după sine și pe alții care încep să se convingă de avantajele de a fi întreprinzător:
Marcu Florii Cucului, apoi clopotarul Cozonac îl ajută și devin modele pentru ceilalți. (8) Mesajul cel mai
adânc se desprinde, emoționant, din secvența-deznodământ care prezintă efectele de peste ani ale
asumări/responsabilității: comunitatea întreagă s-a schimbat, căci modelul preotului a avut efect în cele
din urmă iar satul Sărăceni a devenit bogat și frumos. Sătenii au devenit mândri de preotul lor și-l admiră:
”e omul lui Dumnezeu”. Așadar, respectul se câștigă prin tenacitate și răbdare, iar omul cu însușiri alese
sfințește chiar și un loc care părea fără șansa/speranța de a fi schimbat. Morala textului este de natură
etică3, făcând să triumfe valorile pozitive pentru a trezi admirația și încrederea cititorului în forțele proprii
și credința că orice este posibil cu credință și ceva efort. + rezolvările voastre la ex. 4/p57

1
Inerție = explică termenul: ......................................................................................................................................
2
Rezolvă ex. 5/57
3
Etic = explică termenul:...........................................................................................................................................
 În al doilea rând, proverbele și zicătorile presărate în nuvelă oferă povețe și transmit ideea că omul
poate învăța din experiența universală, valabilă oriunde și oricând. Experiențele personale/individuale ale
preotului Trandafir se înscriu în normele unui destin general din care și cititorul poate culege înțelepciune.