Popa Tanda,

de Ioan Slavici

,,Omul sfințește locul!”

 Competențe
02
01 identificarea valorilor
dovedirea înţelegerii etice şi culturale într-un
unui text literar, pornind text, exprimându-şi
de la cerinţe date impresiile şi preferinţele

03 04
redactarea diverselor texte,
adaptându-le la situaţia de redactarea unui text
comunicare concretă argumentativ
Whoa!
Despre autor și operă
Ioan Slavici
S-a născut la data de 18 ianuarie 1848 la Șiria,
județul Arad.
Copilăria a fost marcată de încercări ale vie ții: o
situație financiară foarte grea și termină cu greu liceul,
deoarece întâmpină dificultăți în învățarea limbii maghiare.

În textele sale observă îndeaproape viața

țăranilor ardeleni din ținuturile natale și fiind impresionat,
ilustrează traiul sărăcăcios al acestora.
 Să vorbim despre operele
Cele mai importante operesale
sunt nuvelele: Popa Tanda, Budulea
Taichii, Gura satului, Moara cu noroc.
Romanul cel mai impresionant este Mara.
Introducere
în text
 Popa Tanda
Nuvela a fost publicată întâi în revista Convorbiri literare în
1875 și apoi în volumul Novele din popor în 1881.
Opera urmărește destinul unui preot transilvănean ce
reușește să schimbe în bine viața unei comunități prin puterea
propriului exemplu pozitiv, dar poate fi și o ilustrare a unuia dintre
proverbele:
1. Omul sfinţeşte locul.
2. Munca înnobilează omul.
3. Hărnicia plăteşte datoriile, deznădejdea le înmulţeşte.
4. După faptă şi răsplată.
5. Hărnicia aduce pâine, lenea sărăcie.
6. Ce semeni, aia culegi.
 Semnificația
titlului
Titlul îl constituie porecla pe care țăranii din Sărăceni i-au dat-o preotului
Trandafir, în urma numeroaselor încercări de a-i determina să se apuce de muncă. Este
alcătuit din substantivul comun popă, care denumește profesia personajului principal și
adverbul tanda, din expresia a umbla tanda, care înseamnă a umbla fără rost.
Sensul acestui renume este, așadar, acela că orice sfat le-ai da oamenilor, nimic
nu este eficient dacă rămâne doar la nivelul vorbelor.

Explicația temei
Tema ilustrează transformarea satului, intitulat sugestiv Sărăceni, dintr-o comunitate
foarte sărăcăcioasă într-o colectivitate prosperă.
 Structura
compozițional
ă
 Secvențe epice
Prima parte
Descrie satul Sărăceni și strădaniile preotului
Trandafir de a-i determina pe țărani să scape de sărăcia cumplită
prin muncă și hărnicie, folosind ca argumente predicile, ocara
sau batjocura.
Partea a doua
Ilustrează hotărârea preotului Trandafir de a se ocupa cu
fermitate de propria gospodărie și de familia lui, pentru a ie și din starea
de mizerie sărăcăcioasă în care se zbăteau, precum și satisfac țiile
muncii.
Partea a treia
Sugerează forța exemplului personal de hărnicie al preotului
Trandafir, care duce la progresul satului Sărăceni, prin schimbarea
atitudinii țăranilor față de sărăcie, de care scapă prin muncă și strădanie.
Planul de
idei
 Planul principal de idei
1. Dascălul Pintilie din Butucani nu a avut decât doi copii: o fată şi un băiat.
2. Băiatul dascălului, părintele Trandafir, ajunge preot în Butucani.
3. Părintele Trandafir este mutat disciplinar de protopop în satul Sărăceni,
deoarece intră în conflict cu sătenii, fiind foarte aspru în judecăţi.
4. Satul Sărăceni era un sat de oameni foarte săraci.
5. Deşi îi este greu, părintele decide să rămână, încercând să schimbe mentalitatea
sătenilor.
6. În prima sa duminică în sat, preotul ţine o predică despre obligaţia de a munci,
foarte apreciată de săteni.
7. Treptat, numărul sătenilor scade la slujbele preotului, el nemaiavând cui să
predice.
8. Preotul începe să umble prin sat după credincioşi, încercând să-i îndrume cu
sfatul, dojana şi, când constată că nu este ascultat, cu batjocura
9. Oamenii îl reclamă pe preot la protopop şi la episcopie, dar părintele are câştig
de cauză în faţa enoriaşilor.
 Planul principal de idei
10. Găsindu-şi nevasta lăuză, părintele caută o soluţie care să îi aducă
prosperitate atât lui, cât şi celor din sat. Negăsind modalitatea de a schimba
lucrurile, cere ajutor divinităţii.
11. Preotul se apucă, în timp, să îşi repare casa, să o îngrădească cu gard; apoi
seamănă cereale şi face straturi. Când termină lucrările la casă, îşi cumpără un
car şi doi cai.
12. Oamenii din sat se minunează de realizările preotului, îl discută, dar – treptat
- din ce în ce mai mulţi îi urmează exemplul.
13. Ajutat de Marcu Florii Cucului, preotul Trandafir se apucă de împletit lese,
devenind maestru în confecţionarea lor.
14. Preotul vinde surplusul de lese la târg.
15. Cu banii obţinuţi, cumpără cadouri familiei.
16. Peste ani, la răscrucea drumului care o ia spre Valea Seacă sau Valea Răpiţii,
cei din Sărăceni aşteaptă drumeţii pentru a da informaţii despre satul lor.
17. Satul Sărăceni a devenit un sat frumos şi bogat.
 Trăsături ale textului narativ
• Prezența instanțelor narative principale: narator și personaje
• Identificarea unui narator obiectiv
• Prezența elementelor de timp și spațiu
• Prezența unui fir narativ: evenimentele se derulează logic și cronologic, iar textul poate fi
rezumat
• Utilizarea modurilor de expunere specifice: nara țiunea, cu rol în prezentarea derulării
evenimentelor; dialogul, cu rol în caracterizarea personajului; descrierea cu rol în
caracterizarea personajului și în zugrăvirea atmosferei acelor vremuri.
Caracterizarea
personajului
principal
 Popa Tanda
Chipul preotului ardelean este construit de Slavici ca model spiritual al satului
românesc.
Acesta este caracterizat direct de către narator încă de la începutul textului, fiind
descris ca un om energic, harnic, strângător și de ispravă: Adună din multe și din nimica face ceva;
strânge, drege și culege ca să aibă pentru sine și pentru ai săi . Este drept și cumpănit în manifestări,
însă cam greoi și lipsit de tact: este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea
verde-fățiș. Părintele este om bun, harnic și grijitor, învățase multă carte și ajunsese popă.
Din cauza sincerității sale și a felului direct de a spune ce gânde ște
a fost mutat de către protopop în satul Sărăceni. Aici preotul se conduce după câteva
principii învățate la seminar sau din cărți, așa că, văzând el sărăcia cumplită în care se
zbăteau sătenii, decide să ridice satul, trezind în oameni dragostea de muncă.
 Preotul este caracterizat indirect, prin propriile gânduri și fapte. Pentru a-i convinge
pe săteni de necesitatea muncii, părintele Trandafir încearcă mai întâi cu blândețea predicilor
sau a sfaturilor zilnice. Rezultatele însă sunt nule, a șa că popa recurge la ocară, apoi la batjocură.
Sătenilor nu le păsa de strădaniile popii, de aceea îl vor porecli Popa Tanda (popa care își pierde
timpul degeaba).
Fiind foarte ambițios și perseverent, pentru că unde pleacă merge și ajunge, ori moare pe
drum, își ridică în cap tot satul. Tată și soț iubitor, preotul începe să se îngrijescă mai
mult de familie, de propria gospodărie și se va bucura de rezultatele muncii sale.
El constituie un exemplu de hărnicie pentru săteni, care sunt cuprinși de entuziasmul
muncii. Deși la început, trecând pe lângă casa lui, spuneau că popa e omul dracului,
ajung la final să recunoască faptul că popa e omul lui Dumnezeu.
Slavici a construit acest personaj pentru a evidenția un model al
preotului, care prin puterea exemplului poate schimba mentalitatea unor
colectivități.
 Toate s-au schimbat; numai pãrintele
Trandafir a rãmas precum a fost: verde, vesel
şi harnic.