Demonstrati ca o opera literara studiata este nuvela !

Nuvela este specia genului epic, in proza, cu actiune mai dezvoltata decat a schitei, dar mai simpla decat a romanului, cu o
intindere medie, nuvela fiind mai lunga decat schita, dar mai scurta decat romanul, cu un numar mai mare de personaje decat al
schitei dar mai mic decat al romanului, si care determina conflicte puternice (interne si/sau externe). Accentul cade asupra
personajelor in detrimentul actiunii.
Genul epic este obiectiv , autorul isi transmite gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul personajelor si al
actiunii. Subiectul operei epice este structurat pe cele cinci momente ale subiectului operei literare : ( expozitiune , intriga ,
desfasurarea actiunii , punctul culminant si deznodamantul ). Intalnim toate cele trei moduri de expunere , dar predomina
naratiunea. Relatarea faptelor se realizeaza de catre narator , care este vocea autorului’’.Opera epica este structurata in capitole ,
parti sau volume . Mai rar , operele epice sunt structurate in versuri . In opera epica intalnim unul sau mai multe conflicte.
I. Slavici (1848-1925), unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, alaturi de M. Eminescu, I. Creanga si
I.L.Caragiale, a scris: basme: Florita din codru, Zana zorilor etc, nuvele: Moara cu noroc, Budulea Taichii, Padureanca, Popa
Tanda etc, romane: Mara, Din batrani etc, memorii: Lumea prin care am trecut, Amintiri, piese de teatru: Fata de birau, Gaspar
Graziani etc.,dar a si editat mai multe ziare si reviste: Vatra, Tribuna etc. Partea cea mai apreciata a operei sale o constituie insa
nuvelele, aparute in 1881 in volumul: Novele din popor. Temele nuvelelor sunt, preponderent, din lumea satului.
Scrisa in 1873 si citita in anul urmator la Junimea, nuvela Popa Tanda apare in revista Convorbiri literare in 1875.
TITLUL este constituit din substantivul comun ”popa”, nume de profesie si substantivul propriu’’Tanda’’,( porecla data
preotului Trandafir de satanii din Saraceni), un derivat regresiv de la verbul ”a tandali’’(=a pierde vremea umbland de acolo pana
colo, fara rost). Porecla este nemeritata deoarece’’tandalitura’’ preotului avea drept scop schimbarea vietii satenilor, sa
munceasca pentru a se bucura de ea, dar,”dupa atata tandalitura oamenii i-au pus numele<<Popa Tanda>>. Apoi Popa Tanda a si
ramas.”
TEMA este de inspiratie rurala, din lumea in care se pastreaza inca valorile morale. Omul ii poate schimba pe semenii lui prin
exemplul personal, si, numai prin munca cinstita isi poate construi o viata imbelsugata si poate fi fericit. Nuvela este construita”pe
ideea ca viata merita sa fie traita prin placerile firesti pe care le ofera”, fiind totodata o ilustrare a ideii morale ca”omul sfinteste
locul” (Pompiliu Marcea).
COMPOZITIONAL nuvela e impartita in trei parti, iar continutul e structurat pe cele cinci momente ale subiectului.
Structura narativa presupune inlantuirea, ea prezinta evenimentele in ordinea desfasurarii lor, pe un singur fir narativ.
Naratiunea este la persoana a III-a. Participarea afectiva a naratorului este redusa. El intervine cu pareri personale in text, pe
care le exprima la persoana I pl.:”nu e bine, oamenii se supara cand le luam caciula din cap”. Alteori, autorul pare a se adresa
unui presupus cititor:”ierte-l Dumnezeu pe dascalul Pintilie, pe parintele Trandafir, sa-l tina Dumnezeu.” Interventiile naratorului
au un caracter moralizator.
In nuvela Popa Tanda de I. Slavici se imbina preponderent doua moduri de expunere: descrierea si naratiunea. Descrierea este
folosita la inceputul si la finalul nuvelei, cand se face portretul parintelui Trandafir, se prezinta imaginea satului Saraceni si
gospodaria pe care si-o face preotul dupa cativa ani de preotie in Saraceni.
Nuvela incepe printr-o EXPOZITIUNE in care este prezentat direct personajul principal, infatisandu-i atat unele insusiri, cat
si originea lui. Preotul Trandafir este fiul dascalului Pintilie. Este casatorit si are doi copii. Initial parohia lui este in Butucani, un
sat mare si bogat. Spre deosebire de tatal lui, el este sever si necomunicativ cu oamenii din sat,si, de aceea satenii cer schimbarea
preotului. Totodata cateva prezentari ale autorului anticipeaza evenimentele si situatiile prezentate in nuvela: ”Aduna din multe si
face din nimica ceva. Strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru altii.”
Tot in expozitiune este prezentat locul de desfasurare a actiunii: satul Saraceni, asezat in Valea Seaca, un sat cu nume
predestinat, in care casele arata jalnic, curtile nu au garduri, biserica sta sa cada, iar pamanturile se paraginisera. Timpul nu este
specificat, dar se deduce perioada patrunderii in lumea satului a relatiilor capitaliste care le ofera satenilor posibilitatea de a-si
valorifica bunurile, adica sfarsitul sec. al XIX-lea/inceputul sec. al XX-lea. Durata actiunii se intinde pe o perioada de peste zece
ani:”In vremea asta parintele Trandafir a imbatranit cu zece ani.”
Preotul constata de la inceput starea de saracie lucie a oamenilor si, implicit, a satului, dar se hotaraste sa ramana in localitate
si sa-i schimbe pe sateni.
Aceasta hotarare (”Isi puse doar de gand ca sa faca din poporenii sai oameni harnici.”) constituie INTRIGA actiunii, cauza
care declanseaza desfasurarea intamplarilor viitoare.
In DESFASURAREA ACTIUNII aflam ca, pentru a face din sateni oameni harnici, parintele Trandafir incepe cu predica,
impresionandu-i, dar fara efecte in plan practic, continua cu sfatul. Initial oamenii il asculta, discuta cu el, dar nu ii urmeaza
sfaturile. Preotul devine din ce in ce mai insistent. Se duce pretutindeni dupa sateni. Acestia cauta sa se ascunda de el. Atunci
preotul apeleaza la batjocura. La inceput oamenii considera batjocurile lui niste glume si reactioneaza ca atare, apoi il poreclesc
”Popa Tanda”. Preotul incearca si cu ocara, dar totul este zadarnic. Ba mai mult decar atat, satenii, deranjati de insistenta
preotului vor sa scape de el, dar episcopul ii da dreptate lui Trandafir si nu-l muta in alt sat.
Conflictul exterior este intre preot si satenii din Saraceni. Taranii din Saraceni considera ca preotul Trandafir ii agreseaza cu
sfaturile si cu atitudinea lui moralizatoare. Practic, conflictul intre preot si enoriasi se naste din modul diferit in care fiecare isi
planuieste viitorul.
Conflictul interior este mai bine individualizat si consta in felul in care Trandafir isi asuma initial rolul de preot; din
perspectiva lui, preotul trebuie sa educe oamenii prin orice mijloace, iar oamenii trebuie sa munceasca pentru el.
 -2-
Situatia cea mai tensionata o traieste preotul cand i se imbolnaveste sotia, constata ca are acum patru copii, ”o casa numai
harb: prin pereti se furisa neaua, cuptorul afuma si acoperisul era tovaras cu vanturile, iar hambarele goale, punga desarta si
sufletul necajit.” Este un moment cheie in evolutia lui. PUNCTUL CULMINANT il reprezinta constatarea acestei situatii disperate
si invocarea ajutorului divin, se duce la biserica, ingenuncheaza, plange si se roaga lui Dumnezeu, ”Din gura lui numai trei cuvinte
au iesit: <<Puternice Doamne! Ajuta-ma!...>>”
Cugetand asupra situatiei dificile ivite, preotul procedeaza in mod practic, pentru rezolvarea acesteia pe calea exemplului
personal. Mai intai isi repara propria casa, isi imprejmuieste curtea cu gard si face cateva straturi pe care le cultiva cu
zarzavaturi. Apoi seamana porumb pe langa gard si imprejurul straturilor, dar si in spatele casei, folosindu-se de un plug, un cal si
doi boi imprumutati de la sateni. Incepe sa-si gospodareasca terenurile de la marginea satului si, din zestrea sotiei isi cumpara un
car si doi cai, cu care, ajutat de clopotar, isi lucreaza pamanturile. Se apuca de impletit lese, din care mai si vinde, reusind sa-i
antreneze la aceasta munca si pe unii dintre sateni. Oamenii se mira, la inceput sunt invidiosi, iar apoi incep sa lucreze si ei dupa
exemplul dat. Intregul sat este angrenat in aceasta actiune. Impreuna renoveaza biserica. Eforturile preotului incep sa-si arate
roadele.
Partea a treia a nuvelei cuprinde DEZNODAMANTUL si infatiseaza parca un alt spatiu, un alt decor decat cel de la inceput,
pentru ca, desi este vorba tot de satul Saraceni, de data aceasta este de nerecunoscut. Din departare se zaresc o biserica frumoasa,
gradinile intesate cu pomi, casa preotului, scoala, primaria si casele instarite si curate ale satului.
Desi toate s-au schimbat, parintele a ramas acelasi om ”verde, vesel si harnic”, numai parul si barba ii tradeaza varsta. El a
devenit bunic, ii rasfata pe nepoti si traieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i schimbe pe sateni, care comenteaza cu
admiratie ca: ”este omul lui Dumnezeu”, urandu-i sanatate si viata lunga: ”Tine-l, Doamne, la multi ani.”
Popa Tanda este o nuvela fiindca exista un singur fir narativ: strategiile preotului Trandafir menite sa-i determine pe sateni sa
devina harnici si intreprinzatori. Ea urmareste destinul unui personaj, preotul Trandafir, care traieste un dublu conflict, interior
si exterior. Accentul cade pe caracterizarea personajelor. Preotul Trandafir este caracterizat direct si indirect prin gesturi,
cuvinte, fapte, relatii cu ceilalti. Participarea afectiva a naratorului este redusa. Naratiunea este la persoana a treia.
Morala operei este una de inspiratie popular-crestina: roadele omului sunt faptele, nu vorbele.
Ioan Slavici a introdus in scrierile sale oralitatea de tip popular inaintea lui Ion Creanga. Analiza psihologica este una de
mare finete: ”Povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimente sau in crizele lor morale, ba chiar in procesele lor
intelectuale.” (Tudor Vianu)
In intregimea ei, nuvela serveste unei idei morale: aceea ca prin munca si harnicie oamenii scapa de lipsuri, ca omul este cel
care sfinteste locul, asa cum marturiseste insusi autorul: ”In gandul meu, rostul scrierii a fost totdeauna indrumarea spre o
vietuire potrivita cu firea omeneasca. Asadar, oamenii trebuie sa stie sa-si duca existenta ca oameni adevarati pe care sa-i
legitimeze propriile fapte.”(I. Slavici)