Sunteți pe pagina 1din 5

POPA TANDA

Ioan Slavici este unul dintre cei mai mari clasici ai


literaturii romane.el a scris basme, nuvele si romane.
Nuvelele sale abordeaza teme din viata satului ardelean si
au caracter moralizator.
Naratiunea “Popa Tanda” ilustreaza idea morala ca
“omul sfinteste locul”. Titlul arata ca personajul principal,
popa Tanda ii tandalea pe sateni pentru a-I face sa
munceasca.
In aceasta opera literara autorul isi exprima indirect
ideile si sentimentele prin intermediul naratorului,
personajelor si actiunii.
Actiunea, povestita la persoana a III-a, este mai
complicate, mai ampla, constituita din mai multe episoade
si se desfasoara gradat, ascendant, pe momentele
subiectului, intr-un cadru de viata mai intins decat in schita.
Personajele sunt in numar mai mare, sunt complexe si
traiesc puternice conflicte interioare si exterioare in mediul
lor de viata. Accentual cade pe caracterizarea complexa a
personajului si nu pe actiune. Stilul se caracterizeaza prin
oralitate, prin multimea cuvintelor si expresiilor populare si
regionale, prin dialogul viu care da autenticitate.
Naratiunea “Popa Tanda” are o actiune povestita de
catre narrator, la persoana a III-a; ea este mai ampla si mai
complicata decat in schita si se desfasoara in timp si spatiu
pe momente ale subiectului, gradat, ascendant pe un singur
plan.
In expozitiune este descrisa imaginea dezolanta a
satului Saraceni si este prezentat preotul Trandafir, personaj
principal: “pe Valea Seaca este un sat pe care oamenii il
numesc Saraceni”; “o casa ici…, colo o casa…, gardurile
sunt de prisos, satul intreg e-o ulita…biserica e aplecata
spre radbatorul pamant”, iar saracenii “sunt cei mai lenesi
oameni”.
Aici este mutat parintele Trandafir: “un om bun”, care
a “invatat multa carte”, “e harnic si grijitor”, “face din
nimic ceva”, “dar e cam aspru la judecata”, “spune drept in
fata”.
Din intriga aflam ca preotul nu se poate obisnui cu
saracia lucie a satului si a oamenilor si traieste un puternic
conflict, din dorinta de a schimba situatia. Hotaraste sa
ramana acolo unde nimeni inaintea lui nu statuse prea mult
sui sa-I faca pe saraceni harnici. Hotararea lui declanseaza
desfasurarea actiunii; parintele isi incepe munca cu
enoriasii prin predici, dar se trezeste cu biserica aproape
goala; nici sfaturile, nici judecata, nici ocara nu-I schimba
pe saracenii trandavi.
Acestia se simt jigniti de popa Tanda si cer la
episcopie schimbarea lui, dar episcopul nu le da dreptate.
gandindu-se mult, avand si clipe de deznadejde, preotul
gaseste calea de a-I schimba pe cei cu care era in conflict
prin puterea exemplului personal.
El si familia trec la actiune: repara casa, fac gard,
cultiva legume si porumb, chiar si flori, isi cumpara car si
doi cai cu care lucreaza pamantul, face lese si vinde la targ,
bucurandu-se cu sotia si copiii de orice realizare si
ramanand credincios crezului sau.
Punctul culminant este declansat din conflictul interior
intre dorinta de a schimba si nereusita pentru scurt timp ca
si din conflictul exterior pe care-l are cu satenii, preotul
iese intarit in credinta sa si saracenii devin locuitotii unui
sat transformat intr-o gradina, care sunt siliti sa recunoasa
fatis ca “preotu-i omul lui Dumnezeu”.
Deznodamantul aduce in prim plan pe preotul
Trandafir in postura de bunic fericit, inconjurat de nepoti,
jucausi, in satul care parea altul: “gradini indesate de
pomi”, “case mari cu garduri, muruite”, “biserica cu pereti
albi si turn sclipitor’, “cu scoala si primarie”. Acum
localnicii nu mai spun ca popa “e omul dracului”, ci ca “e
omul lui Dumnezeu”.
In text apare un conflict concentrate, atat exteriror, cat
si interior; cel interiror izvoraste din dorinta preotului de a-i
schimba pe saraceni si neputinta inceputului. Zbuciumul
sau se amplifica gradat, darn u renunta. Conflictul exteriror
este intre preotul nou dintre saracenii trandavi si orgoliosi
care nu inteleg atitudinea preotului si ajung chiar sa-l
reclame.
Personajele sunt prezentate in mediul lor de viata,
adica intr-un sat de munte, din Transilvania, un loc tipic:
“un sat pe-o vale seaca”, “un loc inchis intre munti”, “cu un
parau sec aproape intregul an”; “graul creste cat palma si
popusoiul cat cotul”. Prin munca parintelui Trandafir satul
si imprejurimile au devenit gradina, caci “omul sfinteste
locul” : “numai printer crengi ori peste pomi vedem cate-o
bucata din peretii si acoperisurile rosii ale caselor”.
In acest mediu este descris personajul principal-
preotul Trandafir, devenit Popa Tanda fiindca-i tandalea pe
saraceni, sunt descries personajele secundare ( satenii,
preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau
episodice ( Mariuca, Ileana, Trandafirica, Costel).
Accentual cade asupra caracterizarii complexe a
personajului principal. Preotul este prezentat in evolutia sa
in mod direct ( de catre autor si alte persoanje) si mai ales
indirect ( din gandire, vorbire, atitudini, fapte, relatii cu cei
din jur, mediul de viata).
Naratiunea se imbina cu descrierea si dialogul prin
care se dezvaluie framantarile sufletesti si frumusetea
morala a personajului.
Limbajul artistic este presarat cu enumeratii si
inversiuni, cu enunturi interrogative si exclamative care
scot in relief trasaturile personajului: “este cam greu la
vorba, cam aspru la judecata”, spune totul “prea de-a
dreptul, prea verde-fatis”; a ramas precum a fost: “verde,
vesel si harnic”.
Regionalismele, cuvintele si expresiile populare dau
oraliatate stilului si autenticitate personajului: “tapi batuti
in pamant”, “o gramada de grosi”, “muruiala”, “sezand
pup”.
In mod direct, de catre autor sunt evidentiate
urmatoarele calitati: “om bun, a-nvatat multa carte”, “canta
mai frumos ca taica-sau”; “vorbeste drept, cumpatat, ca sic
and ar citi din carte”.
“Aduna din multe si facea din multe ceva”, “harnic si
grijuliu pentru el si pentru altii”, va ramane toata viata
neschimbat.
Aspru cu judecata fiindca nu suporta lenea “spune
totul de-a dreptul: el nu mai suceste vorba, ci spune drept in
fata daca i s-a pus ceva pe inima”. Aceste calitati se
completeaza pe parcurs, din caracterizare indirecta.
Mutat preotul in Saraceni, el analizeaza lucid situatia
jalnica a satului si constata ca”trebuie sa faca din poporenii
sai oameni harnici”, “deoarece cata vreme vor fi lenesi, ei
vor ramane saraci si eu flamand”(monolog interior)
Tenace, perseverant, neobosit predica, judeca,
ironizeaza pe cei lenesi din jurul sau si se aleg numai cu
numele de Popa Tanda, om care-I tandalea pierzandu-si
vremea.
Vazandu-se reclamat isi pierde pentru o clipa credinta
in reusita, se zbuciuma, dar gaseste singura cale de a face
schimbarea prin exemplul personal.
Spirit practice, cu energie si vointa de neinfrant,
munceste pentru sine, cu sotia si copiii si bucuria reusitei ii
da putere. Cativa sateni il ajuta si-l urmeaza si asa s-au
pornit satenii sa-l imite pe preot, vazand ca munca nu e
zadarnica. Cand viata lor se va schimba, preotul Trandafir
nu va mai fi pentru ei “omul dracului” ci “omul lui
Dumnezeu” pe care-l respecta fiindca a sfintit locul.
Autorul a realizat prin Popa Tanda un personaj
complex, care sufera si se bucura, are momente de indoiala,
dar le depaseste devenind “una din marile energii ale
literaturii”. (Pompiliu Mircea)
Deoarece textul literar “ Popa Tanda” este o creatie
epica cu o actiune mai complicata decat schita, cu mai
multe personaje care traiesc conflicte puternice si care sunt
dschise in mediul lor de viata devenind tipuri representative
este o NUVELA.