Popa Tanda

De Ioan Slavici

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad – d. 17 august 1925, Crucea de

Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent
(din 1882) al Academiei Române.
Ca specie literara textul "Popa Tanda" este o nuvela, caci pune accentul nu pe intamplare
sau pe un eveniment important din viata unui personaj, ci pe surprinderea unui destin
uman,prezentat in devenire, cunoscand o transformare. In nuvela "Popa Tanda", cel care se
schimba este parintele Trandafir, care invata legile aspre ale vietii, trecand printr-un moment de
cumpana, pentru ca apoi, intr-un timp destul de indelungat sa isi indeplineasca visurile.
Nuvela este o opera epica culta in proza, mai intinsa decat schita, cu un singur fir narativ,
cu o actiune mai complicata decat a schitei la care participa mai multe personaje, accentul cazand
pe caracterul acestora nu pe actiune.
Nuvela Popa Tanda a fost publicata in 1875 in revista “Convorbiri Literare”.Este
construita pe ideea ca viata merita traita prin placerile pe care le ofera si ca omul sfinteste locul.
Titlul nuvelei este chiar porecla personajului principal. Numele sau este Trandafir, iar
profesia este cea de preot numit de sateni cu apelativul preotul sau parintele, respectuoase, dar si
cu apelativul popa mai putin reverentios. Porecla Tanda semnifica pierdera de vreme, umblarea
fara rost, a preotului când, tânar fiind, folosea pentru a scoate satenii din saracie cu metode ca
predica, sfatul, ocara sau chiar batjocura.
TEMA este de inspiratie rurala, din lumea in care se pastreaza inca valorile morale.
Omul ii poate schimba pe semenii lui prinexemplul personal, si, numai prin munca cinstita isi
poate construi o viata imbelsugata si poate fi fericit. Nuvela este construita”peideea ca viata
merita sa fie traita prin placerile firesti pe care le ofera”, fiind totodata o ilustrare a ideii morale
ca”omul sfintestelocul”.
Nuvela "Popa Tanda" este alcatuita din trei parti marcate grafic, fiecare avand mai multe
secvente: partea intai contine cinci secvente, partea a doua contine trei secvente, iar partea a treia
contine o singura secventa.
Personajul principal este numit astfel de catre satenii din satul Saraceni, caci acestia considera ca
eforturile preotului sunt o munca in zadar.

Ca orice nuvela, "Popa Tanda" este o opera epica, caci autorul si transmite indirect sentimentele
de admiratie si de apreciere fata de personajul prezentat.
Opera are cele trei elemente specifice unei opera epice: actiune, personaje si narator.
Naratiunea se face la persoana a III-a, dintr-o perspectiva obiectiva. Modul de expunere
predominant este naratiunea, aparand pe alocuri dialogul si descrierea. Perspectiva naratorului
asupra faptelor si personajelor este marcata afectiv doar rareori, atunci cand este exprimata
admiratia fata de personajul principal "Pe parintele Trandafir sa-l tina Dumnezeu!"

Fiind o opera epica si o nuvela, actiunea operei "Popa Tanda" este mai complicata, mai ampla
decat a schitei, dar se desfasoara pe un singur plan narativ, iar intamplarile relatate se constituie
in momentele subiectului.

Astfel in expozitiune, naratorul infatiseaza direct cateva insusiri ale personajului principal, ale
parintelui Trandafir. Fiu al dascalului Pintilie, devenit preot in satul Butucani, eroul principal al
textului este mutat ca preot in satul Saraceni, caci nu este dorit de enoriasi.

Intriga este momentul in care se contureaza hotararea preotului de a-i determina pe sateni sa
devina harnici. De aici decurg toate celelalte intamplari:incercarea preotului de a-i schimba pe
oameni cu ajutorul predicilor, al sfaturilor, al batjocorii si al ocararii, prin implicarea lui in
refacerea propriei gospodarii si in cultivarea pamantului, toate acestea reprezentand desfasurarea
actiunii.
Actiunea atinge punctul culminant in momentul in care preotul reuseste sa ii antreneze la
munca pe sateni.

Deznodamantul il aduce in prim-plan pe preotul Trandafir, dar la o alta varsta, in postura de

bunic.

Nu numai personajul principal cunoaste transformari de la inceputul si pana la sfarsitul textului.

Schimbata este si imaginea satului Saraceni, care la inceput era un sat ce isi merita numele de

,,Saraceni": "Saracenii? Un sat cum Saracenii trebuie sa fie. Ici o casa, acolo o casa.tot una cate
una. gardurile sunt de prisos, fiindca n-au ce ingradi, ulita este satul intreg". La sfarsitul textului,
eforturile preotului se concretizeaza in infrumusetarea satului,lucru evident din replica unui
trecator care intreaba un saracenean "Ce sat este acla unde se vede biserica cea frumoasa cu
pereti albi si cu turn sclipitor?"

Ca in orice nuvela, exista si in cadrul actiunii acestui text un conflict atat interior cat si exterior.
Conflictul exterior se manifesta intre preot si sateni, conflict ce progreseaza treptat, pana ce
saracenenii cer schimbarea preotului.
Conflictul interior izvoraste din dorinta preotului de a-i schimba pe sateni, incercand sa ii
determine sa munceasca,dar metodele se dovedesc a fi ineficiente. Toate acestea duc la
disperarea preotului, care avea de ingrijit o sotie si patru copii, pe care nu ii va putea intretine in
conditiile dat ,,Acum insa il prinse o fiica neinteleasa, merse cativa pasi inainte, se opri, isi
ascunse fata in amandoua mainile si incepu sa planga greu si cu suspin inabusit si furios."
O alta caracteristica a nuvelei este numarul de personaje, mai mare decat in schita si mai mic
decat in roman.
Lumea aparte a nuvelei "Popa Tanda" de Ioan Slavici este conturata si prin intermediul
personajelor care o populeaza si o reprezinta.

Astfel exista un personaj principali, cel al carui porecla da titlul nuvelei: parintele Trandafir,
numit de sateni Popa Tanda, personaje secundare: satenii ca personaj colectiv si preoteasa ca
personaj individual, dar si personaje episodice precum clopotarul Cozonac, Ileana sau Mariuca.
Toate aceste personaje au un rol bine-definit in desfasurarea actiunii si sunt prezentate in relatie
directa, actiunile lor interconditionandu-se.

Accentul cade asupra caracterizarii complexe a personajului principal si nu asupra actiunii, caci
preotul este prezentat in evolutia sa, in stransa legatura cu celelalte personaje, mai ales cu satenii
pe care vrea sa ii determine sa munceasca.

Insusirile eroului principal sunt evidentiate indirect prin faptele sale, prin felul de a se comporta
si de a le vorbi satenilor, in stradania sa de a-I obisnui cu munca. Daca atitudinea satenilor fata
de preot este oscilanta si oscileaza de la toleranta la activitate si apoi la acceptare si chiar la
admiratie, atitudinea naratorului fata de acest personaj este constanta, fiind cea de admiratie.
Preotul, prin exemplul personal isi atinge scopul si satenii isi dau seama ca preotul nu este "omul
dracului" ci "omul lui Dumnezeu".

Autorul foloseste in aceasta opera literara anumite tehnici narative, specifice operei epice si
nuvelei. Actiunea este plasata intr-un anumit timp si spatiu, perspectiva temporala avand o
perioada mai indelungata decat a schitei. Daca la inceput personajul este prezentat ca fiu al
dascalului Pintilie, al finalul operei el apare in postura de bunic. Deci se presupune ca actiunea
urmareste destinul personajului pe o perioada mai lunga de treizeci de ani. Spatiul ramane
constant, dar imaginea lui devine alta in evolutia timpului. Dintr-un sat sarac, devine unul
prosper, de nerecunoscut.
Ca in orice nuvela, personajele sunt prezentate si aici in modul lor de viata, caci actiunea
se desfasoara in mediul rural, intr-un sat de munte, cu décor specific. De asemenea, atat vorbirii
personajelor cat si relatarii autorului le este proprie oralitatea care da exprimarii un character
spontan si viu.
Prin toate aceste trasaturi, putem sustine ca textul "Popa Tanda" de Ioan Slavici este o nuvela.
 SAU

Expozitiunea

Situatia initiala ii face cititorului cunostinta cu personajele si locul actiunii. Aflam astfel ca
parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani, ajuns preot in acelashi sat. Autorul
face o sumara prezentare a personajului, care ``vorbea drept si cumpanit, ca si cand ar fi citit din
carte` Totodata, era un bun gospodar, priceput si strangator: ``strange, drege si culege, ca sa aiba
pentru sine su pentru altii``. Singurul defect al preotului este felul prea direct si prea deschis de a
le spune oamenilor parerea despre ei, lucru care ii supara pe multi dintre sateni.

Intriga

Nemultumiti de aceasta comportare a preotului, satenii au intervenit la protopop pentru a-l muta
din Butucani pe parintele Trandafir. Asa se face ca acesta a ajuns preot in satul Saraceni, asezat
pe Valea Seaca.

Desfasurarea actiunii

Stabilit aici, preotul a constantat saracia dezolanta a asezarii, dar si lenea grozava a oamenilor,
care nu se oboseau sa schimbe situatia. Casele erau darapanate, garduri nu existau, insasi biserica
era o cladire ciudata, mai mult o ingramadire  de trunchiuri putrezite si de barne, prin care sufla
vantul si bateau ploile. Nici un preot nu statuse acolo mai mult de trei zile. Parintele Trandafir
era si el afectat de saracia oamenilor, caci buna randuiala cere ca: ``popa face treaba satului, iar
satul sa ingrijasca de traista popii``. De aceea, el isi propune sa schimbe aceasta stare de lucruri
si le predica oamenilor in biserica despre binefacerile muncii. Oamenii asculta, aproba, dar in
scurt timp renunta sa mai participe la slujbe. Vazand aceasta, parintele a adoptat alta tactica: a
inceput sa mearga pe la casele oamenilor, sfatuindu-i cu vorba buna ce si cum sa faca, insa tot
fara rezultat. Fara sa se dea batut preotul a recurs la ironie, apoi la batjocura si la ocara, insa tot
degeaba.

Vremea a trecut si el a ajuns la disperare, caci zestrea preotesei se terminase si alta sursa

de trai nu mai aveau, iar familia trebuia hranita si ingrijita.

Impins de nevoi, parintele se apuca de treaba: repara peretii casei, apoi acoperisul ingradeste
curtea, cultiva gradina. Din impletitul nuielelor si vanzarea leselor scoate un castig bun, starnind
mirarea satenilor, care il califica ``omul dracului``.

Punctul culminant

Munca a dat in scurt timp roade. Casa preotului era curata shi ingrijita, gradina plina de legume,
de zarzavat si de porumb. Reusise chiar sa-si cumpere cai si trasura. Sarbatoarea Rusaliilor a
venit cu veselie si daruri pentru toata familia, acum multumita si fericita.
Deznodamantul

Timpul a trecut, iar calatorul care trece pe acele meleaguri ramane uimit de infatisarea prospera a
satului, cu case mari si gradini pline de pomi. Biserica cea noua are un turn sclipitor, iar preotul
locuieste de asemenea intr-o casa mare, noua si aratoasa. Trei generatii traiesc acum in ea, in
armonie si buna intelegere: batranul preot Trandafir cu preoteasa, fiica lor, Mariuca, cu sotul ei,
Coste, preotul cel tanar, vecinul si tovarasul din copilarie, feciorul lui Marcu Florii
Cucului. Copiii lor sunt incantarea bunicilor.

Acum, oamenii satului sunt mandri de preotul cel batran, care a ramas ``to verde, vessel si
harnic`` si pe care-l binecuvanteaza cu orice prilej: ``Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul
lui Dumnezeu``.