Motivele ABSENTEISMULUI

Cauzele abandonului școlar

Cauzele generale ale abandonului școlar sunt de trei tipuri:

1.cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice și psihice) – rar întâlnite în școala

noastră;

2.cauze pedagogice

· relația profesor-elev,

· relațiile dintre elevi,

· ritmul muncii școlare,

· atitudinea elevilor față de învățătuă și muncă,

· lipsa de motivație a învățăturii,

· orientarea școlară și profesională defectuoasă,

· atmosfera nefavorabilă din școală și societate față de învățătură și față de

muncă etc.

3.cauze socio-familiale

· climatul cultural-educativ,

· familii dezorganizate,

· dezinteresul părinților,

· conflicte familiale,

· atitudinea familiei față de școală,

· comportamentul prea liberal al părinților,

 · cerințe ce depășesc posibilitățile elevului.

Referindu-ne la cauzele pedagogice, în situația școlii noastre, le putem elimina

· pe cele care se referă la competența cadrelor didactice și

· pe cele referitoare la atmosfera din școala. Aceasta este favorabilă procesului

de învățământ și dezvoltării armonioase a personalității elevilor, în
concordanță cu nevoile și cu posibilitățile fiecăruia.

Personal, consider că vina aparține în exclusivitate contextului social în care ne

aflăm. Atitudinea negativă a unor elevi față de învățătură și muncă este urmarea
lipsei motivație. Aceasta este cauzată de problemele familiei care nu întrezăresc o
rezolvare:

· lipsa unui loc de muncă,

· lipsa banilor,

· conflictele generate de aceastea,

· atitudinea familiei față de școala etc.

Un prim factor este IQ-ul elevului, care corelează atât cu performanţa şcolară
(reflectată în notele acestuia), cât şi cu absenteismul şcolar, astfel încât elevii cu un
scor IQ mai mic au o rată mai ridicată a absenteismului şcolar, dar şi note mai mici

Un alt factor a fost identificat din studiul lui Platt şi se referă la numărul de
contacte sociale. Acesta arată că elevii cu un număr mai mare de prieteni au o rată
mai scăzută a absenteismului şcolar. Totodată, dovezile ştiinţifice legate de
competenţa socială ca predictor al absenteismului şcolar integrate în review-ul lui
Goldstein susţin că un nivel mai scăzut de competenţă socială se asociază cu o rată
mai mare a absenteismului.

O categorie aparte de factori care pot influenţa absenteismul şcolar sunt factorii
individuali care ţin de capacitatea personală a fiecărui elev de a reacţiona, adică de
resursele personale, de bogăţia şi calitatea schemelor de adaptare.Astfel, unii elevi
au un potenţial mai mare de adaptare exprimat prin maleabilitate, comunicare,
toleranţă la frustrare,

acceptare a interdicţiilor, iar alţii unul mai redus, fiind mai intoleranţi, mai rigizi,
mai puţin permisivi în relaţiile cuceilalţi. În general, aceşti factori individuali pot fi
grupaţi în două categorii:

a) factori constituţionali dependenţi de zestrea ereditară şi de structura

neuropsihică a copilului, cum ar fi: debilitate mentală, autism, hiperemotivitate,
tendinţe agresive;

b) unele particularităţi ale personalităţii în formare, de exemplu: diferite tulburări

de caracter sau atitudini negative formate sub influenţa unor factori nefavorabili ai
mediului.

În ceea ce priveşte factorii externi, trebuie observat faptul că motivaţia elevului

pentru învăţare, perseverenţa acestuia în activitate şi atitudinea sa faţă de şcoală
sunt în strânsă relaţie cu realitatea psihopedagogică din şcoală, cu climatul afectiv
din familie, cu gradul de dificultate a activităţii şcolare impuse de profesori sau
părinţi.

· Absenteismul scolar este favorizat de un mediu scolar in care programa

cuprinde materii inutile din perspectiva elevului – materii care nu il ajuta sa
isi indeplineasca aspiratiile si sa intre pe piata muncii. De asemenea, stilul
pedagogic al majoritatii profesorilor, care au un mod de predare-invatare
exigent si mecanic, relatia bazata doar pe autoritate si pe reguli si sanctiuni,
competitia scolara, probele de evaluare extrem de dificile, toate favorizeaza
dorinta elevului de a protesta si de a scapa. Invers, si un stil pedagogic prea
laissez-faire si un mediu scolar permisiv, lipsit de supraveghere, in care
absentele nu sunt urmarite si nu atrag dupa sine urmari poate incuraja
conduita absenteista.

· Ce anume contribuie la adoptarea acestei conduite? Mediul familial, stilul

educational al parintilor. Astfel, daca parintii unui elev care deja este
dezinteresat sau simte repulsie fata de scoala sunt indiferenti, nu valorizeaza
educatia, nu supravegheaza si nu isi urmaresc copilul, acesta va avea cale
libera spre absenteism. Daca in special, parintii nu si-au terminat studiile,
insa au serviciu bun, sau invers, daca parintii au studii superioare, insa sunt
 someri, elevul va devaloriza total educatia scolara, observand in propria
familie ca nu are nici un rezultat profitabil; iar daca parintii nu ii explica
totusi ca are o valoare in dezvoltarea personala si sociala, scoala va fi
abandonata in final. La fel, in cadrul familiilor in care parintii sunt
dependenti de alcool sau droguri, si astfel nu controleaza deloc copilul si nu
se implica in educatia lui, elevul va dezvolta o aversiune fata de orice
autoritate: atat parentala, cat si scolara si de obicei va fugi in alt oras/tara.

· Familia poate insa contribui chiar activ la absenteismul scolar: in anumite

medii defavorizate, parintii pretind copilului sa lipseasca de la scoala pentru
a indeplini anumite munci pentru a castiga bani. In Romania, aceasta situatie
este frecventa atat in mediul rural, unde elevii din clasele mari sunt uneori
nevoiti sa renunte la finalizarea studiilor pentru a intretine familia, dar si in
mediul urban, in cadrul familiilor defavorizate social: someri, romi. Sunt
copii de varste ingrijrator de fragede trimisi la munci grele pe santier, la
cersit, fete tinere indemnate la prostitutie – acestea sunt realitati ale societatii
urbane actuale.