Din zǎpadǎ ies niţel Alb sunt cu codiţa verde, Bucuros cine mǎ vede! (Ghiocelul)
Zăpada s-a topit,
Ghiocelul a răsărit, Pomul a înmugurit. Ce anotimp a sosit? (Primăvara)
Stele-albastre-n fir de iarbă,
Au doar a-nfloririi treabă; Pâlcuri mici pădurea -ncarcă, Vremea lor iute-o să treacă... (Toporașii)
Se întâmplă peste noapte,
Din boboci, florile scoate; Din uscat şi noduros, Zici că-i nins, un prinţ frumos! (Copacul înflorit)
Foşnind aripi obosite,
Se întorc înveselite, Cuibuşorul să-şi refacă În patria ce li-i dragă. (Păsările călătoare) Cu rochiţa înfoiată, Roşie, îmbulinată, Stă pe-o frunză azi la soare Ce insectă este oare? (Gărgărița)
Alb cu negru colorată,
Zboară când primăvara se arată, Are coada ca o furculiță, Și-i o pasăre micuță. (Rândunica)
Primăvara el apare Zboară lin din floare-n floare Are aripi colorate, Cu praf fin, uşor pudrate. (Fluturele)
Mititel, fricos, pufos,
El aduce într-un coș Oușoare colorate Și frumos încondeiate. (Iepurașul)
Alb şi roşu, deodată,
E un dar pentru o fată. De i-l dai, e bucurie Şi simbol de veşnicie. (Mărțișorul)