1.Determinari conceptuale- Geografie, Stiinte- discipline de invatamant.

Elemente de vocabular specifice geografiei. Formarea notiunilor

Geografia contemporană conferă domeniilor educației o serie de dimensiuni pragmatice, unele
tradiționale, dar altele noi sau de natură paradigmatică.

Principalele dimensiuni educaționale ale geografiei sunt:

· Dimensiunea geoecologica reflectă principal problema lumii contemporane: cunoașterea, conservarea

și reabilitarea mediului înconjurător, mediul înconjurător că “mediul înconjurător al omului și al
societății” fiind întotdeauna o preocupare centrală a geografiei.

· Dimensiunea europeană, fără a fi o modă, a fost și este o preocupare continuă a Geografiei regionale ;
curriculum-ul școlar de geografie pentru clasa a VI a centrat pe Europa este construit pe principii ce
derivă din respectul poporului român față de țările, regiunile și popoarele continentului nostru.

· Dimensiunea globală oferă premisele unei educații pentru globalitate: raportarea la ansamblul planetar
a elementelor naturale, umane și a celor rezultate din interacțiunea dintre om și natură.

· Dimensiunea umană redă problematica societății omenești în dimensiunile ei spațiale, temporale și în

legătură cu elementele mediului înconjurător.

· Dimensiunea economică- dezvoltarea durabilă are coordonate noi în condițiile generalizării economiei
de piață care îmbină elemente legate de eficientă, accesarea resurselor și atenția pentru mediul
ambient. Perceperea corectă a resurselor ( la nivel planetar, regional și local), inclusive diminuarea unor
resurse de baza, localizarea activităților economice, caracteristicile schimburilor de bunuri și valori în
lumea contemporană sunt atribute de baza ale formării unei gândiri economice moderne.

· Dimensiunea interdisciplinitatii, deși se regăsește în vocația educațională a mai multor obiecte de

învățământ are, în spațial geografiei o semnificație mai deosebită, deoarece prin structura să interioară,
că știință atât a naturii cât și a societății, poate sintetiza foarte bine aspect ale cunoașterii și practicii
umane din cele două mari domenii.

· Dimensiunea națională, patriotică poate fi realizată printr-un sistem educațional calitativ nou, care să
aibă că nucleu, conform și tradiției învățământului Geografiei României.

Geografia este un obiect nou de învățământ pentru micul școlar, cu un număr insuficient de ore pe
săptămâna, care îl conștientizează pe acesta de relațiile dintre societatea umană și mediul ei de viață,
interdependență fiind ușor de observant. Prin studiul geografiei elevii îşi însuşesc un sistem de noţiuni,
priceperi şi deprinderi, necesare pentru activitatea practică, îşi formează o concepţie ştiinţifică despre
lume şi, în acelaşi timp, îşi formează deprinderi intelectuale de muncă. Formarea primelor noţiuni de
geografie se produce încă din învăţământul prescolar când, sub îndrumarea educatorilor, preşcolarii
abordează teme cu caracter geografic: cercetarea unor medii cunoscute (clasa, oraşul / satul natal,
parcul, pădurea, etc.). Astfel, prin aceste prime investigaţii se fundamentează capacităţile de observare,
de analiză, de comparare, prin formularea întrebărilor cauzale – De ce? – şi a răspunsurilor, prin lansarea
unor ipoteze şi prin căutarea dovezilor, se dezvoltă raţionamentul geografic al copiilor.
 Introducerea, la clasa I şi a II-a, a disciplinei Cunoaşterea mediului vine să realizeze o punte de
legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în ciclul preşcolar şi
disciplina Ştiinţele naturii, studiată la clasele a III-a şi a IV-a.

Studierea Ştiinţelor naturii într-o abordare interdisciplinară permite o structurare a problemelor pornind
de la o serie de teme integratoare, mai apropiate de capacitatea de înţelegere a elevilor. Se urmăreşte,
de asemenea, nu o acumulare de fapte şi informaţii ştiinţifice, ci raportatea elevilor la mediul în care
trăiesc. Astfel, elevii sunt îndrumaţi să-şi dezvolte cunoaşterea pornind de la explorarea şi investigarea
orizontului local şi apropiat către reprezentarea orizontului îndepărtat.

Geografia, ca disciplină de sine stătătoare, este studiată abia în clasa a IV-a, fiind intitulată foarte
generos: Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă.

În concluzie, achiziţionarea noţiunilor elementare de geografie se face pe tot parcursul ciclului primar,
mai accentuat la finalul acestuia, învăţătorul având un rol deosebit de important în realizarea acestor
achiziţii, deoarece are libertatea de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare, precum şi
succesiunea temelor, păstrând însă logica internă a disciplinei, pentru a atinge obiectivele propuse.

Elevii intră în ciclul gimnazial cu un bagaj consistent de noţiuni geografice, profesorul de geografie având
rolul de a aprofunda şi îmbogăţi cunoştinţele geografice ale elevilor.