RUSOAICA

de Gib I. Mihăiescu
Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgășani, Vâlcea, România – d. 19
octombrie 1935, București, România) pe numele său real Gheorghe Mihăescu, a fost un
prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în
timpul primului război mondial.

Rusoaica este cel de-al doilea roman scris de Gib I. Mihăescu, fiind catalogat de către Şerban
Cioculescu drept „capodopera” autorului,dar și „o carte europeană, o contribuţie care
depăşeşte hotarele literaturii noastre”. Prima apariție a romanului a avut loc în anul 1933, iar
de atunci și până în 1948, opera înregistrase deja șase ediții, creația fiind foarte populară,
inclusiv printre critici.

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se
desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este
bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce
constituie subiectul operei.

Opera poate fi considerată un roman de aventură întrucât prezintă evenimente petrecute la

granița basarabeană, dar este și o carte căreia nu îi lipsește elementul erotic. Textul nu este în
totalitate ficțiune, autorul precizând la un moment dat că sursa de inspirație a reprezentat-o un
eveniment real, scufundarea unor refugiați în apele Nistrului.

Motivele literare prezente în romanul Rusoiaca sunt: motivul nopții și cel al

soldatului. Perspectiva narativă în romanului lui Gib I. Mihăescu este subiectivă, întrucât
narațiunea se realizează la persoana întâi.

Opera care avea să-l impună pe Gib i. Mihaiescu ca romancier, după câteva încercări mai
puţin reuşite în acest domeniu , este Rusoaica , un roman subintitulat Bordeiul de pe Nistru al
locotenentului Ragaiac , apărut în Editura Naţionala Ciornei ,în anul 1933 şi distins în 1936
cu Premiul Naţional pentru proză.
Deşi Braţul Andromedei , care a precedat Rusoaica , marca un început de orientare a
scriitorului către roman , el a reprezentat, în mare parte un eşec . De la Braţul Andromedei
la Rusoiaca , distanţa e enormă , totuşi tema e aceeaşi , Rusoaica este un alt exemplu al
doamnei Cornoiu, adică femeia inaccesibilă.(George Călinescu)
Locotenetul Ragaiac primeşte ordin să se instaleze într-un bordei pe Nistru împreună cu
un detaşament de payă , în scopul de asurprinde încercările de trecere frauduloasă a granite.
Malul Nistrului e împărţit pe sectoare şi foarte mulţi soldaţi sunt siliţi să trăiască în
singurătate , departe de aşezările omeneşti . De la soldat până la ofiţer toţi sunt în cătare de
femei prin împrejurimi şi fiecare nutreşte idealul său. Dar pentru Ragaiac , idealul este
Rusoaica, femeia îndrăzneaţă şi intelectuală , care poate pica oricând în ceţurile scitice . Fără
să fie preocupat de a observa oameni , cu un sentiment al realului mai consistent , cu o notare
a reacţiunilor indivizilor , îndemânatecă , Gib I. Mihăiescu scrie un roman pe care l-am numi
al situaţiilor fundamentale şi al iubirii inaccesibile . În Madame Bovary nu se zugrăveşte o
femeie , ci femeia în general . Rusoaica e un fel de Madame Bovary al virilităţii, întrucât în
Ragaiac sunt întrupate aspiraţiile oricărui bărbat , fără vreun accident mai deosebit .
Imaginea Rusoaicei , ca şi semnificaţia ei , este proteiformă, izvorâtă din impulsurile
interioare ale creaţiei, din nostalgia unui ideal îndepărtat şi pur, şi nu cum au încercat câţiva
recenzenţi să o interpreteze , ca un pretext pentru un roman cu tendinţă. Naraţiunea este o
ficţiune care nu urmăreşte decât in plan secundar fixarea unei realităţi exterioare petrecută în
anii care au urmat primului război mondial.
Scriitorul, care manifestă o admiraţie permanentă pentru literature rusă , care şi-a ales ca ideal
femini fascinantele eroine ale lui Dostoievski, Andreev, Tolstoi sau Turgheniev, nu putea fi,
chiar dacă unele influenţe i-au înceţoşat viziunea , un antisovietic ,un denigrator al poporului
rus. Romanul trebuie analizat , fără a face abstraţie de erorile şi indeciziile lui ideologice ,
pornind de la sensul lui principal: de roman al aspiraţiei erotice , al căutării unui idel uman
superior.
Romanul este , în cea mai mare parte, o ficţiune sugerată de o scurtă şi densă întâmplare
reală , de un dramatism zguduitor . Estompat ca şi realitatea care i-a dat naştere , sentimental
tragic este diluat în structura romanului , în modaliatatea de existent a fiecărui erou , în
elementele reale , cadrul şi personajele de la care s-a plecat
Rusoaica este cel mai analitic roman, scris la persoana întâi, redând cu mai mare
autenticitate confesiunea eroului , povestirea palpitantă şi dramatică a iubirii duale , sacra
pentru Rusoaica şi profană pentru Marusea şi Niculina , care-l solicită , cu aceeaşi
intensitate, între imaginative şi realitate . Deşi romanul are o oarecare construcţie epică şi o
mişcare a acţiunii în plan real , care-l face să izbucnească de la început printr-o relative
soliditate , care se impune de la sine fără nici-o demonstraţie , primează fondul lui
psihologic , intensiatea proceselor sufleteşti ale eroului , minuţiozitatea sondării vieţii de
dincolo de aparenţă, stratificată în arhivele subconştientului omenesc.
Romanul este mai mult un jurnal intim , erotic şi de companie , în care eroul îşi aminteşte cu
emoţie de oameni şi fapte , de iubirea lui polivalentă , pendulând între pasiunea senzuală ,
pătimşă a Niculinei şi sentimentul erotic ideal şi platonic închinat mult aşteptatei Rusoaice.

Temperamentul dual . contemplative , robit de visul unui ideal îndepărtat, care nu se

peirde în aspiraţie şi aşteptare , Ragaiac relatează uneori sub o puternică stare de încordare
sufletească , alteori pe un ton lapidary, sec, peripeţiile petrecute în anul cât a fost de pază pe
graniţă , combustia sufletească dată de iubirea pătimaşă a Niculinei şi mai ales a aventurilor
spiritului său în căutarea idealului feminin.
Acţiunea romanului are loc într-un cadru monoton şi cenuşiu , de mic târg de granite , în
care e stabilită garnizoana din care făcea parte tânărul locotenent Ragaiac , sau într.un izolat
sector de frontieră şi în cătunul anonim apropiat de acesta. Scriitorul ştie să folosească
atmosfera şi ambianţa cadrului pentru a sugera stări sufleteşti şi a define aspiraţiile şi
universal moral al eroilor.
După o viaţă uşoară , de petreceri şi aventuri , ofiţerii şi ostaşii din care făcea parte
Ragaiac sunt nevoiţi spre regretful lor , să plece un timp pe granite . Mulţi părăsesc oraşul
nemulţumiţi , luându-şi adio de la vinul bun, fetele vesele şi viaţa asta cu sindrofii, cu baluri
şi întâlniri furişe, fiind îngroziţi de lungul repaos forţat la care erau condamnaţi . Singurl care
primeşte cu entuziasm vestea mutării pe granite este Ragaiac . Izolarea sectorului său , destul
de departe şi în dreapta şi în stânga şi în spate de sate ori locuinţe omeneşti , îi dădea
certitudinea că va reuşi să se schimbe , să ducă o viaţă serioasă , retrăgându-se în liniştea
tonifiantă a cărţilor. Înainte de4 a pleca Ragaiac face o comandă impresionantă de tratate şi
manual de matematică , chimie, fizică , cărţi de literatură , filozofie, istorie şi mitologie.
Din lectura cărţilor de istorie , de mitologie , a Bibliei şi în special a literaturii, răsare ca o
himeră Rusoaica, femeia inaccesibilă, acea zveltă făptură de fum , care întruchipează
chemarea chinuitoare spre idealul erotic. Viziunea plămădită de imaginaţia lui Ragaiac
detaliu cu detaliu , cu cu deosebire izvorâtă din lecturi devine reală , pe punctual de a-şi
releva misterul , împrumutând trăsăturile eroinelor din romanele citite.
Rusoaica nu trăieşte într-un timp şi spaţiu reale , ci descinde din iamginaţie, face parte din
universal sufletesc al lui Ragaiac , devenind un bun al acestuia , steaua lui polară către care
tinde în permanenţă. Ea nu e un personaj , ci o dorinţă , o aspiraţie, visul lui de puritate şi
iubire .

Pe graniţă, locotenetul Ragaiac trăieşte cu aceeaşi intensitate , două vieţi , una imaginară ,
dominată de Rosoaică , şi alta reală, în care Niculina , femeia neînvinsă şi chinuitoare ca un
drac, îşi joacă rolul de amantă , la inceput din interes şi apoi robită de patimile dezlănţuite ale
iubirii. Calmă şi odihnitoare , dragostea acesteia este mai sănătoasă decât dorul infinit după
o himeră , care-l răpise până atunci.
În braţele Niculinei Ragaiac continua să viseze la Rusoaica cea ideală , cu chipul eroinelor
din romanele ruseşti şi cu sufletul încărcat de misterul depărtărilor de unde descinde .
Imaginea Rusoaicei creşte în roman şi se amplifică cu fiecare pagină , la început este o
dorinţă vagă, un ideal înceţoşat , dar căutat cu infrigurare , opus femeii obişnuite , de felul
Marusiei sau a Niculinei. Pe parcurs , printr-un ingenios proces de plăsmuire a fanteziei lui
Ragaiac , sau prin descrierea infiorată de durere şi regret a lui Iliad , Rusoaica prinde viaţă ,
capătă un nume, o biografie , începe să aibă o identitate , devenind întruchiparea în
imaginative sau în realitate a dorinţei şi obsesiei celor doi ofiţeri.
Chemarea interioară către un ideal , aspiraţia către Rusoaica întreagă a gândurilor sale
este anterioară plecării pe graniţă ,deşi până atunci nu se manifestase obsesiv , nu captase
întreaga existent a lui Ragaiac. Marusea , sau alte femei , care îmbogăţeau experienţa sa
erotica şi în care căuta imaginea de fum a idealului său , nu egalau prin tptalitatea lor femeia
ideală şi integral , deoarece, accesibile , lipsite de mister , nu erau decât partial apropiate de
frumuseţea fizică şi spirituală inegalabilă a acestuia. Femeia ideală este unică şi inimitabilă;
ea există , prin anume trăsături fizice sau calităţi sufleteşti , în toqate celelalte femei , dar în
nici una în stare pură , capabilă să releve bărbatului misterul eternului feminine.
În izolarea , totală a sectorului său de graniţă , singurul eveniment mai important, care îi
adduce lui Rgaiac veşti din lumea parasite cu câteva luni în urmă , este vizita vecinului său de
sector , a locotenentului Iliad.
Prins în mrejele imaginaţiei lui Ragaiac , care trăieşte în permanent sub zodiac iubirii
îndepărtate , ca prezenţă fizică dar şi ca intensitate şi puritate a sentimentelor , Iliad este
contaminat şi el de aceeaşinostalgie a aşteptării , de cultul obsedant al perfecţiunii feminine ,
al iubirii eterne .
 În pustietatea de pe frontieră apare în sfârşit o rusoaică adevărată , care răspunde
chemărilor pătimaşe ale celor doi locoteneţi bolnavi de nostalgia eternului femini. Ea este
adăpostită de Iliad , care îi povesteşte ulterior lui Ragaiac iubirea nefericită cu tânăra
refugiată .
Apariţia şi dispariţia Valiei Gruşina , întruchiparea reală a celei anticipate în vis şi în
îndelungi plăsmuiri ale imaginaţiei constituie punctul de maximă adâncire a conflictului şi
determină acea nebunească şi incredibilă vânătoare de fantome , pentru descoperirea celei
disparate , printre refugiaţii şi contabandiştii care treceau frontiera. Ragaiac se străduieşte
gelos să prindă el Rusoaica , fără a izbuti, fiindcă fata se îneacă probabil în Nistru şi rămâne
mereu insccesibilă, în poziţia idealului.
În ultima parte a romanului Ragaiac revine la aceeaşi viaţă banală şi aventuroasă în
orăşelul de garnizoană de unde please cu un an în urmă . Himera spre care alergase şi de care
fusese atât de aproape, fără a fi parasite definitive , îl obsedează din ce în ce mai puţin şi
devine pănă la urmă doar un vis frumos şi îndepărtat . Singurul eveniment mai important ,
care-l plasează pe erou şi de această dată sub aceeaşi chinuitoare sete a pasiunii erotice , este
aventura cu Marusea , petrecută chiar în noaptea nunţii acesteia, pentru a verifica posibilitatea
înlocuirii perfecţiunii de vis a unei Rusoaice inaccesibile cu o rusoaică adevarată , apropiată
şi odihnitoare.
Prin însăşi natura lui de roman – confesiune, Rusoaica nu se impune printr-o mare
diversitate tipologică, întreaga acţiune fiind structurată în jurul lui Ragaiac. Celelalte
personaje există în spatial confesiunii , aşa cum am vazut numai în măsura în care sunt create
de Ragaiac şi numai în funcţie de temperamental şi poziţia acestuia faţă de ele.. Structura
sufletească a personajelor , dominant lor pozitivă sau negative este unidimensională, văzută
dintr.un singur unghi, acela al povestitorului şi proportionată în raport de disponibilităţile lui
caracteriologice. Întâlnim în roman personaje reale ( Ragaiac), şi imaginare (Rusoaica),
personaje care se confesează (Ragaiac) şi personaje prezentate indirect prin confesiune
(Marusea, Niculina, Rusoaica..). După frecvenţa şi intensitatea participării lor la acţiune ,
avem persomaje principale ( Ragaiac, Rusoaica, Niculina), secundare(Iliad, Marusea) şi
episodice (Ghenea Kersanova, Măriuca, gradaţii, ostaşii..)
Ragaiac întruchipează aspiraţiile oricărui bărbat fără vreun accident mai deosebit şi se
comportă în raporturile sale erotice cu dezinvoltura unui cuceritor.
Rusoaica, deşi o permanenţă erotică, trece prin roman ca o nălucă de fum , ca ceva fără
dimensiuni şi fără limite reale . Neputând fi prinsă în nişte tipare concrete , ca Niculina sau
Marusea , ea rămâne întotdeauna depărtată şi inccesibilă, o abstracţie a idealului de femeie.
Din această cauză neavând mobilitatea realului , ea nu intră în relaţii concrete cu nici un
personaj şi deşi iubită până la obsesie , cel puţin în ipostaza abstractă închipuită de Ragaiac,
în afara cercului de relaţii erotice .Raporturile dintre ea şi Ragaiac sunt imaginare, aparţinând
fanteziei, iar Iliad nu cunoaşte esenţa personajului , ci una din ipostazele obişnuite şi comune
ale acesteia. Nefiind un visitor , ca Ragaiac, ci un om practic, el nu iubeşte Rusoaica, ci
întruchiparea ei reală , pe Valea Gruşina, reuşind să-şi apropie idealul , pe care-l coboară , în
mod vulgar , la nivelul lui de înţelegere. Între cei doi locoteneţi există o diferenţă de potential
, dimensiunile lui Iliad sunt mărunte , nivelate la planul obişnuit al traiului de toate zilele.
Între Rusoaica , simbol al eternului feminin şi Rusoaica o ipostază reală a acesteia există o
diferenţă calitativă, data de perfecţiunea înrobitoare a primei , dar şi de precizia contururilor ,
de patima care-o umanizează pe cea de a doua. Astefl putem distinge două portrete ale
rusoaicei, unul creat de Ragaiac , a cărui imaginative este permanent hrănită de lecture din
literature rusă , şi altul de Iliad , care evocă îndurerat figura tinerei refugiate , modelul real al
idolului aşteptat îndelung. Între acestea exista asemănări dar şi diferenţieri care atestă gradul
de cultură , fineţea observaţiei şi modalitatea reprezentării idealului de către fiecare din cei
doi ofiţeri.
Rusoaica visurilor lui Ragaiac nu are un univers sufletesc definit, care să insufleţească o
abstracţiune , să dea viabilitate unei scheme . Portretul fizic , ca şi cel moral , este vag
insufficient precizat. . Coborâtă dintr-o imaginaţie febrilă , venind din depărtări misterioase ,
ea e decupată din lecturi de romane şi din visuri, asemănându-se la trup şi suflet cu eroinele
lui Dostoievski, ale lui Tolstoi, Turgheniev sau Leonid Andreev. Reprezentarea idealului de
feminitate absolută capătă astefl pentru Ragaiac , o mare generalitate , în care nu pătrunde
impuritatea realului , dar nici adâncimea lui, dramatica încleştare de patimi de care sunt
capabili majoritatea eroilor lui Gib Mihaiescu.
Rusoaica lui Iliad are o identitate , un nume , Valea Gruşina , şi câteva trăsături precise ,
un contur săpat adânc în real. . Ea este o făprută care se mişcă într-un univers cunoscut , are
un ten catifelat, ochi oblici şi figura mată , iar părul lung şi încurcat în inele îi atărnă pe
umerii plini şi rotunzi . Înaltă , zveltă , cu mâinile, trupul şi picioarele lungi , ea are mersul
plin de eleganţă şi delicateţe . Portretul făcut de Iliad reţine trăsăturile fizice, astefl încât
detaliile de comportament rămân necunoscute , misterioase.
În roman întâlnim un spaţiu imaginar , ce nu cunoaşte limite , este infinit, în funcţie de
disponibilităţile afective ale lui Ragaiac, şi un spaţiu real care este determinat strict ,
nedepăşind niciodată cadul de graniţă închis , izolat , monoton . Se ceează astefl o
contradicţie între existent reală , banală şilineră a eroului şi cea imaginară , liberă de orice
constrângere , plasată sub semnul aventurii şi neprvăzutului. Ca o recompense pentru existent
semivegetativă la care era obligat să trăiască , Ragaiac strabate imaginar yonele cele mai
îndepărtate , încercând să facă lumină în hăţişurile întunecate ale istoriei , sau să descifreze
misterul întinderilor nesfârşite ale stepei , în aşteptarea Rusoaicei , plăsmuirea de vis a
idealului său feminine.
Distingem în structura temporală a romanului două planuri , unul prezent , care
marchează cu ajutorul memoriei desfăşurarea faptelor aşa cum s-au petrecut în realitate şi
altul trecut , înscriind aceleaşi fapte însă în cronologia lor obiectivă. Primul corespunde
comfesiunii , duratei povestirii lui Ragaiac , iar cel de-al doilea timpului real , petrecut de
erou pe graniţă, sau în oraşul de garnizoană. Ca o sinteză a acestora avem o reclădire a
prezentului pe datele aproximativ exacte ale trecutului.
Roman al aşteptării , al unei chinuitoare şi obsesive aşteptări şi al aspiraţiei spre ideal ,
atingând culmea creaţiei lui Gib I Mihăiescu , Rusoaica este o opera fundamental , prinztre
cele mai reuşite din literatur română , o biruinţă deplină a realismului psihologic. Structurat în
planuri diverse , dimensionat în special printr-o fantastică imaginative şi o profundă şi
complex analiză sufletească, romanul constituie un admirabil şi halucinant stadiu de obsesie
(Al. A.Philippide- în Adevărul literar şi artistic ).
Rusoaica este o carte europeană , susţine Şerban Cioculescu( în Revista Fundaţiilor
Regale -1935) , o contribuţie care depăşeşte hotarele literaturii noastre. Prin simbolismul ei
implicit , ea îmbogăţeşte nu numai literature naţională de care e legată prin limbă dar însăşi
literature continental.

Bibliografie :
 G.Călinescu , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Fundaţia
pentru literature şi artă , 1941;
 Florea Ghiţă , Gib I. Mihăiescu (monografie) , Editura Minerva , 1984;
 Gib I Mihăiescu . Rusoaica, Editura Polirom, Bucureşti , 2004.