Sunteți pe pagina 1din 13





(fig.1ô

  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg- Învierea Domnului; variantă de


icoană

c 

(fi 2ô 

³ Iar în zi a întâi a săptămanii, (Dumini a), Maria Magdal na a venit la mormânt dis-
de-dimineată, fiind înca întuneric, şi a vazut piatra ridicată de la mormânt.

Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru si la celalt ucenic pe care-L iubea Iisus, şi le-a
zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu stim unde L-au pus.

Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.

Şi cei doi alergau împreuna, dar celălalt ucenic, alergând înainte mai repede decat
Petru, a sosit cel dîntâi la mormânt.

Şi aprecandu-se a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.

A sosit şi Simon- Petru, urmând după el, şi a intrat în mormnant şi vazând giulgiurile
puse jos,

Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreuna cu giulgiurile, ci
înfăsurată, la o parte, într-un loc.

Atunci a intrat şi celălalt uceniccare sosise întâi la mormânt şi a vazut şi a crezut.

Caci încan u stiau Scriptura, ca Iisus trebuia să înveze din morti.

Şi s-au dus ucenicii iaraşi la ai lor

Iar Maria statea afară lănga mormânt, plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre
mormânt.

Şi a vazut doi îngeri în vesminte albe, sezând unul catre cap şi altul catre picioare, unde
zăcuse trrupul lui Iisus.

http://apologeticum.files.wordpress.com/20 0/04/invierea-domnului-fresca.jpg- Învierea
Domnului; variantă de icoană

c
Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul
meu şi nu stiu unde L-au pus.

Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi L-a vazut pe Iisus stând, dar nu stia ca este Iisus.

Zi-să ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauti? Ea, crezând ca este grădinarul, I-a
zis: Doamne, daca tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi eu Il voi ridica.

Iisus I-a zis: Maria! Intorcându-se, aceea I-a zis pe evreieste Rabuni! (adica,
Învatatorule).

Iisus I-a zis: Nu te atinge de Mine, caci încân u M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fratii
Mei şi le spune: Ma sui la tTăl Meu şi la Ttatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul
vostru.

Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul şi acesta I-a spus
ei.

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâtia a săptămanii, şi uşile fiind încuiate unde erau
ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi Le-a zis: Pace voua!

Şi zicând acestea Le-a arătat mainile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazând pe
Domnul.

Şi Iisus Le-a zis iaraşi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, va trimit şi Eu pe
voi.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luati Duh Sfant!

Carora veti ierta păcatele, le vor fi iertate, şi carora le veti ţine, le vor fi ţinute. å 

(Ioan 20, 1-23)

Minunea Învierii Domnului, este baza credintei ortodoxe. Ea fiind cea mai palpabilă
mărturie a prezentei lui Dumnezeu în lume. Toti cei patru evanghelisti şi-au rezervat cate un
capitol pentru a relata această înamplare, fiecare în stilul său propice: Matei cap.28, Marcu
cap.16, Luca cap. 24 şi Ioan cap 20.

¦    



  , icoana Învierii ne prezintă o abundenta de simboluri
grafice, de această dată nefiind istorisirea vizuală a celor povestie de evanghelisti.

În manualul de iconografie, Erminia, această imagine ne este descrisă astfel: ³ Iadul, ca


o pestera întunecoasă desesubt de dealuri, şi îngeri, purtănd vesminte luminoase, il leaga cu
lanţuri pe Belzebut, domnul întunericului, şi pe demoni, pe unii batându-i, iar pe alţii
gonindu-i cu suliţe; şi caţiva oameni, în pielea goala şi legaţi cu lanţuri, uitându-se în sus; şi

P  Biblia, tiparita sub indrumarea Prefericitului Pr. Teoctist Patriarhul B.O.R., cu aprobarea
Sf. Sinod, ed. Institutului Biblic si de Mis iune al B.O.R., Bucuresti, 1997
ÿ 

multe lacate [şi încuietoare] sparte, şi portile iadului [de arama] dezrădacinată [şi aruncate
jos], iar Hristos, având împrejur nemarginită lumina şi multi îngeri, calc ape ele, cu dreapta
ţinând de mana pe Adam, iar cu stânga pe Eva. Şi de-a dreapta, Înaintemergatorul stând şi
arătându-l pe Hristos; şi pe lângă el David şi alti drepti şi împărati cu cununi şi cu coronae;
iar de-a stânga proorocii: Iona, Isaia, Ieremia şi dreptul Abel şi multi altii, toti cu cununi [în
jurul capului]. å 

După cum se vede din descrierea lui Dionisie din


Furna imaginea este pe cat de complicată pe atat de
plina de simbolism. Puţine sunt reprezentările care
înglobează toatem sau marea parte dintre simboluri.
Întradevar, spatiu ar trebui să fie foarte vast pentru a le
zugravi, iar imaginea astfel construită încat să dea voie
privitorului să înteleaga mesajul fără a fi nevoit să
împartă imaginea in prea multe secvente de actiune.

(fig.3ô 

Din punct de vedere geometric putem spune ca o


astfel de imagine are in compozitie multe figure
geometrice de baza. Prin împărtirea în À À putem
observa pe verticala o delimitare a personajelor divine
de cele umane. În jumatatea dreapta a icoanei se
încadrează Iisus Hristos,cu îngerii, cu potile iadului, cu
demonii şi flacarile, iar în jumatatea stânga, sunt Adam
şi Eva, cu restul proorocilor şi împăratilor, avâdu-l
alături şi pe Sf. Ioan Botezatorul. Conform împărtirii pe
orizontală în prima secţiune il avem pe Iisus Hristos şi
pe îngerii ce duc curcea, în cea de-a doua secţiune, apar
Adam şi Eva, şi portile iadului sfăramate. În cea de-a
treia secţiune, ii avem pe prooproci alaturi şi Sf. Ioan
Botezatorul, sip e cei doi îngeri care bat demonii şi-i
arunca în flacari. (fig.4ô 

Potrivit împărtirii imaginii într-un p , icoana,

P  Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed.


Sofia, Bucuresti, 2000, pg.116

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invie
rea-domnului-si-predica-sf-ioan-botezatorul.jpg- Învierea Domnului; împărţirea planului în
cruce

P 
idem. Învierea Domnului; Împărţirea în grilă

ÿ

secţionată la mijloc pe orizontală, delimitează lumea terestră, umana, de cea subterana,
infernala. Luând în considerare fiecare mic dreptunghi
creat, putem vedea clasificarea personajelor potrivit
acestora. Drept urmare, Iisus Hristos alaturi de Adam şi
Eva şi Sf, Ioan, ocupă, pe centru 2:4 din careu. Rămanând
restul dreptunghiurilor pt elementele separate: grupul
proorocilor, îngerii, demon şi flacarile.
(fig.5ô 

Comparativ cu această reprezentare a Învierii


Domnului, altele, relativ complete din punct de vedere a
descrierii făcute de Dionisie din Furna, sunt cu totul altfel
centrate. Mai exact se păstreză o anumită tipologie a
icoanei bizantine. După cum se poate observa alaturi, în
secţiunea central se încadrează toate personajele cu
importanta majora, Iisus Hristos, Adam şi Eva, prorocii şi
îngerii, rămanând în registrul trei mironosiţele şi
mormântul gol descoperit de înger, iar în primul registru
nefiind decat relieful montan şi crucea Domnul (fig.6 ô 

Un alt lucru evident în această imagine este


marimea şi centrarea lui Iisus. Acesta se remarca prin
contrastul cu restul imaginii, având haina închisă la
culoare (pămant-verde) cu lumina aurie, iar fundalul fiind
cu precădere ocru; sau prin statura, care este mult mai
impunatoare decât a celorlalte personaje. Michel Quenot
spune despre acestă icoana: ³ Dinamismul său lumina
caracterizează această icoana care este împrumutată din
Evanghelia apocrifa a lui Nicodim. Hristos este descris
aici drept: µ Cel viu...care are cheile mortii şi ale
iadului.¶(Apoc. 1,12) å  Precum spune autorul, ambele variante de icoane sunt
caracterizate de lumina şi dynamism. Una din ele pune mai mult accent pe partea simbolică-
dramatic (triumful asupra iadului) iar cealaltă pe partea reală (învierea şi izbavirea).

Revenind la planul geometric al icoanelor, se constată (în prima reprezentare) prezenţa

P  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg- Învierea Domnului, împarţirea


în cruce

P 
idem. Învierea Domnului; împarţirea în grilă

P 
Michel Quenot, Icoana fereastra spre absolut, ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1994, pg.43

ÿ

(fig.7ô 

À À ca modalitate de a uni şirul personajelor cu


elementele înconjuratoare. se poate observa ca un cerc
înscris în cele 2 treimi secundare a împărtirii în cruce,
unifica marea majoritate a personajelor, grupul proorocilor
fiind doar pe jumatate inclus. Din acest cerc înscris nu face
parte şi Iisus cu îngerii din coltul drept al imaginii. Figura
geometrica fiind totuşi indicate de gura iadului în forma de
semicerc şi de pozitia îngerilor ce pedepsesc demonul.

Varianta cealaltă a icoanei, nu presupune în constructia


sa niciun cerc înscris, ea fiind formată numai din
dreptunghiuri, şi asezarea acestora fiind liniară. Acest lucru

este subliniat de alicarea grilajului. Prin acestă, se


evidenţiază împărtirea exactă a elementelor în icoana. Un
element comun, geometric al celor doua icoane, este
structură pe diagonală. (fig.8ô 

Conform împărtirii imaginilor printr-un sistem de


diagonale, observăm că în ambele cazuri făptura lui Iisus se
afla în triunghiul drept de sus. Totodată în spatele fiecarii
linii ale diagonalelor se afla personajele, aceste fiind uneori
intersectate de drepte. În icoana diurna capetele inferioare
ale diagonalelor secţionează femeile mironosite (colţul din
stânga jos) iar în capătul opus, este secţionat îngerul cu
mormântul gol (coltul din dreapta jos). În icoana nocturna, in
coltul din stânga jos, este străbatut de o diagonal grupul
proorocilor, pe când in coltul drept, diagonala trece prin
flăcări. (fig.9ô 

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invierea-
domnului-si-predica-sf-ioan-botezatorul.jpg- Învierea
Domnului; evidenţierea împărţirii în cruce şi a cercului
înscris

P  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg
- Învierea Domnului, împărţirea pe diagonal

P 
idem. P 
,Învierea Domnului; evidenţierea diagonalelor

ÿ

(fig.10ô 
(fig.11ô 

Un alt element comun a celor


doua ipostaze, este triunghiul. Acesta
apare centrat şi se formează pornind
de la Iisus Hristos, acesta fiind varful
triunghiului, înglobându-i pe Adam şi
pe Eva. În variant nocturna sunt
incluse şi capetele prooprocilor, a Sf.
Ioan Botezatorul, şi a unui înger. În
variant diurnal, în triunghi mai sunt
incluse mironosiţele care au gasit
mormântul gol, alaturi de înger.

După cum am putut observa în icoana diurnă, asezarea personajelor în plan este foarte
liniară: Iisus Hristos în prim-plan, Sfintii prooroci în spate, mai
jos Adam şi Eva, şi mai jos femeile mironosite si mormântul
gol păzit de Înger. (fig.12ô 

În icoana nocturnă, acest lucru e puţin diferit. De aici


poate, izvorăşte şi frumusetea ei diferită. Personajele nu sunt
asezate liniar ci sinusoid. De sus păna jos, se poate observa,
prin un irea capetelor, cum se contureaza o linie serpuită. În
plan symbolic, traseul liniei serpuite este marcat de ierarhia
personajelor, sau importanţa lor. Astfel linia curge de la îngerii
ce ţin crucea şi asteapta Iînalţarea Domnului, la Iisus Hristos, şi
apoi la Adam şi Eva, trece pe la unul din îngerii ce pedepsea
demonii, şi apoi trece la înaintemergatorul, ce ţine o cuvantare
proorocilor şi împăratilor înviati, terminându-se apoi cu îngerul
cel mai de jos care arunca demonii în foc. ³ Mai mult sau mai
puţin ondulată şi răsucită, linia serpentina este menită sad ea figurilor un dinamism, pe cat de
eficace pe atât de elegant, conferind corpurilor o asemanare cu µforma flăcării¶, după părerea
teoreticianului venetian din secolul al XVI-lea, Giovan Paolo Lomazzoå 

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invierea-domnului-si-predica-sf-ioan-
botezatorul.jpg- Învierea Domnului; evidenţierea triunghiului

P  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg- Învierea Domnului;


evidenţierea triunghiului

P 
idem. cursul sinusoidal al personajelor în icoană

P 
carte..., pg. 143

ÿ

După această analiză geometrica succintă a celor doua icoane, putem concluziona prin
cuvintele lui Egon Sendler cu privire la aceasta: ³ Studiile stiintifice făcute asupra principiilor
compozitionale ale acestor icoane, precum şi analizele pe care le-am putut face asupra altor
icoane, ne permit să propunem urmatoarele concluzii: marii artişti ai artei bizantine işi
compuneau desenele după structure geometrice pentru a obţin o tratare bine echilibrată a
subiectului; atunci când subiectul o cerea, geometria compozitiei, nu era respectată strict: ea
nu suprimă nici miscarea, nici expresia; se determină de la început central nimburilor, iar cu
ajutorul lui, capul, acest centru fiind un punct important al întregii compozitii, reprezintă
cheia ei; figurile în picioare sunt reproduce după schema celor trei pătrate; diferitele forma de
compozitie depind de proportia dimensiunilor suprafetei de pictat.å  (fig.13ô 

Privind icoanele în detaliu, observam ca sunt multe


detalii grafice ce au nevoie de expicatii. Într-un început, Iisus
Hristos are o reprezentare cu totul diferită fără de cum am fost
obisnuiti. Acesta este reprezentat în picioare, puţin aplecat şi
întors spre stânga icoanei. Pozitia în sine înseamna trei lucruri:
³ Pogorarea este exprimată sugestiv prin mişcarea veşmântului
Sau, a carui extremitate flutura în sus, făcând dovada faptului
ca Învierea nu se exprima în acestă icoana printr-o ţaşnire în
sus, ci spre în jos; Biruinţa asupta iadului este sugerată de
porţile doborâte ale iadului, care sunt reprezentate în icoana fie
sub picioarele Mântuitorului, fie zăcând în gaura întunecată a
iadului; Ridicarea: dupa ce a sfăramat prin Atotputernicia Sa
legăturile întunericului, Hristos, cu o miscare plină de forţa a
bratelor Sale, răpeşte iadului pe protopărintii nostril cazuţi,
Adam şi Eva. Hristos este reprezentat fie ridicându-l pe Adam
din iad cu mana dreapta, şi pe Eva cu mâna stânga, fie
ridicându-l pe Adam cu dreapta, iar în mana dreapta ţinând un
sul. Acesta este întâlnirea tulburatoar dintre Adam cel vechi şi
Hristos, rezultândul pe Adam cel nou. å 
(fig.14ô 

P  Egon Sendler, Icoana chipul nevazutului, tradus de Ioana


Caragiu, ed. Sofia, Bucuresti 2005, pg.110

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invierea-
domnului-si-predica-sf-ioan-botezatorul.jpg- Învierea
Domnului; detaliu la Iisus Hristos

P  Arhimandrit Mihail Stanciu, Marturiile icoanei, ed. Sf. M-


re. Antim, Bucuresti,2009, pg.6

P  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg- Învierea Domnului; detaliu la


Iisus Hristos
ÿc

În plan fizic, în icoana diurnă putem observa ca statura lui Iisus este aproape dublă faţă
de celelalte personaje, iar corpul Său este înconjurat de o mandarolă ce-i exprima lumina
izvoratoare. Hainele acestuia sunt de un verde-pămant, închis cu limini aurii, lucru ce doreste
ca şi în plan real icoana să reflecte lumina. În ceea ce ţine de proportia corpului Său, se vede
cu uşurinţa ca zugravul a marit capul foarte mult, lasând palmele şi picioarele mici. Corpul
este vânjos şi puternic, cu gâtul foarte gros. În plan simbolic, acest lucru denotă greutatea
păcatului lumii, pe care Iisus l-a luat pe umerii Sai, pentru a izbavi omenirea.

Icoana ce reprezintă scena învierii noaptea, il arată pe Iisus Hristos ca coborator şi


biruitor, actiunea scenei având practic loc în iad. Acesta este reprezentat la trecerea dintre
planul terestru, al munţilor, cu planul subterestru, iadul, fiind aplecat spre cel din urmă.
Poziţionarea făpturii lui Iisus Hristos în cele doau icoane, face şi diferenţa majoră a
subînţelesului acestora. În icoana luminoasă, El este reprezentat la în planul terestru, deasupra
gurii iadului, iar în icoana întunecoasă, este reprezentat aproape într-u totul coborat în iad.
Totodată în această icoana, haina lui Iisus este alba, el nu mai este înconjurat de mandorola,
însâ pe fundalul alastru închis şi roşu grena, se evidenţiază foarte bine, emanând atat lumina
cât şi putere. Făptura Sa este mai delicat zugravită, proportiile şiluetei respectându-se şi la
celelalte personaje. Astfel Iisus nu se evidentiază printr-o statura masiva, ci prin pozitionarea
Sa în partea superioara a imaginii, şi prin straiele Sale albe. Ca şi în cazul anterior, gâtul Său
este gros, iar mainile mici, ţinândându-i strans pe Adam şi pe Eva. În cazul de faţă, silueta lui
Iisus este mult mai subtire şi armonios construită, în concordant cu a celorlalte personaje.

În unele reprezentări, în una din mainile lui Iisus apare un filacter, care în cu alte ocazii
este înlocuit cu o cruce (influenţă orientală). Arhimandritul Mihail Stanciu ne spune despre
acest filacter: ³ filacterul din mana Mnatuitorului simbolizează propăvaduirea Învierii
făcută¶duhurilor ţinute în inchisoare¶ (I Petru 3,19).

Atunci când este desfăsurat, filacterul poartă înscrisul: µZapisul lui Adam e rupt,
puterea iadului este sfăramată¶.å  În cazurile în care filacterul este înlocuit cu o cruce, acestă
simbolizează triumful credintei asupra iadului. Nu are rol de pedepsire, ci de biruinţă,
asemeni ostenilor Împăratului Constantin ce plecau la lupta conduşi de Cruce.

După cum am mentionat, în icoana luminoasă, Iisus Hristos este încunjurat de o


mandorola. Această este explicate astfel: ³Mandorlacare înconjoară trupul Mântuitorului este
o reprezentare iconografică a slavei Dumnezeirii lui Hristos. Ea apare în icoane fie în formă
ovală, de migdală, fie sub forma unor cercuri concentrice (3 sau 4) redate cromatic într-un
degradé pornind de la albastru sau verde (grialbăstrui sau gri-verzui) care se intensifică de la
deschis la închis, din exterior spre interior, fiind o ilustrare a descrierii apofatice a lui

P 
Arhimandrit Mihail Stanciu, op. cit., pg 7

ÿÿ

Dumnezeu ca Äîntuneric
luminos´. Mandorla
este străbătută de raze
luminoase care izvorăsc
din Hristos ± ÄLumina
lumii´. å  (fig.15ô 

Adam şi Eva
sunt reprezentaţi fie de o parte şi de altă a Mantuitorului, fie
amândoi pe partea stânga, însă de fiecare dată Adam este in
prim-plan. (fig.16ô 
De-alungul timpului, s-a ales reprezentarea lui Adam şi
a Evei pentru a simboliză întraga omenire. Ei sunt reprezentati
bătrâni, pioşi, îngenunchiati în faţa lui Iisus şi cu mainile
întinse catre Acesta, cernad izbavire. Ei sunt omenirea pe care
Mantuitorul a trecut-o de la moarte la viaţa prin Răstignire,
Înviere şi Înalţare. ³Aducându-l pe Adam în prim plan, icoana aminteşte privitorului
deosebirea dintreÄvechiul Adam´, primul om, şi ÄNoul Adam´,
Hristos, Cel de-al doilea înlăturând efectele neascultării celui
dintâi.[...]Creată curată, prima femeie, Eva, dar căzând în păcatul
neascultării, este eliberată de Cel fără de păcat, născut din Noua
Evă, Fecioara Maria.å  (fi.17ô 

În laturile lui Iisus se afla regii şi proorocii Vechilui


Testament, cei drepti care au vazut şi pregatit calea spre mantuire.
³Regele prooroc David, întemeietorul Ierusalimului, este cel ce
cântă în psalmi: RDintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne!
Doamne, auzi glasul meu. (Psalmul 129, 1)

El iese în evidenţă în icoană deoarece a profeţit cu putere


venirea lui Hristos Care nu-l va lăsa în iad:RCăci David zice despre
El: ÄTotdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a
dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-
a veselit limba mea, chiar şi trupul meu se va odihni într-u nădejde.
Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad.´ (Fapte 2, 25-27)

P 
Arhimandrit Mihail Stanciu, op. cit., pg 7

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invierea-domnului-si-predica-sf-ioan-
botezatorul.jpg- Învierea Domnului; detaliu Adam şi Eva

P  http://bataiosu.files.wordpress.com/2010/04/anastasis.jpg- Învierea Domnului; detaliu la


Adam si Eva
 
P idem. P

P 
idem P 
, detaliu la prooroci

ÿ

Regele proroc Solomon este reprezentat tânăr, purtând coroană. El apare stând lângă
David pentru că a fost fiul şi urmaşul lui David, a cunoscut şi a avut credinţa tatălui său,şi
pentru că Hristos îl pomeneşte în Evanghelii, referindu-se la slava şi înţelepciunea lui.(Matei
6, 29; 12, 42) å 
Sfantul Ioan Botezătorul apare în icoana pentru ca el este cel care a propăvaduit lumii
din timpul său, venirea şi Împăratia lui Dumnezeu cat şi izbavirea sufletelor. Cel mai des
apare reprezentat cu un filcater în mana. Pe acesta, atunci când este deschis, este scris: ³Iată
eu L-am văzut şi L-am mărturisit.å  (fig18 ô 

Tot Arhimandritul Mihail Stanciu ne spune despre Moise,


Noe şi Abel: ³Moiseapare în calitate de reprezentant al primului
Legământ al omului cu Dumnezeu şi martor al primului Paşti. El
are capul acoperit cu o bonetă frigiană, după exemplul profeţilor,
iar în braţe poartă Tablele Legii Vechi cu cele 10 porunci. Noe 
prefigurându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, poartă în braţele
sale o machetă a arcei sale vestite (preînchipuire a Bisericii) care
i-a scăpat, pe cei care au intrat în ea, de nimicirea apelor
potopului. Abeleste înfăţişat tânăr, fără barbă, ţinând un toiag de
păstor în mână. El apare în icoană,fiind prima victimă a
nedreptăţii.å 
În unele reprezentări iconografice, mai tarzii, apar şi cete îngeresti (varianta nocturna).
Acestea aduc mici simboluri în imagine, ca fiind purtatori ai crucii, biruinţei, sau ca
pedepsitori ai iadului şi ajutor a lui Iisus Hristos în luptă Sa împotriva iadului. O altă ipostază
e reprezentată în icoana diurnal de îngerul luminos ce păzeste mormântul gol, marcând astfel
în plan real Învierea în trup a Mantuitorului.
Iadul este zugrăvit ca o groapă mare ce se casca la baza munţilor. Acestuia ii este
reprezentată fie numai intrarea deasupra careia stă Iisus Hristos sau întreg conţinutul (vr.
Întunecata a icoanelor) unde Iisus coboara şi toata actiune se petrece în subteran, marcând
grafic ascensiunea subiectelor. Biruinţa Mantuitorului asupra mortii şi a pierzaniei omenirii
este reprezentată de lacatele, zăvoarele şi franturile metalice din haul iadului, ramase după ce
portile au fost sparte. Totodată portile sunt reprezentate în pozitie orizontala, puse una peste
altă în forma de X, simbolizând imposibilitatea acestora de se reînchide.
În ceea ce priveste natura, în reprezentările icoanei Învierea Domnului, aceasta se
rezuma numai la munţi. Michel Quenot vorbeste despre pămnat în icoane,

P 
Arhimandrit Mihail Stanciu, op. cit., pg8

P 
idem., pg 9

P  http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/invierea-domnului-si-predica-sf-ioan-
botezatorul.jpg- Învierea Domnului; detaliu prooroci
 
P idem P
ÿ 

astfel: ³ Pămantul: se ridica în timpul Nasterii Domnului, înainte de a se deschide în
timpul Invierii, pentru a-L lasa să coboare symbolic în central său; este pătruns de lumina
necreată în ziua Schimbarii la Faţă; se afla în planul second în icoanele Învierii lui Lazar, a
intrarii in Ierusalim şi Înaltarii; dup ace l-a eliberat pe Lazar, este cel care-l primeste pe
Hristos după coborarea de pe cruce.å 
x    , icoana Învierii Domnului sau Coborarea la iad, reprezintă marturia
religiei Ortodoxe. Ea constitue tema vecerniei de sâmbată şi a utreniei de duminica.
Michel Quenot ne spune despre această icoană: ³ Sărbatoare a sărbatorilor, Învierea da
un sens mortii lui Iisus pe cruce. Ea explică tot ceea ce precede şi tot ceea ce urmează. Fără
ea, viata crestinului pierde orice sens.¶Daca Hristos n-a înviat, zădarnica este atunci
propăvaduirea noastră, zădarnica şi credinta voastră...şi noi suntem mai depâlns decat otiti
oamenii¶ scrie apostolul Pavel (1 Corinteni, 15,14-19)å 

Spre deosebire de Răstignire, depsre care avem o abundenţă de detalii cu privire la


locul unde s-a înfăptuit, la Înviere, evanghelistii nu ne oferă aceleaşi detalii. Ei nu pomenesc
nimic despre locul exact unde se aflau, iar faptul ca fiecare prezintă întâmplarea în stilul său
characteristic, duce la şi mai multe lacune. Cu toate ca nimeni nu a fost de faţă ca să vada
Învierea aşa cum trei apostoli au fost martori ai Schimbarii la faţă, Învierea Domnului rămane
un reper şi un punct de sprijic în cursul istoriei omenesti, precum şi nasterea Sa.
Iconografia nu reprezintă momentul învierii preacum la învierea lui Lazar(ieşire din
mormânt), pentru a nu duce la o schimbare a faptelor, şi pentru a pastra misticismul
întâmplării. Traditia bisericeasca recunoaste doua icoane ale Învierii Mantuitorului, cea a
mironositelor ce merg la mormântul Domnului şi cea a Coborarii la iad.

Arhimandritul Mihail Stanciu ne oferă o serie de referiri scripturistice ale acestei


icoane: ÄMă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra
mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu.´
(Iona 2,7)
ÄŞedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi cu sărăcie şi cu fier pentru că au
amărât cuvintele Domnului şi Sfatul Celui Preaînalt au întărâtat. El a umilit întru osteneli
inima lor, slăbit-au şi nu era cine să le ajute, dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi
din nevoile lor i-a izbăvit pe ei şi i-a scos pe ei din întuneric şi dinumbră morţii şi legăturile
lor le-a rupt.´ (Psalmul 106, 10-14)
ÄPentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El, Cel drept
pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut
cu duhul cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare.´ (1Petru 3, 18-
19)

ÄIar aceea că ÄS-a suit´ ce însemnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale
pământului. Cel ce S-a pogorât Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile ca pe
toate să le umple.´ (Efeseni 4, 9-10)

P 
Michel Quenot, De la icoana la ospatul nuptial, ed. Sofia, Bucuresti, 2004, pg. 187

P 
Michel Quenot, Icoana fereastra spre absolut, ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1994, pg.44

ÿ

ÄPogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele
veşnice care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, iar a treia zi ca şi Iona din chit, ai înviat din
mormânt. Mântuitorul meu, jertfa cea vie şi nejertfită ca un Dumnezeu, pe Tine Însuţi de voie
aducându-Te Tatălui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, înviind din mormânt.´(Canonul
Învierii, Cântarea a VI-a)
ÄÎn mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe scaun
ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.´(Troparul
Ceasurilor şi al Pavecerniţei din ziua de Paşti)

ÄZiua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile, că din moarte la viaţă
şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de
biruinţă.´ (Canonul Învierii, Cântarea 1, glas 1, Irmos)
Michel Quenot vede icoana învierii din perspectiva simbolica, bine structurată
teologic.³Ţâşnind ca o lumina, Iisus apare în icoana, ca Domn al vietii şi al lumii. Învingator
al prăpăstiei mortii, trupul său Înviat este însufletit de Dumnezeul-treime, mai ales de Duhul
Sfant, de unde aceasta strălucire a energiilor divine şi acest dynamism, care este exprimat,
printer altele, de vesmantul fâlfăind in aer. El este în întregime lumina, fiinţa Lui intreaga
anunţa zorile unei zile noi. Sfărâmând portile iadului, întinse în forma de cruce deasupra
haului, Hristos le calca în picioare şi-l prinde cu putere de man ape Adam pe care-l smulge
din intunericul mortii. Această întâlnire dintre primul şi noul Adam, primeste o semnificatie
deosebită. Icoana întâlneste liturghia bizantina punând un puternic accent pe faptul ca
Iînvierea lui Hristos anunta vestea cea buna a învirii tuturor celor morti. De aici strănsă
legătura între silueta lui Hristos cel înviat sic ea a lui Adam pe care o ia cu sine în propra-I
înviere. Cu Adam, toata omenirea ce-l mosteneste, este răscumpărată. Sleit de puteri, dat fiind
ca este trezit din somnul mortii (păcatul), Adam il priveşte bucuros dar oboist, pe Eliberatorul
său. El întinde cealaltă mână, rămasă libera, într-o miscare de întâmpinare şi totodata de
rugaciune, atrasă spre Dumnezeul sau ca floarea spre soare. Tot în primul plan, Eva
îngenunchiată işi ridica cu sfială mainile acoperite cu vesmantul său. În spatele său se afla
Moise ţinând în maini tablele legii, cei drepti din vechiul testament şi cativa profeti dintre cei
care au proorocit despre venirea Mantuitorului. La stânga, îmbrăcati în vesminite cu
însemnele regale, se afla David şi Solomon într-o pozitie de întămpinare şi ruga; în spatele lor
se gasesc un profet şi Ioan Botezatorul Înaintemergatorul, trimis în iad să anunte venirea
Domnului vietii. El arată cu man ape Hristos care adesea este înfătişat ţinând în mana Sfănta
Cruce, arma de biruinţa. Cuie si zăvoare sunt împrăstiate deasupra prăpastiei iadului a carui
intrare este scoasă în evident de munţii foarte apropiati unii de altii. Având un trup
duhovnicesc, transfigurat, Hristos scapă legilor lumii, scapă legii gravitaţiei, marcată de
stricaciune şi moarte. Hristos este primul care S-a disprins de neamul omenesc, şi de aici
toate transparenţa, deschiderea şi comuniunea Sa. å 
Ca şi în icoana, Hristos coboară în adâncul finite noastre si ne smulge din întuneric.
Integrarea cu Dumnezeu presupune botezul, adica parcurgerea răstignii lui Iisus prin
cufundare şi ieşire. Astfel numai prin unirea cu Dumnezeu putem ieşi din întunecimea
iadului.

P 
Michel Quenot, op. cit., pg.9