UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE”

LUCRARE DE SEMINAR
Icoana Botezului Domnului

Coordonator: Student:
Pr. Dr. Marcel Cojocaru Radu – Ionuț Gheorghe

2022
Cuprins

Introducere................................................................................................................................................3
Descrierea iconografică a scenei „Botezului Domnului”........................................................................4
Concluzie....................................................................................................................................................7

2
Introducere

Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste
El. Și glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit (Mc. 1, 10, 11).

Icoana Botezului Domnului este o reproducere plastică a mărturiei evanghelice la care vin
în completare detaliile corespunzătoare slujbei zilei, precum îngerii și figurile legorice de la
picioarele Mântuitorului.
În Evanghelia după Matei (3, 13-17) dar și în celelalte Evanghelii (Mc. 1, 1-9ș Lc. 3,21 și
Ioan 1, 31-34) ne este istorisit faptul că în timp ce Sfăntul Ioan Botezătorul predica și boteza la
Iordan, „a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă îl
oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? Și răspunzând Iisus a zis
către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar
botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a
văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: Acesta este
Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3,13-17). Așadar, prin Botezul lui Hristos în
Iordan, lumii i s-a oferit o descoperire (revelație) a Sfintei Treimi prin faptul că toate Cele Trei
Persoane s-au manifestat împreună: Tatăl a mărturisit din înălțime către Fiul dumnezeiesc Iisus;
Fiul primește mărturisirea Tatălui, iar Sfântul Duh a fost văzut sub forma unui porumbel
coborând de la Tatăl și ajungând deasupra Fiului. Astfel, creștinii ortodocși consideră sarbătoarea
Botezului mult mai importantă decât Nașterea deoarece este o manifestare deplină a dumnezeirii
lui Hristos, fapt ce va determina o reprezentare a icoanei Botezului Domnului cu o semnificație
deosebită.

3
Descrierea iconografică a scenei „Botezului Domnului”

Situată în primul șir de deasupra icoanelor împărătești din cadrul iconostasului, icoana
„Botezului Domnului” constituie o importantă verigă în narațiunea evenimentelor descrise de
icoanele praznicelor împărătești.
In lucrarea „Erminia picturii bizantine”, Dionisie din Furna face o descriere 1 care, în
absența unui model, nu poate oferi informații necesare realizării iconei, fapt ce mă determină, ca
și iconar, să întrebuințez izvoade ce conțin planuri de compoziție, schițe și detalii.
In cele ce urmează voi încerca să mă opresc asupra fiecărui element din icoana
„Botezului Domnului” pe care îl voi aborda atat din punct de vedere al reprezentării cât și din
perspectiva înțelesului dogmatic.
Icoana „Botezului” îl are ca personaj principal, în centrul acesteia, pe Iisus Hristos
reprezentat stând în mijlocul Iordanuluicomplet dezbrăcat ori cu o pânză albă în dreptul
șoldurilor (perizom), în timp ce binecuvântează apele pe care le sfințește cu trupul Său 2. Astfel,
în unele icoane este reprezentat fiind acoperit de apă până în dreptul umerilor (ex.: mozaic
Hosios Lukas, Daphni și Nea Moni), iar în altele icoane apa apare de o parte și de alta a trupului
fără a-l acoperi, modalitate folosită îndeosebi pentru a nu strica linia clară a trupului, principiu de
bază în iconografia bizantină. Însă, dacă dudecăm după cum spun Evangheliile Sfinților Matei
(3,16) și Marcu (1,10), unde ni se spune că Botezul lui Hristos s-a facut prin scufundare totală în
apele Iordanului, putem afirma astefl că prima variantă, cea mai veche, ar fi mai potrivită.
În acord cu textul din Evanghelia de la Marcu (1,10), în partea de sus a icoanei este
reprezentat, de obicei, un segment de cerc ce simbolizează cerurile deschise și care semnifică
prezența lui Dumnezeu, ce se evidențiază uneori printr-o mână care binecuvântează și revarsă
raze de lumină asupra Mântuitorului, cu Duhul Sfânt care se coboară în chip de porumbel,
reprezentare ce este tâlcuită de Sfinții Părinți ai Bisericii în analogie cu porumbelul de la Potop.

1
„Hristos în picioare stând gol în mijlocul Iordanului și, la marginea râului, de-a dreapta lui Hristos,
Înaintemergătorul uitându-se în sus, (fiind cu mâna) dreaptă pe capul lui Hristos iar stânga întinzând-o în sus, âine
toiag ciobănesc. Și deasupra cerul, iar dintr-însul coborându-Se Sfântul Duh ân (chip de porumbel) cu o rază pe
capul lui Hristos, și în mijlocul razei aceste cuvinte: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru carele am binevoit>>
(Mt. 3,17). Și de-a stânga îngeri stând cu bună-cucernicie, avându-și mâinile sub îmbracămintele lor. Și în jos de
Înaintemergătorul, în Iordan, un om bătrân cu pielea goală, zăcând culcat și uitându-se dinapoi cu frică la Hristos,
ține o năstrapă și toarnă apă; și pești împrejurul picioarelor lui Hristos.”.
2
Paul EVDOCHIMOV, Arta Icoanei, o teologie a frumuseții, trad. Grigorie Moga și Petru Moga, Editura Meridiane,
1993, p. 249.

4
 În planul stâng al icoanei, de-a dreapta lui Hristos, cel mai adesea este reprezentat Sfântul
Ioan Botezatorul și Înaintemergătorul Domnului, înconjurat sau nu de ucenicii săi. Acesta stă pe
malul Iordanului, înclinat către Hristos, spre a-I atinge cu brațul drept creștetul capului, Uneori,
Sfântul Ioan este reprezentat ținând în mâna dreaptă un sul, ca simbol al propovăduirii sale,
alteori privește în sus, ținând brațul stâng întins către cer, subliniind faptu că el însuși a văzut
Duhul Sfânt ce se pogora peste Hristos, detaliu menționat în Evanghelia Sfântului Ioan (1,32). În
ceea ce privește îmbracămintea Sfântului Ioan, din secolul al V-lea până în decolul al X-lea,
aceasta era reprezentată de un veșmânt simplu numit exomis, melotă sau pallium, ce acoperea
doar umărul stâng, brațul drept rămânând descoperit; în Siria apare îmbrăct cu tunică și cu
pallium iar în unele monumente siriene, capadociene și bizantine, apare înveșmântat în chiton și
himation, asemenea prorocilor și apostolilor.
Aproape întotdeauna de-a stânga Mântuitorului, nelipsiți din icoana Botezului, este
reprezentat îngerul sau grupul de îngeri, purtând în maini ștergare ori extensii ale propriilor
veșminte., apariție ce ar putea proveni dintr-o anticipare a sfârșitului ispitirii Mantuitorului în
deșert care urmează botezului (Mt. 4,11). Alt text scripturistic ce ar putea fi pus în legatură cu
reprezentarea îngerilor din icoana Botezului este textul din Evanghelia după Ioan: „...de acum
veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul
Omului” (In. 1,51). Poziția îngerilor denotă o atitudine de adorare, cu mâinile acoperite în semn
de cinstire, obicei întâlnit și în reprezentările iconografice ale ierarhilor care țin Sfânta
Evanghelie cu mâna acoperită. Ideea includerii îngerilor cu ștergare în icoana Botezului apare
din secolul al VI-lea, întâlniți pe capacul unui relicvar de lemn , de la Vatican, pe care sunt
înfațișate Nașterea, Botezul, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului3.
În partea inferioară a icoanei, în apele Iordanului sunt reprezentate „Marea” și „Iordanul”,
două personaje simbolistice care amintesc de întamplările din Vechiul Testament în care era
prefigurat Botezul și care anticipau venirea unui Răscumpărător, conform Psalmului 113,3:
„Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi”. „Iordanul” este reprezentat asemeni unui
barbat ce ține în mână un vas din care revarsă apă, iar „Marea” este ilustrată sub chipul unei
femei care are o coroană pe cap și un sceptru în mână, călare pe un pește sau alt animal marin,
amandouă fugând în direcții opuse din fața lui Hristos. Uneori aceste pesonaje pot fi înlocuite de

3
Constantine CAVARNOS, Ghid de iconografie bizantină, trad. Din lb. Engleză de Anca Popescu, Ed. Sofia,
București, 2005, p. 88.

5
un personaj ce întrupează duhul celui rău, alteori toate cele trei personaje, transpuneri vizuale
inspitare din Cartea Psalmilor: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apa” (Ps. 73, 14).
Conform descrierii scenei Botezului din Erminia Picturii Bizantine, observăm că uneori
pot apărea în scena Botezului șase proroci ce țin în mână filactere ce conțin fragmente de texte
din scrierile fiecăruia (ex.la Maleahi: „Iată Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței
Mele...”. Mal.3,1).
Râu emblematic pe malurile căruia s-a așezat și constituit poporul ales, Iordanul este
reprezentat în icoana Botezului asemenea unui „mormânt” echivalent peșterii în care Hristos se
întrupează, ilustrat ca o sfâșiere tectonică a pamântului, asemănătoare cu cea prin care Hristos se
pogoară la iad. Astfel, apa și piatra se constituie în icoana Botezului într-un peisaj stâncos ce este
străbătut de torentul sfințit al apelor Iordanului, stânci ilustrate în mod schematic sub formă de
trepte până aproape de marginea superioară a scenei , ce simbolizează urcușul duhovnicesc ce
trebuie parcurs de fiecare credincios în cunoașterea lui Dumnezeu.
Un alt element prezent în majoritatea reprezentărilor icoanei Botezului este imaginea-
avertisment dată fiecărui creștin: „Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face
roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Mt. 3, 10-11). Textul face referire la textul vechi-
testamentar IV Regi 6, 4-6: „Iar Elisei a taiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo, a ieșit
toporul deasupra”, text ce se referă la faptul că securea, constituită din lemn și fier, este unealta
cu care se curăță pomii uscați, asemeni Cuvântului care, în unire cu carnea și statornicit în ea, a
curățat pământul nelucrat, pregătind secerișul ce avea să îl facă același Cuvânt la sfârșitul
veacurilor.
Regăsită în unele icoane de secol XII, reprezentarea crucii de fier înălțate pe o coloană în
mijlocul Iordanului se pare că ar avea originea în momentul în care pelerinii din secolul al IV-lea
au văzut această cruce în Palestina, înfiptă în mijlocul Iordanului, la locul unde se credea că S-a
botezat Hristos, unde, după binecuvântarea apelor de către preot, cei ce urmau să primească
botezul intrau în apă. Plecând de la acest ritual se presupune că s-a transmis și în zilele noastre
obiceiul ca oamenii să se arunce în apă de Bobotează pentru a prinde crucea aruncată de către
preot.
În ceea ce privește partea inferioară a icoanei se remarcă prezența unor simboluri care nu
se regasesc în mod explicit în textul biblic dar care au un rol important în descifrarea sensurilor
teologice ale praznicului. Unul dintre aceste elemente îl reprezintă peștii, simbol antic al

6
creștinilor tradus din grecescul ihtis ce reprezintă anagrama numelui lui Iisus Hristos Fiul lui
Dumnezeu Mântuitorul, cu toate că, înainte de creștinism, în arta evreiască peștele simboliza
învierea. În contextul Botezului. „Peștele apare în general în contextul botezului, așa cum se
arată la Tertulian: <<Dar noi, mici peștișori ne naștem în apă>> (Despre botez I, 3) sau la sfântul
Ambrozie: <<Ți-a fost destinat ca apele să te regenereze prin har, așa cum ele au dat naștere
ființelor vii la viața pământească>>4. Un alt simbol din această cateogorie îl reprezintă lespedea
pe care stă Hristos cu picioarele și sub care, uneori, se zvârcolesc șerpi, ca simbol al puterilor
iadului și al păcatului strămoșesc de care oamenii se izbăvesc la botez, reprezentare pictată
conform profeției vechi-testamentare: <<cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape>>
(Ps. 74,13). Astfel, prin sfărâmarea lespezii de sub picioarele lui Hristos este anticipată scena
„Pogorârii la iad” în care Hristos este reprezentat sfărâmând sub picioarele lui porțile iadului.

Concluzie

Începând din secolul al XIV-lea și al XV-lea, elemente precum peisajul palestinian,

mulțimile care se îmbulzeau la propovăduire, catehumenii care înotau la ceremonia botezului
ș.a., elemente ce arătau bogăția temei icoanaei Botezului, au fost reduse la factorul principal,
adică botezul lui Hristos de către Sfântul Ioan. Un alt element problematic a fost ideea prin care
îngerii de pe mal care aveau mainile acoperite cu mantiile lor sau de o pânză erau socotiți că se
pregătesc să șteargă de apă trupul lui Hristos, element ce a fost însă printr-o interpretare
riguroasă ce a scos la iveală faptul că îngerii apar cu mâinile acoperite în semn de respect.
În bisericile bizantine de mai târziu, Botezul lui Hristos este reprezentat intr-una dintre
absidele naosului, cea nordică sau cea sudică, iar un cadru particular i s-a oferit în cadrul
iconografiei medievale moldovenești, fiind reprezentat la baza turlelor stelate de tip
moldovenesc, sub arcele piezișe, așa cum putem regăsi în biserica Mănăstirii Probota, Moldovița,
Voroneț ș.a.

4
Ieromonah Mihail GHEAȚĂU, Teofania, Scurtă incursiune biblică și artistică în istoria „Botezul Domnului”,
Editura MMB Doxologia, Iași, 2010, p. 102-103.

7
Bibliografie
Izvoare

BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2000.

Lucrări
CAVARNOS, Constantine, Ghid de iconografie bizantină, trad.us din limba Engleză de Anca
Popescu, Ed. Sofia, București, 2005;
DIONISIE din FURNA, Erminia Picturii Bizantine, text îndreptat de C. Săndulescu Verna, Editura
Sofia, București, 2000;
EVDOCHIMOV, Paul, Arta Icoanei, o teologie a frumuseții, trad. Grigorie Moga și Petru Moga,
Editura Meridiane, 1993;
GHEAȚĂU, Ieromonah Mihail, Teofania, Scurtă incursiune biblică și artistică în istoria „Botezul
Domnului”, Editura MMB Doxologia, Iași, 2010.