Capitolul III

3.1 Noua pictură a mănăstirii

Pe măsură importanței istorice și valorii patrimoniale și a funcției liturgic-
sacramentale pe care le are aceasta sfântă mănăstire, structura arhitecturală și
interioară ale Mănăstirii Măxineni care a fost reconstituită și reconstruită după profile
care au rămas din zidirea inițială, cerea o pictură pe măsură. Pentru pictura bisericii
refăcute a Mănăstirii Măxineni s-au “împrumutat” de la biserica soră , Mănăstirea Gura
Motrului, programul iconografic, cu adaptările necesare. S-a avut în vedere și bucățelele
de pictură păstrate pe zidurile măxinene, în special detalii precum: cromatica, liniatura,
proporția personajelor. În desfășurarea programului iconografic s-au folosit principiile
generale ale erminiei bizantine, dar s-au mai adus și câteva adaptări la specificul bisericii
3.2 Altarul
Pe conca Sf. Altar este pictată Maica Domnului “Platytera”- “cea mai înaltă decât
cerurile“, încadrată de Sf. Arhanghelul Mihail la miazăzi și Sf. Arhanghel Gavril la
miazănoapte și cu cetele cerești. Maica Domnului pictată stă pe un tron alb, culoarea alb
reprezentând puritatea și curăția, cea ce scoate în relief dogma “maică pururea fecioară” 1.
Maica este îmbrăcată într-un veșmânt bleumarin tot semn al fecioriei și purității.
Pe partea semicalotei externe se află scena Pogorârii Sfântului Duh. Iconizat ca un
hulub alb, iarăși albul semn al purității, conform Epifaniei consemnate în Sf. Evanghelie,
la Botezul Domnului , Preasântul Duh revarsă din belșug harul Său peste ucenici,
făcându-i “ din pescari, Apostoli”2 . La extensia calotei Altarului regăsim fresca care
reprezintă Înălțarea Domnului, Mântuitorul Se Înalță de la pământ la cer, arătand omenirii
ca el este Fiul Lui Dumnezeu, “și șade de-a dreapta Tatălui” 3 , trimițând peste toată
lumea Duhul Sfânt, care întemeiază Biserica, în care El lucrează prin Duhul Sfânt, până
la sfârșitul veacului.

1
Cuvintele se regăsesc în multe rugăciuni și cântece religioase subliniând puritatea Maicii

2
Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată). Luca 5, 1-11

3
Vers din Simbolul Credinței

1
 Pe planul inferior al Platyterei este pictată tema iconografică numită “Cortul
Mărturiei”. Tabernacolul, Chivotul legii4, care pe vremuri adăpostea semnele petrecerii
lui Dumnezeu cu poporul ales, este prefigurarea Maicii Domnului, al cărei chip este
“brodat” pe faldurile acoperământului mesei.
Mai jos pe peretele din-spre răsărit vedem pictată scena “Împărtășirea Apostolilor”,
prototipul împărtășirii în biserică, astăzi. Apostolii sunt redați în pictură în mișcare,
imaginea fiind plină de dynamism, dar și îndemnând pe cei din altar la deplină pietate,
chemați la slujirea lui Hristos și la împărtășirea din și cu El. Spre miazănoapte s-a pictat
scena “Cina de la Emaus”, sunt două teme cu sens euharistic; prima mistic, profetic iar
cea de a doua întemeiată pe Sfânta Evanghelie de la Luca. Suportul acestor trei
compoziții sunt sfinții ierarhi români care îi reprezintă pe: Ghelasie de la Râneți, Dosoftei
și Ioan de la Rișca, Bretanion și Teotim al Tomisului, Grigore Răscolul, Iosif cel Nou de
Partaș și Calinic de la Cernica și Nifon al Constantinopolului, de la stânga spre dreapta.
Pe semitamburul Altarului sunt pictați Sfinții ierarhi Grigore Dialogul, Grigorie
Teologul, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Spiridon al Trimitundei, Nicolae al Mirelor
Lichiei și Atanasie al Alexandriei. În picioare, ei fiind încadrați de sfinții Arhidiacon
Stefan și Roman. În micul lăcaș de la Proscomidie este pictată scena “Viziunea Sf. Petru
al Alexandriei” și “Plângerea lui Iisus Hristos”
3.3 Catapeteasma
Altarul este despărțit de naos prin catapeteasmă. Zidul de cărămida nu are masivitate
ci este foarte bine proporționat pe verticală, fiind un „voal" pentru taina Altarului, lāsând
portițe pentru credincioșii din naos, care poate admira pictura numită „Celei mai înalte
decât cerurile", de pe bolta Altarului, Maica Domnului fiind reprezentată ca Împărăteasă
a cerurilor. Pe catapeteasmă s-au zugrāvit scenele mistice,,Moise văzând rugul arzând“ și
„ Jertfa lui Avraam",care sunt bine reprezentate și puse în valuare. Mai jos s-au așezat
scenele „Jertfa lui Abel”, spre uşa diaconească dinspre miazăzi și „Jertfa lui Cain", spre
uşa diaconească dinspre miazănoapte. Fondul pe care sunt zugrăvite iconele este unul
auriu,icoanele fiind subliniate de patru profiluri de zidărie, fiind furmos ornamentate
având o succesiune din înaltul iconostasului astfel: prorocii, cu Maica Domnului
reprezentată în mijloc, apostolii, în două cete de câte şase și cele 12 praznice, pictat în
centru „Cina cea de Taină". Icoanele împărătești, dincolo de realitatea umanității Fiului
lui Dumnezeu, tema principală este iubirea dintre Ziditor și creația Sa, al cărei rod
minunat este Fecioara Maria. Cele două icoane sunt frumos realizate valorificând spațiul
dintre uşile împărătești și diaconești oferindu-i creștinului oportunitatea de a se închina în
fața lor. Deasupra catapetesmei este suspendată Sfânta Cruce, încadrată de icoana Maicii
4
Era un obiect descris în Biblie care conținea tablele de piatră cu Cele zece porunci primite de Moise pe muntele
Sinai, toiagul lui Aaron[1] și o cantitate mică de mană[2], hrană cu care s-au hrănit evreii timp de 40 de ani în deșert.

2
 Domnului şi a Sfantului loan Evanghelistul. Prin Cruce, Domnul stăpânește stihiile
lumii, reprezentate de doi dragoni sculptați, care pun stăpânire pe toată partea superioară
a iconostasului. Separarea altar – naos se face (și) prin icoanele de pe pereții verticali ai
arcului exterior al calotei Altarului, zugrăvite în planuri suprapuse: Sfânta Elisabeta cu
pruncul loan Botezătorul in brațe sus și Sfânta și Dreapta Ana cu prunca Maria în brațe,
respectiv Sfântul Proroc Zaharia sus și Sfântul și Dreptul Ioachim jos.
3.4 Naosul
De pe cupola turlei, care verticalizează naosul și care semnifică „Biserica cerească",
chipul Mântuitorului ,Pantocrator" acaparează întregul spațiu interior. Lumina care
pătrunde din exterior în biserică, trece de cele 12 ferestre înguste de pe cilindrul turlei,
asigură posibilitatea ca Preasfântul Chip al Domnului să fie văzut de jos și admmirat de
credincioși. Luminozitatea este bine dozată, astfel încăt sugerează taina în care El este
învăluit. Chipul lui Iisus este înconjurat, pe „rama medalionului", de rugăciunea pe care o
înalță arhiereul pentru toată lumea, când zice: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și
cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea!" 5. Între cele
12 ferestre ale turlei s-au zugrăvit prorocii și apostolii. Sub aceștia este pictată scena
„Liturghia îngerească" in mijlocul căreia se află, foarte bine realizată, scena mistică a
purtării trupului Domnului, aşezat pe un epitaf, de către sfinții îngeri! Toată „Liturghia"
este susținută de un cerc de serafimi și îngeri și este așezat pe două cercuri formate din
chipurile unora dintre cei 70 de ucenici și ale mai multor mucenici. Cel ce privește toată
această scenă iconografică din turlă, știind caracterul doxologic-catehetic al icoanei, este
invitat să observe și admire ierarhiile cerești și să trăiască comuniuncarea dintre ,Biserica
triumfătoare" și „Biserica luptătoare"- în care se nevoiește pentru a dobândi mântuirea.
Pandantivii de la baza turlei au fost “împodobiți” cu chipurile celor patru Sfinți
Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca și Ioan. În sfertul de sferă al calotei absidei de miazăzi,
privirea închinătorului se bucură la vederea icoanei Nașterii Domnului nostru lisus
Hristos. În mijlocul scenei se află Maica Domnului, care, cu un multă gingășie așează
Pruncul în iesle. Acest detaliu subliniază contribuția omenirii, prin Maica Domnului, la
nașterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu, adevăr pe care imnografia ortodoxă îl cântă
astfel: Ce-Ti vom aduce Tie Hristoase? Ca Te-ai arătat pe pământ ca un Om, pentru noi.
Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Tie: îngerii-cântară, cerurile-
steaua, magi-darurile, păstorii-minunea pămăntul-peștera, pustiul-ieslea, iar noi pe Maica
Fecioară". Un al doilea element specific acestei fresce este poziția stelei, care, după ce
călăuzeşte pe magi până la Prunc, coboară până aproape de Prunc, cea ce semnifică pe de
o parte că a încredințat pe cei trei magi de adevărul Întrupării, dar și pentru a se închina la
însuși Creatorul cerului și pământului! Sub fresca Nașterii s-au rânduit câvteva scene din

5
Psalm 79, 15-16

3
viața Mântuitorului, legate direct de momentul Întrupârii și Nașterii, redate iconografic:
Bunavestire, Întâmpinarea Domnului, „lisus Hristos șezând în mijlocul dascălilor",
Botezul Domnului. În două registre inferioare, sunt redate alte întâmplări din viața
Mântuitorului și câteva evenimente de început din șirul Înfricoșătoarelor Pătimiri:
„Hristos spălând picioarele ucenicilor Săi", „Cina cea de Taină". „Rugăciunea din
Grădina Ghetsimani" și „Prinderea lui Hristos". Pe peretele vertical al absidei, spre
catapeteasmă, s-a zugrăvit „Deisisul", o pictură impresionantă. Dreptul Judecător, şezând
pe tron, are in dreapta pe Preacurata Sa Maică ținând în mâna dreaptă papirusul cu
înscrisul „Primește rugăciunea Maicii Tale, Milostive!", iar în stânga, pe Sfântul Prodrom
care prezintă mesajul său de mijlocitor pentru noi, oamenii, la Marea Judecată: „Și eu,
Stăpâne, cu Maica Ta, cânt împreună glas prietenesc, ca Inaintemergătorul, cuvinte". În
spațiul dintre fereastra acestei abside și colțul dinspre naos sunt pictați sfinții Gheorghe,
Procopie și loan cel Nou de la Suceava. În ocnița ferestrei observăm două scene: Hristos
vorbind cu samarineanca" și „Vindecarea orbului din naștere". În conca absidei de
miazănoapte se află fresca ce reprezintă Învierea Domnului. Impresionantă prin
dinamismul ei și prin cromatica care ofera o armonie, fresca se leagă direct de scenele
reprezentate sub ea, aliniate pe două rânduri suprapuse: „Îngerul vestind mironosițelor
Învierea", „Petru și loan la mormânt", „Hristos arătându-Se ucenicilor la Marea
Tiberiadei", „Toma pipăind rănile lui Hristos" și „Iosif cerând trupul lui Hristos",
„Coborârea de pe Cruce", „Plângerea lui Hristos" și „Punerea în mormânt" . Sub şirul cu
medalioanele sfinților, care separă scenele, au fost reprezentați sfinții militari: Mina
Egipteanul, Artemie și Mercurie - de la fereastra absidei spre apus și Evstatie Plachida,
Nestor și Dimitrie. În ocnița ferestrei se află două scene reprezentând minuni săvârșite de
Mântuitorul: „Vindecarea slăbănogului" și „Învierea lui Lazăr".
Pe bolta hemicilindrului de deasupra naosului se află mai multe medalioane. În
mijloc, pe „vârful arcului", în centrul „cerimii" tronează,„Filoxenia de la Mamvri" -
realizată după modelul rubliovian. Pe arc, spre miazănoapte au fost zugrăvite: „Intrarea in
lerusalim", „Batjocorirea lui Hristos" și „Pironirea (răstignirea n.n.) lui Hristos" : spre
miazăzi au fost rânduite scenele „Schimbarea la Față", „Ana și Caiafa judecându-L pe
Hristos" şi „Pilat spălându-se pe mâini și hotărând moartea lui Hristos“. Sfântul Domnitor
Martir Constantin Brâncoveanu - ajutător al acestei mănăstiri prin danii generoase – și
întreaga sa ceată de fii martiri sunt pictați pe partea de miazăzi a naosului. În fața lor, pe
partea de miazănoapte, sunt zugrăviți Sfinții Împărați Constantin și Elena. Pe peretele de
apus al naosului, grație spațiului generos, deasupra intrării în naos sunt zugrăvite două
scene mari: Răstignirea Domnului și Adormirea Maicii Domnului- cu tulburătorul
medalion central în care Mântuitorul primește în brațe, în chipul unui prunc, sufletul
Maicii Sale. Trecerea dinspre naosul propriu-zis spre pronaos este subliniată de doi stâlpi
masivi. Pe fețele celor doi stâlpi stau la loc de cinste sfinții stiliți: Lazăr, Maxim, Luca și
Simeon cel Nou și Alipie Chionitul, Simeon Thavmastoritul, Daniil și Paladie de la

4
Galatia. Pe celelalte patru planuri verticale, fiecare stâlp a fost împodobit cu medalioane
de sfinți cuvioși. În contextul acestei compoziții minunate, în zona de mijloc a zidului,
unind registrele superioare cu cele inferioare se remarcă și friza sfinților români,
reprezentați în medalioane: Teodosie de la Brazi, Emilian de la Durostorum, Zotic,
Atalos, Kamasie și Filip de la Niculițel, Epictet și Astion de la Halmyris, Rafail de la
Agapia, Gherman din Dobrogea, Antonie de la Iezerul, Onufrie de la Vorona, Daniil
Sihastrul. Dimitrie din Basarabi, Vasile de la Poiana Mărului, Irodion de la Lainici, Ioan
de la Prislop, Sofronie de la Cioara, Visarion Sarai, Claudius, Irineu din Sirmium, Moise
Măcinic din Sibiel, loan preotul din Galeş, Oprea Nicolae din Săliştea Sibiului, Donat din
Sirmium, Antim Ivireanul. Înşiruirea a fost realizată și redată aici dinspre miazănoapte
spre miazăzi. Notăm că dispunerea chipurilor din acest „brâu respectă poziționarea cerută
de erminie: în abside mucenici, în naos și pronaos- cuvioși și cuvioase. Pe peretele
dinspre miazănoapte, la limita dintre naos și pronaos, sunt pictate, în picioare, sfintele
mucenițe Ecaterina și Filoftea și cuvioasele Teodora și Parascheva; pe peretele dinspre
miazăzi, în aceeași zonă, Sfinții Dionisie Exiguul, Casian Romanul și Antonie cel Mare.
Privind naosul, lămurit în suflet, sentimentul revărsării cerului pe pământ. Deşi mic în
comparație cu naosul unor catedrale, „nava" de la Măxineni, prin pictura aceasta care se
unește simbiotic cu formele arhitecturale filigrafiate din interior se dilată și capătă
deschideri ample. Astfel, „peisajul" ceresc transpus pe pereți și pe arce depășește cu mult
stadiul decorativ. Redă, ca într-un catehism popular, toată teologia hristologică și reuşeste
să apropie de inima și sufletul închinătorului, fiecare persoană sfântă, începând cu
Domnul Hristos și continuând cu Preacurata Sa Maică și cu toți sfinții. Oricine intră aici
nu cade doar în admirație, ci este „înălțat" și „cuprins", parcă, în șirul slujitorilor „tainci
mântuirii", sfinți și îngeri, și în chip natural se poate ruga, zicând: „În biserica slavei tale
stând, în cer ni se pare a sta...
3.5 Pronaosul
Închinătorul care intră in pridvorul deschis al sfântului locaș observă pe tavan,
imediat,două mici calote în care sunt zugrăviți „Cel vechi de zile" și Sfântul loan
Botezătorul, sub care s-au așezat, în medalioane, chipuri de proroci. Pe peretele dinspre
răsărit este zugrăvită în detaliu scena „Judecății de Apoi" în centru Hristos Judecătorul și
Tronul de Judecată, cu Maica Domnului de-a dreapta și Sfântul loan Botezătorul de-a
stânga. Pe registre sunt înfățișate cete de îngeri și Apostolii şezând pe 12 tronuri, cete de
ierarhi, mucenici, cuvioși. Ca și la alte biserici care au pridvor deschis și zugrăvit, cele
mai impresionante scene din această zonă sunt de referire eshatologică: „Sânul lui
Avraam Raiul și o imagine a iadului. De asemenea, se remarcă sintezele iconografice
reprezentând şase dintre Sinoadele Ecumenice. Registrele mediane din pridvor sunt
rezervate pentru scene din viața Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul bisericii, incepând
cu vestirea naşterii sale și finalizând cu sărbătorile „aflărilor capului" său. În loc de
concluzie, pentru extrem de generala prezentare de față, rămâne imaginea de ansamblu

5
care o preia, pe retina sufletului, tot cel ce va intra în biserica mănăstirească de la
Măxineni. Va găsi aici o pictură care a reușit să „capteze" picături și „miride" din taina de
Dincolo, să le transpună nu doar cromatic și artistic, ci să le aducă aproape printr-un
discurs iconografic de excepție, spre a vivifica credința oricărui zăbavnic sau sceptic și
spre a întări și mai mult credința practicantului, a credinciosului.

Concluzie

6
Mănăstirea Măxineni va rămâne din totdeauna și în continuare un important loc monahal pentru
ortodoxie și spiritualitatea Episcopiei Dunării de jos și a județului Brăila având deși un număr
redus de mănăstiri după ocupația îndelungată a otomanilor în această zonă a Câmpiei
Bărăganului. Primul Război Mondial a adus bombardarea Mănăstirii și ruinarea acesteia.
Rămânerea în picioare a unei părți din biserica voievodală este singura mărturie a existenței
seculare a Mănăstirii Măxineni care a fost restaurată printr-un miracol în perioada 2007-2011.
Reluarea vieții monahale după trecerea a 100 de ani abandonată, părăsită prin jertfă viețuirii
părintelui Arhimandrit Simeon Ovezea, ea a prins din nou flacăra rugăciuni în acest loc, pustiu la
început, apoi șansa îndiguirii zonei și înălțat în 1960 diminuând pericolul inundațiilor atunci
când râul Siret avea debit mare. deși cercetarea documentelor Mănăstirii Măxineni întrucât tema
este veste și există posibilitatea de a vorbi și în continuare extinderi pentru o viitoare lucrare aici
punând dusei mult accent pe iconografia bisericii Mănăstirii Măxineni. în concluzie Am
convingerea că odată cu restaurarea întregului loc voievodal mănăstirea Măxineni își va
recăpăta locul și rolul printre cele mai mari mănăstiri și ctitorii monarhi știau importanța căii
duhovnicești dar și cultural-iconografic. Zidită la confluența Buzăului cu Siretul dar și la hotarul
dintre Tara Româncască Moldova, mănăstirea de la Măxineni a ajuns până la noi ca esențială
intruchipare a epocii lui Matei Basarab, „cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru".
Lăcașul, aşa cum o arată istoria lui, a trebuit să fie sfântă mănăstire dar și zid de cetate.
Vecinătatea Brăilei, supusă Porții otomane, ii cerea egumenului să fie cu mare bågare de scamă
la tot ceca ce se întâmpla acolo, în preajmă, pentru a înștiința pe domn. In oraş existau personaje
de vază precum acel Badea negntatorul din Bráila, prietenul domniet mele așa cum ii spune chiar
Matei Basarab. Bun creștin, ca și domnul, acesta îşi va lăsa o parte din moșii Episcopiei de
Buzău la 25 iunie 1651 când s-a sfințit Mănăstirea Măxineni. Prin urmare, între data primului
document ce atestă existența mănăstirii 2 septembrie 1637 și data târnosirii ci - 24 iunic 1651-s-
au scurs circa 14 ani, adică o bună parte din domnia biruitorului de la Finta. Astfel, mănăstirea ne
apare nu ca o lucrare ce a putut fi ridicată într-un timp foarte scurt. Dimpotrivă, anumite detalii,
inclusiv realizarea picturii, au durat probabil până în 1651, adică foarte aproape de sfarșitul
domnici marelui voievod. Aşezarea ei prin hrisovul solemn din 27 noiembrie 1640 in rând cu
marile mănăstiri ale țării - Tismana sau Cozia - arată prețuirea decosebită în ochii ctitorului
pentru noul așezământ monahal. In el nu cra doar mulțumirea exprimată Creatorului pentru
izbânda asupra duşmanului credință. Ctitorirea Măxinenilor era un inceput și totodată o
continuare a tradiiilor atât de dragi voievodului dar întinate de la o vreme: and se intimpla de
stuni a fi miropoliți și domnitori Tirii după ce trecuse pe la Siret cu oastea, ci și nădejdea în
mântuirea neamului său prin dreapta oameni straini noua, nu cu legea sfintá, ci cu neamul, cu
limba și cunaraurile cele rele.

7
8