Semnificaţia aşezării Sfintelor

Icoane în Biserica Ortodoxă

 În Biserica Ortodoxă, pictarea sfintelor Icoane se realizează după norme clar stabilite în
anumite manuale, numite ERMINII.
Icoanele nu se aşează la întâmplare, distribuirea lor fiind determinată de destinaţia şi
semnificaţia fiecărei părţi a bisericii în cult.

Locaşul de cult creştin ortodox este împărţit în trei încăperi:

- pronaos
- naos
- altar
Pe faţada exterioară a bisericii
se poate picta scena judecăţii de
apoi, care are rostul de a trezi
conştiinţa oamenilor, care vin
sau pleacă de la Biserică,
îndemnându-i la pocăinţă.
De asemenea, pot fi reprezentaţi
pictural filozofi păgâni, care au
avut o gândire apropiată de cea
creştină, vorbind lumii despre
Logosul divin.
Pronaosul bisericii,
prima încăpere a
bisericii, reprezintă
perioada Vechiului
Testament, motiv
pentru care se
pictează icoane cu
facerea lumii,
profeţi şi prooroci
din Vechiul
Testament
Naosul, partea a doua din locaşul sfânt,
reprezintă cel mai mare spaţiu din
interiorul Bisericii, destinat persoanelor
care sunt membri ai Bisericii.
În acest spaţiu întâlnim picturi care
reprezintă scene din viaţa Mântuitorului:
Naşterea, Botezul, Intrarea în Ierusalim,
Învierea şi Înălţarea la Cer
Deasupra naosului se înalţă cupola, care are
în centru icoana Mântuitorului Pantocrator
sau Atotţiitorul, înconjurat de cetele îngerilor
şi sfinţilor din ceruri care Îi aduc slavă.

În cele 4 colţuri de la baza cupolei sunt

pictaţi cei sfinţi Evanghelişti: Matei
Marcu
Luca
Ioan
Sfântul Altar

-Reprezintă Împărăţia cerurilor

-Contine picturi care reprezintă Sfinţi
Părinţi ai Bisericii şi din istoria naţională
Pe bolta de deasupra altarului este pictată Maica Domnului
 La proscomidiar este reprezentată pictural scena
coborârii de pe cruce a Mântuitorului sau punerea în
mormânt
Altarul este separat de naos prin intermediul iconostasului