SEMNIFICAȚIA

AȘEZĂRII
SFINTELOR
ICOANE ÎN
BISERICĂ
 Pictura religioasa- generalități
Arta bisericeasca se deosebeste fundamental de cea profana atat prin scopul si menirea ei,
cat si prin formele sau mijloacele ei de realizare.
Icoanele si pictura religioasa de pe peretii bisericilor, in ansamblul ei, au avut intai de
toate un rol instructiv si educativ. Biserica a facut din ele un mijloc de invatatura si de educatie
crestina.
Icoana (gr. EICON, chip, înfăţişare) este o reprezentare a unei realităţi  spirituale
nevăzute, însă existentă, adică lumea duhovnicească, cu ajutorul elementelor materiale,
lumeşti. Ea nu este un tablou religios, ci reprezintă un obiect  de veneraţie, fiind totodată un
mijloc de întâlnire a omului cu Dumnezeu.
  Intreaga Biserica, arhitectura, frescele si mozaicurile sale, reprezinta in spatiu ceea ce
momentele liturgice reprezinta in timp: anticiparea imparatiei, participarea la Prezenta
divina.
 In celebrarea lui Dumnezeu, cuvantul si imaginea formeaza un intreg din care razbat
sensul si semnificatia vie a Scripturii.”.
“Biserica este cerul pe pãmânt” spunea Sf. Gherman patriarhul Constantinopolului.
Ordinea asezãrii icoanelor în bisericã se observã recapitularea (includerea) tuturor în Hristos.
Pictura bisericeasca nu s-a facut la intamplare, ci dupa anumite reguli, pe care
vechii zugravi le-au asternut in scris, in manuale numite Erminii (calauze) de
zugravire.  Aceste erminii cuprind reguli care arata zugravilor care scene sau
chipuri sfinte se pot zugravi in altar, naos, pronaos si in afara bisericii.

Programul iconografic al bisericii a cunoscut de-a lungul timpului numeroase

modificări, majoritatea produse de deciziile Sinoadelor Ecumenice.
 Ordinea asezãrii icoanelor în bisericã

Bisericile ortodoxe sunt zugrăvite după o anumită rânduială (ERMINII ),în funcţie
de arhitectura bisericii, destinaţia şi semnificaţia ei

    1. PRONAOSUL
 

- Este un fel de anticamera a bisericii;

- se zugraveste astfel:
- SUS – Maica Domnului Oranta in
medalion sau Sfantul Ioan Botezatorul
pe tavan, scene evanghelice dupa cum
urmeaza:
- Pe peretele de sud: Botezul Domnului,
Schimbrea la fata, Invierea lui Lazar;
- Pe peretele de nord: Intrarea in
Ierusalim, Patimile si Rastignirea
Domnului;
- Pe peretele de apus: Adormirea
Maicii Domnului.
-  La trecerea dinspre pronaos in naos
se picteaza in medalion Sfanta Treime
inconjurata de textul „Prea Sfanta
Treime miluieste-ne pe noi”.
-   JOS pe pereti – ctitori, voievozi,
cuviosi si cuvioase
 2. NAOSUL
Imaginea predominantã si care exprimã ceea ce am spus este chipul lui Hristos
Pantocrator din cupola centralã a naosului
· În cupola din Naos (turla cea mare),
sunt zugrăviţi locuitorii cerului:
- Dumnezeu Pantocrator, înconjurat de
serafimi şi heruvimi, cei 12 Apostoli,
prooroci, iar la baza turlei cei 4
evanghelişti, în fiecare colţ pe
pandantivi.
·  Pereţii laterali ai naosului sunt
zugrăviţi cu scene care
ilustrează sărbătorile mari ale
Ortodoxiei, sfinţii martiri, sfinţi militari,
sfinţi călugări, marii pustnici.
·  Planul bisericilor au ca model crucea
lui Hristos, iar centrul crucii se
suprapune cu cupola unde tronează
Iisus Pantocrator “Stăpânul Universului
și Unul din Sfânta Treime” înfățișat cu
cartea Evangheliilor în mâna stângă,
este „Cel Înviat plin de slavă, ce adună
sub El lumea văzută și cea nevăzută”. 
 Simbolurile sfintilor 4 evanghelisti:
Tradiția a asociat fiecăruia dintre cei patru Sfinți Evangheliști câte un simbol. Astfel, Sfântul Evanghelist
Matei este zugrăvit împreună cu un om (înger), Sfântul Evanghelist Marcu este zugrăvit împreună cu un leu,
Sfântul Evanghelist Luca este zugrăvit împreună cu un vițel, iar Sfântul Evanghelist Ioan este însoțit de un
vultur.
           3. ICONOSTASUL
 Este zidul sau peretele acoperit de icoane,
care desparte altarul de naos. 
Este asezat frontal între naos si altar, rolul sãu
fiind atât despãrtitor cât si unificator.
· Are trei uşi, cele centrale numindu-se
uşi împărăteşti iar cele laterale, diaconeşti sau
îngereşti.
·  Partea de sus a iconostasului are 3 rânduri
orizontale de câte 13 icoane.
   În primul rând sunt
reprezentate praznicele împărăteşti, cu Cina
cea de Taină în mijloc.
 Pe al doilea rând sunt reprezentaţi cei 12
Apostoli, având în mijloc icoana
Mântuitorului.
  În ultimul rând sunt zugrăviţi 12 dintre
proorocii Vechiului Testament, având in mijloc
icoana Maicii Domnului.
   Deasupra iconostasului, în mijloc, se
înalţă crucea.
 Pe uşile împărăteşti se pictează de
obicei scena Bunei Vestiri iar pe cele laterale,
Sfinţii  Arhangheli Mihail şi Gavriil. 
4.  ALTARUL
-incaperea cea mai sfanta si mai tainica a
bisericii
-locul unde se impreuna Biserica
pamanteasca cu cea cereasca
-  se zugraveste astfel:
 sus pe bolta – Maica Domnului cu
pruncul ca imparateasa a cerului
 pe pereti - chipurile sfintilor care au
avut un rol important in alcatuirea
Sfintei Liturghii si au fost slujitori ai
altarului: Sf. Ioan Gura de Aur,
Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie cel
Mare sau dialogul, diaconi slujitori: Sf.
Stefan Arhidiaconul, Laurentiu, s.a.
Mai sus – scene din Vechiul Testament
si Noul Testament: impartasirea
apostolilor, liturghia cereasca, Cina cea
de Taina, Cina de la Emaus, Altarul
Legii Vechi, etc.
    EXTERIORUL BISERICII
- Se picteaza cei care nu au facut parte din Biserica Crestina: patriarhii, prorocii si dreptii
Vechiului Testament, filosofi si intelepti ai lumii vechi, care prin intelepciunea daruita lor de
Dumnezeu, au intrezarit venirea Mantuitorului in lume.

M-rea Moldovita - pictura exterioara