Icoana Nasterii

Domnului

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane în elemente
dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă a Bisericii. În această icoană se
îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle,
prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența
magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special
Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).

Despre icoana ortodoxă se spune că este o „Biblie în imagini”, „fereastră spre

Cer”, „purtătoare de har”, pentru că prin intermediul ei Biserica mărturisește
pe cale vizuală adevărul de credință revelat.
Odată cu Întruparea și Nașterea Lui, Dumnezeu Cuvântul S-a făcut Om,
moment în care reprezentarea Chipului Său devine posibilă. Însuși
Mântuitorul ne-a lăsat Chipul Său imprimat pe Sfânta Mahramă. Nașterea
Domnului nostru Iisus Hristos este descrisă în Evangheliile după Matei și după
Luca (Matei 1, 18-25, 2, 1-12; Luca 2, 1-20), dar și în unele texte apocrife.
Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane ale Bisericii
în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă. În această icoană se
îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle,
prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența
magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special
Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).
Forma actuală a icoanei Nașterii Domnului (cu foarte puține variații), datează
din secolul al XV-lea, deși se bazează pe surse mult mai vechi, ca profețiile
Vechiului Testament, relatările din Noul Testament și din Protoevanghelia lui
Iacov.
Pentru a înțelege simbolistica din icoana Nașterii Mântuitorului, trebuie să o
analizăm în etape, deoarece icoana este împărțită în trei registre, care la
rândul lor sunt împărțite în trei părți astfel:
1. Registrul superior simbolizează lumea cerească:
Stânga ‒ Îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu;
Centru ‒ Steaua cu raza călăuzitoare și muntele cu stâncile lui aspre;
Dreapta ‒ îngerul care vestește păstorilor Nașterea Domnului.

2. Registrul central simbolizează unirea dintre divin și uman:

Stânga ‒ magii care aduc daruri Pruncului;
Centru ‒ Pruncul Hristos, Maica Domnului, peștera, ieslea, boul și asinul;
Dreapta ‒ păstorii.
3. Registrul inferior simbolizează umanitatea:
Stânga ‒ Dreptul Iosif șezând îngândurat;
Centru ‒ diavolul deghizat într-un păstor;
Dreapta ‒ moașele Salomeea și Zelemi spălând Pruncul.

Icoana Nașterii Domnului ne arată că toată creația a luat parte la Nașterea lui
Hristos: prin cerul cu steaua ce a călăuzit magii, care aduc darurile lor de aur,
smirnă și tămâie; îngerii și păstorii săraci și smeriți, care aduc slavă lui
Dumnezeu; pământul care oferă peștera în care să Se nască Mesia.