PROIECT RELIGIE

SEMNIFICAȚII
Icoana Nasterii Domnului
Nica Alexia
clasa a 11-a A
 Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai
bogate icoane în elemente dogmatice, biblice sau din
istoria apocrifă a Bisericii. În această icoană se
îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care
se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a
păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența
magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife,
în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul
spălării Pruncului Hristos).
 Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este descrisă în Evangheliile după Matei și după Luca (Matei 1,
18-25, 2, 1-12; Luca 2, 1-20), dar și în unele texte apocrife.
Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane ale Bisericii în elemente dogmatice, biblice
sau din istoria apocrifă. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește
despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și
elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).
Forma actuală a icoanei Nașterii Domnului (cu foarte puține variații), datează din secolul al XV-lea, deși se
bazează pe surse mult mai vechi, ca profețiile Vechiului Testament, relatările din Noul Testament și din
Protoevanghelia lui Iacov.
Pentru a înțelege simbolistica din icoana Nașterii Mântuitorului, trebuie să o analizăm în etape, deoarece
icoana este împărțită în trei registre, care la rândul lor sunt împărțite în trei părți astfel:
1. Registrul superior simbolizează lumea cerească:

Stânga ‒ Îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu;

Centru ‒ Steaua cu raza călăuzitoare și muntele cu stâncile lui aspre;
Dreapta ‒ îngerul care vestește păstorilor Nașterea Domnului.

2. Registrul central simbolizează unirea dintre divin și uman:

Stânga ‒ magii care aduc daruri Pruncului;

Centru ‒ Pruncul Hristos, Maica Domnului, peștera, ieslea, boul și asinul;
Dreapta ‒ păstorii.

3. Registrul inferior simbolizează umanitatea:

Stânga ‒ Dreptul Iosif șezând îngândurat;

Centru ‒ diavolul deghizat într-un păstor;
Dreapta ‒ moașele Salomeea și Zelemi spălând Pruncul.
 Ingerii din partea stângă sunt reprezentați în lucrarea lor de doxologie, fiind îndreptați spre raza de lumină
și lăudându-L pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire” (Luca 2, 14). Putem afirma, fără să greșim, că acestă cântare, împreună cu cea a păstorilor (din
registrul al doilea al icoanei) alcătuiesc primul colind al istoriei.

Îngerul din partea dreaptă este reprezentat în cea de-a doua lucrare, de vestire, fiind aplecat spre păstori și
vestindu-le acestora Nașterea Împăratului lui Israel.

Muntele cu stâncile lui aspre simbolizează lumea de după căderea în păcat a protopărinților și a tuturor
urmașilor lor. Muntele este alcătuit din stânci ascuțite, care sunt zugrăvite sub forma unor trepte ce par a se
uni cu cerul, indicând atât mișcarea de pogorâre a lui Dumnezeu la om, cât și urcarea omului la Dumnezeu,
ambele posibile odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu.
Păstorii sunt zugrăviți ascultând mesajul îngerului, iar unul dintre ei cântă din fluier de bucurie. Păstorii sunt
primii care primesc vestea Întrupării lui Dumnezeu, fiind și primii care I se închină și cred în El.

În registrul inferior ne sunt zugrăvite două scene: scena spălării Pruncului de către moașe și scena petrecută între
Iosif și ispititorul diavol.

Bătrânul Iosif este reprezentat în colțul din stânga-jos, așezat și foarte îngândurat. Această tulburare pricinuită de
Nașterea lui Iisus ne este zugrăvită în Condacul al IV-lea din Acatistul Bunei Vestiri: „Vifor de gânduri
necuviincioase având întru sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscând că zămislirea ta este de la Duhul
Sfânt a zis: Aliluia”.
Diavolul (sub înfățișarea unui păstor), văzându-i credința îndoielnică, vine și-l ispitește, zicându-i că o fecioară
nu poate naște, acesta fiind un lucru contrar legilor firii: „Aşa cum acest toiag (reprezentat îndoit sau rupt,
simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri) nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai
poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască” (și deodată toiagul a înflorit). Această scenă ne este
prezentată în Evanghelia apocrifă a lui Iacov. Iosif este reprezentat cu aureolă, deoarece este socotit în rând cu
drepții lui Dumnezeu.

Scena spălării lui Iisus, prezentată în colțul din dreapta-jos al icoanei, ne este relatată în Evangheliile apocrife ale
lui Iacov și Matei, unde se vorbește despre două femei – Salomeea și Zelemi – chemate de Iosif pentru a o asista
la naștere pe Fecioara Maria. Moașele nu au fost menționate în Evangheliile canonice, deoarece prezența lor este
de prisos: Maica Domnului a născut suprafiresc, fără dureri, iar Pruncul era cu totul curat și nu avea nevoie de
spălare. Iisus Hristos S-a supus obiceiurilor și deprinderilor omenești, S-a supus tăierii împrejur și Botezului,
deși El nu avea nevoie de toate acestea.

Cele mai vechi reprezentări ale Nașterii lui Hristos datează din secolele IV și VI (în Catacombele Sfântului
Sebastian din Roma – secolul IV; un sarcofag de la Muzeul Lateran; îmbrăcămintea Evangheliei din Milano –
secolul VI). Iconografia Nașterii Domnului s-a dezvoltat în secolul al VII-lea.