Biserica Ortodoxă Română

în timpul dictaturii comuniste

BISERICA ORTODOXĂ
“În lume ÎN
ROMÂNĂ necazuri veţi avea; dar
TIMPUL
îndrăzniţi! Eu
REGIMULUI am biruit lumea.”
COMUNIST
(Ev. după Ioan 16, 33) 
 Actul de la 23 august 1944, care a facilitat
drumul spre instaurarea unui regim totalitar în
România, a adus cu sine
profunde schimbări de ordin politic, social şi
economic.
După cum era de prevăzut, au survenit
schimbări şi în viaţa Bisericii Ortodoxe Române.
Practic, după 1948, când regimul totalitar a fost
definitiv instalat în ţară, Biserica a fost cu totul
înlăturată din viaţa statului, a devenit o
instituţie marginalizată.
 Prigoana regimului comunist asupra credinţei
creştin-ortodoxe şi a Bisericii prezintă mai multe
aspecte.
Mai întâi au fost atacate principiile spirituale
şi morale ale credinţei. Apoi a fost atacată
Biserica pe motiv că ar fi aliata claselor
exploatatoare şi ar fi avut un rol major în
menţinerea ignoranţei şi a înapoierii poporului
 A urmat apoi cea mai dură parte a
prigoanei şi anume
• atacarea directă a clerului de mir şi
monahal
• distrugerea multor biserici, mănăstiri şi
schituri
 Atacarea Bisericii s-a făcut prin:
• propaganda de partid

• materialismul dialectic – o disciplină nou

introdusă în programa de învăţământ la
licee şi facultăţi
 Prigoana Bisericii a îmbrăcat forme
diverse, dar nu a exclus pe nimeni:

 patriarh,
 mitropoliţi,
 episcopi,
 preoţi de mir sau călugări,
 cântăreţi bisericeşti
 credincioşi
Din 1948
• Biserica nu a mai putut continua activitatea
caritativ-filantropică, fiind desfiinţate toate
aşezămintele bisericeşti de acest gen.
• obiectul Religie a fost scos din programa de
învăţământ; s-a interzis asistenţa religioasă şi
cultul în spitale, azile, cazărmi şi închisori.
• au fost suprimate revistele bisericeşti şi
desfiinţate facultăţile de teologie din ţară.
 Exista un control permanent asupra
slujitorilor Bisericii de către ofiţerii de securitate
care supravegheau atent instituţiile bisericeşti:
protopopiate,
mănăstiri,
şcoli teologice,
centre eparhiale, etc.
etc

Biserica a fost privată de bunuri, fiindu-i

confiscate terenuri şi clădiri ce au intrat în
patrimoniul statului.
Îndată după instalarea regimului totalitar, sute de
preoţi ortodocşi au fost

• arestaţi şi anchetaţi,
• întemniţaţi în centrele de reeducare de la
Sighet, Jilava, Aiud, Gherla, Piteşti,
• trimişi să lucreze la canalul Dunăre-marea
Neagră,
Neagră sau chiar
• deportaţi în Siberia.
Siberia
 Penitenciarul de la Sighet, considerat "unitate de muncă
specială”, era în realitate un loc de exterminare pentru elitele
ţării şi, în acelaşi timp, un loc sigur, de unde nu se putea fugi,
frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi
kilometri
 La Aiud,
Aiud loc de întemniţare si exterminare, comuniştii au
îngropat, în cimitirul denumit de localnici «Râpa Robilor», elita
rezistenţei româneşti. Înmormântarea deţinuţilor se făcea
noaptea, pe întuneric, fără să li se pună cruce la căpătâi.
 Numeroşi preoţi, alături de oameni de cultură,
acuzaţi cel mai adesea fără temei de apartenenţa la
mişcarea legionară, erau trimişi in lagărele speciale
de la
• Slobozia,
• Caracal,
• Târgu Jiu
• Lugoj
• Târgu-Ocna
• Gherla
 De cele mai multe ori preoţii erau închişi
pentru acuzaţii total nefondate, fiind consideraţi
periculoşi pentru noua ordine de stat instaurată
în România.
Culpele aduse acestora au fost:
• activitate politică;
• pactizare cu ţăranii împotriva colectivizării
• spionaj
• sabotaj
• instigare la revoltă
• ajutor dat fugarilor ce erau urmăriţi de Securitate
• refuzul de a divulga secretul spovedaniei
• opoziţia împotriva demolării satelor şi bisericilor
 Această acţiune a început sporadic din
1945, continuând cu o mare duritate între anii
1948 – 1952, apoi în anul 1959, încheindu-se
abia în vara anului 1964, când au fost eliberaţi
toţi deţinuţii politici.

Numărul preoţilor ortodocşi întemniţaţi în

timpul regimului comunist a fost de 1725,
1725 iar
130 nu s-au mai întors din închisori.
• Părintele • Părintele
Dumitru STĂNILOAE Constantin GALERIU
• Î.P.S. Bartolomeu ANANIA – • Î.P.S. Antonie
mitropolit al Clujului PLĂMĂDEALĂ –
mitropolitul Ardealului
• Părintele • Părintele
Arsenie PAPACIOC Sofian BOGHIU
Părintele Părintele
Arsenie BOCA Iustin PÂRVU
• monahul • medicul poet
Nicolae de la Rohia Vasile Voiculescu
În 1959,
1959 prin decretul nr. 410,
410 au fost desfiinţate
mai multe mănăstiri şi schituri

• călugării cu vârsta până în 55 de ani şi

călugăriţele sub 50 de ani erau obligaţi să
renunţe la viaţa de mănăstire şi să revină în
lume;
• tot prin acest decret, multe schituri şi
mănăstiri au devenit “obiective turistice”, în
care nu se mai slujea
 În timpul regimului comunist, începând din 1959 şi
intensificându-se în deceniul opt al sec. XX, demolarea
bisericilor bucureştene a înregistrat 22 de victime în
rândul lăcaşurilor creştine ortodoxe. Oamenii le-au numit
"bisericile osândite", le-au apărat, le-au plâns şi nu le-au
uitat.

• mănăstirile Cotroceni,
Cotroceni Văcăreşti şi Pantelimon
• bisericile Sf. Spiridon-Vechi,
Spiridon-Vechi Sfânta Vineri,
Vineri
Spirea Nouă,
Nouă Dudeşti,
Dudeşti Albă-Postăvari;
 Luna decembrie a anului 1986 a fost tristă pentru
bucureşteni. Mănăstirea Văcăreşti,
Văcăreşti inima care bătea
pentru ortodoxia românească, dispare pentru
totdeauna de pe pământ, rămânând doar in fotografii şi
în amintirile oamenilor.
Demolarea Bisericii Enei
 Distrugerea învăţământului religios

• Au fost desfiinţate Facultăţile de Teologie,

rămânând doar două: la Sibiu şi Bucureşti;
• s-a scos Religia ca obiect de studiu din şcoli;
• S-a interzis preoţilor catehizarea copiilor şi a
tineretului
Toate aceste fapte au avut menirea de a
distruge credinţa poporului român şi fiinţa
Bisericii.
Dar aceasta nu s-a întâmplat, pentru că
Hristos şi-a împlinit promisiunea Sa de a fi cu
noi până la sfârşitul veacurilor