Biserica Ortodoxă în Bucovina și rolul său în

emanciparea națională a românilor

Proiect realizat de: Candrea-Camilar

Viorel
Specializarea: Istorie an-III
 Cuprins
 Introducere
 Situația Bisericii Ortodoxe în primii ani ai ocupației Austriece
 Atribuțiile clerului
 Influența bisericii asupra învățământului
 Preotul Erik Andrei Popovici
 Cabinetul de lectură unirea de sub Oadeci
 Concluzii
 Introducere
 Un rol foarte important în existența și evoluția poporului român l-a avut și Biserica Ortodoxă.
Evident că acest lucru s-a întâmplat și pe teritoriul Bucovinei care, începând cu anul 1774 a
fost a fost anexată de Monarhia Habsburgică ,fapt ce a obligat biserica ortodoxă să își asume și
sarcina de păstrare și perpetuatoare a spiritului național .
 După alipirea acestui teritoriu din nordul Moldovei Imperiului Habsburgic autoritățile austriece
au încercat prin orice mijloace să discrediteze biserica ortodoxă care avea o influență deosebită
asupra locuitorilor acestei zone, unde ,,preoții nu trebuiau să se îngrijească numai de fidelitatea
bisericească a enoriașilor încredințați, ci și de o atitudine de cetățeni-patrioți de nădejde a
acestor enoriași.
 Introducere
 Biserica ortodoxă și-a afirmat de-a lungul ocupației austriece dorința de etalare a caracterul
național prin numeroase modalității
- Înființarea de școli cu predare în limba română
-Tipărirea de reviste cu caracter național , publicații în limba română
- Susținerea partidelor naționale
-Păstrarea relațiilor cu Regatul României
Toate acestea au avut un impact enorm și au adus o contribuție semnificativă la păstrarea vie în
conștiința oamenilor a spiritului național.
Situația Bisericii Ortodoxe în primii ani ai ocupației Austriece
 Chiar din primii ani după anexarea Bucovinei cercurile politice de la Viena au încercat să
introducă forțat cultul catolic în provincie. Astfel, la 9 martie 1780, nunţiul papal la Viena,
Joseph Garampi, îi scria baronului Puchler: ,,De la un timp oarecare s-a anunţat de la Leopol
că un mare număr de ţărani greco-catolici emigrează continuu din Galiţia şi trec în Bucovina,
unde, nefiind decât biserici schismatice, ei toţi apelează în cele divine la preoţii ţării, şi prin
aceasta devin în realitate schismatici, fără să-şi dea seama.”
 Situația Bisericii Ortodoxe în primii ani ai ocupației Austriece

 Precum se știe, după anexarea acestui teritoriu românesc, autoritățile austriece au făcut tot ce le-a stat în
putință pentru a șterge în cât mai scurt timp specificul național din viața și conștiința locuitorilor de aici.
Iar Biserica, prin însăși esența activității sale, reprezenta o piedică serioasă în această privință. Ca
urmare, în scurtă vreme, mai precis în 1783, Biserica Ortodoxă din Bucovina a fost subordonată pentru o
perioadă destul de îndelungată Mitropoliei sârbești din Carloviţ, iar conducerea Eparhiei bucovinene a
fost încredințată unor ierarhi de origine străină. Printre măsurile întreprinse de ei a fost și desființarea
celor mai multe dintre celebrele mănăstiri din această parte de țară. Aşa se face că Mănăstirea Voroneț,
de exemplu, devenită biserică parohială, dar fără parohie, a stat multă vreme fără acoperiș, iar Biserica
Mirăuţi din Suceava, primul sediu al Mitropoliei Moldovei, a fost transformată în depozit de piei de
animale.

 După numeroase discuții în contradictoriu și după intervenția împăratului Iosif al II-lea, au mai rămas
numai mănăstirile Putna, Sucevița și Dragomirna cu câte un sobor de maxim 25 de călugări. A fost
instituită și o leafă anuală pentru fiecare călugăr de 210 florini, pentru egumeni de 460 de florini, iar
pentru că era insuficientă a fost sporită progresiv până în 1905
 Situația Bisericii Ortodoxe în primii ani ai ocupației Austriece
 Hotărârea împăratului Iosif al II-lea din 1783, luată în timpul vizitei sale prin Bucovina, ca toate
moșiile bisericești să se constituie într-un fond religios, nu a putut fi pusă imediat în aplicare. În
baza ordinului imperial, Consiliul Aulic de Război a emis decretele din 5, 9 și 12 iunie 1784,
adresate Consistoriului episcopesc cu următoarea precizare: „Din porunca Majestății Sale, a
Prea Înaltului Împărat, moșiile bisericești din Bucovina trebuie să fie trecute imediat în
administrare și să fie administrate de către economi laici, asupra cărora Majestatea Sa propune
să fie pregătiți cât mai repede și nu vrea să audă nici un fel de împotrivire”
 Totuși secularizarea averilor mânăstireștii avea și o parte bună deoarece se prevedea ca banii
obținuți în urma administrației fondului religios să fie direcționați pentru dezvoltarea Biserici
și școlii în Bucovina
 Atribuțiile clerului
 În urma schimbărilor produse, preotul a fost obligat să îndeplinească şi funcțiile ofițerului stării
civile, la fel ca în Austria: el avea grijă de condica nou-născuţilor, morților, ținea evidența
asupra căsătoriilor și divorțurilor, evidența copiilor buni de școală și tinerilor ajunși la vârsta de
recrutare, etc. Deoarece nu erau salarizați pentru aceste servicii, au primit 44 iugăre sau 24 fălci
de pământ, scutite de contribuții, dări și prestații de orice natură.296 Cei aflați în parohie erau
obligați să presteze 2 zile de clacă pe an şi să plătescă 20 de cruceri creițari. Fruntașii plăteau
suma de 1 florin și 8 cruceri, mijlocașii 34 cruceri iar codașii 17 cruceri. Dascălii și pălămarii
erau scutiți
 La jumătatea secolului al XIX-lea, din veniturile fondului bisericesc se întreținea o școală de dascăli,
seminarul și institutul teologic, gimnaziile din Cernăuți și Suceava, școlile normale din capitala Bucovinei și
Siret, salariile pentru profesorii Aron Pumnul și Vasile Ianovici, 3 catiheți, 55 de învățători de la școlile
trivial și se întreținea un pension pentru profesorii săraci sau văduvele fără nici un mijloc de existenţă308. În
privința acestui fond bisericesc exista o mare problem în acele timpuri, legată de administrarea acestuia, care
căzuse în mâini străine de interesul național. Alături de alte probleme care trebuiau rezolvate de
reprezentanții românilor, proprietățile și veniturile rezultate de aici se doreau a fi folosite în folosul
emancipării culturale a populației. Tot pe tărâm religios, alături de clericii ortodocși români, frații
Hurmuzachi, Aron Pumnul și alți intelectuali au formulat dezideratul unirii religioase a tuturor românilor din
imperiu încă din 1848. Deși în timpul revoluției episcopul Bucovinei Eugenie Hacman a fost nevoit să
accepte unele idei contrare părerilor sale, după suspendarea Constituţiei din 4 martie 1849 a urmat o
perioadă foarte dificilă pentru pașoptiști.
 Ca măsuri de represalii, episcopul a îndepărtat din capital pe unii preoți patrioți ,,gonind toate capacitățile
bisericești, prin munţi”309. A devenit ,,marele agent al politicii austriece”310 şi s-a declarat ,,proprietar și
cel puțin unicul reprezentant al fondului religionar” de dascăli, seminarul și institutul teologic, gimnaziile
din Cernăuți
 Influența bisericii asupra învățământului
 Dacă în perioada lui Daniil Vlahovici învățământul subordonat bisericii a înregistrat un recul
evident, urmașul acestuia, Isaia Baloşescu, a încercat, pe cât posibil, să remedieze situația.
 Astfel, dintr-o circulară a episcopului Bucovinei din anul 1823 aflăm că erau ,,vreo 27
prefielnice şcoli în țară” care erau întreținute din banii fondului bisericesc și care funcționau pe
lângă biserici. Învățătorii care predau în aceste școli erau preoți.
 Isaia Baloşescu considera, pe drept cuvânt, că numărul școlilor era prea mic, astfel că poruncea:
,,cu puterea slujbei se cere să se aducă aminte poporanilor noștri, cum că ei, după sfintele
porunci și după emonie, sunt îndatorați să-şi trimită copiii la şcoală”.
Una dintre cele mai mari realizări ale românilor bucovineni a fost înființarea Seminarului și
Institutului Teologic din Cernăuți, în 1827 și 1828. Institutul preconizat era conceput de episcopie
după modelul academiei putnene, la care autorul își făcuse studiile
 Influența bisericii asupra învățământului
 . Seminarul și Institutul Teologic din Cernăuți au exercitat o mare influență în cadrul eforturilor generale
pentru emanciparea culturală a românilor din Bucovina. La fel ca în majoritatea universităților europene și
aici studiile se făceau în limbile latină, greacă, ebraică și germană. Doar profesorii patrioți au propagat
limba română în cadrul orelor de cântare bisericească și a slujbelor din biserică. Institutul Teologic din
Cernăuți a luat ființă în locul fostei școli clericale din oraș.
 În legătură cu fosta școală, aceasta era frecventată de 30 de bursieri. În fiecare an se primeau câte zece
candidați cu o bursă anuală de 66 de florini. La primirea în acea școală se ținea cont de contribuțiile pe care
le puteau face candidații. Astfel, cine putea da un cal sau vreo 20 de galbeni, devenea bursier chiar dacă nu
știa a citi și a scrie
 În momentul în care trebuiau să susțină examene publice în fiecare semestru în prezența unui comisar
desemnat de guvern, pentru câțiva florini, elevii primeau de la profesori, înainte de examen, toate
întrebările.
 Influența bisericii asupra învățământului
 Printre ierarhii bucovineni din perioada respectivă, un nume de referință este cel al Mitropolitului
Silvestru Morariu Andrievici (1880-1895). În afara măsurilor administrative referitoare la activitatea
clericilor adoptate în calitate de ierarh, a desfășurat, încă de pe vremea când era paroh în satul Ceahor,
o impresionantă activitate publicistică. „El a scris poezii, predici, tratate științifice, apologii etc. cari
toate scoposiau apărarea legii ortodoxe și a limbei româneşti”. În același timp, a fost membru al
Societății Literare din Eparhia Bucovinei, vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura
Română în Bucovina și colaborator la Foaia Societății, a întemeiat în 1881 renumita revistă Candela.

 O contribuție remarcabilă a avut Mitropolitul Silvestru în viața școlii românești de aici, celălalt
domeniu care a contribuit în foarte mare măsură la menținerea românismului în Bucovina prin
cultivarea, cu prioritate în rândul tineretului școlar, a limbii materne. Din acest punct de vedere, el
poate fi considerat întemeietorul literaturii didactice românești din Bucovina. A publicat manuale de
religie, de citire, de gramatică, de aritmetică , fapt care a avut ca urmare directă creșterea permanentă
a populației școlare și, implicit, a numărului de școli românești, toate întreținute din banii Fondului
Bisericesc. Din rândul acestor elevi, s-a ridicat ulterior pătura de intelectuali români, cei care au
contribuit decisiv la înfăptuirea actului istoric de la 27 Noiembrie 1918.
 Rolul clerului în susținerea culturii
 Succinte referiri la rolul pe care l-au avut preoții bucovineni la înființarea unor societăți culturale și
economice care au avut partea lor de contribuție la păstrarea specificului național al provinciei și
prosperitatea materială a locuitorilor. Faptul în sine nu era pe placul autorităților care adesea desființau
societățile culturale românești Preoțimea românească nu a renunțat însă. Împreună cu intelectuali mireni au
întemeiat altele durabile și cu un aport foarte important în împlinirea scopului pentru care au fost înființate.
Dintre acestea amintim: Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (1865) sau „Arboroasa”
(1875) la Cernăuți, unde s-a editat apoi publicația Foaia Societății, „Școala română” la Suceava, Societatea
„Dragoș Vodă” la Volovăț, „Stefan cel Mare” la Rădăuți, „Mitropolitul Silvestru” la Mitocu Dragomirnei,
„Unirea” la Crasna, „Viitorul” la Pătrăuți și multe altele. Au înființat în 1867 Fundațiunea Preoțimii Gr.
Răsăritene din Bucovina pentru ca, din banii adunați, să dea stipendii elevilor săraci și să înființeze internate
școlare, precum cel al fostului Gimnaziu Gr.-Or. din Suceava prin donația preotului Vasile Cocârlă din
Costâna, au sprijinit material pregătirea profesorilor români pentru liceele din Bucovina etc. „Din cele de mai
sus expuse se vede că aproape întreaga inteligență română din țară s-a format prin îndemnul preoțimei. Ea a
susținut conștiința națională și a transmis-o inteligenței care apoi, la rândul ei, a ținut în curent poporul
asupra originii sale românești, îndemnându-l să-şi păstreze limba și legea strămoșească”
 Preotul Erik Andrei Popovici

 Preot al satului Udești între 1760-1790 este văzut astăzi în Udești drept un Simbol al refuzului
de spunere a românilor din Bucovina față de Imperiul Hazburgic
 Preotul Andrei venit în Udești din Transilvania în jurul anului 1760 , din cauza persecuțiilor
religioase asupra Bisericii Ortodoxe. El s-a opus hotărârii împăratului Austriei, Iosif al II-lea,
de a jura supunere pe Sf. Evanghelie, în anul 1777.
 ,,De fapt se pare că o singură voce , un preot s-a opus depunerii jurământului de supunere ,
este vorba de preotul Andrei ( Popovici )”
 Preotul Erik Andrei Popovici
 Ion Grămadă relatează astfel refuzul Preotului Andrei .
 ,,Pretutindeni s-a făcut jurământul în liniște, numai în U(i)dești, un sat lângă Suceava, s-a răsculat popa
Andrei și a răsculat poporul împotriva stăpânirii. Sublocotenentul Iohann Dorfmeister povestește, în
raportul său cu data, din Sf. Ilie, 4 octombrie 1777, că, adunându-se poporul din Uidești în ograda
bisericii, popa Andrei n-a voit să intre în biserică și, de aceea, a fost dus pe sus înăuntru de către un husar.
Poporul, tulburat tare, intră în sfântul locaș ca să vadă ce se va face cu popa Andrei, care stătea, acum,
lângă altar, cu mâinile împreunate.
Deodată se făcu tăcere adâncă în biserică și tălmaciul începu să citească jurământul.
Poporul asculta dus pe gânduri, în vreme ce popa Andrei, cuprins de o întristare mare, pleca mereu
capul, mai jos, tot mai jos, ca și cum l-ar fi apăsat o greutate uriașă. Când îi veni rândul să depună
jurământul, ridică capul în sus, păși încet în sfântul altar, de unde se întoarse cu Sfânta Scriptură în mână, pe
care o arătă ofițerului împărătesc, zicând cu glas puternic că el nu cunoaște alt jurământ decât acela care stă
scris în Sfânta Scriptură și pe care a trebuit să-l jure ca preot, pentru întâia și cea din urmă dată.
 Preotul Erik Andrei Popovici
 Mulțimea se pregăti să iasă din biserică, dar la ușă stăteau husarii. Spera a o reține, ofițerul
porunci poporului să nu-l bage în seamă pe popa Andrei și să jure oamenii singuri, zicând că-l
va trage, pentru aceasta, la răspundere pe popă.
Și oamenii au jurat, însă «foarte necuviincios și de silă».
Popa Andrei se îndârji și atunci îl chemă ofițerul, după jurământ, și-l întrebă care-i pricina
purtării sale necuviincioase, iar el răspuns că cuvântul padanik (supus, vasal) din jurământ nu-i
place, și că tare se teme că poporul nu va ține jurământul, ci va fugi din țară.
Chemat să-și dea seama înaintea Dichiului din Suceava, care era vicarul Mitropolitului din Iași,
popa Andrei nu se supuse și, a doua zi, trecu granița în Moldova cu mai mulți uideşteni.”
 Preotul Erik Andrei Popovici
 Acesta se găsește preot al satului Udești din 1760 și până aproape de 1790, când se mută la cele
veșnice . Deși despre Preotul Andrei au apărut o sumedenie de legende conform cărora în
urma acestui episod de nesupunere ar fii părăsit satul acestea sunt infirmate de arhim. Dionisie
Udișteanu care ne narează în monografia satului Udești : „… Preotul Andrei, pentru
îndrăzneala lui de a se opune depunerii jurământului de credință față de guvernul austriac, a
fost pedepsit împreună cu alți preoți din județul Suceava cu doi ani închisoare la Liov sau
Lemberg, după care a fost eliberat din închisoare, reîntorcându-se din nou la satul Udești, unde
a păstorit până la moartea sa.” Drept dovadă a faptului că preotul Andrei nu a părăsit satul
stau însumările bisericeștii de pe cărți vechii cumpărate de preotul Andrei împreună cu săteni
săi , cu data de 1784 și respectiv 1786 .Acesta Trece la cele veșnice în 1790
Capela ,,Înălțarea Domnului din Crucea din spatele capelei făcută pe
cheltuiala părintelui Vasile Popovici
Udești”
 Cabinetul de lectură unirea de sub Oadeci

 În anul 1899 se înființa la Udești ca urmare a politici de deznaționalizare a românilor din

Bucovina Cabinetul de lectură ,,Unirea de sub Oadeci " scopul acestuia fiind acela de a păstra nealterate
valorile culturale și identitatea națională în timpul ocupației Austro-Ungare, prin încercare de a ,,lumina"
populația de la sate prin intermediul culturii .
Cabinetul sa înființat prin concursul preotului Doroftei de la Stroești și a învățătorului Constantin
Mleșniță din Țișăuți. Membrii fondatori ai Cabinetul au fost : Constantin Jescu, Alecu Cimpoieșu , Vasile
G .Mihăescu ,Mihai Dragoman, Ifrim Rotaru, Leon Popovici, Constantin Gavril Griga, Gheorghe Ciubotaru
a lui Miron , Ion Varzare, Ion Ciubotaru avându-l drept președinte pe preotul Vasile Popovici. Profesorul
Grigorie Filimon originar din satul Plăvălari a ajutat și el la înființarea acestui cabinet făcând parte comitet.
 Cabinetul de lectură unirea de sub Oadeci

Membrii fondatori ai Cabinetului de lectură ,, Unirea de sub Oadeci” ,1899

(în rândul de jos de la dreapta la stânga: Gheorghe Ciubotaru a lui Miron , Constantin Jescu, , Leon Popovici, Griga
Simion ;sus de la dreapta la stânga: Alecu Cimpoeș a lui Manolache ,Ifrim Rotaru a Buglii și Vasile Mihăescu )
Preotul Vasile Popovici președintele cabinetului de cultură născut în anul 1819 a ajuns paroh administrator în Udești în anul
1849 și a slujit până în 1907 când a trecut la cele veșnice . ,,El a posedat medalii pentru serviciile onorabile și fidele . Acesta a
lăsat pentru școala primară din Udești un teren de cultură pentru ajutorarea copiilor săraci”
 Concluzii
 Încheind perioada austriacă a Fondului religios greco-oriental al Bucovinei, se poate afirma că
bunurile acestuia au fost administrate corect și cu pricepere, mai ales în ultimii 25 de ani, ceea ce a
făcut ca această instituție să ajungă la o stare înfloritoare în preajma Primului Război Mondial.
Totodată, trebuie subliniat faptul că, datorită Fondului ei bisericesc, Biserica Ortodoxă din Bucovina
s-a bucurat de o stare materială deosebită în ciuda tuturor marginalizărilor la care a fost supusă în
perioada ocupației Austriece.

 Drept concluzie putem spune că nu putem vorbi despre spirit național în spațiul românesc fără să nu
amintim de biserica ortodoxă. Biserica ortodoxă a jucat un rol cheie în emanciparea națională a
românilor din Bucovina .Acesta instituție fiind atât responsabilă de ținerea viață a spiritului național
în conștiințele romanilor dar și de factor coagulant în jurul caruia elitele dar nu numai au pus bazele
necesare împliniri visului național Unirea cu restul romanilor înstrun stat național.
 Bibliografie
 Arhimandrit. Dionisie Udișteanu ,Udeștii de pe Suceavă. Editura Mușatinii Suceava ,2005
 Ion Nistor, Istoria bisericii din Bucovina, Editura Septentrion, Rădăuţi, 2003
 Mircea A . Diaconu Bucovina, între idilizare și demonizare. Cum e cu putință identitatea?
Meridian critic . No2 (Volume31) 2018
 Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol. I (1774-1862), Editura Academiei Române,
Bucureşti,1993
 file:///C:/Users/Lqptop/Downloads/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
 https://www.crainou.ro/2014/06/26/biserica-ortodoxa-romana-din-bucovina/?
fbclid=IwAR13VH0p46l186MRPXuk86wnqIvLJ86Em6Fmsv4hLuXgq1gKo8slqjz74Xo