Tipărituri de origine catolică în Moldova secolelor

XVII-XVIII.

Profesor dr. Cristian Ploscaru Masterand Cozmin Valerian Broșteanu

1
 Relațiile dintre Țara Moldovei și Sfântul Scaun pe parcursul perioadei medievale au
suscitat pentru o perioadă lungă de timp interesul istoricilor. Însa, dispariția documentelor
privitoare la începutul statului moldovean a îngreunat cercetarea și implicit formularea unor
concluzii concrete privitoare la atitudinea reciprocă a celor două state.
Cu toate că elementul catolic s-a făcut simțit pe plan intern în Moldova odată cu
încerările regilor ungari de a organiza un avanpost împotriva tătarilor, întemeierea și
organizarea statului sub conducerea lui Bogdan I și a succesorilor săi a făcut ca noul stat să
meargă pe un făgaș diferit față de țările catolice vecine. Odată cu apariția primei mitropolii
ortodoxe din Moldova, în timpul lui Alexandru cel Bun, numărul catolicilor din Moldova se
va reduce constat din cauza politicii înclinată spre spațiul răsăritean a domnilor.
Acțiunile misionarilor catolici din Țara Moldovei se vor izbi de opoziția tot mai
vehementă a populației autohtonă preponderent ortodoxă care nu vedea niciun beneficiu în
schimbarea religiei răsăritene cu cea apuseană. Până spre începutul secolului al XVI-lea,
situația episcopiilor catolice din Moldova nu a ridicat interes pentru politica expansionistă a
ritului catolic. Însă pe fondul apariței protestanților, biserica catolică s-a văzut nevoită să
trimită o serie de misionari care să aducă la dreapta credință, necredincioșii din estul Europei.
În ciuda faptului că misionari catolici au trecut constant granițele Moldovei, în drumul lor
spre Țara Sfântă, nu ne sunt cunoscute acte interne care să menționeze atitudinea față de
ortodocși. De aceea prima și poate cea mai notabilă apariție a unui reprezentat al papei este
cea a lui Marco Bandini care a avut loc la jumătatea secolului al XVII-lea.
Sosirea lui Bandini a fost rezultatul politicii papale de a-și extinde influența în spațiul
est european ca urmarea a pierderii unor teritorii însemnate în fața protestanților. În pofida
faptului că o serie de misionari ale celor mai importante ordine occidentale, franciscanii și
iezuiții au ajuns în Moldova, în mod oficial înca din timpul lui Petru Schipul1 la propunerea
lui Bartolomeo Brutti2, descrierea principalelor centre catolice Baia, Bacău, Iași, Cotnari și
reluarea relațiilor la un nivel oficial îi sunt atribuite lui Bandini.
Relatiile misionarilor cu voievozii si cu inaltele fete bisericesti din Moldova au fost
benefice cele doua parti facand front comun impotriva protestantilor care se raspandisera si in
Moldova.

1
Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, Vol III partea I, București, 1887-1911,
pag.97
2
În timpul lui Petru Schiopul, au ajuns in Moldova iezuiti chemati de acesta din Polonia cu scopul de a pastora
comunitatea catolica din Moldova. Desi acesti au avut scopul ascuns de a converti Moldova la catolicism, luare
in prizonerat a lui Bartolomeu Brutti de catre tatari a dus la un esec si disparitia iezuitilor din Moldova, acestia
mentionand intr-o scrisoare „Și totuși nu pătrunzi în sufletul poporului, mai mult șiret decât simplu”

2
 Dupa doua decenii, in domnia stabila si prospera a lui Vasile Lupu, a aparut si primele
inceracari de organizare a unei scoli catolice la Iasi, facuta de misionarii franciscani si iezuiti.
Vazand roadele bune aduse de Colegiul ortodox intemeiat la manstirea Trei Ierarhi, in 1642
Bartolomeo Basetti de Piano, viceprefect al misiunilor catolice din Moldova si vicare general
diecezei de Bacau, a pus in discutie la Sinodul diecezan de la Cotnari infiintarea unei scoli
catolice in capitala Moldovei. Cu aceasta propunere, precum si cu altele cuprinse in
documentul sinodului, Spaeculum ordinis, Basetti a plecat in 1643 la Roma unde le-a supus
revizuirii si aprobarii Congregatiei. Misionarul franciscan a fost in masura sa recomande si
doi profesori pentru dorita scoala, care locuiau in Iasi: Paul Beleneyesi, pentru limba
maghiara, si un anume Iacob, pentru limba romana si retorica. Pentru cultivarea stiintelor
teologice intre preoti, Basseti cerea manuale de teologie morala, dogamtica si carti despre
hotararile conciliilor ecumenice3.
Congregația nu a luat o hotărare în privința scolii, însa ia cerut, lui Marco Bandini, să
cerceteze această chestiune în cursul vizitei pe care urma să o facă la nord de Milcov. Așadar
Marco Bandini a ajuns în Moldova în 1644, fiind primit cu ostilitate de Vasile Lupu. Acest
lucru a dus la decalarea organizării unei scoli catolice cu un an. Cel care va înfința scoala
urma să fie iezuitul Paul Beke pe parcursul anului 1645. Rezultatele bune ale scolii iezuite din
Iasi erau lăudate de arhiepiscopul Bandini și frecventată de copiii unor boieri moldoveni.
Nivelul bun de pregătire al copiilor a fost văzut de domn, de boieri și de ierarhia bisericească
cu prilejul scenetei jucate de copii în fața lor, la sărbătoarea Bobotezei în anul 16474, care
printre altele, „l-au salutat pe domn atât în latină și în greacă, cât și în limba părinților lor.”
Ca urmare , Vasile Lupu a desemnat și a dăruit Societății lui Isus un loc foarte bun și potrivit
pentru lăcașul studiilor și a făgăduit că va construi scoli și case pentru părinții misionari cu
cheltuiala sa și a domnei Ecaterina. Inițiativa lui Vasile Lupu a stârnit o serie de intrigi între
mitropolitul Varlaam, episcopii ortodocși și Vasile Lupu care s-au opus și descurajat pe domn.
Pe de altă parte eșecul scolii catolice de la Iasi a fost dat și de conflictul dintre Marco Bandini
și iezuitți din Moldova. Astfel, în jurul anului 1650 și scoala iezuită de la Iași și Colegiul
teologic ortodox de la Trei Ierarhi își vor încheia activitatea. Revigorarea învățământului de
tip catolic în spațiul moldav va avea loc la o distanță de aproximativ 50 de ani sub patronajul
părintelui iezuit Cristofor Wierzchowski, cănd pe ulița mare din Iași a fost deschisă o scoală

3
Petronel Zahariuc – Contribuții privitoare la istoria învățământului în Iași, în perioada de trecere de la evul
mediu la epoca modernă, publicat în Iași – Oraș al diversității,categorii etnice și minorități în secolele XV-XX:
aspecte sociale, economice și culturale, coordonator Laurențiu Rădvan, editura Ars Longa, Iași, 2016, pag. 97
4
Marco Bandini, Codex Bandianus, Vizitarea generala a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia
Moldova 1646-1648, p. 386-390.

3
primară în cadru cărei vor studia fii unor familii importante precum Duca, Roset, Catargi,
Hurmuzaki, Costin5. Slabele rezultate a dus la desfințarea acesteia în cursul anului 17076.
Concomitent cu încercarile de stabilire a unei misiuni permanente în Moldova s-a
încercat aducerea populației moldave la credința cea dreapta. Dovezile referitoare la aceste
întenții reies dintr-o serie de rapoarte care plecau spre Roma din Moldova sub forma unor
scrisori în care se regăseau expresii precum, „acum a devenit ascultător față de împărat... fapt
care ne dă posibilitatea sa ne gândim mai usor la unirea cu Biserica de la Roma”.
Intervenția misionarilor la curtea domnilor de la Iași nu a fost singura modalitate prin acestia
vedeau posibilă unirea celor doua biserici. De aceea, în vederea convingerii celei mai mari
pături sociale, misionarii au întocmit o serie de lucrări cu caracter religios (evanghelii, omelii,
rugăciuni), dar și dictionare și ghiduri de conversație ca urmare a faptului că pentru toti
misionarii limba vorbită în Moldova era necunoscută, ei învățând-o treptat pe parcursul
misiunii.
În timp ce unele dintre aceste texte ne sunt cunoscute numai pe cale documentară,
altele, mai puțin numeroase, au fost păstrate în arhive. Printre cele mai importante opere
pentru care avem atestări se numără7:
 Catehismul părintelui Bartolomeo Basseti, scris în jurul anului 1643, trimis la Roma
și pierdut în arhivele Congregației.
 Catehismul și Predicile, prefectului Antonio Zauli, care în 1716 mărturisește că aceste
texte au fost trimise la Congregație. Dintr-un document oficial păstrat în arhiva
Congregației reiese că textele au ajuns la Roma fiind căutat un ”specialist” care sa
corecteze textele lui Zauli pentru tipar,
 Gramatica româno-latină și dictionarul redactate de Francesco Maria Madrelli înainte
de 1742, pomenite în scrisorile sale către Congregație. Călugărul, foarte bolnav, în
drum spre Roma, lucrarea sa fiind pierdută.
 Evangheliarul, Catehismul, Dicționarul, Rugăciunile și Dialogurile de Placido
Porcelli, lucrări efectiv predate la Colegiul Sfântului Anton din Roma la începutul
secolului al XIX-lea de autor.
Lucările misionarilor care s-au păstrat până în zilele noastre sunt în momentul de față păstrate
la biblioteca Academeie Române sau în colecțiile private din occident. Lucrarea datorată lui
Vito Piluzio din Vignanello, Dottrina Christiana, a fost imprimată chiar în tipografia

5
Beke, Paul, Relație despre Moldova, publicat în CSDTR, vol. I București, 1972, pag.18.
6
Petronel Zahariuc, op.cit, pag. 99
7
Feorra Teresa, Activitatea misionarilor catolici italieni în Moldova, Editura Academiei Române, Iași, 2004,
pag 15.

4
Congregației. Privilegiul pe care la avut s-a datora în mare parte modului în care care acesta a
condus misiunea din Moldova pe parcursul anilor 1653-1687. Aceasta lucrare este singura a
cărei datare se poate face pentru secolul al XVII-lea, însă pentru secolele XIX-XX au fost
găsite încă două lucrări Conciones, Dicționarul, Catehismul atribuite lui Silvestro Amelio și
Diverse materie in lingua Moldava, publicată de Carlo Tagliavini. În anul 1803 reprezentantul
Congregației Dominic Bosiani traduce în românește și ungurește brosura Pianzola „ Rezumat
al credinței creștine”, pentru ca supuși să învețe mai usor principalel dogme creștine.
Activitatea tipografică catolică va cunoaște apogeul pe parcursul secolului al XIX-lea când
cultul apusean se va bucura de sprijinul domnului, dar și a unor miniștrii cel mai notabil fiind
Mihail Kogălniceanu.
Sub acest aspect sunt tipărite o serie de lucrări în limba română cu caractere chirilice-
Catehismul pentru catolicii din Moldova, Călăuza creștinului, Explicațiuni evanghelice
pentru toate duminicile de peste an, Katehisum Krestinesc pentru junimea româno-catolică
iar mai ales pentru cei în vârstă8.
Motivația acestor misionari considerați cărturari, este pusă pe seama unor foloase, la capătul
cărora aceștia ajungeau să dețină o funcție mai importantă în cadrul Congregației. Principalele
motive care trimit la o asemenea concluzie sunt date asemănările dintre texte9.
O altă problemă ridicată de aceste texte este dată de categoria socială căreia îi erau adresate.
Necunoasterea limbii latine cât și a domgmelor bisericești occidentale fiind un impediment
major în receptarea lucrărilor.
În concluzie, textele scrise cu alfabet latin ale misionarilor italieni din Moldova nu
reprezintă o clasă omogenă de lucrări, ci sunt strict legate de scopurile pentru care au fost
redactate de fiecare dată, precum și de destinatarii cărora le-au fost adresate. Receptarea
acestora de către boierii moldoveni este puțin probabilă deoarece nu multi cunosteau latina și
majoritatea nu agreau prezența misiunii în Moldova. Suportul oferit de misiunea catolică
pentru credincioșii din Moldova nu a avut rezultatele dorite, datorită cresterii considerabile a
numarului de ortodoxi din principat, în pofida încercărilor prin care aceștia au trecut razboaie,
represalii, situația materială precară și lipsa unor vicari competenți.

8
Ibidem, pag.20-21.
9
In cazul catehismului lui Silvestro Amelio s-a dovedit a fi o copie fidela a lucrarii confratelui sau Vito Piluzio.

5
 Bibliografie

Izvoare edite

 Bandini, Marco, Codex, Vizitarea generală a tuturor bisericilor catolice de rit roman
din provincia Moldava 1646-1648, ediție bilingvă, traducerea de Traian Diaconescu,
Presa Bună, Iași, 2006
 Beke, Paul, Relație despre Moldova, publicat în CSDTR, vol. I București, 1972.
 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, Vol III,
București, 1887-1911
 Călători străini despre Țările Române, Vol I-VIII, Editura Științifică, București,
1968-1983.

Lucrări speciale și generale

 Petronel Zahariuc, Contribuții privitoare la istoria învățământului în Iași, în perioada

de trecere de la evul mediu la epoca modernă, publicat în Iași – Oraș al
diversității,categorii etnice și minorități în secolele XV-XX: aspecte sociale,
economice și culturale, coordonator Laurențiu Rădvan, editura Ars Longa, Iași, 2016

 Feorra Teresa, Activitatea misionarilor catolici italieni în Moldova, Editura Academiei

Române, Iași, 2004, pag 15.