A-PDF Merger DEMO : Purchase from www.A-PDF.

com to remove the waterm

STUDII TEOLOGICE
<R EVIS TA 1N STI T U TEL O R
TEOLOGICE DIN c U P R N SUL
,PATRIARHIA ROMÎNA
Prof. IOAN GH. SAVIN, Iconomia
şi roadele Invierii Domnului.. 267
Magistrand VASILE PRESCqRE,
Personalitatea morală a Sfîntului
Vasile cel Mare . . . • • • .• 283
C. ION, Instituţia horepiscopiIor in
Biserica veche. • • . • • • •. 300

Pr. prof. ENE BRANIŞTE, Iconogra-

fia creştină ca disciplină de stu-
diu şi cercetare • . . • • • 328
Magistrand MIHAI-GABRIEL PO-
PESCU, Cărţile de cult ca izvor
al predicii •.. • • • • . • • . , 350

Pr. D.FECIORU: Catalogul manu-

scriselor romîneşti din Biblioteca
Patriarhiei Romine (XVI). • •. 363
NOTE BIBLIOGRAFICE, de: . Pr.
Ath. Negoiţă, C. Pavel, G. Ţ. Pop,
A. Sacerdoţeanu, C. Bărbulescu,
L Bria. . . . • . . . • • . . . 382

SERIA II. ANUL XIV

DITURA iNSTITUTULUI Nr• .5-6 MAI-IUNIE 1962
ISliC Şi DE MISIUNE
ORTODOxA
 COMITETUL DE REDACŢIE
Preşedinte: P. F. J&STINIAN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romine.

Membri: P.C. Diac. N. 1 NICOLAESCU, rectoml Institutului TeologiC de

grad universitar din Bucure~i,' P.C. SOFRON VLAD, redom! Insti-
tutului Teologic de grad universitar din Sibiu; P.C. Pr. IOAN G.
COMAN, p!1olesor la Insiitutul Teologic de gnad universitar din Bu-
cureşti; P.C. Pr. GRIGORIE T. MARCU, profesor la Institutul
Teologic de grad universitar din Sibiu.
Redactor responsabil: P. C. Pr. 1. fi AOlU, Directorul Administratiei Pa-
triarhale.
 Prof. Ioan Gh. Savin

ICONOMIA ŞI ROADELE ÎNVIERII DOMNULUI

Sînt aproape două mii de ani de cînd, din faţa altarelor, şi aproape
în toate graiurile pămîntului, creştinătatea rosteşte tradiţionalul salut de
ziua Invierii Domnului,: «Hristos a înviat 1». Cei <"e-1 roste:sc, şi cei 0e-1
adeveresc cu răspunsul: «Adevărat a înviat !», mărturisesc prin aceasta
nu numai marea lor bucurie pentru triumfala încoronare, prin ea, a ope-
rei săvîrşite de Mîntuitorul pentru salvarea omului şi împăcarea lui cu
Creatorul său, dar şi importanţa capitală pe care această «Sărbătoare a
sărbătorilor», cum o denumeşte imnologia pascală, c,are e Invierea Dom-
nului, o are pentru viaţă şi Biserica creştină.
Dintre momentele şi ev,enimentele mai de seamă din viaţa pămîntească
a Mîntuitorului, păstrate şi redate de Evangheliile canonice, patru sînt
cele care au o importanţă deosebită în desfăşurarea operei săvîrşite de Mîn·
tuitorul ~ Naşterea, Botezul, Patimile şi Invierea, - fiecare dintre ele repre-
zentînd unul din momentele esenţiale ale operei de răscumpărare a făp~
turii umane, prin adul de Înaltă bunăvoinţă a Divinităţii creatoare: Naş­
terea, «începătura» acestei opere ; Botezul - păşirea publică, pentru ves~
tirea şi înfăptuirea a0estei opere; Crucificarea :- preţul de sînge, plătit de
natura umană, din unitatea teandricăa «Logosului intrupat», pentru
anularea urmărilor nefaste ale vechii transgr'esiuni adamice, faţăi de voinţa
Divinităţii creatoare; Invierea - triumful final al întregii opere de gra-
ţie şi bunăvoinţă, întreprinsă de Divinitate, faţă de om, readus l,a sta-
rea-i genuină de la creaţie, «părtaş făcîndu-! iarăşi firii dumnez'eieşti şi
împărăţiei Sale veşnice», dupa zisa Sfîntului Apostol Petru (Epist. II, 4).
I

Dar, deşi fiecare din aceste momente îşi aU însemnătatea lor proprie,
în opera de răscumpărare a omenirii, pe toale 1" depă'şeşte şi le copIe-
I şeşte actul Invierii Domnului, In lumina direia îşi accentuează impor-
tanţa şi işi dezvă'luie semnificaţia şi celei alte momente din această operă.
Fără lumina Invierii - şi Naşi'crea şi Botezul, şi Crucificarea ânsăşi, deşi
esenţiale operei răscumpărătoare, ar rămîne simple episoade izolate, par-
ticulare şi loca~e, lipsite de tainica semnificaţie pe care le-o încredinţase,
fiecăreia dintre ele, în opera de răscumpărare, Pronia divină.
Naşterea Domnului, daina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută»,
cum o cîntă imnologia creştină, deşi era «începătura» operei divinei de
mîntuire şi de înnoire a creaturii căzute şi înrăite, neştiută şi necunos-
cută ar fi fost - şi ar fi şi rămas, :ca atare, pentru omenire, fără actul
Invierii Răscumpărătorului. După cum, neînţeleasă a şi fost, în toată
. a ei semnificaţie şi amploare, atunci cînd ea s~a produs, 'la «plinirea
vremii», în micul şi neînsemnatul orăşel - Betleemul -, «unul din miile
Iudeei», cum îl numeşte profetul Miheia. Un fapt divers, petrecut in sînul
unei familii sărace, în ieslea unei peşteri, nesesizat nici măcar de local.
 Prof. IOAN GH. SAVIN

ci doar de cei cîţiva păstori care, vestiţi de ingeri, aler·

Pruncul născut în ies:ea p~şterii lor, ca şi del mişterioşii­
dindepărtări:e Răsăritului.
Lui - un simplu act riiuaiistic şi 'simbolic. asemănător celui
săvîrşit de mulţimea de iudei, veniţi să se purifice în apa Iordanului,
pentru a-l putea întîmpina pe Mesia Cel prezis de profeţi, aşteptat cu În-
frigurareşi nerăbdare de iudei, spre a reda libertatea ţării lor, cotropit.i
. de romani, şi a restabili vechea glorie a lui Israel şi a Cărui venire apro-
piată o şi vestea noul profet ivit în Israel - Ioan Botezătorul. Nelnţe­
leasă însă a fost, şi ar fi rămas ca atare, marea semnificaţie a Botezuiui,
care împlinea, dar şi desfiinţa Legea Veche a purificărilor ritu2listice,
prin baia renăscătoare a noului Botez, instituit de D:nsul - «din apă
şi din Duh», . după cum, nesesizată a rămas extraordinara viziune a
Epifaniei treimice, care n-a avut atunci decît un singur martor înţeiega-
tor: Ioan Botezătorul. I

Crucificare a Lui? Ea însăşi, un simplu şi tragic episod, alături de

atîtea a:tele asemănătoare, întîmplate în această Palestină, frăm:ntată
şi dominată de ideea apropiatei veniri a Mesiei, care $-0 e;ibereze de
aspra stăpînire romană. De aceea şi frecvenţele apariţiei de ,«fa:şi Me-
sia.» care, ca Iuda Gaulonitul sau Bar-Coba, terminase.ră pe Cruce, sau
sub ascuţiş de sabie, atrăgîndasupra lor cruda reprimadăa justiţiei ro-
mane. De aceea şi crucificarea lui IIsus n-ar fi rămas fără alt ecou în
istorie, ca şi în sinul lui Israel, decît cei al ce~orJa,:ţi «crezuţi Mesia»,
care-L precedaseră cu puţin timp înainte, şi care avuseseră ca şi El,
tragiculsfIrşit al morţii silnice pe Cruce, considerat deci şi El ca un sedu-
cător, revoltat contra cezarului, 'cum şi căutau să-L prezinte fariseii în
faţa lui Pil at-procuratoml.
Invierea Lui. însă, n-a mai putut fi nicJ ignorată,nici subtilizată,
nici denaturată şi nici minimaHzată. Ea a depăşit graniţele P~'jestinei,
a deschis paginile istoriei, a iluminat zările omenirii, şi a străluminat
prQfeţii1e vechi'or Scripturi, dezvăluind tainicul înţeles şi adînca semni·
ficatie a celor1a'fe evenimente din viata Mîntuitorului de ia Nastere si p:nă
.1a . Crucificare, rămase, p~nă la Invi'ere, nebăgate în seama: insuficient
valorÎficate - une:e, sau greşit interpretate - al 'ele. Invierea Domnu:ui
le-a readus şi le-a repus pe toate înjusta lor lumină.
. . Privite din pers,pediva Invierii, Crucijicarea Îşi capătă neasemuitul
preţ al Jertfei răscumpă:-ătoare, prin Sîngele prea curat «Celui fără
de păcat, pentru păcatele celor mulţi vărsat», cum SPUfle Mîntuitorul în-
suşi la «Cina cea de Taină», din preziua Patimilor Sale; Botezul - înal-
ta-isemnificaţie treimică, cu care era învestit inceputul activităţii pu-
blice a 'M:ntuitorului, pentru vestirea Evanghe'jei Sale, pregătitoare a
operei de răscumpărare. Naşterea îşi dezvăÎuia acum daina cea din veac
ascunsă», prin venirea în lume a «ILogosului dumnezeiesc», care, «Itrup
făc:ndu-se şi să1ăşluind între noi» - cum ne spune «Prologul» Evangheliei
Sfîntuiui Apostol Ioan, prin Patima Sa, a îndeplinit vechea făQ'ăduinţă,
dată lui Adam cel căzut, de .a zdrobi «prin Ce! născut din femeie, capul
şarpelui», cum, prefigurat, redă Geneza, această veche profeţie mesianică;
 lCONOMIA ŞI ROADELE INVIERII DOMNULUI 26\1

pentru ca, prin Invierea Sa, să ne facă iarăşi «părtaşi firii dumnezeieşti»,
cum spune Apostolul Petru, în cea de a doua Epistolă a sa, şi «moşteni
ai împărăţiei Lui veşnice», cum ne spune celălalt dumnezeiesc vestitor
ai Evangheliei Domnului, Apostolul Pave!. Prin Invierea Domnului, Naş·
terea Sa s-a dovedit a fi «Piatra de temelie», pe care s-a zidit «Casa nouă
a Domnu:ui», cum zice Mîntuitorul însuşi despre Sine, în parabola lucră­
torilor viei (Matei XXI, 42).
Căci şi Naş:erea şi Botezul, ca şi Crucificare a însăşi, oricît Sruflu şi
aport dumnezeiesc conţin într-însele, nu sînt decît etape şi nu finalul,
împ:inirea, desăvîrşirea operei răscumpărătoare a Mîntuitorului. Finalul
e Invierea: biruinţa Lui asupra morţii, urmare a păcatuiui; biruinţa
asup:-a suferinţei şi mizeriei umane, urmare a îndepărtării creaturii de
sursa creatoare, care nu l-a făcut pe om - coroană a creaţiei sale, şi
re:lex al dragostei sa:e -, pentru suferinţă şi moarie, ci pentru fericire
şi viaţă, spre a se sI ăvi pe Sine în acest suprem act al dragostei Sale,
«prin care toată făptura dă slavă Creatorului său». Acesta şi este, de
altfel, sensul adînc al actului răscumpărării, supremul semn al dragostei
divine, prin care «Fiul Domnului», devenit prin Intrupare şi «Fiu al
Omu:ui», readuce pe omul, privat prin propria-i voie şi vină, de darurile
graţia'e supradăugate, la «starea cea dintîi», de la creaţie, făcîndu-l, prin
Tnviere, din nou, părtaş al fericirii din viaţa de aici, ca şi ce:ei din o
viaţă viitoare. Căci supremul ţel al operei de răscumpărare este' fericirea
umanâ, finalizată şi înfăptuită prin Invierea M:ntuitoruluj.
De aeeea sînt în afară de spiritul integral al operei Mîntuitorului,
aceia din indiferent din ce motive, şi de pe ce p~ziţH,
poposesc şi mult asupra Jertfei de pe Cruce a AUntuito-
ru1ui, cum icismul şi mai ales protestantismul, care,
accentuînd prea împrumută creştinismului o notii
prea sumbră, noUî cu bl1curia luminozitatea Invierii,
prin care întemeiat împă-
rătia Sa din lume n ,calea spre feri··
cir'ea veşnică, din Decea, spre deosebire
de Biserica apuseană, Răsăritului, căreia şi
Biserica noastră îi trage substanţa·i doctri-
nară ca şi comportarea din adul trhimfător al
Invierii Domnului, decît al erucificării Lui, făcînd din'
Inviere «,piatra de tem,e:ie păstră'ioarea şi împărţitoare a da-
ruri:or graţiale, în fruntea propria noastră înviere, darul cel
mai de preţ al Invierii Sale. de nua înviat Hristos, zadarnică
este toată predica noastră, toată credinţa voastră», 'scria, cu
patosu-i caracteristic, Al*pstolul Corintenilor, accentuînd şi evi-
denţiind capitala importanţă a Domnului, pentru Biserica şi viaţa
creştină. Spunînd aceasta, dumnezeiescul Apostol punea în adevărata··i
lumină atît esenţialul şi specificuL re:igieicreştine, cît şi faptul prin
care noua religie s-a impus şi s~a răspîndit în lume : Învierea Darn!1ului.
De aceea, 'credincioasă spiritului Evangheliei ,şi urmînd cuvintelor
Mîntuitoru1.ui, în imnologia Bisericii Ortodoxe, imnoJogie amintitoare Ci
Patimilor Domnului, din Joia 'Mare, (j dată cu stihirile de jalnică tînguire
170 Prof.IOAN GH. SAVIN .(

$i pioasă p.rosternare la' picioarele Cruciirăstignirii, - acea patetică

~lamare; «Inchinămu~ne, Hsuse, Patimilor Tale», ,răsună - anticipîtu1,
mîngîţnd şi dominînd - şi bucuria Invierii :. «Arată-ne, Doamne, şi s1ă­
\lUaTa Inviere».
. . Ptinlnviere şi ipe Inviere, doar, s-a cqnsHtuit şi tot pe ea s-a conso-
lidat· si stă tot edifkiuI Bisericii destine.' Căci dacă harîc si' istoric, Bise-
rica creştină s-a infiinţat prin revărsarea Sfîntului Duh,' în ziua .Cinci-
zedmii, virtual ea şi-a luat fiinţă prin ·adul Invierii Domnului, Trupul' pro-
slijyit al' Domnuluifîind piatra de temelie pe care stă, sau cu care cade,
toată t.eologi<dntlastr~,toată credinţa noastră şi toată. cre'Ştinăfatea noas~
tră. «Căci de nu a înviat Hristos, nici noi nu vom învia» - ' scria acelasi
dumnezeiesc Apostol Pavel Corinteni1or,«.şi atunci noi, creştinii, am 'fi
c~i mai neferidţr dintre toţi oamenii pămîntJ1lui». Apostolul neamurilor
spunea, ,prin aceste patetice cuvinte ale sale, uh mare adevăr. Căci in
,aoeastă posibilă învlere a noastră, - şi mai ales în e.a ~stă marea
iconomie,' pentru noi, .a Invierii D.omnului. Inviind El - şi noi vom
invia, .Întrucît El, .«1pltgă a învierii.noastre, a tutur;or, s-a făcu!», arvu~
nindu-ne «moşteni aîîmpărăţiei Lui, cea pUru're'~ 'fiito'are», cum tîlcuiesc,
::(cest dar, dema.re pr~ţ al Invierii Domnului, im1'lele Bisericii noastre
.rasă.ritene.In .ace'astă certitudine a Invie'rii 'noastre, dţvenifăposibilă'
p,ril{-. Invier,eaMîntuitorului, ·stă toată tări p 6re~tlfl,cttăţii. noastre~ du.pă cum
in' axarea doctt'iPflră ,pe această certitudine a învierii. noastre. stă. toată
Qrtodoxianoostră,. Iisus Hristos, ca Fiu al lu! Dumnezeu, putea şi tre,.
bu~a să Învie; f~ră 'ca, neapă,rat, să inviem şi noi, fiii oamenilor. ,Opera
derăs'cumrrărare:a omului, prin scoatereâ lui de sub robia păcatului, ori-
. ginar, .se pute'a încheia cU-2dul crudficării Domnului, în ea conden'sîn-
du-se şiconsum~ndu~se atît adul de Înaltă ,bunăvoinţă a Divirtităţii pentru
salvarea umanităţii, cît şi împăcarea. DiVinităţii însăşi, satisfăcută, ast-
fel,. de, ofensa adusă de creatură, Crealtorului, of'ensă adusă de omul
adamic. '. Aşa şi . tebloghiseşteşi lnvaţă BiserIca Romano~,CatlO1ică prin
cunQscuta . ~<teorie, a safi'sfacţieh>,· tormulată de, părintele scolasticii apu-
sene: A'nselm. de Canterbury, î11 lucrarea sa: «Cur Deus homo?» (Pen-
. tru ce Dumnezeu s-a făcui om ?), teorie acceptată, în întregime, de Bise-
rica şi teologia r,omano-catolică, ,care l-a Mcut sfînt, pentru viaţa sa, şi i-a
decernat titlul de «Do<:or magnifku's», pentru ştiinţa şi teolQgia lui. Aceasta,
cu toată vulnerabila' .fundamentare, strict juridică, a t,eoriei sale, care face
,din adul de bunăvqinţăa Divinităţii un fel de obligaţie contractuala
ţaţă de cr'eatura căzută prin libera voie din starea-i genuină, de gratie
special ă a dartlfilor supmadăugate. Divinitatea fiind satisfăcută de ofensa
adusă de creatură, prin pătimirea naturij umane, din persoana uniqa
-;-divirioeumană a ,Mîntuitorului, vechea făgăduinţă mesianică, făcut~ pri",
muluizom, la căderea lui din starea-i primordială de perfectă concordanţă
!;-u, -voinţa divină, :,eraprin aceasta ţinută şi încheiată. Acesta este şi în-
ţelţşul acelui sfîşfdor c~vînt, rostit de Mîntuitorul de pe Cruce, în dipa
~K,rtl(')riişale ~~'<<lŞăvîrşjtu-s-'3 !». Prin acest suprem 'sacrificiu a,I omenităţH
<din pe,rşo.ana. A1întuitorului -omenitate .ridicată la supremaci potenţă
.~i<~şe~t~ prin îmbinare? ei cu fiinţa divină, în aceeaşi persoană a Me-
,~I~rl,a~tul strict al răscumpărării se împlinise şi Invierea nu mai era ne-
 lCONOMJAŞI ROADELE INVIERH DOMNULUI

e€sară. Răscumpărarea se efeduase fără ea, şi ea era suficientă şi fru~·

;tuoasă şi fără ea. Dacă totuşi Crucificării şi morţii le-a urmat Invierea.
aceasta constituia un pluS' de bunăvoinţă din partea Divinităţii, căreia îi
a'parţine, în propriu, atît actul şi posibilitatea învierii trupului .,..- acum
,proslăvit al Mîntuitorului, cît şi cel al nostru, al oamenilor. Un plus de
bunăvoinţă, care e totul. El dă tăria, noutatea şi specificitatea religiei
creştine. Acest «plus de graţie» înseamnă nu. numai :r'eaducerea omului
Ia vechea-i stare de la creaţie,ci şi o nouă creaţie a lui, o nouă naştere,
înfăptuită prin Taina Botezului, prin care noi - creştinii - devenim păr­
taşiai împărăţiei cerurilor. Cuvinte,le Domnului către fariseul Nicodim,
sînt dare şi precise: «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,
nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan III, 5).
Fără aoest plus de graţie, rod al Invierii Domnului, cr'eştinismul nici
n-ar fi existat. Acest plus de graţie din adul Invierii Domnului constituie
.garanţ-ia învierii· noastre, ca şi tăria cu care creştinismul a înnoit lu-
mea. Certitudinea că, înviind Domnul şi noi vom învia, a schimbat total
planul pe care se situau vechile religii, prefăcîndsimpla adoraţie a lui
Dumnezeu în cea de «părtăşie cu El, în împărăţja Sa, pentru care şi noi
vom învia» (Petru, Ep. II, cap. 1, 4). Cum va fi această înviere a noas-
,tră, ne-a adeverit-o Domnul însuşi, prin Invierea Sa, cu «trupul pro-
slăvit», în care «:ne vom îmbrăca şii noi», cei arvuniţi împărăţiei Sale
veşnice, prin graţia Invierii Sale. «(Căci dacă cu acest trup stricăcios al
nostru noi toţi vom muri, atunci, cînd va suna trîmbiţa de apoi, noi toţi
vom acest trup stricăcios al nostru îmbrăcîndu-'se în nemurire».
{:um ApQstolul Pav,eltaina învierii noastre (Corinteni l, cap.
XV, 52-54). şi mareJ'e mesaj adus de Mîntuitorul omenirii,
salvată prin tirania morţii veşnice, şi arvunită prin In-
vierea Sa, vieţii al învierii noastre, mesaj recIDn"
forfant şi vivifiant, a nebiruit, cu care el
.a înfruntat si a a umbrit
şi depăşit ve'chile nici una
din religiile vechilor stareacIa-
nkă sau tribală, fie 11I;est stadiu de evoluţie a
societăţii şi intrate în statalăi a el, nu cfia-
deau în reaiitaiea sau învierii morţilor. Aceasta,
chiar dacă credeau într-o după moarte, cum şi era
cazul, începînd cu cea mai de religie naturală, ca în
animism şi totemism, şi pînă elevată formă a ca în reU-
naturaliste şi politeiste de înaltă civilizatie si cul-
: grecii şi romanii. totemice îngrijeau' de ' morţii
lor, ale căror spiritelor,binevoitoaresal1 răuvoi-
toare, 'spirite care trebuiau spre a Je asigura şi menţine pro-
tecţia binevoitoare, cum era 1n fie spre a le înlătura sau
îmbuna mînia sau reaua cum era fetişismul. <<lCul-
morţilor»-prezent de-a istoriei omenirii-, dacă implică
credinţa în dăinuirea, după moarte, a spiritelor celor defuncţi, nu o afirmă
nu o implică şi pe cea C1. înviert:i morţilor, pe care, de aitfel, nu o cre-i
 Prof. IOAN GH. SAVIN

deau nici posibilă, mC1 necesară şi nici uUlă. Străini de ideea învierii
morţi.lor erau adepţii brahmanismului şi budismu!ui, car·e lăsau să se di-
zolve în marele neant al' lui Brahma - Nirvana budică - sufl.ete:e ce:-o;f
adormiţi şi trecuţi prin moartea trupului în imperiul liniştei eterne, care
era marele Brahma, el însuşi o pură abs·tracţie, de aHcum. După cUrl1
străini de ideea învierii erau egiptenii, cei adinc împătimiţi de viaţă şi
de aceea atît de temători de moarte, care-şi aduceau, la ospeţele lor,.
mumiile, bogat împodobite şi meşteşugit îmbă.lsămate, pregătite astfel
pentru eterna linişte a celor defuncţi, spre a-şi aminti astfel de vremelnicia
vieţii, şi a-şi cîştiga bunăvoinţa nenumăratelor zeităţi, în faţa şi prin
vama cărora treceau sufietele defundilor, înarmate cu acele iaimoase
<<lCărţi a,1e morţilor», .sortite să le ape~e de curse:e întinse în ca:ea lor
de zeii înşişi. După cum, în invierea morţilor, nu credeau nici eIinii şi:
nici romanii, care-şi popu!aseră templele, ca şi casele, cu o atlt de bo-
gată şi variată lume a zeil.or -- replică potenţată şi idealizată a vieţii
pămîntene -, dar care-şi imaginau lumea celor trecuţi din viaţa pămîn­
tească, ca o «împărăţie a umbre:or», în care sutetele c'elor defullcţi dăi·
nuiau şi lărmuiau fără nici un sens şi despre care Dante ne dă -o atit
de plastică şi tragică descriere, în a sa «Divina Comedia».
Şi iarăşi, în această înviere a morţilor nu credeau nici iudeii, care-şi
disputau, . în sinagogi şi pieţele publice, părerile lor contradictorii asupra
invierii morţilor, învier-e pe care, unii ca saducheii, o negau făţiş, sau o
ironizau, ca în pilda cu femeia măritată, succesiv, cu 7 fraţi, pildă
spusă 'lVEntuitorului, pe care-L ispiteau să le răspundă, căruia dintre ei
va aparţine femeia după înviere; iar alţii, ca Iariseii şi cărturarii, de pe
vwmea Mîntuitorului, o minimalizau sau o ocoieau, înlocuind-o CU subti·
lităţi şi arguţii exegetice, asupra texte:or referitoare la posibilitatea în-
vierii. Şi dacă totuşi, apariţia unor a dintre cei adormiţi şi primiţi în sînul
lui Avraam era socotită posibilă şi concedatd ca atare, prin revenirea pe
pămînt a lui Moise sau a profetului Iiie, pe care-l şi v,edem apărînd la
Schimbarea la Faţă a Mîntuitorului, pe muntele Tabor, acestea erau pri-
vite ca privilegii particulare şi personale, acordate unora dintre cei drepţi
şi nu tuturor. Aceste apariţii şi reveniri, cu anumite misiuni speciale,.
nu erau învieri reale, de care să beneficieze natura umană, ca atare,.
întreaga lume a celor adormiţi în Domnul. Misiunea lor, o dată îndepli-
nită, ei se re:ntorceau, în aceeaşi împărăţie a morţii, în sînul lui Avraam,
în Hniştea eternă - cei drepţi, în Gheena focului nestins - cei nedrepţi.
Asupra posibilităţii învierii morţiîor discutau şi se certau şi creştinii din
Corint, cei mai mu1ţi dintre ei <proveniţi dintre evrei, ,şi de curînd trecuţi
la creştinism, cărora li se adresează ApOSTolul Pavel, în Întîia sa Epis-
tolă, amintindu-Ie că «ldacă nu învie mortii, atunci nici Hristos n-a în-
viat» (I Corinteni XV, 16), iar «dacă El' a înviat, începiHură a învierii
noastre, a tuhuor, s-a făcut» (I Corinteni XV, 20'), «Invierea Lui fiind
garanţia şi arvuna învie,rii noastre a tuturor». Căci numai prin Invierea
Domnului - «eIinilor scandal şi iudeilor sminteală» devenise posibilă şi
învierea noastră, virtual, pri n moartea Sa de pe Cruce, relol, prin Invie-
rea Sa din mormînt.
 După conc-epţia creştinş, moartea trupească -cu .toată patetica tîn--
guire de .Ia 'serviciul înmormîntării ';..- nu 'e ,decît un acCident, ea neapar--
ţinînd iniţia:, în chip determinat, ,primu:ui qm creat., Căci deşi moartea"
revenea, în chip, fatal, omului, .ca odcărei .alte creaturi, totuşi, printr-un
act spedal de bunăvoinţă din partea Creatorului, acordat primului, om;
- coroană a.creaţf.ei Si:lle şi pu.rtător a,i«Chipului şi asemănării Sale»
prin s1,lUetulce-i ap~arţîne; omulpuiea să moară, atît timp cît putea sa~
nu greşească, cum sună acel «posse non mori» şi «tposse non peoca:re», al
teologiei medieva:·e, adoptat şi răinas şi în dogmatica cre'ştină ortodoxă •.
Acest.dar 'supra-adaus «donum superadifum» al posibilităţii nemuririi.,,,
dalomului din chiar clipa creaţiei, era 'eficient atît timp cît omuler:"
inperfedă concordanţă cu voinţa Creatorului, adică nu păcătui a; Primul'
om~g:-eşind,ac~astă concordanţă s-a rupi, graţia supraadăugată, s-a pier~­
,QuJ şi moartea s-a înstăpînit în primul om şi prîneI în toţi urmaşii lui","
nu ca un blestem; ci ca p:erder,ea unui favor, omul reintrÎnd doar în sta-
.rea;i natural ă, căreia moarf.ea-i era şi firească şi fatală. De aceastăsoariă
nu era afectată însă si «)scînteia divină din om» - sufletul, care em:
prin natura sa - nemuritor şi rămînea ca atare. . '. .
Prin Jertfa depe Cruce, a nouÎui Adam - Iisus Hristos -, greşeala­
ve-chiului Adam fiind ridicată, s-.a r'edat omului nu numai iert are,a , dar'
şi posibil:tateia nemuririi trupeşti în o viaţă viitoare, însă, fără a se ,sus-
penda sau infirma pdn. aGeas~a rînduie:i1e, firii, rămase în vigoare şi
satisfăcute prin moarte,a noastră corporală, temporară. Căci şi «aces.te,,·
trupuri induhovnicite, se vor scu:a cînd va suna trîmbiţa învierii tuturor»,'
şi va fi «c'er nou şi păm:nt nou», tlup,ă zisa aceluiaşi Apostol Pavel,
«Căci cu învie:-ea nou!ui Adam, HristQs Domnul, prin Care au fost piro-
nite pe Cruce păcatele tuturor fiilor vechiului Adam, 'Sfărîmate au fost
,şj puterile morţii, iar .noi am dElV'enit fii ai Învierii.şi părtaşi ai împără:"­
ţiei Celui car~, din morţi înviind. şi mOartea prinm.oarte călcînd;pouă.·
viaţă veşnică .ne-a dă,ruib, cum spune. S.fîntul Ioan Brisostom şi cum
cîntă imnclogia creştină.În stihurHe de laudă de ziua Invi~rţi. '
. Pentru prima oară răsună astfe·! în 'lume acest' mesa'j a.l învieriI'
t10astre - ,a tuturor; a eliberărHnoastre, de sub tirania şi groaza morţii
. şia p""artidpării noastre la ci nouă viaţă, cea din «împărăţia cerurilor»,
deschisă oameni1or prin Invierea Domnului. Cu acest mesaj şi sub această
p'erSipedivă, care schimba toi,al însuşi' cQnc'epiu! despre viaţă al lumii vechi ..
;l~rgindu-izări:e \şi pdenţiindu:i puterile, dind un mai înalt ţel şi 'O nouă'
înţelegere vieţii, atît ce;.eide aici cît şi .ce:ei de dincolo, creştinii au în~
fruntat toai-e adversităţile'şi au înlăh:trat toate oprelişti1e, care li se'
pusese în cale, însîngerînd arene1e, în c,are erau daţip,radă fiarelor, sau
lU.m.inînd, cu torţele vii ale trupurilor lor martirice, grădinile de desfă­
a.le c'ezaŢi1or Romei imperiale, şi .aufăcut să triumfe noua lor .cre-
: rei a creştină, religia păcii şi a iubirii, în locul urii, exp10atăitif
religia înţelegerii şi înfrăţirii, religia bilcarieişi a vieţii, şi
şi a negaţiei vieţii; reli,gia învierii şi nu a morţii veşnic:e~'
bunuri ,.erau roade ale Invierii Domnuhti, şi prin eleic'!'eş ..
• a. biruit. şi a cucerit lumea ve-che, întemeind-ope_'cea cre$tinii~
biruinţă n-a fo~t posibilă însă, d;ecît prin eertitudil1era nezdrun--
274 Praf. IOAN GH. SAVIN

,dnată a Invi'erii Domnului, Inviere pe care au propovăduit-Q şi au ade-

verit-o «Ifără scădereş! fără tăcere» cei ce i-au fost martori, CU toată
,·atmosfe.ra de înc/leduliiaie, pe de o parte, şi de vrăjmăşie acerbă pe de
.altă parte, pe care o tr·ezea numai simpla idee a înv,ie:rii atît a iudeilor
cît şi a eliniIor, «sminteală» unora şi <<lscandal» a:tora, după zisa Apos-
tolului. Concepţiile religioase ale lumii vechi ~ inclusiv a ,lumii iudaice.,.,-
:erau atît de străine ideii învierii, încît chiar Apostolilor Domnului, ideea
Invierii Lui, li se părea atît de greu de acwptat, încît chiar atunci cînd
Mîntuitorul le~a vorbit de dînsa, în preajma Invierii Lui, «ei erau nedu-
,meriţi, zicîndu-şi: Nu !ştim ce grăieşte 1» (Ioan XVI, 18). Şi chiar după
Inviere, a trebjJit ca, unuia dintre ei, Toma Geamănul, care lipsise din
Ierusaîim la prima arătare a Domnului înviat, să-i facă EI însuşi dovmla
pipăităa rănilorprkinuitoare a morţii Sale, ca să-l convingă de reali-
tatea Invierii Sale.
NU-Î de mirare,deci,că şi creştinii din Corint, proaspăt veniţi la
. creştinism, şi. cei mai mulţi dintre ei, provenind dintre iudei, să fi avut
dispute şi ezitări referitoare la Invierea Domnului. Acest fapt a şi pro-
vocat energica şi patetica ripostă a Aposîolului neamurilor, care, drept
supremă argumentare, se dă pe sine însuşi martor şi dovadă vie a Invie-
rii Domnului, Care i se arătase şi lui, în viziunea de pe drumul Damas-
cului, viziune care a făcut din el - aprigul prigonitor al creştinilor --
mărturisitor ai «smintelii» Invierii Crucificat-ului de pe Golgota - vaj-
nicuî vestitor şi apărător, nu numai al Invierii Domnului, ci şi a noastră,
a tuturor fiilor pămîntului.
Dar dacă Îndoiala Apostolului Torna, din care posteritatea a făcut
----:-Ş1 pe nedrept -simbolul necredinţei, şi-a avut atunci tîlcul ei ediIi-
cator, pentru toţi aceia care, nefiind martori ocuîari ai Învierii Domnului,
puteau cădea şi ei în ispita îndoielii, il fost radical şi total lichidată prin
proba pipăită a Trupului Celui înviat, indoiala Corinteni:ior, iubitori de
dispute ,şi contaminaţi de spiritul practic al marelui oraş comercial din
vechea Eladă, şi-apăsirat încă germenuI, «boldul» îndoielii, umbrele şi
penumbrele ei prelungindu-se de-a lungul vremurilor. Invierea Domnului?
Poate. Ca Fiul lui Dumnezeu, El putea să facă, cum concedeau unii
dintre ac'eşti ({Iraisoneuri» dintre creştinii epocii primare, ca cei din Corint
bunăoară .. Dar învierea noastră, a tuturor, raţiunea refuză s-o accepte;
nu poate s-'o accepte. Acest,ei categorii de creştini, care nu tăgăduiau In-
vierea Domnului, ci pe cea a noastră, a oamenilor, deci şia creştini1or,
le răspunsese, retezînd-o din germene, încă din perioada apostolică, de-
tailatşi apostrofant Apostolul Pavel, ca şi Apostolul Petru, In ce!eclouă
Epistole ale lui, ca şi ceilalţi Apostoli, prin graiul. viu al predicării Evan-
gheliei, purtătoarea bunei vestiri, a Invierii Domnului, în primul rînd.
Acestei categorii de creştini ezitanţişi fi1ozofanţi, cărora li se
gase şi unii' dintre scriitorii epocii, ca Cel sus, Crescens sau Lucian
Samosata, .1e răspunde, incăde la începutul sewlului al. IUea,
imediata apropiere a perioadei apostoHce şi postapostolice,
pol'emist şi scriitor creştin Tedulian, arătînd că afirmarea şi
Invierii Domnul ui,ca şi a învierii, în genere, nu este de
 ICONOMIA ŞI ROADELE INVIERII DOMNULUI

de 0el al credinţei, care-şi are căile, motivările şi temeiurile ei

afirmarea şi proc1amareaadevărurilor sale, c.hiar dacă aceste
contravin raţiunii, sau tocmai pentrucă ele contravin raţiunii.
clare şi concise. ale înfocatului apologet creştin merită să
aduai~zate şi remeditate şi astăzi, deşi ele au fost sc:rise cu apro-
1700 de ani înainte. «IEt mortuns est Dei filius; prorsus credibile
qUla ineptum est. Ei sepul!tus resurrexit, cer turn est, quid impossibile
1. Ceea ce într-aducere ar fi: «Că a. murit Fiul lui Dumnezeu, toc-
aceea trebuie de crezut, fiindcă este de neconceput. Şi că Cel mort
lnviai, cert este, ceea ce este imposibil (de conceput) ». Cuvintele lui
care .par contradictorii, mai 1l1'ult prin conciziune a Jor, decît
conţinutul lor, prociamă doar drepturile şi căile credinţei, în dome-
reHgiei, fără a le inHrma pe cele ale raţiunii în domeniul cunoaşterii.
a realităţii. Ele sînt anticipaţia acelui «Credout inteLUgam» al
alt mare scriitor african : Fericitul Augustin, \episcopul Hipponei, ~
ee1 mai mare scriitor şi gînditor pe care l-a dat Apusul ereştin,
perioadă de precizare şi fixare a terminologiei şi armăturii
creştine. Prin această formulă asa, Fericitul Augustin a
precizat justui raport dintre raţiune şi credinţă, 'dintre religie şi
care-şi au, fiecare, domeniile, căile şi metodele Jor proprii.
raport just şi fecund, de r,€ciprocă înţelegere între ambele
domenii, corespunzătoare strudurii organice a fiinţei noastre psihice, a
rupt însă de Scolastica apuseană care, inversînd formula augusti~
Blană În cea anselmiană, prin acel «Infelligo u! credam» al lui Anselm
d(~ Canterbury, a declanşat funestul şi sterilul proc:es de oprim are a ra-
subordonată întru totul datelor c:redintei, chiar si î'nchestiuni de
natură sWntifică, cum a Jost îndecursulev111u{ mediu. Eliberată
Renaştere 'de tirania dogmei, raţiunea nu şi-al1itat vechea-i adver-
ci şi-a îndreptat, cu pasiune frenezj,€, armele şi «luminile» contra
ei opresoare : religia la rîndu-i, nu numai
ţltepJuI la prioritate, pe care domeniile, dar şi dreptul
adevăr al unora dintre temeiuri dodrinaro fundamentale.
cele vizate erau, în primul am realitatea Invierii Domnului
posibilitatea Învierii noastre, a o<:lmeni!or.
.revenea, astfel, ,la vechea poziţie ,care, exphcabilă pentru Corintenii
i·ntrati în comunita'teacrestină si nefami:iarizati, încă, cu
Evangheliei, afunci încă în' răspindire, îmbracă' forme mai
după aproape 1500 de ani de predicare 11 Evangheliei şi vie-
creştină.

al lucrarii sale: De came

Invierea lui hsus, sînt sin-
se atribuie, .o-a fost nicăieri
cu răspundere, după
si nu «absUirdum»,
, nu ceea ce este
limhile neo-
di,!] limba.
 Prot, IOAN GH. SAVlN 10

Aceasta cu atît mai mult cuc:t, între timp, se petrecuse un fapt social
şi istoric care, necunoscut Corinteni:or, cOIlstituia o învederată dcvadă a:
Invierii Domnului; r.apida răsp:ndire a creştinismuiui, aEt în împărăţia
romană, care cuprindea, între graniţele şi sub influenţa sa, directă sau
indiredă, cea mai mare parte din lumea ş~iută şi cunoscută p~nă a-tunci,
cît şi între noi:e popoare, ieşite din contopirea locuitorilor vechiului impe-
riu cu noile seminţii, venite fie din îngheţurile Nordului, ca triburi:e
germanice, fie din pustiurile Asiei, ca ce:e mongo:ice şi turanice, intrate"
toale, în raza de infiuenţă a ee:or două centre creştine: Roma veche şi
Roma nouă sau Bizanţul, ambe:e, punde de atracţie sau ţinte de cuce·
rire pentru toate aceste triburi, aflate în stare de migraţie.
Faptul central şi e1ementul determinantca:-e faci:itase şi asigurase
această biruinţă, fusese tocmai mesajul Invierii Domnului, garanţie a
învierii, într-o viaţă nouă şi fericită, a tuturor celor aliaţi în comuniune
cu Iisus, Cel răstignit şi înviat, comuniune pe care o of.erea intrarea în
sînul Bisericii Sare. Ideea dăinuirii, prin învie:-e, în o viaţă nouă şi feri-
cîtă, constituia un puternic element de atracţie pentru lumea asuprită
şi nef-ericită a sclavilor şi plebeiîor, care formau imensa majoritate a vas~
lului imperiu roman, exemplu clasic de orînduire sclavagistă a vechei
societăţi umane. Posibilitatea existenţei unei vieţi viitoar-e era nu numai
un miraj, dar şi singurul mijloc de sa:vare, de din inechităţile vieţii
de pe pămînt, atît după rînduielile păm~nteşti, socia:e, cît şi după rfn-
duieli:e şi voinţa zeităţilor cereşti, inechităţi cărora le aparţinea, prin
naştere: plebeii, sau, prin vicisitudinile războaielor :scZ,avii, aceştia din
urmă provenind adesea dIn alte stări mult superioare celor în
care căzuseră, ca pradă de război. Şi unii şi "il ţii, sc:avi şi p:ebei la un loc,
alcătuiau majoritatea populaţiei mehopoiei imperiale: Roma, ai cărei
cetăţeni liberi - vechii quiriţi sau simpli «1iberţi» îmbogăţiţi -, re-
strînşi ca număr, posedau mari loturi de sclavi, unii dintre ei cu sutele,
aceşti sclavi exercitînd, în sînul familiilor cărora le aparţineau, roluri
si însărcinări, unele din ele de a;easă tinută si încredere, ca: medici,
pedagogi, scriitori, educatori etc. Aceştia au şi fost cei dintîi care au
primit şi îmbrăţişat cu ·efuziune şi pasiune noua religie, care, de aceea
a şi fost denumită în sens denigrator, de vechii detradori ai creştinis­
mului - un Lucian, Ce1sus, Crescent - şi de Tacit însuşi: religi.a scla-
vilor. Prin aceşti sclavi însă, noua religie a pătruns în cele două insti-
tuţii care făceau tăria imperiului roman, în vechea lui orînduire: Pa rniti:J ,
- sub forma aristocratică a Gintei, şi puterea militară: Legiunife. Din
clipa în care, locul zeilor casnici - Larii şi Penaţii -, care ocroteau vatra
romană, a fost luat de Iisus, pentru car-e nu mai exista nici rob, nici
barbar, nici serv, nici stăpîn, nici iudeu, nici elin, toţi fiind <<Jfii ai ace-
luiaşi Tată ceresc», vechiul imperiu îşi încheiaseexisi-enţa.
Aceste inechităţi sociale, ajunse la maximum în timpul apariţiei
tinismului, au creat mediul favorabil pentru primirea şi răspîndirefl
religii, car,e preconiza schimbarea acestor stări. Nu-! de mirare
printre partizanii unei astfel de teorii, ba -chiar ca primul
~i, a fost un om al Bisericii, un t-eolog-c1eric, pastorul protestfmt
 lCONOMJA ŞI ROADELE INVIERII DOMNULUI

teoria conţine în sine şi o parte de adevăr. Dar numai o parte.

parte o deţinea Invierea însăşi. a cărei reaiitate făcuse posibilă
rapida răsp:ndire a noii religii, cît şi tenacitatea, dusă pînă la
cu care noii mărturisi+ori ai Invierii - sc1avii şi piebeii încreş­
- au păstrat-o, au apărat-o şi au răspîndit-o .
.Acest fapt îl consemnau şi-! accentuau vechii scriitori şi istorici creş-
ea::e făceau să coincidă chiar începutul erei creştine cu cea mai crudă
n1 persecuţiile îndreptate contra creştini:or de împăraţii romani, cea
lei! Diodeţian, ~ d~ci cu 284 de ani mai tîrziu, decît data reală a înce-
erei creştine, ca;:-e era Naşterea Mîntuitorului; căci se zicea,
martirilor a născut Biserica creştinilor».
în u:timă instanţă, acesta e adevărul. Căci dacă stările sociale
roman, aceleaşi în toată lumea veche, stări de asuprire şi
a muncii celor mu:ţi şi oprimaţi, de către cei puţini şi pri-
ofereau cadrul şi puteau constitui cauza ocazională, cauza in-
a procesului de acceptare şi rapidă dezvo:tare a noii religii, nu
mai puţin adevărat că elementul precumpănitor, e!ementul esenţial,
eficientă - cum se zice în logică -, care a dus la biruinţa noii
a fost noua religie însăşi, prin dinamica interioară a ideii Invierii,
tare era şi acţiona independent şi în afara procesului exterior, al
social, care favo:-izase acceptarea şi răspîndirea ideilor de bază
rel:g'ii: mîntui:-ea şi înnoirea noastră, prin Invierea M:ntuitorului,
le fi crease. Tărifl şi perseverenţa cu care s-a impus noua relig:e
credinta în real itatea obiectivă a faptului Invierii, cărui a mediul
existent îi of.erea condiţiile favorabile; acceptării şi răspîndi:rii în
imperiului.
ta rezu:ta şi din faptul că ideea Invierii a fost acceptată şi apă­
la martiriu, nu numai de straturile de jos, victime aîe mediului
ci şi de aEţi'a din straluri:e de sus, deci beneficiari ai acestor stări
Tfîcchitate socială, patricieni şi curteni, înalţi dregători şi mari ca-
de osate, care nu mai puteau fi atraşi de mirajul unei fericiri
viitoare, - fericire de care să fi fost lipsiţi în viaţa de aici.
de ,realitatea Invierii Domnului, în care ei credeau, fără
umb:-ăde rezervă,sau a vreunui alt imbold sau mobil, decît cel
'"._,,:~.,~".~: iar învieri, în o viaţă viitoare, Încoronare a vieţii lor pămîn­
prin conjug.area ambelor elemente: ce.l al Invie:-ii Domnului,
parte,şj cel al mediu:ui sodal, favorabil râspîndirii noii religii,
~~(1litr:ldicţiil e ine;-ente vechii orînduiri sociale, pe de altă parte, se
. adevărul integral al biruinţei şi răsp:ndirii creştinismului în
Îmhm-grec:o-romană, lume aU de ostilă totuşi noii religii, prin
prin ideologia ei, ca şi prin conducătorii ei.;Că rolul pre-
în acest proces comun, revenea adevărurilor doctrinare ale
:;;1 în primul rînd mesaiului Învierii, rezultă din fapîul . că
persistat şi după ce stărCe care-i favorizase acceptarea şi
în si:-att:1rile um:!e a:e lumii romane îşi pierduseră, în mare
şi rigiditatea lor. Căci de o totală dispariţie a acestor
cu biruinţa creştinismului, CU greu se poate vorbi, cU toată
 PrQf.. IOAN GR SA.VIN

'st<lrea de totală contrar,ieiateîntreprindpiile creştine şi vechile stări s\)'l-

~jale,existente încă,. Cum. de o schimbare bruscă şi imedIată a: acestor.-
\Stări nici nu puteati vorba, de' altfel, deoarece' ea implica. o .acţiune de:
violentare şi de precipitare a, unui proces în cursdeleniă transformare,.~
viol'entare contrară 'spiritului pacific al Evanghe{iei şia .,p'rincipiuluiiu~
birii dintre oameni, care .stătea)abazanoii r,eligii, iar o adaptare a ei 1&
vechile stări de inechitate socială ar fi fost egală cu propria ei desfiin"
ţare, din partea conducerii Bisericii. s~a ales calea de mijloc.8: le,tltei, d.ar;
progresivei tr:o,nşformări. Gţ societăţii, prin tmnsfoinzarea interioară .Ia
-sJ,I,lui, căruia în chip .·firesc trebuia sl:\... i urme'ze ,şi aceea ,a colectivităţii, .a'
societăţii. Aceasită transformare era de la sine înţeleasă şi socotită<c<;l ,nece..
sară. pentru mărturisitoiii noii reli,gii, dacă ei voiau ,să, beneficieze de rda-
deie. Invierii, Domnului,; p,r,apfia lor înviere şi inir<.lre în «împărăţia cer
rilor», ve'stită de Evangp'elie. • " "
Că această cale aleasă nu 'a dat toate ,roadele scontate, sau nu. şi . ~da,t
Lncătoate aceste roade, eun dlJreros adevăr. Dar Bun adevăr.. Vechea orîri,...
quire sclavagiştă s-a trafLsfor:rnat în ce-a feudală, qin perioada evmedieval~
perioadă bîntl,l'ifăi. de, furia interITIinabilelor războaie peligioaseşi .domi"
nată de setea. de. domin~ţi:e .politieăa cezampapismu:ui apus~'an, perioaq·a
leudală transformîndu-seîn cea capitalistă din perioada actuală, în c,.?r~
,ve-cbi.le stălride'. ineehitate . soCială, de exploatare' dintre ela'se .şi d~răz;­
bp<;li~ dintre n~am.uri· .continuă încă, deşi sub alte. forme' şi sub alted:enl,1-
. miri dedic cele. din. lumea .veche precreştină sau necreştină.Şi aceasta dUH~
'ap:t'(l,ape qouă mii de anide_predkare a eg.aJităţii'şi il,1birii dintre. şj
;dintre neamuri, de către Biserica. creştină; ..~nlRCde împlinirea.
riIlQrşi obligaţiilor evangheIice de i(<lridicarea celors.Iabi» şi de ..
c~lor tari», de apărare-a exploata.ţilol'şi Îqfruntar;ea exploatat()rilor,
îritronareapăcii şi . abolirea războaielofi istoria a inregistrat şi ne.-a
fr:at amintirea bisericilor Iatifundiare, mîl1ăsîiorilor pos.esoare de
a ordinelor căLugăre'Şticurînduieli mHitare,-cum er,au ordinele
rilor.Teutoni 'sau Templieri, .cuceritori si aservitori de teritorii şi nn,n.n"rt.>
în '. slujba papaHtăţH saua monarhiilor. cotropitoare, ceea cea
'desfiinţare'a, cu răsunet, a acestor .ordine apusene, ajunse o
. pentru Bi~rica apuseană însăşi, cam le 9rease. Că (ice'ste st
stări de abuz, .de .penetraţii seculare în et:ernul evanghelic, e. adev
~le au fost însă, şi. au deturnat şi' anulat în . parte spi~itul evanghelic;.
sÎpd impresia, care II<dăinuia încă, că Biserica creştină era. mai
alături de;;elaseJe exploatatoare decît de cele exploatate. . ~.
Cauzele care au făcut CFl Biserkacrestină. să rămînă încă data
e.u îndepHnirea comandamenieiorevangheli~e pot fi. multe: ritmul .
procesul.ui dQ trans.îormare int.erioarăa omului pe calea religiei,
ficienta putere. a armei cuvîntului, u,tilizată de slujitorH Bisericii,
viJ)a acestor slujitori, poate; vitregia vicisitudinilor istorice, CUlTI; a
invazia islamkăînpartea răşăriteallă etc. Intre aceste cau.zeestli!:
număr.ată Şi, în special, invocfltă, prezenţa ideii învie'fii noastre şi
unei vi@ţLviitoare, Jnannăturadogrrmtieii <!reştine. Se zice . .
·:Qacă ideea.uneifericiriîno.viaţă Vi:itoare a.fost ac~aeare 3.atras
 ICONOMIA ŞI ROADELE lNVIERII DOMNULUI 27S"

a olaselor muncitoare şi a sclavilor, spre religia creştină, tot

,aceea care le-a domolit, ,le-a înfrînat avîntul de luptă pentru:
stărilor vitrege de aici, aşteptînd fericirea lor în viaţa viitoare".
posibilă prin înviere. De aici şi dezinteresul faţă de viaJa de
prin grija pentru viaţa de dincolo, şi acceptarea stărilor de suferinţă:
. în vederea căpătării unei fericiri integrale şi eterne în viaţa de
Aşa că ideea învierii, nu numai că nu a uşurat şi a schimbat 7

nedreapta orînduire sociaiă existentă, ci a agrav,at-oşi a perma-

.pr in transplunerea realizării fericirii de aici - în vi,ata de din-
Aşa că noul pecare-l olerea acestei lumi nefericite noua reHgie.
de fapt anulai prin transpunerea şi reaîizarea lui în o a:tă lume şi ()
Ui viaţă, aceea din împărăţja cerurilor, vestită de Evanghelie. Mai mult
înitrucît se credea că fericirea din viata de dincolo va fi cu atît
mare cu cît suferintele din viata deaid vor fi fost mai mari, sufe-
de aici, de pe pănlînt, a ajuns a fi socotită ca o condiţie neces.ară,
un preţ al fericirii viitoare, către care fericire se poate ajung,e mai
şi mai sigur prin desprinderea de bunurile vieţii de aici, fie prin::
,~ttfi:~rinţe şi privaţiuni voluntare, fie prin martiriul pentru credinţă, mar-
dorit şi căutat chiar, pentru dobîndirea acestei f'ericiri din viaţa vii-
tOjC!rC'. De aici vălul aCţ)la de tristete mohorîtă, care se furisase în sînul"
(;!'oştinismului primar, care contrasta cu suava frumuseţe şi 'superioar<!t,
pn;ţuire a vieţii, care se desprind din Evanghelii, ca şi din toată viaţa'
f1ihnîntească a Mîntuitorului. Aceste tendinţe şi curente erau însă dena-
btrări ale creştinismului, contfiare spiritului, ca şi doctrinei creştinismulur.
l)iii l'lce.ea Biserica creştină a respins şi 'condamnat, atît ascetismul şi rigo-
exag,erat al montanismuluÎ, căruia i-a <Căzut victimă, între atîţia'
şi f.ecundul scriitor creştin Tertulian, cit şi zelul excesiv după martiri!1'
unora dintre creştinii din perioada persecuţiHor, martirajul fiind în-
numai atunci cînd ,el era singura cale de a evita abjurare,a de la
Şi chiar mcnahismul era o stare de excepţie şi după «Isfat evan,·
şi .nu o normă generalii, .o poruncă de vieţuir,e creştină, stare în-
doar cîtorva care se jertfeau pentru binele celor mulţi, şi nu pen-
egoistă mIntuire personală. Modelul de viaţă creştină era cel ar
oneste, pe care o recomandă Apostolul Pavel, dîndu""1se pildă pe:
lnsuşi, care-şi cîştiga existenţa prin truda mîinilor sale, fiind îm-
de coşuri (sau corturi) ,şi cel al uieţii de familie, pe care-1 reco-
marele monah Antonie, tînăruluL care-şi căuta fericirea şi mîn-
refugiul de viaţă, în monahism 2.
cu toată oponenţa doctrinară a Bis:ericii faţă de aceste curente
nle ascetice, strecurate în rîf!dul creşt1nilor, oponenţă dictată clEI'
generos şi luminos al Evangheliilor, ca şi de largi'le perspective
Ellie pilduHor, în acea's,tă privinţă, cunoscutulI epi'sod <din via1a SftntulJui Antonili~
11'jţC~j"~1,!l17'ti~ll,1 vietii mona,halle din Biserica ră'sărite'ană. Marelui monah, <oa,re 'se retrăsese tn'
:.l'!hetice ale EgilptUilui, i se prezenbse 'un tînăr dornic de a-şi găsi fericirea.
de retrage-re a monahismului. Antonie îl luă şi-il duse cu ,sine tn .ora~ur
mijlocul Ulnd modeste familli.i de cizma!"", pe care·,lgălsi l,a malsă, mcOll·
copii ai săi. «lată adevărata viaţă creştinească" caIfe·ţi poa~e oferi feri..
() C.;Mlţî, tinere. Fă iaşijdeăea şi vei găsi adeNăJr:ata .fericire».
'~Z80 Prof. IOAN GH. SAVIN 14

deschise asupra lumii şi vieţii de actul Invierii Domnului - El însuşi

fiind supremul triumf al vieţii, - tendinţa aceasta de dep:-edere, oa::-ecum.
a vieţii de aid, în comparaţie cu «viaţa de dincolo», - viaţa de aiCi fiind
. socotită «o vale a plingerii», după stihuri;e funebre dela se:'viciul Ynmor-
;mîrttării, persistă şi astăzi, fie In forme:e, unui misticism exagerat şi une-
·ori aberat - al unor sede reiigioase, - care, deşi ieşite din linia nor-
malăa creştinismului, se intitulează, totuşi, creştine,..-', fie jn fElul de
a înţe:ege şi a pradica creştinismul, al unor temperamente, predispuse
spre atitudini excesive, care se manifestă şi în atitudinile .. lor reJ:gioase.
Acestea sînt însă devieri de la tiniajustăa doctrinei creştine ortodoxe,
atitudini pgrsonale şi devieri temperamentale, care nu-şi găsesc. nici un
reazirnşi nici o Justificare în doctrina c:-eşfină, în genere, şi nici în ideea
învierii şi' a unei vieţi viitoare, pe seama cărora se pun, adesea,.aceste
manifestări.
Admitînd si enuntîndexistenta unei vietii vîitoare, crestinismul orto"
<lox nu de'preci~ză viaţa deaid d~p'e păm:nt,de dragul fericirii din viaţa
viitoare, Căci această fe:-icire din viaţa viitoarenll scpoate căpăta decît
.in funcţie de viaţa de aici, de pe părnlnt, eare viaţă trebuie armonie, rod~
nic,eroic şi integral trăită, spre a o face vrednică de feridreavieţiide
.dincQ:o, din. împărăţiaceruriîor, Creştinismul nu este, doar, religia ne-
gi:irii, . sau de.1)recierii vieţii, dUlpl~ cum ea nu eSTe reiigi;1 dimÎnuării sau
. suprimării frumuseţi10rşi bucurii:ordin ea, fie a celor fizice, fie a celor
sufleteşti: etice, esfe'Hce sau intelectuale.
Şi dacă, la începufuri:e ei, cînd religia creştină: era în luptă grea cu
reJigii:epoIiteiste,profe.sate sau profeguite. de conducătorii de state, de
. cei ai impedultii roman, mai ales, ea a interzis membrilor ei anumite
plăceri, cum erau asistarea la spec.faco:ele teatrale, sau participarea la
petrecerile pub1ice populare, aceasta o făcea fie din pricina continutului
mitologic, păg:n, adesea imoral, al ce:ord:ntîi, cum erau bacantliele sau
'fupercaliile, fie din pricina caracte.:-ului crud şi inuman al ce:or din urmă,
cum erau Jupte1e gla;diatorilor, Între ei sau cu fiarele sălbatece, din are-
neleromane.
Rigorismui creştin era mai degrabă reversulrelaxi:irii morale a vechii
alcătuiri socia;e, decît reflexulevanRhelical .moduÎui de viaţă creştin,
cerut .de doctrina cţ.eştină, pentru cîştigarea fericirii, fie din viaţa de aici,
fiepent:-u cea. din viaţa viitoare" Numai dacă se ignoră suava poezie a
Evangheliilor şi inalta preţuire şi înţelegere a vieţii, care se desprind din
.ade'e vieţii Mîntuitorului,. redate de Evanghelii:e. canonice, s-ar putea
vorbi de o sărăci:-e, de o. depreciere a vieţii. pămînteşti,prin suprap:-eţu~
ireaşi aşteptare~ vieţii şi fericirii cereşti. Cuvinfe:e Mîntuitoru:uI i «Cău­
taţIintii împăi"ăţia iui Dumnezeu şi drepfafeaLui şi toate c€l~lalte (bu~
nurfIemaferiaIe,n. pr.) . se vor adăuga vouă» (Matei VI, 33), nu în-
seamnădep.recierea bunurilor materiaie, ci numai prioritate,a bunurilor
spirituale,faţădece'emafe:-iale;care bunuri sînt la feI de
vi~ţaînsăşi. Căci to,t Mîntuitorul zice în ace1aşi capitol
lui Malei : «tA unu esf.e vt1aţa mai de preţ dec~thranaşitnlpul
~;( ,Matei VI, 25). De altfel, căpătarea împărăţiei' lui Dumnezeu e
 ICONOMIA ŞI ROADELE INVIERII DOMNULUI

dreptă'ţii Lui şi nu de simpla inv·ocarea numelui Lui. «Căd

ce va zice: Doamne, Doamne, va şi intra în împărăţia ceru·
cel ce va .face şi va învăţa, ace: a se va mîntui». Viaţa de pe
nu ne-a fosfdaiă, de Cel Ce ne-a cre ai, pentru ca să ne fie piedicit
noastre, . Ee în viaţa de aici,. fie' în cea viitoare, ci ca prin. ea
mulţumită şi l<:!Udă Creatorului, gustînd şi Înmulţind spler.-
din ea, căci tot ceea ce a creat Dumnezeu aJost «bun
Geneza (1,31).
Cj'eştinismuî, care prin Jertfa şi Invierea Mîntuitorului a readus pe
ladrulJluseţea firii celei dintîi», nu a desfigurat viaţa, transfigurîrul-o.
prelungirea ei dincolo de moartea trupu:1ui. Din con1tră. Prin Inviere,
capătă un mai adînc înţeles, o mai înaltă semnificaţie decît simpla
a unor legi şi procese biologi'ce şi socio:ogice, pe care insul le
+"H~"'+"'~" trăind, şi ,de care se desface murind. Pesfe'aceste legi, împlinin.
şi depăşindu-le, lnălţîndu-le, potenţîndu-le şi sfinţindu-le, se
prin perspectiva învierii' şPa unei vieţi viitoare,elementul răs­
asupra felului. cUm a 'fost trăită această viaţă de pe pămînt!
fost dată omului ea un bun, ca un dar, care trebuie astfel tră·
să corespundă misiunii ce i s-a încredinţat de Cel ce l~a creat,
«coroana 'creaţiei Sale». Acesta şi este adînC'ulînţeles al para-
cei zecetalanti. Acest bun, acest dar - viata - trebuie restituit
binele ~ăvîrşit pe pămlnt, pentru a fi vrednic derăsplafa
ceruri .. Căci,după doctrina creştină, moartea. nu e . un . final,
Ci -o trecere spre o nouă,viaţă - ţin~ă şi încoronare: a vieţii de

săHe, înlr-adevăr,petspediva unei vieţi viitoare, rezervate omu-

inutilă, şi dăunătoare chiar, vieţii de aici, căreia i-a
bucurii!e şi i-a scăzut, dacă nu i~a anihilat cu totul, eforturile
şi realizare, eforturi în lbc se concentreze ". pentru
şi creşterea vieţii 31el, cheltuiesc pentrţ! cîştigarea unei
Iedciri din o viaţă pentru care· e negliJată şi repudiată
~lid ? Un răspuns dat întrebării n-ar fi,. întru totul,
adevărului, deşi unele şi denaturări ale doctrinei şi
creştine l-ar îndreptăţi, Creştinismul, în sine, însă nu.
n15111u1, în genere, şi ideea învierii noastre, în special, nu numai
comprimat şi îngu5tat bucuriile şienergiiie vieţii, ci le-a mul-
tOllificat, înălţînd şi înnobilînd pe unele, solicitînd şi facilitînd.
Fiindcă, dacă în creştinism accentul central al existenţei noas-
viitoare, care e ţinta finală, către. care tinde şi se în,
aici, această viaţă, trebuie integral trăită şi cît
fiindcă de deplinătatea şi Clalitatea vieţii dea/ci de,
de dincolo. Căci viaţa, după concepţia şi doctrina creş­
nici nici osîndă, ci un bun dat,care irehuie trăit,
In această ancorare a vieţii noastre depe pă-
viitoa;€ stă toată măreţia, dar şi toată '.gravitaieâ
larg şi luminos deschisă deasupra noas-
răscumpărării şi'minunea invierii Dom-
 Prof. IOAN GH. SAVIN

eului, viaţa noastră, nu mai poate fi înţeleasă şi trăită ca o agreabilă şi

uşuratică strecurare printre ani şi zile, ci ca o misiune de îndeplinit şi ca
4.) datorie de restituit, Ceiuicare pentru noi a pătimit şi pentru noi a şi
inviat, deschizindu-ne prin Invierea Lui, porţile împălrăţiei Sale veşnice ..
Sub perspectiva Invierii Domnului, viaţa noastră, fiinţa noastră, fap-
tele noastre, năzuinţele' noastre capătă ceva din dignitafea Eternităţii şr din
sanctifi.carea TnalTlscendenţei, «firea noastră părtaşa firii dumnezeieşti fă­
cîndu-se»' cum zice Apostolul Petru, in a doua sa Epistolă sobornicească.
Salvarea noastră de sub frica şi eternitatea morţii, ca şi eliberarea
noastră de sub puterea instinctelor, înălţarea noastră spre culmea sfin-
ţeniei, participarea noastră Ia <<!împă:răţia oerurilor», întemeiată şi făcută
accesibilă şi nouă, creştinilor, prin invierea Domnului, «Îndumnezeirea»
noastră, sînt roadele şi marea iconomi'e a. !nv.ierii Domnului. Pe ele stau
toată armătl.l,ra Dogmaticii creş'tine, ca şi toată tăria. Bisericii creştine.
Aceste roade sînt prezente şi active ,pentru toţi, deci şi pentru cei ce nu
cunosc sau nu acceptă realitatea Invierii «Fiul. Omului» nu a înviat
numai pentru o parte, sau numai pentru unii, ci pentru tort oamenii, deo-
potriva, şi, roadele rnvierli Lui ::-twall şi se răsIrîng peste «toată
făptura», care toată i!Hl îndumnezeit prin ea» - cum cîntă
imnologia creştină minunea Invierii. De aceea şi sa-
lutul crestinesc a Îrivîat!» e adresat de Biserica crestină tuturor
oamenilo'r, chiar răspunsul «Adevărat a înviat!» e d~t numai dIS"
l4nii. Dar dacă e o întrebare firească se impune: sînt roadele In-
vierii active şiefedive, măcar pentru aceşti «adeveritori» ai Invierii
Domnului?
Mîntuitorul, înainte de Patima Sa, 1e.-a spus Apostolilor: «Poruncă,
nouă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii, căci după aceasta vă va cu-
noaşte lumea că sînteţi ucenicii Mei», iar după Inviere, la Inălţarea Sa.
le-a spus: «Pacea Mea dau vouă, pacea Mea.] as vouă» - pacea şi iubirea
dintre .'oameni .fiind cele două comandamente, cele două Testamente pe
('.are El le-a adus lumii la Naşterea Sa, şi le-a lăsat lumii, după Imri~
erea Sa.
 I
Magistrand Vasile l'rescure

PERSONALITATEA MORALĂ
SFÎNTULUI
. : VASILE CEL MARE *

numit, şi pe bună dreptate, <Neacul. deaup>

1. birmtor din persecuţiile cezarilor rornani,creştj·
va cunoaşte o vreme de înflorire teologică, ilustrat fiind în acest
de personalităţi care şi-au dat ,aporhil Jor pentru rezolvarea
probleme se puneau In faţa Bisericii şi caretereauo
rezolvare. In Răsărit, printreaeeste personalităţi se numărăl!l
rînd SI. Ioan Hrisostom şi Sfinţii Părinţi capadocieni, Vasile cel
Nazianzşi Grigorie de Nisa.
Personalitatea complexă'3! Sfîntului Vasile cel Mare s-a evidenţiat
frămîntări aIevremii, pe care le-a refledat în operele sale cu
lor . problematică, dîndu-le rezolvarea în spiritul creştinismului
grămîntările adînci, cauzate de probleme de ordin religios, mo-
economic şi social. au determinat luări de atitudini cu un deosebit
"Y"y,.,,,yt reţilist din p,artea Sfîntului Vasile cel Mare.

de ajuns să amintim casdaviaera în floare în acest veac, că

anumite calamităţi,cum a. fost secefadin Capadocia, ivirea de
sinul Bisericii, problema hogaţ'iIorşi să,racilor. cu tot cortegiul
de nedreptăţi etc., ne facem o imagine de \TIulfip,lelepro-
care-şi cereau rezolvarea.
ce vor urma vom.. . arătăm cum a stiut Si. Vasile
creştinismul, 'să conducă corabia Biseric,ii spre "liman liniştit,
cultura, să întruchipeze virtutea şi să alinesuferinţeek,
,au atras după sine "apelativul de «cel Mare», încă fiind în
1otodată, de .dtăiubire sîntemdaiori
. . . să acordăm omului. ~

r. SFINTUL - PE<!ţSONALITATE RELIGIOS-MORALA

spre autodepăşire este una elin trăsăturile caracteristice ale

Umane. Depăşi'rea condiţiilor de existenţă obişnuită implică în
care, conjugat cu aspiraţia fiinţei umane spre perfecţiune
cu eforturile cerute de acest salt, vor avea ca rezultat felul
realizare. . .
seama de diversitatea domeniilor în care persoana
desfăşura activitatea, se poate fixa un ideal in sfera
.serninarpeniru tilt(ul de Ţllalgi!stru afasttntocmită sub în·
Orest BUceVlschi, care a d-at lşiavi'zul pentru a fi.lpllIbLilcată.
Sfintului (}rigQrie de Nazianz, BUl(~ureşti, J 937, ,p.5.
 Maglstrand VASILE PRESCURE

~oric.ărui .domeniu de activitate, ş'i deci se poate vorbi de care au

căutat să realizeze idealul propus, înscriindu-şi activitatea peste liniile
de sus aia portativului. vieţii, se poate vorbi despre personalitate.
Făcînd o distincţie între activitatea persoanei şi cea a persona:Uăţii,
vom remarca faptul că personalităţile sînt creatoare de vaîor1 menite să
îmbogăţească patrimoniul moral şi material al omenirii, pe cînd persoa-
nele. îşi desfăşoară activitatea fără reliefuri pronunţate. Personalităţi vom
înti1ni în dOfl]eniul artistic, politic, ~ştiinţific, moral, religios etc. Persona-
litatea religioasă presupune în mod necesar pe cea morală 2, sudîndu-se
intr-un mod indisolubil, cel puţin în ordinea arătată aici.
Noţiunea de personalitate în general şi cea de personalitate moral~
în special, diferă de persoană nu atit prin esenţă, cît prin g:-ad,
dar această difer~enţiere totuşi îundamenta:ă 3 ş~i anume, după învă-
ţătura Sfintei noastre Biserici, Hecare om este o persoană, făcut după
chipul şi asemănarea. h1.i Dumnezeu (Gen. I, 26). Chipul lui Dumnezeu
aparţine strudurM sufletului omenesc. care, cu ajtoul harului di'vin şi prin
eforturi pwprii se face adual, reaJizînd~ ţel ul pe care Dumnezeu i .i-a dat
de la c,reaţie, adică asemănarea cu Dumnezeu. Realizarea asemănării cu
Dumnezeu este ceea ce numim personalitate morală.
«Personaiitafea morală creştină este deci persoana care, prin viata
şi faptele sale tinde să aducă la desăvîrşire 'chipul lui Dumnezeu din. ea,
ducînd o viată de virtute .si de sfintenie. Pundul cu:minant deci, la care
ea poate ajunge în viaţă este sfinţeni.a, iar c-el ce, a reaHzai-o în viaţa sa
este unsÎÎnt. Aşadar, personalitatea morală din pund de vedere creştin
ortodox, realizată sub foma ei cea mai înaltă, este sfîntul» 4.
Sfîntul, respectiv persona:ttatea relig.ios morală, nu este numai un
erou moral, cu o vieţuire fără prihană, după preceptele Evanghc:iei, fapt
pentru care El fost"ţanonizat. Calitatea de sfînt nu include în sine folo··
sirealuica un instrument pasiv al planului dumnezeiesc 5, ci sfinţenia
.înseamnă şi dinamism, vibrare nobilă şi un neasf:mpăr cald, vizînd ca
în sfera 1ui de influenţă să desfăşoare o activitate produdivă, atît în
domeniul moral cît si în cel material.
Stabiiind aceasta, înlăturăm implicit concepţia că sfîntul ar fi o rea·
lizare deplină în această viaţă, şi că sfinţenia vieţii lui ar avea un caracter
static, deci ne susceptibil de nici o desăvîrşire în continuare. Sfinţenia rean-
zaiă este doar numai o înmugurire a ceea ce va creşte şi se va desă­
vîrşi în împărăţia cerurilor 6. Sfinţenia, aşadar, nu e o calitate de ordin
contemplativ asuflertul ui, ci un produs moral haricşi o necon-
tenită.a a acestuia, cum un teolog.
2. Diacon L Likră:nja' l1, Personalitatea morală a
1937, 22.

.Personalitatea morală după

doxă, în rev. 3-4, an. 1%7, p. 239.
5. Ioan de Nazianz, IP. 6.
6. CI. A. spirifuel; în rev. «IAr vie
 PEMONALl'l'ATEA MORALĂ A Sl!'INTULUI VASILE CEL MARE 285

fi O interpretare unilaterală şi eronată a susţine că sfîntul, dată °

reaIizaLpe sine atîtdl eposibil aici pe pămInt,Jlită pe semeni, sau poate
<:hiarii dispreţuieşte pentru simplul fapt de . a . nu fi ajuns în stadiul în
se află eI. Sfinhtlînsă, plednd spre Dumnezeu, pleacăînacelaşi timp
sţ~resemenişi spre lume, revărsindu-se asupra a toate în valuri de iubire
şi lumină.
îngel1ereesteîntr-o continuă devenire, Departe ele a fi închis~
imuabile, viaţa de. sfinţenie exclude ipso factopasivitatea
static, jncluzîrtdu~se .şi. ea în.<şuvoiul în care . prin definiţie
este cuprinsă. Nervul vieţiicl,"eştine fiind iubirea de Dumnezeu şi de
iar realizarea ei m<!ximăreprezerttînd-osfîniul,şi cum iubirea
devotată, .dezinteresată,ajutorare a altuia, d)Jsă dacă e
scrificiul vieţiţ proprii 7, se Jnţelegecă viaţa de sfinţenie
dăruire de sine, qsteneală, jertfi,re de sine şi de interese proprii.
ridicarea efectivă a semenului. Această jertfelnicie este o dovadă.
maxfmăpentru{)m,este piscul cel mai înalt al depăşirii de sine.
petia cea mai preţioasă a personalităţii 8.

VASILE, MLADIŢA ORESOUTA DIN TRUNOHIUL OREŞT1NISMULUI

AUTENTIC.. FORMAŢIA SIA

Sfîntul Vasil-e s-a născut în jurul anului 330 ·la Cezareea Capadodei,
familie înstărită şi profund cfyştină. Mama sa, Emilia, prin viaţa
vittuoasă trecea în ochii lumii ca o sfîntă, iar tatăl său Vasile era
Bunicul după mamă fusese încununat cu cununa martiriuluÎ întim~
persecuţii a lui Diocleţian. iar bunica după tată,. Sfînta Ma-
ucenică a SfîntuluiGrigorie TaumaturguL Era al trei:ea fiu
binecuvîntate cu zeC'8 copii; dintre care cinci fuseseră în-
Bisericii: sora sa ('cea mai mare,mo!1~bia. Macrina, care .1a fel
ei trăia ca{) sfîntă Jnproprietatea sal Anesi, pe care o trans-
în mînăstire, trei ,episcopi: Vasile, Grigorie de Nisa ş,iPetru de
oraş· în· Armenia Mică, şi un Naucratios, .rDonah, cate muri
27 de ani. Dinfamflia persoane vor fi trecute În
Si. Macrina cea Bătrînă, Si. Emilia, Sf. Vasile, SI. Gri-
SL'Macrîna Tînără, sora lui.
fost tafăIsău,Vasile, care-f învăţă şNinţa şi reto-
cu ştiinţa cărţii,el ,a. fost îndrumat pe calea virtuţii
către mama sa, EmîHa, de bunica şi de sora lui. După ce
N" <""~ 'în .tainelecărţH, Sf. Vasile ,este trimis spre. a-şi urma studiile
•.

şcolile din. Cezareea, undecunoscu pe Sf. Grîgorie Teologul

pe episcopul Dianios, care, după întoarcerea Sfîntului
îl va boteza. Dei aici trece la Constantinopol, unde va
sofist Libanios. De ,aici merge la Atena,unde va în-
T: Bel:u, Ortodoxia ,~i activismul omului,în re\'. (,studii Teologite».
77.
G. Coman, R.olul social al mi/ei creştine la Părinţii capadocien!,
 . M8!gl4lttandVA\SILE iP~ESCURE

Grigorie de Nazianz, care sosise aici inaintea lui, cU ea.rasa!

Înaprieten.eşte fO'arte de ~;p'roape.· ~j a Căr{H" pdeienie ·a fost o blacată·lumh
noasăşi 'ip:ut':e~f;l,fQ.ă· şi nu D.isimp:t~:şc·îtiteiiei dupa· cuVll11ttt1' ~fî~tuiui9if,i;;
..tor:ie'..n=?,t.le;ten;I'4! lor,:.' ;6areva;deven:im~ri;tîtzi:Uţlasioă;'v a'fti>un.a •din . ce. a
.m~,)frrlkTI9a:se pagin~;dii1'l\ viaţa. lor ;:darşi ·un elogiuvibr;ult.,eldus;;prieteni.el.
.... Ei· ~rau«o inim(şi u.nsuttet»~ S~U«urz suflet în douătraţ!ari?~9,!!l-a Atena
'.va"i .rămîh·e patrus.au,icincf:â114; 'tlnQ~audiaz.ă. cllrsurile· .t~d11I1tn'Îtil.Ot sofişli
,·tlifttrte'rii(§13 .PrOh~ll8;sioş~li'A'shtdiat.aiciire,totjcaifi1Qzl!fiaşii:st11e'diCina .• '; .
. eezaree~L~n . ' profe'sînd{)vremeJ'et'Qrie~urnsă' d,ato'-
len.'teiii!.stl:r01 . .• .'. Jşi';!rliscuţi11ot, d}n,tre~i;;câr~s~.:~or. d,.,-
. .·.bint;jjăţJăl;oare,'1şiîn:clt~fPtă" .
af:lj~l;l~~H€).!; 'deOfriin:du"se) cr'se cpfJsa"ta' .
pentru a şeih.iţHt . vÎ'(ttafi'tt~or1l:ahal~f~:
mai .:"P'VJ#tlrli

""·"U""'~-.J. "tt
dU:J!1mrm~:etlls",~, încît .
pădar~,a pentru (} 'yretne .,a.,
.' 1n,.3701a vitsrade40 d{i\
sebiu, 'cu' t~ate.jntrigile'şi . . . . '. il. pa,rtide,iarţeriilor; '. . . \.. .
Deşi să!lăd:at~a. fiindu-iş1.\bI1edă din <>:atlZ?,:,privqţiuni!QI de .tot felul,
~ .•.care şil~ imPQse.se, . dar. ş,i.(latorită Gonştituti~i~aled~licat€" totuşi for
maii<l,sa inte1ed)Jală. era 4esăvirşită,.i:ar yi~ta samor,ală' ·era aceea
r, ~'" ~',~i,' ' ,ţ<'''' ,,\' l ' "" ,'~, ; , , " ::

,: \~.~<hlpj~lle' kU'Pe;şti,spune SL GfÎiggrle J~e,N.a';ilan~,înltr,u()ţt au b!lză

~'<ic.şielle intocmai ca morik de ,pij;q1ăJVaJ:'ă!~ de,oare'Ce .:r.\ii9ioflacărălOiU. !dăinuieşte' .
'mult dedt matenia care.'o ,producei(li1&~5ti'lJ'~.: ă 'ce in}ll}t~ia oom):nllstibilă :s·a
~umll:t : ,tora.şa se ,petrece' ll,lcrul'şi' Ciu·dragq ~;tndată ce ~haJconSiumat
mmpQtTiv~,~ubiri1e. our ateşi plăcute. i1u' iP1J[ţllllţzetl,JIlYîn<;l. temelie solidă; .si·nt
maţ durabile şi cu dt ·~·deivăJuie m.ii nUl'.! ţ rnlll!IJ:1'iseţe.a .Iot,·· cu il.ttt. mai. mll!H
ele. şi \'le:agă:.~tre ei ,p\'.i(:€lire lUibeiSC8ţ,elleaşi:I1,tlCll'llirj, j);ţea\SÎl:il.este doar ·Iege,a. tl.,.".an.•,t..
ce.lei mai presus :de ooh>( Sil'. Grigoriede Nllzia'niiCuvîntare tunebtă în,onQfilJ'oo lui
cel Mare" ·JtraJd;·uy· lPţeotN.\))onos, HiJlşi'j .I 93 1! . P. 138).
10. Episiola223, C. 2,: Migne;
, . '"
P.G, X,XXII ..
.','
 PEHSONALITATEA IIIORALA A SFINTULUI VASILE CEL MARE

sfint Biserica a avut puţini oameni .aşa de multilatera1işi

ca SI. Vasile, fiind numit, alături de Si. I'Oan Hrisostom
Nazi anz,«IMare 4ascăl al 1umii».;:reştine 11.
3,<:arademlui SLVa.sile este o plenitudine âr~
cele 111ai diverse. El a unit într-un grad deosebit
al Gredei,pentru care a fost numit «latinul printre
o profundă cultură fijozofică. şi de adîncăcunoaş-
SI. Vasile este un .om de dodrină: gîndirea lui
o întreagă generaţie ; dar este şi un om de ac-
fermitate decarader, care ştie ce vrea. Este cre-
cînd trebuie să combată .0. erOare; orator care fă­
cuoam.enîi,ştiind să le vorbească şi să-i conducă 12, fiind
dintre marii oratd1:iai Bisericii noastre.
scurta durată aepiscopatuluisău,. pînă în 379, Qînd moare"
una dintreceîe mai fecunde figuri din istoria creştinismuluL
IJI. DASCAL AL VIRTUŢII. CUVINT ŞI FAPTA

de sfînt implică in si11e integrarea cu toată fiinţa în ansamblul

Evangheliei, - presupune o viaţă, a cărei normă să fie vir-
<··)FHHc) ..!',· Dacă virtutea se defineşte ca .fiind creşterea continuă în Hristos.
la asemănarea cu El, printr-o permanentă colaborare a. voinţei
harul divin,atUnci calitatea de sfînt nu-i. altceva decît con.,
vieţi trăite în .conformitate cu preceptelevirtuţii.
SHntulVasile, -,virtutea nusca <limitat la cadrul teoretic, rămt-
sferaideiJor abstracte. şi fără nici o tangentă, cu viaţa. Viaţa sa
flacără, care s-a mistuit arzînd din untdelemnul virtuţHor, în
incîfSf. Vasile ajunse să fie un model de. vieţuire .curatăpen'-
ţ;(lr!JtiemlPc,[ săi. «Atîta vreme cîi>eracu noi, spune Si. GrigofÎa
pentru taţia f9stoJege.avirtuţii».«Frumuseţea lui Vasi1~
afostteologia,mersUl SăUH fost înaintarea
treptate, l-a inălţatpină Dumnezeu, iarput~-
împră,ştiţrea învăţăturii» 13.
să 11 era spre învăţămîntul moralei creş­
în aplicarea pradică şi în ade 14,.
:cillpitol biograJicam ;::ollsll<ltat :Jelllfl Rj,v.iej"!:!, Sailvt Basile EveqtUI
,"""'A'''"'''' Nl,.. Pads; 1925, 'P, 7 ; A BouJel1Jg~r, Histoire Generale de l'Eglise.
Lyon-Pari,s, 1932, p.226.; SIf. V3Jsile ceil Mare, Comentar la Psalmi.
-cir.. OJimp N. Căciulă, Bucui"eşti, 1939, 'ft 9;. PI'. Cieerone JoidăQhesoo.
literaturi creştine; pilOitea . II-a, laşi, 1935, p. 143; F. Cay1re, A.A., Precis
tomeipr.emier, livres 1 et II, Paris-Tou1111ai.,Rome, 1927, .p. 395; P,. IpilOf.
Pairologie, Bucureşti, 1956"p. 163; P,aul AllalOid, $aint Basile, ParIs, 1929.
}'1rt~, A.A., Precis de Patrologie, tome premier,.!h7lre'$ 1 et II, P,altis-rout~
p, 400; vezi şi Pr. 'oonf. Al. L Cîrurea, Stjrbăfoarea patronului lnstifutulu~
(30 ian. 1956), ~n l-ev. «BiserÎIC<I Ortodoxă Romîn8», nr. 1-2, aa

de Nazianz, Cuvintare funebră în onOaIea lui Vasile cel Marte,

Buşi, 1931, pp~ 119, 186.
art 'Saînt Basile, in <~Di:c!tion11'alire de theologie catholiquel>, ~.
1923, COl!. 444.
 .Pţ!;EScÎr.R;:m'

~~î;teârJ.a; ,~~e<;tştâ .a;dovelii{-ri·. persbnat,:p,entr~cîî;:~u·.ră'Sk .nţcr'un~hiât1JSf:

ltili{}' ~ialaşît~~ulile .de,vi~ţu1tl~.pe.'Cilrefe·ţec'Clm.â'n4';1.'ş"ft2:ra,·t;it~tnflt .
,~ţmpotr1V;ă;;vialCl S!l ". ~ra
'[n.unişQif'eu do~triha "ll;1~ij:'~~~et$;' doetrin~,
,~~,~u4ra'd~dtu.n':reilex' a!'v~€$iisal~}';l1li~'Iifţ®~tÎ}~iă;<el t()ţ1ştrui~ ..
... ~t:f!1cuyînttl·l 's~u, ;SPUfie;stGtigoî1iedţît. . .e"t';,r~~tna:i9t~;\îft
e~te·np·l!~C:~<illt1i',Dpn]f~<f2\eus~:,t[oouhlsc;~.. .' '.' .' ... <.~o:lo~u1~.. '.~i:;1:îjl,ttn~a~
~ti'acestm.tme .cug,efi},r'ile:ca'r:ţ.· su~ineaif . . tS:ă~tt;d,a~~lb\$j'~.ăldăto~;
.~ntrll"curăUreasufleteior~nfim\'tef~:· ... :•.•;";"." '... , .,""~ . >
"',',,\y jaţa' ,iţţţuo1JŞ ă)dup~f; 81:'< " ,. 'l~,'
Qiţuftff... ;E~ ntinuqr~i~\qă'·~i1;, .'ii .
;':j~~~~.l•.·•.•.•.U.'L
~.a.•'.al. ..~.y ... ~. '. r- ..' ~
·.,.e.·
•..•. ·.'.....,· î.•'·
·aI.•:.'.e.•. ~as'.·t.i..i.;f:in. iZt'. .?,:=.:
. .•.' ,
.L

.~! .ceea. pe.~$t~săn.~tate~ .~.. )'d{tn,fitmi. taXe:· a' Slk:

:g~tului, .pe.cînd vitţl,lt~~'e'sle: ,.\!a:ră·.·~a·cil1~v,a:săt'l·
\ ;WtÎ1Y'~ţE;l~,' t!nd~:s~tţl~~~!:iu'şi {tJattfr.al;de.· ·a~e~a~.
toaţă ltţtnea.,lăti~~tăbCi .........., '. f'atea, . admită curajuJ, caută p,ru~
<i~riţa: .ViÎ"tlittic*iesînt'prqi?rii/ sufletuui» 18 ...... ,
•.' '. P~ritrtta'\g#~~ :~atavirtuoă~ă'es~ n~ce~ar s~<be'dămprimattl sun~~
!W~i).P,ud.fi~t1du . .l·de,.•toate .impurftăţl:e morale,. ,an'gajînd . vqinţa îfl.~cest
iF!l'fxte~t(\1~:~N'pulzarec:fJ.·răul1!!iJ.şi'·de întronare ·.<t··vi:rtuţti(.~<Vi;rtuteadepinde'
ţI.e:\nRi}S;~'l:lh~:Şi.:y~slle ;,e.dea,ju1Jsa ·VOi»lQ, .• d.ar şia["'lflgar~a răuluiest&,
.:0 ·.·tlf:··~~f,Mel).lq~st~~a~tivităţi, '.' spre .• deOsebir~ .ge:purifiearea '.c.are'; S~'
ta\B(j~~:Z'şicare dep:inde .de bunătat~agtăp'tnu'ft\1i:.'20. '. ..' ."
'\îi~ţeleinspirate;dhlyirtut~sînt~l~:e~t~.~înaird:ea l~iGumfievz~ri:,
mp.fţi,ep~rteSLV.1:lsI1e, vlrtut~a'Ylfl\)"(;tmalegere volunta:r?, . Şoii
:sîi:ajj~~pafvoinţa'nudepi11dţ d~ţît"~e noi; şi cee;ace depin<i~'
'}tl:l:~ruVarJjiţrt:l2ţ. DotatfHndcu .•·voie. Hbe1"ă, 'credin'Cio!;;ul •pO;tt&'
ge:re~lreai~z~'~efieleIul de .. yţ,!~ă?l ÎrfgEţrHol'" fie, ·lăsl11dU'-'s~
".....' ,~inţf,e11( n~fj~le~ să se,cobQ?ţ~'p,ip:ă:~l,a<st::l;(iiut ,:ieţH ,anima1ke~
'..... . ':a.!1p8'dlipullţ11: DWtlneZ~Ui. tu te, p,~tir.~4fca pÎnăl,a'~ettJl1itatea ,[fi;
.g~fîl()r; .• pri1Atr"O~ bunătond.ui.tă»22;,M;ai,mW1t; .li.u':pă', 5f.V~si1e,·yiaţa~teş·"
tină ţrebpi~.Să ,fle./b 'continuă strădariie.d'e.a··.l1e .as~.tllăfna CueDumnezeu,.
dţ>' a ajunge sapotrivitnviaţa n0.astr~e'uac:ee? trhli aristos,c?drtls~a
prOpusa neas'einăna cu DUfnf;1ezeu celp:uţinatîţ cît' J}(}sibH naturii
,,,' ". ''2'3 ...... , .
umane .

lS. JeanRfviere, lSq..iflf Basile,e~&qul!de Ce~li(ee>,ip;aTlis, 1925, p. 24::

16. Slf. qtrigori'e.de Nrs~, Pattegiricul ':St. Vasiic;Migne,P,Q., t. XLVI,. (',oI;
17. SI. Vas:le .celMare, Corhentar la1{exalmwon;IX, 4; I,83"B: .'a\pw . ;:>L<llmSla3l"
Lesideeş. el' l'acftorc .:sociates~ de 5qint Basile~P8Jr!.s; 1941, p.233.. ' \. .
18.. Sf, Vasile.cell MIlire,. Comentar la Hţ~aimeron,· IX,. 4;. I.,83~ D sq.: aJp.udibidem.
19. ~S(L Vasile .ooLM.are; Comentat la 1s.,45 Slh4a :'Piel'reHu:inber:bolalude; .L'rz.
ifoctririJ ascetiquede.ISaint RasiI€? de ce~aree,PaJfils; .1~2,I'. 7.9: .. , . .
20, 'lbidem, p. 81. . . '. . ". . . . , . . . '. . . v
. . 2L S.f.VasAe<;el MaJfe,Omilia 1'X, 6-7,Mign~,P.G.,tXXXI,coJ.344;345: " ...."", ..',_
deci oare rerpmşea:ză Greaţorului Ide a Dune Jif.ăicut <impecabili prin naltură, \I)'U
~ltceva decit ~ăp,refere. fiinţa fărăraţiwne" creatutii r,aţ.ionale, fiinţa )inertăşi ilr:0<'(>bilă;;;!.
'CieaturÎi adiveşi Iibere»:: . '. .' :
22; Jell!l1Rilviere,op. cit:, (p. 65;
23. S~ainisllâs ,(Het, op. pit:, 1>,239.:'
~iaţa OOf,s;t:ră~uexemIliuil fa,tll:eJ,ot Sale»,
 " .,

~' trăîrea'după normele virtutii --':,are C$,

'. ,'. : «Wn<icăptin virtute noitrebui~să'ajun~­
v~~,wl;:;i;l~,r"'j'şi: fiindcaîriiv,ătăţia,cerurilof est~' gât~<a;te'
Şl:fei::n·tilart~(,'!:l.e;; ~ţlept'a;te '~şteap'g,pe'acelacâr~I1tr sesus'ff'ageo$}e-
ajttlls,casă iTIetgi'singUr 'peeătanl~ 'de'lu-
, .cuv,întulMîntuitorului,nu se, pune subt··
.', a"'tuturor ~e1or ,dincţil'1ă'eMate'i V, 15).
,<t111ml:tW ·.......·'n+,n'n.. Jără"aletăspîndi prin cuvint, spune':'
··Jqţ~lepdJ.,1n~Ftşcunsă,Qomoliră in.v*zibilă~\
\ . ,

"C;;tr~.:Sf.'Vasîle'·.YOi~ 5ă"1~,'int~mdVCă,'iijl:
,,,,,,,,..r,,,,,,,,,.' :,era el
îtis~şi pătruns, era preotupar:e:a .
o,'' ' ', '.1"~. ·că,p~ate~)ie:;'i:«::rr~etJ1;:lie~ .... ·".şă.eliminăm to't(răul) peIlt.rui,l,a'
!!'i, ... ' .... este ha unirrstrumentpe car:e-:
rÎ'lid\ . să.l.PQ'ipiVin1,' dae.ăNrem să scoatem din ehac{Cjrdud
28.;~steo{}gfindă' eate nu':va' reflecta. în mod fidel imi'lginea Di.-
decJt dacă el,esfe strîn$',ul1it şi omogen 29. Cum.însufle,t ,J,1lP
dltalit.i'lt~" şi:În acelaşi timp; Jlu,pot.eXista şLginduri nobileşigîndurji'
i'/yJOs!~~e'e, răm~ne: la .libera . noastră al~.gere'Săfa~emca<pe cOţirdele.· sui1e'-
lIj;t'.!I\'<.1.U'J'''JI·U să yibreZ$ tonu'rile."eşniciei, S'au.caacesteasă·i'fie.. cu tbtijX:

..Şia~eastapentru:că,. sJăbindlauh moment dat ·aTcul.n'1ih.tii1'loas~

P'Oi năvăli în;mintea .noastră 'f<ifii'i Babilpl,1ultti»,a,dică: gîndurile celet:
,.şi}n a~std~lJlycetealor să. ,sedmprime,peea. Daeă credi.nţie'suJ·
. . 'Să ~fie gata .Q,rieînd aprimf.:în inimă amprentele 'pe care Je' mar;-
sfaturi1edumneţ;eieşti i totatîtqe, gata trebuie. să' fie. la uHa~
ca:re;p.useser~ ... stăpînfte rJn ,urma. unei .Ni,e obiş;fluj1'lţe",
. ' .este l~ f~r ~e. imposipiI ~. scrie' pece:ară,dtlcăpus'-auşters;
.cari'l:Cţere~e.care S,e~ 3ă&ealf~0'1q. imprimatei~.a;şi<ij~laimpădăşf
;;~upoştinţ~tfil.c:Ittmn~~~eşti.dacă.nu., s-al1:a1ul1gat. idţ!~e.pe c~re"
.le\asţ<;lbiUta~~lGt:3o:'~r::"; ....••.•........ > / , ; , . ; '. ..... ; ";;' .. '
.' . .cu.tat eorte:gi~t,luL;de;; vi'~#~olp~ate".fialU1fgaţ. :$}\fletuf
~",,,,,,!cu~~a'H nebănuite .c~e,~n~aI'~dilcă;e1il~13'ţ)'trt~tp:ri1'l tr ~o vieţuir;e<pH"
po '.' . redresa, trezînd~a.'<V:iat~>'g~rmeniirVi'Ftutil din.'ebi<Oti~
>eei ~a11;e: trăiesc' în vic::i U,'S'p\1n.e SkVasile; s.ă ,nudisp:~reze,·. C'isii"
:culiura 8~himb\ă:pro:prietăţ:ile pl·antelor şi .că 'practica vh'ituţilor,
?uHetului;:.poate. 'Să> d:j!str.liIg~ <"toate ·defed,ele.»:!!. .
 NIagistrand VASILE PRESCUR~ 8

Practicarea virtuti lor nu numai că ne saltă din sfera unei vieti fără
c:orizont ca cea pătimaşă, dar ne dă posibilitatea de a ne ridica p'înă, la
"asemănarea cu Dumnezeu. «Asemănarea (cu Dumnezeu) este în potenţiI
ins,uşi chipul,care actualiz'îndu~se în practicarea virtuţii ,şi. a binelui,
ajunge, printr-o conduită perfectă, la asemănarea cu Dumnezeu» 32.

IV. ATENTIE LA TINE INSUTI

Legea bineiui şi a virtuţii pe de o parte, iar pe de alta calea vidului,
,pentru a opta pentru una din ele, îl tace peSt Vasile să îndemne 'Pe
ascultăborii săi ca să-şi aleagă viaţa cea mai bună, pe care să şi-o în-
Dukeascăprin deprindere 33. Fiecare trebuie să alerge după un mai bine,
fruotifidnd timpul la maximum, căci după cea trecut, zadarnic încercăm să-!
,mai chemăm înapoi, pentru că nu se mai află 34.
Voind să facă atenţi pe ascultătorii săi asupra gîndurilQr, care 3r
încerca să-! abată de la calea cea bună, Si. Vasile comentează locul din
Deut. XV, 9: «Ia seama la tine însuţi, ca nucumv,a un gînd ascuns. în
,inima t,a să devină ionelegiuire». Doctorii mai ,prevăză.tori, spune Si. Va-
sile, iau măsuri de apărarea trupurHor mai sI abe prin sfaturi depreve-
nire date mai Inainte. TofasHel purtătorul de grijă al nostru al tuturor
şi doctorul cel adevărat al su!j]eteior noastre a înconjuraicu străJi mai
puternice tocmai partea aceea din noi, pe care El o ştia că alunecă mai
uşor spre păcat. Căci faptele, pe care le săvkşeşi:e trupul,cer timp, prilej
potrivit, osteneli, tovarăşi de lucru şi o mulţime de alte trebuinţe mai
; :mărunte. Dimpotrivă, năzuinţelesufletului se Î'ndepline'sc fără pierdere de
timp, sînt săvîrşite fără·osfeneală, se fac fără multă încordare, pentru
ele orice timp ,este' prielnic 35.
Păcătuindcu gîndul, păcatul se săvîrşeşte cu iuţeal,a gîndurilor. De
aceea porunca ni s-a dat ca s-o aplicăm numai la lucrarea spirituală 1 «la
seama la tine ÎJtsuţi», ceea ce înseamnă: «Cercetează-te din toate părţile.
Tine neadormit ochiul sufletului tău, pentru ca 'să-ţi fie de pază neîncetat».
«Nu lăsa deci niciodată ca mintea ta să fie subjugată de patimi, nici nu
îngădui apoi ca patimile să pună stăpînire pe sufletul tău» 36,
De aceea, spune Si. Vasile, ţine 'cu tărie cîrma vieţii. Cîrmuieşte-ţi
>ochiul tău, ca nu cumva prin ochi să năvălească asupra-ţi valul violent
al poftei; cîrmuieşte-ţi şi auzul, limba, ca să nu capeţi ceva primejdios,
>,nici să spui ceva _din cele oprite. Să nu te răstoarne furtuna mîniei, să
DU te inunde loviturile temerildr, să nu te scufunde apăsarea tristeţii.

32. Sf. Vasile cel Man-e, Despre facerea omului, C. 21, il a' Hrj,stu Andruţos, Dog-
malica Bisericii Ortodoxe Răsărtiene, trad. rom., Sibiu. 1930, p. 156.
33, SI. Vasile ceil Mare, OmiZia XXII, 3, 4, 5, <lIPLld Paul A1li1alrd, Sainf Basile,
op, cit., p. 184.
34. Idem, CUc'Îllt către .tineri, irad. de .Constan~in D. Valsi.lescu, Pl'Oieşti, 1907.,
paginile 49-50.
35. lâem, la seama la tine însuţi, trad. de Pc Matei Pîslanl, R. Vildi, 1937,
t:PP. 15-16.
36. Ibidem, pp. 17-35.
 PERSONALITATEA lYWHALA A SFIN'I'ULUJ: VASILE CEL MARE 291

sînt valuri, deasu[l!a cărora dacă de ţii, vei li un conducător

sigur al vieţii. l'
Da'că însă nu elimini cu bună ştiinţă şi constant pe fiecare dl11 a&este
,patimi, vei fi înghiţit de oceanul păcatului, dus de nenorocirile contintle
ale vieţii, ca .0 corabie fără cîrmă. Ascultă deci, cum îţiîmprop,riezi ştiinţa
conduc€rii. Ma rinari1 au obiceiul de a privi lPre cer şi de a lua de acolo
1

navigaţiei: ziua la soare, iar noaptea 1.a Carul A1are, qau la o altă
veşnic luminoasă şi prin aceasta ei ţin direcţia. Ţine şi tu privirea
cer, potrivit aceluia care zice: Către Tine am ridicat ochii mei, Tu
locuieşti în cer (Ps. CXXII, 1).
Dacă nu vei aţipi niciodată ia comandă, atît timp cît eşti in această
în hrea nestatornică a lucrurilor lumii, vei primi ajutorul de la
Duh,care t'e escoriează înainte şi te transportă cu brize dulci
paşnice pînăce ajungi teafăr la acel port liniştit şi senin al virtuţii
Dumnezeu 37.

V. REAUSM:LL şlmNAlvllSNl>lJL VASILIAN

Personalitatea multilaterală a Sfîn tuI ui Vasile s-a manifestat S11,fl-

viaţă personală trăită sub baidachinul virtuţilor, cît şi într-una, îri' care
a avut un rol considerabiL Dacă creştinismul nu e un sistem filo-
abstract, in care speculaţii 'subtile să se vdatilizeze în; aer, ci trăire
a adevărurilo:r divine şi mani1esiare,a acestei trăiri în fapte co-
- pentru care a fost numit de SI. Ioan Hrisostom «lfîlo-
-, atunci nu-i mai puţin adevărat c~ acest adevăr poate
v(~rWoat în activitatea practică a Sfîntului Vasile c€l Mare.
dnvăţătura Japtelor, spune însuşi st Vasiie, este cu mult mai vred-
crezare 'decît învăţătura cuviDtfelQr.Omul iaptelorchîar cînd tace,
cînd nu le văzut, poate să instruiască pe unii din privire, pe alţii
afle mare trecere în faţ,a lui Dumnezeu pe care-L slăveşte nu
el însuşi, ci şi prin cei ce privesc 12 el» 311.
puţin încet şi puţin timid care era Vasile, cu cuîoarea
cu Hgura ginditoare,încadrată de o barhă de călugăr. şi de
a prin aspectul său fizic, prin atitudinea şi mersul săugus-
interiorizare, spune S1. Grigorie de Nazianz. Dar din această
el scotea forta necesară ,actiunii» 3fJ.
fiind că om~l Bue o abst~acţie, ci o realitate vie, .care ne
l::rtenţia noastră, el reuşeşte să convertească cugetarea filozofică
într-o filozofie legată de viaţa în care îşi desfăşura
sa are un pronunţat caracter antropologie, concen~

cel Mare, Omilia XI!, «La inceputul Proverbelon>, ,de~pre Elogiu.l

putere de conducere, ~ra·d. de Pl'. Iawn G. (Drnan, în ,rev. «Bi'serica Or-
nr. 1-2, 1955. 'P. 99,
Omilia XilJ, 4 la Geneză, la Pr. prof. Ioan G. Coma'l1, Atitudinea prac-
Ierarhi, in rev. «Glalstll Bi,sericii», nr. 10, 1956, p. 540.
flistoire de la litterature grecque ehnHienne, torne III, ,.Pa:ris,
 'limiJid
.~.r.·. . d..·•·.to. .în.a. t.'ăpreocupă.rHe
'.··.îtI.··.,. . ..'.p. er. ·.ea. . '.zg.·.în:â. ir.iişi. ~f.aC.ţ.iun
U.·.·.t... .• 1....n.u.· s.~a
......i.lo.rs. .·•·.ale. •·. •. ·.a.. su. .p'r.•a.·.. ',o. •.m.·. U.·.·•.l,. i.. E
sale·să,expună exprxJ(tJsso' şi fn'extensblegeq"mQ-~
U.

ifa\!'JB:rilot'creştihe,'1ual'ptt!in '.încă ·dea.i.sistettlatţza·prin~ipii~eşi· ap1i~a­

\~~ile.. · :N1.1~s:te;.un··.· teoteti~ian e·ate.no~llRa;iii'\!fK1ză,·ici··un:ptec1îcatot . şi: un.'
:~P:ostpl·':fH:Căftl;j··cu:vîI'lViiu)~nde'njciotit:l.nl;d:e:ctţ . â;. instrui,"aiedificaşaua
tnd'rept <i 4Q \.' ............. :............'.':.... . . ..' y .' .. . '.' .' .......: I

'\. ....• Fir~.~minii1tl'~ţlte .pr~ct1c~,şjJur: ;om,g~\.~~ţ.!~necu ·p.Jltetn~ce· f~rţ~d(f'

· .' a:şj<.teaHz.?,:gîn~uril.e 'o'utle; e;l·S<;)şt~ăddi~şteqi(.igăset:l.s.că .'0 aplicar.e prac- :
'.' .(.tică\:~a1.ddeVăŢ'4r;jl:Qr.qe·'Cre!,Hnţ'ă~ SHit~ţia n91i;1fcă .. dezastruQas.ă . din.
., <vrern~a\ac~ea oiet.~~:d:rul+în:~a..t:e.Sf./Ma .......... ' ·utea \puneJn'aplicare;.
·tîUîlu~H~ţ·) .... .'li~t2i' .:sitliătie,:feăt'· . \:\~\~lf~~tiria' . .~~ a putut· ·:m\:mHes.la :>.
:'ţ~j(~r ",";I~~~'c " j i .. ' ,c••• ,•. ;:.ilt~·:Yîtfţ1~î1~:;bţ~ttn~~··
·i:."
:.~â;~:·
",.::$.j':~;;f'!
tă·::a\fds~·dl:riîâte~.,:
«:-",,:;.
',>~','~::,:<":""~'~~,""
· .' ,':.' .~ţCt.;i ci' tr~tl4$ Plît:i'.e~;e.tţl'" .
\1)!1~.;; .. .......' . . . . . ....... ....... .... .... . . " ; ' ; ; '
,\).ţ;t:îia'futil;~~~ .(i. secetă, cumpfita. Oînfu1e ' 1QVinda G~paaocieL H.CUITlii··
.·s.~·.*;1frlf~şt'ă .•l11tJ~"~x~h,pIinăt~(~a<€r.gri~:a. ;';·~ii:tada . $fînttifui .... '.'
'.. şîţe~;cel . \ ·,·Nl:l.s~a·:atătaJigatânţ1mar.••.. ' ....... t:ţI~~n fr.rvQ~r~a· săra~i1(}r
in~lia.h.~eJ;~cţi,ţare'·îl1.tîţ.~I a;··şă:~.viil e1+!re:Wffl~UŞ1' ..cr~,ează·tI~nuttiă!rM~\·i
4~~titJlt.Î'i~i "lrnh~nc~t~V~~â\'stă~i .\:.raafi:·El.îiIfilinţează ·ln!...~~·ar,~.,
. 'ui'a' Ş. '.' ..·fl€CarehortlpisCiOP, ". .e.:·sătaci,tm JFlicâţH,'pU:S::
·la'}'ipi$.~pziţi'<l·credinCi'oşi19r·:·~jn! . . c ".f· ...•llOtepîsQopihŞipenttu .a
een.ţr~tlt~.toates~rvkii1ei4e,~sl~tf:ităI S1; .VasHe infiinţeazăîn. apropie-
~rea (~.e~~reei· 'l:lnvast (~şf32ă!Illl'q·ttgatl~toP1c~:: «un oraş. al dragoşt,ei creş­
lifl'e»,. ~cum"'spu,ne .Sf:Grj.gore;de~~~a·jt:a;nz;'C1frcâre . to~lte suf~t:intele~i
. •~. .€:.l:i.i. .:~. •.~. .·.i~. i"g•. . '? şe. •·.a.. i 1.•.... ·..•••.a. .l.i!i. a.~ea. .~ ...1S.r.•. w
m.l.·
rezervata·daQlreasaşl ipersonalulstIu·de. tng lte, apo:l aztl'tl'; case peu-
. .:'. ·~:.;$P. . . i.ti.:a.•l. .e.;.·.,.·.~.·.î.:t~~.~.'e...·. 'fieC. . a~e. b?ală . "". 1. ŞI." ..a.vea.:
trilipr.fanii·.;1~~ţesii,>.evirtatide·4:tO:âtă~:la~~ .. '., . . ;~ă$eauSr eL 1oculal~i.;
case' de .' prif;I1Jtrp.entr·t1"străini~ 'p~ri!r;~ . iaiutOţit~ ţr'; şi :~izitatoti.. lf1i1mUioîiut;
a.Q~strii~oh:rllle:x.;~e!,Hit€liirÎ'eir â .·c6fl,sti'lJitlf,.\ bj~eric~. ~:tnapropierea;' ei:'.se
a;fla.l()ţiui\;!ta Sfmtufui:Vasite,' penifru I a,fiJN..·~l'l~"piereaSăraci1:or şi boi ..
navil.or.iOospodă:r::lalllţcesadi>îşÎ:avea,:şiea;.'S':î<:f,clădiriiprecumenm şi'
eIădirireiet:.vatţ;'~a:tel!ie'fe.Ic>r.de''tof''feluL . :.,~!~:>. " .• ' . '.. . .....
. ·:)()tfatiiilnt~ţinuţf1!~2iicflşi\Tor '.<lve<lş~oH â~";âft~,şi meserii' făcute-"
lţQ:t suhÎn:i!lrtlnurreaSfî1;ifilhH Vasi1e.;!IA6'est'·<4rt~Jit oraş»p.operuf îl·numM
~Vasi1iada~>,.,~Ulnerâlna{p1~~·:~z:i' legat de . ~tr1il1tirea3'fîntll1ili. VasUe~"
':':'.S·o'îi~itudfriea.sa· ~e,,:îhtih1xţ~'. asupr,a tUlur'1" ~elbir.slahj~·'Sînt: n1Jme -l-

t~ase'strisortle 'în care $[ ·IVil'si1~(~~t'e.a'sc1;1tirl'st!tl\ red uced'.d:~ . impozi ţ.e._

;Ue·pove.ri, .fIe·Î!1'.· favo'ar~~oaniEinil()~saraCr, ~fIechj,at.';:r"c,etătiJor sau. sate;;'''
l()r.~părînd\pe;~piscQPlf' ep:ar1i1a('aeuzâ{iP~;l'ledrept,,ritgîhd"'P~ ,un. stă.pîn
de'a"şiierta !1;1n sc,lay, p~un păgîn ase împăcacU:fiul său <ion:vertit
creştinisl)142.\ ... - . . .
'" ; ~: '
 PERSONALITATEA MORALA A SFINTULUI VASILE CEL MARE 2\J3

Un alt aspect al activităţii SfIntului Vasile este aceia al organizării

monahismului pe baze noi, 'care va rămîne .normativ În Biserica noastră
azi. Pînă lael existau monahi fără reguli p;-ecise de vieţuire. El
dă anumite reguli de organizare, cunoscute pIna azi sub num.ele de
Regulile mari (pe larg), şi Regulile mict: (pe scurt). Viaţa mînăstirească
preconizată de SI. Vasile este cea obştească şi nu cea anahoretică. Minu-
(îozitatea cu care sînt întocmite aceste reguli, spiritul practic şi pozitiv
. predomină în 'cuprinsul lor, II araiă pe un autor bine documentat,
un om de stiintă înadevăratuî sens al cuvîntului. Datorită căIăta­
sale înve~!ere~ acumu:ării de cunoştinţe, Si. Vasile reuşeşte sa pună
neorînduielilorexistel1fe în monahism, dînd expresie vieţii de
Motivele organizării mînă stirilor în acest fel le găseşte în îtJsăşi
omenească. «Cine nu ştie, spune sfîntul, că. omul e o. fiinţă so-
şi nu una singu.ratică? Căci nimic nu este aşa de propriu fiinţei
decit să fie. în comuniune unii cu altii, să aibă nevoie unii de
şi să se iubească unii pealţij» 44, ' .
Viaţa solitară, spune mai departe Vasile, n-are decît un scop:
Fropriuî său fO:08, iar caritatea nu are. acolo oc·azia să se exerseze. Tră­
ind separqţi de ceilalţi oameni, nu putem nici să ne bucurăm .cu cei
{~riciţi, nici să plîngem cu cei caresuIeră,. Exerciţiul unui mare număr
virtuţi este astfel paralizat. Domnul nostru a spălat picioarele uceni-
: Voi, care sInteţi singuri, pe ale cui le veţi spăla? ·Cui veţi face
servi~ii? In ochii cui veţi fi, în mod voit, ultimii ?Cum ar pradica
cel care n-are pe nim€ni înaintea căruia, să se umiiească.?
va face milostenie cel care n-are nici un apropiat? Cum va învăţa
cel la voinţa căruia nu. se opun€nimeni? Aducînd aminte,.cu
că e 1:1ine şi pf.'icut să loc:uiască fraţii îm.preună, Sfîntul Va-
afirmă" că a servi pe Dumnezeu în comun este mai con1'orm cu
Vechiului şi Ncului Testament
Sfînul Vasile compară viaţa trăiască cu aceea
UHedl()r şi îi socoteşte pe superiori, can trăiesc În
pe cîtă vreme dintre preferă, un individua:ism
solidaritătii vietii în comun» comun este sugerată
(;xcmplificată 'de si.' Vasne care trăiesc laoi altă,
împreună şi muncesc
Oezvoltarea talantilor se de reuşită în sînul
Mai mult: este noastră a progresa calea
, bine şi a o pune în «Fiecare ins - har
cuvHnţl de sporească neîn-
mulţi»
1.

p. 538.

ap. ,p. 10.,

P.G. XXXI, 1~.52"

 JVrn..g:istrand

lumină, tot aşa ~?iimitatorii lui DUmneZeIl datori să răspîndească'

înmoctegal.şi irnparţialasupratuluror razelecadlălii 49.
. ,Activitatea sa j:iastorală, ,pe lîngă> latura caritatîvă, Îndrumatoare
1 spre viaţa de obşte, are şi pe cea de apă:rareacredinţei împotriva aiacu-
. rHor" arienilor, fapt care i-ac()nsumat multăcnergie în timpulceior9
ani de episcopaf.

'Consecvent cu saleişicl1 far91aţia sa infelechtală .multi"

laierală,Sf.VaSile înpfoble111âculturii>acelaşiomcu un
onzontşiînţeJ:egere bunurile cultUrale ale omenirii, indi"
ferent de origi.nea nu contravin ,bunelor moravurL Păhuns
înmodegaIde cel~ culturi" creştină şi profană, şi familiarizat, fiind
cu scrisul lui Plafon al filozofilor stoici, elii foloseşte pe aceştia
chip minunat, scopurile 'învăţături1orcreştine 50 •
Dispul1îlld deo bogată cuItură <clasică, cîştigată în anii de studii îl1:
cetatea Atenei, v~tfiicQnsiderat mai tîrziu~ pentru puritatea limbii sale,.
cei maiclai.S1c dintre PărinţHgreci<51. Aticismul limbii sale a atras atentia
unor personalifăţimarcantecum au fost Phoiiusşi Erasmus de Rotter-
dam, socQtindu-l poate chiar superior lui Demosten~, aceasta fiind o da-
vadă destul de grăitoare de felul cum şi-a însuşitcu1tura profană şi arta
oratoriei.
Dacă în persoana Sfîntului. Vasile, cele două cuUuri au fuzionat atît
de complet, nuacelaşilucrus-aîntirdplat. cu predecesorii săi. In privinţa
atitudinii- creştinilor faţă, decultura,profană, €xistauîn antichitatea oreş­
tină două direcţii: ,una rigoristă,inkallsigentă, care" interzicea:caiegoric
creştinilor apropierea de filozofia, p06ziaşi literatura profană, exprimată
'în în.tmbarea scriitorului Tertulian: Ct?est.ecomanîntreAte,na şi lerusa~
Iim, între Academie şi, Biserică? Cu atît mai pentru aceia care au
dat la lumină un creştinism stoic, platonic, dialedic. Noi nu mafavem
nevoie de curiozitate după' Iisus Hristos, nici decercefare după Evanghe"
lie 52 • Cealaltă direcţie era mai înţeleaptă şi maiingăduito<rre şi din e...,
va face parte şi Sf.Vasile. Departe de aexdudecultnra profană, repre~
zen1anţii acestei direcţii socoteau că tot ce e bun din filozofia greacă
din toată cultura umanăprecreştină, .. a fost }rnpărtăşit lumii, pe calea
reve1aţiei naturale 53. Cultura, profană ne va ajuta astfel să învăţăm vir-
tutea atît de lăudată de poeţii antici.

49. Aime Puech, op. cit., p. 300.

50.J>r. Cicerone IqJ1dăehescu, Iştoria vechii literaturi creştine, Il, p. 145.
5tF. Cayr,e, A.A.", P.repis... , p. 400.
52: Tertt1:i·ian, De praescri[flione lU1ereticorum, 7.
53. Diac:llIsist.Ioan RămllJ'eauu, Cuvint festit, în cinstea Sjin1i1or Trei
in rev. {(Biserica Ortodoxă Romînă», ,Il!. 1-2, 1957, p. 91.
 PERSONALITATEA MORALĂ A SFINTULUI VASILE CEL MARE 295'

Avînd o înţelegere largă faţă de rostul sIorţărilor omeneşti, depozi-

in gîndirea greckă precreştină .54 şi păstrînd cea mai :profundă am-
prentă ,a acestei culturi, Si. Vasile J.. împrumutat mult din autorii profan;,
ştiind să unească foarte bine literatura laică ş~ Sfinta Scriptură, după
rtJ.ărturia contemporanilor săi. «DascăI al înţelepciunii divirle şi al înţe~
lepdunii profane, luptător îndemînatic, investit cu o dublă armură» 55, a
~;tij'11ţelor, el se îndreaptă mai ales către tineri 56, îndemnîndu-i să tragă
rnaimult fotos din lectura autorilor profani 57;
Ţinînd seama de rostul vieţii noastre pe pămînt, el îndeamnă pe
să citească cu precădere pe autorii în ale căror scrieri se face lauda
In primul rînd SI. Vasile numără printre aceştia pe Homer, apot
istorici,poeţi şi mozofi.«JSe găsesc acolo, spune el, numeroase
'precepte salutare dintre 'care unele chiar par a fi extrase din
fiS.
Citind opera unui autor, eşti îndemnat să întruchipezi în vi,aţa pro-
virtuţile eroilor săi. Aceasta este cu atît mai indicată pentru copii,
spune Sf. Vasile, «virtutea. le va deveni familiară, cînd aceste
care vorbesc despre ea, vor. fi înfipte adînc şi gravate cu caradere
neşters în memoria lor încă plăp1ndă» 59. «Relatează autorul cuvinteie
ţ'au acţiunile oamenilor virtuoşi?, întreabă Sf. Vasiîe. Iubiţi-le, rivalizaţi
ei,. faceţi totul pentru a vă asemăna lor» J60.
Citind pe autorii clasici, tinerii vor putea mai tJşor săI înţeleagă ade~
divine, carei sînt ţinta căutărilor sufletulutşi în acelaşi timp
.f±LlÎleîul lor se împodobeşte şi se formează. Pentru a ilustra rostul sctie-
profallt\ SI. Vasile foloseşte metafora pomul ui cu roade şi frunze.
J~\rlevărul este asemănat cu fructul. iar forma de exprimare frumoasă,.
t011l1ează podoaba frunzelor, necesară ca umbră, dar şi ca podoabă încîn-
tîltoare. «Rostul unui arbore este a da fructul său la timpul potrivit;
acestea, frunzele· care ··freamătă în jurul ramurilor,îiformează o
Astfel, fructul esential al sufletului este adevărul, dar îmbrăcă~
exterioară a înţelepd~nii nu trebuie să fie dispreţuită; ea seamănă
U foi care împrumută fructului o umbră utilă şi o podoabă gra-
TI De aceea Moise se exersa în toate ştiinţele egiptenilor, înainte
,~ se ridica la contemplarea «Gelui care este».
fel, într·un alt timp, se spune că înţeleptui Daniil a fost instruit
cu înţelepciunea haldeilor şi pe urmă' s-a ocupat de ştiinţele'
.1;t\ll'l1Xlez.el.eşt '61.

Pr. Cicerone Iordăchescu, op. cit., p. 156.

.!:If.Grigorie de NiSa, Laudafio in frafrem, t. II, p. 912, a.pud E. Fialon~
it
f11 opera sa Cuvînt către tineri, karl. de protf. Petre Pu-oeopovid, 1939, şi de·
D, Valsilcoou, Ploieşti, 1907.
Si. Valsile ccl Matre, Omilia XXII, 2, la Paiul AHal'd, op. cii., p.182.
Yves Coudonne, Saint Basileet I'Helienisme, P.arils, 1934,p. 13.
VasÎile cel Mare, Omilia XXI!, 3, '31pud Pau1 AIla;rd, 0,0. cit., p. 183,
ep.204, t. II, .p. 173, 31pud E. Fia!on, op. cit., p. 18.
Valsi.le cel Mare, Cuvînt către fin eri, kad. P. PrlOCopovici, 0,0. cit., p. 6;"
 Maglstrand VASILE . PRESCURE 14

In ce fel şi cu ce simţăminte vor citi tinerii din autorii clasici? Vor

lua fără nici o rezervă t01ce spun, chiar lucrurile nedemne de noţiu-
:nea de om? Dacă se. întîmpla să cadă în lor asemenea cărti, SI.
'Vasile îndemna pe tineri să Îe îndepărteze, imagjnea lui Ulyse.
,care şi-a astupat urechile cu cear{l pentru a nu auzi cîntecele sirene10r.
De la ei să primim cu deosebire acele laudă virtutea sau
dojenesc viciul. Căci, după. cum toate desfătează numai
.~U mirosul sau culoarea torilor, dat să scoată şi
miere ,dintr-însele, tot astfeL şi ceea ce este
plăcut şI. agreabil în aceste din ele şi oarecare
folos pentru sufletele Jar. In să vă împărtăşiţi .din
"scrierile bune,dupăpiida ;1 nu merg la" toate torile,
:fără deosebire, iardîfre nu încearcă să le d'ud lnînt>fegime
cu sine, ci iau din pentru opera lor, iar restul il lasă
cu plăcere. Şi noi acele cărţi ceea ce este potrivit şi înrudit
cu adevărul, vom c.u vederea.
Şi precum trandafirilor ne ferim de ghimpi, aşa şi din ase·
;'menea ceea ce este folositor, iar de ceea ce este ·vătă-
rnător, să ne păzim

VII. lUENTIfIOA:REA CU SARACII VREMII. ATITUDINEA FAŢA DE BOGATI

Secolul al IV-le~1 reprezintă un moment qitic al raporturilor nenaT·

maledintre. oameni; reprezintă o treaptă mult evoiuată a societăţii, în
~an~ lumea era împărţită în bo.gaţi şi săraci. Egalitatea naturală şi de
drept divin a oamenilor, pe care. viaţa socială a. aceiei vremi a răstur­
nat-o 63, a fost unul din mobile:e care au.stîrnit valuri de jndignare din.
partea Sfinţilor Părinţi şi în special a Sfîntului Vasi:e cel Mare. Calami~
tăţi:e abătu te asupra Capadociei, au dat ocazie celor avuţi să-şi arate din
'plin puţinătatea lor de suflet şi lipsa lor de scrupule. Dezumanizaţi, bo~
gatii, care se pretindeau şi ai Bisericii, s-au I8Cllt obiectivele critici1o:r
înverşunate ale Sfîntului Vasile, care izbucnea ca un vulcan, văzînd tra-
gedia maselor şi indiferenţa potentaţilor Accentul dramatic, CLI
care sublinia durerile fizice şi morale contemporane, dove.
dea că fii.i Bisericii secolului IV nu mai în întregime ce fuseseră
crestinii din nrimul secol. El le amintea de atmosfera de
kăţ:etate supe'ri şi de spiritul epodi
Jtpiilrov riJ:lv X(lwnav&v o{)vt(1Y~tr1 6\ (
Sf. Vasile îndemna pe păsforiţii săi să
in care se compJăceau şi să-şi deschidă

(i2. Si. Va:sile ce,1 Malfe, Cuvint către fin eri, irad. cit., p, 7.
63. Pr. praf. Nicolae Buzesct1, Ideile sociale în operele Sfinţilor Trei Ierarhi, in
ll'ev. «Biserka Ortodoxă Rom!nă~), nf. 1, 1959, p: 67.
64. ·Sf. Vasile cel Ma,re, Omilie cu prilejul foametei ,~i secetei, 8, Migne. p.a.,
XXX!, wl. 325 AB, la Pr. praf. Ioan G. Coman, Rolul social al milei.:., p. 47 ..
citatele următoare din opera Si. Vasile ,din acest caipitol sînt luate du'pă această
'iOperă a Pr. ,praf. Ioan G. Comalf1). '
ftămî[ltăr,~l;e , '," Pe care qintre cppH
~LCar~ ,~.pMseamai' "mult, negqsior,ului
l1Jare?Mă<ruşinez: înşă de vîrsta lui. Să,!
mil,ă d,:e, tinereţea lui,<;ar,eîncă nl1'~şLdă
ninţă.>, Şi în urmă, săracul, JCu QcniL plini
vînd~ pace!' mai iubifdintre copii» 69.
'PasaJ~ ,denaturaaţestui~'seaf1ă
Sfintului V asHe. Critidnd' cuasprirne
săragi"prin fapte ŞicuVînf, el încearcă
insutle1ulbogaţilor.Premergîrid
VasiHada şi '~, niîngîfatpecîil,afost
toate,ace!steaşLfaptelesal~c~lehre:şi
zonanţă au avut în 'sufletulbogaţi1or.
nuri. de existenţă deosebite''i'O,vor călca
mai jos decît natura neînsufleţită

''Aureolareacunimbul sfi ritenieiî nseamfl ă

de, 1nlăturînd, imp1idfpasivHatea.sfarea de rf'~,prlf'
Sf.VasHeceIMares:aapţorat in
,a se subordona ideHornesănătoase,' pe '
sale"d penfma-i da veacului un
a infuza o sevă', de viaţă, 1;l(luă. ,Trăirea
nevoIe de o 'Înviorare, cărcîroulţLdintre
sRlJuitaseră. sînf«lfiHI ubirib.\ St,
şi ale ereştinismullui Mntemporan 'cu 'el, o ,rU1TP,rnlr
ţîndu-l în sel1sul.datdeln'ainfasiîluf.
fla'cără,ce luminaJpec.eidin jur,'dar

69: SI. Va'sile

BCDşi Ha9A
fO.Relevante ~n tlJC~st ',sens',' s~nt" ouvintele "b~gatuJ,uI ',.dî,h, EvatlgheHe:
multe bună,taţiadun!a*e,: ',' mlln~ndt, bea şi lJ:e ,veseli:~şte»)' 8itribuie ,sUiNeh:dui
denaturăma,teriaHi. MerIT, OmiUe la .cuvintele Evangheliei,dilpă Luca:
rutele mele şi mc4imwi le voi zidi», 6, Mbgne, P.G, XXXI, d.273 'A.
71, «Mareaişi ,;::t!noll'i'ţe ,'margj,niles.?le, < iarnpl1'pte8 I1udepjj<şeşte
NlUIIla.~I aoomwl nu se ,il1Uşineazil;, de }i1I!p, '!l!uQu'floalşte hoiai\. fIU res:peotă
~Uflii,.cj imitB:.~iâlenţa: docului.i, 0Ujp~iă),de.tC!tpl, eon~1lilUătottil}).ldem,
!)oglfţtlor;5,Mlgtle,P .G.,X~Xl;CQL 292 BCJ);2V(} ABtG.
 PERSONALITATEA MORALA A SFIN'l'ULUI VASILE CEL MARE 29~

sănătoase. Sf. Vasile ştia că în drumul spre desăvîrşire, bunurile

ale lumii profana 'sînt de un ajutor remarcabil, fiindcă aici se
elogii virtuţii şi Se preamăresc oamenii care întruchipează aceste
îmbiindu-ne le urmămexempluJ.
Caracterul său moral şi tăria în credinţă au fost evidente în faţa
ar1eni10r, iar sensibilitatea sa morală - în iubirea de aproapele,
fără nici o 'rezervă a arătat-o semeni10rsăi în suferintă.
Personalitatea Sfîntului Vasile s-a reliefat şi in problema 'organizării
tnanahismului pe principii comunitare, pentru ca astfel virtuţile să se poată
,'tnmîfesla.
Deschizător de drumuri spre desăvîrşire, exemp-lu de credinţă, de
creştinească şi de mtlncă, Sfîntul Vasile rămîne un far căI ăuzitor,
posteritatea creştină îl pomeneşte şi a~i cu calificativul bineme-
«Cel Mare».
 INSTITUŢIA HOREPISCOPILOR IN BISERICA VECHE

dişfinşii Cărturari
din veacurile trecute să se :ti ocupat
skidştiinţific
de această problemă, aşa cum au făcut.o
apuseni.. De aceea, înt'emeiaţi peCanoaneşi .pealte
şi istorice, vom prezenta~. instituţia horepiscopatului
surprins-o în doc Ul11,en tele cele mai grăitoare dintre cele care
, accesibile.

ORDIN IoSTORIG ASUPRA INSTITUŢliEI HOREPISC®PATU-

Or~G:ANIZAREA EI IN BIiStERlCA GREACA ŞI LATINA

l)enumirea dehorepiscopi a pwdusdinfru început înrînd·ulcanofliş­

istoridlorşi cercetătorilor din domeniul Istoriei. Universaîe,neînţe"
şi contradicţii, fapt pentru care s-au emis oinfreagă serie de ip0-
privindetimologiacuv.Tnfului însuşi. Astfel, unii au cre·zutcă «hore-
IJIC'.ICU;P/ vine de la «lChorus» __ cot, de unde au scos«horepiscop»:<<.Quasi

'chori in templis».Alţiiaucrezut că ei au fostarhidiaoonii

l-au derivat dil1·cuvifltul «corus», din 'siriacă, care pe
are şi pe aeela: de «regio» şi «drculum orbem», iar
legătură cu episcopul, din care cauză j·auzis
al.episcopulUi efe. 'Majoritatea însă au făcut etimo-
horepiscop, din grecescul «xwQu» care înseamnă «ţară»,
,«regiune», «în loc», «vice», şi din EJtta'Xonoţ=episcop. De unde hor~"
adică: episcop de ţară, episcop de sat, viceepiscop, în locul epis~
:etc. In fantezia lot, mulţi au dedus că ar putea,proveni din
şi E1tlaxono;;).
împreună cu majoritatea ,cercetătorilor, cătea mai corectă şi
opinia dupăc.:arecuvîntul «ihorepiscop» derivă . din gre-
EJttaIGoJ):o;;,ca supraveghetor .ai aşa ziselor«XwQub sau
ale«Jta~ot'Xtu».;oeaceea, ca şefi ai acestor. Biserici.
«EJttaxono;; 1ingxd>Qag,.JCulQ6n(o'XoJtop, .. sau· episcopUş vka-
-,..- cum îi l(;ltinP. AceasIăproble1J1ă'opune de
Binghami, . ;cunoscător al veehjlorins.tituţii bise-
f',.,"rt.,~rn că opinia merităhecrezută întrutQtu1 2 ;

III, 187G~187i"pip: 227-230 ;.Constantin Eifibiceanu, Despre HOT(),piscopi,

1910-1~)1l ,]JP> 2P-29:: Pc Constantin Ene.sctl, [)eSlpre H orepiscopi,
~p, 525:0553; EcoJ!, Constantin Naza'fÎe, Hprepiscopii,arlUco!
. 181Q, iPP, 1260-1266.
Operumquae exfa/1l volumen pflimumcontinen,soriginurnşiue
librumprimumet secundum.Edi,tio 'seiClmd~, HaUllae. Mag-
, 'pp, 93-94 : «Quemaidmoduunejpj's,oQPi,'Ubi veI per aetat~m,vel. i,n1fill'llTIÎ'
aHicÎo SUa lUingi non poierant, ipsi\sibi coaiditores .In dvibte ordinabant;
~psorum eCQfJJverlsilslgentilibns in ,pagis.et viIi ilS, ab ecde,sia
~adaeu'at aoces,sio, ,al.jlU:s. genedls aldmini'Sltrols,jn. agris
tlore/IJj,!SCOPOS atPpela!bani: qui. ita dieeij:n~ntuQ", .HOn: quod de charo
sm·i~pt'Orquid.am .·];a.finiu,s .• ex er1'Ore hanc· 'V:ocea:r .deri!vat,
,.ij, XIDPot~ bC[O%()?to~,rluris elpilscqpi,qu1Qs voxiSlta prqprieStiiglni.fiIC<it,
. ·""'#4!,,,,t,,,"....,, exregibnibus. oppidani's,l.1ii Claudi!.tis. Salmasius cam il1!!eJligat
tfunlc€ trebuiaurşz·olvate "imediat. Ele au jo~tînfiintatepentru "ca
reU~ieiS,ă.propă~easdic'ît mai mult. ,şi'petel1Jei1.jridtmai.coTede şi
,'s~ se,pl.mă'stavilăerezi~i gnosike, şi altor e:rezii din ace(:t epocă;sp:r~
pmpovădui adevăpita.credinţă, în Ht:ist()s, ,spre ,a întări şi edific,a poporu!
'incredinţă,spre ',. a,Imbărbăiaşi, :indeU111CTclerul',şipoporul să rămînă
(!ilătiţi în ace'astă credinţă, lmpqtriva diferiteloratactlrl "din.partea
cHorefc.Dacă mai <adăugă,mapoi şibolilecesîntinerenielirHomeneşii.
mai cu seamă cînd se înaintează in ,vîrstă, neconvingern "pe'depHncă
toaW ac·esteaşi multeialteleausilit pe episcopi 'şă,~şi' ,aso('Jeze aju'tători
{(3o'\'j{}oO (coadjufores) pentru, problemele cl:irecereaU, graPă şi îngriJire',
îndeaproape. ,Pentru ,aceea,s-Gju, ,instituîtelpiscopi spedaHJa ţară,p:retuHn­
deni, chiar ,şi înloealjtăJile mai mki, ,care, activau ,ţa,<ajutoare
ep:iscopilar, eparhigli sau dioc,ez311i şi înlocuI cărora îngrij~auderezof-'
varea" difedte1lor probleme, tese 'refere(,lu la conducerea.jeritqrli1orîncre~
din!!ite 10r.7săsuprayegOeze adică îndeaproape "pe preoţJide l~satece apar-
tineauteri'fori uI ui să u;Aceşti ,ajultători 'aiepiscopi;l0):' (Hocezani 'au lua,de-
numirea de: 'ti\~X(!)Qnţ;Mctq,j,:o~ol, "-:,,, ruris episcopi. S1:\U ,XOHJf~tl1'!tO~ot
Cll ,privirel',la ,dataaparifieihorepiscopi101:.păre,rile'stnt,impătţite.
cred<că întrucît înmultire1a cr'e.ştini1or Ş-tÎ făcuts;IqJţHă Jn:că'din veacul r
şi maieu seaqJă din Veacul Illa,safeşiofaşe"prezenţa horepiscopik1c
poate fi socotită chiar: din, aCBaştăepoeă'T. Altii ,atestăprezenţaJor îna-
inte de pacea Biseridişi âe,edJctulde ia Milan: (Ş13),S, Iar alţii
eăauapărutca' însU tu UeL lnaintedeveaeurile' III şi IV,ctndtncep să
vinăobjectul,reg~lHor' siopdale 9.
'. 'Pl1păcums~ved~,nu se'ştie pneds data dndauapărut horepiscopii,
dar .şectede, rnde()bste că, această institutie este foarte. veche şi în orice caz
lnaintedeafLreglementaiă prin Canoane, -ţnsăşi, această preocupi;lre
presuPUlJ1ndexistenţ,a,€[, mai dinainte. Legislaţia care priveştehprepisco-:
paiul,recteCanoanele.,numarcheflză data apariţiei saleI ei mai ales îl:

6"Dr; O,(); Boroianu, DrepfulBisericesc, voLII,Iaşi, 18Sg,.rp.60:Petru Maior;

op,cit., reV., cit., DIf.9 (l805), p"l15; N. MilalŞ~ op. cit" Plp.:228, 316-3}7; idem, Ca-
noq.neleBi.sericii prtodoxe,tnsoţite de comentarii, ,Tra,dy!Cere fălcută ·de', dr. N." PQPovicişi
Ur.oş Kovincieir,VIO'L n, partea ,·a H-a., Ail'ird, 1934, pp. 15-16:iC;E.rblliceanu, op, cit., PlP"
24;-25; Vasile Raţiu! op. ,cit;, pp.114,115; d.t;:Nicolae Pswovid,9P. !;it., p. J 96 ; Dicţia
rtr.y-elino-romîn, ttlaid;t~& ,deGh. }oauild, Bu!cure'Ş'u" 1864; ,p. J054 : ,Dicfio;matre de, Theo,
logie Caiholique~ vroL V,paiftea II,'cioL 1706-1707; J, P.arisot, Les choreveques,art., in
~d~evued~ 1'0iJ'ientchrefie:nlll>e», 1901, voLVI, p,l58 : ,OharlesJo~eph Helfele,op,
voL Il, pa~tea a II·a"pp.119~Hl00.
7. MarHu Jugie,op, eit.;IP:p. 263;264; He!ţele, lI, partea!!,
1198,-1200, '" ,'"',, , ," , '.'., .. ' , " ", .
. 8, Pitra, Juris ecclesiastici (Jr{f.ecorum hisloriq.ei monunzenfa,l864, VioL i, p,
JOsli'phiBi'l1gharui,op. ptt., IP· 189, şplmeacă :EpiseopulFo!'alSi'sua.)!este al]lIl
horepi':>!x>pu! ',.în 'dioc,~za .,pontificală:. ror:nall:I~"îri '. aliată" de, ,cetate,
9. ffefele,op.cif"yol; n,partea lI-a, pp.U97-1198;Petfu<Mlilor, op. , p.
15: «,,,~şa ',clIiIl1că.î1') ,a '!lreiilslllă ,!IU" înc,epţtla fl,nimÎCa numă:tl1~iesc,.(Î~oarece so·
borul' de, la . 'Aocira" carelek.l, Jiflce,p~tul,sutd ,.apa ka,a, 'fost.aclunat,ll1U' nUmai face, "pome.
nJ~des\flrefJ.?repiişCQ~i) ..'ci" încă ÎÎ<?Î' j1'1~rînează, zicînd, hcanonull3 ',Hore'piscopilorul1i
leeştei~~ţilt şă hjroto.fleil~dlpreotişalld{l;lco[li~etc;,Deatîta vreme, erau dară~oNI1is:
ţOpii tn Bl~erică.inc~tlilincepuruLşutei apatra)atttaera,it'<i~'iOitădti, clftiv.ea l1 j ipsi>,.
,de frîul~ob.oaq.elor,tft::'Cînd 'llIO!ÎÎ holarelethăsurii!saIel),'
 multe lămuriri, s,prea
hotepiscopi. Astfel,cea.·mai
a horepiscopi se·· referă
Cilicia, ISH1.1ria Bitinia,
începutul veacului al IV-lea,
Mică. Se găseau . acestmoc
pretutindeni: în. . .. in Palestina, în Arabia, în Persia.
arin Egipt. Nest?t'Îenji, mOflofiziţii, iacO'biţiişi maroniţii
no.astrehorepisc9pi. sui .generis, . Deasemenea, găsim
hQrepiscQpiprima dată semnal<rţi la Sinodul. d~ 1a Ancir a, înanul
314: Camrnaceîaşi timp (314-325), Binoclul Neoc.ezareeaîî compară
cei 70diO uC811ici ai Mîntuitorului 15. .
Dacă .asupr a noţiunii şi datei cînd ati . apărut horepiscopU . . aH existat
şi. există diferite opinii şi neînţelegeri Jnhecercetătorii .respedivei . insti-
tuţii,ac~ste ne'potriViri se pot cpnstata din ahunpenţ?! şiînceep cepri-
veşte stabilirea da~ă horepiscopii au.avut Sell.1 nu caracterul episcopal,
:a.dicădacă ei au iosthirotoniţi intreaptadea~h~erei sauaufost numai
simpli preQţi. Dealtfel,Cq 'să exprimăm împreună '1Vlartin Ju~ie~
 INSTITUŢIA HOREPISCOPILOR IN BISERICA VECHE 301

apărător
al episcopaiului pe la începutul veacului nos~
există nimic
mai nearmonios decît opiniile emise cu privire
Persecutati tot timpul cît au exisiatca instituţie atît
în Occident, ei au fost încă mai multdiscutaţi.!nedreptăţiţi
după dispariţia lor de către istoricii fecunzi II! ipoteze de
,~,"~'I;u*nu·l$ diferite. Asupra acestui 'subiect Întîlnim mai trei opinii
anume ia) că horepiscopii au fost adevăraţi că ei
preoţi, cînd episcopi, şi c) că horepisoGlpii au preoţi.
susţinerea ipotezelor lor, fie-:are categorie de au adus
diferite, dar mai ales au formulat respectiva interpre-
sau greşit Canoanele existente, .privitoare la De-
pentru a ne exprima precis şi corect asupr,a
:tacem în primul rînd Ila cele mai grăitoare
l'espediva problemă, iar în al dOilea rind la
mstituţiHor vechi bisericeşti, precum şi
dezvoltăm Bl~ef1cii creştme din
disdplineisale.
ce au crezut că
de Alexandria, DevoLie,
, iar dintre oei care gîndeau că au fost dnd
cităm pe Berardi şi Spliz 18. Cei
au afirmat, aşa cum era şi firesc, că
episcopi şi au exercitat funcţiuni episcopale în
adică la ţară, şi au dispărut irepiatîn unele
să existe pină în zilele noastre. Enumerăm
au susţinut, în difentele lor opere, caracterul
Cargne, Hefele, M; Jugie,losephi
L. Duchesne, Fran~0is Chamard, N.
Ghenadie EnăceaIlu, Gh. Dezobri şi
Paul Auge şi mulţi alţii 1\1,

Hî. Ibidem, pp. 263-264.

Noel Allexandre, Ristaria ecclesiasfiea disslm:, XLIV, :voI.
furis c{lnanici, Madrid, 1BOl , voI. 1, secţia V,
cit., 'pp. 115-130; Pr. C. !Enescu, op. cit., PIP. 525-533; Ul'l'UUtll ""'-'I"''''''>!'''',
cU., pp. 1260-1265.
Berardi, Comentarium in !us ecciesiasticum ultiversum, Venise, :1789, vo1.I,
urm.; ,SpLtz, De episcopis,choreplscopis ac regularibus .exemptis, Bonn,

Cill~gne, Defense des Droîisdes eveques de l'Eglise, voI. 1, Ipp •. 2l1 şi uem. 1
cit., pp. 1198-1227.; M. Jugie, op. cit., pp. 264-268lJosiphi Bil1ghami, ap. cit;,
1~3-195 i Arh. Kallil1ik DelhkalJis, TU.$v KW"~\ .,,()O rex'fM4?x,0eoil<XpXstoo/tlA.ui\si9U
!'lt(01kl.C& Sy.xI,'YjOtet.o1;\>td §"n"U'f'''' 1;<X .i:p0pW,/1;U Il!~ 'C&.~ 0X.liost~ 'Cou. oi"otliJ.",nXQu 'lt"'~
7tPO~ .IÎG~ $lGlGA'Yjoi«G' AA5eUVap,,,,~,'A'H\oXll(;;;~ ·llSp~oiJAUj.l.w'/ lGt:l.1 l{(mp0l) (1574-1863),
. 1904, voI. Il, pp. 155-156i L. Duchesne, lftstatre Maenne de l'E~
t, ediţia
II IV-a, Paris, 1911, pp. 525-526,. R. P. Dom Frooyois Cha-
E,glises< du monde Roma.tn pendant les lrois premiers siecles, Paris; Bruxelles.
167-209; N. Milaş,Dreptul 13isencesc Oriental, pp. 228 şi Ul'ID. i F. Prat, Hore~
tn Dictionnatre de Theologte Cathotzquf', paris, 19U, 001. 169:H694 şi 1l!l'lD.'
op: cit., pp. 21-29 i hh. G'henadi:e Enăceanu, op. Cit.,pp. 227.230 J Ch.
 C. ION

De început nealăturărn grupului de cercţ'!tători care au adoptat

părerea după care horepiscopii au fost episcopi, şi vom dovedi ÎJ1
urmează căînfr-adevăr ei au fost hirotoniţiarhierei în majoritatea
rilorşi au păstorit Scaunele de episcop L la ţară,. in perioada de,
li! . Bisericii creştine. Impotriva-celor care au susţinut că :horep~scopii n-au;
rost decît simpli preoţi, se împotrivesc. atît Canoanelecît· şi al!ter. iZV03!re
is1orice,care< dovedeiscconfrariuL Spre exemplu, Canonul 10 al Sinodului
local din Antiohia., se pronunţă categoric pentru susţinerea .•. tezei noastre~
«Cei cesÎfltîn sate sau la . ţarăşi secheamăhorepiscopi, măcar de au'
şi luat pune'rea mîinilor (birolol1Îa de episcopi), Sfîntul Sinod a hotărît
ca'să"'şicunoascămăsura (dre'ptl1rHe) lor,. .sa cîrmuiască bisericile
puse lor şicupuda1"ea de grijă şi îndreptanxi acelora să fie îndestulap
şi să _aşeze; adicăd teţi şiipodiaconi şi exorcişti, şi să se~mujţumească
tu înaintareaacestfora; dar să TIU indrăznească il hirotoni nici presbiteri,
nici diaconi, fără episcopuî din cetate, căruia îi este. supus atît el. cît
teritoriullui..Jardear l~drăznidnevacă . .eelehoiărîte, acel a
se. eaterisea9căşi .decinsteaee oare. Şi horepiscopuI 'săse facă de. către'
episcqpulC\3făţii,. căreia este supus» 20. pin acest Canon se . poate vedea
li.rnpe4ecăhor!:Jpiscopiiayeau hirotoniadeepiscopi, . ·aveau. reşedinţa
la ţară 'satt la sate., deci. in afară> de> oraşe, . pentru a nu fi. doiepiscopr'
întrfo Joq:alitate,:Că:aveaucRieritoriu în.care. adivauacele localităţi
(sqie;şf Jîr~uş(Jare),pe(:are le administrauşi impHneau toate nevoile·
ţese iveau în că lf1a,cele lqcaJităţiei numeau pel c1eriCiii inferiori,
.f.ăt.ă amaiapeJa . vreo altă autoritate. Pentru hirotonia de preoţi şi dia-
cqniinsă, ei aufost opriţi pentru cW'sănuse producă perturbări în.
ministrarealitenerală aeparhiei. Intrarea in rîndul diaconilor şi preoţiI Of:
pres1J.puneao îndelungată pregătire sub diferite aspede şi pentr:u a nu
promovate elemente necorespunzătoare şi mai . ales pentru casă nu
inmulţeascăla nesfîrşit numărul cleridlot, .iar după aceea să se producă
disensiuni .jntreei,căun1i au·fo'st hirotoniţi de către horepiscopi, iar-
alţii de. către 'episcopi, ş-a hotărît ca hirotonirea diaconilor şi. a preoţilor­
îneparhie să rămînă numai in seama episcopului. eparlliof. Este de
sine Îfltelescă horepiscopii. aveau această.pulere, .hirotonii1e săvîrşite de
către ei erau adică· v;:tHde, dar. ei pute:au face ;:tceste'a:numaicu învoirea
episcopului respectiv. Şi Canonul ·eslefoarte drastic în. această privinţă.
Dac,ănu s-ar fi supus acesteLhotăriri,eraucaierisiţişi-şi pierdeau locutl
ce-l ocupau,S~ar putea reproşa.eă argumerite,leeelemai puternir€.legă-­
simîn acesfedouă Canoane (Canonul 10 Antiohi(1şi Canonul 13 Aneira'"
penîrusl.lsţinerea tezeinoasfre şichiarşi.în ,t?le. se: vede .o oarecClre restric~
ţi~îneeeacepriveşte dreptul deia hiroloni cele două trepte. Am văzuf
lnsă pentruce anume li se relstrîng,€ acest .dreptj~ăd o l~dură atentă'
a Canoflllllli poate <:onvinge .peori~ine! de! conţine puterea radical re;,
CUno$cutăahorepiscopilor de ahirotoni şi cele· două trepte superioare-"
După ·.qcest Canon şi altele del felul acestula, puterea de a hirotoni

DezobryşiTh.. ~aehelet,()p.cit., p.580; E. f'aguo;t.şiJ: TaIll1ery, cit., p. 327.;

Auge,op,eit.;p. 240; ... . ... . . . . ...
·.20. N. Milaş, CanoanelelJisericii Ortodoxe ... , vol. II,
 INSTITUŢIA HOREPISCOPILOR IN BISERICA VECHE 309
horepis'copiîor nu pare cîtuşi de. puţin discutabilă şi chiar majoritatea teo-
IogiJOr, canoniştilor.şi istoricilo~ .sînt dispuşi să li-o recunoască, Iată. ce
spune ,renumitul istoric şi c.anonist Hef:e~e l «IIntre mijlocul veacului III
"iahul 341, data Sinodului de la Anltiohia, hore'pisc0'Pii posedă întru totul
llirotonia episcopală. Această concluzie se impune din faptul că două
sinoade în cauză proclamă drepturile horepiscopilor să confere· treptele
superioare a diaconatuluişi presbitera,tului. Or hil'Otonia acestor trepte
aparţinut totdeauna numai episcopilor» 21. Dacă se poate proba,spune
Giaman, că horepisoopii aveau puterea de a hirotoni tr.eptele supe"
doare ale clerUlui, a diaconatului şi pr·eoţiei, nu .este de. loc îndoială că ei
·erau adevăraţi episcopi. Or, Canoanele 13 al Sinodului de la.' Aricira şi 10
Sinodului .de la Antiohia. presupun la ei o astfel de putere,». Iar Mar·
tl11 Jugie afirmă înac.eeaşi ordine de. idei: «Dacă ne este permis, flo.i
credem că horepiscopii, atit 'Cit au existat în Orient,au fostadevătaţi
t~piscopi, şi că pr,qtinsa transformare făcută de către Sinodul de la Lao-
~Hc€ea nu este decît o himeră. Sinodul de la Antiohia le lasă horepisco"
completa administrare a micii lor diocezeşi nu le impune limite decît
privire la hirotonii» 2,2 •. O mărturie sigură ne provine şi de la renu·
.mitul canonist Balsamon, care afirmă categoric .că horepiscopii au
;.episcopi. El spune:. «Şi fiindcă unii dintre horepiscopi îndrăzneau. ahi.
ratoni pr.eoţi şi a săvîrşi şi alte drepturi ep'iscopaie şi imputîndu-li-se,Zi-
','eau că bine .faC aceast?, pentru că au primit hirotonia de episcop ... »
[)inafirmaţia comentatorului ortodox reiese că horepiscopii abuzau de
.drepturile lor, prin unnarecăkau Canonul amintit; hirotoneau preoţişj
slia00ni şi efeduau şi alte slujbe ce nu; Le erau acordate lor prin. Canoane,
{)biecţiilor 0e li se făceau, ei răspundeau prin prerogativele ce te ofereau
himtonia în arhiere'U. Faptul însuşi că făceau uz de puterea ce. decurgea din
în arhiereu, ne face să credem că ei posedCiu în mod treapta
:"uhierească. In această dregătorie au 195t instituiţi şi episcopi proveniţi fie
rînduÎ celor ce nu fuseseră prinliţi enoriaşH eparhiilor. din
vreunei persecuţii, fie dintre cal care se întorceau de la eTetid,
Ortodoxă. UIJ asemenea .caz l-am văzut reglementat prin Cano-
al Sinodului 1 ECUfl'l'enic. Ca Într-o localitate şănu fie doi episc.opi,
venit din rîtidul aşa zişilor catari primeau demnitatea de hore-
care era tot ca aceea de episcop, dar n.umai că era la ţară şi dis-
de mai puţine drepturi, fiind dependent de episcopul eparhiei. Lu~
pe care~1 vedem şi Încomentaruf lui Aristen. atunci Cînd zice: «Fie-
·este dator să-şi păzească măsura (atribuţia) lui. şi să stea în 'Cele
te. De aceea şi horepiscopul, dacă ar îndrăzni să hirotonească preot
diacon. afara de cele învoite lui, adică deciteţi, psalţi, exorcişti
să se caterisească:? 24;

. He:lele, op. cit .. val. Ii, partea a II-a, 11. 1214;

.Martin Jugie,. op.. cit., IPP. 26Q-268.
Ra Ei şi Patli, 21ov.a.iIUl...rov &SLooV xa.~ lSPlQV %0.\10\100\1, Atena,
 C; ION

Horepise,opiierauprin urn.lareegali .C1:l . epIscopii, .pfimeml hirolonia

arhlerească~taveau aeeleaşidrepturica>oricare,alt,eplscop,dt priveşte
admmistr:area· Sfintelor Taine şi a ,altor drepturi, . avîndu-se. însă în ve·
derepoziţialor. de dependenţă, în organizaţia bisericească,această··ega­
lit<lte o putea exercifa numai în numeleepiscopuluit eparhiotşipofrivit 1m-
puferniciriidate:decăire .el 2,5. După ZOl,1araşiBalsamon,horepiscopilor
le era îngăduit 'săhiroionească şi preoţi şi diaconi . limitelediocezei
lnc:redinfale10r 26;Iar Canonul al 13-lea al Sinodului Jocalde la Andra
lepufiel'condiţilînascmenea .cazuri, CÎnd grăie:şte :.«iHorepiscopiIornu
este permis să hirotonea.scă preoţi sau diaconi, .ba încă nici preoţi de ora~,
fără permisiunea înscrisă de la episcop, .înaltă parohie» 27 •.DacăhQre,
piscopii n-.arfi fost arhierei, cerosLar fi avut'să li se interzkă,de a
hirotonipreoţişi diaconi, căci totdeauna preoţii au .ştiut .căasemenea
ade .î+depăşesc .şi.niciodatăun.·simplupreotn-a făcut · . asetncneu grave
ab~zuri.lrl 2t~'elaşisen's se exprimă .şi canonistull'vlateiVlastares>:<<tDoci
fiil1ddă~mnţiiPărintj tI-au socotit că este binaca ţ'lpiscopul să fie aşeJzat
in IO:C9rj ne irt semrtale şi s.atemid; an judecat trebuie se hiroio-
neasc~•. înaceste~horepiscopi»28.
Peptrll.Sustinereaadevărulufpecarevrem'să-L dovedim, ne ajută
Sf.• ·Atana,sJe,it\tr~unadin apologiile .. sale, afund . cind vor'beşfe despre
l1irofonia)tliIschtra,pecareî.1.·JăcuserăeusebienH 'episcop în ţinutul· Marep-
~isu.Ac~~tţlnutdepindea de marele oraş Alexandria împreună. cu toate
bisericile. PrIn urmare, .. aceste. Biserici erau 'supUse episcopului Alexan·
driel,Jmpreul1 ăcu . tinululamintit. Pentr.uadministrarea. lor bisericească
nu exista alt episcopşf nidchiar horepiscop, ci. numaipreoţL«'MareoUsu
esieţinut aL11exandriei, în care.nu a fost niciodată episcop sflu horepiseop,
d. toaţe<biseridleţinutuluLacelula sîntsupuseepiscopU'lui Alexandriei.
I~rpreoţii fiecare au sateleilor foadem,ari, c~reca lazece cu lllllJ1{lruf,
încă,khiar. maimuHe». 29. PrindtatuI respectiv, . Sfîntul Manasie
distincţie foarte darăîntre epi'scopi,horepiscopişipreoţi. El spune
goric .căln .cetatea.respedivă nu ara horepiscop,d ,numai preoţi;
prIncare<seconsfafăcă horepiscopii nu erau preoţi, ei episoopi;-episcopi
deţară,T11C:X&JQw:; fJLi<nWJLOL,:caredepindeau. de. episcopul cetăţii Vecine
şia căruI j uri s dicţie era Hmitată.Desprecaraderulepiscopal al· horepi'S-
copi1orne încredinţează şi ilustrul cunoscător .a1 vechHor instituţii bist7'
riceşti, Iosiphi Binghami, cînd spune că toţthorepiscopii 1nBfserka .veehe
~rauepiscopi,cu toale că erau subordonaţi altor episcopi M . Precum

l1%l·1200;N.Milaş,
 INSTITUTIA HOR.lliPISCOPILOE IN BISERICA 'Vli1CHE

văzut, şi Canontjl 2 al Sir,lOeltlIui .de la

dar.ă intre episcop, horepiscop, preot şidiacon şi
ministrative 31. Canonul respedivface 1)1a1 întîi
ierarhice ce se dau prin hirotonie, şi intre. acele
ministrative, ce se dau prin simplă. hirotesie sau. chiar
.ceea c.e ne priveşte pe noi,. Canonul face deosebire
piscopie. Dacă .horepiscopii arii: fost nllmaipreoţiii1şa
ar fi· însemnat ca respe~tivul Canon pe horepiscopi să-i fi
cu preoţii, fără să-i mai fi aminitit separat. 01', Canonul ji
de.r;icii superiori şi imediat după episcop,. F'aptul că
episcopi şi horepiscopi şi-i numeşte adică separat, nu este
tez€i noastre, căci deşi era una cu episcopii în ceea ce
se numeau totuşi horepiscopi şi erau episcopi de ţadL
M. Gillman disting.efrei perioadei istoria horepis(';()pilor:
merg.e de la apariţia instit.uţiei pînă l.aSinodul de la Laodiceea
este epoca de aur a horepiscopilor; ei erau foarte numeroşi şi
episcopi. Apoi o perioadă de tranziţie; în timpul căreia mai aflăm.
copi cllcaracter episcopal; dar incep să devină din ce în ce me\i
Sub influenţa Sinodului de la Laodiceea, prin Canonul 57; se .
lentă transformare: hOrepiscopii continuă. să se numească cu acest
dar nu mai primesc toţi hirotonia în episcopi. In a tr€iaperioadă,
de la Sinodulde la Calcedon pînă la completa dispariţie a instituţiei.,
nu mai apar decît horepiscopi de gen nou 32, El combate cu

fuissetanfum presbyteros, et nihilo fedus potestatem habuisse

opinione ,longe saUlin!Uf.. Omnes enim chorepiscopi ir~ yricri
erant, efipmsi aliis episcopis ·SubOlcdînati: quemadmodum
eorum ordine !oquuturU$ SUD}».
31. N. Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe." .
32. }viartirr. Jugie, op. cit., pp. 265-266. De
{'ategorie earaderulepiscopaJ il 1 .horepis{-.apîlor, ACest
l.regime de către Aup-usli (Denkwiirdigfudten, ,voI. 1, P'P,
(De nova ei veteri EcclesÎae disciplina, prlfţile I-lI, ClI1:J. il .
de ilOrepiscopi. Prima categorie {-llpr!ndea. pc:. (lfdevăraţii episcopi, pednd (:ei fdin .
.Q:oria a doua, dc,?i aveau tiHnl .de . cpiscopi,u-avealf însă 'şi G1fader.llll episc.opal. Aş"
';1 Holzer (De proepisoopisTreitJiri?rt!;iI)ţu:i,Treivr:rî·s~ 184;5, p. 1) il vrut-să argumentez.e
Le rîndul său, că la Sioodtd de la Laodiceea, hore,pisoopii au pierdut. caraderul epis\:o,
;că ei n-au lost decît simpli . preoţi; rezidtn:d tl1' mod obişnuit în oraşul
la ţară. Desigur, aceste păreri şi lnsp.ecialcea de pe urmă, nu pot fi
pentru motivul că vrescripţiile Sinodnluide 'la L.aodiceea. n-3n . fost puse tu
istoria ne arată că 111 veacu[ V şi mai. tîrziu! existau numewşi hc)]·episc.opi
tîrguri, din Africa, care aveau întru totulcaraderul episcopal. (Vezi J-Iefele, op;
1, pm;tea a II-a, pp. 1024:1025). Petru .Maior, tn ope;ra citaUi, Se siiueazăpe
I\ozitie şi susţine că honwiscopii n:au ,putut fi de'c~t simpli p:eoţi, dar că între
j)ublt fi şi arhierei, care au primit mai dinainte hirQto~ia, iar la. demnitatea de
,copt au ajuns din diferite. pricini. De asemenea, Frandsd de Roye (furis r.\'111on·lIX
im,i#ufionum, !ibri ires,; Li,psiae, 1722, ppo 181-182, spune.: Chore:piscopi
eedesia Graeca, quam.in Latina ;in ma jamprrdem occunmt sub Jinem
In can. 13 AnciriJ el 12 Ne.oc. Cumque iniis' mdinetnf. diereeaiuf
omnino dicendum est, cos ja:;n antea cognHos flliss.e :
; nam plures e;.;: iis Nicenae subscri,PsfrunL S(!'din
fi,oem quinti seculi, nempe ir;tSyno·do.f?egiem;Î;>.ln
 c;~ ~TON
13

JQarte put.ernice părerile celor care neagăcaraderul ~ episcopal ,al horepis-

COpiiOlf. Comparaţia făcută pl'inCanonul 14 al Sinodului de la Neoceza-
reea, cînd spune că: «Horepiscopii slntîn: chipul celor 70. Şi .În calitate
detoliturghisitori cu epLscopH, secinstescpehtru grija ce poartă pentru
săraci», ~ nu are nimic al face cu puterea lor dea hirotoni. In schimb, se
iSpune clar că horepiscopii sInt c'oliturghisitoric14 episcopii, p~il1 urmare
au acelaşi grad de hirotonie;âltfel nu se 'poate explica 'termenul. de
(qJ'\.)VAi>t'tO'UQYOL daîde către Canon, termen ce se dă numai între cole,gii de
'episcopaL Acelaşi lucru reiese din citatul ~următor:«iPresbiterîior 11iroto-
niţi în parohiile îndepărtat,e de ,către episcop, nu le este permis a sluji
într-o biserică de oraş, cînd episcop·ulels tede faţăşî preoţii' de oraşe. Iar
dacă toţi lipsesc şi ar fi chemat unul dintre preoţii săteşti la. rugă, atund
săsăvîrşeasd! şi HU esteîmp,iedkat de~ a, sluji. ~ Insă horepiscopH, în caIi-
tate~ deccoliturghisitori aiepiscopilor, şi einstindu~se ~pentru că ţin !Qcul
celor şaptezeci, măcar de ar lipsi episcopul oraşului şi preoţii ori nu,
horlepiscopii, iiturg'hisesc ~nl;llmpieclicaţi în biseric:a din o1'a,ş» 83;
Căhorepiscopi.i et;ati arhieflei, dov.edesc' o altă serie de fapte,
cal'e~ceicareauneg<:lt ţinut seama, .şi anume că
horepisGopii au. lUat parte la sinoade; au deliberat şi au subscris. ÎncaH-
taie de, horepiscopialăturLc4episc<îpii, aşa'după CUlTI se poate vedea În
pracţicalelesinoadelor. ~. ~
In anuÎ~ 1908, A. Pe~ttoyskipublka în~ «.rurnalul Academiei Spiri-
tuale»din~ Pet'er13'burg unartiool fundamentat pe cîteva manuscrise desco-
perited~e că'ireA A. Dimitrievşki,cu privire la rînduiala sfinţirii horepis-
capHoL, Estevorh~a de. trei manuscrise: două descoperit,e la Biblioteca
~Patriarhieidin Alexandria,. datînd.!Jnuldin~ vea-cuI al XIV-lea, iar altul
din veacul al XV-lea, precum şi unul descoperit în biblioteca MînăSitirii
Sinai, şi care datează tot din veacul al XV-lea. Pe temeiul acestor manu-
scrise, autorii ruşi susţin că horepiscopii n-au avut hifGtonia arhierească,
deoarece acest il..1cm nu reiese din manusc.risele descoperite. Credem că
aceste afirmaţii nu pot ii întemeiate întrucît am văzut că o întreagă serie
de mărturii canonice şi istorice dove.desc contrariul. Iar mai presus de
toate, manuscrisele în cauză nu datează decît din veacurile~ XIV-XV, epocă
care instituţia horepiscopatuluidispăruse cu desăvîrşire în majoritatea
Bisericilor, iar in cele cîteva în care mai~rezidă şi astăzi,ea nu ~mai re-
prezintă o forţă. ca în 'epoca de înflorire a instituţiei respedive. Deş~ nu
îmipărtă,şim opinia feologHO'rruşi cU privire Jaaceastă problemă, vom
spicui pentru ediHcarea noastră, -din atticQltif citat --rînduiala sfin-

ca 'horepiscopii au lost preoţi !bătrîni, că ei rezi'dau la ţarii şi că erau SUPUŞi episcopului

diocezan. 1 nsuşi ~ canonistul nostrutomÎn D, Q Boroiariu, crede că horepisco,piinu eri1tl
dedipreoţi, pentru~lrmătoarele motive : a) HU Iputeafi dec.ît un ~ episcop într-o 'cetate:
[;) dia sfinţirea uDui epi~scop trebuiau să ia parte doi-trei episcopi, şi c) episcopi nu
j)l,liteau fi la saie(d'L D. ,Q, BOrDianu, Dreptul Bisericesc, val. II, Iaşi, 1899,pp, 61-132:
Pe cînd Josirphi Binghami observă: «... evidenteri,ndicaf, non unumcum -rresbyteris chor-
episcopos fuisse, aut eamdem .formam ges!asse, .prout dedretalium suppositori wmniae
visum· esi» (op. cit" pp. 195-196). .
33; Ral\i si Pottli, Sintagma ... , voI. III,IP. 94; C.Erbiceall,l1, op. cU., 'Plp, 23-24; Mar·
'lui Jugie, op. cit.; 'Pp.Z66-268. '.
1I:i INSTITUŢIA .HOREPISCOPII,OR IN BISERICA VECHE 315

afirmă Sozotnen, episcopi în saLe, « , iar montaniştii şi novatienii

în Frigia, precum şi în Sciţia 3S •
S-ar părea că în Egi1pt, instituţia horepis'H.':Qpilof pre.a făcut epocă,
pentru că Sf. Aianasie atunci dnd enumeră .:-.:. .în timpul disputelor arie..;
ne - demnitarii bisericeşti, hor'episcopii .sînt trecuţi complet sub tă·
(l€re 39 • Nuştitn motivul, dar epuţin probabil Ca nu fi existat 3n timpul
acela şi în regiunile acelea, horepiscopi. De .al prilej, tot
Si. Atanasie ne x(oga din jv\ariotida, ca nici episcop,
nici horepiscop, depinzînd de episcopul din Alexandria 40.
lT1aţi'i se. referă însă numai pentru provincia sau .ţinutlll
scrisoare a Sfîntului Atanasie, care este adresată lui
ţionează alegerea acestuia ca episcop în satuL vecin din Alexandria
In lvlesopoiamia,hotepiscopatul este atestat indirect după
iar Sinodul din Seleucia, ţinut în anul 41O,constată necesitatea
stabili numărul horepis00pilor J2 •
. Şi în Italia existenţa flOrepiscopilor. pare. a fi destul de veche. Am
'v:ăzut mai sus d SO:Gomen spune că novatienii siabifiti în Frigia îşi aveau
borepiscopii lor.Ştirn precis însă·Găseda novaţiană îşi are originea în
Italia, iar întemeietorul său, Novaţian, a iosthirotonit în 1110d fraudulos
si necanonic de către trei episcopi de ţară sau. de tîrguşoare italiene
';tO;hX VLU1 V», în anul 249 43 • Or, dacă mărturii istorice iQcontestabile do-
vedesc că novaţienii aveauhorepiscopi 1a mijlocul veacului al III-le.a.
adică in timpul despărţirii lor de Biserică, este de la sine înţeles că
horepiscopatul exista de mult timp în Italia; . Ind vreo citeva nume de
episcopi rurali dovedesc mai mult existenţa horepiscopilor în Italia .. Astfel,
vedem .amintit ca episcop de ţară pe Urba'nus în Alpia, Triopius. Mai îna-
inte,satul Baccanensis din Tusdaavea un episcop numit Alexandru,
iar .satul Lambricum din Tusculum avea episcopii săi proprii 44. In A.frica,
un ~anon ne arată că episcopul putea să hlrQtone.ască sau lase să
hirQtonească episcopi In dioceze 45.

P,G., voI. cartea a VI-a, cap.

XXX, Migne, voI.
38, Sozomen, Hisforia Vlkl, cap. XIX, lv\igne, P.G., voI.
LXVII. ca!. 14]6; vezi cit., pp. 555-556.
39. S.f. Atanasie, 7, Migne, P.G., voL XXV, col.
647-654.
40. Ideh:!, Ap%gia contl/1a. aria!l'Os, LXXXV, Migne, P,G., val. XXV, col. 400 I
"ezi şi Hefele, ap. cit., val. II, partea a lI·a, 1]J. 1209,
41. ,\1igne, P.G" yol. XXV, col.: 524.
42. r. B. Ghabot, Collection des nestorims dans les noiiees ei exirails
manuscrifs, '101. XXXVII, ,p, '27, Clpud Helele, OIi- cit., '101. II, partea EI Il·a,
1209·1210.
43. TlJeodoret, Jlaeret, labul., Compend: Cadea a m-a, cap. V, lViigne, P.G"
vuI. LXXXIII, col. 405, apU!d HefeJe, op.cit" col. II, partea a II·a, pp, 1209·1210.
44. Ibidem, pp. 1210; L. Duchesne, .op. cit., vol: r, Paris, 1911, pp, 525·526.
45. Labbe, Concilia, voI. II, col. 1080: «Sed in 'Provincia noastra, cum a~jquj forle
diocesi; concedente ea etpiSiC<;lPO in cuius potesfci'te fueralIl:t cons ti hrtae , ordinaii sunt
epIscopi, diam dloecesis sibi vi ndicanl» , ap!ld Befele, op. cit., voi. II, partea il II·a,
1210-1211. Catolicii 'li donalişlii socolfau pe aceşti episcopi neataşaţi la un Scaun
e!lJ. şc(,pal determinat. Un singur sat putea deveni astfel ,reşedinţă il mai multoradiiltre
AugUistin, B~vîculus cQ!IafÎl;mis contra dQnatisias, 5, i\1ii'il11e, P.L., val. XLVIII,
316 C. . ION IT
In Biserica apuseană, instituţia horepiscopatului a fost mai tardivă
şi separe că ea n-a cunoscut expansiunea pe. care a avut~o Orient
Despre horepiscopi se vorbeşte pen.tru prima dată abia in veacul al.V-lea,
şi anume la sinodul ţinut Ia.Riez, în Franţa, la anul 439. In llfl,ul 438
se ata vacant la Embrun postul de episcop. Un tinărambiţios, numit
Armentar:ius, cîştigă de partea sa pe doi episcopi. din . cetăţile. lnvednale
şi fără concursul altor episcopi sau aprobarea mitropoWuIul, este hiroto-
nitepisc·op. In anul următor (439), Sinodul de la Riez, prezi<'1at de către
Ilarie de Ai-les, depune pe Atmentarius 46 , dar prin Canonula13-1ea H
al acestui sifwd,se hotărăşte că el poate primi conducerea unei biserici
nira:e, în. calitate de horepiscop,. după hotărîri:e luate. deja de către
nodul 1 Ecumenic! cu privire la\ acordarea postuî ui de horepiscoptn ioca-
iităţi1e care aveau deJa un episcop. Sinodulîn cauză stabileşje lui
mentarius atribuţiile ce le avea de îndeplinit 48,
col. 615. Iar acteie conferinţei de la pe il stabili o
diferenţă episcopii cardinali şi \lC')UUJ.<lH decît ca «ima-
ginest in dib21)'SibU's).
46. rn cazul de hirokmit contra Canoanelof eare stabilesc
că unepiscQjil trebuie de dIre epiocopi. Aşa grăieşte spre
exempht Canonul 4 a'l {cE,pjs.copul să, se hiro!'oneasc:ă de către
toţi episcopii cîtis>înt în poate să fie aceasta, orj. pentru vreo
n.evoie f<fabnică, ori înca! iTei să se adune, Clare avind, prin seri-
soareadată, :Jeg-erea ,ce~or ce nu âuvenit să hirotoneascăpe cel ales: iară
infleş!ce eparl'Jle ·de să se întăr"ască cele ce s-au .făcui». La ieI .decide
şi Canonul emis· de la An!ioh'a, cînd spune: «Episcopul să nu se
hiifOtoneasd] de sobor cînd nu este de faţă mitmpa:1itu! eparhiei; iar dl1'deste
el de f${ă, mai bine este, toţi împreună eu elI, să fie slujitorii (epsoopii) eparhiei,
trebuie prin carte să cheme pe ci mitropolitul şi. ,de vor veni loţi, mai birle eşte; iar
de va fi aceasta cu anevoie, ,tot se cade să fie mai mulţi, sau priJlcării. împreună cu ei
să voiască, şi aşa, cînd sîrlt ilTlai mulţi aleg, să se !acăhirolonirea. Iară de şe va face
aHminterea, nu precum aici s-a hotărît, himtonia ,nici o tărie să nu aibă. Iară de se va
fi făcut hirolonia după mai înainte hotărîlul canon, unii, ,pentru ca să se sfădească,
vor grăi împotriva, să biruia.scă alegerea ce;'(yr mai (apud Petru .Maior, op. cit ..
p. 116). Balsamon spune. ,că în Orient, unde seconfinua a se îmbrăca horeplscopii cu
caracterul episcopiIl; se observă la hirolon'rea Jor toate forma1ităţiTe canonice, interpre-
tInd în acest fel ultlIDa dec'zie a Canonului al do:lea de la Antiohia: Pentru a se evita
astfel de cazuri, se iaun1ăsuri încă din anul 314, la S'inodul din· Arles, Hin Canonul
20, care spune: «De h;s qui usurpant sibi qllod soli debeant episropos or,dinllre». La fel
/şi Papa Siriciu (Epistola VI,nr. 2, }\1igne, PL, voI. XlI!, col. 1157), se adresează epis-
capilor Bisericii din Africa: {(Nici un episcop, spune el, să nuabă îndrăzneala de a hiro-
foni singur un episcop, din i:mbiţie», Asenienea interdicţii veneau atît din partea orga,
nelor oficiale, cît şi fleoficia!e. Ele erau numai de călre slnoade, 'Ci
rch'ar prin ierarhii Bisericilor, Un asemenea caz văzut mai sus mai cităm
al lui Leoncel Mare, cînd prin scrilsoarea adre,sată lui Rusth:us, de
hotărăşte: (~Nimic nu autorizează a considera ca episcopi cel care: n-au fost
aleşi de către. cle~, .n'cj înirebaţiprin mai şi nici consacrati de către
<OU aprobarea mitropoiituluh> (vezi RP, Dom Chamard, cd., pp.
47. Iată cum sună Canonul 3 de din Riez: .
chiarum suarum ecc:esiam con,:edere, qlla chorep'scopi nomine, idem
flUS Ioquitur, aut peregrina communlone {vezi Pr. C. Enescu, ap. cit.,
48. Hefele, cit., voL 1,· pp. ; voL r,
,partea a. II-a, pp. -1222' Diciiollnaire de
coL 1707' RP. Dom Chamari!, op.
op.âf.,
 C.TO.M

deosebite;;i\stfef, în hiserica din Mans, episcoptil . Aigliheri{ 6'10-705) lŞ!

~sociază .un horepiscopnumit Petru, în timp ce era reţinut personal de.
pal'tede dioceza s~; de funcţii de <<larhicapelan»şi<<şefalepiscopilor îm"
părăteşt1». tn veacul următor, .. vedem că . . . subepisoopatuljinutdeyătre
Gâuziolen( 725" 770) ." se succedpatruhorepisc6pi;inaceleaşi biserici,
;anume: SigefToy, Didier, Berthode<şi Merele, care ajunge mai tîrzÎţlepis­
cop{772-785 ).lar Biserica din·. Verdunfost adrninistratăllani(765-
776} de ,cătrehorepiscopul AmalbertLa Lyonlntîlnim laînceplltulvea~
cu1uiJXpe . Agobard, care este <hirotonit de către trei episcopi pentma
devenicoajufător lui Leidrade(808), iar maitîrziuH succedă pe acesta
)11 Scaunul de episcop... De asemenea şi la . Langres,. episcopul <este\asistat
de. către .Hibert, Ingebrommeşj.'. BerfilIon;carepurtau titLul.dehorepiscQpi
saucoepiscopi'5,3;De .·altfel, documentele, consulaţiiJeadresate·.· P~pilor,
decretele sif1odal e , capitulariîle' imperiale şi .' discursurile relative Ia hore-
piscopi sîntlirnitatemaimultlapromn'ciiledinAqujJania. (Bourges, Li-
m()ges, Mans," Angers), nordul Franţei (Paris, Reirns, l,arlgres, yerdun,
lvietz), .la .Belgia . şi Germania; >Dintoateprob~leadt1selnsă,re;ese. cu
prisosinţă' .că horepiscopaiula fost.bine . tu.noscuţşirăsplndit În.Occident,
tot ea şi în Orient. El~-aIăcut.Qinecul1()S(Utînuftima ,vreme, mai ales
prina.buzmilepecare . ·Ie făceau horepisQ.opiidepăşin d prinac,oastadrep-
turileşi., datorHlelor.DiIla~;eastă'Cauzăau fost necesare unele intervenţii
de {')rdindisciplinar pentruf'oglementareaşisiabilireacerculuideadivi.
tate al lor ,şi multe din> acestea s-au păsiratpînă:în zilele noastre şi pe
unele le.amonunţafincursul lucrării, urmînd ca de celei alte să neocu.
pam în cele.ceurmează.

IL DRE!pn.:RIL1~ (PJUVILEGIILE) ŞI DATORIILE HOREPlS:COPILOR

DISPARIŢJATREPTATA A INSTITUHiE1

HorepiscopU . fiind organe de conducere . .Biserid . aceia prin

.şeq1ijloceştebaruldumnezeiesc, şi prin care se făcea legătura între·
t1~zeu 'şi oameni, prin. mijloacele pq~ela jndemln~ .de cătmSfînta Bise-
rică, aveau, aŞaeum era şi firesc, ° serie . de datori! pe care trebuiau să
le, indep;lineaşcă .încadrul diocezei· ·pecare . opăsioreau, precum şi
clrepturic~ reieşeau dinaceasfă sfîntă. misiune. S-fl'PUlt1t vedea
gipiledemai sus ro'sta avu t aceasfăinstituţie şi Cluna
pînăinhmpul dndaînceput să dispară. Cît priveşte drepturile şi
ac.estornorepiscopi, oricine poate să inţeleagă că ele erauaproap,e
ea şi aleypiscopilor eparhioţi sau diocezani,cu dt(ţva deosebiri pe
1e-a111 văzutdeja.Fiindp~storiisuperlori ai unei.eparhiLde tară, ei
delndeplinit toate.,nevoilece interveneau în legăturăcu:puferea
iorească,sacramentaiă sau sfinţitoareşi jurisdi<:ţională in
 I;:-;STITUTIA HOREPISCOPILOR IN BISERICA VECHE

mai muît asupra celor mai importante dintre drepturile

horepiscopilor, după cum urmează,
11((r~piscop.iî aveau dreptul şi totodată datoria de a hirotesl clerul
. dioc'eza 10'1', şi anume: lectori, ipodiaconi şi exorcişti. Acest
acordat precis de catre Canonul 10 al Sinodului de la An-
spune: «lHorepiscopii să aşeze citeţi, ipodiaconi şi exorcişti
mulţumească cu înaintarea acestor<)>>. Aceste hirotesii le puteau
. 'scopii fără înştiinţarea prealabiîă a episcopuluidiocezan, uzîrt.d
c.a de un drept incontestabil. Numai diaconi şi preoţi fIU p.u-
•. .' fără .ştirea episcopului - pentru motivele enunţate ~,
tUll grăieşte şi Canonul amÎlitit: «Dar să nuîndrăzneascăa film-
'Id presbiter, nici diacon, fără episcopul din cetate, căruia este
el cît si teritoriul fui. Căci de ar îndrăzni cineva să calce cele
acela să se caterisească si de cinstea ce o are» 55. Din cauza
i delăsării horepiscopilo'r, privind administrarea acestui drept,
cel 'Mare iTIcearc:ă prin Canonul 89 să determine pe hore-
Înainte de ahirotesi în aceste trepte ale derului inferior,să-!
despre acest lucru şi să ţină o evidenţă strictă a
. la,tă eumîşi exprimă marele ierarh părerile sale cu privire
lucru: «Obiceiul cel odinioară În Bisericile lui Dumnezeu ţinut,
Biseridi după ce cU toată sîrguinţa se ispiteau îi primea, şi
viaţa Jor cu nevoinţă se făcea cereare de sînt înjurători,de
de nu sînt gata spre sfadii, de-şi înfrînează tinereţile sale,
poată face 'sfinţenia, fără de care nimenea nu va. vedea pe
Şi aceasta oispHeau preBţii şi diaconii, care laolaltă cu
.lecuiaşi înştiinţa' pe horepiseopi care luînd mărturisirile mărlu­
J.'elor adevărate, dupăce făceau ştire, 'episcopului, aşa în numărul
sfinţiţi, primeau pe slujitori. Iar .acum întîi lepădîndu-ne pe noi
niCi a ne înştiinţa Ipe noi învrednicindu-ne, ,toată puterea o aţi
voi; după aceea nebăgînd seamă, aţi ingaduit preoţilor şi dia-
pe oricare ar vrea, 1.1eispitindu-le viaţa, după patima sufletului
sau de rudenia născută, sau dintr-o alt oarece prestigiu, nevred-
bagă în biserică. Pentru aceia mulţi adeviiraţislujitori se numără
$at; dar vrednic de' slujba altarului, niciunul, precum voi înşivă
Deci, fiindcă văd cum că lucrul: merge spre răutat'e, nevind:e·,
vîrtos acum, fiindcă mulţi pentru kica armatei se .aruncă pe
l am căutat .a .Înoi canoanele părinţU{)f, şi vă scriu, ca
4,Ţ~'"UU" catastihul slujitorilor fiecărui sat, şi de la cine oricareIe a fost
este chipul traiului lut !Şi de aci inainte isptiţi, care sînt
aceia îi primiţi; dar' să nu-i scriţi în catastih, pînă' n~
'Pe noi: ,au să ştiţi că va fi mirean, care fără de jud.
se va primi la slujbă» <>U. Acest Canon este unic în felul său
Canoanele BiseriCii Ortodoxe, voI. II, padea I-a, pp. 15-16, 71i idem,
pp. 316-317.; Vasile Raţiu, op. cit., p. 115. dr. Nicolae p""
; Pefru Maior, op. cif.,,n,r. 2, 1866, p. 15; IosilPl1i Bingharid.
15. Arvrmi in vedere acest lucru, Si~lodul ai VII-lea Ecumeni~
:''''':'<:'''':'''''':,,:,'<''':'>::~::',''',
, ,,', "- ' <">'" , :.:, \, «' '<:;"" ' :"':',~
<, ,',,' '""
~*oarte curios. Pînă aC llfl1. .... n~ammai întîInituna ItC'\f10!1.. care
0jJriIpj2} boreIJis<:opide: ahirotesi f ărăîn:yoire<ţt;pjsc:opului.Nu".şiim în
mă;şurăau ...tinut . horepiscopii segma· de ·aceasIădispoziţie,dldeste hi11e'
,.~U!10scută tendinţahorepis(:()pilor. şi firea .omenească }l1chil<.ltăspre J1esU-
p,p~r~;StVasiIeîlllSăap,rescris aceste. reguli }nepar~iilsa, .cfincall,za
flllmeroaselorabuzyrişi pen tru . . că .•. în, rîndul. c1eru1ui.pătl'Uf]deau foarte·"
m.ulteeletl1entţllecqresp~nzătoare, şip€lnttllaie~ducePehpr~pI$copila
(>~k~iulcel vecri.pr.incareeier~u.jlJai.e}(i~enţi în.ilîegereaşipŢomovarea
~(;ll1dldaHlor. îrlrlndulclerului.inferior,I\llu11eroasemărturîi,ist()r:k~e§i S(;l~
fl()nicei1e'••încredintea~ăcăhQrepiscopiiallhirotonit . . chiilrşitll.qconi< şi';
pr~oţi C'l1 . încr~dil1tCţ!eQepi?tRPţJl~i.> . . . . . .• . . . . . . .•. ." . . ' ....•.............
2.J3i . [Pl~gU,.'.dr~.pt~.lşi··tl.8torta .d~ . . ll.săvîrşiSfintele·· Tatne,.jnc1~siv
I~iila. t1ngedLcu •. $Hl1t1J!t\ili.r.,şi~l)B9t??t1.ILti.. '<{Unde .•. ţ::olligi.P9fest,confir­
rn~HonenJ •. ·.p~r ..• mânUs •. ebqrepisciJPorum.in·.•. eţc1e?iis ....·pagorurn.etvi(:orum
(lotuis.\le . adtl1inis,tj'Jari>>;fi'l':L.acatQJid,'I';Hipi<lN1irungerii . sau.aConUrmărH
tl.~drninis trÎ;3Hz:ă . şi '. înpre43enf,numai· episcopiilpreoţil ar n,efiind u~l(;:;permis
.ca.oadmin,istt.a"aşa dupEjx;t1rrl.în 13iseric.aveche faplulsă Ieeraingăd.uită·
lJorepis.c{jpiIor;.seso.e,oteau. fL·· un priviiegi u. In epoca> primar ăa •. creşti­
.nismulţl!ţ,>T~if1.8Mfrungeriie:r u legată . de a'Qeea a Sfîntul uiBote~,-,-ca
şi lnprezent ..•• ,.i~rjp . strînsă leg.ăfurăcu a4nrrinisfr,ar.eaacesiorSfinte
Ţaine:>S tăIe:a insti tuţiacaiehumenatului,. insHttIi tă ··spedalpentru pregăti·
reil.cal1diclţ;lFJor,~preaprirni Sfi 11tele Taine pentru a inki.! inmodoH-
~jallf1creştinism, devepind totodaiărnembrl1 al Bisericii lui Hristos. OI',
lnvechirl1e, şăvlrşitorii acesfor Sfinte Taine şi examinatorii exgenţiai
ca tehllmeni1o.ierau . episcopii şi JwrepiscopiLAcestp. este sensul pentru
lCar~şe. socQteşJecadreptpentw hQrepis{~opi. f!lplulcăle. era
încredinţată întocmai ca . săvirşire,l tţngeriLcuŞfinIulMir.
3: Ingrijire.ade o datorie ce cădeaînseamaepis.::opilor
cele. mai lucru ce,reiesedin . maimu:teCanoan,e"
dupăwlTl1 dei,:;reIează Canonul
care ei/s-au numit
, emîncredintati'i
aveau supraveghereâbunurilo[
 . INSTITUTIA HOREPISCOPlt..OR, IN BISER,ICA VECHE

<:~şH. matefialedetotfel tt lşi c~re bLlduri tr~biriau să

Hpsiţî,py săr aci!.~evăduye .şi .)'>~ orfanrdc~HbI'epis'coPii. sînt asimilaţi"
episcopil orşi . li ..~.~' impure ac,e~şt~ol?li,g qţie' ItJ<CLlptiJ;îspl diocezei ior •. pe'
Cqre (). păstoreau. .. ....••. ., .................'••....•......•...•
.... .4 .. Hore'PiscqpiiaveC!u.(treptlţrSăellbere~e pr~oţilotşiJaidlor scrisori
de . ,recomandare"pa~ifi{ţ~ .. saudeipace,.$au . .·Mrrlisorial\:>.,·sum li . . se mai
spunea sޕ. Ac:est lucrtlrei~se. dinpano{luL8.al Sino~uluide1.aAntiQhia~.
Acesteşcrişori erauab.solutpeqesare,·qrkărui. pr~ot ·.şil'ţllajcjE~ntru .. a.>ît
primit într-o, ,.alfăfHlrohie;,. căci.•' în. HiţitUI •caz ei,np:ergltp,t:imiţi .fărăi
a~esteşcrişori..' Deac:est ". drept . puteau să facă. uz n um.aiiepiscQpli ." şi hore-
piscqpii,'Căciprk1oţilor, şimplinuleiar ţlpermis .acestoJiciu.. D~ )lîffel.~h9re~
.pis~opii fiind şefii . unităţilor; . redediocezelor,deJaţară,trc:;buiausEi re.,
zolve toatechestit,milecare<infervenequ> în teritori41 respectiv \59.
5.~veau .privHegiulde a·. .• luapartela.sinpade1e.·locale.şi.ecumen~ce
să pari'icipe îl) mod activ cu vQideliberativ.Se •vede că erau complet
.. aşimilaţiepiscopilor propriu-zişi. Astfe;l vedem că1istel egreceş.tiîniocmite
la Sinodi11 d~ la Neoc'ezar~ea către anul 3,14, sînt subscrisedecătre Stefan
şi~odoB sau. ~odon,;horepiseopide Capadocia. L~I Sinodul. 1 Ecu~lenk,
de ia Niceea af1ămiscăliţipe1istele.. greceşti, siriaceşi.armene,pe PalacHu
şi Seletlchiu, care au, suQscriscahprepilsco.pi .ai provinciei,Gelesida ;pe
Gorgoniu.Ş tefan, Eufroqiu, ~od onşi Teqfan,cahorepiscopi aiCa'padQ~
cie.i. ;pe Esichiu; TeodOt:"Anatoli e, Aquila, Quintus sau Conîus, aiprovirl "
ci'eiIsauria.;,peTeofan, .TeQst.in. şi Evlaviu, aiprovindei· . Bitinia,.şi pe
Evdemon, horepiscop al provincieiCilida60.Facem remarca din ac~sţe
liste că fiecareborepiscop. estementfonat cuindicaţial.llJe~ provinci.i;ară~
tîndu-se priln. ace3ş.ta· Ică ei efquepîscopide regiune şi n-aveau Scaunul
·>lor într-un otaş.

59. Iosi,phi ,HinglJami, op. ciL,pp;19a.H)9: «Nc'c presbyleri, .quisuntjn pagis., denl:
,:ăno!llcas ep'slol as ve! ad solosvicir)j)~elpiscopos .epistoJas miUant. Ghorepis(:opi .aute~n
Huni reprehensioIliadsiTlJes dent· P?Fil!ka.s»,. j)rin, care vreasă,araie că, . horepiscopiie!ibe-
• rau flumili scrisori de pace, ,'. scriso~ilc ". eanoni<.:c fii,udeliberalenumai .. de .. către episcopii.
• eeIăţii.Lucrudiscut?biI, diHmom:Ilt ,ce epis·copiice!ăţilor . erau atît de ocupaţi, încît
aSemenea problcmeerau foade numeroase şi n-ar Ii . putut să se Qcupedeele, şi în m(jd
ş;ig'ur eleerilu rezolvate de către horepiscopi; Petru Maior" op. cit.,p. 16. Vezi şi J\1a!1sÎ.
Cit.~ voI. X, Canonui 12, col.. 596; • Dict(onnaire . de Theologie.Catholique, voL V,
a II.a, cot 1693~I694;PauJAuge,LarQussedaX~-e siecle, en six voIumes,.pads.
voI. II, p, 240; dr.. D.G~ Bomianu, Dreptul bisericesc, voL II,Iaşi, 1899" p,60.
60. Labbe,Concitia~ ,,01. 1, ooL54, .1488 (lista .grea,eă conţine cinci nume.; lisf;ll
numai 4. Pitra" Artalecfa, N.oQissima,Parisiis, 1883, :pp.234, . 459: lista .arh1eanăi
lista coptă11e prezintă dncin)lme. Tot la Pitflj, ,Spic, Solesmenses,vpLII1'
$; Iosiphi Bingham.i, op. cit., PP: 200·201, 331; M. Jugie. op. cit.,p.26<S ;0.
,t;I~j.)Jj~eanu. op. oit.,pp. 24-25; PetruMaror,cif" p. 16; Maflsi, op.l?i'l.. voI, l'I,col~
fi38; . val. IV, 001.1218. .
 .'. '. .A~\aflîrliUgăsilTlhore:pissopiS ubscrişişi la si noa deIe din Efep (Lip 1)
'.şr 'qinCaJcedon(151),. iar'H~eştiai'111t:Sofronie, hprepisc.op,.{eprezentant
~IIiel'js{:~pului .de ,Mopsuestia"; .. Adqlfus,. horepisc;op r~prep~.nt~htal Ipi
~4\dolus,episcopdill·Arabia;. Adilos, ·reprezenta.ntul1uiMesalil1(js,.··episcop
tJe.Laodic€ea;. Evelpistus. reprezentarrt. al'. €'PiseopuIuide'1'€n~dos61.Este
\f()~rte'adevărat,c:ă, de daia •.aceasia,. horepiseopj'iniln:ai.sînte9-aH~dată
a~imilatjiepjscopi1or, subs'Criin~ în {1l.lmeJ€Jor.propriu,ci m~rg ·cn arhi-
<pr~oţii,.preoţir saudiac9nH,'reprezentanţiaî .eplscopi1or·~are(Îil1diferite
"'pridninu pute,811partidpa .. l:.aacestdţn urmă .sinod;s~ aputtlfvede.a·.·.că
'.şiereti~Hca" . quaJ'lodedmallii•.. i1ovaţienii ,mohitaniştii .şi·· ne,stof\ienii .aveau
în' .• c.1drul.ierarhi~ilorhorepiscopi 62; Deşi .însin:oadele dinAnH?hia,.8~r­
diea ·. şi.· Lapdic~'ea se'lrl'C'earcă ..a .se suprima j11stituţjah(}reJYis~opilor,se
găses~ totuşi., horepiscop1SeInnaţişi \lasirroadeledinCor1stantinopol(an1.l1
45ţ),precu~şila:.lldoilea.sinodecumenk.tinut .'la Nkeealn>anu;l787 .
.lmportanteste,'î~să>c.ăei .nu dispar; . riwnţin şi Hl.ai.. participă încă
aoseriedesirJ(ţa<i~ţinute în Apus,cadepi1ldă:JaŞinodul dela LangrE1s
~ în Ş3p),\laeeldin'Ma,yence,in847, let cel al l1.1i Fotiell] 876, Ja·ce;ţ.din
Lyo~în>886şi Ja..celdin. Dvuz)',. în 87LSe găsesc'şiepiscopi HirăSC'aJ.m
C:i1semănătorihorepiscopiIor. Dintre aceştia,unulaparticiipat la Sinodul
cde Jâ.Nţacon . dit1q85 .63,
6,.f1orepiscQpiise bucurău de
zenfaepis<;opului,lntimpcepreoţHor de la. ţară nu le eralngăduit.Ei
pute<lusluji:~ cum era şi fire se , cu mai 111 are cinste, . chiar decît preoţiLde
'la . . ?raş\şi •cei. de la catoorală, căd zice Canonul· 13 de .·la·. Neocezareea :
«Presbiterii. <le .• 1a.satenu . . pot·· jerHiîn bis~ka. cetăţii, tiind'. de faţă. epis-
,c?pul sau presbiterii cetăţiil;nicidapîinea,nici pah~r~l, In timpul
rugăc;iunii;iar dacă (cei din urmă) nu sînfdeJaţă,şi singuri vorJi che-
maţi.!a rugădune,(atunci) să deapîineaşiipaharuh>(i4. Pentru a face
o strictă deosebire între simplii preoţi, fie că erau lasaiesau la oraşe
şi între borepiscopi. Canonul următor, 14, decretează că: «Horepiscopiisînt
ea şi cei' şapfezeci,şiîncH sîntlmpreună-slujitori, pentru nevoinţacare . €i
au spre săTaci, jertfesc cinstiţi», vrîntl să arate că ei pot sluji oriunde. în
 INSTITUTIA HORF,PISCOPILOR IN BLSERICA VECHE 323

sau teritoriul păstoresc, chiar dacă de j aţă ar fi oarecari preoţi

episcopul cetăţ.d,căd: ,şi cu acesta este împreună-

Aveau datoria să instaleze pe preoţi în 'parohii,iiindc~ nici iU1Ui

nu-i 'era îngăduit să slujească în eparhiahorepiscopuluil fără ştirea
Acest. .1'l!cru îl prevăd CanG8nele arabe şi anume Canon1.ll 70;
slobod, ca siujeascli oarecare în biserica eparhiei, .fără de şti-
slobozirea horepisGopului, de vreme ce el este capul 10[» 65. Apoi
le reve.neautoate acele datoriil ce decurge(iu . din îfrsăşi mi-
de supraveghetor.i.Astfel ei mergeausă inspedeze fiecare parohie,
toate problem~le ce seridica.uacoio, săvirşeau Sfînta Liturghre
preoţHo.rştacrediridoşilor,se îngrijf;au de bunul mers al tuturor
supraveghin1d. indeaproape c1erulasupra împlinirii datoriilor
prezidau adunările şi <conferinţele pf'eoţjlor, alegeau pe stareţii 1111năs­
supraveghe<iu buna organizare şi administrarea bunurilor biseri-
Ei padicipau la adunările solemne împreună cu episcopul şi
ttrban, stînd totdeauna la stînga episcopului, slujeau cu episcopii
se buc'Urau de întîietate faţă de toţi ceilalţi eleriei. După o compi] aţie
Canoane, care poartă numele de .«Cano(lne arabe din Nieeea», horepis-
aveaudatorila 'ca, de două ori pe an, Ia începu.tul iernii şi 1aPaşfi,
adune pe toţi .preoţii satelor şi să meargă spre m€trapolă, pentru a
instrucţiuni de Ia episcop. Ei Jăceau multe servicii care cereau pre-
episcopului :ca 1mpăcareapăcătoşiîor, mirungerea copiiilor şi adul-
sfinţirea biseriCilor, hirotonia treptelor superioare .şi an~le GH.
Iar Canoanele patriarhului Isac (400-4400) din Biseri\ca Armeană, ce-
horepiscopilor s.ă fie capabili, instruiţi şi puţin avari H7 •
In felulalcesta, horepiscopii aJunseseră. 11'1 o frumoasă Înflorire, d.ar din
firii omeneşti albuzive şi lacome, şiei pU abuzat de situaţia lor. şi
diutat să~şiadauge cît mai multe prerogative ofkiuluii 19r. Deşteptîn­
în ei spiritul trufiei şi fiind conduşi de idBe8 că sînt hirotoniţi de
patriarhi .şi miiropo1iţi, au început să.p'llnă în evidenţă egalitatea
cu episcopii din cetăţi şi să denege supunerea canof!ică ce li-o datora
Aceas/tă emancipare şi acest act de ahuz. se tăcea 'simţit mai cu
în exercitarea misiunii) lor. Astfel,iredndpeste Canpane şi ordi-
existentă, începuseră să hirotoneascădin propria lor putere preoţişî
fără vreo anunţare prealabilă dtre episcopul cetăţii. Din această
intrigille cueare ttmblau 'Împotriva episcopi lor de cetăţi, pentru
le lua locul, precum. şi din multe alte cauze, Între care şi aceea a Jăco-
episcopilor, SIinţii Părinţi au căutat să intervină şi să rezolve în·
ii 65. Petru Maior, op. cit., p. 16.
a .. GC'. Belele, Dp. cit., voI. LI, partea a lI·a, p. 1218; .;,t Jugie, op . .cii., p. 268;
11 MI'laş, Dreptul Bisericesc ... , pp. 316-317; dr. N. Popovici, op. cit., ,pp. 196-197; Pr. C.
ci!., pop. 528-530, 532-533; dr. D. G. tBoroianu, DreptUl bisericesc, voI. Il,
p. 60; Arh. Ghenadie Enăoeanu, op. cit., pp. 228-229.
67. Iar 'cît priveşte datoriile lor, îi obligau pe horepiscopi să supravegheze buu.i
a altarelor, a bapiistereior şi a tuluror părţilor bisericii (Can. 3); să asigure să ..
,~,;'i1"",,,"'" l:ilnică a serviciului divin; sa pedepsească .pe neglijenţi. şi pe deJicvenţi(Can.,
sii cerceteze felul în Cilre 'preoţii şi diaconii îşi îndeplînesc misiunea ,lor. (Can. 5),
 C. iON

problemă. Astf-el, Sirtoduldin Antiohia, în a'nul 341, prin·'

Canon p·e care-l emite, hotărăşte ca de. aci înainte horepiscop'ii
depindă. strict de episcopul de cetate în ceea ce priveşte hirotonia de'
,preoţi şi diaconi, precum şi: alte servicii. .
'Cîţiva ani mai tîrziu, de această chestiune se ocupă şi Sinodul d-ela
Laodicee.a (365), şi decretează prin CanoimI. 57 că «\nU se cuvine a Se"
aşeza episcopi în sate şi la ţară, d periodevţi; iar cei aşezaţi deja mai.
inainte, să nu facă nimic fără desocotinţa episcopuJuicefăţii; dar ase,
menea nici presbiterii să nu facă nimk fără de socotinţa .episcopului».
PrinacestCanon,Părinţiîcare au. participat lasinod voiau să des.;;.
fiinţeze cuţotul instituţiahorepiscopilor. Se înţe::ege că acest lucru wa
fost posibil, dki horepiscopii vor. wntinua să existe încă foarte mult .
abuz:nd î~ . continuare âe drepturih~, lor şi făcînd în acelaşi iimp servicii!
n~cesareîfLeparhje.rotuşi,· iml'H'lrfanţa?horepiscopieJor a început să scadă,
şi de unde In veacul IVeî participau la "sinoade şi iscă~eauactere sinodale
în r~nd cu episcopii, am văzut că după o sută de ani situaţia lor se schimbă
radicaL Din cauza abuzurilor sau a presupuselor abuzuri, lor au început·
şă li se substituie, în mai, multe locuri, periodevţiisau vizitatorii,68, iar ei
au .început să meargă progresiv spre desfiinţare.
Un pLotiv destul de serÎoscare a contribuit la dispariţia acestei. in-
stituţii şi pentm cares-=-a făcut obied a,1 regu:i1or sinodale, a fost şi nu-
mărul excesiv de mare alhorepis'cbpilor. Se pare că mimai SI. Vasile
tel' Mare avea 50 de horepiscbpi în eparhia sa. In orice caz, nu D1 ărul lor
fI depăşea cu mult pe cel al episcop.ilor, şi Canonul 14 al Sinodului de la
Antiohia decide ca .să nu mai fie de aci Înainte decît cîte un horepiscop:'
penimfiecare dioceză, iar aceasta devine.. regulă gerteraiăpenfru întreg
OrientuL Se vede dead înainte o tendinţă crescîndă de .a pune capăt
creşterii puterii horepiscopilor şi' red1.icerii numărului Im, .şi .ea se făcea
simtită îhtoată Biserica .. Sinodul adunat la Se; euci a-Ctesifoll , în anul
410: prin catoJicosullsac, constată la rîndul său că o parte din ÎlJlburăhle
de care suferă diocezele, se impută numărului mare a,1 horepiscopilor. tn
consecinţă, sinodul reduce numărul lor la unu.! singur pentru fiecare epis-
cop, şi decide că acolo unde există mai mulţi, să fie depuşi. Tot de acest
lucru se mai ocupă şiSinodul din 554, adunat prin catolicos1.l1 Iosef I
şi cel din Jesuyab din anul 577 69 , .
Din' momentul În care Biserica, prin reprezentanţii 91; ,episcopii şi mi~
tropoliţii, a hotărît în si'11oade - forul suprem 8.'1. autorităţii in Biserică -'-~

68. N. Mik,s, Canoanele Bisericii Or/odol'!:e ... , v,alt. II, 16, 17, 116-117
C. Erbiceanu, QP.' cit., PIP. 25-26; Iosiphi ; Frane,isci de
RJ6ye, op. cit .. pp. 184- 185 ; Andrei Baron de de Drept Canonic ...,
p. 1 lCJ. Periodevţii au existat ca o instituţie Bis",rkn l)rLmari'i. Aceştia erau
preoţii superiori de pe lîngă e!piscopii din în niJl1Jele' episcopului inspecfau
la tennelle hotărîte biseTicile ,de pe la sate din eparhja respectivă, şi ra-
portau episcopului deslpre starea acestor s-a ,des,fiiniat si
insfj,tuţie. Facem menţiunea că şi între ia. ma jorîtatea ~rau preoţi.
. 69, He!ele, op. cit., vol. II, parte'l1 a , RP; Dom Ftaw;ois Gha~
lUMid, op. cît~,pp. 171-183; spre acelaşi ""1!nO<lne'le: 14, S,j,nodul VII Ecumenie i
13 Andia ; 10 Antiohia ; 13 Neocezrureea r {) alS'LVasile cel Mare.
 INSTITUŢIA HOREPISCOPILOR IN BISERICA, VECHE

să li sefestrîn[iţă.dr.epturil~ şi, liieînlocuiţi prin

,supraveghere, esfţevident că horepiscopatul a intrat 111 epoca
Succesiv, se resirîngehorepiscopi:or dreptul dea hirotoni dia-
iar după aceea şi subdiaconi,de a consacra ,fecioare, de a
1 penktiuns regii şi In1păraţii la incoronare, dea
pontificaj~, şi de aadmilnistraTainalmgeriilcu ,SfIntul
. seştiepentw <:;aremlOt·ive s-au 'ridkat armateîh-
se arătau preoţii palatelor care PţI­
'lor epj,scopal" şi în , căror,luptă,au, antrenat
din Reims, Roueo, Sens şi Tours . .larca
lor hotărîte. împotriva horepiscopilot,
al IV-Îeao scrisQare foarte violeniă
a,cestea, horepiscopiise, menţin
al IV-lea .de la Paris, ţinut in anul
de:preoţi,i,ar Sinoduide la Aix-
.prin tre5 J LI jiforii ,episcopuJui,
aceea, ,adică la 845, Sinod,ul
treptelor inferioare.şi lhlpăcarea
le făceau fă·rănici oopre'lişfe

mentiune, sinodaJă relativă lahorepiscopiesle cea a unui

J\1efz, ţinut 'lnanu1888. Se mai menţine fotuşipînă.în vea-
In Biserica ncstoriaI1ă se, p'Înă în veacul XIII, iar
Cipru şi astăzi. păstrează, neslorieni rolul vizitatoruhli
de vkar şiajutător, al epj~copu:ui pentru bisericile rurale,
Xln inainte au :!iost, înlovuiţi'şi .3l-:icu periodevţiL" Deşii ,'s-a
că în Franţa şi Ge1rmania hor'episcopii au dispărut mai curînd,
. 970", la Limoges,un horepiscopnumii<Gauseberg, iar ia 104.0,
n, .hO rcpl'$coP , subscriearhiepis'CopuluideReims, GUY' in
unei' mî'l1ăstirÎ.
. asemenea, in Anglia, Canterbury,
de horepiscopşi pînă la sosirea
 episcopi de ţară,. hlroioniţi . în treaptă de
fUJlcţiiJespecifke taract~rului ",piscopal,
diocezan.
căci Ia?ceastădată
d!? anul 314-325,
obiect. al reguliLor sinodâle,
şi se. menţinpină. ;n veacW1Je .c

U'n~leB.iserid, ca cea Maronită, Iacobită etc., precum şi in Biserica

todoxădinCipru,eiexistăpSnăîn . zi'1e1e noastre.
Atît în Biserica Orientală cît şi în cea Occidentală,horepiscopH
~u apărut din necesitateade a Îndeplini o bună parte din funcţiunile
c~re nu le puteau exerdtaepiseopii de .la oraşe, din cauza multi pl
lor preocupări şidincauza1nmulţirii numărului de parohii şi la ţară.
4. Majoritatea horepiscopilorau fost îmibrăcaţi cucaracteruLepisc9pal
şi.eis;-3U bucurat de drepturi deosebite, au fostconslujitoriai episcopi.
şi au jucalun rol·('onsiderabilîn organizarea şi consolidarea Biserici .
primare .
.5.Dinc8uza abuzurilor pe care ]e. Jăc€au horepiscopii,alrlumăl'ulu
pre<3.mareoese ridicaseîntr~o vreme, precum ,şi dincauzaintereseloJe!Jis~
eopi1QTdiocezani, de el nu avea în prezenta lor adversari care aşteptau;
1noriceolipă. priIejulpotrivit pentru ca săJeocupepastul,.precum,şid·
alte cauze, au fost einiseCanoane caretinde~ularestrîngerea drepfu
rHor lor,lareducerea numărului lor şi chiar la desfiinţare. .
 Uţi<1:horepi,scogâIul ui. n ~'ci '.,fos t,qesfilţt;.c
,lepţ,',~pr~: dJ's,p,u',iţie,.ca ·'\1u ,fa.ptmltu~
.. ~t~~atît~r·,;şCamOl'·:te~t~tiv~~:\:.c
luat ,'€Riscbpii, aJu.talori,. pehbu' ~'e:voia 'tieI'
anumit~;.<iioţe~e sclUe;PaŢhii~,şi ;,pre:dode;vţii::,
arl;H~rei.;Ş~î~ţ~l~g~;·c~, tbtiho;repis"
',,,+,,,1,,,,;,,.1 de'viZitai'pri, de, i'flfspedOri,.darnU;.
'n.~:t·l1'11t1Io. le,-a'urIJ.1,H. lIoteipJscopilor, au .fost
 iconografie a apărufîna doua jumătate a secolului al
înregistrat. penfruprima dată' in Didionnaire Uni7)er~el. de
(operă poşlumă, publicată la Paris În 169Q,fetipărită la
din două cuvinte gt€ceşti: EL,UtlV (asemănare, imagine.
figură. chip, . reprezentare>gtafică), ŞiYlHt<peîa (scriere, descriere) ., După
originea 1uiefimologicăşiînsensul lui cel mai larg, cuvîntuliconograN~
'înseamnă deci ştiinţa care se ocupă CU descrierea şi. shtdiulfigurilorîn
general, ar iisubiedul, genul sau mijioacele lor de execuţie, adică
indiferent ciacăsînt de pictură, sculptură; mînîaiuri, sau creaţii
al tor 1. arteplasfice.
Dar intelesul acestuÎcuvînt si
Început, . el 'se întrebuinţa numai in
grafie se înţelegea.ad}că numai descrierea
Astfel,pentru prima oară ş-a
de portrete ale personaJelor celebre
după statui,pîduri, bUsturi, pietre
iconografieîînţeleasă. astfel
Can,ini; aceştia au
Îll
rirto Wsconti (t 1818), prin <;unosculele. 1uctări : Jconographiegrecque
(2 vot, Paris, 1806), şi lconographie 'tomaif;li.e(3vol.,Paris, 1817-1825),
cea din urmă fiindcontinuatăşipu'bHcatăd~ IrntoineMongez, după
moartea autorului. Mal pe urmă, conţinutuliconografi('}idasice el! fost
lărgitşi ridicat la un înalt nivel ştiinţificoecătre Bernulis, cu lucrările
sale: Romische lkonographie (2voL, StuHgart, 18r82~18g,1), şi Grieehispne
lkonographie (2 vaL, Stuttgart, 1901 .
Cu timpul, termenul de
colecţiiio;sau studii:or despre
nu 111H1TaLdupă opere de
publica la 1825 o·
ocoledie
francez. Paul ,. (supranumit
In a.dou3 jurnătaie a secolului
lJlTIane
Printre
de acest gen se
Kulturgeschichtliche:r. Bilde;rbuch
istoria cu:turii), pubHcată
35010 degravuri ,reproduse
In acelaşi timp, termenul de
~i ,ştiinţa stampe:lor, adică la isforiaş! tehnicagravurilor.Acestgen
al. konografiei a fosttidicaicutirnpul la rangul de ramură irnportantă
il ştiinţei arteloL Bazele· ei au fost puse,cătresfirşitul secolului aL XVIU",
lea, de către li einecken( 1771); a fost dezvoIiată apoi prin Jucr}irileaha-
te~ui Zani (1803), ale JtlÎ Zanetti( 1837), Robed Dtlmesnil (1835 ŞLUfjŢl.),
l. Duplessisş.a.
In sensul cel mai evoluat şi mai restrîns, . '. care Q tratăm aici,ico"
Jlografia este studiul icoanelor şi al picturii bisericeşti în generaLtnţe­
leasă astfel, iconogra.fia se. aplică exClusiv laprta ref,igioasq;şianUITlţ)'ja
artă care a fost pusă în servkiul Bise:riciişiaLcultului9-reştin;
exclude deci din preocupările ei nu numai operele artei dasicepăgîne,
şi pece:e creştine? inspirate dillcugeiarea.sausimţirea re1igiQasă,d~r
realiz;1ten'u pentruscopurireI1gi,02lse,cirămase opere de artă, {'.um sînt
de exemplu, cele mai multe. dintretahlour,ile c:u'subiede.din isîoriacrerş­
tină, pietate de mariimaeşiriaiRenaşterii,care împodobesc astăz.L gale-
rHIesi muzeelec'elebredeartă.
Iconografia estedeeidtamtltăaştiinteiartelor,. care se ()cupă cU'stu-
conţinutului intern, şi <cu interpretar,ear>ictufii sacrr; sau bisericeşti.;
nu se ocupă de latur? pur formală şi de istorie a stHului acesteip.icturi,
rămîne pe seama istoriei artelot~.
întrebuinţat uneori, înl?c. deic.oq:ografie. teriITlţnulsinonim de
COI7DJOţJf le. adicăşiiinţa imaginHor 3 , termen care ar fi mai propriu pen-
exprima conţjnutuLşisfera noţiupii de iconografie, dar care·s-aspe-
2. Comp. J., Sauer; lkoftographie, iuLexikon filrTheologie und Kiic.he. hel'a!tl,srg~·
Dr. br!. Buchberger, Freiburg im Brei,sgau. t V. toL 364.
cleexemplu, rCÎT. Sever li1ureşanu, Iconoiogiacre,stină, BUI,;'Uireşbi.
 STIJDIU ŞI

profund
. religiei, adică
.culoriJeartei
sau ale
concepţiilede
tine,continutul
monii1ec~ltului
s.OiCotitegaleriide
in primul rînd~ .. »~.
Cu un cuvînt, icoanele şi zugrăvelile de pe per·eţii u,,''''''.'-'''''''
întîi de toate unral iBstruciiv,caJehetic şi educ,ativ;
făcut din ele un. mijloc 'deînvăţătură .şi de educaţie
şiJor 7. Deaci(;')ea,pidura bislericească în general, dar
doxă, este prin definîţie. opictUiră. simbolică; ea ar,e un
un înţeles sau ointenţie, pe care pictorii ,au dufatsă le
lor; prin . mijlocirea·chi.purilor,; a formelor, a liniilor şi aCI.Horilor.
ilustrează anumite texte sfinte (Sfînta Script1,lră) şi texteliturgke (rugă­
ciuni şi .imne.din cărţile de slujbă), tap-teşi întîmplări din istoria sfîntă
a mîntuirii şi din viaţa Biserlciicreştine, formule sau idei dogmatice
învăţături mor.ale,rituri ,ş.ic'eremonii r~ligioase din cultulbise.rie,€sc,
~uirilebvb!ice ale.maîrilor· exegeţi creştini etc. Inţelesulacesia .lăuntric
mai 111ult sau mai <puţin famiHar:şi acoesibilpidorilor de odinioară
\:·ontemporanilor lor, dar e: mai greu de sesizat sau totul
ne1nţeTespentru·cei mai mulţi dintre noi. Mai ales
cunoştinţe de teblogieşide istorie bisericească,
constituie ocatfeînchisă, pecetluiţă şi plină de
se interpreteze, sălisee'xplioeşi săli
ascuns, al vechilor compoziţii şi scene
pretări ne-o dă tocmai disciplina
Cu
1.

biserki,în enumerarea şi
l1Qgraful tt.ebuie S~I ţină
acestea,d si.de ordinea
tura .dintre 'ele,debarece
late unele dea ltele, ei în
care a trebuitsă-! re.spedeşi
portretele sfinte din biserici, după o

6. I. D. ŞtefănesC'u, pref<~ţă li: c;Jrlca Pictura, de

7. Mai 'pe larg în studiul DOS Iru Teologia icoanelor, în
nr. 3'4,plp: 175.201.
tradiţia Bisericii şieonsemna;fă in. cunoscutele Etminii: (GăIăUze) aLe zu~
gi'auilor (caţeleediiateîn traducereromîneascaticY Greca, subtitlul
Cărţi de picturtJ. bisericeasc(jbi~a.n:tină, 1936) •.. Seenele picturale şi· por-
tr~telecar,: .împodQ'bes~pereţii bisericilor ortodoxe nu sînt aşezate <ca
tablourile din Jnteriprul unor case' sat! din expoziţii, dintr-o ordineanu"
mită <şi <lupă legHe care.laţiinecesare, pecarekonograful a1"'e date.··
să le desto~re să le 8
Intrucit, re'prez'entărHe konograficesint de fapt
Hustraţiileunor să identifice, să formuleze
ex.act si să sInt runda-
mentâl~ Î,n iconpgtaful
trebuiesă.d.epidură
le ,şi explice sa
istoric, dog-
culori, ,adică
căIă·uzit
si caracterul
, Iconografia
bază şi in-
adei religioase a evului mediu,
temelor,a motive16r S31l<:! Jipu-
~xterne,curehtele spiritualeşLide.o-
lor si. urmărind schimbările. sau transformă­
de1erminate de evolutia vietii sociale, eul-
epoci, sau depe,rsonaliL::Jted fiocărl1ipidor
de exemplu: ce vrea să . spună sutare pictură
exemplu Jigura, aşa de fre:cventă, a Orantei), sau
>e:xpl-11Tlf.li cutare pidor . într-oanumită>\scenă sau koană
Mintuitorul-Prunc apare cuveşmînfuI sfi-
unora dintre, bisericile ort'odoxe), şi· aşa
temeink~l iconografieine permite nu
unei OIperede artă, adică să-l formulăm
în ,ş+să-l .datăm jn· timp, pe

studiazăizv:oarele. de inspir,aţie:a1e
monumentele. Hterareşi. instituţiile creştine, . din
.şi-asco;smaterialul .şi . . care i·au servit ca. dreptar
saueasurşă de informaţie pentru formele· ei de reprezentare, ca deex~m­
ptu :Sfînfa.Scriptură. ~crierile numite «apocrife»,adicăscrierileneca"
nonkecareseocupă de viaJanecunoscu tăaMîntuitorul ui(ca de exemplu
Evanghelia lui. Nicodim, Protoevanghelialui Iacob etc.), . coment.ariile
biblice scrise de marii exeg~ţic.reştini (ca Origen, Si, Ioan Gură de. Aur,
'feodoret aICirului, Fericitul Ieronim şi Fericitul Augustin, ş.a.),cărţi1e
de slujbă ale Bisericii (îndeosebi Psaltirea,. şi Mineele) cu. trugăciunile,
imnele şi rifurilesacre scrise 1[1 ele,Sinax2ml' sau Vieţi1e Sfinţil()r şi Je~
ComJp. 1. D. ŞtefăneSICu, Iconogretfiaşl' studiile de artă religioasă, în «Revista
Rom.rnlb,vol.XV (1945), lase. II, ,p. 134;
 ICONOGRAFIA CREŞTINĂ CA DISCIPLINA DE STUDIU ŞI CERCETARE

aghiografice, istoria' Bisericii cu evenimentele şi personajele.ei

petenie, predica şi cateheza marilOlr învăţători ai Bisericii dIDepo-
ei. de glorie (ca: Si. Chiril al Ierusalimului, Si. Ioan. Gură de Aur,
Gdgdre de Nazianz, Fericitul Augustin. patriarhul Gherman al Con-
'&1tăntinopolei, Petru OhrisologuI, ş. a.), dra,mele. religioase, atît de
muftgustate în evul mediu (mai ales în Apus), cărţi populare. de largă
~îrc1Jlaţîe, cu .istorii fabuloase despre pla,nte şi animale (ca de exemplu .
,t'/'ziQlogul), toldorul şi formeletipke ale vieţii religioase din diferitele
. i, şi aşa mai departe. Aşa, de exemplu; iconografia ortodoxă a îng.e-
ca şi vasta reprezentare iconografică numită Cin (rînduială, ordine,
, zugrăvită .pe suprafaţa: exterioară a pereţilor altarului unor b:i-
romîneşti din secolul XVI, nu poate .fi explicată şi lnţeleasă dacă
nu cunoaştem p,dncipala ei sursă de in~piraţie,care este cunoscuta operă
d~ teologie Ierarhia: cerească şi Ierarhia bisericească a lui Dionisie Pseudo-
Areopagitul din sec. V-VI (tradusă în romîneşte de Pr. Cicerone Iofdă­
'chescu, 1932').
Mai ales Îln pictura bizantină clasică, marii zugravi au scris, pe pe-
leţii bisericiior şi pe icoane, o adevărată teologie în imagini; mai tot-
deauna ei au avut în: faţă sau în minte 'un text biblic (mai ales diriPsal-
tire şi din EvangheIii) sau unul PCltristic, un imn ihisericesc, oprediICăce­
lebră ai vreunuia dintre marii cuvîntăfori creştini, un pasaj din Minee
.sau din Sinaxar, un rit liturgic din rînduielile slujbelor bisericeşti, pe
care s-au străduit să le transpună în imagini vizuale, spw a le face mai
accesibile înţelegerii privitorilor; pe acestea trebuie să. le descopere ieo-
nog,raful, parcurgînd drumul invers pe care l~a făcut pictorul, adică POI-.
nind de la ilustraţiiJ.e daie:, să identifice şi să pună în lumină textul pre-
cis, ideea ori ritul de la care a plecat artistul sau pe care le-a ilustrat.
Pentru aceasta el re'curge la o metodă riguroasă de cerceta,re, asemănă­
toare: cu cea folosită mai. ales în filologia cOrnparată. pentru precizareJ
filiaţiei semantice şi a originîi etimologipa acuvirttelordin graiUl actual 9.
Iconografia se întreabă deci şi ne răspunde : din ce izvor a luat un
pldor o oarecare .idee, de unde a luat el mode:lul sausUibi,edul cutare,
din oe carte s-a inspirat în zugrăvirea detaliilor unei anumite scene îcono-
grafice (ca de exemplu preze'l1ţa moaşei Salomeea în scena Naşterii Dom-
nului, inspirată din scrierea apocrifă numită Protoevanghelia lui In-
eob), ş;a.m.d.
3. In al treilea rînd, iconog.rafia se ocupă cu studiul tipurilor icon,O-
grafice, adică al diferitelor feluri de a reprezenta personajele sfinte
(Dumnezeu, sfinţii, îngerii), scenele istorice (faptele şi ev,enimeniele din
istoria sfîntă) şi diferitele idei şi învăţături dogmatice şi morale ilustrate
lnpidura bisericească din div,ersele epoci. Ea face descrierea, interpretarea
şi istoria· sau evoluţia motivelor,. a temelor şi a tipurilor îconografice, ur-
mărind originile sau începuturile, transfo'rmările şi modificările ior
cursul timpului, legăturile sau dependenţele dintre ele, p:recum ,şi dispa-
,riţia lor dinpidura bisericească, atunci cînd e ~azul1'0. Iconografia ne

9. Idem, ibidem, ,pp. 135-136.

10. Una dintre cele mai bune luc<ijri cu o astfel de prezentalJ'e a materiei de icono·
 iconografia
asupra pidorilof
rareori opere cu
face·cu<~familii de monumente»,
mai vechLInreatizarea acestora, in-
artistului e!ste în general redusă,
tradiţii care îi impune nu numai ce să
cercetarea originalităţiî siabi-
rnc'<::otc,,' dela un
ale "",,~r,~~
 ICONOGRAFIA CREŞTINA DISCIPLINA DE GE:RCE'rARE 335

5. Fără îndoiaiă, iconografia nu este, etica sau

Ea nu formulează judecăţi de valoare asupra
sau a1tu,1 ; ea poalfe aminti cu folos artiştilor care a fost 'tradiţia,
in ,,\cE:laşi timp că toale teme'le au ,evoluat de-a lungul
ei preferată este descrierea, de aceea ea rămîne prin
descriptivă. Rolul său nu e să propună şi cu atHmai
. mguii, ~are ar risca săaservească' arta creştină modernă
n~~,'A"'" de a o disciplina, cum concepea de exemplu menirea
iezuitul francez Ch: secolul trecut (vezi mai
bibliografia disciplinei). aceea, pentru ea este indifereniă
sau provenienţa surselor de inspiraţie ale picturii, adică dacă acestea
sau nu canonice sau recunoscute ca normative de către Biserică. Din
de vedere ea pune legenda pe acelaşi, plan cu istoria; nu o
resează dacă o temă este mitică sau reală, ortodoxă sau neortodoxă;
este temă a fost din
dacă .a

1,1J
"

sa o
care se ascunde
al culorilor, pe
336 Pl'. prof. ENE ~IŞTE 9

netor 13, .şi pe care se străduiesc să-! audă şi 'să.1 interpreteze savanţii
konografi. Din pundul aceşta de vedere, studiu[ iconografie al picturii
biserkeşti este mai complex şi mai 'bogat decît cel din capiiolelerespec-
tive din manua:ele de Istoria arfelor, .deoarece iconogra·fia .este des ne-
voită să facă· apel la luminiîe istoriei şi ale arh~ologi':ei. In general,
locurile, edificii·le,personajeJe: şi costumele lor, zugrăvife1n.pidura bise-
ricească, sînt red'ate în atmosfera specifică .. epocii istorice căreia aparţin,
iar nu după fanteziapidorului. Pentru fi pe deplin şi just înţelese:
toate aceste amănunte tre1:JUi€ lumina datelor pe. care ni le
pun Ia Îndemînă istoria rehgioasăcif şi ceapro-
fană. La. rLndul ei, lstoriei şi arheofogiei infor-
matiuni si lămuriri . a.l vechilor noastre mo-
nun1.ente 'de . .
şi asupra feluti-
artistice ale pidurii
o disciplină aUXl ilară . ateoţogiei, Q ,dea-
a f.ost :caracterizată hlCă din secolul. trecut 15,
konografia are nevoie de luminil1e teologiei,înirucît 'obiectul
bisericească, nu este alttJeya decît o formă artistică de
a teol;ogiei. Pictorii şi zugravii de odinioară erau ei .. Înşişi, în
lnarea majoritate a cazurilor, nişte teologi, adică buni cunoscători ai is"
tbriei şi i.îidogmelor creştiri.e şi totodată oameni de pietate, trăitori ai
uneivieţîrdigioase intense şi.prbfuinde. Opera lor, nefiind altceva decît
o teo~ogie transp:usă în forme şi culori, nu poate fi studiată şi înţeleasă
în adevărata ei: semnificaţie decît în lumina principiilor şi a normelor
religioase care au inspirat şi au călăuzit pe creatorii eL Iar disciplinele
teologice de· care iconografia are mai multă nevoie şi care au furnizat
pktudi biser<iceşti cele m.ai m.ulte din motivele şi temele sau subiledele ei,
sînt: D()gmatt'oa (studiul învăţăturii de credinţă a' Bisericii), Istoria Bise-
ricii, cu Arheologia creştină (studiul antichîtăţi1or. biserice'şti) ,şi cu Aghio-
logi'G (Vieţil1.e siinţi1or), precum şi Liturgica {studiul cl.lltului oficial al
BiseriCii),. cu 1n1nografia (studiul special alimnelorrehgioase întrebuin-
ţate în cult). Fără o cunoaşi:eredt de elementară a acestordiscipJine nu
se poate concepe ul1studiuserios şi temeinic al pidurii noastre biseri-
ceşti şi dţ;ci nu e posibil progresul iconografiei ca disciplină şt1inţifiică.
Urmărind desc.rierea, istoria şi evoluţia formelor picturale caracteris-
tice fiecărei epoci :is'torice,itonografia este indispensabiW şi .pentru 18to-
n~a artelor îl1generai; ea ne ajută, mai mult decît istoria generală a
stiiurHor de artă, pricepem îndeosebi arta a evului mediu.
Iar întrucît studiul ei necesită numeroase incursiuni cele mai variate

13. Vezi iilluJ că:dii lui G.

rl'iigionspsicŢwlogische B~fracJlillng,
tentUJTI»).
14 .. Com:p. 1. p. Ştefănescu, lconografiq şi stlidiile de ariă in
pagi;lil.. 136.
J5. Vezi F. Piper, Mythofogie Ilnel iSymbolik der christlichen f<unsf,
 10 ICONOGR,AFrA(:!REŞTINA. CADIŞCIPLINA DE. STUDIU ŞI:. CERCETARE

dotr1ertil ale istl()ri~işi aleculturji<urnaliltl,ea interesează şi serveşte nu

numaiIsforia artelor, ci-şi IstQriacivi1i:taţieiîngeneral, a. gîndirii umane
şi mai ales a sentimentului religios 1!l.Indeose'bi 'secţiune a ei care
se ocupă .cu siudiul .. pkturii bizantine:şicare pe . ne, iptet:eseazăln
primul rînd, reprezintă aproape studiu[un~jlntregic.ivi1izaţii,creatăşi
legată deneu1Urjtorul Bizanţ, care aux)ştenil,aasfmilat,şi a .transmis
lumii.,de maiNrziu .cultura.· clasică •. greco-rornană .. ·Picturabisericeascfi,or-
l

todoxă s-a dezyaltat în strînsăJegătură ţ':I,1Bizanţul,; stt.ţqiul, şpedal

are ,deci punct~de ..cQntad, cu disciplina mai largă" il,'. QlZcJqilno{ogie(
care.sfudiază toate laturile sau Iorm~:e de viaţăş[ decullUră ale Bi-
zantului.
, In ul,zul, iconografia este odisciplirtăhmdamenta'\ă,
pentru înţelegerea ,. întregii eilorescenţe culturale şi spirituale
tăţiicreştine şi a evului mediu, atît în Răsărit cît şi în Apus.
sericească traduce sunetul şi civilizaţi'a unei, lumi apuse, şi'
procesul trăirii religioase, toată gama variată de idei şi de
fen()menul. re'ligiosal unei epoci, cu influenţe!le eterogene, ca de
venitedinpariea Egipt1,!lui sau a OrienfuIuiMijlociu, vizibile
c.ucarader . funerar, paradisiac sau esbatologicdinvechea
creştină.

mSCIPUNÂ INDEPENDENTA' ŞILITEiRKfURA

EI PRINCIPALA

Inţeleasă;l!şa cumşm prezen'iat-opînăacum, i~onografia eSlteo(jis~

ciplină relativ nouă. Lucrări , ~areaveau drept scop, direct sau indirect,
studiul pidurii bisericeşti din djferitel~epod şi regiuni âle creştinătăţii,
s~au, scr.isşi mai .înainte, începînd.din sec, XVn ; aceste prime lucrări sînt
legaţe şi stimulate îndeose'bidemqreade7Vo'Ita,[€ "studiilordeaghiogra-
, fie,.iniţiqte în acelsecOildecăhecălllgăriibollandiştit7; Dat: abia în se-
col uI trecut a. devenitkonografla pdiss:iplină qpalje,. deosebită de Isforia
arfelor, şi aJost rid·ic(ltăl aran,gull.mc{,;>tiinţe exacte şi de sinestătăioare,
CU un obiect propriu şi . metodă proprie,...".. şfiinţăcare; în afară de ser-
vicJilepe care le face îndeosebi Isforiei artelor ş'larheologiei, deschide
largi perspedive.asupr a istoriei, gerle'rale B. ,dvHiz aţi ei, a,·, evoluţi:eigîn­
dirii ţila sentimentului religIos" contribuind în cea mai 1argă măsură;
înţelegerea vieţii profunde a imaginilor. ,.
A. LITERATURA ICONOGRAFICĂ IN APUS..

Inceputurile litera1fl.l,rii Jconografice trebuie Căutate in Apus, unde dez-

voltarea studiiîor de ic~~grafie afosLstimulatămai ales de mareaM.iş~
care romantică de" la începutul secolului trecut, care, pr€Conizîndîntoarce"
rea laevll1 mediu în locul! antichităţii cultivate pînă atunci de dtre

cit., p,8.
A,jgrain, L' Hagiographie, Ses sources,ses mof/1f>flpQ
 ~r. Pl'of. ENE

eJaskismului,a avut ecouri şi nu

CI Şl 111 ana Îll ştiinţă;
1. Leagănul konogtafieicreştil1e este Franţa;
şi :cunoaştere mai <.lfentă a picturii bfserieeşti a
această ţară,
prin acel cunoscut Manuei d' Icoizographiechretienne,
de cei doi învăfabfrancezi, M. Dt:dron si
P. DUf1Git1d, la
care nu era altceva decIt traducerea fr~nceză a unei variante a
greCieşti a zugrar./ilor( Ca;rtea depidurăbizantină)"descoperită
doi în rll.armscrise inedite din mînăstirile de la Sfîntul Munte. De
Dfdron publicase C)J .puţin mai înainte, o !.ucrare similară,
cu titiul Histoife IcOtrographie aes personnes (Paris,
1S44),carenll' prima unui prim Şii maremanua!
Iconografie di ri!1etf~rminat. a 1n te-
în <colaborare ioono-
: llnitales numit iOD-

he!1Jl(J,
23, Tral'tJ" d'lcorwgraphie chreţienne, 2 yal., Pm'is, 1800,
24, Elernenrs d'lconographie cflretiennl.', symboliques, 1890,
25, ro Saillte l/ierge dans les arfs, 2 VDl., ParÎs, 1878-1879.
I j) " 14:\..... U :

1'2 ICONOGRAFIA CREŞT!NA CA DISCIPLINA DE STUDUJ CE!WETARE 339

dar mai
creştină capătă un nou
datorită marilor
Mică, Siria, Mesopotal11ia
asupnl originilor principcUlelor
pină aci exclusiv în aria
au ridicat disc'iplinaicanografiei la un
tHicisiorici de artă, dintre care locul de cinste
;Wâle (t 1954), îndeosebi-eu cele trei lucrări ale sale
gioasă a Franţei :2G; devenite das.ke în materie ,şi traduse
limbi europene de cultură, aceste lucrări sînt nu numai
erudiţie, ci şi capodopere literare, care se disting prin talentul,
ŞI farmeculexpunerJî. Deosebit de mult aU făcut pentru
inţelegerea artei orientale şi bizantine în Apus cei trei
nologi ir.ancezi: Gabriel lVIillet 27, Charles IJiehl· 28 şi Louis
LăsîndJa o parte pe iconograJii francezi ale căror
exclusi'v aria religioasă apuseană (ca de ex. : P. Perdrizet,
Leroquais, R. Van Marie 3~) Ş.3.), şi oCtlpîndu-se numai de cei ale
cercetări au adus lumini noi şi interesante în studiul iconografiei
mai amintim pe arheologul şi istoricul de artă G. Die Jerphaniofz,
numeroasele sale studii şi artito'le privitoare la arta creştină a
tuJui 'l\I\îjlociu 31, care exceiează cele strinse în volumele cu
general Da voix monumcnts (NouveHe:serie, Rome,·Paris, 1
tie lucrările popu!larizare amintim
de Marcel P,ao(Jjut 1'952,

Age, SOl!

de l'art
texte şi 5
~ul luiG. B. De Rossî, indeos~bi
desprepicturHe cat~ombelor din ~',"IUH:.l.
vechi ~pusenţ3.40, Dit1he lucrărili6
nou amintim, ·de exemiplu, La.pittura
:apărută la Rom il în1957. S-au tipărit
gratii despre. pictura biserkHorcelebre diri
Vitale: .···de Rauenne .. Les· mosdiq ues ( texte
1viarceIBrion), MHano-Paris,1952. Au
planşe, .de reprqduceridupă cele. mai
'bizantine, . cace1 publicat de W.. Weidle la
iconesb yzantil'.eset rasse1ş . «E:ecta editrke»,
3. In .Gerrriania.s[ Austria. studiul
şi dezvoiltarea dîn Fr'anţa; fotuşi,merită
secolul. trecut. ca ceiede: Helmsdprfer
Piper 44 . şi . O. Schâfer, primul editor
Erminiei. greceşti a zugravilor .Cu mai multă
scris: Anton Sprivg-er arheologul FranzXaver l(raus
~,>elIj48, H. Delzel . .. . a1esEd.Milntz 50 .. Acesta
Societate internaţională. pentru studiile iconogratice
schaft fur ikonographische Studien), care îşi propunea să
iconografie; dar s-a dizolvat după moartea întemeietorului.
Din veacul nostru.' . merită
.
fie. amintiti:
. -
Joseph ,r,''''''rfrtrm<,IJ
~.. "

40. Vie Malereien. der l(alakombei" Roms, Freilmrg, 1903 (apărut

EaIflă: Le pitture delleCaiacombe rO/pane, la Rorna, in 3'c,eJa,şi ,~n),
saţkrm . und lvlalereien der kirchlichen.8auien. . vom .IV. bis XII!.
'101. I,IV,. la Freiburg, 1916-1917. (altă . ediţie în 1924).
4LChtistliche Kunstsymbolik .und Jkollographie,
42: Christliche Symhollk, Regensbt11rg, J854.
43.lkonographie der Iieiligen, Berl~Q, 1834.
44; Mythologie undSymbolif;;. christ!iehclT
materiale,ştiinţifică şiiemeinică).
q>,,,
'E ţlU "YJvslQ(,"tii)ţ;~Ulypa 1~~, Dqs
neugriechischrm ··Uftext
acestei· c.ikţi au. IpuJylicat:
Ta.Mlland, Wien, 1926:1\.
Jahrhunderts, i~erlin, .19$6.
46. IkotLOgraphischeStudien, Vlena,J860, şi altele.
Numeroase arHcoleşi studii in Rl1al~Enoyclopădie der christlichen. AlterthiJJrler,
de el in două volume, la .Freiburg ,iIl11Breisga,u, intre 1882 şi 1886.
referitoare La 'pictură, din manua'Jul'său Geschichte du ckr'isllichen
18'93-1895, reeditatapoi~!1 3 voilUne,ibidem,lntre 1896 şi 1900.
lkonographle .Oottes. undder. Heiligen, Leipzig, 1874.
Christliche Jkollof!,raphie. Ein Handbuch zum Versfandniss der
Freiburg,lS94-1896 (un leI dedicţi-pnar in .două volume).
50. Etudes.surl'hisfoire dela peiniure ei .de l'ii;onographiechretiCl1tl~, Pari's,188ij.
51. lkonowaphie der laute (;hristj,i\'luncl1en, 1885; Die Schiksale des .J1elleni~,
inder lJildende KUflst, Leip'zig, 1905: Der ·Bild"rkreis der griechischen Ph!,lsiolotta~.
1899;. Die bildende 1\unsl de"Ostehs, Le~zig, 1916; bildende KUnsî,
J930,
16 ICONOGRAFIA CREŞTINĂ DIil STUDIU ŞI CERCETARE

revine unei
CU tiHîll
E. Tabor, cu The Sainis
cuO lucrare despre icoanele. din CiprLJ
don, 1937); şi altadespl'e otiginile picturii
Russian Icon Painting, Oxford, 19133),
despre vechea iconografie~reşHnă
Prin~etown, 1918), E. Diez şi O: Damuş, cu o ·t1'l.(~,1'1(Vfr·:l
bizantine din Grecie} (Byzantine M08!Gics
versity Press», 1931), ş.a. Un mareindiee iconografie:
(The lconcgr.aphic Index of Christ~an Art) afostîm:eput
de Universitatea din Princeton (în Statele Unite), care
înregistreze toate opereie ariei creştine (iniţial pînă la
mai pe urmă s-a exţjns pînă la 1400).
. .
B. LI'l'ERATURA:'rCONOGRAFICA IN' RASARIT.
;,"

L La rusi. Tttcînd acum la răsăriteni, locul defrunIe în

put>li<:;,aţiilor {0onograficelldeţin ~ercetătorii ruşi. lncă din a dPUfl
tate.a secolului trecut apar În Rusia contribuţii importante la
pidurh bisericeşti ortodoxe în general sau alpiduri i ruse în speCial, datorifi2'
unor savanţi bizantinolog[ şi istorici de arfă, ca . Partirie U spenskii,
a dat cea dintîi traducere rusească a Erminiei greceşti a zugravilor,
un manuscris de ia Ieru'salim din sec. XVIU6'6, N. Pokrovskii '67,
Buslaev, căruia i se datoreşte cel ,dintî'i şi c€!l mal complet studiu asupra
vechilor erminii ruseşti de pic;tură (podlinniki) '68, NicoclimAavldviâ Kon-
dakov, autorul unei bune monografii asupra miniaturilof adei bizantine f.HI
şi al multor lucrări din domeniul iiconografieî or1odoxe 7!O,

, 65. Pariea 1-;'1: Saints and Marlyrs, 2voL.J87;i· il J,l-a : Legends

Monllstic9 Orelers, ed ..il 5-a, 187;2; p{l~,tea a J !ki: The.JY1,(Ul!JI./.!,'.u 1872; Iparte<'! a IV-a:
LOTd, 2 \"olume, 1872 (toa.le la LOJ1dna).
flG,}:rminia jJi naslavlelnie v jin:JjpiS110Pl iskllsstvea,.. (J?t:minia ,smi
arta picturii, .. );3jpiîrrută lntîi îJ1 Lucrârile (Trudi) Academiei Duhovniceşti
1868, t l, 2 şi 4, apoi 11n la 1868, 250 ,pp.
. 67. J udecafa dln urmă in biZ(1ittine şi ruseşti (în limba TUiSa).
Od~sa, 1877; Piciuri murale .În grece;9ti .şimseşti (în limlba rusă), j\rlos-
tova, 1880; Evanghelia În •de iconografie mai ale" în {:ele bizaniine şi
('În limba HliSă), ~n Lucrările Cpngtes'lIlu.i 11.1 optulea arheologic de la Moscova,. 1890
l'imba rusă), a,părutia S, PefhsburR, 1892: Schiţa tlJonumentelor iconogfa!iei
(ln limba rusă.), S. Peiensburg, 1894 ('cd. II la 1900).
68, Drevne rtlssleaianarodnaialiterafitra. i iskussizJo(Vechea litera/ard :;;i arfă POPI/-
tarif r:usă), S'o PeiersbllT'g, 1861 (ed. II, ibidem, 1910).
69, lsforiia vizarthiskogo isku.sslva i ikollografii po miniatiuram greceskih ruko,:
artei şi. iconografiei bizantine, după miniaturile manuscriselor [ff'eceşti),
Imp. Universiteta v Novol'Ossiiske, XXI, Odesa, 1876, tradusă şi în limba frilll
cu titlul Hisfoire de rad byzantiti considere principalement dans lf:s miniaifurcs, 2
Pacr-is, 1886-189i.
70. Russkle drevnosti D pamiafnikah iskusstD(t (Antichifăţi .ruseşti în monumenie
,în 'colaborare 'Cît 1. Tolsioi, ea. I·VI, S. PetersbuJ<g, 1889-1899: Pamiail1iki
isku~,sfvll na AfO/le (Monumente ale arteiereşiine la S. t'PNIh",,'t1'
Jkonopişnîi podlinnik, tom. 1: lkonografiialisusa Hrisia
S, Pe:! ersln; r:g, Hl05; lkol1ografiia J3ogomaferi (JcolLograJia
 .' .La î'ncepu1lllve;:,lcuI1.1i .'. nosirll, un putemiFimb{)Jd \pentru .dezvoltarea,.
studiiloricon:o~raficeiînRusia ţaristă lea dat.ed1chtll de}oleranţă din 1905
pentru ti beFt ateacultului, .. acordată . stwovierţilor(vechiloreredţnc}oşi},. care
pr.eţuiau foarte mu1tkoanel~7l. De asemenea, multa; cOl?tribuit la tre.zirea
interesului faţădebo{{8'tultezaurartistical vechilor it-oaneruseşh, luc
lui Eugen Trubeţkoi: DVla mira. vdrevneJ~'(usskoi~·k()IJ)0'P;;si(1Două
vechea pictură rusă)! apărută la Moscova în 191!?7f; Dintre cer·
ruşi dinainte de prirnulrăzhoi mondial, mai . pe: N.
JLGrisceif1ko D. Ali:naI6v 7,5, Pavel Muratov '76

E . Duchesne, Le Sf.oglav ou les Cem Chapitres,

mai tîrzi'Ll!(li în. lhnba . germană, cu: titlul; Vie
aer aUrussţschen. Ikoneftmale~ei; Pa,def'born,1927.
?3. Materiali eliia . . istorii ·russkogo· ilwnopisaniia . (Materiale de i:slol'iiaICOnQig>r<cliei
voL, pJaulŞe fără text,S. Petersburg, 1906; lstoriceskoe zlUteenleitala-greceskoi
"am."'"'..''' lzobrajenie .• · Bogamq.feri "v <proizvedeniiah . italo-gj'eceskih lJconopistepi .,ih
na compoziţii nekotorîh prostavlennîh .russkih ". îkon( Importanţa istorică ti. 'p:cturîi
italo-grecc?t. . . Reip,ezentarea Maic1Î .. Domnl1'llui i'n (~perele., ..pid(yiloritil,JQ,groci şi in.!JuciHţa
]oraSlUlpr<l< compoziţiei unor k.oane Iru!Se .celelbre) ,S. Peter$buf'g,lQ} il,
74.Russ~aja lkona .. Voprosi jir:!opisi (Icoana .n1lsă.ProbJe!111ed~
COilla, 1907. .' ........ '., ...... . .... ..'.. .... '. .... .......'
ZS. Vizanfiislwiajivopis .xIV[lek(L{!pîdurq,bizalnti'n4!dj~l . . )(IV)!\Pelbr0g'.rqld,
76. Russkaia jiqppisdo seredin.i XViI vekq. {Pidura il-usă 'fJlÎnl!)amijlocutveacll'lui
ij:VII-llea),vn. lsioriia russ~ogotsku~stva{IlStoriaq:r~el rUist;)!,~ditată{\e Igor Grabar,
Moscova; 1913, tOIII. L (ed. 1,8-21), Mas!Cova,lf.a.}; Epocfleplcfutiiicormelor(ir, limba
rusă)"Moscova, 1913.; L'ancienne peinfure russe<{trad, fr3'{1?eză ,de A..<GaW), Praga-
Roma, 1925; Lesicones rasses,f'aa-is,. 1927: La peinturebY'PunJ;ine,' tmd .. francezii de. J,
Chuzeviile, Parj,~, 1~28,ed .. a 1I,ala 1'935 (bul1i& colecţie 4e262p,lafllŞe reprQ-
lluce:ri· fotpgrafice,. preced.ate·de .Ui(l' ';studiu" introductiv).
77. Sur les origines el l'evolutiQl2 du.il/Peicfii;lwltraphique de Vierge J:ileousa,
/WelangesChţirles 1)iehl, voI. II; Paris, 1930,P!P,29-42~
'. .7R Denkrnăler, der lkpllenmalerei, .' Hene'Ta~l,bej Dresdell, 1925 (în oolaborare cu
Oşka,rWulfD; Geschichte der alfrussischen Ma!erei u,nd flastik., . in Geschiehte.der alt.-
ra.ssÎschenKimst,red. deM. AJ.paiov-N .. ·Bf\unov, Atlgsburg, 1932; Deaxgrands peintres:
RovlJ:levei Theophanc, ~n LeC'ourier, dec, 1957.
 ICONOGRAFIA CRESTINA CA CERCETARE 345

B. MihaUovskii .şi: B. Purişeu.. V. N. Laz,af1eV (membru

cOfespondental AcademieLde Ştiinţe U.RS.S.), Ş.a. Indeosebi cel din
urmă a s<crisornonurnentală Istorieapicturiibizan,Une, în două mari
voltlme 81,superioarăiuturor operelor similaredemaLînai{lte, atît.prin
bogăţia temeinicia informaţiei. cît ·şi prin con.diţiiletehnice tipografice
apărut;fot lui i se datoresle capitolele. despre pldură din ma·
1f'::lnrl'R ariei ruse {l;;toriia ru;;skago I$tkus~tva)t r~dadatădeel, in
IgorGrabarşi V. S. Kemenov(3 volume,.Moscova~ J955),
limbagert,nană de Kurt. Kupper (Geschichte; ... tusst:'Jchen.
Dresden, 1957,1958, 1959),. precum şi alte shtdii.',;i
i0onografic, publicate tndiverse.pem;Jdjc:esoVietite

iconog.r~'fice armene şi
noastre, studii de. mare
 . . . . . . nintr.teol~giiruşieontempor ahi,tare~epcţlpă eusţuqiilede icemo-
gţafie).s-aremarţatprofe~orul.·. . Leonid· . . Vspenskii.de .1a Academia···Teblo~
gjcădi:ll Leningrad.ctlo serie de studii şvartieolepUiolkatemai toale
î9«~e'Vistş Patriarhiei.·. • din 'Moscova» (Jţtrrw:l.AtJoskoZJskoi Patria~hii);îfl-
eepi.nddinanut19558!6,. . . . .... ... ..... >... .. ..•
2•. lnBulgariaşi!!1; Strrbia ausclrlsstudii iconografie următorii
Bq'gdaiflFilov·~7;N;Oku.nfJ()8SjAfldrei pronei 89; . R.petkovici9<1, M.Ka-
;e,anirţ (Alts~rbisclteFreskeft,Wien~Lei pzig, 19-10), N.M.avr.odirwv (Biserica
de la Bo{:ana $iplcturUe.ei,Sofia,. 1943; V@chec;.picturăbulgwă,Sofia, 1946,
!ş.a.), praf.C. Ţoneu (PicfurilfJ murale de la biserica din Boiana; .Sofia,
1957), .şi profesoruIiAl'ldrfJi or:abar, cu uumeraasesiuoH deicollografie,
printre care:L.'eglişede.Bo;;'ana~Sofia, 1924};fadeeoration .byz;antine
(Pa:ris"Bruxelle~,·1928) . ~apeinturerelig1ieuseenBulga.fi(fi(Paris,
texfşjalbum);L'artb1J'):artti.ntP~ltts, .19S8} ; Miniai'ar.es byzCf"niines
Biblboth~queNationale' (Pari9' . . ·193·9J;Lapeiniureby;;;aI2t!ne.Etade
critiqCfe( Gell~v~,J9ii3. Ediil*ra,Skyrt~j«GoH .... Les . . gj'andessieclesde ... a
p~·inttlre» );Le f1m~tMoyenÂge:(1t~ .IV . lK--em,esiecle.Mos.aiques
el peif~tur/3 .lnltf(JI($1 J'enlUmit/.1.tN~~G:eneVt~, ... . (in colaboral'ecuNor-
de:nfalkGarLLuClr~reapriyeşte numai. ... din Apus). Amintim şi cîteva
conirî.b.uţii .mCîinoi,
(Jledr'. V.Plandurs.!?i (docent . . la }\!cadcmia Teologică
din SoHa), cade exemplu. Privire asupra icorwgrajieiNaf',rterii Domnului
(in<li]11ba bulgata),în.rev. «ŢerkovenVestnik», aU, 59(1958),nr, .1-13;
Piqtura religioa;sădinblserica de lqBoi.an"a (în aceeaşi revistă, an, 1959,
nr.1-25); Picturilemurale di3 .. Boi.ana Jîn Hmba bul'gară),în«Anuarul
(Godişnik) Acao€mieiDuhovniceşti din Sofia, tom. LX {XXXV),
1960, Sofia, 1 9001 Pp. 373-415,
all$ ..

20 STUDIU ŞI Cl!lRCETARE Mi

3, In Grecia, în afară de Ctirfii· de picilUli

bizantină (Erminia zugra'Qilor) strădaniilefrue­
tuoase ale cunoscutului profesor de .creştină George
Sotiriu de la . Facu1ta~ea de Te'ologie din a :îmbogăţit litera-
tura iconografieă cu .ludări temeinice, ca : ln ar/d( în limba
greacă, Atena, 1914); Les icones sCţtlptees en
tudes dedtees ala rnemoire de P. KorUiilR.eV,
138, dar mai ales recenta lucrare despre
Ecaterina din Muntele Sinai, publicată în
au publicat: A. Xing~pulo8, despre pidura
şi despre opera. marel1ui pidor. bisericesc Manuel
Kalokyri,pidurile murale bizantine din
Atena, 1957), M.
(O raece~Byzantine
A. Grabar, tipăriită de U.N.E.S.C.O., la Greenwkh-New York,
Kontoglu ("E%qJQ(tat-; tri~ StItOVOYQCHjJLU;2 Atena,
4. În tam noastră, interesul pentru studiul şi cunoaşterea .~'"''''''''
noastre bisericesti s-a treziit abia către sfîrsjtul secolului
erarea episcopului Glzenadie Enăceanu, cu 'titlul Iconogr;afia.
zugrăvi icoanele şi templele bib,ericeşti, BÎ1cureşti, 1891). care nu
editarea traducerii romînesti a uneia variantele Erminiei
il zugravilor, însoţită dea introducere a editorului g''''.Lucrări
de început au scris în aceeaşi Vlleme şi alţii, ca dr. Mureşanu 95 •
Studiul sistematic şi .ştiinţific al vec~hii noastre ~ __i;_"A4;
se datoreşte şcolii romîneşti de arheologie şi istoria
~esorul Grest Tafrali 96 şi continuată de grupul
a Monumentelor Istorice; N. Iorga 97,
şi alţii. Un. bogat tezaur de informaţii
neşti în cuprind articolele şi studiile publicate
9.1. (:'a de ~".,~'''" ..
i

l853 la Atena
rameLts: Llcn!Js tit: j'wna:
1''I'j/:o:,! 't'Ij~ ţ;l.\)ipaŢ~x'il,;
92. Les icones d.u
illlbum cu a!tu 1
din
93. T h"SSlrlOilit/lLC
de
94. Rehpărftă, ZI
l a Bucureşti, mos.
95, ·lconologia cre~tină, Bucureşti, 189~.
96. de ac:esta indeosebi Iconografia lmnului
MOllumentelor Istorice»)).
mai a,les Icoana rominească,
;'eşti, 1933, şicap';tolefe referitoare ja pictura
Istoria Artei la rom:îni,.
98. Vezi, de exemplu, MlCtica Domnului·lndurmoarea în bisericile
veacul al XVI-lea, Bucureşti, 1930.
.99.. MiniaiufÎ şi !/UUI.uscrise din Muzeul de Artă Religioasă,
menie profaJU~ înpicfurareligiop..$(J, Bucureşti, 1938; Frescele din
348 Pr.· ,prof. ENE BRANIŞTE 21

(fosteI) Comisiani a Monamentelor Istorice (apăruit între 1008 şi 1945),

sau ale altor reviste ,cu existentă mai efe.meră; Mult a lacTâlt la n01 tn
domeniul iconografiei mai ales 'profesorul f. ŞfefănqsCI{, care a făcut
cunoscute peste hotare valorile .artei noastre picturale, pdn. studiile sale
mai v~hi! însoţite. de albume cu planşe 1.00, care se adaugă numeroase
articole. studii mai. răsp:ndite în revistele noastre bisericeşti din u1-
(mai ~':Biserica Ortodoxă Romînă», «Glasul Biseridi»,
«.Mitropolia Merită să fie amintită cea eidiţie critică
a unor traduceri Erminiei datorită. profesorului
bi.Ziantina (î 936),
. rezu1tatele
în legătură
romînesh
Ve-

D. Ştefănescu).
GARTILE DE CULT CA IZVOR. AL .PREDICII

omiletice constituie una con-

.şi pentru reuşita cuvînUl-
 CARŢILE DIj; CULT CA IZVOR AL PREDICII 351

cu poezia melodului creştin, glasul profeJului cu naraţiunea

din Sinaxar, sau CÎntarea îngerească cu învăţătura vreunui Sfînt
Toate. acestea se adunate într-o concordanţădesăvîrş1tă.
pe .gemnificaţialiturgică il. Hecărei zile·. Munca migăloasă şi plină
a .atîtor evlavioşi de-a lungul veacurilor, ne înfăţişează astăzi în
desîujbă ale OrtodOxe o adevărată icoană a istotieimln~
Un teolog din veacul' tmcut crede. că <<Idacă noi n-am avea nici
.nici sisteme teologioe, nici cărţi mora1€, cu un cuvînt: dacă noi
avea nici un fel de .scriere şi ar fi numai cărţile pentru 'slujirea
a Într-Însele tot ce estetr{lbuitor şi folositor

din cele. opt

statornic al
ca de exemplu
Eshatoiogie,
Apostoli 4.
după nevoi,
functia lor di-
, catehu~
 Magistrand MlHAIL~GABRIE;L . i'OPESCU

veacul ail'XVII-!eil!3. Prin conservaiorisrnullor, cărţi1ede slujhă 1Ş1

aporlulla rnenţinereaunităţii de. credinţă. în. cadrul lumii creştin-ortodQx e .
Că:-ţEe. de cua sîni de o mareimporianţă pentru vi ala . Bisericii;
pentru viaţa slujitorilor şi credincioşilor ei. De nu .. daiă. în ep?ca
persi;cuţiilor, dar mai ales în Jlersecuţia . s-au luat măsuri
pentru a distruge sfinteprrn se face .că Sinodui
dB Arelaie, la severe<pentru sanc-
ascundeau .aceste

c.are, .prin
ritualen~au
creeze acea ambianţă,
pietatea. De aceea, se
aflat i'n cărţile de slujbă,
în consens cl1învăţăfurageneralăa
e vorba de alcătuirea unei cuvîntări dog'
este însăşi cerinţa ca valorile moral-doc~
de sl'l1jbă să fie" fo:os.Î te la alcătuirea

aratafmai
general cărţilor de cult. Aceste carţi cuprind
credinţă,învăţăh~ri pe care Părinţii bi!sericeşti,cu
lor,. audutat. să le pătrundă cit mai adînc şi să . 1e
mai Iih1pecleşi<;~amai atrăgătoare pentru zidirea
Se ştie că fiecare zi a săptămînii îşi are
ei. /\.stfel, zÎlla de luni este .Inchinata Sfintilor
Prooroci, . miercurea ca '
Crucii,
tesiede
şit.
Despre

il S!fintei Fecioare, de către

la odavania praznicului,
 ti $ , 19 j$

4 CĂR'l-'ILEDE CUL?,r CA IZVOR ,A.L PREDlCII 353

zilelt) respective, pentru cele opt glasuri.· Ingeri sîn't<<lcărbunii cei

de Dumnezeu purtători» şi «oglinzi In sine, pe cît e cu
putinţă, lumina Dumnezeirii, în jurul cereso). ,Cetele loi, sInt
numeroase: arhangheli, că,petenii, Scaune,
stăpînii. Ingerii sînt rugători pentru noi
în cîntări pe Sfinţii Prooroci şi pe
opreşte în chip Sipedai asupra persoanei
rului Ioan, «steaua care precede soarele,
pronia divină» şi care a botezat în 1ume
Apostoli s'nt numiţi «alăute prea înţelep'te
cfndu-se deci caracterul inspir:'lL 81
aleşi ai
Referitor la actul noastre jertfa
cetarea paralelă a zilE!le miercmi
dul n6 înfăţişează un tablou aproape complet al acestui
Iea a intrat 1n lume prin păcat, căci <<1gus'tînd Adam din
se cădea, moartea din pom amar a cules» (Odoih, gL 2, rrll.pri'·"r,
peasna a ,iar noi sîntem părtaşi 'păcatului, prin rivnire
lui Adam. Hristos de voie sărăcind, a primit răstignire ca să ne
iască din robia vrăjmaşuhtÎ. D21' Intruparea Domnului
rarea lumii Jh'1 3,vUt ca rezuHatt nun~al plata păcatului strămoşesc,
Naşterea Lui cea mai presus fire «s-a Înlloit firea strămoşului cea
cată» .(Odoih, gl. 2, miercuri, peasna: a 9-a, a Născătoarei).. Toate
idei se dezvoltate 'pe larg în Triod, .cu deosebire în
Patimilor.
Despre persoanal Mîntuitorului, cărţile de slujbă ne
Această peT,soană au fost uni te două firi, aşa cum
din Vinerea Mare: <<iBob cu două firi şi pămîntul
si două vointe, dumnezeiască si omenească: «Pe
Îatcu dumn~zeiasca voie ... , d~r Întrebat-ai ca un om îngroparea
lui, deşi cunoşteai ca un DumtJezeu din Canoanele Utre-
niei din sîmbăta StHpărilor) şi despre persoana
Domnului ne vorbeste mai 1 M.ineiul pe luna decembrie (vezi
slujbele legate' Na,şteriiJ. Către minunea Invierii se
Îndreaptă cîntăril·e Odoih .şi mai ales CÎntările
Penikos,tarullui: «Pogorîtu- de mai jos ale' pămîntului
şi ai sfărîmat încuietorile care ţineau pe cei legaţi, Hri.sfoase,
a treia zi, precum Iona din ai înviat din mormînt si ne-ai deschis
noua uşile raiului» (Peasna a 6-a, din sfînta şi marea Duminică a Paş­
tHor, la Utrenie). Duminica întîia după Paşti (a Tomei) şi dUminica a
doua (a Mironosiţei ar), vin să confirme prin istorisirile lor adevărul
tnvierii Domnului din morti. De altfel, «nota dominantă a celor
multe dntăriale Pentkostarului constă 1n tendinţa susţinută de
în le-g'i'ttLiră ClI învierea lui Lazăr. o tOICă din
care tratează hristologia, Sf. Grigorie de NaziallZ s,}>une că
se ~ltflă LaZ[~1', \CRci el!7J Gl1J) daJr învi'c pe 'L.aziiT, DUifllTICZ(~l1
a treia teologică, 20, Migne, .P.G. XXXVI, coL !OI).
 10 CARTILE DE COLT 'IZVOR AL PREDICII 359

Nenumărate figuri ,de stii 1Her aresuib1ini ază continuu

valoarea poetică cărţilor de , pentru . forma predicii.
Iată numai cîteva :exemple :
1«ICuadevărat Tu Te-ai arătat cer pe păm:înt,. mai mare decit
;;:e1 de sus Fecioară, că din tine a răsărit Soarele (şi acum
Născătoarei, l-a a Can. din săptăniîna lăsatului sec, carne)
«Fecioară, ,ceea ce €,şti palat al ImpăratuJu.i
arată-mă casă a Treimii cu rugălCiunrle tale, pe mine
peşteră a (Octoih, g1. 4, mier,curi dim.,
.<<!Proorocule, cu focul rugăduni10r tale, uscările
făclia cea a inimii mele aprinde-o iarăşi ca
poruncilor Ziditorului,sa cînt: Pe Domnu!
prea lnăJţaţi în iru toţi ( Octoih, g.J. 6,
stitului ,]\tlergător Inainte,peasna 8). .'
«Cei sJnteţi :ca o vioarăJa Bisericii, cu douăs'prezece;.
c.ei ee dulce aţi Ciîntat euvIntul înţel,epdunii, Aposto1ilJor, rugaţI-vă
din cîntarea a8-a a Canonului de la. Utrenia de la
din post).
«Mucenicii, pietrele tu c,ele de mult preţ;
'. nu '. s~au lepădat de Piatra Vieţii, nici pietrelor '..
ldolrlor n-au jertfit, ogorindu-şi sufletele cu plugulcredinţel»
gl. 1, peasna 6-a).
'«ÎCruC€, nădeJd,ea arma împăraţilor,
tăria sihaş,triJ or. Cu puferCclJ ta pe toţi cei <:e ies î ăvesc
a8-a din 'Can<Înu! de miencuri dim., În să'P'răml:llB
«Din trufie se iar
f.sttea» (Cînt. i-a a din duminka
«:10 dumnezeiescuI, 'O iubitul, ° prea dukele
Te-ai făgăduit să fii la sfirsitul
din Canonul '
"Ce vă vom
odihnit Hristos.
Că de trup
dobie, gl. 8).
Foarte des bl serkesti pal'al€'Ie semnificatrve
ca: între Adam cel Ve'chi şi Ad,lrn Nou, între Eva şi Sftnta Fecioară
Maria, sau Între lemnul prin . căruia soIa 'omorît Adam şi lemnUl
Crucii care a adus oari1enHor m:1rttuire :;>1 viaţă.
Iată frumuseţi literare şi procedee oratorice, care pot să
bea'scăpredka şi pe C'3fe preotul le va găsi mai greu în alte rzvoare.
Calormă specifică a pre,dicii Inspirate din cărţile de cult,
panegiricuI. In panegiric se laudă faptele ,ceie mari şi virtuifle
persoane sÎ'inte: ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Prea Sfintei
căt'oare de Dumnezeu şi general ·ale sfinţUor pe care-i săr.bătorim, ,
tllţile sfinţilor sînt descrilse În toafă sublimitatea lor, privin9!J-s,e;li!1
loasele pe care iJa aduc pentru. viaţă ... In desfă'~urarea pari,egiricult!1 pffl" y

dicaforul urmează de {)ibkei " înşir are isforicăsau logică' a $'aplelor

 PREPICII

lv1.ar:ii.pr:edkatori ai .Bis'eridi întotdeauna de căr­

de slujbă, ca de unu! din cele mai pentw predidle
şi au luat adesea ca punct de plecare predidchiar .texfe
cîntările bisericeşti 15,
Cărţile de sfrană periodice; Odoihul. Tri-odul PeniicostawI, con-
adevărate cicluri de.învăţăfuri, îTI ordinea cea potrivită, mai edi~

.tntreg armonie ('ilSă se susţină redproc, lăsind si'! se evidenţiete8stfd ideea c;entralll,
senmifi,caţia.şiînvătătura acelei zIe. Despre aceasfa, vezi. şi studiulnostrh Valoarea
wedicaiorială a chinonicului, în rev.«Milropa!ia Olteniei», nr.5-6, J%1.
15. Am i l!1timllici . mllnai decuvîn!ările lui Nicolae, Mitropolitul KruUţkj, elirl care
() pade au fost traduse la noi de Preotul Nicolae M. PopescuşipublicateJa Bucu-
reşti în aDU! 1949, 'intHln volum intitulat Cuvînfăribisf;riceşti. lată începutul d!or\ladin
aces!etuvîntări, care folosesc înlr-tlO mod exemplar dntăd din slujbele la praZ'
nice. Sîntcuvîntă:ri tematice, în publkaţia de mai sus!emele alpărînd ca hr fk-
,care cuvîntare in parte, după cum urmează:
,Lumina: «In cîntarea sărbătorească prin care. toată lumeacreşFnă ,ortodoxă
reşle Naşte.rea lui Hristos" noi numim pe Cel născut, pe Domnul risus
lumină şi soare. Noi (',întăm:. Naşterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a
lumii. lumina cunoştinţei.. Să se Închine Tie, Soarelui dre;pIăţii: El este lumilH\
noastră, Ei este soare,je nostru»,
,rru.nJuseţea: «Iisuse, Frumuseţe prea luminată (din Ac.alisful Mîntuitorului). Dinsfin·
tele foi ale Eva,ngheliei se ridică înaintea. ochilor noştri suf1leleşti, prea îna It li I chip
al Domnului nostru Iisus Hristos, în toată frumuseţea lui dlthovnicească.. S.rtnta
B',serică, privind,m uimire la dumnezeiescul ei Intemeietor, Ii cîntă În A.catistu!
Său, ca din pa'fteaoricărui suflet credincios: !isuse, frumuseţe prealuminatăll .
.:Sjirşitul: «Noi j.ndreptăm către Domnul diferite cereri prin cuvIntele rugăciunilorBise­
ricii, În vremea Silujbelor dumne~eieşti. Ne n.tgăim să ne izbăvească detat necazu:,
rnînia.şi nevoia;ne rugăm pen!ruceiceumbIăpe ape, pentru cei ce călătoresc,
pentru cei holnavi. Cerem iertarea păcatelor şiagreşaielor f,H"lastre. Jntreaceste
cered, cucare ne <indrejptămcăf.re Dumnezeu.ÎDceasuriie dumnezeieşJiIof slujbe,
este· o rugăciune, catre· ne uneşte. pe.foţişi în. timpul căreia capet~lel1oastrese
pleacă în. jos. Aceasta este ruglk:iUIlea : «Sfîrşifcreştiner;c vieţii floastre, J~răde
patimă, neruşinat, -:-.. cup~ce, la DOlunllJ. să cerem».
i!'oe@lţ(1.: . « .. Jată, ~e dteva. săplămtoi voi auziti l~priveglJerile siţntăt~,<şi veţi auzI
ind de cuteva. ori .În~cu;gerea lJOstului. o .sfînlâ dG!ilre. ce .. chJ!amă la pocăinţă:
Uşile ,pocăi.nţei descpide mie. A<:estecl.IY'lfltele.dlliăntl ~umaiştrana ...,;.. ea le
clnrfăca din 'partea n9asfră ahJb,lfO[ 7' ,Wşlinirn:Jfiecăruia dintre noj» .
.l}uclJriq, :·«Hrislos a .invÎatf .C1tebllcl1rii .cu.prinuemtn'.aceste.două cuvinle, cind. le grăilil'
Cu .dI avint sllHeies;c.letot SpUne!!lUell.llîll.lJlărate ori în zilele de Paşii. De dtli
incintar.e sufletească este<plil1ilt9ilUls!ujbilnoastfiîde Paştiîmpreună.cu etn-
tările. ei !. Gît ,de des in,:tcesle GÎ91LîrJi;{răieşteSfînla Bis~rkă. desp~e . bucurie şi
De.· ch~amă Ia·· bU1~urie : Lum:net:tzil:fe. ltfI11înea~ă-te, Noule. lerusa I imeI. Sa Ită .. acum
şi ţe. bucură, Sioane!. Cu btlcu:ricuXlul .. peaHul să ne îmbrjjţişăm .. A venit prin
GFUCe bucurie Ia. toaIălulTlea».. .. . . ........... , ...... ... . ... .... ... ... ..... .
e~tenwarte:(~Astăzi este. ziull AdontlidiMakiiDDmlJufui.. , Ma'ca Domnului/îtl
Il murit: Astăzi ea a începui oVillţănouă,.astăzieaînce'pe să .Ve mamă cerească,
,pentru toţi aceia· care . . au mers,. l:nerg.şiv:or merge. după . dU!l1l1eze'~scul . ei . Fiu.
După· cum in ziua Sfintelor Paşti dntă!l11 sărbătoreşte: Cu mo.arfeil pre m0l.lrte
căkîn~işj .ce!ordin mormlQturivillIă dărllir:du, le,to!, aşaşiastăzj,mi~cati de du·
.hovnkească Incîntare, strigăm: «Muţa!u- Te'ini la viaţă, fiind Maica v.Îeţii» .
.,nţelepciuneaşi iubirea :.«Celaceprin adîncuLî,nţelepciunii. cu . iubir~ .deoameni. jo~te
, ··1(,\ chivemiseşti . şi ceeace. es(e. de .folos tu\u~orlf'! dăm ·eşti. . Au;zim des J~bisericUe
flQas1reac.esle cuvinte ,ilIe uneiq·din oîhtările bisericeşti.!::I" .ne.S!pun·că!nlc1ep­
ciunea: şLiubireadumne'leiascăchjyernisescJumea~i pe noi. toţi. 0, .cH· de .min,
K"""""" 'sînt acestecttvinfe pentf\u.o inimă credincioasă Il).. . .
 Un. loc. specia!, mai ,alesdinp\.lcdde vedere all suv'iedului aici, îl ocupă;
cărţile de.slujb~,C(lzilDia:Cazania a con~titl1it,. cu multă . Vreme urmă,predica
mai a,propiată de :sufle[ul credincioşilor. Eaapăsirat izul ~pecifc predit:.iiore.ştine,.
toală. evoluţia limbii . vorbite, . evo1uţi'e·. eliTe afăcut'oÎnfr-llln timp grell.d~ urmărit·
înţeles. In anul. lOCO, Prea FeridttliJ.Părin!e . Patriarh Jusbniana tipărit la. Bucu-
«Tî kuire a Evanghelii'lor şi Cazaniile dtlminicjlor dţ J!lGste an». AsHeJ aiost adus
nou la .lumină acest t~zaurnepreţuit a) om'lldkii . ortodoxe. Pre.a Fericirea S-a, din
motivebineîn!emeia,ie,lpe care le expune înh"o cuprinzăioarepreMă, a <<.llesChiriacodr<r
mionul Jpi ~ilChifor Teoloke. Alce?slă carte,caşiCazani'lemai vechi, .pot fL folosite
ca. izvoare de prim;rang allp<fedidi, Urmî'Jldca preotul să facăaciualizarea .şiaplicarea
kleilorcupriflse în. ea, după împrejurări. Mai mult, informa În care este . prezentată,
C;idea «Tîlcuirea. Evangh~liilor şiCazaniile duminicilor. de . pe.s1eaOl).·eiste. destinată,
lecturii. direde .1astrană. Va fi,in tqicazul,o vină a p:reoiul'(Jida'Că a,eeastă. cade va
lua. drumul încbisal)bîlbliotecii .. Va!oareaei a fostapreciaii1eJogIosşide. către Prea
Fericitul P?triarh .Chiril aJ Bulgariei, intr-o. scrisoare adresată, P,rea Feridtului . Patriarh
Jusiinian,scrjsoare în care .se spune printreaHele;oCartea aceasta este foarte preţi?8Să,.
nil numai peinku Cilerki,dşi pen!rutQţi creştinii, fiin(jcăJe lămureşte. -,-peînţelesul
tUilU"Of - învăţătura lui .Iisus. Ea este preţioasă şi prin aceea, că, . Î!lltr-adevăr,
trează ceVa din mireasma graiului bi5erÎcesc şi din limba vechilior Cazlll11iLCa şi cum
omul. mergepr',ntre !lori. de cJmp,acămrarornăo. inSipirăcu desfătare» (această scri-
soare se afIăpuolicată În revista «Biserica Ortodoxă. HCull~YJă»,nr. 5c 6,19!H, p.. 443).
17.. Rt;marcăm fa'plul ciî în. prima jumătate a seJ\:.. XVIII, vJătdircii, uTmînd pilda lui
AnHm IvireanuI,cau!ă să înlăture. limba slavonă dinc4îrţile bisericeşti, socobnd-o ca. una
din pricinile neştiinţei alerului, şis-oînlocuiască prin <;earomînească. Pînă la 1750, tipo-
graliile din Bucureşti şi din Rlmnici'lu scos Ia . lwnină toa,te .cărţile de slujbă înromt~
neş!e; În afară de Minee, în locul cărora . se folosea însă Antologh"oflul.. Acestor
ii. se atribuia. UD mare ro: In instruirea cred inei oşl:l or <şi a preoţilor. Jntre elle, cadea
.1tIVăîălurăpri!] excelenţă era Gazania, tip,ărităde&tuldedes, încelp1ndc:u cea din
lI'eşti, 173Z.(Cf. Istoria Bisericii Romi(le, fllilOual,pentru Im,titulel;:: Teoulogice,
oureşti, 1958, Jl!P.346-347). .
 CATALOGUL MANUSCRISELOR
. DIN ~
BIBLIOTECA PATRIARHIEI ROMÎNE 1

XIX.(l80l);hîrtie: 250 foi; 23XI6,p; sc.rierecUJrsivă, de calig~af,

neagrii; coloot'Hl1rHe, titlurile, iniFalcie şi 19"urile scripluristicede .pemarginea
foilor cu cerneală roşie; iniţiale ornate; Jrontispidi şi podoabe fnaletndOliăcu}Qrl,
roşu .şi negriI ;20 rînduri pe pag·.nă; llDsingur condei,dio şcoala de caligrafi din c.are
a· făcu! parte . Acachie. IeromonahjJI; corecturi de laprjma. mînă: leg-ătură veche· În
piele.. A ...aparţinui .M,înăsiirii Căldăruşani. .Numere vechi de bibliotecă:.. pe color, .·122 1
in Biblioteca Internatull1iTeologic a.avut numărul 2314.
f. 1-lv. Albă. .... .. .. .... ...,. .....
1,1. f.2.Luna lui Iunie ,are zile /30:ziaa ... . ţ{qsuri 15. şi noapt,ea
9, Întru SlmJQ Sfintei. ~iceiilteofiVn.ţă şi.(jetJiiaţălac4toarelşiN~d.e$păr..
titei .1'reimi,. s-au tipărit acest. Prolog ade<;i.tA,dunare însc;urtdiri V {eţife
Sfinţi ilor] zael~ prea ]nnăI'ţalului ;nosiruDomn, Origorie Alexandru
Ght"ca . vv cu Blago~lover:tiia lnnaU pn~aDsfirtţitulu.iArhiepîscopuluiŞi
MitrQPoUtu{:ui lv10ldaveişiSuce~eiICafJalerChh:iu Chir.Sofronie . .Prin
osîrdlia prf?JaCuviosuluiArhimandrit. şlStareţ algtf:iJn[telorl. MIă.,
nălsflin'j NeamţuliSecu{ Chir Nat.anail.,. Cu> cheltui(Jla~fliJ,n[teiJ
M/lină]sItiriJ Neamţul, acum Întîia~i d,at4 dil1(loutipărită întru însăşi
asa Tipografie.<Anul1855 [Prologul pehmile iunie,iulieşiaugustJ,I.l.
2.12. tn zioa dintîiupătimirea sfîntului mucenic Iusqn Ii:osoful
Ibidem, J. L.... . . . . . ... .. .
3. f.2-3v. Intru aceaiaşi zi, CuvTntal sfîntului !Oann (Jură de 4w.
Cum să cade adnsH pre preot =
Ibidem, 1. 1v·2.
3v. luna . lui Iunie In 2 zile, pomenireaceluiIntru sfinţi
felul nostru NkhifârMărfurisitbrlul, patriarhul Ţarigr,adului
dem, f. 3v.
5. 3v"4v. Infruaceaiasi tnvăţătură a
Aur = Ibidem,.f. ·6-6v. >

XIV (1962).
 29.1,.27V -3Q.lnlruaceaiaSÎ
Aut,Pen~ru ca sănj-lneJurăm,
25v-26v. . .,
30. f. 30. Luna lui Iunie 11 zile,
tQlpm~i şi Varnava = /bidem, f.26v:
3L L 30-33. IntrU aceaiaşi.zi,
pentru bogatul c~l fără de nume
dem~ J. 28.- 2~.
32. J. 33~34.tntruqceaiaşjzi, CuvInt alsfîntplui
PentrualeagereaepiscopiJor . şi cum că derrtuHâ " .... '... '" !IITM

episcopiia.;:::::: . Ibidem, f.29~29v.

33.f.34.J.,una lui Iun.ie in 12 zile, pomenirea cuvio'sul.ut
nostru Onufrie cel 'Mare ,= lb~dem, 129v, . ' . ...... '.' ...•....
. 34. t 34-35v.. Intru aceCliaşi zi,Cuvînt alsflntului VasiUe, .V<>,i111"11
viaţa ... lumii aceşWa= Ibidem, f. 30v-31.
. '" '. 35.!. 3Sv.Luna lui in 13 ppme.nirea sfintei
lina = Ibidem" f.3I".
36, L 35v. "InkuaceaJaşî
eurvari =lbid.ein,L 32v.
37. L36-36y.• ,'lntru aceafaşj . zi, . CuvînLdin Paterlo/:=Patericul ,.Ci
cuprif1de înSlgeCUvinie)olositoare. nJe sfinţilor. bătrîni, ~îmnicul Vil~ij,
1930, p. 301-3Q2, .....' ..... ...•..... . ' . .............. . .
'. .38. J. 3Qv-38. [Cuvln tqin Limonarullui Moshul = MQ, vo1.87. pare;
terti a, col. 2889·2892.
39. f.38v. Luna luLJunie,în 14· zile, pom~nirf!a sn l1Iului . proroc Elis-
sei= I Prologul pe lu.nile iunie, iulie august].,' M..reFi NeFlmţu, 1855,
f.33v. '
40.
4J. 38v:41v.
dem, 1. 34·35.
42. 41v.
mos = Ibidem,
43. t 41 'sfînlului1J,lJodorît,
""" Ibidem, f. 39~39v.
zi, sfîntului JoannGură
Ibidem, f.3S:36.
45, L44v. Luna lui Iunieînl 6 zile, celdintrusfinţLpărintele
făcătoriul de minuni episcopul Amatundei ';::::::lbidem,f.39v.
46. t .44v-46. Intru aceaiaşlzi, CUvînt . dinPateric= lbidem,.f, 4Gv-4L
f.46,:,47v. Intru. aceaiaşizi, .Cuvînt al sfîntului loann. Gură de Aur.
cum că nuiaste muncă celor Ce greşesc ::=:"'lbt~

sfinţii mucenic.iManuil,Savel

ace.aiaşi:zi,
 72. lnvăţăfută întru
73. 1. 69, Luna lui Iunie 25
mucenită Fevronia ~lbiaefl1; f.60y.
74.' f.69-69v. Intru
.f. 61v.
75.170-70v.. Iniruaceaiaşi
Pentru pocăinţă Ibide.m, f.
76.1.71. Luna lui Iunie 111 .26 de
nostnlDavfd . cel din . Tesalonic:= Ih,./~·.~.
77. f.71-73v.Jntru aceaiaşizi, Cuvîl1t
78. f..73v-75. Ij1ttu aceaiaşizi, Guvînt .' ... s!înfuluiyasUie, pentru
nirnenea săn.usă.deznădăJduiqscă de mîntuire, că.zînd Întru multe
ci să se pocăiască de dînsele = Ibidem, f.63~69V.
79., L ]5~LunaluiIllnie .în27de. zile,pomenireacuviosuhl1părin.;
nostru Sqmpson priimiforiyl desfreiul= Ibidem, f,63v. .....
ŞO~ f.75~ 76v; întru aceaiaşi zi, Cuvînt din învăţăturile sfîntului Gri-
.:gorie = Ibidem, L 64-64v. . ". ..... . .' ..
8Lf. 77-77v. Întruaceaiaşi zi, Cum că bun lucru iaste ca să cercetăm
ceiholnavi . Ibidem, f. 64v-65;
82. f. ?7v. Lur;ra lui Iunie jn 28 de zile, întoarcerea moaştelor 'sHn-
'îHor fără le arginţi şi de minuni făcălodlor, Chir şi loann = lbi-
,dern; f. 65v.. .' .,... .'. .'
83. f. 77v-78v. Jntru aceaiaşi zi, Cuvînt pentru iubirea de streini
=fbidem, f.66v.
84. J. 78v. Luna lui ltmieÎn 29 de zile, sfinţji slăviţii intru to!lăudaţii
eăpeteniileapostolilor, Petru şi Pavel = Ibidem, f.·67v.
85.t 79-81. Intruaceaiaşi zi, Cuvînt. pentru pricirea
rSimon vrăjitoriul := Ibidem, rezumat din foile 68-70v.
86. L 81-82v.Jntru aceaiaşî zi,. Invăţătllră la pomenirea
marilor apostoli Petru şi Pavel Ibidem; 73·73v.
87. f, 82v. Ltil1a fui Iunie 30 soborul sfioţilorslăviţişiîn-
tot.lăudaţiJor at'bstoHcelor JMâ(jm,t74.
88. t 82v-83v. Intru bogaţii cei ce nu fac;
milostenie '= lbidetn, f.
89. f,83v-86. Întru un cr,eştirt ce luasă
iudeu şi să· o-au luat
fnc. Dn iudeu În n''CAWieu
Sf. .Dobîndindu-şi

L 86. Sfîrşitul lunii lui Iunie.

IL L L86v. Luna lui iulie are SI; zioa are ciasuri 14,iaranoap-
10= Ibidem,L 79.
f. 86v~ In zioadintîiupom~rIirea .sfinţilor fără (le arginţi
Cozmaşi DamÎEm, carii în !Roma aU pătimit

Intruaceaiaşi zi; Cuvînt pentru folosul suHetului

368 PIt.D. FEOIORU

4. f. 88-89, Intru aceaiaşi zi, Invăţătură a. sfÎntuiui Nil ,= Ibi-

dem, f.80. (,

5. f. 89. Luna lui Iulie în 2. zile, punerea cinstituhli veşmîrrt 1

searica Prea. Sfintei Stăpînei noastre de Dumnezeu Născătoaref oea
Vlaherna = Ibidem, f. 80v. .
6. f. 89-S9v. Intru aceaiaşi zi, Invăţătură, Ca nimenea săI nu să nă­
dăjduiască spre sineşi ... ci spre Dumnezeu = Ibidem! L83.
7.f. 89v-90v. Intru aceaiaşi zi,. Cuvînt pentru trlîlostenie şi pentru
smerenie = Ibidem, f. 83. . (
8i. 9Ov. Luna lui IUlie în 3 zif,e, 'Sfintul mucenic Iach!nt Cuvicll1arie.
F Ibidem, L 83v.
9. f. 90,,"92. Intru aceaiaşf zi, Cuvînt al111i Isaia Monahul, Pentru,
nerăutate adeCă a fllllpomeni răuL 1:- Ibidem, f. 83v-84.
ro. f.92. Luna lui Iulie în 4 zile, .celdintru sfinţi părintele nostru
Andr,eiu, arhiepiscopul Ciitului ferusaJim:eanul = Ibidem, f. 85.
Il. t 92-92". Intru aceaiaşi zi, Cuvînt al sfîntului Jcxmn Gurâdc"
Aur, Că nu să cade rău Ipentru rău a răsplMi,'" nici a ţinea vra!~e
'= Ibidem, f. 85v.
12. f. 92v-93v. întru zi,Cuvînt al sfintului loann Curb]
Aur, PenlruepiscopÎî .cd ce nu de oameni, .nici învaţă pre ei
spre mîntuire Ibidem, f. 85v-86.
13. t 93v. Luna lui IuLf.e în. 5 zile, pomenirea cuviosului şi de Dum-
nezeu purfătoriului părintelui nostru Atanasie al Atonului = Ibidem, f.
14. f. 93v-96v. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt al sfîntului Joann
Aur ... .ca cineva auzind aceastea nu caice poruncile lui Dumnezeu
= Ibidem, f. 87v,88v.
15. f. 96v-97v. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt al lui Iisus Siral1=
dem, f. 88v.
16. t 97v. Luna lui Iulie în 6 ;!:i1e, pomenirea cuviosului
nostru Sisoe cel Mare = Ibidem, 1. 89.
17. f.97v-99. Intru ac€aiasi Cuvînt din Patetic, Pentru
ful şi pentru Ammonie şi O1's15ie = Ibidem, f. 90v-9lt.
18. f. 99v. Luna lui Iulie în 7 zile, pomenire"a cuviosu!ui p;Jrintel111
nostru si făcătoriul de minuni Toma cel din 'Muntele ],,,131ea .
dem, f. 91.
19. f. .99v-100v. Intru aceaiaşi. zi, Invăţătură, Cum că bine iaste. a
alerga la besearică .şi ceale foiositoare a ceare de 1a Dumnezeu = Ibi-
<le/11., 1. 92v.
20. f. 100v. Luna lui Iulie în 8 zile, pomenirea sUntuii11 marelui ml!·
cenic Procopte = Ibidem, f. 93.
21. f. toOv-lOl. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt pentru grija lumii aceş-.
tiia = Ibidem, f. 93v.
22. f. 101-10.2. Intru acealasi zi, Cuvînt al sfîntului JOaJUl Gură
Aur, Cum .că să, cade celuia ce învaţă să ·facă aşa preCl!m şi învaţă ==
dem, f. 93v"94.
23. f. 102. Luna lui Iuae în 9 zile. pomenirea sfîntulu.i sfinţit
·(:enic Pangratie episcopul Tavromeniei cel din Sichetia c= r~idem, f.
 :'~:ft; ·~1i;i';t.'lfţl$rt'$Î~i/;.:·!)1,N·litB.d~~iJk .pA'1'lUÂIU~I!ilI .·~OM1J!1!il.~"· ;69
.U ·!âc~~i*â'Şi zi, Cuvînt: 'din tpate;~io :~ Pater{eu.l ce-.. '
'> 'f(j'l~~i.tf:)ţ1fe ·at:e 'S:ţtt"ţl1or. bătrin~' Rîrrtp~Cţlt :V~l~id.
Intru aceai~ş1 ~Jt CtlV!nt .pentru doi· fI!,ii}giiaşi.
ulfl'bla la bese·arică şi a sa fuga.
, •ei, fi,i:n4 'c;,ş111ari. ..... . " .•. ..... . . '
4fH<i,:era' şi" d~' Dumnă~fi;'eJn~{j(otil!.
.,lui,Ju;Ieîn" 1.O;zj1~"sfi~ţJrft1uţeniţ(:p~tru~~i şi~
;~.,;Jh •. j\1k.op.~~if1, .}'~rl1ietII~{.~•.t'PtQl~'g~r. fJJ:.~Uliiie·~îll4if:,::;
:'.' . 'I1a%tm~a N~;~J.I1lU! 1~5â\,•• .1, ~8\T~ ,.' ..... t. . . ' ....., ..
~;;: '.' . .!JllJiu··aCeaiaşiZiiCU\Tîqt.4~n·lnYăt~tuti~-es~1J~F!~i
E' ,Qrllll?rte· ·=;f~.l~}(H·ftl~,.: .) '.:';. i. .,i.... iA i,:. s! . . . . . "'.
~; ..•.... 28... ţ.' . "" ~;\Jnfr.u>acea:ra~f·if,;c~yr.flf\P~rttft.tceljll?t~ti :~i.ţ~~4.~'"'
l ••

"·f·.f~tt;~~~4,~~~kl.~77.ţQ#~m,J~ lOJi,., '\~'.i?; •.•.•• . , i '.';';'~;;;;\'

;;:~' H;~g; l,: r();7v, ;Jl'una,,! ~i J ~!ie.· în ll:ztr1:e; pOID(1n~reai sHritei Intru.JQt J?u:- i
,dafeJ·ma,rei.mucenită Eufitnia . ;::e.f>p({tem,f.,;~QilYi . ; .. .."
Vi.;,' .' :~o: l;l~~;.~jpY.:)lfitritîl!.\~ţ~a~â;i:~k ,.~uYtnt·
.; ...'$t~:re·ţc .11Jb\l.In;(lv~ţ~*·;";\t·.·\,\. .' .Si.
·tc:~'· \,' ej c~~G·:.J~6~~~~1~r/.I,e~~~~:~i }~~;t~\,;; ••~ese~)'~ă
'~\\\\':) ;;. ·;.,,~ţ7·~jl}~q~t:D4~~~~~u.%.;ya'a~~'ta J~e. .' \' \.' ,. ,' . . .," ' ..
.••.••.. . .... .8'1.
f; .11{}y•. Ll.!n:a . lui . . IulIe'în 12.. zile!; pomel'l'ireasfinWof;tŢţli~~ni~i'"
~PtWl)lJşi I1grie= Iqicf'eI1J,.;.J.I03v. . ; ;i. •..• ...;'
...... . ·32. f. JlQ~;.Nlv.\Il1lrţl aceaiaş;zi. c.uv:lnfR~ntrp,<;Ăh:!g~ti;i ~c~i~' 410-.:"
·~~ia~~~.;ţei, .Qfl;'~ţtl~i şi; -ceit. .de ip'n~ ;tift;n~i;"H'~b.i48J1J:.;\t. .•·H~6V:"l\Q7:,... ";' \,)'" ..~
·8.3... Llllv.. Luna' lui. IuHe3n '13 .zile, ;,s.~bbnliş.fîntlJlţ;ti.carhangltel':~~-"
w.t1îl
\\>.,' , . Jbid:em,d·10V'
>,-, :~'~ .. ,',' '" .. " . ~:;' ~:"\ ;<'
',,'
.
",),,':'
.,,';::, , , ~,"'.'> \,,\ ,0,, ""'" :

34.f.. llly-112y. Inţru aCeafa,~izi, Invăţă.turli a$ftnţutrti;ţ(~$ili~,;R~l(!.~

......' f,apt~bJ:lrl:ă,Ţ;l4idem, 1. rf:l:~v.~l1i.(J~";~~'J' .:·.l ",', ' . : : . .
! U$~11;4~.;~nt;ru.;ţI\\ie~{fl.'Şi .. 'Îi;!!i~ti\rinţ;<a;P.' sl.îRtuiu~! l)\lodQll: Sfudt,..·
'. '-.'. Jl;Jta.emfÎ; l09~î09v.:·/ .... .' ....... '. ' , '
~," /.~" "", , \'" <"', . ,',f',,: " '\ """, :' '<, '
. !%i;l1m·~;;.l~t !!I'i4ki~!Nt] ·;1~t!~il~r:p'0trIenî.t'~a~~s,HhtulJj.i ·awQstol.
. iCe~1.~.&pt~ţ.etci·ţ=·1l;Jt'del1$.XJ.!1~9\1'.! .., ! • i . ..;,. .... f
15\r:!I;ntp:iac~<!,~ aş.i;!;zi,;G1.rv~nt!p'€n tru . . po~ăr!ry'ă,. ,C1,ltncif
nYţ1 1 aijJ:re·. c:et·~ţ:ş.Jmă,rttJ~~!eesc;păqatett;! Ji;priimeaşJe~ee' "Ş.f
,.3 înt.or~!d()Ja;.pă~~tespre pgcliklţă .'. F . f;bi'd,'(!ÎrI:, 1. ·1 11 ,111,\1\ ..
ţ.l1E)v-U1i .. rnt~1l\·aC€.ai8şi zi,·Dincap;etelesfîntuiu~ Jlil. lpy:ă~""
'. ,pentruţea1 e 0ptgintiuri~lbţ4ehr.f.l1h'~ 112;· '. . . . . . .' .'
.' 39;:j,.· H1';;I,.llna ltti1u;HeJnLŞtile,c{lomenlrea şfinţilor.inuc~nţci,Chţ-::-.·
.... . IuHHa m aicq.lui=4.1l;Jidf!/n;.t.112.,:;;;)'.ŞL!!>
. 1 . .l17.1nti"tl. ·~~eaifl.şi . z:j; Cl.lvîntdin P,~teti'c,.peniîÎ:i1 !me'Şţ~s~g:tit:~
;_rt.n·'" .şipentruXă~tate = Ibidem, l.113v:,. .... .'..•..·~,. .····c~:\\;;:;
..•..... f,· trz,.lf$v;·lntrudl~aiaşizi, OuV1'nt. p,antr~ nigăcÎu{lei.GU1J1 'sii'!'
.a sta înbesearică cît frică. 'lbidel11" f" }14 .\.' ' . . i• • , . . . i ...~;;.>
. ;·tli8v; Llln.a ·ltli,··Illlie .10.,'16 ,zii~;·ip~~e~ite~}&tîutUlut.·'I~~jrt~jt::
'-··'A~ti.rto{f11~n ~uJO;t.tcen{:ci -aţlul·:::::: Ibitl8f11,; 1. 114w: .• ;, f / ; . . ' ! ,.'
rul

59.
 '" " " , , ' , \,' . " . <

6lt ....f.liş6~t:gr!{:: Intru .âqeaţu~f '. '»ptftri:c~16iâe:m~" ll13lv.

65. <t.· 131v~138.t:ntruJ>at~ai'â~t~; tru'mue:rHe' cCeale '., blilne
tăe'Qte sÎ .lbl1nâ~\;.:l·, f~.id~ni':i:·t3) v;';rS22~\\· .. '.' '" . . . . . . . ~.... "'\', . ..
. . .'\
\:~. f:·! ş~;~.~ ;r;;jjh~" l'tjll 'HHie:în :\24{'â~.zU~~\·p~tti~nlţea(~iin.tef
B'ristina.~.[bidelni: f. 1~3.. ..' ..•.. ..... '. . •.. .•. •. •. . ....'\C... CE

;; .. ·6r~\f:·13e~r&~v. Jtti~t#i~ţ~âiaşi\~i/0r"îht.··,::" 1i'1Ul,.W

'P'tiil'ia\jj~'tdale lsp;rt~1~:s~~p~m;ş'î;îri părâWa "'.:)"'j'l~'w,rWl

'g,gl}l, .•. ·
 8-:-5. -1. 157. LunaJui Iulie în 30 de
2:.rischent, Epenetşi~.ndronic= .lhide.m, .146"
86. f. 157-158. Intru aceaiaşl zi, Cuvi l1 t aL.~fîn-tull.1i JoailtzGură
4ur, Pentmturburărf1~vieţiiaceştiia şi pentrupqcăintă = Ibidem.
f. 147-147v.·· .
87.f.lS8. LunaIui Iulie in 31 de zile,. Innaintepră.z I1 uirea scoaterii
:in$litei ·şiqeviaţă.făcă1i?arei··cruciiDomnuluişi sHntulşi·· dreptul Evdo~
~him = lbid~m,t 147v; .. ... . . .... . . .. . •.. .... . . .... ......•.. ..••. ......
.8RL 158v~160.Jntruaceaiaşî zi,ll1văţăfură.a sflntuluiVasUle, Că­
::ră~ei Ieaneşi,de nuyor să lucre~zecll.miini1~ sale,şilaudă
~rătorila.·.tQtb!nele. :;= .. Ibidem, 1. .148-1.48v. ....... .
g9.f.160-1qlv. Intru aceaiaşiz1.,Cuvînt
:ălugăr ce .ş~au .dathqina sa unuL sărac,. cum
12t=lbtde!nLf. 148v-149.
nI. 1.. L 162. Luna lui August
UJopte.a ·lf= Ibidem, LI 50.
2. f. 162. Intîia . ti..scoaferea
riaţăfăcătoareicrucL.şi . p onieni re a .sfinţilor
numa lor SolomonişidascaJul lor/Eleazl'lr
f. 162~î63,Intru Cuvînt
tducerea aminte de lbidte:m.
4. t 1 6 3 . L l m a a d u c e ; ' e a moaste1or
ntîiulmucerHc şi f.l[j;3v.
f. 163 ..164y, sfintului Ieann Milostivul,
Jentrudragosteşi .[)umnezeu-.,- Ibidem,
, 154v-155.
6. f. 164v. Lunal11i Avgust în
or noştri Dalm.ati Favst şi Isaachie ':;'= .lbide,m;f.
7. 1. 164v-166. Intru aceaiaşi Cuvîntpenttu
lcurvă= Ibidem, f..lS5v-156v;
8. f.166~167. lntruaceaiaşi zi,
ni10stenie . Ibidem, f. 156v.
9. 167. Luna lui Avgust 4 zile, pomenirea sfinţilor şapte tineri
:elordin Efes.: MaximiUan, Exact1stodion, Iamvlih, Martinian Dionisie, j .

oann si Constantin . = . Ibidem, 1. 157v.

10: t167 c168. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt din Pateric, P.entrucălugărif
:eice mînîncă la masă = lbidem,f. 158-158v.
11.1. 168. Luna lui Avgusf în Szile, înriainteprăznuirii stăpTneştH
khimbări la Fală a Domnului Dumnezeu si Mîntuitor1ului nostru Iisus
1ristosşi sfîntul' mucenic EvsigI1ie= lbide'm,L159,
~12. f.l68-l69, Intru aoeaia~i zi, Cuvînt al sfîntului
bune ceale trupeşti. --: Ibidem, f. 160c 160v.
13. 1. 169-170. Pentru patimile Qeale sufleteşti:::::: Ibidem, f. 16Ov.
14.f. 170-170v. Penir.u frupeştîle patimi = Ibidem, f.16Ov-16L
lS.f. 170,v.171v; Intru aceaiaşi zi,Invăţă,furălaînnainteaprăznui.reaJ
;chimbării la faţă a Domnulul = Ibidem, f. JS9-159v.
 R.QYINE- 69

Sfînta Schimbarea
Iisus Hristos

f. 183v,
17J.
24.f. 183v- Cuvînt ,sfîntului Vasifie
iMare Ibidem, f. 172-1 72v.
25. 185v-186v. Intru aeeaiaşi zi, Invăţătură cum să cade copiHof
cinsti pre părinţii săi'::::;ţ Ibidem, t 172v-173.
26. f. 187. Lurta lui Avgust in 10 zile, pomenirea 'sfinţîlor mucenici
Lavrentie arhidiaconul,Xist şi Ipolit ':- Ibidem, f. 173v.
27. f.H57,188. lntruaceaiaşi zj, Cuvînt din viaţasfînhllui Nifon.
Pentru iu!birea .de argint = Ibidem, .f. 173v-174. . ". . . . . . ".
28. t 188-100. lnkuaceaiaşi zi. Jnvăţăttură asfîn!ului Va.silie, Pen-
tru Zavistie =lb/~dem, '., 174-174v.
29.f. 189. Luna lui Avgust în 11 p9menirea sfîntului mucenic
'EvpldiacoHul.ţ',",:': Ibidem, f; } 76v~
30. f. 189-192. Intru ace ai aşi
.;:::::. Ibidem,t 178-179, ,
. 31.t 192-193. Intru sfîntului Efrem, Pentru
folosul sufle+esc=-"
32. f. HJ3.
AriichiL=
f.I 93" 194v. pentru un curvariu. carele
dec urvie nu să 1ăsa-:-" 1bidem,f, 180~ 180v.
194v" 196. Intru' aceaiasi Invăfătură.:a 'sfîntului Ioann Gard
sufletului = Ibidem, î. 181-181v.
35. f. 196.. .... Avgust în 13zJle, pomenireacuviosuluipăril1-
n-astruMax.im l\!lărhltisitoriul == Ibidem, f.181 v.
36. t 196c197. Cuvînt Pildele lui .$olomQn
f. 181vc182.
lntrll
82v,
 P't, 1). l!'EOlORlJ

Luna 11.11 Avgust în

Sfintei NăscăJoar'eî l"n-,",O'70

= Jbidem,J. 183, 183v.

aceaiaşi
\dormirH Născăfoarei de Dumnezeu
42. f. Avgust în 15 zile, cinstita
iitei Stăpînii de Dumnezeu Născătoâ,rei
'VI.ariei =1 bidem, f. 185.
43, f.' 204-204v. [Intru aceaiaşi Cuvînt al
Pentru ~arp episcopul] = Ibidem, f. 18Qv.
44. t 20S-207v.Infru aceaiaşi zi, Invăţătura la dnstita
Născătoa::ei Dumnezeu = Ibidem, 1. 189v-190v.
45. f.20?v. Luna lui Avgust în 16 zi:e, aducerea chipului
tăcut de mîna al Domnului Dumnezeu si Mîntuitoriului nostru
los din Edes în Ţarigrad = Ibidem, f: 19(1v.
46. f. 207v-209v. Intruaceaiaşi zi, CuvInt din proroceştHe învăţături
::ăfră e1)iscopi şi cătră toaiă sfinţita rînduială ... = Ibidem, f,195·J 96.
47. f. 210. Luna lui Avgust în 17 pomenirea mucenic
Miron prezviterul = Ibidem, f. 196.
48. f. 210-211 v. Intru aceaiaşi lnvăţătută a sfîntului VaBilie celui
Mare== Ibidem, 1. 196v-197.
49. 1. 211v-213. Intru aceaiaşi zi, Arătare a sfîntului Gtigorie Dia-
rog, Pentru acea prosfora cu carea slujesc în sufletele
ce:or ado1"miţi = Ibidem, f. 197-197v.
50. f. 213v. Luna lui Avgust în 18 zile, mucenic!
FIor şi Lavr = Ibidem, f. 198.
51. f. 213v-214v. Intruaceaiaşi zi, !nvăţătură pentru cea strîmtă
carea duce Întru viaţa cea veacinică şi pentru cea carea duce la
pierzare şi în munca veacinică, = Ibidem, f. 1
52. f. 214v-215v. Intru aceaiaşi Invătătură Vasilie ce-
lui Mare == Ibidem, 1. 199v-200.
53. f. 215v-216v. Intru aceaiasi lnvăţătudi pentruneîn-
frîna1"ea limbii = Ibidem, f.200 ..
54. f. 216v-217v. Intru aceaiaşi zi, pace dra~
goste, .cum că decît toate .mai bune s:nt
55. f. 217v. Luna lui Avgust în 19
tnuc,enic Andrei Stratilat şi a
dem, f.200v.
56. f. 217v-218v. IntrU aceaiasi . pentru rugăciune, cum
că printr-însa de toată ispita scăpăm căşiHgăm = Ibidem, 1.
201-201v. .
57. f. 218v-219v. Intru pentru un episcop căIcă~
toriu de leage, 'scris spre foIostll = Ibidem, f. 201v.
58. f. 219v-221. Intru alsfÎnfului Nil, Pentru ne~
pătimirea sufletului şi a f. 201 v~2{)2.
3~S MANUSORISELE DIN BIBLJOTEO.4. P~IlTRIARHr/iJI ROMINE __ 69
o 37!î>

59. f. 221v. lui Avgust în 20 de pomenirea sfîntului siă-

vitului pro:oc, Samuil = Ibidem, f.. 202v.
60. f. 221v-224. Intru Cuvînt al sfîntului = Ibidem,
202v-203v.
61. f.2.24. Luna lui Avgust în 21 pomenirea
Tadei al lui Levvi = Ibidem, f. 203v.
62. 1. 224-227. Intru din Pateric
L 206-207.
63. f. 227, Luna lui In 22 de pomenirea sfîntului mucenic
Agafonic şi cei înpreună cu dînsul Zofic, Teoprepia, Achindîn şi
dan = Ibidem, L 207.
64. f. 227 -228v. Intru aceaiaşi un sihastru
s-au ju:-at .cătra dracul = Ibidem, f. 208v-209.
65. f. 228v. Luna lui Avgust In de zile, pomenirea sfîntului mucenic
Lupp ~ Ibidem, f. 209.
66. f. 228v-229v. Intru zi, Pateric Ibidem,
1. .211v-212.
67. f. 229v. Luna lui Avgust în 24 de zile, sf:ntuJ sfintii mucenic
Ş1 apos:ol Evtihie ucenicul sfînfu:ui Ioann Bogoslov = Ibide~, f. 2.12.
68. f. 230-231 v. Intru aceaiaşi Cuv~nt din Pateric = 1bidem,
212v-213 .•
.69. f.231v-233. Intru aceaiaşi Cuvînt pentru însurarea şi pen-
curvie = Ibidem, f. 213-214.
70. 1 233. Luna lui Avgust în 25 de zile, întoarcerea moaşfelor sfîn-
tului apostol Vartolomei = Ibidem, f. 214.
71. f. 233v-234v. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt... = Ibidem, f. 215v-216.
72. f. 234v. Luna lui Avgust în 26 de zile, pomenirea sfinţilor mu··
cenici Andrian şi Nataliia şi cei înpreună cu dînşii carii au pătimit 1n
Nicomidia = Ibidem, 1. 216.
73. f. 234v"236. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt pentru un Teodor iudeu,,~
prc carele fiind bolnav l-au botezat cu năsip pre ca;e şi s-au făcut sănă­
tos = Limonariul lui Ioan Moshu, MO, vol. 87, pars tertia, col. 3044-304$,
74. f. 236. Luna IUh;Avgust în 27 de zi:e, pomenirea cuviosuJui părin.­
tel ui nostru Pimen cel Mare = {Prologul pe. lunile iunie, iulie şiaugusi]"
Mănăstirea Neamţu, 1855, f. 218v.
75. f .. 236-237v. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt din Patetic != Ibidem.
t 219v-220.
76. 1. 237v. Luna lui Avgust în 28 de zile, pomenirea
pi:îrintelui nostru Moisi Arapu: = Ibidem, f. .220.
77. f. 238-240. Intru aceaiaşi zi, .o istorie a unui stareţ.
ric = Ibidem, f. 221-222.
78. f. 240. Luna lui Avgust în 29 de zi1e, Tăiarea cinstitului
sfîntului slăvitului proroc lnnainte M.ergătoriu şi BotezăioriuJtji
nului 10ann = Ibidem, f. 222v.
79. f. 240-242. Intru aceaiaşi Cuvînt .din Pateric
222~222v.
 D.

242-243v. Intru aceaiaşi CI sfîntului

= Ibidem, 1. 227v-228 .
. f. 24;3v; Luna lui Avgust de pomenirea sfinţilor şi
urmea pomeniţilor părinţl:or noştri patdarşii Ţarigradu:ui,
Alexandm"
oann şi pavel cel Nou = Ibidem, 1 228v. .. .
82. f. 243v-245.. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt din viaţa şi ost.ene8,!ele cu-
iosului părintelui nostru H::i.sfofor = Ibidem! 1. 228v-229.
83. f.245-245v.Luna lui Avgl1st In 31 . de zi!.e; Aducerea aminte de
unerea în sfînta· raclă a cinsiit111ui brîu al Prea Sfintei de Dumnezeu
Jăscătoatei = Ibidem, f. 230v.
84. f.245v~247v. intru aceaiasi pentru milostivul SOlO-
10n, Cum că cel ce dă săracu'ui nli'ostenie lui Dumnezeu îL dă înprumtit
i însutit va lua =~ Ibid(!m, f. 233v-234. . .
85. f .. 247v-249v. Intru aceaiaşi zi, Cuvînt din Lîmonariu, Pentru tît-
adul Chiriac, carele au izbăvit de Ia tîlhari pre nişte mueri cu copii şi
entru atiasfa l-au izbăvit pre -el Dumnezeu de la moarte = Ibidem,
234-234v. .
f. 250-250v. Albă.
!nsemnă.ri de la prim<;! mInă :.
f. 2, în iniţial a S: 1801, august 2(3.
f. 249v. Slavă lui Dumnezeu ce m-ou invrednicit de am inceput $'
m şi săvîrşit cu ajutorul Său.
f. 2, pe marginea de jos a foii: Cade a opşie.i sflinfeil Măn[lifS­
ri] Căl{dăruşanij.

EFREM SIRUL şi alţii

Se<:. XVIII ; hîrtie : 126 foi ; 22X17.5 : 20 rtoduri.pe pag-irIă: scriere clirsivii I~.
:meală neagră; titlur:le cu cerneală roşie: iniţialde, În majoritatea lor, C'11 eel'llclIli
.şie, dintre care uflele artistic lucratE:: cîteva în două culori, roşII şi nel!rtl, fnf!ofllle cti
Îflgăcie.: mai multe con deie ;coreduri dela prima mînă; le~ătură veche in piele. Il
Jarţinut Mînăstirii Cilldărl1şani. Numere vechi de bi,bljote~ă: ~n Biblioteca In!ei'llalului
~ologic a avut ~umărul 2311.

f. 1. Insemnări.
f. Iv. Albă.
1. 1. f. 2-3. f Rugăciune a sfintului Efremj N. Ephraem Syri
'per,a omnia quae exsfanf graece~ syri,(jce~ latine, in sex tomos· distri- .
uta ... Opera et studio Josephi Assenwni, Tomus tertius, graece ei latine,
omae, 1746, p. 486~
2. f. .3-6v. lA părintelui Rugăciune "'= lbi.·
em,p. 487-489.
3. f. 6v-7. A
4. f. 7-7v. Alta
f. 8; Alta
6. f. 8-10. p. 490-491.
,:$~li MANUSORiSELE DIN BIBMOTEOA PATRIARHiEI ROMiNE --10 S1r

7. f. 10-18. Rugăciuni dumnezeiasca Scriptură. Ceale mai

multe din 'scripturile sfîntului celor ce voesc să silească si să nevo-
iască pre a lor uşi voire ceaia ce iaste p:ecafă cătră patimi şi . cătră dul-
,ceţL PlînsuJ de luni seara = Ibidem, p. 492-494.
8. f. 18-26v. Plînsul de marţi seara = Ibidem, p. 497-502.
9. 1. 26v-33v. Plînsul de miercu[ri] seara = Ibidem, p. 502-507.
10. f.· 33v-39v. Plînsul de joi seara = Ibidem, p. 507-512.
1L 1. 39v-45. Plînsul de vineri seara = Ibidem, p. 512-216.
12. f. 45-49v. Plînsul de sîmbătă seara = Ibidem, p. 516-519.
13. f. 49v-SOv. Fiindcă sîmbătă seara nu să .face plecare .genunchielor,
s-au adăuogat aci astă rugăciune = Ibidem, p. 520.
14. f. 50v.54v. Plînsul de duminecă seara = Ibidem, p. 521-523.
15. f. 55. Altă rugăciune, aceluiaş = Ceaslov, Bucureşti, 1945, p. 21.
16. f. 5Ş-56. Aceluiaşi, Cătră Prea Sfînta Născătoarea de Dumnezeu,.
:Rugăciune, 1 = S. P. N. Ephr:aem $yri, Op. cit., p. 524.
17. f. 56-59 (f. 56v albă; textul rugăciunii urmează normal), Căfră
Născătoarea de Dumnezeu, Rugăciunea a 2 = Ibidem, p. 524-526.
18. 1. 59·61v. Cătră Născătoarea de Dumnezeu, Rugăciunea a 3
.i==. Ibidem, p. 526-528.
19. f. 61v-67v. Cătră Născătoarea de Dumnezeu, Rugăciunea 4 = Ibi-
dem, p. 528-532.
20. f. 67v-73. IRţ.tgăciunea a 5 cătră Născătoarea de Dumnezeu = Ibi-
dem, p. 532-536.
21. f. 73-78. Rugăciunea a 6 cătră Prea Sfînta Născătoarea de Dum-
nezeu = Ibidem, p. 536-539.
22. f. 78-79v. Rugăciunea a7 cătră Prea Sfînta Născătoarea de Dum-
nezeu = Ibidem, p. 539.
23. f. 79v-85. (Altă rugăciune] = Ibidem, p. 539-543.
24. f. 85-86v. Rugădunea a 8 cătră Prea Sfînta Năcătoarea de. Dum-
nezeu = Ibidem, p. 54~3-544.
25. f. 86v-88v. [Altă rugăciune] = Ibidem, p. 544-545.
26. f. 88v-92v. Rugăciunea a 9 cătră, Prea Sfînta Născătoarea de
Dumnezeu = Ibidem, p. 545-548.
27. f. 92v-96v. Rugăciunea a 10 rnărturisitoare cătră Prea Sfînta
Născătoarea de Dumnezeu = Ibidem, p. 548-550.
28. f. 96v·99. Rugăciunea a 11 cătră Prea Sfînta Născătoarea de
Dumnezeu = Ibidem, p. 551-552.
II. Diferite scrieri anom:me cu oonţinut isihast.
L f. 99-100. Pentru faptele bune şi patimile ceale suflet.eşti trupeşti.
Ine. A şH ni să cuvine că îndoit fiind omul.
SI. Şi pofta inpărăţlei lui Dumnezeu şi pofta ,punerii de iii.

2. f. lOO-lOOv. Faptele bune ceale trupeşti 1,

Ine. Iară faptele bune ceale trupeşti sînt aceastea.
SI. Şi pentru adecă trupeştile frupte bune ajunge.

t Scrierea. aceasta este publicată ln Prologul pe lunUe iurt'ie, şi

Neamţu, 1855. 1. 160·160v, sub numele sfîntului Nil.
&'1'.-8
 P1', D, PEOIORU

3. f. 101v. Pentru 'patimile sufleteşti 1.

Ine. Deci datori sîntem s~i. zicem .şi pentru pahnlile
Ittbirea de argint, Teaoa obicinuiţă şi răotatea.

4. i. 1OIv-102. Patimile trup€şti2~

InG. Iară patimiie lmpeşH sint lăcomiiade pîntece.
lubireacte slavă şi iubirea de argint, dintru care răul tot să

5. 1. 102-114v [Scriere fără titlu].

lnc. Şi nupăcătuiaşte omul nicitln păcat.
Sf,Si următori să ne facem a,i {'elor ce din veac bine au plăcut lui
Amin.
6. f. 114v-lJ5. Despărţirea patimilor.
Dinpafimi unele adecă sînt trupeşti.
pre Dumllezeu fărde înpiedicare îl vea,Ge.
7. f. 115-116. Chiptlrileprovidiţii lui Dumnezeu 3.
1'nc. Toate sînt. de la Dumnezeu şiceale
bune şi ceaIe re.ale.
S/'Să se Învîrto"eaze pentru nesuptmerea lui.
8.i. 116- 117. Pentru de înşine stăpînirea noastră şi cum că
pînitoriu s-au zidit omul ,4.
Ine. Dumnezeu pre om de sineşi stăplnitoriu l-au zidit 'Cu cuvînt.
SI. Căci pre al lui Chip nedreptăţeaşte.

9. 1. 117 c 118v. Pentru smerita cugetare.

Inc, Ale celui ce are smereniia cea adevărată.
SI. Şi Dumnezeu s-au sălăşluit întru dînsul şi al înpărăţiei cerîurilor moş~>
lenitorius-au!ăcut, Amin.

nI. f. 118v. Al sfîntului Isac Sirul, Cuvînt 73= TOi) baCon Teatpal; ~I-L(Î)Y'
(a.'l!.ht~xo1!Ot> Ntvat>'l: 'tai) ~6P0\1, Tti SbPE{tS~tl'1 &.O''Xlltl'Xtl6-ţt<oasl !ia\!, ...••.
I.SAStet aa Ntitll'fopot> LSP0I-L0VtiXOD 't05 0aOto'XoD, Atena, 1895, p. 288.
IV;f. 119-126. Pentru înpărtăşirea sfintelor taini.
Ine. Să se ispitească omul pre sine.
SI. Şi obicinuiiele molitfe de mulţămire.

Scrierea are următorul cuprins)

a) Oinfroducere, fără titlu, prin întrebări şi răspunsuri (f. 119-121 v)_
b) Socatealăa dumnezeeştii împăriăşiri, adecă cela ce nu soc-oteaşte,
lecafăluişi mănîncă şi bea (1 121v-123).
c) Socoteala adoao, vindecare la deznădăjduire(f. 123-123v).
d) Inchinădune cătrăCinsfitele taine ale lui Hristos (f. 123v-125).
e) După sfărîmareapărţiIor Trupului lui Hristos(L 125).
f) După obicinuitele molitfe ale înpărtă.şirii, zi cu mintea (f. 125-125v)_
g) După potrivirea truptlJui lui Hristos(f. 125v-126).
h) lnnaintea sfîntului potiriu (1. 126).
l.PabHcafă În aceeaşi lucrare (f. 160v), ,sub acelaşi nume.
2, Pu[)lioa'iă'în aceeaşi lucrare (1. 160v.16l), sub a'celaşi nume.
3. In ms.35 al Bibliotecii noastre, f. 162-163v, scrierea a'Cea'sta aste a~ribtlită sita-·
~i Grij.!orie S;naitul. .. > • • •

4. Acelaşi ros, f. 163v-H14, o ilirilmie .lot sHntuJui Grigorie SillaittlL

 MrlNUSCRISELE DIN BIBLIO'l'ECA PATRIARHIEI R011111NE 71.72 :n,
i) După gustarea sfîntului Sînge (f. 1
126. Sfîrşit şi lui Dumnezeu slavă.
126v. Albă.
Insemnărî posterioare i
2, pe marginea de jos a foii i De a obşte a sflinteil] MînI tistiriJ
Câfl]d[ăru;'iani ].

71
VIEŢI DE SFINŢI
Sec. XlX l hîrtie; 96 loi. - sînt legate la un loc două corpuri: primul ()Qrp f,
1·64, al doilea corp f. 65-96; fiecare cu paginaţie originală: 1·62-[64J. şi 1-32-)
22X16; rînduri pe pagină: 21 ifÎnduri corpulj întîi, 20 rînduri corpul al doilea; scriere
cursivă de 'caligraf cu cerneală neagră; titlurNe, colontiiulrile şi iniţialele cu cerneală ro·
şie: iniţiale simple înoorpul întîi, iniţiale inflorate în corpul ,al doilea ; IID frontispiciu
liniar, în două .culori, foŞU şi negru, la inceputul corpului al doilea; trei candeie; al
treilea, .copistuI corpului al doilea, face parte .din ş'coala de caligmf.i din ,care a făcut
parte Acachie Ieromonahul; caredlllfi de la prima mină; legătură veche în piele. A apar.,;
1inut Mînă.st'rii CăJdăruşani. Numere ve'chi de bibliotecă: pe cotor, «Manu5 36}) i in Bi,
blioteca lnternatului Teologic a avut numărul 2336.
1. f. 1-62. In luna lui Ianuarie în 5 zile, Viaţa şi petreacerea cllvioasei
maicii noastre Sinc1itichiei, scrisă de Marele Atanasie arhiepiscopul Alexan.
driei = MG, voI. 28, col. 1488-1557.
f. 62v-64v. Albe.
II. f. 65-96. In luna lui Ianuarie în unsprăzeace zile, Viaţa prea cu-
viosului şi de Dumnezeu purtăioriului părintelui nostru Teodosie, începă"
ioriului de obşte
. f. 96v. Albă.
=MG, vol. 114, col. 469-553 .

tnsemnări posterioare 1
1. 1, pe marginea de jos a foii' De Vb{ite a stIintei] Mînlăstiri}
CăIi Jd[ tiruş,aniJ.

72
MISCELANEU
Sec. XIX; hîrtie; 94 foi - stnt leg'ate la un loc şase conpuri ;conpul intîi, f. 1-24,
('o1"pul al doilea, f. 25:58; corpul al tren ea, f. 59-64; oorpul al ;patrulea, f. 65-82 1 ; corpul
III cincilea, f. 83·84; corpuil al şaselea, f. 85-94-; 23X17; 20 rînduri ,pe pagină; s'criere
cursivă de caligraf, cu cerneală neagră; titlurile, colontitulrile şi iniţialele cu cerneală
roşie; colontiiluri numai la corpur:le doi şi cind; mai multe .condeie; unele din şcoala
de caligrafi din care a făcut parte Acachie leromonahul.; legătură veche în p'ele. A
aparţinut Mînăstirii Căldăruşani. Numere vechi de bibliotecă: pe cotor, «Manus 74»; în
Biblioteca Internatului Teologic a avut numărul 2302.
r. f. 1·21v. Luna lui Noemvri e în 30 de zile, pomenirea sfîntului slăvi­
tutui şi {J tot lăudatului apostol ului Andrei celui dlntîiu chiemat = A. O li
1. Acesiui corp îi foile de
 Pl'. D. FEOlORU

u s s a y, Andreas frater Simonis Pefri seu de gloria S. Andreae apos~

libri XII, Parisiis, 1656, p. 309-328; S t eg m li 11 e r (F r ied r.),
'ertorium Biblicum Medii Aeoi, lom. 1, Madrid, 1940, lOO-nr. 198,5 (d.
liotheca hagiographica graeca, Bruxei:is, 1909, nr. 101, şi C h r y sos-
11 U 's Bau r, Initia patrum graecorum, eittă de! Vaticano, 1955•
. 1. p. 96;
II. f. 22-24v. Capete ale ceH dumnezeeşti şi duhovniceşti ilegi, ale
a cuviosului Marca Pustnicul.
ln'c. Besearica lui Dumneze't1 celui viu, după glasul marelui Pavel sintem.
Sf. Ajunge in cel duhovnicesc raiu al dra,gostii,
Amin.
III. f. 25-51. Luna lui Odomvrie în doao zile, Viiaţa sfîntului Andreiu

ti nebun pentru Hristos = !{HHrH }KHTi'ii C';'IXZ HA AKAHAAfCh\Th M.v».

iCTh ~fwri.\\Kp:», OKTWKpi», HOfMKP'i», 'Moscova, 1762, f. 144-150v.
IV. f. 51 v-53. Cuvînt al noaolea al avvei IsaUa Postnicul, Porunci ...
Oratio IX, MG, voI. 40, col. 1133-1134.
V. f. 53v-54v. Al celui dintru sfinţi părintelui nostru loann Gard de
, arhiepiscopul Tarigradului.
Ine. Nu
SI.
să cuvine re,
iubi,tule, deac'iia fătt'ă de grijă a vieţui.
Şi akătuindu-ne m<li pre sus de laţurile diiavolului vom a,Ha bunătăţi.le ...
Amim
VI. f. 54v-56. Din viiaţa aceluiaş.
Ine. Şi văzîndu·! călugării din mînăsti:re că petreace fnmru acest fe:aJiu de
bună întocmire.
Sf. Şi izvora din gura lui dumnezeeşHle lnvăţături.
VII. f. So-58. ALcelui dintru sfinţi părintelui nostru Vasitie cel Mare,
ăţătură cătră călugări.
Ine. Acum mulţi din oameni de poruncile M~ntuitodultli.
'.$f. Căruia nu iase vicleşug din gUIia lui.
f. 58v.. AIM.
VIII. 1. 59-61. Intrebări şi răspunsuri foarte folositoare ale lui Ioan
wopul Mirelor de la Lichiia. c~l de la Lind 1,
fne. Intrebare 1: Cau-ea talpiă bună. 'poate ca să-I inpodobească pre omul?
1. Mv-64v. Albe.
IX. 1. f. 65-67v. Ale cuviosului părintelui nostru Isaiei Pustnicul,
'unei ... Cuvint 1 =Oratio 1, Ma, voI. 40, co1. 1105-1107.
2. f. 67v-69v. Cuvînt 2, Pentru leagea cea dupre fire = Oratio II.
r, vol. 40, col. 1107·1108.
3. f. 69v-76. Cuvînt 3, Pentru aşăzarea începătorilor şi a celor de
1 chilii== Oratio III, Ma, voI. 40, co1. 1108-1112.
4. f. 76-82v. Cuvînt 4. Pentru ştiinţa celor ce şăd in chilii = Oratio
MG, voI. 40, col. 1112-1121.
X. f. 83-84v. A sfîntului Ioan Gură de Aur, Cuvint fieştecăruia om
)sitor de suflet.
l

Inc. Omule, t04l1e le-ai luai de la Dumnezeu inteleage,rea şi l prkeaperea.

SI. Ci mai nainte, fraţilor să Ille pocăim ... Amin.
-1.-Manusorisul
--- a rămas flet.ermÎnat. Se opreşte la întrebarea a ojn~a.
"*9 M.ANUBQBIBELIiJ DIN BiBLIO'I'ECA PĂ'I'BIABBIEI ROMINE ""'" 7"~ III:.

.1. 85-94v.~lbe.
·Insemnăriposterioare.:
f. 1, pe marginea de joş afoil; De obpe a stlintel} Min{4sttrJI
Că{t J(ifăJruşuniJ.

13
SF. NICODIM AGBI()RIT~J Slujba sfintului Simeon Noul Teolog:
Şec,XIX (1813);hil'tie: ,28 foi ; 22x16 :21 rinduri pe pagină i .sCr'iere. CUl"sivă
4e'~anwaf, cu .cemeală·.neagtă: fitlUJ/'ile, ,injfalele··şi indicaţiile.'tipiconale .ou· cerI1elaIă>
I'QŞie ; iniţialele inflorate: dt>uă
frontispidi nora,le din peniţă, cu terneală: neagdi ş'i
roşie ; <maIluscrisula Jpstscris de Na1an~il,' legătură veche in piele şi hirt~e 1. Aapar"'c
ţinut. j\!Îflăstiiii qldănişani.NumerevechI gebibLiotecă:: pe cotor, lOQ i in Biblioteca
Ia!emaMo.iTeolpgica· avufil1umăru1229K . .. "
, J. ,1.27v: In luna lui Odomvrieîn 12 zile, prăznuim pomenirea prea
cuvios ului. părintelui nostru Simeon Noului Cuvîntătoţiul de Dumnezeu, ==
~A~.o"ootH"'lOt~'l:ijvt1"~p.1J" 'touo\ttG!?x,t11 ~s0!f6pGu1tC",(tr.o~~p.(i)V ZO!1-eiliv :C0i),
N~oo @s~AoJ?O, p;l1'il o~1:Ul6php aUlasd1:~j,· ~tL~ P.S1:ets4l'l1·· ~1t9 t~'J. OOOQs?t.cÎt1jv ~oj}
P.'rj'J9~ Map~(opata 'rO .~los<lLILOV 't~, til[lX'taooapo.~ocrt:q~. Iovn4l'eioa pav ix6t~
frP!P1)v 1i:tXP~ u()SY!1-0Y(t.y<rk Nt~Go~~OU cA ~lOpe!tOD tGO 4l'eoasosotatGU OlQCXa)!.a ..
AOo, a1lt~'(pri~'1j .~~'1j &ltQtPIXAAtX?ttUl' frar.ri 'tt'i.()~ ·!1-0'olI1}(OU, oC Sfrlotcxofcx, ?toJ· ocxd.~'1j'
'tou 'ltCX\OOlUlta'too 1sP('1I1:0~ '/tupEoo. 'IUlciwoo' tOO [epoolo:?t6vGo t1>poAOi01ttOO, 'tt)0 gV-
tii K01:A00!1-00ot!X'Iii ax1Jt~,sk atoioo sbAo:oeE«, 'l:SXP.~PlOV 'ltPO~ :.cOv at)1:0V [fiLai!..
'EycEp!1-001tOASl .2..6.poo, 1871.. ' .
Slujba sfintului. Simeon Noul Teolog cuprinde: f. 1 "3v, veceri1ia cea
mică; f. 4~8v, vecernia cea mare, fără paremii, dar cu trimiteri 1.a paremiile
sfîntului Nicolae; f. 8v-27v, uirenia, fără sinaxar, dar cu această scurtă
notiţă după pesnaa şasea.: «fntru aci,astă lunit în 12 zile, pomeni1;f:a prea
cuvitJBului'şi de Dumnezeu purtittorufuipi1rinteluî nosfruSime:on Noului
Bogoslovul, care s-au mutat din 12 .ale lunii lui Martie, întru c,are s-au
s.ăvjrşi:t, pentru citci zioa iacf:ia cade ln fJO,$.tuJ patruzeJCimeicei f1!ţiri»
(1. 20) . . . ' ..... .
f. 28 ..28v, ~Albe ..
Insemnări 0ide Ia prima mînă: ..' ..'
f.27v: IBM ·oc{fornjv[riej 8s~au soris, Natanil p{r1jc{ittdsulj.
Ipsemnă.ri post.erioare: >

. f. 1, pe marginea de j.QS a foii 1 De. obşte a sflirdeiJ Mîncts#ri (fitI-

'daruşani. '.
Pr. D. FECIORU

1. La legat .s-a .1ntrebuinţat ca hirtie de Vorsatz· foi dintr-un manuscris autograf

âl.uouîa <lin. traducătorJi noştri din slavoneşte: două foi cu tra<lucere din Lunovnicul
.cef ffl.are. a
 T E HIBLIOGRAJ:1-'I C E
-

'i t li z M., Les ldees religieuses du Livre de Iubi/ee. Geneve, Droz;

Paris, Minard, 1960, 208 pp., fig.
Cartea «JubW!e» or! «Mica Geneză», cum i se mai spune, este una din acele
numite «apocrife», ,resturi ale ~literaturij religioase iudaice vechi, răm(jse în afară
~anon.u! biblic, după ce au fost venerate mai mult ori mai puţin în timpul unei
i perioade. Cartea «JlIbilee» parafrazează relatările biblice asupra originii lrunii şi
fului evreu, după Geneză şi după Exod, adăugînd. oarecare detalii şi mai ales
pretînd faptele istorisite, conform concepţiilor unui mediu ideologic~ cu totul diferit.
;ă în ebraică, fără dubiu, din vechime cadea a fost tradusă şi În greceşte Textul
JIei a fost copservat ,în o versiune etiopiană, făcută după ce! grec. jar <lproape un
(Hn traducere es·te în latineşte. Din textul grecesc n-au fost conserva te decît dteva
e, j·ar la Qumr,an au f05't găsite numai dieva fragmente minime.
DI. Testuz a reluat sistematic toate cheshunile puse de aceas,tă preţioasă carie"
li o introducere generală asupraproblemeior literare, ce ies la ive,aJă, el consacră
lole mari aisu,pra doctrinelor cărţii «Jubilee». Testuz a'fată. că această operă a fost
.enţată profund de ideile grecilor (in geografie, în filozofia matemâtică, în dome-
foarte important al ca'lenda,rului), j'dei împrumuta,te, dteodată, din Babilonia, pre-
şi din j,dei,le mazdeene. (~ngeri şi demoni). După un examen îngrijit, dl. Testuz res-
e tezele care văd în cartea «Jubilee» o operă emanÎnd dintr-un mediu lariseic ori
lcean. In ltUnina cunoştinţelor noastre, reînnoite şi îmbogăţite de către descoperirea
la Qumran, el dă motive serioase să ne gîndim că «JubHee» sint o operă ese-
il, datînd cam de pe l,a 110 Inainte de Hristos critique' du Livre fran;;ais»,
175, Juillet, 1960.)

Il O U A. et Ren oul., Au temps des Patrtarches, tome II (Isaac

et Jacob), Paris, «lEd. de l'Ecole», 1960, 174 pp. (ColI. «La vie aux
pays bibliques»). Cu numeroase ilustraţii.
Acest volum es·te continuarea celui numit Abraham al aceloraşi autori. Volumul
;ta nu se mulţumeşte numai cu o reconstituire probabilă il cadrului în care au evo-
patriarhii, ci el urmă'reşie studii solide de .istorie şi arheologie orientală. Două cam-
ii de cercetări arheologice pe teren au permis autorilor să regăsească, cu o bogăţie
detalii, etapele sociale pe care Je-au parcurs în special Iacob şi Isaac, şi pe care
lia, după obiceiul său, nu le semnalează decît în 01ievarinduri. Cartea este o exce·
:ă ilustraţie a lumii antice, în care au trăit patriarhii Biblieî. (A Donat, Uores IIt
lures, nr. 52, sept. 1960. (pr. Ath. N,),

V au x, _Les institutions de l'Ancien Testament, tome IL Les {r!'

stitlltions militail1es, Les institutions religieuses, Paris, 1960.
Acest volum' este continuarea unei lucrări de acelaşi autor, apămtă În 1958, care
ocupa de instituţiile familiale şi civile ale israeliţilor, reflectate, între altele, în litc"
liră şi Biblie.
Au:ioruJ (care este di'redor al Şcolii arheologice lr aaceze din Ierusalim), prezintA
volumul II, în primul rînd instituţiile miHtare din Israel: organizarea armatelor.
ăţile Intărite, viaţa so1daţi1or, războaiele «sfinte» etc"
 NOTE BIBLIOGRAFICE

I'!l partea a doua, rela'tivă lainstituţi'ile religioase, autorul desorie cuftul în Israei,
obiceiurile, legate de cult, sanduarele din Israel, templul, ritualul sacrificiUor
ar. avea o iIlHuenţă .canaaneană). El atribuie unui aşa jJ:Llmît «sbusiratmeditarea(l.JJ
,similitudinea dintre unele concepte rituale la evrei şi greci.
O largă atenţiune ac:ordă. autorul sărbătorilor, corespondenţa dintre ele şi viaţa cre~
dincioşilor, exodul ek~. (<<Archiv Orienialni», Praha, nQ'. 1, nr. 4, 1961). (O. T.. R.).

6. E.W rig h i, Biblical Arc/zaeology, Philadelphia, «IWestminster Press».

1958,288 pp., 220 fig., 8 hărţi. .
Autor.tll! e profesor de arheologie biblică la Harward University, şi a condus re-
centelesăpături de ,la Tell-el-Balata(vechiul Sichem), din Samaria de odinioară. Deci,
prin pregătirea şi cunoştinţele sale, era unul d;rn cei mai ,îndreptăţiţi să scrie o «ar-
11eologie biblicID>.
Dar, deşi intituIată Arlzeologia biblică, lucrarea lui Wright nu este un studiu pur
de arheologia Palestinei şi nici O arheologie a timpurilor biblice. Scopul autorului a fost
ma.i mul.t acela de' a completa spusele Bibliei cu datele autel1tice :pe care ni le pUJ1e
la îndemînă arheologia.
Conducîndu-se sistematic de istoria biblică, autorul parc:urge cronologic timpurile
celor mai vechi patriarhi, trecînd prin domeniile lui Saul, David şi Solomon şi ajun-
.gîndp~llă la distrugerea naţiunii iudaice. El termină cartea descriind Ţara Sfîntă din
timptll lui Iisus şi pînă la stabilirea Bisericii primare, în jurul MediteraneÎ.
Cartea este scrisă într-un stil uşor, iar oele 2;20 de figuri o fac destul de atrac-
iivi:l şi ajută pe cititor să înţeleagă mai bjne limba iul biblic. Unele capitole au la sfîrşit
relatări adiţionale luate din autorii cei mai de seamă, care s-au ocupat de înţelesul
Cărţii Sfinte.
Fiind una din cele mai recente arheologii biblice şi incluzînd rezultatele săpătu­
dIor din Orientul Apropiat şi Mijlociu de pînă~n anHl 1958, cartea 'pro~esoruJui Wright
este de o incontestabilă valoare. DescoperirHe de la Ras Shamra, Mari şi, în ultima
vreme, cele de la Qumran, sînt utilizate la orice ,pas, lucru care face din lucrarea
autorului un. instnm1ent de studiu de mîna întîia, pentru că înfăţişează cu multă cla-
ritale mediul în care au Iwut loc evenimentele descrise de B.iblie. Ca Hid 'un alt
amor, Wrightarată cum se desfăşura viaţa zilnică dinir-o epocă anumi,tă : cum trăia
poporul, cutrlse îmbrălca, ce mînca, ce limbă vorbea, ou alte cuvinte înfăţişează viaţa po.
porului respectiv, sub toale as'pedele. (Pr. Ath. N.).

Sa bat i 11 o Mos cat i, Le antiche civilta semitiche, Milano, 1961.

Această ,lucrarea .profesorului Moscat! este o retipărire Il unei ediţii care Il
OUlloscut un deosebit SUcces, fiind tradusă în mai multe limbi.
Mascati prezintădesCQ!peririlenoi din regiunile locuite depopoan: semite, eve-
lJiimentele istorice, credinţa, literatura, societatea, artele. Popoarele semi,te sînt. prezeuc
tate în ordinea in care ele se fac cunosculepe scena istoriei: Mesopoiami,a, Siria' şti
Palestina, Israel, Arabia, Aeihiopia. Cercetarea se bazează pe date arheologice şi istorice
nO.l şi fixează elementele. comune ale popoarelor semitice din perioada nomadismului.
(Cf. «Archiv Orienta,Jni», Praha, nI'. 4, 1961), (a. T. R.).

har '1 e s De 1 v o ye, Decouvertes en Cappadoce. «Byzantion», XXIX-

XXX (1959-1960), pp. 334-33>8.
După mai multe publicaţii arheologice, se dau feferinţedespre dleva biserid ru~
uneori. în grote care cer caWăţialpinisie spre a putea fi văzute, şi care au<
cercetărilor din Jerphanion. Este vorba de biserica allaltă ].a Hord de Glirem, .pe
, socotilăcllipelă iconoclastă în care, pelingă motive decorative, este ~i UJlI'
 d<\ fres,:ereprezentînd COf)Cepţj'â şi copii1ărj,a. Fecioarei pînii la Pn'!zentarea Iv;
u.Aliă,capelă, descoperită în 1957 intre Goremşj(,~tahis, {I' fost numită Sakl~
«<Bis'erica ascunsă»), cupicfuri pe rocă, reprezentînd~cenedin viaţa lui Hris-
i figuri de sJinţi. Ultima, nestudiată incă,. este S'araca Kilise, descoperită în 1959.
atare se ipmpunelpeniru prima secolul X,pentru a doua l$.f.Îrşitul secolului SIlU, xn
.lÎul secolului XIII, iar ultima este nestudiată. (A.

1a g i o t i s Braţ i o ti s, Die orthodoxe Kirche in griechischer

Sicht; (ColI. «Die Kirchen der Welb, t r, 1 şi 2), Stuttgart, 19591
şi 1960, în 8°, 208 şi 192 pp.
Aceste două volume sînt menite ,să Inlocuiască voI. Xal colecţiei <~Ecclesia» &
Siegmund-Schulfze, apărut în 1939 şi consacrat Bisericii Ortodoxe.
Ele au fost scrise sub conducere<l lui BraţioUs, în colaborare cu 10 profesori.
parte emai sistemaUcă.
Sînt trata~te următoarele subiecte: 1. Rezumatul doctrinei dogmatice a Bisericii
']xe Catolice, de. praf. J Karmiris (I, pp. 15-120), întemeiat mai ales pe scrierile
01' Părinţi. Textul grec al acestui s,tudiu a fost publieai în anul 1957 în «Anuarul
'ic al Facultăţii de Teologie din Atena. 2. Sfinfa$criptură (Vellas). 3. TrăSăturile
nentale ale istoriei Bisericii Ortodoxe (Stephanidis). 4. Cultul (Trembelas). 5. Con-
l. (Cotsonis). 6.. Mistica (A. Theodoru). 7. Teologia greacă (Cotsonis) 8. Refa-
Unire Stat. şi Biserică '('Pol1litslls);9.. Curentele spirituale şi mişcarea religioasd
ofis). 10. Monahismul (A. Theodoru). 11, Poziţia laici!or în organismul bisericesc
)Dis), 12. Relaţiile cu Bisericile Ortodoxe (Ioannidis). 13. Biserica şi lumea (LoLt-
. 14. MUzica bizantină (Mitrop. Dionisios Psarianos de Rozani). 15. Arta (Sotirion).
raducerea' în limba germană a ace'stor. lucrări a Iost făcută de pastorul Gerhant.
laI Biserkii Evanghe.lice Germane din Atena. (<<Irenikon», 1960,'P. 549). (C. P.}_

ard Wi n te r, Russland l(,nd dOs Papsttum, - Von der Christia-

zisienu1FI bisz,u den Anfang'en der Aufklăr'llng. «Akademie-Verlag»"
3erlin, 1960.
Lucrarea lui Bd. Winter,Rusia şi papaliiatea, a apărut la Berlin in colectia
re şi Stltdii cu Iprivk:e la istoria Europei Răsărilen<)), în cadrul Academiei de
din Berlin. Autorul 'stUidiazărelaţHle Rusiei cu papalitalea începînd din secolul.
cctdrul rel,aţii,J.ar generale dintre statele europene şi în special a celor răsă"
filr GeS!Chk'htswisscJlischa.fh>, HeH 3, IX,Jahl1gang 1961).

t hol ci I{u b i n, Das Zeit alteT Justini,ans, Ersfer Band,

960.
ca, {<o 1U(--;r:,lfe
e concepuEi
conţil11l1u! capitolelor; 1.
faptele C~ire premerg şi pregătesc
a (pp. 79-121), tratează despre
despre Teodora.3 Cap. In
.IUsij'llian. Primul său stu-
Două capitole asupra personali-
e llfm al de Declinul vandalilor
considerată de·
fiind primul din această
In inkoducere, autorul pre-
.Iustinian.. 2. Ca'p. II, Iustinian şi
originea lui .Iustinian, . formarea sa, caraderul
(pp. 122~244) bazele juridice ale puleriiim--
4 NOTE BIBLIOGRAl'!'ICE

pedale, mijloace şi metode de public.iiate, propagaifl'da literară, vocea opoziţiei, trei par·,
tizani naivi (Ioan Lydos, Agapet, Paul Tadturl1ui); omul de stat şi soldatul Procopiu,
de Cezareea; istoria a-ăZ1ooaielor, istoria secretă; imperiului' şi a Romei orien-
tale, 4, Cap. IV (pp, 245-374) este foade detaliat. cuprinde fa.ptelc istorice petrecute,.
în speci a 1 între a ali 529-561.
Autorul, 'profesor de civilizaţie iJjzantină la Universitatea din Colonia, este un
istoric, dublat de un lingvist, care reuşeşte .'prin eUl10ştinţele sale bogate să !'eînvie
atmosfera politică a Bizanţului de odil1Îoară,
In «Note» găsim bogate referinţe despre cultul solar, «Apocalipsul» lui P,rocopilJl.
de Ceza,reea, Teologia politică din sec. <Il VI· lea, mihvl lui Antihrist,demol1otogia in Bj.
zanţ, .politica orientală a Romei orientale.
Comentatorii străini îşi exprimă admiraţia faţă de cunoştinţe:!e şi metoda auto-
rului, a'preciind această lucrare, ca cea mai oompletă, asupra epocii, o lucrare care nu
poate fi ignorată de nici un bizanfino[og, il1dHerent de rezervele ce se pot face (G, T.

1. Du j c e V, Due note di stort~a medievale. «Byzantion», XXIX-XXX,

(1959-1960), pp. 259-266.
Eruditul bulgar aduce in discuţie două chestiuni care privesc istoria Bulgariei,
Dar ele ne pot interesa deopotrivă şi pe noi. Intîj este vorba de reprezentarea SfîntuluI
Gheorghe .din Capadocia, de care s·a ocUrpat D. Talbot Rice. După cum se vede,.
din diferite izvoare, spune Dujcev, «scena a fost mult răspîndită în Peninsula Balca·
nică - şi mai ales în Bulgaria - în timpunle nenorocite a.le războaielor din secolele'
XVIII-XIX». Ar fi necesar să se urmărească această temă iconografică şi la noi. In
al do lea rînd, se ocupă cu fresca de la Mante CeEo În care e reprezentat Pa~a For·
mosus şi un «principe oarbalf». După ce arată discuţiile asupra acestei reprezentări
iconografiee şi datarea ei, DujeeV consideră că prinţuJ barbar ar fi Soris Mihail al
Bulgariei, însă fresca ar data din anul 892, dnd Formosus a încercat să organizeze
o alianţă între .t;~!!ele german Arnulf şi principele bulgar Vladimir, împotriva lui Svia·
topolsk al Moraviei şi poate chiar înwotriva Bizanţului. Bibliografie şi izvoare sînt
a'duse În sprij:n.( A. S.).

Bon dor A n d r ti s, A helyi elern fenr1l7wradâsa a romai·fwrbi Daciâban

(Contribuţii la problema tradiţiilor autohtone în Dacia Romană. Cul-
tul lui Liber şi Libera, 'În «Studia Babeş-Boiyai»,
ries IV, fasciculus 1, 1960, pp,
Bondor Andras studiază continuitatea băştinaşe în Dacia, pe baza des-
coperirilor făcute în Transilvania, şi in legătură cu bustul Liberei la
Napoca (Cluj). Autorul al'a,til că în romană au fost găsite pînă în prezent 28
de monumente refe6toare la Liber-Libera, şi 34 de inscripţii. Din cercetarea materialului:
epigrafi.c, se 'poate constata că ,populaţia loc'aW, dacii, şi-au continuat cultul [or şi cll
ei n-au fost exterminaţi total de romani. Dacii s-au înrolat ca soldati în armata romană,
conform măsuri,lor luate de Hadriamus, de a se face recrutări din sînul popul'aţiei locale,
O dată ajunşi soldaţi romani, dacii şi-a'lI continuat credinţele şi tradiţiile lor îmbri'i ..
eate în haină romană,
Din cercetarea monumentelor, autorul conchide că acestea pol fi clasificate
monumentele cletilpul :Sarmisegefuzei, unde Liber .şi Libera sînt înfăţi,şate ca Dionysos
Ariadna, şi monumente de tipul Potaiissa, unde Dionysos este reprezentat aliHn!'i
Ampelos.
Concluzia autorului este că Liber şi Libera, zeităţi perechi care erau vCIJ{\fi'lle
teritoriul Daciei, repreziil,lă continuitatea tradiţiei legate de Zamolxis şi
feminină, (O T. P.).
 NOTE BIBLIOGRA1~ICE 5

a nq o i s Hal ki n, Un ermite des Balkatts aa XV-e siecle. La vie

grecque inedite de 8aint Romylos. «iByzanUon», XXXI, 1 (1961),.
pp. 111-147.
Redacţia slavă a Vieţii SI. Romilos (Romulus) era cunoscută mi:\i de mult. Incă
19:37, Dujcev . . aflase un inceput .din redacţia greacă, opinînd că în această limbă
;e redactată initial. In manuscrisul 73 al Mînăstirii Dohiariu de. la Muntele Athos
afIat recent o ~iată completă, care se publică acum integral, confirmînd .ipoteza lui
ev. Viaţa acesluieremit căutător de singurătate este interesantă prin ea însăşi şi
călătoriile pe c.are le fa·cesf.întuI, dar mai important e faptul că face parte din
Lll isihasmului, din a cărui morală se inspiră sfîntul, fără, ca «Viaţa» să o spună,
căruia in realitate îi apaTţîne.
S!fîntul s-a născut din părinţi unul grec, altul bulgar, luînd numele. de Botez,
JS. A copiiărit la Vidin şi a intrat în monahîsm cu numeieRomanos. Cînd a îrn-
It mare shimă a luat numele Romillos. in redadiaslalvă i se zice Rll!sks. Remar-
că are legături strînse cu Tîrnova, se duce la Valona tAv,lona) în Albania, se
rce în Serbia şi moare la Ravaniţa (Ravcniţa), mînăstire care se şt;e căa fost
ltă deţarul Lazăr la 1381. «Viaţa»c scrisă de Grig-orie, disdpolu! s.fÎntuliuL
Observăm că ,Romilos esie contemporan cu Nicodim de la Tismana!, care separe
eşi s-a retras în isibie, nu a îmbrăcat marea shimă, căci nu şi·a sohimbat numele.

u 1 De vo s, La version slave de la Vie de S. Romylos.'" «Byzantion»,

XXX, 1(1961), pp.. 149-187:
\.mănurlţită a'f1alIiză comparativă între redacţia siÎr:bo-bulgară şi cea greacă a
(omHos. Autorulopinează pentru prioritatea redacţiei greceşti, pusă în evidenţă în
31 prin citatele textuale împrumutate din alte vieţi greceşti. Toiuşâşi traqucereil
bulgară, făcută poate de un contemporan, prezintă interes atît pentru limbă cit şi
11 cultură ingenera'1. Dinamindouă punctele ,de vedere ne interese·ază şi pe noi,
au circulat texte În această limbă. Iasă calitatea esentiaJă pe care i-o atribuise
acestei redacţii, constînd În faptul că traducătorul a folosit expresii popuJi:\reşi că
tii erau deci apropiaţi de popor,cade, ,deoarece, după cum demons,trează Devos,
,iile respective sînt calchiate lot după textul grecesc. Este o problemă care se
şi pentru aJte texte similare, unele cu circulaţie şi la noi.

, s t Schi ee t e, PietismU8 und Staatsreform 1762/63 in l(urstac!vsen.

«Arc'hivar und Historikar», Berlin, Ri.ithen u. Leoning, 1956, pp.
364-382.
După o scurtă prezentare a noilor curente. ideologice din prima jumătate a seco·
XVJlr, autorul s.e ocupă de malum pietisiicum şi măsurile luate împolriv,a lui în
lia si motivele economice care le-au determiflaL Ceea. ce este .Însă interesant, e
că' arată nominal pe ade'pţii pietismu]ui şi documentele din arhivele Dresdei, în
sint amintiţi. Studiu] devine astfel şi o că,Iăuză În domeniul arhivelor pentru cer,
rii problemelor ideologice din sec. XVII şi XVIII. (A. S.).

:1 Li n t h e r, Slawische H andschritten in Deutschland, în «Zeitschrift

'tir Slawlstik» (<<IRevista Academiei de ştiinţe din Berlin»), Band V,
~IeH 3, 1960.

K. Giinther publică studiul «Slawische HandschrHten in Deutscliland». Sludiul

,tit de un catalog complet al manuscriselor slave aflate in bibliotecile germane.
r;d de la Berlin, pînă la cel mai mic oraş, sînt arătate luorările în l,imbile rusă,
 NOTE BIBLIOGRAFICE' 381
, 'Sirb'ă, polohă etc., care se găsesc in aceste biblioteci. La sftîrşit, e publicată listabiblio-
{-ecilor germane, care nu posedă. nici un astfel de manuscrirs.' Pentru cercetător iri ve-
.chil o!'" scrieri slave, lucrarea metodi'că ii lui :l\Giinthe1'; este deosebit de folositoare.
{G. T. P.).

P; P. R a fi ai t e seu, Inceputurile scrisului în limba romînă, în «Studii

şi materiale de Istorie medie», voI. IV, Bucureşti, 1960, pp. 117-189.
Autorul prezintă într-ull cadru larg de investigaţie fenomenul scrisulUii în limba
nml:hnă, arătînd că inlocuirea limbii slavone cu limha r0011nă nu e eA'presia unei 1nflu-
.enle,externe, ci apare ca un fenomen intern, datorită ri,dicărili unor pături noi în sode-
iat-ea,feudaIă ro!l1iÎnească. El respinge teoria husită (N. Iorga, Gandrea, Proeupovici.
Qrijgan), cîLşi teoria catolică (O.' Dem;ruşiant,1:, >Al. Rosetti), după care cele miii vechi
texte, Ct1rHoscute, ,scrise romîneşte (traducerile d'ihsJavoneşte: Psaltirea seheiană~ Codi-
.cele voroneţean) s-ar datora unor influenţe externe. Vechile texte rotacizante sînt rezul-
tatulunei. iniţiative, datorite Bisericii f~udah;din Ma'ramureş. Lexicul textelor manimu-
:reŞeaI1" l'efiledă o societate feudală, enezială din Malr,amureş. Biser:lC~ romîn,ă dLnlY\a,
ramtl r eş în secolul X'V era .0 Bjlserică feludală autonomă, stăpÎmită ,de cneji fomlni, cu
.şcoli de s~riitori, (Heei, care în a d,oua jumă:tate a secolului XVI scriu romîneşfe.La
sfîrşitul secolulîli XV se duce o luptă între riobrilimea' de origineonezi,ală şi Episcopia
ruteană dim Muncaei (1488-1491). Centrul vieţii bisericeşti românee;:a biserka S,1.
Mihail., din Peri, rC'arerincă din 1391 era stavropighie. {nsă,şi Liturghia slav~ a lui Me-
1Qdiu şi ChirH ţd' ,secolul IX vşiare originea intr-o iniţiativă a slavLlor în Moravia, Îm-
11otriy,a feudal'is1TIului ,german, sprijinit de Briserica de limba latină.. Lupta împotriva
Eplscopiei de la Muneaci af05t, motivul care a a1dus. reforma introducerii limbii po-
'Poporului în s,crierile biserirce'şti. Iflrezenţa. Simbolulotl'i credinţei catolice ].a sfîrşitul Psal-.
lireischeiene, P.P. Panaitescu o exprlică piirn faptul că ierarhia catolică l'a sfîrşitul secu-
1ului XV nu. poate opri introducerea limbii romine ca Ilimbă de cult. .
Iqcercarea ca:tolkă nu va avea niiei o in'!luenţă asupra vieţii ca-edincioşilor 'orto-
docşi. ,Jhtroducerea limbii romine in Biserică; este o revoluţie cultura,Iă, un fenoJIlen
1ntetll, şi nu 'apilre datorJtă unei illfluenţe externe. Inceputul îl formează manuscrisele
ruaramureşene,. ca apoi introducerea deIiniHvă a .I,imbil poporului îri Biserică! in Mol-
dova, e În Ţar.a ROmînea'scă,să se facă inseco1.ele XVI:XVII prim. Coresi, operele tui
'Varlaam, Dosditei,.prin Biblii! de la 168R . . ' •..... .' .'
... fn c.ea-d.e a . doua· parte a studiului: Scrisul rorn~nesc în secolul XVLEpQca
iui Core'sri. (pp. 15(H83) se. dezvoltă teza, după care oralşul Braşov ajunge ln secolul
XVI un. «centrrtţ intetrornî:nesc», fiind nodul cOO1eJl'cialce leagă Ţaa-a Ronmnească şi, .Mol-,
,<dova cu TrilHsilvania: - furnizorul eivi,liza1iei orăsenesti. Comunitatea romînească or-
iodGxă ,de laŞ.chei formeazămedi.ul optim' undeCor~S/i îşi aduce tipografia lui 'tiin
Ţ(!ra Romînească .. Biserica ortoooxăSf .. Nicoliie din .Şcheii Bf'arşovuliti . era clMită de
Neagoe Ba sa l:lIbşi se afla sub protecţia domnilor romîni. Aici vin vlăcLici ca Isaia din
Moldova rt573),.vIărdica din Ţara Romînească (578) şi cu. mai mulţi călugări în 1579.
In. 1558, popa DobreaJ bisericii. Ş'Oheilor e td.mis la Bucureşti, iar aJţiiîn Molldova~
Contactele acestea vi'is~nt.mentinute pentru necesitatea de a păstra' puritatea Ortodoxiei
In ee priveşte persoana lui Coresi, el n,a fost un .refugiat 'Politic din .. vremea lwi.
Mircell Ciobanul (1558-1559), şi nici .boier. El stă 25 ,de ani la Braşov, Tipografia lut
Dimitde Liilbavici de la T.1rgov:işte trece la Oprea Logofăirul, iar ,de. la acesta la dia- .
conul CoresLPublicarea cărţilor româneşti s,a făcut în sînul Bisericii Ortodoxe. din
'iniţiativa populară romîncească. Din 35 de cărţi, tipărite de Coresi şi ceiJauţi .tipografi
''Comîni din Tr,ah;sLlvailJia, 23 slnt scrise îp limba slavonă, 3 iî:n Iim):Ja s'},avocrrominăşi
'9 romine,şti. mntre aceste.a· din urmă, 6. sint curat ortodoxe . Nici una nu cuprinde.V1reo
,.credinţă reformistă, ci e dincontră, una din ele conţine atacmi împotriva rdormei. Pa.:"
·tronajul judeţil'or Braşovului alSUipra tipogfiafieilit1i Core si (Luca HirscheJ) e expresia
'unui ajutor bănesc, reprezentînd o aui:oritate publică şi nu un patroriaj religios. Aqta~
lizînd tirpăriturileM Coresi, P. P. Panaitescu j'[lşriSiă 3rsupra grijii ce s-a exercitat IfS\l-.
praiexteJor. de a fi ortodoxe. .
 NOTE BIBLIOGRAFICE

Cea dintîi, carte romtneasdî, tipărită de Coresi, e Evanghelia. 1n ceea ce p:-ive-şte

'barea creştinească (aşa zisul Catehism), P. P. Pan,aitescu infirmă Hpărirea ei Î11
şi dă ca dală, 1561. Evanghelia cu învăţături, tipărită împreună cu Mol'tvelnicul,
564, reflectă grija de Il nu se îndepărta de Învăţătura tradiţională. Textul Molit·
cului e tradusdll'pă Agenda luterană (în limba maghiară), care apoi e corectat
!dat fidel după învăţătura ortodoxă. Cărţile coresiene au fost sprijinite şi aprobate
omnii şi mitropoliţii munteni şimoldovenL
Ca!ehi,smul (1561) e dedicat mitropohlulni ortodox din Ţara Romînească, şi e scos
limba sîrbească pre Jmba rnmînească», ca o gamnlie de păstrare a Ortodoxiei,
)s,ibil ca în redarea textului acestui calehism, care e adaua oade tipărită în romi·
, ,la Bf8işov, să fi fost folosit CaiehismuJ din 1544 (Catehismul luteran romînesc"
it la Sibiu, şi care nu s-a păstrat).
Copiile din Codex S,turzanusşî din Codjcele Marţian sînt reproduceri de mai Urziu"
Il inceputul secolului XVII, ale textului tipărit Ja Braşov în 1581. Tipografia lui
si foloseşte vechHe traduceri maramureşene. Psaltirea lui Coresi reproduce textul
i 'tra'duceri maramureşene al Psaltireis-::heiene. Coresi înd:reaptă doar dialectul
'mureşean, după graiul din sudul Transilvaniei şi din Tara Romînească.
Acdaşi lucru se poate spune şi despre Apostolul romlnesc din Codkele vorone·
editat de Coresi, cu tndrep!ări şi în spiritul limbii romîneşti. La Şchei existau
~ceri vechi romÎ'neşli anterioare propagării reforme,j (IPopa Bratul, la 1515). Biserica
îrmuirea stateior M,01dovei şi Ţărilor Romîneşti au aprobat şi Sij)rijinit tipărirea
ior Bisericii 'În limba poporului, ca're este o operă general~romînească în secoiul
Romînii aLI tradus şi tilpări! a,~este cărţ,i cu forţele lor, cu tiparul lor adus la Braşov
a Tîrgovi'ş!e, traducind d 11 slavoneş!e. Cure'ntul luteran sau cal vin il-a putut con,
decît un îndemn, el fiind un element periferia!.
Cărţile populare din sec. XVI au Jost traduse din sla,voneşte, tot în sudul Tran«
niei: Legenda Sfintei Vineri din Codex Slurzanus, o parte d;n legendele şi textele
oase din Codicele Teodorescu, nu au fenomenul rotadsmuJui, fiind scrise in sudul
silvan;ei. S<e poate afirma că existau mai multe traduceri independente aJe Psaltirei,
gheliei, Aposlolului şi ele 8'pocrÎifeJor, mai multe centre de traduceri în romîneşte
!meroşi traducători din is,lavoneşle. Aceste fa:ple,oonsUuie o operă cu caracter vast,
llzînd simultan toate regiunile romîneşli. (Deja în 1532 în Moldova exista o
,cere rom înească ,a Evangheliei şi a episTolelor).
3raşovul, ca centru corne'reial, se încad,rează în fenomenul sociaJ mai larg de creş'
a populaţiei ofă.şeneşti în Transilvania, apariţia bres,lelor, diferenţierea meşfeşugu­
dezvoltarea centrelor comerciale, Ne'voia de învăţătură, de carte şiră,s,pîndirea ei se
lin ce în ,ce mai resimţite
fn Braşov era o şcoală romînească încă din 1495, unde erau' trimişi la, învăţătură
din btreaga Tară a Bîrsei. Braşovul era în secolul XVI unul din marile oraşC"
~urQpa de Sud-Est (avea, .în 1532, 20.000 de locuitori). In 1546 se înfiinţează aici
1 fabrică de hirtie, iar În 1547 se deschide prima bibliotecă, al cărei fondator ,a fost
wcs Benlmer, protectorul tipografiei lui Coresi.
De asemenea şi la Sihiuconslatăm o inflorire a vieţii municipale rom!neşti.
rn prefata Evangheliei cu învăţături {'1581), Coresiara!ă: (~ca să fie mai lesne
ai uşor a ceH şi a înţelegepen~ru oamenij ceia proşti» (adică simpli). EI se a,dre-
«mişelamei», a,dică sărăcimii, clasa inferioară a societăţii feudale.
Opera de traduceri în romîneş'le e rezultalul dezvoltării societăţii rorn1neşti medie-
a:ezultatul ridicării păturii oră'şeneşti.
Ridicarea unei alte pături sociale, în special a orăşenilor, ca,re aveau nevoie de
dar, nu aveau profesori de s,lavă, face posibilă apariţia primelor tipărituri 1n
leşte, >Literatu.ra juddică, traducerea nomoc<anoanelor în romîneşte, începe în a doua
tale iii secolului şi se răspîndeşte clndată în Transilvania. Analele slavone încetează
oldova (1587) şi în Ţar,a Rom3nească (1592), iar primele cronici romîneşti sînt ale
ilihai Vite.azul. Tot a/cum, 1111 secoLul XVI, ,apar şi ade puiblke şi private, acte
toriografie, tn f'Omtneşte. Ceea ce se va întîl1ljpla între 1582 şi 1640, lncetarea ti'Pă­
lor romîneşti, e o reacţie a sla,vonilSmului, dal-orită boierimii care conduce statui (G. B.)."
8 NOTE BIBLIOGRAli'ICE

Archiwum Gt6wne akt dawnich w Warszawe. Przewodnik po zespolach.

1. Archiwa dG(Q)nej rzeczypospolitej. (Arhiva principală a actelor vechi
din Varşovia. Ghidul colecţii1or. L Arhiva Vec:hii Republici). Var-
şovia, 1958, XV+387pp. (Naczeina Dyrekda Archiwow Panst,
wowych).
Este una din lucrările arhivislke ct! care, de ani încoace, arhiviştii poloni
tmbogăţesc instrumentele de orienta're în ail'hivele poloDe. De da,!a acea,sta slnt descrise
17 fonduri şi colecţii dintre cele mai însemnate şi mai vechi. Modul de descriere va,riază
de la fond Ia fond, adeseori întrebuinţîndu-se şi lorma cons.pedului, dar de obicei se
dau date cantitative şi anii extremi. Bibliografia ediţiiior însoţeşte fiecare C3ipitol.
Nu semnalăm lucmrea din punct ,de vedere arhivis:tic, ci pentru faptul că se dau
indicatii asupra unui număr impresionant de documente care privesc şi istoria patriei
noastre. Aşa, de exemplu, se arată 113 dooumente pe pergament din anii 1387-1553, pri-
vitoare la Moldova, 3 din 1390-1411 la Ţara Romlnească, apoi actele Nunţia!urii (1661-
1674), socotelile ambasadelor de la 1539 pînă În sec. XVU şi corespondenţa din fondul
Lochman Ghigiotti, care .prive5e relaţii cu toate trei Ţările Romcrneşti.
Pentru unele documente se dau şi referinţe concrete. Astfel pu.fem vedea că3.tnt
două documente care privesc i<storia aşezămin!etlor floas,tre bisericeşti, ea de pildă, url
document de la Ştefăniţă Vodă d n 1519 pentru Episcopia din Rădăuţi (p. 225), şi altul
de la Petru Rareş pentru Moldoviţa (p. 235).
I,n timpul războiului, Po~onia a pierdut multe din arhivele sale. Cu toa:te acestea
~a păsfll"ează Încă un tezaur arhivistic nepreţuit, cu numeroase informa1ii care' ne pri·
vesc, pînă acum rămase necunoscute. Astfel se îm.bogăţeşte zi, de zi documenta,rea noas·
tră ştiiriţJică. (A. S.).

G 11 e O r g h e C ro n t, Pravila de la G'ODora din 1640, în «Studii:., Bu-

cureşti. XIV (1961), nr. 5, pp. 1211-1226.

Autorul consideră că apariţia PratJilei de la Govora din 1640 arată forţa şi aulo-
rita,tea Dreptului bisericesc în Ţara Românească. Nomocanoanele biz8lntine erau folosite
ca instrumente legislative" men 'te să consoHdeze colaborareadint<re statul feudal ai
Tă,ii Romineşti şi Biserică. Dată fiind legătura ierarhică intre Biserica din Transilvania
şi cea de dincoace de Ca,r.paţi, oparte din exemplare erau destinate Transilvaniei, fapt
dovedit prin inlocuirea numelui mitropolitului Teoli! aJ Ţării .Romîneşti, cu numele mitro-
pafitului Ghenadie al Ardealului. Matei Basarab, cu a cărui ch(;ltuială a fost tipărită
Pravila, a dat un imbold excepţional activităţii tipografice, tipăriturilor, inzeslrînd ţara
cu meşteri tipografi de la, K'ev. El s-a îngrijiisă dea cărţi de s:Jujbă, după cum tn,suşi
spunea: «...şi altor neamuri înrudite cu ('lOi dupcl credinţă... şi cu deosebire bulgarilor,
.sîrbilat, ungro-vlahilor şi celorlalţi» (vezi I. Bianu-N. Hodo;;, Bibliografia romînească
veche, 1, Bucureşti, 1003, p. 103). Această adivitate, destinată promovării culturii creş­
iine tn geneml, constituia în acea epocă o formă de !tlptă împotriva dominaţiei turceşti,
un mi iloc de apăra'rea i'inţei etnice a ,popoarelor subjugate. Principalul iniţiator al
alcătuirii Pravilei de la Govoraa fost mitropolitul Teofi!, un ,statornic susţinător a~
dommtorului Malei Basarab. Nomocanonu! bizantin, care stă .la baza PrutJilei de la
Oo'Oora a lost tradus după o versiune slavă. T,raducătoml 1n româneşte a fost Mihail
Moxalie, care a ,folosit traducerea medio;bul:gară a cronicii lui Manasses, desiulţle cu-
lloscută În acea vreme, şi folosită şi de c:ronicarii moldoveni Macade, Eftimie şi Azarie.
E de nesusţinut teza tT'mo!ei Ci pariu, AfOn Densuşianu, Alexandru Odooescu, 1. G.
Sbierea), că traducerea ar fi fost făcută de alkmeva. Nu se poate preciza ca're a ,fost
prototipul nomoca,nonului grecesc,care stă la baza nomocanonului în limba medio-bul-
gară, tradus de Moxalie in romîneşte. Manusorisul original a,I Pf!auifei de la Govora.
manuscirsul romlnesc, ce Se păstrează în Biblioteca Academiei R.P.R., nI'. 2411, 100:
de file, cu două însemnări, ce par a fi autografe ale mifropolitului Teofil, nupoale
fi însuşi exemplarul <dură care S-ft PravHa., ei! !Hnd unul din textele copiate şi
 NOTE BIBLIOGRAFICE

lJl A1înăsiirea Bistrita.

ncnte Unele p~rţi din
Q!!ultli slU1!, tipărit la Kiev, în
Mitropolitul Teolil se ildresează şi «tuturor duhovnicilot»,
du-le îndrumări cu privire la spovedania şi Prdvila tre-
c folosită <<'În taiil1ă» şi ea nu trebuie să ajungă «ântru mină de mirean ... , nice la
scărici». Conţinutul Pravilei c foarte va,riat, 'sfaturi, avertismente, penitenţe, sancţiuni
lale, învăţături patristice. OlGricii trehuie să se boierilor,dnd ei în-
rcă «să biruiască» pe preoţi sau Îi1cearcă să pună mÎn8 pe bunurile Bisericii, chiar
:ă. ar li cUtori. Se poate constata În Pravilă. un pronunţat caradc'f de cod disciplinar
encesc, în care sînt prezente: poshw'ile, metaniile, a,Iălturi de .sanc-
IIi de Drept penal. FixBrea penilenţe!or constituie cea mai mare pade din Pra ..
ă. Vidi,le 'Omeneşti: minciuna, cleyetirea, călcarea jurănlintulu1i, beţia, arghinr
a, furtul, s'în! sancţionate, ca forme de s11.perstitii (ca,pitolel]e 88,
51, 131-133). Tn normele şi sînt fixate condiţiHe pentru allegerea
sfenţirea episcopÎ'lor. (cap. 75), conduita vieţii călugăreşti: smerenie, blîndete, răbdare,
:ere, ascultare (cap. 5, 69, 140-142, 139) Morala bmiliară e sw,ţinută de înţelepte
,turi (caIP. 8, G5-()(), Dispoziţii Drept fnternaţiorwl: uciderea captivHor de război e
'lcţionaiă cu excluderea ucigaşului din Biserică pc t;mp de 20 ,de ani. Pwvoca!orii
război nu s'Înt iertaţi «în veci» (ca,p.42, C3'p. 144). La sHtş:tul Pravilei, în capitole
JUmerotale figurează de exegeză şi dogmatică, învăţături patriotice şi indi-
Iii clrlendaristice. Gh. Cronţ respinge afirmaţia lui N. Iorga, după care Pravila de la
Jvoradin 1640 ar 'fi apărut «mai mult ca o !uorat'e făcută pentm faimă şi ca o
riozitate literară» (N. Iorga, istoria literaturii romîne"U, ediţia a II-a, Bucureşti, 1925,
248). Apariţia unei astfel de opere se încadrează în mişcare.a culturală romîncască
n prlima jumătate· a secolului al XVII-lea, ca o neeesita1e. istorică obiectivă. Ea er.a
s folosită de preoţii dUÎ1ovnici, făc,în!d parte din activitatea de reglementare a con-
litei c'lerului şi credincioşilor, constituind primul cod pe,iJitenţial tipărit în 1:mlba
mînă. Dar fii,nd caracterul tainic al «epitimiilor», nll se pot găsi ade privitoare
aplicarea Pravilei. Sancţiunile ,penale cu caracter mai grav (exilul, pedeapsa capitală),
au as'igllfate de către organele statu,lui feudal Gh. Oronţ arată că Pravila, prin cu-
'insul ei variat laic şi bisericesc, prin indicaţiile şi dezvoltările din domeniul psihologiei
pedagogiei, a fosi folosită pentru instruirea şi educarea clericilor. A existat o nevoie
:a lil, o necesitate istorică ce a determinat tipărira a,cesfei opere În două ediţii para-
le, una pentru Tara Romînească iar ,alta pentru Transi'lvania, momentul istoric-soda!,
~spediv, marcînd prin Pravila de la G01Jora un monument al Dreptului'Scr:s romî-
ese, pe bază nomocamonică bizantină. Tu 1884 s-a publicat o ediţie a acestei opere,.
11 mere latine, iar în 1885 o altă ediţie a lui Ioan M. Bujoreanu. Academia RP.R.
regăteşie o nouă ed'ţie il acestui ,remarcabil monumcmt al culturii poporului romîn,
in prima jumătate a sec. XVII. (G. B.).

"he ChristimL and war. A theological disc.ussion of justic.e, peace and

iove. Published by the «Historical Peac.e Churc.hes and 1:he Fellow-
ship of Reconc.i1iation». Amsterdam, 1958, 47 pp.
S'ocielatell cOliternpofllnli Il ridicat si ridică o serie întreagi'i de prohleme cu ca-
'ader social, precum: dreptatea sodil'l~î,' pacea, ~-ăzboiul etc., la care s-au dat diferite
ăspunsuri de către cei ,îlHlre'pti:Iţiţi. Persona lilăţi de seam~\, imtituţii sau asociaţii inter-
laţionale, formaţiuni ale opiniei publice, de convingeri şi concepţii deosebite, s-au pro-
~unţat în marea problemă ce angajează .întreaga lume de azi: problema pă:cii. .!nseşi
Bisericile crestine, chemate să shljea:;di mesajului evanghelic într-o Ifealitate IstOrică ce
se află în cont;nuă evoluţie, au avui datoria eXiprimc alitudinea lor 'bihli:că şi teo-
logică în ace,astă problemă.
Studiul de faţă, alcătuit din trei articole ce tratează cîteva subiecte cu. aces~
caracter, ne prezintă poziţia unor grllpări creştine ce s[nt mai puţin cunoscute. Şl~ mm
puţin apropiate de Biserica noastră. El interesează şi pentru faptul că repreZInta un
 :NQTE BIBLIOGRAFICE

la o propunere f&cufăde .ConsiJi.uJ Mondial al BiseriejilQr in acest sens: In,

din care vom' cita -,găsim un. re~mat despre r.onţinutul .şi imperrţanţa. .
.. sţudiu.. ., . ..' . .
.• '. .Adun~rea'ConsHiului MOhdial al Bisericilor :de, la Amstevdam,din lQ48, a admis·
fn'up.BQiI!jţtateşia recomandat Bisericilor un ~aportîn ;care se spune :.«Noi sîntem 'U:I1&"
in> ami;jrtt;ld~iîntregiLlumi: a-ăzbQiuJ este împotriva vQinţei ,lui Dumpezeu».Rap01'tt;ll'
il. rec!lnoscutetf d~ mare este nedumerirea ..în' faţa părerilor contmre exprimate în pom·
.bJ~m:adnc.ă războiul .pq,ate s.ă ffie. acum un ad de dreptate, şi a îndemnat pe toţicreş- .1
tiiiJI să lupte neîncetaţ .cu greutăţile ce. le ridică qcestecQncepţii deosebite şi să; se roage-
cu. smerenie 'pentruafi călăuziţi de Dumnezeu. Raportul ,adaugă: «Noioredem că·
. ~:l(;istă o chemare specială pentru teologi să examinezeprobJemele teologice' nelămurite»-
t89, 9O-A).
«Pacea este voinţa ,lui Dumnezeu», .prima dintre cele trei l11cră,i cUlprins~ ..în
..-această 'broşură. a fost ,prezentată Consiliului Mondial in 1953, ca un răspuns. la această"
«chemarespeda!ă». Ea' cuprinde o mărturisire ce a fostînsuşită de către Asociaţia.
numită"' «Biserkile istorice pentru. pace», . de Biserica Fraţilor, de S.ocietatea Prietenilor"
şi MenoniţiL La pregătirea ei au c9laborat reprezentanţii acestor trei Biserici şi ai Aso-
dll.ţiei lnţemafonale. 'Pentru Reconoiliere (I.F. O. R.) ,
, Autorii a.cestuixderat au recunoscut că !l1Upot prezenta o expunere completă' &.<
trllJdiţiilrn; schimbătoare din BiserkiJ.e IQr (Historic Peace Churches ),şi nici .un tratfll'
cqmplet ,despre pacifismU'1 creştin. Un asemenea tratat ar fi necesar, mai ales..că şco­
lile -de gîndire teologică rf'~prezentateîn Consihl Moarlial au concepţii diferite în,
ll.cea:~Ui temă.. Propunînd ,punctele laţ de vederespedfice, ei admit totuşi să. pleCe de ia"
p&i"erile şi sugCistiHecuprinse, in. rapoadele conferintdoc. de la Oxfol'd(1937) şi Am-
şterd lltl;1 (1948), casş formeze .0. unitate cu credinţa şi tradiţia. creştină deja . acceptate,
In concluzie, ei au spus: <~Noi .nu' .sustinem că .ll.vemorezolvare in amănunt a. pro-
1)1~!iie'lor;intefinaţion,ale.ale contemporaneităţii, însă. noi credem că . convingerea- noastră,._
codfirni'ată, de' cHeva secole de expefienţă a intregii opinii pacifiste, merită mai multă"
~tenţi~ lieoU i-a fost acordată. Jn acdaşi timp, .noi avem deplina conştiinţă a pro-
ţ}rWor noastre 'lipsuri şi a tentaţiilor spec(fiC.e 'Ipoziţiei ;noastre. Noi mărturisim propria'
noastră vină în . lipsa .'de.. armonie din vremea adualăşi împărtăşim cu toţi creştinii Q..
profundă dorinţă de 'pace lntre naţiuni»,
. Al doilea articol' din ac~stă carte, «Dumnezeu voieşte şi dreptate şi pace», a
fost . pregătiţ de episcopul Angus Dun şi profesorul Reinhold Niebuhr la cea-erea. unor
llonpll.cifişti şi publicat ,în <~Chris#aFtity aod Cri'sis», val. XV, nr. JO" iunie 1955. Scris.
de către doi teolqgi creştini nonpacifişti, subiectul este. tratat de pe \poziţia respectivă.
Articolul constituie de amel un răspUl:ls lf'l.m~cu;ţia ,propusă de «Comitetul de continuare
din Europa al Bisericilor istorice pentru:pa.ce», 'Care publicase celălalt articol: «Pacea..
este voinţa lui Dumnezeu». ' . >

AI treilea referat: «Dumnezeu stabileşte şi pace şi dreptate» e8te o nouă con-

tribuţie din Partea Comitetului European. Lucrat de doi membri ai acestei grupări, ţi­
tlIIDd seaJmă .şi de sugestiile altor membri, auf.orii articolului încearcă să împing:ă 1i18-
iate discuţia reMnd chestiunile dezbătute de episcopul Dun şi prof. NiebuhT, .căroravor~
să le dea un răSipuns concret.
Cele trei articole au următoarele ca'pito!e: 1. «Pacea este voinţa lui Dumnezeu»
(pp. 4-23): Credinţa creştină comună, Cîteva idei din afară care influenţează gîndirea«
.creştină, Poziţia creştină a nonrezIstenţei, Datoria creştină comună; II. <~Dumnezeu,
voieşte şi dreptate şi pace» (pp. 24-32.): Pacifismui defoa-mează porunca dragostei, Pa:"
·cifismul foloseşţe o eticăindividuaJă întreo sil:uaţie colecf:vă, Noţiunea deTăzboi. just""
Noua dimeng,iune a războiului; III. «Dumnezeu stabileşte şi pace şi dreptate>1·. (pp. 33-47) :
Oare padfismul denaturează porunca. dragostei?, .Oare . pacifismul caută să. aplice Of'
etică individuală.la o situaţie colectivă.?, Inevitabilitatea unui dualism: problema fun-
damentală.
ComitefulEuropean încheie Prefaţa., astfel: «Pacea este voinţa lui Dumnezeu».
o mărturie adresată Consili~lui Mondia'J al Bisericilor, a. fost publicată in sPeranta că~
acest Consiliu, Jndepliniud recomandarea Adunării de la Amsterdam, va cnemll.'Siseri- '
ci.le şi pe teologii lor la. o nouă' şi seriO'asă cerceta.re a atitudinii oreşUne faţă de-
dzboi. Expunerea akăh~ită de episcopul Dun şi de profesorul Niebuhr şi constitllire~.
 NOTE BIBLIOGRAFICE H
unei Comisii de studii a Consiliului .N1ondialpen!ru a lucra In problema specială 11
războiului nuclear, sînt semne ale unui interes din ce În ce mai mare şi ind 'cii că
acţiunea este începută. In speranţă că aceste lucrări ·de inceput pot determina o reÎn-
!Ioire a efortudlor şi cu conrvingerea că nedumerirea necunoscută de raportul' de la
Amsterdam nu trebuie să rămînă singurul răspuns al Bisericii la princi'palanevoie EI.
lumii, noi supunem discuţia Bisericilor, pe această cale, în vederea studiului»,
Atitudinea creştină faţă de război este o chestiune ce frămîntă teologia contempo
rană, de toate nuanţele el. Studilll de faţă interesează prin aceea că prezintă poziţia
tlnor cercuri e;:umenice Bilserkii creştine, In această chesHtllne. (1. Br.).

e r mas ere fi A1., Mythr.a, Ce dieu misferieux, Preface du Comte du

Mesnil du Buisson, P<lriis-BruxeIles, 1960, 160 pp., 70 photos ei
dessins.
Operă a unuia din cei lTlai buni specialişti în istoria şi doctrina mitraismului,
-prezentată frumos cu numeroase ilustraţii, fotografii şi desene de pe monumente, - unele
necunoscute pînăaculTl - , acest volum mic constituie o excelentă iniţiere intr-o miş­
,~are religioasă, care timp de aproape trei secole a fost marele concurent al creştinism ului.
Adusă de la, frontiera persană, de Jegiunile romane în garnizoană pe Eufrat,
. ;religia aceasta cu riturile sale sîngeroase, cu expresiile saJecomuni!are şi cu misticis-
'1ll1ul ei arzător, a cunoscut un succes uluitor., Miiitarii au răspîndit-o în tot imperiul
roman şi resturi din 'locurile de cult ale ei' sint nenumărate: multe din ele, mai ales
,~a Roma, se află aproape de cele mai vechi sanduare creştine.
Adesea, au fost făcute apropieri arbitrare intre mitul lui Mitra şi religia
lui Iisus.
Acest opttscul, clar şi documentat, va permite să se aprecieze mitraismul la justa
,,~uj valoare, (<<Livres et Ledures», nr, 56, Janvier 19(1). (Pr, Ath. N.).

oo<>cz:>c:nOt
~;;».;;~_ ... ;;;;;-.: