ROMANII DE LA EST DE CARPAŢI ŞI ORGANIZAREA LOR

PINA LA INTEMEIEREA STATULUI ROMANESC AL MOLDOVEI

N. GRIGORAŞ

Moto :

"Sd scoţi lumti la videre felul neamu­

lui, din ce izvor şt seminţie sintu ldcui­
torU Ţării noastre, Moldovei şi Ţărft
Munteneşti şi românii dtn ţările ungu­
reşti ... , că toţi un neam şi odatd desc4-
lecaţi sintu".

(Minon Costin, De neamul moldovenilor)

Incepind cu ultimul sfert al secolului al III-lea, după ce Impăratul Aurelian

şi-a retras legiunile şi administraţia de la nordul Dunării, s-au păstrat puţine iQ­
form'dţii scrise despre urmaşii dacilor şi ai romanilor, deşi au locuit continuu in
podişul transilvan, la sud şi la răsărit de crestele Carpaţilor. Cercetările arheo­
logice au dovedit că urmaşii dacilor şi ai romanilor erau aici, legaţi de pămintul
pe care-I munceau 1 • Un castru roman a fost descoperit lîngă Piatra Neamţ, la
poalele Bitcăi Doamnei, iar in alte părţi ale Moldovei s-au descoperit numeroase
aşezări in care au convieţuit daci şi romani 2• De asemenea, schimburile comer­
ciale dintre popul·a ţia daco-romană de la nordul Dunării şi cea de la sud s-au
intensificat, dovadă fiind numeroasele tezaure de monede romane găsite pe in­
tregul teritoriu dintre Carpaţi şi Nistru l.

1 Silviu şi Şeiva Sanie, Cercetările arheologice de la Dumbrava (Comuna

Ciurea, jud. Iaşi), Cercetări istorice, serie nouă, IV, 1973, p. 62-91.
2 Nicolae Gostar, Situaţia Moldovei î n timpul stăpînirft romane, Studii şi
articole de istorie, XIX (1972), p. 83-87 ; Silviu Sanie, Ion Dragomir şi Şeiva
Sanie, Noi descoperiri de ceramicd romană, cu i�scripţie fn Moldova, Studii şi
t:<'7·cetări de istorie veche se va cita SCIV 26, 1975, nr. 2, p. 189-207 ; R. Vulpe
La Valachie et la basse Moldavie sous les romains, Dacia, N.S., V, 1961, p. 382.
3 C. Mătase şi B. Mitrea, Cîteva tezaure şi descoperiri monetare in regiunea
Bacău, Studii şi cercetări de istorie veche şi .arheologie, (SCIV), 26, 1975, 2,
p. 189-207 ; I. Winkler, Despre pătrunderea denarilor lui Mare Antonius fn Dacia,
SCIV, 22, 1971 , 1, p. 97-105 ; Şeiva Sanie şi Paul Şadurschi, Tezaurul de la
Dersca (jud. Botoşani), Cercetliri istorice, VII (1976), p. 88-90 ; B. Mitrea, Des-

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
268 N. GRIGORAŞ 2
------

Lumea aceasta, care incepind cu anul 275 va fi sute de am m contact cu

alte popoare, atrase de mirajul bogăţiilor de la sudul Dunării, din Constantinopol
şi de la Roma, îşi amintea totodată de impăratul roman, de puterea şi de ordinea
impusă de el, pe care acum, din cauza haosului produs de retragerea legiunilor
şi a administraţiei sale, o dorea.
Cind administraţia şi ,.ordinea romană" s-a indepArtat, amintirea ei a rămas
legată indestructibil de trecutul poporului nostru, care a locuit şi muncit in
continuare pămintul roditor al fostei Dacii. Traian, cel mai popular împărat ro­
man, a continuat să fie legat de fiinţa neamului nostru, de viaţa lui. Romani­
tatea nord-dunăreană a fost intărită în secolul al IV-lea prin acţiunile tmpă­
ratului Constantin cel Mare 5• De la sfîrşitul secolului al IV-lea, pe teritoriul pe " ·
care �-a format poporul nostru se constată existenţa satelor grupate în obşti,
care în secolele următoare se vor transforma in obşti teritoriale 6, iar mai tîrziu
in formaţiuni cu caracter statal.
J
Urmaşii dacilor şi ai romanilor de la est de Carpaţi ca şi cei din celelalte
părţi ale teritoriului de formare a neamului nostru au menţinut formele de viaţA
romane şi dacice, influenţate, in parte, de a17 popoarelor cu care veniseră In
contact şi care un timp ii dominaseră trecător. f Totuşi ei ·au creat condiţii proprii
de viaţă, au păstrat limba latină in formele ei populare cu puţine elemente
străi ne. Din cauza aceasta numeroşi străini, uimiţi de existenţa lor pe teritoriul
fostei Dacii, i-au declarat, fără echivoc, urmaşi ai romanilor.
Slavii au sosit pe teritoriul viitoarelor state româneşti in vremea cind era
locuit de numeroase elemente daca-romane şi s-au deplasat in cea mai mare
i
1
v-arte spre regiunile sud-dunărene. Ordinea de pe teritoriul fostei Dacii nu a putut
fi impusă de slavii aflaţi în deplasare, ci de localnici, pe care nici un popor in
trecere pe terit'Jriul lor nu i-au putut asimila pentru că erau mai mulţi şi mai
evaluaţi.
Românii, organizaţi în obşti li bere, au vieţuit ca păstori în munţi, ca agri­
cultori pe văile apelor şi in Fegiunile de şes, fiind conduşi de aleşii lor, cu atri­
buţii fixate de ei, cu scopul de a se putea apăra şi intr-ajutora. Ei au continuat
formele de viaţă romană, şi-au păstrat obiceiurile, credinţa şi conştiinţa că re­
prezintă mai mult decit. cei ce treceau pe lîngă sau pe la ei. Aceşti romanici au
păstrat ce le-au lăsat bun dacii şi romanii, au creat instituţii noi adaptate la
noua viaţă, prin care s-au manifestat activ şi neîntrerupt in vechiul lor teritor�u.
acoperit sau învăluit uneori de cete călări in trecere către sudul Dunării.
Românii de la est de Carpaţi şi-au menţinut legăturile cu fraţii din cetatea
carpatică, avind permanent conştiinţa că formează un popor şi că erau aşezaţi

coperiri recente de monede antice, SCIV, IX, 1958, 1, p. 135 ; Şeiva Sanie, Un nou
lot de denari imperiali romani descoperit la Munteneşti, ;ud. Vaslui, Memoria
antiquitatis, I, p. 163 ; S. Reli, Oraşul Siret fn vremurile de demult, Cernăuţi,
1927, p. 18.
5 N. Iorga, Istoria românilor, vol II, Oamenii pămlntulut, Bucureşti, 1936,
.

p. 3 1-44.
6 P. P. Panaitescu, Obştea româneasc4 fn Ţara Româneasc4 şi Moldova. Orin­
duirea feudal4, Ed. Acad., Bucureşti, 1 964, p. 22-24 ; C. Daicoviciu, Romeii
Maurtkios, Apulum, IX, p. 731, .,Nici măcar el sint romani, arătau multă bună­
voinţă barbarilor" ; Dan Gh. Teodor, Unele probleme privind evoluţia cuUuril
materiale la romdnt, Cn sec. VI-VII, Memoria cmtiquUotls, I, 1969, p. 181.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
3 ORGANIZAREA ROMANILoR LA EST DE CARPATI

.,aici din vremile Romei" 7• Ca atare nimeni nu i-a putut smulge de pe acest
pămfnt sau obliga al plece in alte pArţi.
Intregul pămtnt românesc; cel mal periferic teritnriu organizat al romanităţii
orientale, cu frumoasele şi variatele lui forme de relief, este patria aceluiaşi
popor, aspru, energic, rezistent, viteaz, .numeros şi legat de pămlnt, care a vorbit
şi vorbeşte aceiaşi limbă, element de bazA, care i-a dat conştiinţa de unitate şi
i...1a atestat-o pe cea de fond. Procesul de organizare şi evoluţie a Intregului nos­
tru popor a inaintat constant, secol după secol, pe acelaşi fond. Sute de ani, !n
special teritoriul romAnesc est-carpatic, a fost jefuit, pustiit şi cutreierat de nume­
roase popoare migratoare. In asemenea situaţii cei ce-l locuiau s-au sprijinit pe
munţi, pe codri, pe inteligenţa şi pe puterea braţelor lor.
In secolul al VII-lea Bizanţul a recucerit malul sting al DunArii. Oştile lm­
părăteşti trecind la nord de Dunăre au voit să Impună o ordine despre care se
uitase, deşi viaţa alei oontinuase fără intrerupere şi se manifestase clar in ace­
leaşi forme, ceea ce a inlesnit contactul permanent dintre aceşti locuitori,
toţi urmaşi al daca-romanilor trăitori Ia nord de Dunăre, care nu s-a impArţit
irLlli�te decit � t, adică pr!_!;_ inte_ryE!nti<!_ brutală a popoarelor migratoare.
Chiar sub aominaţla temporară a unor pt>poare in migraţie, romAnii şi-au păstrat
felul de viaţă propriu, iar Imperiul bizantin şi-a menţinut influenţa şi uneori
chi'dr prezenţa la nordul Dunării, cel puţin prin biserică, deşi pe aceste teritorii
au vieţuit trecător, In tabere, bulgarii, apoi spre sfîrşitul secolului al IX-lea ma­
ghiari! in Buceag, urmaţi la rindul lor de pecenegi. Hoardele acestora din urmA
trecind in Imperiul bizantin au fost distruse, iar in sălaşele lor de la nordul
Dunării S...ldU stabilit cumanii •.
Nici unul din popt>arele migratoare, care au trecut pe teritoriu l ţării noastre,
n-au creat state, ci au reprezentat, In tendinţa lor, de mişcare, doar tabere In
deplasare. Ele nu au avut decit re:taţii şi o influenţă redusă asupra populaţiei
autohtone, in special in ceea ce priveşte organizarea vieţii publice. Elemente ale
relaţiilor feudale pe teritoriul fostei Dacii apar in secolul al VII-lea, cind se
incheiase definitiv procesul de formare a limbii şi al poporului nostru. Cerce­
tările arheologice au deDY>nstrat că in secolele al VII-lea şi pînă in al X-lea pe
teritoriul fostei Dacii se făcuseră progrese in tehnica agricolă şi In a perfecţio­
nării şi folosirii uneltelor, ceea ce au dus la sporirea producţiei de bunuri mate­
riale, la o circulaţie mai activă a bunurilor, şi ca o consecinţă imediată, a
concentrării populaţiei in anumite centre.
In secolul al IX-lea p<Jpulaţia romanească est-carpatică era organizată ln
uniuni de obşti ţărăneşti libere in care apăruseră elemente de inegalitate econo­
mică şi de organizare caracteristică iobăgiei. Mai intii membrii obştilor cu atri­
buţii militare s-au separat de mase, apoi şi-au impus autoritatea şi şi-au creat
posibilităţi de a deveni proprietari de bunuri funciare 9• Astfel s-au pus bazele
proprietăţii funciare private, a domeniului feudal, elementul de bază datorită
căruia s-au format cele două clase principale şi antagonice ale nrinduirii feudale,
proprietarii de domenii şi ţărănimea aservită.
Uniunile de obşti teritoriale, grupate in special pe văile apelor, au constituit
cele mai vechi forme de organizare politică şi militară, conduse de voievozi ajutaţi
de un consiliu şi de o adunare a poporului "ca organe ale democraţiei militare
dezvoltate din orinduirea gentilică" 10• Prin confederare s-au format ,.ţări" ca : Ţara
Maramureşului (Terra Maramorosiensis), Ţara Birsei, Ţara Făgăraşului, Ţara de

7 N. Iorga, Sfaturi pe intuneric, Bucureşti, 1936, p. 257.

a Cu privire la ultimii migratori pe păm.!ntul romAnesc şi la rolul lor, vezi
Constantin C. Giurescu, Formarea poporului rom4n, Crainva, 1973, p. 122-128,
131-135 ; P. P. Panaitescu, op. clt., p. 25-26.
9 P. P. Panaitescu, op. cU., p. 23 ; 26, 29 şi urm.
10 F. Engels, Originea jamtliei, a proprietdţit pTivate şi a statului, ed. a IV-a,
Ed. politică, Bucureşti, 1961, p. 165.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
 1
270 N. GRIGORAŞ 4

Jos şi Ţara de Sus, care vor forma Ţara Moldovei ş.a . 1 1 • Membrii ...Qb.ştil�.r._ :terito-
riale ocupind un teritoriu geografic unitar erau legaţi intre ei prin comunitatea
de origine, limbă, obiceiuri, cultură, formă de viaţă comune şi puternice interese
economice 12•
Cum observa şi Nicolae Iorga, in prima j-umătate a secolului al X I I I-lea,
la est de Carpaţi ar fi fost imposibilă activitatea unor "pseudo-episcopi":-0aca· nu
erau ocnotiţi de şefii unor formaţiuni politice locale 13. Aceste "căpetenii", care
formau o adevărată aristocraţie militdră, au susţinut pe episcopii denumiţi "schis­
matici" 14 de către misionarii romano-catolici, iar datorită eforturilor lor a rămas
fără rezultat strădania bisericii romano-catolice. Pentru a se ieşi din imp�s. papa
a propus ca un nomân să fie numit sufragant al episcopului cumanilor l5.
O formaţie statală românească, care cuprindea Ţara Birsei, partea sudică a
viitorului stat al Moldovei, cu regiunea Putnei şi Focşanilor, atingind Prutul spre
răsărit 16, ne este cunoscută sub denumirea de Ţara Brodnicilor 17, menţionată prima
oară In anul 1 147 18. "Hotarele" Ţării Brodnicilor sint cunoscute prin privilegiul
aoordat in 1222 cavalerilor teutoni 19 . La 31 iulie 1227 şi 27 februarie 1231 se
preciza că Ţara Brodnicilor se in vecina c u Cumania 20, deci includea părţi şi
din teritoriul viitorului stat "al Ţării Româneşti şi din al Transilvaniei 2 1 •
Ţinutul Vrancei, cuprins probabil in Ţara Brodnicilor 1-a făcut pe un cer­
cetător mai vechi să afirme că brodnic şi Vrancea are o origine comună, cu înţeles
de poartă, trecătoare, "adică poartă la hotarul ţării" şi că locuitorii teritoriului,
denumiţi brodnici sau vranci, ·au indeplinit rolul de apărători ai trecătorilor 22• Deci
brodnici au putut fi acei vlahi de origine italică ce au sprijinit pe generalul
bizantin Leon Vatatzes in campania din 1 164, fiindcă teritoriul ţării lor avea şi
in 1254 graniţă comună cu Transilvani·a 23• Ipoteza pare mai acceptabilă decit
acea că brodnicii au fost oamenii de la Dunăre, unde ar fi avut un .,stat al lor.. ,.
acea Vlaşcă a cărei intindere mergea ... pînă sub muncele" 24• Celelalte etimologii
propuse credem că nu dau o explic-aţie mai acceptabilă 25•
Urmele unor formaţiuni statale din secolul al XIII-lea au supravieţuit chiar
pînă in secolul al XV III-lea. Dimitrie Cantemir ne informează că locuitorii ţinu­
turilor Vrancea, Cimpulung şi Tigheci nu erau supulŞi nici unui boier şi trăiau

11 D. Onciul, Românii şi ungurii în trecut, A�alele Academiei române, Me­

•norule secţiei istorice, seria a I I I-a, tom. IX (1928-1929), p. 18-20 ; N. Iorga,
Istoria armatei româneşti, voi. 1, ed. a 11-a, Bucureşti, 1929, p. 45-46.
12 Şt. Ştefănescu, Intemeierea Moldovei in istoriografia românească, Studii, an.
XII, (1959), nr. 6, p. 44.
13 N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, p. 1 14.
14 Documente privind istoria României. C. Transilvania (in contim.l"are se va
cita D.I.R.C.), sec. XI, XII, XIII, vol I, nr. 205.
15 I bfdem.
16 D . Onciul, Opere complete, vol. 1, ed. Aurelian Sacerdoţeanu, vol. I, p. 373,
nota 7 a editorului.
H D . .i:.R.C., sec. X I , X I I , X I I I , voi. 1, nr. 130.
18 G. Popa-Liseanu, Izvoarele istoriei românilor, voi. XII, Brodntcif, Bucu-
reşti, 1939, p. 35-57.
1P Z immermann F., Werner C., Muller Fr., Urkundenbuch zur Geschtchte der .
Deutschen in Siebenbilgen, vol. I, Sibiu, 1897, p. 9 ; Const. C. Giurescu, Istoria
Românilor, voi. I, ed. a JV-a, Bucureşti, 1942, p. 335-336.
20 D.I.R.C., sec. XI, XII, X I I I, vol. 1, nr. 130.
2 1 Ibidem, nr. 185 şi 205.
22 Victor Motogna, Ţara Brodnicilor şi Vrancea, Revista istorică, an. V I I I
(1922), p . 57-59.
23 Ibidem, an. IX (1923), p. 121.
2 4 N. Iorga, Istoria Românilor, voi. I I I , p . 108.
25 Pentru bibliografia chestiunii vezi C. C. Giurescu, Despre Vrancea, Revista
istorică română, vol. I V (1934), p. 280-283.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
5 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPATI 271

Intr-un fel de republici :u. S-ar putea, cum fusese de părere şi Dimitrie Onciul,
ca privilegiile acestor regiuni, menţinute secole, să fie urme ale vechilor organi­
zaţii locale, "rămjil!ţe din fostele confederaţiuni de .�nezate rom.Ane!}ti" 27.
Asemenea forma1fi.ini statale, cu un caracter de - o ·anumită . _stabilitate, care
să . reprezinte pentru popoarele migratoare o forţă de luat in seamă nu s-au pi:ffiti
conStitui la est de Carpafl aecit - mcejilli.â din secolul al XI-lea, cind populaţi'll
locală a avut relaţii de colaborare cu ultimii migratori, [n special cu cumanii, şi
ei simpli "plantatori de corturi", care ca şi predecesorii lor pecenegii, n-'au pus
niciodată mina pe plug sau pe altă unealtă agricolă. Românii au trăit separat
de ei, potrivit datinilor lor străvechi. Rolul populaţiei româneşti a crescut, s-a
impus ca entitate, grai şi cultură, s-a răspindit, a luat iniţiative vizibile, româ­
neştilPe înălţimea Bltca Doamn'i de lîngă Piatra Neamţ s-au descoperit resturi
de �ramică din secolele al XI-lea şi al XII-lea, unelte agricole, obiecte de arti·
zanat, piese de harn•aşament, săbii, virfuri de lănci şi săgeţi etc., un engolpion
bizantin, de tipul celor care au circulat in secolul al XII-lea şi al XIII-lea in
zona mediteraniană. Deci, întregul ansamblu exista la sfîrşitul secolului al XI-lea,
în secolul al XII-lea şi al XIII-lea 28 • Totodată, cercetările arheologice au de­
monstrat că incă din sec. IV-V populaţia de la răsărit de Carpaţi, ca religie
incepuse să practice creştinismul 29, inlocuind treptat vechile culte păgine, dacice
sau romane, rar acceptarea lui pe scară largă s-a făcut in secolele imediat urmă­
toare 30.
Denumirea de Cumania Neagră, frecvent atribuită de informaţia istorică din ,
secolul al XIII-lea teritoriilor de la sud şi est de Carpaţi, nu indică existenţa aici '
a unui stat ouman, ci a unor tabere, care au dominat un timp formaţii statale
necumane, adică româneşti, apărute in număr mare după dispariţia cumanilor.
Pare a fi existat - cum presupunea Nicolae Iorga - chiar .o "tovărăşie" rom4no­
cumană, care ar explica consolidarea rapidă a formaţiunilor statale româneşti
de la sud şi est de Carpaţi. Tot cumanilor li s-ar mai fi datorat anumite elemente
din organizarea militară românească, dacă nu şi unele cu C'aractet fiscal 31• Cu
vremea, preponderenta românilor se va evidenţia in apărarea teritoriului, in orga­
nizarea lui, potrivit intereselor lor, intr-o nouă ordine, legată de tradiţia romană.
Aceasta s-a văzut indată ce maghiarii au ajuns spre sud şi est, la pasurile Carpa­
ţilor, unde au intilnit · o rezistenţă, care pină l'd sfirşit i-a obligat să renunţe la
planurile lor expansioniste in aceste direcţii.
•
•

Teritoriul est-carpatic a continuat să fie locuit de români şi in secolele urmă­

toare 32. Prin 1050 sint amintiţi dacii şi geţii, care nu puteau fi decit românii

26 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Edit. Acad., Bucureşti, 1973, p. 303.

27 D. Onciul, OriginUe principatului Moldovei, Opere complete, ed. cit.,
p. 294-295.
211 Const. Scorpan, L'Ensemble archeologique feodal de Bitca Doamnei, Dacia,
an. IX (1965), p. 445-452.
29 Dan Gh. Teodor, Cele mai vechi urme creştine din Moldova, Mftropolia
Moldovei şi Sucevei, an. 1 (1974), nr. 7-8, p. 563 şi urm. şi p. 573. Vezi de ace­
laşi, Obiecte de cult din secolele XII-XIII, pe teritoriul Moldovei, in aceeaşi
revistă, an. LI (1975), nr. 1-2, p. 74-93.
30 N. Grigoraş, Primele măn4stfri şi biserici moldoveneşti, Studii şi cercet4ri
istorice, vol. XX (1947), p. 1 15 şi urm.
3 1 N. Iorga, Imperiul cumanilor şi domnia lui Bas4rab4. Un capitol din co­
laborarea romdno-barbară fn evul mediu, Analale Academiei Romdne. Memoriile
Secţiei Istorice, seria a III-a, tom. VIII (1927-1928), p. 101 şi 103.
32 Aurel Decei, Romdnti din veacul al IX-lea pin4 in veacul al XIII-lea in
lumina izvoarelor armeneşti, Bucureşti, 1938, p. 102.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
 N. GRIGoRAŞ . 6

extracarpatici - denumiţi astfel tn virtutea tradiţiei 33 - la care s-ar fi refugiat

resturi din oastea un\.l.i oarecare Miecislav, răsculat impotriva regelui polon Ca­
zimir 1. In cunosc.uta lucrare Historiae Polonicae a lui Jan Dlugosz sint menţio­
naţi valahii, care in anul 1070 alături de pecenegi şi ruteni au dat ajutor militar
ducelui de Viaceslav al II-lea al Boemiei impotriva regelui Boleslav l-'. Blokumen­

-
land - Ţara Valahilor, deci a românilor era cunoscută de locuitorii Peninsulei
Scandina�tce Jiit':n :râl anii 1 121-1 122 35 , iar cronicarul polon Jan Dlugosz a notat
in opera sa că in anul 1 147 un număr din participanţii la cruciada a II a
(1 147-1149), pentru a ajunge la Marea Neagră, unde urma\1 să se imbarce, au tre­
cut e teritoriul românesc de la est de Carpaţi 36.
ntecul Nibelun 'lor redactat in formă definitivă intre anii 1 140 şi 1 1 60, menţio­
n€'ază că a n a Ul zel (Attila) cu Kriemhilda (Gisela de Bavaria) a fost şi
ducele Ramunc cu 700 de războinici 37• Aceştia erau români, iar Ramunc era voievodul
sau conducătorul lor. Despre aceşti români autorii cintecului fuseseră informaţi că
sint de origine romană, că formau un popor distinct, organizat intr-o formaţie sta­

(!;
tală proprie denumită Walachenland, că vorbeau o limbă deosebită de a popoare­
lor vecine. Acest fragment din Cîntecul Nibelungilor arată pătrunderea numelui
poporului român "in conş · · ţa epocii" 38, in legătură cu primele două cruciade
(109�1099) şi (1 147-1149). ucele Ramunc mai apare şi intr-un poem de pe la
mijlocul secolului al XIII- ea, in care este prezentat ca un desăvîrşit şi viteaz
cavaler dar şi ca participant la o luptă dată pe teritoriul regatului polon. Prin
arta cu care mînuia armele, prin eduC'aţia, comportarea şi îmbrăcămintea sa,
Ramunc se aseamănă perfect cu un cavaler apusean. Potrivit părerilor unor cer­
cetători români mai vechi aceşti valahi locuiau in vecinătatea statului Halici,
deci in partea de nord a viitorului stat al Moldovei 39, ceea ce pare mai sigur.
Alţii, ca Dimitrie Onciul, au susţill!llt că ar fi originari din Olteni•a , iar un cerce­
tător mai nou ii plasează în sudul Transilvaniei 40• Cronicarul bizantin Nicetas
Choniates a consemnat că in anul 1 164 valahti - deci romAnii - din apropierea
hotarelor statului Halici au prins pe Andronic Comnenul, vărul împăratului Manuil,
şi I-au predat urmăritorilor. Iată pasajul : "Dar cind Andronic incepuse să prindă
curaj, crezind că scăpase de urmăritorii săi, fiindcă ajunsese la hotarele Galiţiei,
la care tindea ca la un azil de scăpare, tocmai atunci a căzut in lanţurile vinăto­
rilor, pentru că nişte valahi, la care ajunsese vestea despre fuga lui, 1-au C'apturat
şi s-au hotArit să-1 predea lmpăratului" 4 1 •
In istoria regatului maghiar, secolul al XII-lea a fost considerat c.-a secolul
�influenţei" bizantine, unii considerind regatul chiar ca o provincie a Imperiului
bizantin �2• In anul 1 167, împăratul Manuil (Comnenul, voind să-i pedepsească pe
maghtdl'ii care incălcaseră tratatul, atacind Sirmium, a poruncit ca forţele sale
armate expediţionare să treacă la nordul Dunării prin vadul de la Obluciţa. Ge-

33 C. C. Giurescu, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea

pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, Ed. Acad. Bucureşti, 1967, p, 32.
M Jan Dlugosz, Historiae Polonicae, voi. I , Lipsea, 1711, libr. XII, col. 265.
JS Victor Spinei, Informaţii despre vlahi in izvoarele medievale nordice, SCIV,
� o m . 2 4 , (1973), nr. 1, p. 60 şi 70-72 ; Informaţiile istorice despre populaţia romd­
n ească de la est de Carpaţi in secolele XI-XIV, Anuarul Institutului A. D. Xe­
nopol, tom. XIV (1977).
36 Jan Dlugosz, op. cit., col. 479.
37 G. Pop-<1-Lisseanu, Românii in izvoarele istorice medievale, Bucureşti, 1939,
p. 253.
38 Helmut Brandt, Cintecul Nibelungilor, între fabulaţie şi adevărul istoric,
Magazin istoric, an. X (1976), nr. 10, p. 36.
39 G. Popa-Lisseanu, Romdnii in poezia medievală, Cercetdrt istorice, an. X
(1934-1936), nr. 1, p. 9-10.
40 Adolf Armbruster, Ducele Ramunc şt Ţara Romdnească, Magazin istoric,
an X (1976), nr. 10, p. 37 şi 38.
41 G. Popa-Lisseanu, Romdnff în izvoarele istorice medievale, p. 139.
42 N. Iorga, Istoria Românilor, voi. III, Ctitorii, Bucureşti, 1937, p. 74.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
7 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPATI 273

neralul Leon Vatatzes a primit ordinul sA lnroleze in corpul expediţionar nume­

roşi valahi, despre care se spunea că erau u�ii foştilor coloni, .,ai italil.Dr".
Leon Vatatzes trebuia să-i lovească pe ungW'i in .,locurile vecine-ca Pontul
Euxin", pe unde nu-i atacase încă nimeni 43• Indicaţia se referă, credem, destul
de clar, la teritoriul viitorului stat al Moldovei şi Ia locuitorii de •aici, care au
susţinut expediţia «. Ioan Kinnamos adaugă despre aceşti valahi că "sint colon!
veniţi de demult din Italia" şi că după terminarea expediţiei lui Leon--valit zes,
impăratul a dat dispoziţii ca alte trupe puse sub comanda supremă a lui Ioan Ducas
să invadeze Ungaria (adică Transilvania), pe la nord, prin .,locuri îndepărtate,
neumblate şi lipsite cu totul de oameni". Trupele bizantine ar fi făcut aici o pradă
bogată şi ar fi ucis numeroşi locuitori, iar la pleC'are au lnălţat o troiţă de metal
cu următoarea inscripţie : .,Numeroşi urmaşi ai neamului panonic l-a nimicit aici
Marte şi puternicele cete ale ausonilor, in vremea cind la R.oma (a se inţelege
Const.\:lntinopol) stăpînirea o avea divul Manuel" 45. Prin urmare credem că se

�
poate admite că in anul 1 167 "au operat două corpuri expediţionare bizantine,
care au pătruns in Transilvania, primul prin pasul Buzăului, iar al doilea prin
al Rodnei" 4<1. Puternicile cete ale ausonilor", C'are au sprijinit oastea bizantină
nu pot fi decit ale românilor. care Locuiau la răsărit de Carpaţi.
Informaţiile cronicarilor bizantini indică deci la mijlocul secolUlui al XI I-lea
aria de răspîndire, a populaţiei româneşti de l'a est de Carpaţi · grupată mai ales
in regiunile din apropierea munţilor 47 şi in strlnsă legătură cu cei din Transil­
vania, dar şi cu cei din regiunile de pe vălle apelor. Această populaţie era con­
ştientă că este de origine romană. Relaţiile strînse şi continui dintre teritoriile
de la sud şi est de Carpaţi şi Transilvania, chiar in secolul al XII-lea arată că
s-a impus întregii populaţii româneşti o unitate de organizare 48•
Regiunile est-carpatice deşi locuite de o populaţie sedentară, datorită va­
rietăţi! şi fertilităţii solului au atras continuu locuitori din Transilvania şi Mara­
mureş, unde românii erau mai nume şl, deoarece "ţările" lor fuseseră mal puţin
.[?
lovi te de distrugerile migratorilor 49• fU..
cauză a emigrării unnr romAni din Tran­
.
silvania s-a datorat înaintării spre răsărit ·a feudalilor maghiari şi a intensifi­
cării propagandei misionarilor romana-catolici so, deci datorită :unei opresiuni po­
litice, economice şi religioase, dirijată şi susţinută de un stat puternic 51. /
Intre anii 1221-1223 mlsionarii bisericii romano-catolice au dus o susţinută
propagandă pentru convertirea cumanilor la catolicism. La 31 iulie 1227 arhi�­
piscopul de Gran a primit aprobarea papel de a merge In ,"Cumania et Brodnic
terra illa vicina", ca să predice, să boteze, sâ zidească biserici, să sfinţească preoţi

43 G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 159.

uN. Bânescu, Cele mai vechi ştiri bizantine asupra romdnilor de la Dunărea
de Jos, Anuarul Institutului de istorie naţional<!, Cluj, an. I (1921-1922), p. 154.
�R<>sler rătăceşte udarnlc alături de chestie, cind se sileşte a dovedi că nu poate
fi vorba aici de romAnii din Moldova",
45 G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 159.
46 C. Cihodaru, Consideraţii in legilturil cu populaţia Moldovei din perioada
premerglltoare tnvaziet tdtarilor (1241), Studii şt cercetdrt ştiinţifice. Istorie, an.
XIV (1963), fasc. 2, p. 239-240.
47 D. Onciul, Dragoş şi Bogdan, fondatorii principatului moldovenesc, Opere
complete, voi. I, p. 59-60.
48 Ibidem, p. 373, nota 7 a lui Aurelian Sacerdoţeanu.
49 Ştefan Ştefănescu, MLşcllri demografice in ţdrlle romdne pină in se� olul
al XVIl-lea şi rolul lor in unitatea poporului român, voi. Unitate şi contfnuttate
in istoria poporului romdn, Edit. Acad., Bucureşti, 1968, p. 188.
so A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia· Tratand, voi. III, ed. a lU-a,
Bucureşti, p. 222.
s 1 Ibidem, p. 197 şi 200.

18 - CercetAri Istorice 202

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
 274 N. GRIGORAŞ 8
------

şl să numească episcopi 52. -Inainte de 13 septembrie 1229 papa Grig,ore al IX-lea

fusese informat că propagarea catolicismului intre cumani făcuse ,.progrese vred­
nice de laudă" 53 şi se intemeiase chiar o episcopie 54• Intr-o scrisoare din 14 no­
iembrie 1234 trimisă prinţului moştenitor al coroanei maghiare, acelaşi papă se
referea la valahii de la est de Carpaţi, care - afirma el, deşi se considerau creştini
totuşi practicau rlturi diferite, nesocoteau biserica romano-catolică şi primeau tainele
bisericeşti nu de la episcopul cumanilor, ci de la ,.pseudoepiscopi" de rit grecesc 55.
Pe lîngă români, maghiarii, germanii şi alţii ,.drept credincioşi", care trecuseră
la est de Carpaţi şi se convertiseră la ortodoxism, nesocoteau autoritatea epis­
copului cumanilor. Papa 1-a sfătuit pe perincipele Bela să nu-i admită pe aceşti
schismatici in regatul său 56. La acea dată, cum fusese informat papa, la est de
Carpaţi se înălţau biserici, se construiau cetăţi şi se intemeiau oraşe 57. Relatarea
cuprinsă in scrisoarea papei Grigore al IX-lea este clară in sensul că la est de
Carpaţi trăia o populaţie românească numeroasă, care-i putea asimila pe ma­
ghiarii şi saşii aşezaţi aici. Se poate admite deci că aceşti români aveau -···
organi-
zaţii politice şi ierarhi cu gradul de episcopi sa.
-Distrugătorul atac tătărăs c, din 1241 a dus la risipirea a numeroase aşezări
şi de la est de Carpaţi. Ruini/ fumeginde au rămas din fosta episcopie a Cwna­
nilor, un embrion de feudă occidentală format din instituţiile, bunurile deservan­
ţilor ei şi domeniile funciare de care dispunea. In relatarea sa intitulată atît de
sugestiv Carmen miserabile (Cintecul de jale), Rogerius aminteşte despre ,.statul
eclesiastic feudal" de la est de Carpaţi, condus de un episcop, care dispunea !ii
de forţe armate proprii 59, Nu sint indicii dacă forma de organizare a acestui
stat a influenţat in vreun fel structura organizatorică •a formaţiilor politice româ­
neşti de la est de Carpaţi. Marino Sanudo cel Bătrin afirmă că o parte a năvă­
litorilor cind a ajuns la pasurile Carpaţilor a fost respinsă de romAni şi de secui 60.
Zdrobirea armatei maghiare la Sayo (11 aprilie 1241) a pus un timp scurt
i teritoriile de la sud şi est de Carpaţi sub dominaţia nemijlocită a tătarilor.
Evident că invadatorii nu au putut organiza o stăptnire efectivă a vastelor teri­
torii cucerile, dar şi-au exercitat dominaţia prin anumite centre de control şi
intervenţie, unde vasalii, trebuiau să depună tributul şi dijmele. Formaţiunile
politice româneşti au devenit tributare, iar conducătorii lor acceptaţi sau numiţi
la inceput de tătari - cum ne informează şi Rogerius - aveau obligaţia de a
stringe şi preda la centrele indicate animalele, produsele pretinse de invadatori
şi de a judeca netnţelegerile dintre locuitori 6 1• Centrele administrative şi de
control infiinţate de tătari pe teritoriul cucerit au influenţat oarecum evoluţia
vieţii politice şi eoonomice a populaţiei ootohtone. Asemenea urme s-'au putut
păstra in organizarea vamală, care insă pot fi şi din perioada de după intemeierea
statului az.

52 G. Moisescu, Catolfcismul in Moldova pin4 la sjirşftul veacului al XIV-lea,

Bucureşti, 1942, p. 13.
53 D.I.R.C., sec. XI, XII, XIII, voi. 1, nr. 193.
54 I bidem, nr. 185 ; Hurmuzaki, voi. I�o p. 102 ; G. Moisescu, op. cit., p. 1 1
ş i urm.
55 Pentru aceşti ,.pseudo-episcopi", rolul şi atribuţiile lor, vezi Radu Con­
stantinescu, Note privind tstoria bisericii române in secolele XIII-XV, Studii şi
materiale de istorie medie, voi. VI (1973), p. 187 şi urm.
56 D.I.R.C., sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 230.
57 Ibidem.
se Şt .Ştefănescu, Intemeierea Moldovei in istoriografia româneascd p. 46. ,

59 G. Pnpa-Lisseanu, op. cit. , voi. V-VI. Cîntecul de jale de Rogerius, Bucu-

reşti, 1935, p. 33 şi 72.
60 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechime! romano-moldo-vlahilor, publicat de
Gr. G. Tocilescu, Ed. Acad. Bucureşti, 1901, p. 447--448.
61 G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 49 şi 89.

62 Istoria Romdnilor, voi. II, Ed. Acad., Bucureşti, 1962, p. 139.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
9 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPAŢI 275

Desfiinţarea de către tătari in 1241 ·a dominaţiei cumane, care la est de

Carpaţi se mai exercita intr-o formă atenuată şi distrugerea forţei de expansiune
a feudalilor maghiari spre est de Carpaţi, a dat posibilitate conducătorilor for­
maţiunilor politice româneşti, recunoscuţi de invadatori, să-şl exercite atribuţiile 1
şi să-şi consolideze autoritatea faţă de locuitori. După catastrofa din •anul 1241 1
cumanii au pierdut poziţia dominantă devenind aliaţi ai românilOl' 63, opunindu-se 1
împreună tendintelor expansioniste ale feudalilor maghiari şi organizării lor de
stat. In anul 1247 un voievod valah se afla printre cei care mergeau la reşedinţa
hanului tătar 64.
!nainte de 22 iulie 1243 papa lnocenţiu al IV-lea ştia despre cruzimile in­
spăimintătoare săvirsite de tătari in raidurile lor de pînă şi de după lupta de la
Sayo. Se mai ştia la Roma că după retragerea tătarilor din teritoriile est-carpa-,
tice populaţi\:1 autohtonă a trecut peste munţi, s-a .,năpustit cu duşmănie asupra
regatului", unde a distrus bunuri şi a ucis numeroase persoane 65. Această
situaţie indica, şi in vremea dominaţiei tătare, existenţa unor formaţiuni româ­
neşti, cu forţe militare proprii, care işi permiteau să facă incurs�Wli chiar in
regatul maghiar. Odată cu retragerea tătarilor administraţia maghiară a recuperat
teritoriile pierdute ·apropiindu-se de fostele graniţe răsăritene ale regatului. Deşi
au depus eforturi susţinute, feudalii maghiari nu au mai putut opri formaţinnlle
politice româneşti de la sud şi est de Carpaţi să-şi consolideze puterea, autonomia
şi să tindă spre independenţă. Totuşi, regele Bela al IV-lea, care deţinea şi titlul
de rege •al cumanilor, se socotea suzeran al teritoriilor de pe ambele versante ale
Carpaţilor 66• Numeroşi locuitori din Transilvania nemulţumiţi de revenirea stă­
pînirii maghiare s-au retras la sud şi la est de Carpaţi. Intre ei se aflau chiar şi
"cumanii" zişi "rebeli" 67.
Retragerea dominaţiei mongole spre răsărit a dat noi posibilităţi de afirmare
formaţiunilor politice româneşti, ln special celor din nordul Moldovei, deşi domi­
I•a\ia tatară, pe cale de dispariţie, se menţinea prin primirea la date fixe a tri­
butului 68• Regele Bela al IV-lea l-a informat ( 1 1 noiembrie 1250) pe papă că
tătarii se pregăteau să-i atace regatul care, pretindea el, era inconjurat de "dife­
rite neamuri de necredincioşi". Intre cei de la răsărit de Carpaţi ii cita şi pe
cumani şi brodnici, care deşi mai inainte ii fuseseră supuşi, deveniseră "aliaţi"
ai tătarilor 69, ceea ce denotă nemulţumirile grave ale acestor P')poare faţă de
metodele de exploatare folosite de administraţia regatului in colaborare cu bise­
rica romano-C'atolică. Informaţiile regelui Bela al IV-lea au fost confirmate in
1253 şi de misionarul Guillaume de Rubrouk 70• Intre evenimentele anului 1276,
cronicarul Toma Tusous a notat şi plingerea regelui Ottokar . al II-lea al Boemiei
că a fost atacat de vecini ajutaţi de cwnani, unguri, secui şi românt 71•
Statul feudal maghiar n-a renunţat la pretenţiile sale teritoriale asupra re­
giunilor est-carpatice şi nici biserica romano-catolică de Ia intenţia reinfiinţării
fostei eparhii a cumanilor. Papa Nicolae al I II-lea fusese informat (inainte de
7 octombrie 1279) că reşedinţa fostei episcopii (civitas de Mylco) aşemtă la .,hota-

63 Ştefan Pascu, Contribuţii la istoria românilor fn sec. XIII-XIV, Anuarul

Institutului de istorie naţională, Cluj, an. X, (1945), p. 12.
64 G. 1. Brătianu, Tradiţia fst>oricd despre intemeierea Principatelor
Romdneştf,
Bucureşti, 1945, p. 1 74.
6S D.I.R.C., sec. XI, XII, XIII, vol. 1, nr. 277.
66 N. Iorga, op. cit., p. 128.
d7 Ibidem, p. 1 3 1 .
68 Aurelian Sacerdeţeanu, Guillaume d e Rubrouk et les Roumains a u milteu
du XIII-e siecle, Paris, 1930, p. 97.
69 D.l.R.C., sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 296.
70 Aurelian Sacerdoţeanu, loc. cU.
71 N. Iorga, Acte şi fragmente, vol. I I I , p. 76 ; publicat cu data greşită de an
1260 în loc de 1276 ; Ştefan Pascu, op. cit., p. 15 ; G. Popa-Lisseanu, Continuitatea
românilor din Dacia. Dovezi nouă. Bucureşti, 1944, p. 62-63.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
278 N. GRIGORAŞ 10
-------

rele titarilor" fusese distrusă, că nu avea titular şi nici credincioşi şi de aceea

a dat dispoziţii să se facă o anchetă locală asupra veniturilor ce s-ar putea scoate
fiindcA voia să numească un episcop in fosta eparhie 72. Scrisorile pa paie adresate
intre anii 1288 şi 1301 misionarilor trimişi să predice ln ţinuturile de la est de
Carpaţi aminteau totdeauna pe cumani, români 73 şl schismatici 74, care nu puteau
fi aduşi la ascultare pentru că, Intre Transilvania şl teritoriile in C'are locuiau, se
interpuneau munţii şi codrul cel mare 75,
Informaţiile discutate lasă să se întrevadă că in 1 a doua jumătate a secolului
al XII I-lea pe teritoriul de la est de Carpaţi trăiau numeroşi români că "sti­
plnirea" tătărască era in decădere, că formaţiunile politice prestatale îşi reveni­
seră după catastrofa din 1241, că luptau pentru îndepărtarea titarilor şi totodată
se pregăteau să facă faţă expoansionismului maghiar, care. spre sfirşitul secolului
ajunsese din nou la culmile Carpaţilor 'rlsăriteni. Probabil lnsă că In sudul
Moldovei s-a menţinut, chiar pînă la mijlocul secolului al XIV-lea un rest de
stăpînire titărască sub conducerea unui oarecare Demetrius 7�
In anul 1289, spre "hotarele tătarilor", deci Ia răsărit de Carpaţi, s-a orga­
nizat o expediţie a baronilor maghiari, sub pretextul urmăririi unor fugari
cumani n. Pentru că puterea formaţiilor politice est-carpatice crescuse, nu se ştie
dacă expediţia a depăşit intenţiile de organizare. Papa Nicolae al IV-lea avea
numeroase informaţii despre romAni 78. Cronicarul Ottokar de Styria a consemnat
că fn februarie 1308 regele Ladislau a trimis la curtea unui voievod român de
peste munţi pe Otto de Bavaria, candidat l'a tronul regatului maghiar, dar acesta
reuşind să scape · din inchisoarea voievodului român a ajuns la curtea principelui
Gheorghe al Haliciului, cu care se lnrudea. Voievodul român de dincolo de munţi,
probabil de la est de Carpaţi, a cărui ţară se numea a "românilor" este denumit
de cronicar "domn" (konig), deci mai mare ca ceilalţi voievozi 79•
Spre sfîrşitul secolului al XIII-lea şi inceputul celui următor se constată
o invwrare a vieţii economice in mai toate regiunile locuite de români. Dezvol­
tarea comerţului genovez prin Vicina, trebuie neapărat pusă in legătură cu exis­
tenţa unei populaţii româneşti şi a unor , formaţiuni statale in Dobrogea ao, in
şesul sud-carpatic şi in sudul viitorului stat romAnesc de la est de Carpaţi 8 1 •
Oficialităţile m'dghiare a.u trimis cancelariei papale ln anii 1314, 1319, 1325, 1327
şi 1334 informaţii ample despre schismaticii, ereticii şi tătarii 82 de la est . de
Carpaţi, care făceau incursiuni In regat şi-i îndemnau pe românii din Transilvania
să se răscoale 83. f Datorită aşezării sale geografice voievodatul romAn din nordul

n D.I.R.C., sec. XIII, voi. Il, nr. 238.

73 Ibidem, nr. 341.
74 Ibidem, voi. 1, nr. 5 şi 13.
75 N. Iorga, Istoria Romdnilor, voi. III, p. 138.
76 Şerban Papacostea, op. clt., p. 54-55.
n D.I.R.C., sec. XIII, vol. Il, nr. 354.
78 Ştefan Pascu, op. cit., p. 16 "Valachi ubicumque existentes".
79 Em. Grigorovitza, Romdnif. in monumentele lUerare germane medievale.
Bucureşti, 1901, p. 21-36. Vezi însă Emil Lăzărescu, Despre voievodatul romdntlor din
1307-1308 amintit fn cronica lui Ottokar de Styrla, extr. din Analele Academiei
Romdne, Mem. secţ. tst., seria a III-a, tom. XXVII (1945), p. 5-8, care susţine
că acest voievod ar fi fost in Maramureş ; I. Minea, Informaţiile româneşti ale
cronicii lui Jan Dlugosz. Iaşi, 1926, p. 12 ; Istoria Romdnlei, voi. Il, Edit. Acad.,
Bucureşti, 1962, p. 163-164 ; N. Iorga, op. cit., p. 152, credea că Otto de Bavaria
a fost trimis in Ţara Românească şi de aici a trecut prin Moldova ajungind la
Halici ; Adolf Armbruster, Romdnit In cronica lui Ottokar de Styria ; o noud inter­
pretare, Studii, tomul 25 (1972), nr. 3, p. 472 şi urm. susţine că Otto de Bavaria
a fost inchis in Făgăraş.
ao Const. C. Giurescu, op. cit., p. 113-116.
a 1 Istoria României, voi. II, p. 162.
82 D.I.R.C., sec. XIV, voi. I, nr. 199.
n N. Iorga, op. cit., p. 180.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
11 ORGANIZAREA ROMANU.OR LA ES T DE CARPATI 277

regiunilor est-carpatice fiind prea puţin af7 ctat de incursiunile tltare şi maghiare
f
şi-a putut consolida organizarea şi puterea CroniC'arul Jan Dlugosz a reţinut că in
anul 1325 voievodul romAn de alei a trimis un corp expediţionar in ajutorul
regelui polon aflat in conflict cu margraful de Brandenburg "· Nu este imposibil
ca voievodul venit in ajutorul regelui polon să fie acelaşi care Jn 1308 1-a ţinut
în captivitate pe Otto de Bavaria es.
Acţiunile ofensive ale romAnilor de la est de Carpaţi, din anii 1314 şi 1334
impotriva feudalilor maghiari, indică forţa de care disp.uneau. Atacînd primii,
romAnii au IIJrmărit să deruteze pe feudalii maghiari de la planurile lor iniţiale,
obligindu-i să le amine. Misionarii şi personalul bisericii romano-catolice au depus
eforturi, apelind şi la aparatul de stat maghiar ca să poată incasa contribuţii
exagerat de mari în bani şi dijme de la noii convertiţi. Lăcomia clerului romano­
catolic cauza grave nemulţumiri in rindurile populaţiei. Regii maghiari s-au văzut
nevoiţi să intervină la papă ca să tempereze zelul misionarlor sli.
La 8 mai 1328 papa Ioan al XXII-lea işi sfătula misionarli să niiJ pretindă
�dijmele intregi de la noii convertiţi", fie cumani, români "sau foşti credincioşi",
pentru că aceştia, neobişnuiţi cu asemenea contribuţii, susţineau că sint indemnaţi
să treacă la catolicism doar pentru a li se lua bunurile. De asemenea, numeroşi
locuitori, care doreau să se convertească la catolicism, din cauza contribuţiilor
ce li se pretindeau, îşi schimbaseră intenţia 86• Papa Ioan al XXII-lea reamintea
arhiepiscopului de Strigoniu (4 octombrie 1332) că episcopia Milcoviei, care făcuse
parte din "ţinuturile tătăreşti"... fuste ale regatului maghiar", fusese distrusă de
tătari, iar bunurile ei insUŞite ,.de puternicii acelor părţi". Papa credea că eparhia
se putea reinfiinţa şi recupera chiar bunurile, dacă se numea episcop Vitus de
Monteferro, capelanul regelui Cilrol Robert 87• Numirea s-a făcut, dar nici una
din promisiuni nu a fost îndeplinită 88, cu toate că regele maghiar era convins
că noul episcop va putea recupera bunurile fostei episcopii - pe care incă o
considera ca o feudă a regatului - de la cei care le .,uzurpaseră" 89•
Inainte de 17 ianuarie 1339 regele Carol Robert il inf.ormase pe papa Be­
nedict al IX-lea că era obligat să ducă lupte continJUi cu "păginii şi schismaticii"
din regiunile vecine regatului său (se referea in special la regiunile est-carpatice),
din care cauză ·avea puţine clipe de răgaz. Mai recalcitranţi păreau "schismaticii"
care părăsiseră biserica romana-catolică 90• Carol Robert se referea . direct la
locuitorii de la est de Carpaţi, convertiţi cu forţa la catolicism, care după des­
fiinţarea episcopie! cumanilor şi alungarea clerului catolic, reveniseră la orto­
d'>xism. Impotriva acestora papa a aprobat organizarea unei cruciade şi a acpr­
dat indulgenţele obişnuite ostaşilor, C'are ar fi căzut pe cîmpurile de luptă sau
ar fi decedat ulterior din cauza rănilor 91.
Reluind ideea înaintaşului său, inainte de 29 martie 1347, regele Ludovic 1
il informase pe papa Clement al V-lea că episcopia catolică de 11'1 est de Carpaţi
fusese distrusă, iar moşiile şi celelalte bunuri ale ei "cotropite de puternicii din
acele părţi" (ab potentibus illarum partium). Regele susţinea că Episcopia se
putea totUŞi reinfiinţa dacă se numea episcop augustinul Toma Nympti 92, dar
era nbsolut necesar sprijinul militar al regelui maghiar, deoarece altfel condu­
cătorii formaţiunilor est-carpatice nu puteau fi convnşi să-1 accepte 93•

" Jan Dlugosz, op. cit., col. 989-990.

85 1. Minea, o p. cit., p. 12, nota 3.
B6 D.I.R.C., sec. XIV, voi. II, nr. 503.
87 Ibidem, vol. III, nr. 110. In locul episcapiei cumanilor distrusă de tătari
in 1241, s-a înfiinţat episcopia Milcoviei.
ee G. Molsescu, op. cit., p. 31.
&9 Ibidem, nota 1 .
90 D.l.R.C., sec. XIV, voi. I I I , nr. 543.
91 Ibidem, vol. IV, nr. 145.
92 Ibidem, nr. 513 ; G. Moisescu, op. cit., p. 33-34 şi notele.
93 Aurelian Sacerdoţeanu, Marea invazie t4tar4 şi sud-estul european, Bucu­
reşti, 1933, p, 72.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
278 N. GRIGORAŞ 12

1 D i n cauza noii orgamzar1 d e stat, i ntrodusă în Transilvania ş i Maramureş

de feudalii maghiari după retragerea tătarilor cum şi datorită propagandei mi­
sionarilor bisericii romano-catolice, unele grupe de români transilvăneni au inceput
/
să se deplaseze in teritoriile de la est de Carpaţi 94 ln anul 1279 papa Nicolae al
III-lea a dat dispoziţii clerului şi autorităţilor civile din regatul maghiar să dea tot
sprijinul legatului său, care primise instrucţiuni să al.unge din ţară pe locuitorii
,.schismatici", adică de rit ortodox. Sinodul convocat în acelaşi an la Buda
a hotărît ca preoţilor ,.schismatici" din Transilvania să nu li se mai permită /
r
oficierea serviciilor religioase şi nici accesul in bisericile cultului lor 95, Datorită!
unor asemenea măsuri, cc1re evident nu s-au putut aplica, deoarece întinse ��
<-rau ameninţate cu depopularea, unii români, care-şi vedeau ameninţată credinţa ş
bunurile materiale, sever dijmuite, au luat calea pribegiei, indreptindu-se spr

1
răsărit. Dar, la est de Carpaţi au venit şi s-au aşezat şi români ,.din . miazăzi..
din Valahia cea deschisă spre Moldova şi poate şi din acea parte a DunărW und­
lntemeiaseră Asăneştii statul româno-bulgar '6• Emigranţii aşezaţi la est de CarP'a
au sprijinit puternic populaţia autohtonă ca să poată rezista intenţiilor de cucerir
ale feudalik>r magh�c1ri şi să restringă activitatea misionarîlor catolici.
La mijlocul secolului al XIV-lea, la est de Carpaţi şi biserica, instituţie de
bază a oricărei formaţiuni statale de tip feudal, depăşise stadiul primitiv de orga­
nizdre 97, viaţa religioasă fiind nemijlocit .aegată de formele de stat feudale, pe
care le-a sprijinit 98. Potrivit concepţiei şi realităţilor timpului, nici un şef de
formaţiune politică locală nu se putea dispensa de sprij inul bisericii. Nu avem
informaţii despre organizarea bisericii ortodoxe din regiunile est-carpatice, Ina­
inte de secolul al X I I I-lea. Totuşi in părţile nordice ale Transilvaniei exista o
episcopie, infiinţată, probabil între 16 mai 1204 şi 3 mai 1205 99, fapt dovedit de
un act care ar indica vechimea bisericii ortodoxe organizate, anterioară pătrun­
derii mc1ghiarilor. ln schimb, in secolul al XIII-lea, biserica romano-catolică a
depus, fără succes, eforturi susţinute pentru combaterea şi lichidarea "schismei
greceşti" în regiunile est-carpatice 100.
--I'<!Q.a Grigore _al IX-lea. la 14 noiembrie 1234, a propus şi imputernicit epis-
1 copul local ca să-şi aleagă un vicar dintre cunoscătorii limbii şi obiceiurilor
' populaţiei autohtone 10 1. Din scrisoarea aceluiaşi papă sîntem informati şi des­
pre existenţa unei organizaţii bisericeşti ortodoxe la est de Carpaţi administrată
şi condusă de episcopi, susţinuţi, im i?,O triva ierarhiei romano-catolice, de condu­
/
cătorii formaţiunilor politice locale. Din cauza ace'dSta misionarii bisericii ro­
mano-catolice nu obţineau rezultatele dorite, cu toate că erau sprijiniţi de auto­
lritatea şi forţa puternicului stat feudal maghiar, astfel că "pseudo-episcopii" locali,

94 Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 29 ; D. Onciul,

op. cU., p. 63.
95 Augustin Bunea, Incercare de istoria Românilor pînă fn 1382, Bucureşti,
1912, p. 199.
96 D. Onciul, op. cit., p. 64-65.
97 Dr. Marin Popescu Spineni. Românii în istoria cartografiei pînă la 1600,
1, Bucureşti, 1938, p. 74-75 ; G. 1. Brătianu, Vicina et Cetatea Albă, Bucureşti,
1935, pl. V ; C. Racoviţă, Inceputurile suzeranităţii polone asupra Moldovei (1387-
1 482), Revista istorică română, voi. X (1940), p. 306 şi urm. ; Const. C. Giurescu,
op. cit., p. 242-246, 308-310, 315-320.
98 N. Iorga, Condiţiile de politică generală in care s-au intemeiat bisericile
româneşti in veacurile XIV-XV, Analele Academiei Rnmâne, Memoriile secţiei
istorie, seria a 11-a, tom. XXXV, (1912-1913), p. 387-388. Vezi insă Paul Henry,
Les eglises de la Moldavie du Nord des origines a la fin du XVI-e siecle, Paris,
1930, p. 28-29 ; N. Grigoraş, op. cit., p. 15 şi urm.
99 D.I.R.C., sec. XI, XII şi XIII, voi. 1, nr. 230.
100 N. Iorga, Studii şi documente, voi. 1-11, p. XIV.

101 D.I.R.C., sec. XI, XII, XIII, V'll. 1, nr. 230.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
13 ORGANIZAREA ROMANILOR LA :EST D E CABPATI 279

cu sprijinul cnejilor şi voievozilor şi-au putut continua activitatea m.jScrisoarea

papală din 14 noiembrie 1234 se referă la episropli existenţi la est de Carp'aţi,
dar nu se poate şti dacă teritoriul locuit de români fusese organizat in eparhii,
deşi formaţiunile statale locale nu se puteau dispensa de oameni investiţi cu o
·autoritate bisericească, care să facă faţă susţinute! propagande romane-catolice.
S-a afirmat că in Maramureş existau mănăstiri întemeiate "a tempore immemo­
rabili" 103, (menţiuni avem încă din secolul al XII-lea), dar sub presiunea bisericii
roman'>-catolice, susţinută de stat, numărul lor s-a redus, iar călugării nevoiţi să
le părăsească au trecut la est sau la sud de Carpaţi.
Documentele moldoveneşti din secolul al XV-lea menţionează un număr foarte
mare de mănăstiri dispărute 104, ceea ce dovedeşte existenţa !•a est de Carpaţi
a unei biserici organizate, încă din perioada în care teritoriul viitorului stat al
Moldovei era împărţit în mai multe formaţiuni politice. Asemenea mănAstiri,
unele dispărute in secolul al XV-lea, evident că fuseseră întemeiate cu sprijinul
material al şefilor formaţiunilor politice locale, de oamenii lor, care le-au acor­
dat ajutoare materiale ca să se poată susţine şi activa. Clerul trăitor in vechile
mănăstiri moldoveneşti, în care se adăposteau şi ierarhi veniţi in vizite canonice
de la mari depărtări, a sprijinit activ eforturile de stăvilire •a propagandei misio­
narilor catolici, care de obicei precedau intervenţiile armate ale feudalilor ma­
ghiari. Activitatea lor a f.ost mult uşurată şi de comportarea brutală şi lăcomia
membrilor clerului misionar romane-catolic, care a ingrijorat profund pînă şi pe
regii maghiari 105, fiindcă şi in Transilvania saşii despuiaţi de bunurile lor mate­
riale s-au răsculat in 1277 şi au distrus pînă şi catedrala din Alba-Iulia 106. Altă
răscoală, avînd aceleaşi ca uze, este menţionată in anii următori 107• Tot datorită
exploatării şi teroarei exercitată în Transilvania de biserica romano-cat.olică, nu­
meroşi saşi au emigrat şi s-au stabilit în Moldova.

Cele mai vechi aşezări urbane est-carpatice şi rolul Zor la intemeierea nou­
lui stat românesc. Datorită dezvoltării forţelor de prod•ucţie, a noilor relaţii so­
ciale şi creşterii numărului locuitorilor, la est de Carpaţi, încă din secolul al
XIII-lea s-a manifestat o cerere crescîndă de bunuri de consum, de bunuri
manufacturate in general. lniţi•al circulaţia şi schimbul acestora s-a făcut de
localnici, ceea ce arată că /procesul de feudalizare evoluase nu numai in direcţia
relaţiiLor agrare, dar şi în al n•aşterii şi evoluţiei centrelor in care se putea face
schimbul şi prelucrarea bunurilor manufacturate 108./
Cind au pătruns şi s-au aşezat in regiunile est Carpatice imigranţii de alte
n'dţionalităţi au găsit centre locuite de meseriaşi şi negustori autohtoni in care
se făcea schimb periodic de bunuri. G_a_Jj:a _!!SLUtică a �osmografului Catalan An­
gelino Dulcert din 1339 şi alte informaţii -Indică la est de Carpaţi existenF! de
centre urbane, întemeiate probabil spre sfirşitul secolului ·al XIII-lea, c�,
102 G. Moisescu, op. cit. p. 24. Pentru propaganda misonară romano-catollcă
,

vezi şi C. Andreescu, Aşezări jrancfscane la Dundre şi Marea Neagră In sec.

XIII-XIV, Cercetări istorice, an. VIII-IX (1932-1933), nr. 3, p. 155, 160.
103 Al. Filipaşcu, op. c it., p. 41 ; Victor Splnei şi Gabriela Coraliuc, Date noi
cu privire la circulaţia unor obiecte dtn secolele XII şi XIII, StudU şi cercetclri
de istorie veche şl arheologie, Tom. 27, nr. 3 (1976), p. 359-330.
104 N. Grigoraş, op. cit., p. 20 şi urm.
10s D.I.R.C., sec. XIV, vol. Il, nr. 503.

106 Ibidem, sec. XIII, voi. Il, nr. 202.

107 Ibidem, nr. 288.

108 Asupra aşezărilor cu caracter urban din Moldova vezi Const. C. Giurescu,
C. Giurcscu, Tirguri sau oraşe şl cetăţi moldovene, p. 380 ; N. Grigoraş, Dregătorii
tirgurilor moldoveneşti şi atribuţiile Zor, Iaşi, 1941.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
280 N. GRIGORAŞ t 4
------ -------------- -- �
-- ----

Siretul 109, poate chiar Suceava, Roman, Tg. Neamţ şi Cotnar in /are se făcea
ccmcrţ cu · negustori din Genova, P·isa, Veneţia 1 10 şi din Transilvania.
Conducătorii fonnaţiunilor statale locale au putut •asigura viaţa, bunurile
negustorilor, meseriaşilor şi garanta desfacerea mărfurilor in condiţii normale.
Negustorii timpului îşi transportau mărfurile dintr-o localitate in alta cu animale
de povară, căruţe sau bărci, organizaţi in caravane apărate de oameni înarmaţi.
Centrele in C'are făceau popas au devenit aşezări e: u caracter de schimb permanent,
unde negustorii, meseriaşii şi cumpărătorii se intilneau la date fixe. Unele din ele
deveniseră reşedinţele voievozilor, fiind căutate in special de negustori şi mese­
riaşi, pentru că in ele locuiau şi erau frecventate de cumpărători mai numeroşi.
Drumul de tranzit comercial internaţional care traversa MoldoV'a 1 1 1 de la
Nord la Sud, parcurs încă din veacul al X I I I-lea de caravanele negustorilor de
diferite naţiOnalităţi, din oraşele llanseatice, polone etc. a contribuit la dezvoltarea
viitoarelor centre urbane est-carpatice şi la incheierea de tranzacţii comerciale cu
localnicii. Saşii de exemplu, s-au aşezat încă de la inceputul secolului al XIII-lea
in centrele cu caracter urban din Moldova, foste reşedinţe voievodale şi au format
pînă in secolul al XVI-lea colonii, ca in Baia, Suceava, Cotnari, unde au reuşit să-şi
impună tempor�r şi forme p�oprii de organizare. Dar trebuie subliniat că �nsă_şi
denumirea de tn:Q�ată � ă nmele centre de desfacere a produselor şi mărfurilor
sintl:reaţ1a localnicilor 112. n istoria teritoriului est-carpatic a fost deci o peri-
oadă de timp, in care pulaţia grupată în formaţiuni cu caracter prestatal, a 'l
avnt centre de schimb, "tîrguri", adică locuri în care se adunau periodi c mese­
riaşii şi negustorii in care unii s-au şi putut stabili. In apropierea fiecăruia ase­
menea centru se putea afla şi reşedinţa voievodului, cu cetăţuia - locul întărit
....- in care se retrăgeau în caz de primejdie şi unii dintre ei.
In a doua jumătate a secolului al XIII-lea, deci după năvălirea şi retrage­
rea tătarilor, asemenea aşezări nu reprezentau decît un inceput de viaţă urbană,
dar se aflau intr-un pii')ces ireversibil, de continuă dezvoltare. Tnfonnat din ra­
poartele misionarilor săi despre situatia de la est de Carpaţi, Papa Clement al
VI-lea (1342-1352), a aprobat ca regele maghiar să infiinţeze pe teritoriul viito­
rului stat al Moldovei biserici parohiale. să sprijine convertirea la catolicism a
schismatlcilor, cumanilor şi tătarilor, urmind in schimb să ia in stăptnlre oraşele,
cetăţile şi satele pe care le-ar fi cucerit de la schismatici şi necredincioşi 113• Pri­
vilegiul comercial din 6 octombrie 1408 menţionează oraşele : Suceava, Iaşi, BaCău,
Bara, Trotuş, S1ret, DoroHo1, Cem!u1}.Hotin, Tg. Neamţ, Roman şi Birlad 1 14. Dintre
acestea, Baia, Siretul, Suceava, Piatra lui Crăciun 115, Romanul, Iaşii şi Hirlăul
sînt atestate documentar in prima şi o doua jumătate a secolului al XIV-lea. In-

109 N. Grămadă, Vicina. Izvoare cartografice, Codrul Cozminulut, an. I (1924),

(p. 442 şi unn. ; Istoria Romdniei, voi. II, p, 164 ; N . Grigoraş, Despre oraşul mol­
dovenesc In epoca de formare a statului feudal, Studii şt cercet4rl Istorice. Istorie,
an. XI (1960), fasc. 1, p. 86-87 ; Ştefan Ştefănescu, op. cit., p. 48-49 ; Şt. Olteanu,
Problema genezei oraŞUlui medieval in lucrlirl recent apdrute in ţările vectne,
Studii, an . XVI (1963), nr. 37 şi Şt. Olteanu şi Constantin Şerban , Meşteşugurlle
fn Ţara Romdneasc4 şi Moldova în evul mediu, Ed. Acad., Buc., 1969, p. 63-1 1 1 .
no Ştefan Pascu, op. cit., p . 15.
11 1 P. P. Pan·aitescu, Drumul comercial al Polontef la Marea Neagră in evul
mediu, voi. Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi socială, Bucu­
reşti, 1947, p. 107 şi urm. Vezi de acelaşi autor şi studiul, De ce au fost Ţara
Romdnească şi Moldova ţiiri separate '!', p. 131 şi urm.
1 12 N. Grigoraş, op. cU., p. 87.
113 Hurmuzaki, voi. 1 , p. 24.
2
1 14 M. Costăchescu, Documente moldoveneşti inainte de Ştefan cel Mare, vol. II,
Iaşi, 1932, p. 630-633. Despre Birl•ad şi vechimea lui vezi P. P. Panaitescu, Diploma
bîrlădeană din 1 1 34 şi hrisovul lui Iurg Korlatovici din 1314, Revista istoricii
română; an. II (1932), p. 53 şi urm.
11s Radu Manolescu, Campania lui Sigismund de Luxemburg In Moldova
(1935), Analele Untversftc'lţti din Bucureşti, seria ştiinţe sociale, istorie, an. XV
(1966), p. 66.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
15 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPATI 281

1408 1 16. Ina­

discutabil că şi celelalte fuseseră întemeiate cu mult inainte de anul
intea tuturor acestor aşezări cu caracter urban, cea mai veche a fost Cetatea
Albă, denumită de tătari Akkerman , iar de slavi Bielgorod, Ma;upâlCIUn'pOv (Cetatea
Neagră) de bizantini care i-au mai zis şi Aan:p6:Ktm"Tpov (Cetatea Albă) m, men­
ţionată documentar Intre anii 940-965 1 18. La extremitatea nordică a viitorului
stat romAnesc in anul 1310 este amintit Hotinul ca reşedinţa a unui episcop
catolic 119.

�
Yechlmea aşezării urbane de la Baia este dovedită In primul rind de sigiliu,
care, după caracteristiclle ce prezintă;- pare a fi fost executat in a doua ] Uiii�Uit q
a secolului al XIII-lea sau la începutul celui următor. Cea mai veche imprimar
.
f
păstrată a sigiliwuCcÎraşului Baia o avem pe un document din mai 1421 12o, Import
tanţa, rolul, vechimea şi numele oraşului este atestată şi •efe ex ecUţia, emblema
şi cuprinsul inscripţiei sigiliului, care e limba latină, săpată In caractere gotice
minuscule. Inscripţia sigiliului are următorul cuprins : Sigillum capltaUs cfvitatts
Moldaviae terrae Moldaviensis (Sigiliul Moldovei, oraşul de frunte al Ţării Mol­
dovei). Ca emblemă sigiliul are un cerb cu capul desfăcut de trup şi cu crucea1
intre coarne. Epitetul capitalfs din inscripţie, indică vremea in care oraşul s-a \
numit Moldova după numele apei pe care este aşezat şi fusese capitala unei ·

l
formaţiuni statale cu acelaşi nume precum şi reşedinţă episcopală. Un Alexandru
Moldaovlcz ·adică din Moldova (a se inţelege Baia) este amintit ca martor intr-un 1
document din Liov, din anul 1334 121. Cronica breviter scripta menţionează că
în decembrie 1467 Baia era încă denumită "Die Mulda eyn haubstat Muldner
land" (Moldova, o capitală a Ţării Moldovei) 122.Oraşul Bala este numit Moldova
şi in hărţile lui Iacob Essler şi Georg Ubelin, publicată in 1513 ca şi In 1541 in
harta lui Relchersdorter 123. Alexandru Lăpuşneanu i-a informat pe locuitorii ora­
şului Bistriţa din Transilvania, că Baia, in limba germană se numea Moldova 124•
Denumirea de Moldova dată Băii este concludentă in sensul că a fost cen-1
trul administrativ, politic şi economic al populaţiei aşezată pe valea riului eul
acel·aşi nume. Aici, probabil înainte de 1300, a putut fi centrul militar, capitala'
unui voievodat, unul din cele mai puternice de la est de Carpaţi. Oraşul Moldova,
sau Baia, cum s-a numit mai tirziu, ca centru al unei organizaţii statale sau al
unei confederaţii politice locale, nucleul din care mai apoi s-a putut dezvolta
viit.orul stat., nu •a fost un caz izolat şi poate fi dat ca exemplu al unei stări de
fapt cu caracter aproape general existent la est de Carpaţi.
Al doilea centru urban de la est de Carpaţi menţionat în a doua jumăt'-dte \
a se..:.:»lului al XIV-lea a fost Suceava 12�,. întemeiată pe locul unei aşezări .<facice.
Că exista ca aşezare în timpul în care Dacia era provincie romană o dovedesc

1 1& Const. C. Giurescu, Tirguri sau oraşe şi cet4ţi moldovene, p. 191 şi urm.
1 17 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cet4ţif Albe, p. 23-30 ; C. C. Giu·
rescu, op. cft., p. 200-201 ; Const. C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria româ­
nilor, 1, p. 245-246.
1 18 Const. C. Giurescu şi Dinu Giurescu, op cit., p. 245. .

119 I bidem, p. 247.

120 E mil Virtosu, Din sigilografia Moldovei Şi a Ţdrit Româneşti, D.I.R., In­

t roducere, voi. I I , p. 465 ; D. Ciurea, Nof contribuţii la istoricul oraşului Bata,

Studii şf cercetări ştiinţifice, seria III, tom. VI (1955).
12 1 I . Nistor, Die Moldauische Anspruche auf Pokutien. M it einer kartenskizze,
Wien, 1910, p. 22.
122 C. Chiţi mia, Cronica lut Ştefan cel Mare, BucureşU, 1942, p. 38.
123
,,Arhiva istorică a RomAniei", publicată de B. P. Hasdeu, tnm. I� o p. 178-179.
124 N. Iorga, Documente româneşti din Arhivele BlstrCţri, I, p. LXI.
125 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 277, 278-279.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
282 N. GRIGORAŞ 16

monedele romane găsite aici 126• Suceava a avut probabil un sigiliu asemănător
cu cel al BAii, adică cu legenda in limba latină m, bineinţeles insA cu o emblemA
proprie 127. Cetatea Sucevei roj)o,l;t eo�t1rsir este amintită deabia la 10 februarie 1 388.
Cercetările arheologice făcute intre anii 1967-1968 Ungi biserica Sf. Dumitru
din Suceava au adus o nouă dovadă care atestA alei vechimea unei aşezări cu
caracter urban. Deşi arheologii care au făcut săpături consideră ci edificiul des­
coperit intre turnul clopotniţă construit de Alexandru LApuşneanu şi actuala bise­
rici Sf. Dumitru din Suceava, ctitorie a lui Petru Rareş este din sec. al XIV-lea 129,
prima biserică descoperită aici a fost o bazilică ou transept, peste care s-a înălţat
una in plan triconc, probabil biserica cu hramul Sf. Dumitn.J, ctitoria lui Ştefan
cel Mare, la care se referă Grigore Ureche uo, care s-a dArimat şi a fost apoi
reconstruită de Petru Rareş. Biserica de la Sf. Dumitru, cea mai veche, cu transept
şi două turnuri la vest, avea rravele despărţite prin stilpi pătraţi. In Transilva- 1
nia asemenea biserici s-au construit la Alba Iulia (catedrala), apoi biserica mă- 1
năstirii Cirt.a, biserica Sf. Bartolomeu din Braşov ş.a. Toate au fost înălţate către i
mij locul secolului al XIII-lea, iar planul lor a fost adoptat după al bisericii
mănăstirii Cirţa. Ca tip bisericile cu transept apar in Franţa încă la mijlocul
secolului al XII-lea 131, deci acest edificiu bisericesc a putut fi construit de saşii
catolici care in secolul al XI II-lea au emigrat la est de Carpaţi. In felul acesta
se verifică informaţia din 14 noiembrie 1234 primită de Papa Grigore al IX-lea
CQ la est de Carpaţi se înălţau biserici; se construiau cetăţi şi se întemeiau
oraşe 132. Biserica cu transept de la Sf. Dumitru Suceava poate fi pusă in legă­
tură şi cu aprobarea dată de Papă •arhiepiscopului de la Gr<m in 1234 ca să
meargă în Ţara Brodnicilor şi in părţile vecine, pentru a sfinti preoţi şi zidi
biserici 133•
Oraşul Siret este menţionat documentar, pentru prima oară in anul 1334 13•,
iar a doua Offi:ă in anul 1340 cind se afla în teritoriul de sub dominaţia tătară m.
De asemenea este amintit şi in anul 1352 cu prilejul trecerii regelui maghiar
Ludovic 1 spre Polonia 1 36. Eliberat de sub tătari, Siretul a putut deveni capitala
unei formaţiuni statale de pe valea rîului cu acelaşi nume. Cercetările arheologice
au indicat că Siretul s-a intemeiat pe o veche aşezare in care s-au găsit monede
romane şi resturile unei vechi cetăţi medievale, deşi s-ar putea presupune că
acest centru urban s-a intemeiat in veacul al XIIJ.:lea, mai precis anterior anu­
lui 1241 137.

126 Mircea D. Matei, Contribuţii arheologice la istoria oraşului Suceava, Bucu­

reşti, 1963, p. 26.
127 D. Ciurea, op. cit., p. 161, nota 12.
m M. Costăchescu, Documente moldoveneşti inainte de Ştefan cel Mare,
vol. Il, Iaşi, 1933, p. 604.
129 Mircea D. Matei,Al. Rădulescu, Al. ArtirrYJn, Bisericile de piatră de la
Sj. Dumitru din Suceava, SCIV, tom. 20 ( 1969), nr. 4, p. 541-555.
130 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. a II-a ingrijită de P. P.
Panaitescu, Bucureşti, 1958, p. 1 15.
13 1 Virgil Vătăşianu, Istoria artelor feudale în ţările române, vol. 1, Edit.
Acad., Bucureşti, 1959, p. 44. Un asemenea edificiu nu poate fi incadrat in cele
de tipul numit "al crucii" libere din sec. al VI-lea. (Mircea D. Matei şi colabo­
ratorii, op. cit., p. 544, nota 10, ci între cele de tipul basilicilor cu transept.
132 Documente privind istoria României. C. Transilvania, sec. XI, XII, XIII,
vol. 1, nr. 230.
133 C. Moisescu, Catolictsmul în Moldova pînii la sfîrşitul sec. aZ XIV-lea,
Bucureşti, 1942, p. 13.
13( Const. C. Giurescu, op. cU., p. 278.
135 G. Moisescu, op. cit., p. 87, nota 2.
136 Const. C. Giurescu. op. cU., p. :f1u.
137 Ibidem, p. 278.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
 17 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPATI 283

Siretul a fost şi capitala Moldovei, iar din anul 1370 reşedinţa unei episcopii
romano-catolice. O tradiţie locală, care nu se poate verifica documentar, atribuie
presupusului voievod Sas fixarea in Siret a capitalei Moldovei şi construirea aici
a unei biserici şi a unei cetăţi 138.
Deci, către mijlocul secolului al XIV-le'a, in nordul Moldovei au putut exista
trei formaţiuni statale cu centrele i �
Baia, Siret şi Suce§lY'a, oraşe care ca ve­
chime au precedat data intemeierii s atului Moldova 139• Prima etapă a încercării
de unificare a acestor formaţiuni statale pare a fi pornit din Baia, cum ne explică
intinderea vechii denumiri a oraşului asupra viitorului stat, iar a doua a dus
la inglobarea formaţiunii statale cu centrul în Siret, unde a rămas şi capitala
ţării pînă in jurul anului 1388.
S-ar părea că Romanul, ca şi celelalte oraşe amintite, a fost intemeiat in
secolul al X I I I-lea, dar nu pe vatra de astăzi a actualului oraş ci pe stinga Sire­
tului, pe locul care se numea in secolul •al XVII-lea, Smedorova ( = Smedru, adică
Sf. Dumitru) 140• Ulterior, către sfirşitul secolului al XIV-lea, din cauza drumului
comercial, care de la Şcheia, trecea pe dreapta Siretului şi apoi se îndrepta spre
Moldova, iar prin vadul de la Dragomireşti spre Bacău, o parte din locuitorii
vechii aşezări din stinga Siretului s-au mutat în vatra actualului oraş. Inainte
de 30 martie 1392 domnitorul Roman I a dispus să se construiască in apropierea
vadului amintit o cetate. Documentul din 30 martie 1 392 are următoarea men­
ţiune : or N4W.MH ropoA,"k or .PoM4N4 GomoA,ir (in cetatea noastră a lui Roman Vole­
vod) 141. Denumirea vechii •aşezări de Smedorova este consemnată mai intii de
Grigore Ureche după aceea de Dimitrie Cantemir 1 42 şi apoi păstrată pină in ziua
de astăzi (hodies Smedorova incolis dictum) 143• Documentul din 30 martie 1392
nu indică neapărat că Roman I a intemeiat oraşul, care putea exista in apropie­
rea cetăţii , care a dat mai multă siguranţă locuitorilor noului centru urban.
Cetatea lui Roman I, cum relatează Bonfinius avea întărituri de lemn şi şanţuri 144•
Tra�a descAJecatului" Moldo�i, prelucrată de autorul cronicii molc:Lo-ruse
relatează că Dragoş Vodă după vliiarea zlmbrolul ar fi ajuns cu oamenii săi pfnă
la margine'"d teritoriului prin care rătAceau tătarli. Pe locul unde a fost ucis zim­
brul, la ieşirea din apa Moldovei, Dragoş ar fi intemeiat primul oraş, adică
Romanul şi mai apoi Baia 145• Evident insă că Dragoş nu a întemeiat nici una
din aceste aşezări, pentru că existau. Interesant ni se pare insă faptul că tradiţia
inseratăin cronica amintită. C'd vechime dă pri.oritate Romanului asupra Băii.
Vechiul sigiliu al oraŞUlui Roman, ca şi al Băii, are legenda in limba latină,
(')cu
gotice majuscule. Cuprinsul legendei e următorul : S< igill>um clvium de foro
Romani (Sigiliul cetăţenilor din oraşul Roman) 146•
L- Este interesant de reţinut că legenda sigiliului oraşului Sibiu, distrus după
catastrofa din anul 1241 şi reamintit în izvoare de-abia în jurul anului 1280, are

138 Simion Florea Marian, Tradiţii populare române din Bucovina, Bucureşti,
1945, p. 64-73.
139 Al. Lepedatu, Cetatea Sucevef. Notiţă istoricii la traducerea lucrl1rli luf
K. A. Romstorfer, Bucureşti, 1913, p. XIX ; Const. C. Giurescu, op. cit., p. 278-
279 şi bibl iografia.
1 40
N . Grigoraş, Cetatea "Smedorova" şi Cetatea Nouă (Novograd) de la Ro­
man, in Omagiu lui P. Constantinescu-Iaşi, Ed. Acad., Bucureşti, 1965, p. 240
şi urm.
14 1 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, voi. I, nr. 2.
142 Grigore Ureche, op. cit ., p. 106.
1 43 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ed. Acad., Bucureşti, 1973, p. 74.
144 Bonfinius, Rerum Hungaricarum decades, Coloniae, 1690, col. 2.
145 Cronicile slavo-romdne din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan. Edi­

ţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Edit. Acad., Bucureşti, 1959, p. 156

şi 160.
146 Em. Vîrtosu, op. cit., p. 476.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
284 N. GRIGORAŞ 18

următorul conţinut : "Sigillum [ivium de Cibino (Sigiliul cetăţenilor din Sibiu) 147,
deci similară cu a RomanuluJ.. JCeea ce ar indica reloaţiile dintre aceste două centre
incă din secolul al XIII-lea.fin sprijinul vechimii Romanului ar veni şi o tra di ţie
păstrată de comunitatea armenilor din Roman, care afirmă că in ·anul 1355 ar fi

{;·;::���; ;� �;.;;:�::;f,���;;;.;nă�:;�.:;..:;�:·;.�;
I?Chimea, data intemeierii lor putind fi apropiată. Ca şi celelalte centre urbane
mintite şi Romanul înainte de întemeierea statului Moldovei, a putut fi centrul
olitic şi admini strativ al unui voievodat, cunoscut sub denumirea de Ţara d e Jos.
Un alt centru urban din Moldova, P�a lui Crăciun 149 - Piatra Neamţ -
este amintit în ianuarie 1395, cu ocazia campaniei iegeiGI--sigtsmund de Luxemburg
in Moldova uo. Lingă cetatea Neamţului, s-a intemeiat şi dezvoltat, cam in aceeaşi
vreme cu Baia, Roman, Suceava, Siret 15 1 Pi atr a Neamţ şi Tirgul Neamţului. S-a
aminti�ă prin scrisoarea din 14 noiembrie, informare pe Papa Grigore al IX-lea ,
pe Bella, prinţul moştenitor al coroanei maghiare, că la est de Carpaţi credem
că poate fi inclusă şi Piatra lui Crăciun, amintită cu acest nume intr-un
act extern din anul 1395 152• Intemeietorul acestei aşezări a putut fi Ioan Crăciun,
un maramureşean venit in Moldovaoaati cu :&:>gdan 1 - in t eme i etoru L La 1 mai /
1384 este menţionată localitatea !!!dAu, in care doamna Margareta, marlta domni­
torului Petru 1 işl avea curtea 153• Hlrlăul, numit şi Bahlovia, in actele externe pînă
şi in timpul d omniei lui Ştefan cel Mare u.e, şi in unele relatări de călători străini,
a fost centrul de schimb, . tirgul şi capitala părţii de sud a văii Bahluiului, con­
stituită probabil intr-o formaţiune politică.
In concluzie, inainte de intemeierea ştatului unitar şi ind epend ent al Mol­
dr.lvei, şi inci din secolul al X IV-l ea numeroşi negustori stră in iurmind cursurile
apelor s-au . indreptat spre regiunile est-carpatice, de
la nord spre sud şi invers.
poposind de schimb existente şi locuite de o populaţie românească
in centrele
numeroasă. Majoritatea acestor centre au_putut fi şi capitalele primelor formaţiuni
politice româneşti de l a est de Carpaţi.

LES ROMAI NS A L'EST DES CARPATES ET LEUR ORGANISATIONS

JUSQU'A LA FONDATION DE L'ETAT ROUMAIN DE MOLDAVIE

R e s u m e

Apres la retraite des legions et de l'administration romaines du territoire

de la Dacie, les descendants des Daces et des Romains sont restes sur les lieux

147 Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, voi. 1, Edit. Dacia, Cluj, 1971.
p. 233.
148
bis Şt. Gorovei, in Magazin istoric, an . XII (1978), nr. 2, p. 35-36.
141Gr. Goilav, Armenii ca fntemeietori de oraşe fn partea de răsărit a Euro-
pei, Revista pentru istorie, arheologie, "dn. X (1909), p. 24 5 .
149 Ra du Manolescu, op. cit., p. 66.
150 I bidem.
15 1 Documente privind istoria României. C. Transilvania, sec. XI, XII, XIII.
voi. 1, nr. 230.
152
Documenta Romaniae Historfca A. Moldova, voi. 1, nr. 1.
Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. Il, p. 342, 498.
153 Bogdan 1.,
154 Căl4tori străini despre ţdrile române, voi. 1, Ed. ştiinţific!, Buc., 1968,
p. 199. Aici se redA greşit Bahlovia prin l"aşi, in loc de Hirlău.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
19 ORGANIZAREA ROMANILOR LA EST DE CARPATI 285

et ont conserve les formes de la vie daco-romaines, bien qu'ils aient ete domines
temporalrement par d'autres peuples.
Au VII• siecle, sur la terrltoire de l'anclenne Dacie a ete acheve le proces­
sus de la formation de la langue et du peuple roumain.
Au IXe siecle, la population . roumaine ă l'Est des Carpates est organisee
en communautes territorialles agricoles primitives (nommees "obşti") ; celles-ci,
par leur reunlon, ont forme des "ţări" - par exemple "Ţara Brodnicilor", men­
tionnee pour la premiere fois en 1147.
Les informations des chroniqueurs byzantins ainsi que d'autres sources prou­
vent qu'au milieu du XII siecle la population ă Est des Carpates s'etandait
de la Mer Noire jusqu'aux confins de l'Etat de H'alici. La constitution d'un Etat
roumain a ete retardee par l'envahissement de Tartares, en 1241.
Les envahisseurs n'ont pas pu organiser leur domination effective sur les
territoires conquis, mais ils ont soumis la population locale au payement d'un
tribut et de dtmes.
Apres la retraite des Tartares, les formations politiques a !'Est des ·Carpates
ont consolide leur pouvoir pour emp�cher les feodaux hongrois de leur imposer
leur domination..
Le developpement des forces de production et la croissance du nombre des
habitants eu pour consequence la crt!-dtion de nouvelles Iocalites groupant des
commer�ants et des artisans, telles que Baia, Suceava, Siret, Roman, quelques -
unes de ces loc'alites furent les capltales des premieres formations politique
roumaines ă !'Est des Carpates.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro