UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE

TEZĂ DE DOCTORAT

MITROPOLIA BUCOVINEI ÎNTRE 1918 – 1940

Coordonator ştiinţific :

Prof. Univ. Dr. MIHAI IACOBESCU

Doctorand:

Preot Constantin Cenuşă

Suceava 2014
 Cuprins
Lista abrevierilor
I. Capitolul I
I.1 Privire generală asupra istoriei Bisericii din Bucovina
I.1.1 Episcopia de Rădăuți până la anexarea Bucovinei
I.1.2 Perioada Episcopatului la Rădăuţi sub Imperiul Habsburgic
1774 – 1781
I.1.3 Episcopatul de Cernăuţi până la ridicarea la rang de
Mitropolie – 1873
I.1.4 Constituirea Fondului Religionar
I.2 Situația Bucovinei din perspectiva etnică, administrativă și
bisericescă
1.3. Episcopii cu sediul la Cernăuți
I.4. Mitropolia Bucovinei și Dalmației de la înfiinţare (1873) şi
perioada până la 1918
I.4.1 Mitropolia Bucovinei si Dalmației cu Episcopiile sufragane.
1.4.2. Mitropoliții Bucovinei și Dalmației
I.4.7 Inceputurile învățământului Teologic în Bucovina
I.5 Universitatea din Cernăuți
I.5.1 Facultatea de Teologie de la Cernăuţi (1875-1940).
II. Capitolul II
II.1 Mitropolia Bucovinei după 1918 și integrarea în cadrul
Patriarhiei Române
II.1.1 Cadrul istoric al înfăptuirii Unirii celei Mari
II.1.2 Unirea Mitropoliei Bucovinei cu Biserica Mamă
II.2 Mitropoliții Bucovinei din perioada românească
III. Capitolul III
III.1 Universitatea din Cernăuți - Universitatea Regele Carol I din
Cernăuţi
III.1.1 Facultatea de Teologie din Cernăuți în perioada interbelică
III.1.2 Profesori de renume ai Facultăţii de Teologie din Cernăuţi
III.1.3 Catedra de Teologie Practică
III.1.4 Catedra de Teologie Dogmatică
2
III.1.5 Catedra de studiu Biblic şi Exegeza Vechiului Testament
III.1.6 Catedra de Studiu Biblic şi Exegeza Noului Testament
III.1.7 Catedra de Istorie Bisericească Universală
III.1.8 Catedra de Istorie a Bisericii Române
III.1.9 Catedra de Drept Bisericesc
III.1.10 Catedra de Teologie Morală
III.1.11Catedra de Teologie Fundamentală
IV. Capitolul IV
IV.1 Fondul Bisericesc şi frământările în jurul lui în perioada
interbelică
IV.2 Situaţia Fondului Bisericesc după anul 1935 (în timpul
Mitropolitului Visarion Puiu)

V. Capitolul V
V.1 Activitatea pe tărâm cultural în cadrul Mitropoliei Bucovinei
V.2 Presa-Publicaţii
V.2.1 Revista "Candela", operă a profesorilor de Teologie
V.2.2 Alte Publicații
V.2.3 Biblioteca Facultăţii de Teologie
V.2.4 Societăţile Studenţeşti din Cernăuți
V.2.5 O scurtă privire asupra perioadei 1940 – 1948
Concluzii
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Lista fotografiilor
FOTO

Introducere

3
 Studiul și cercetarea istorică reprezintă o muncă pe cât de
plăcută, pe atât de laborioasă și anevoioasă din cauza surselor de
informații diferite, uneori contradictorii și, din acest motiv, evaluarea
lor trebuie realizată cu deosebită atenție și acribie, pentru ca
rezultatul cercetării să fie, pecât se poate, un material onest. O
cercetare de acest gen s-a impus și în ceea privește istoria
zbuciumată a ținutului Bucovina și mai ales a vieții culturale,
sociale și religioase. O abordare în ansamblu a acestor aspecte, din
perspectiva seculară și bisericească trebuie să aibă în vedere faptul că
Nordul Moldovei a fost locul genezei statului feudal Moldova, iar
Rădăuțiul, prima capiatală statală dar și primul sediu episcopal.
Asupra istoriei Bucovinei și-au îndreptat privirile multe
personalități, atât din țară cât și din străinătate. Putem spune că, mai
ales în ultimele decenii, istoria Bucovinei a preocupat foarte mult
lumea științifică germană, evreiască din Israel și cea ukraineană din
fosta Uniune Sovietică și diasporă. La noi în țară, până în anul 1989,
s-a scris puțin și discret întrucât „Bucovina” reprezenta un subiect
tabu, sensibil. Cu toate acestea, a existat o lucrarecu accente
tendențioase, scrisă de istoricul german bucovinean, Emanuiel
Turczynski, intitulată Gheschichte der Bukowina in der Neuzeit.
Lucrarea are o abordare partizană, arătând unele adevăruri istorice
dar cu accente critice la perioada interbelică a administrației
românești în Bucovina. La Kiev și Ujgorod au apărut deasemenea
ghiduri cu referiri tendențioase și propagandă antiromânescă de tip
sovietic.
Lucrări reprezentative, care arată adevărul istoric au fost scrise
de marii noștri istorici: Nicolae Iorga, cu lucrarea Neamul românesc
din Bucovina și Ion Nistor, cu lucrarea Istoria Bucovinei, Istoria
Bisericii din Bucovina. După 1989, despre Bucovina s-au scris cu
mult profesionalism, cărți și articole interesante publicate în diferite
reviste de specialitate, dar mai ales în Analele Bucovinei, de către
autori precum: Prof. Univ. Mihai Iacobescu, Prof. Univ. Stefan
Purice, Mihai-Ștefan Ceaușu, Mircea Grigoroviță, Pr. Prof. Univ.
4
Alexandru Moraru, Pr. Prof. Univ. Mircea Păcurariu, Pr. Dumitru
Valenciuc și alții.
Din dragoste față de istoria acestor locuri în care m-am născut
și am trăit, am dorit să adaug și eu o pagină modestă în cartea de
istorie a Bucovinei, alături de toți cei care s-au ostenit mai înainte
pentru a aduce la lumină adevărul istoric.
Tema aleasă, intitulată „Mitropolia Bucovinei între 1918
-1940” , este foarte generoasă deoarece dispune de o arie largă de
cercetare istorică și arhivistică. Trebuie spus că abordarea acestei
perioade (1918-1940) din perspectiva istoriei Bucovinei dar și a
istoriei Bisericii din Bucovina este o angajare la o muncă laborioasă
care, la final, îți dă sentimentul că s-a atins doar o infimă parte din
ceea ce a fost propus, având în vedere bogăția resurselor
documentare.
Noutatea pe care mi-am propus să o aduc în acest demers a fost
aceea de a prezenta o perspectivă generală asupra perioadei amintite,
începând cu momentul înființării Episcopiei de Rădăuți, urmărind
evoluția cunoscută a acestui scaun episcopal și încheiind cu
momentul contopirii cu Mitropolia Moldovei și Sucevei, în anul
1948. Acest lucru nu a fost tocmai ușor din perspectiva unei analize
corecte a materialului documentar atât de divers și care a fost necesar
să fie corect înțeles în contextul epocii respective.

Capitolul I
Privire generală asupra istoriei Bisericii din Bucovina

În capitolul I s-a prezentat geneza statului moldovean începând

de la voievozii Dragoș și Bogdan I, început dublat de existența unei
formațiuni bisericești organizate cu sediul la Rădăuți, acolo unde își
avea reședința și domnitorul țării.
Episcopii de Rădăuți s-au numit de la început Mitropoliți și din
acest scaun vlădicesc a fost ales primul mitropolit al Moldovei
recunoscut de Constantinopol, în timpul lui Alexandru cel Bun, și
5
anume, Mitropolitul Iosif. Șirul episcopilor de Rădăuți conține nume
sonore, personalități care au avut un rol hotărâtor în momente
cruciale din istoria țării noastre. Numele unor episcopi au fost
consemnate în documentele concelariilor domnești și aici amintim pe
Ioanichie, primul episcop atestat documentar la 25 aprilie 1472, în
timpul lui Ștefan cel Mare. Un alt episcop de Rădăuți a fost Atanasie
Crimca care a apărut în contextul unirii realizată de Mihai Viteazu la
anul 1601.
Episcopul de Rădăuți care va deveni și mitropolit al Moldovei,
Iacob Putneanul, este cel care îl va hirotoni întru episcop, pe Dositei
Herescu. Acest episcop a fost ultimul episcop de Rădăuți, în timpul
căruia se va muta reședința episcopiei la Cernăuți, în anul 1782,
moment generat de contextul evenimetelor istorice, mai preci,
pacea de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, pace care va aduce
schimbarea sorții pentru o perioadă de 143 ani a ținutului Bucovina.
Trecerea Bucovinei în componența Austriei nu a însemnat doar
așezarea unor noi administrații teritoriale, politice și economice, ci și
pierderea comuniunii canonice bisericești cu Mitropolitul de la Iași.
Episcopului Dositei Herescu i s-a impus ruperea legăturilor
canonice cu Mitropolitul de la Iași și anexarea Episcopiei la
Mitropolia de Carloviț. Averile mănăstirești, danii ale voievozilor-
ctitori au fost confiscate și grupate, prin ordonanţa imperială din 19
iunie 1783, în Fondul religional greco-oriental din Bucovina, Fond
care avea o administrație proprie și din veniturile căruia trebuia
susținută activitatea Bisericii ortodoxe și a școlilor confesionale. Din
perspectiva administrativă și economică, lucrurile în privința
Fondului, nu au fost întotdeuna corecte, și aceasta, din cauza faptului
că mai toți funcționarii din administrație erau oameni străini de neam
și credință, care prin diferite „inginerii” deveneu arendași pe moșiile
Fondului și apoi patroni și ctitori de biserici, cu drepturi și obligații
față de bisericile aflate pe aceste moșii.
În timpul administrației Habsburgice s-au făcut și unele
mișcări de populație, astfel încât, dacă în 1775 populația românescă
6
era majoritară, mai precis 46.8% și rutenii erau 16%, după
aproximativ 100 de ani, populația ruteană ajunge aproape egală cu
cea românească, adică românii erau 41%, iar rutenii 38,2%. Se
observă astfel dorința austriecilor de deznaționalizare a Bucovinei și
aducerea de populații străine, mai ales ruteni. Au existat situații când
s-au creeat așezări anume pentru noii veniți, aceștia devenind
adevarate enclave între satele românești, cum ar fi spre exemplu:
Karlzberg ( Gura Putnei), Voievodeasa, Clit, Cacica și altele.
Învățământul care a cunoscut o oarecare înflorire prin
Academia de la Putna și mai ales prin strădania mitropolitului Iacob
Putneanul, cel care a tipărit primul abecedar ( Bucvar) la anul 1775,
a fost preluat de administrație care, mai apoi, a înființat Școala
catehetică (Klerikalschule) la Mănăstirea Sfântul Ioan din Suceava.
După moartea episcopului Dositei Herescu (1789), în scaunul
episcopal de la Cernăuți au venit episcopi care au favorizat
rutenizarea populației și care au fost mai mult niște funcționari ai
statului austriac decât păstori și părinți ai Bisericii. Cel care a făcut
mult rău prin atitudinea servilă față de poruncile împărătești a fost
Daniil Vlahovici (1789-1822).
Epicopul care a adus un suflu nou în viața bisericescă este Isaia
Baloșescu (1823-1834), școlit la Academia de la Putna și având ca
mentor pe Vartolomeu Măzăreanu. El va înființa Institutul Teologic
cu patru ani de studii și se va lupta ca din veniturile Fondului să fie
salarizat clerul.
O figură complexă, dar totodată controversată, a fost episcopul
Eugenie Hacman (1835-1873), care a căutat să fie și pe placul Curții
de la Viena, dar care a și relizat multe pentru românii ortodocși:
editează calendarul românesc în 1841, construiește catedrala din
Cernăuți, sfințită în 1864, pune piatra de temelie a Reședinței
episcopale și, prin influiența pe care asupra împăratului Francisc
Josif (1848-1914),obține, după multe demersuri, ridicarea Episcopiei
de Cernăuți la rang de Mitropolie, cu titulatura Mitropolia Bucovinei
și Dalmației. Tot în timpul său, din perspectivă administrativă,
7
Bucovina devine, din 1849, ducat cu dietă proprie. Eugenie Hacman
nu s-a bucurat de statutul de mitropolit al Bucovinei întrucît moare în
data de 31 martie 1873.
Inființarea Mitropoliei Bucovinei și Dalmației s-a realizat pe
fondul unor mari frământări întrucât se dorea ca toți românii din
cuprinsul Imperiului să fie sub o singură Mitropolie. Cel care s-a
opus a fost Eugenie Hacman. În acest context, în Ardeal, se
organizează o mitropolie cu sediul la Sibiu, în anul 1864, având ca
mitropoliți pe Andrei Șaguna, iar în Bucovina o alta, cu sediul la
Cernăuți, având două epicopii sufragane din Dalmația, episcopiile de
Zara și Raguzza.
Viața bisericească a Mitropoliei Bucovinei și Dalmației
debutează cu doi mitropoliți care au păstorit puțin, mai întâi,
mitropolitul Teofil Bendela (1874-1875) care a fost un supus al
Austriei, și apoi mitropolitul Teoctist Blajevici (1877-1879), în
timpul căruia s-a înființat Universitatea din Cernăuți, în anul 1875,
pusă sub patronajul Împăratului Francisc Josif. Universitatea din
Cernăuți avea în componența sa pe lângă alte facultăți și Facultatea
de Teologie.
Mitropolitul care va rămâne în istorie ca un mare român și care
va da, atât Bisericii din Bucovina, cât și clerului bucovinean,
demnitatea cuvenită, a fost Silvestru Morariu Andrievici (1880-
1895). Acesta a luptat ca Fondul Bisericesc să funcționeze pentru
scopul menit, a înființat revista Candela, în 1882, revistă de mare
ținută academică. A organizat două academii: Academia de Muzică si
Academia Ortodoxă, două foruri de cultură și de simțire românească
și creștinească. A fost mare apărător al românismului și a limitat mult
înfluența ruteană în biserică.
Prin lupta sa de o viaţă întreagă pentru binele Bisericii şi a
poporului român din Bucovina, mitropolitul Silvestru Morariu
Andrievici poate fi considerat cel mai de seamă ierarh din Biserica
românească din Bucovina.

8
 Mitropolitul Arcadie Ciupercovici (1895-1902) prin păstorirea
sa, nu a facut altceva decât să se revină la starea de lucruri din
timpul lui Eugenie Hacman. Cu alte cuvinte, conducerea eparhiei o
avea de fapt guvernatorul Bucovinei, Bourguignon, mitropolitul fiind
o unealtă oarbă în mâinile acestuia. Sub el, clerul rutean a obţinut
drepturi şi mai mari în Biserica românească, prin numirea a doi
asesori consistoriali şi a doi profesori ruteni la Facultatea de Teologie
din Cernăuţi.
Numai moartea mitropolitului Arcadie, la 5 martie 1902, a
salvat Biserica românească din Bucovina din asemenea situaţie. În
mod ostentativ, credincioşii români nu au luat participat la
înmormântarea lui.
O epocă de înflorire dar și de mari încercări a început prin
urcarea în scaunul mitropolitan de Cernăuți a lui Valdimir Repta
(1902-1924), care atât prin formarea intelectuală, cât și prin
activitatea sa la catedră ți apoi prin cea de episcop de Rădăuți, s-
adovedit a fi un vrednic mitropolit. A fost un mare susținator și
apărător al elementului românesc atât în biserică cât și în
administrația Fondului. Rutenii au dat atacuri nedemne, lezând
demnitatea bătrânului mitropolit. În final, rutenii nu și-au putut
impune un episcop vicar și în cele din urmă a fost numit ca vicar,
Miron Călinescu, iar după moartea acestuia, în 1912, insistențele
rutenilor au sporit în dorința de a avea vicarul dorit.
În anii Primului Război Mondial, vremurile de restrişte l-au
învăluit cu suferinţe pe mitropolitul Vladimir Repta. A fost purtat de
împrejurări prin multe locuri: de la Cernăuţi la Vatra Dornei, la Cluj,
la Praga, la Viena. În august 1918, arhimandritul Ipolit Vorobchievici
a fost numit arhimandrit consistorial la Cernăuţi, încredinţându-i-se
conducerea Mitropoliei Bucovinei până la reîntoarcerea
mitropolitului Vladimir Repta din refugiu.
Marea Unire îl surprinde în mijlocul evenimentelor. A fost
prezent la acest moment istoric, alături de reprezentanți de frunte ai
Bucovinei, cum ar fi Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Ion Nistor,
9
Dionisie Bejan și mulți alții care s-au întrunit în Congresul general al
Bucovinei din data de 28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a
Palatului Mitropolitan unde s-a votat cu majoritate zdrobitoare de
voturi „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile
până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”
În 1924 bătrânul mitropolit a socotit să treacă cârja din braţul
slăbit de o boală îndelungată, în mâini mai viguroase și vrednice.
Mulţi au recunoscut cu sinceritate că Mitropolitul Vladimir Repta nu
a făcut din cârja vlădicească o sabie înfricoşată împotriva tuturor
acelora ce încercau să zguduie temelia bisericii noastre strămoşeşti ci
a ştiut să facă din ea toiagul înflorit al unei păstoriri drepte, blânde şi
iertătoare.
Una din preocupările majore a ierarhilor bucovineni a fost
aceea de a dezvolta învațământul teologic și de a-i da un statut bine
determinat în cadrul învățământului în general. De la școlile
mănăstirești, la Academia de la Putna, la Școala catehetică de la
Mănăstirea Sfântul Ioan, s-a ajuns în anul 1827, la Institultul
Teologic, cu o perioadă de studiu de patru ani.
Odată cu înființarea Universității de la Cernăuți, Facultatea de
Teologie a fost parte componentă a acesteia, concentrând în ea
profesori de renume,remarcați pe plan național și internațional.

Capitolul al II lea
Mitropolia Bucovinei Mitropolia Bucovinei după 1918 și
integrarea în cadrul Patriarhiei Române

Unirea tuturor provinciilor românești în granițele unui singur

stat a determinat și schimbări în viața bisericească, viață care trebuia
să se adapteze la noile condiții sociale și administrative. Mitropolia
Bucovinei a făcut demersurile necesare pentru unirea cu Biserica

10
mamă și integrarea în Patriarhia Română, recunoscută în anul 1925
și care a primit alte noi mitropolii: mitropolia Basarabiei și
mitropolia Ardelului. Mitropolia Bucovinei trebuia să facă față noilor
orânduieli atât administrative cât și canonice-bisericești.
Perioada interbelică este luminată de două chipuri de
mitropoliți care au marcat puternic acești ani de mari schimbări dar
și de realizări deosebite. Personalitatea Mitropolitul Nicolae
Cotlarciuc (1924-1935) a fost apreciată prin faptul că s-a aflat pe
lista candidaților propuși pentru scaunul de patriarh al României.
Pentru cultura sa vastă și pregătirea teologică pe care și-a însușit-o, a
fost delegat din partea Bisericii Ortodoxe Române la mai multe
Congrese a Mișcării Ecumenice, la Stockholm (1925) și Lausanne
(1927). Ca profesor de Teologie, pe lângă activitatea de la catedră a
fost și autorul a multor lucrări de Drept bisericesc, Filosofie,
Omiletică și Liturgică.
Mitropolitul Nectarie a predicat înţelegere, împăcare, unire
sufletească, a cerut respectarea drepturilor de stăpânire ale statului
român. Îngăduitor faţă de toţi, iertător faţă de greşeli, el a cerut însă
cu hotărâre şi cu acea demnitate şi insistenţă, care nu tolerează
discuţie sau împotrivire, să se dea „Cezarului ce-i a Cezarului” şi
limbii româneşti și credinței ceea ce li se cuvine.
Celălat chip de mitropolit care a dominat perioada interbelică
și care a suferit prigoana multora, inclusiv a Regelui Carol al II lea
(1930-1940), a fost mitroplolitul Visarion Puiu (1935-1940) care,
prin calitățile sale a fost respectat chiar și de dușmanii săi. A avut o
bogată activitate în plan misionar-pastoral și filantropic. A întemeiat
așezăminte culturale și sociale prin toate episcopiile unde a activat. A
zidit multe biserici și, pentru a avea o imagine fidelă a ceea ce a
însemnat implicarea Mitropolitului în acest domeniu, trebuie spus că
numai în anul 1937, s-au construit 9 biserici, alte 33 se aflau în
construcție, iar alte 136 erau în diferite faze de reparație.
Pe toată perioada şederii sale în scaunul miropolitan de la
Cernăuţi, a avut conflicte cu un cunoscut istoric şi om politic liberal,
11
Ion Nistor, care a deţinut mai multe portofolii ministeriale (1939-
1940), între care şi pe cel de la Ministerul Cultelor şi Artelor. Luptele
dintre cei doi s-au purtat în mass-media, prin săli de tribunal şi în
jurul regelui Carol al II-lea. Succesele au alternat când de o parte,
când de cealaltă, culminând cu îndepărtarea mitropolitului şi
pensionarea acestuia (forţată), la vârsta de 59 de ani, în mai 1940.

Capitolul III
Universitatea din Cernăuți - Universitatea Regele Carol I
din Cernăuţi
Universitatea din Cernăuți a fost fondată în anul 1875 și purta
numele Împăratului Franz Ioseph (1848-1916) numită official “Alma
– Mater Francisco - Josephina”. În perioada interbelică va fi
redenumită, purtând numele Regelui Carol I (1866-1914). A fost
apreciată ca una din marile universități ale Europei, prin profesorii
distinși pe care i-a avut.
Facultatea de Teologie care a facut parte din Universitate chiar
de la început, a fost la loc de cinste prin prestația academică a
profesorilor care au slujit-o. Foarte mulți dintre profesorii Faculțății
de Teologie au ajuns mitropoliți și, la momentul potrivit, au sprijinit
învățământul teologic. În general, toți profesorii au editat cursuri și
manuale, evitându-se astfel traducerile de cursuri care aveau un
conținut strict scolastic.
Faptul că Facultatea de Teologie de la Cernăuţi s-a implicat în
problemele importante ale timpului demonstrează că teologia era
mereu pregătită să răspundă, prin profesorii şi studenţii săi,
aspectelor vieții din istoria contemporanîă Astfel, în ziua de 10
februarie 1934, sub preşedinţia decanului Facultăţii de Teologie de la
Cernăuţi Dr. I. Mihălcescu, în sala de conferinţe din palatul ziarului
„Universul”, a avut loc un congres al profesorilor de religie în
cadrul căruia s-a hotărât organizarea preoţilor profesori într-o
asociaţie la nivel național şi convocarea unui congres general.
12
 Rolul Facultații de Teologie a fost acela de a-și fi asumat
misiunea sa educativă şi de instruire a tinerilor bucovineni, dar şi a
celor veniţi din alte zone ale ţării (din Regat sau din Basarabia) sau
de peste hotare (sârbi şi câţiva bulgari).
Iată ce spunea Părintele Profesor Dumitru Stăniloae despre
Facultatea de Teologie de la Cernăuţi după revenirea sa în Bucovina:
„Facultatea teologică din Cernăuţi va lumina iar ca un far uriaş în
cuprinsurile spirituale ale ortodoxiei din Ţara noastră şi din tot Sud-
Estul european....

Capitolul IV
Fondul Bisericesc şi frământările în jurul lui în perioada
interbelică
După 1918, Bucovina a intrat în hotarele fireşti ale Patriei
Mame, dând deoparte lanţul jurământului de credință făcut față de
autoritățile Habsbugice și smuls cu vicleşug în aceeaşi zi la Cernăuţi.
Aceasta nu a însemnat însă restatornicirea dreptăţii pentru Biserica
bucovineană. Cu o singură deosebire, opresiunea a continuat:
altădată funcţionarul austriac era cel care, străin de limba şi credinţa
localnicilor, împlinea fără să gândească ordinele Vienei, după 1918,
„români vestiţi” „patrioţi” „voitori de bine obştesc” s-au înghesuit să
se căpătuiască până la al nouălea neam pe seama averilor
mănăstireşti, deopotrivă clerici şi mireni.
Cât a fost sub stăpânire austriacă, nu a existat o „problemă a
Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina”. Recunoscuta justiţie
austriacă a asigurat păstrarea în limitele legii, dincolo de interesele
mai marilor zilei, a unui astfel de fond cu destinaţie specială, dreaptă
proprietate a eparhiei ortodoxe din Cernăuţi.
În cadrul discuţiilor care au premers marelui act al Unirii
Bucovinei cu România, a fost atinsă şi problema Fondului bisericesc.
Pentru politicieni, indiferent de ideologie, era clar că numai acela

13
care va deţine controlul asupra averilor Fondului bisericesc din
Bucovina, va putea să-şi impună punctul de vedere şi, urmare a
acestui fapt, va putea să treacă la căpătuială sigură şi pe termen
îndelungat. După 1918, Fondul Bisericesc din Bucovina a funcţionat
mai departe după vechiul Regulament duhovnicesc Geistlicher
Regulierungsplan emis la 29 aprilie 1786, și care, de-a lungul
timpului, a suferit uşoare modificări în anii 1860, 1869, 1870, când a
fost înfiinţată Direcţiunea bunurilor Fondului.
Averile Fondului bisericesc ort. rom. din Bucovina proveneau
din daniile făcute de voievozii şi boierii Moldovei episcopiei de
Rădăuţi, mănăstirilor şi bisericilor din Bucovina. Considerând că
stăpânirea austriacă, străină şi duşmană aspiraţiilor româneşti,
cunoștea originea şi destinaţia acestor averi, n-a cutezat să le
înstrăineze de la destinaţia lor, ci formând din ele acest Fond, a
afectat veniturile lui în primul rând Bisericii Ortodoxe din Bucovina
prin Episcopia şi apoi Arhiepiscopiei Cernăuţilor. A recunoscut
drepturile cu privire la actele de dispoziţie asupra acestei averi,
considerând prin aceasta, implicit, că aceste averi constituie un
patrimoniu al Bisericii Ortodoxe din Bucovina.
Din păcate, foate mulți oameni politici și demnitari de stat s-au
purtat mai josnic decât stăpânirea austriacă, în ceeea ce privește
atitudinea față de averile Fondului Bisericesc și mai ales în ceea ce
privește destinația veniturilor acestuia.
Unul din protagoniștii care dorea ca Fondul Bisericesc să fie
administrat de stat și să treacă în subordinea Ministerului Agriculturii
a fost Ion Nistor, cel care, ca și alți politicieni de la București, râvnea
la averile Fondului.
Mitropolitul Vladimir Repta a luptat mult să scoată Fondul
bisericesc de sub administraţia nistoristă şi a avut mulţumirea ca în
aceeaşi sală, unde avusese loc Congresul de proclamare a Unirii
Bucovinei cu Regatul României, să i se prezinte actul de predare a
administraţiei Fondului, sau altfel zis, actul de eliberare a Bisericii
ortodoxe din Bucovina, instituţie cu atât de multe merite în păstrarea
14
românismului, dar atât de adânc jignită, şi sub austrieci, şi sub
ministeriatul unui român bucovinean. Bătrânul mitropolit Vladimir,
cel care a suferit un exil şi o suspendare din scaun din partea
autorităţilor austriece, avea acum satisfacţia că, măcar pentru o
vreme, uşa cabinetului său nu va fi deranjată de adepţii politici ai lui
Ion Nistor.
Lupta pentru a prelua administrarea Fondului a continuat și sub
mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, interese care au dus Fondul
Bisericesc într-o stare financiară decazută. În acestă situație a preluat
Fondul, Mitropolitul Visarion Puiu, care s-a implicat mult să scoată
Fondul din situația precară în care era, atât din punct de vedere
economic cât și administrativ.
Odată ales şi instalat, mitropolitul Visarion Puiu, trece la
executarea unui control amănunţit al tuturor afacerilor făcute pe
seama averii Mitropoliei Bucovinei, în şedinţa Adunării Eparhiale
din 31 martie 1936, în cadul căreia avea să tragă concluziile asupra
situaţiei, supunând dezbaterii publice rezultatele verificărilor
efectuate de comisiile de anchetă, instituite special în acest scop:
„Sub acest raport am constatat prin noi înşine, mult mai mult decât
ne dau formele succinte de încheiere a anului financiar actualmente,
lucruri profund regretabile, ce denotă că, în vremea din urmă,
acestui aşa de însemnat «Fond» i-a lipsit conducerea vigilentă şi
controlul trebuitor, două scăderi cumplite, producătoare de mari
pierderi oricărei instituţii economice şi financiare, din care cauză a
şi lunecat Fondul în prăpastia şi în lanţurile împrumuturilor de tot
felul şi pentru a căror înlăturare trebuie luate serioase şi imediate
măsuri de reorganizare, dacă-i dorim un viitor salvat şi cu
îndrumarea trebuitoare.
Odată făcute publice intenţiile mitropolitului Visarion, începe o
și mai atentă supraveghere a acţiunilor sale, interpretate tendenţios,
cu scopul de a crea o stare de nemulţumire în rândul credincioşilor
dar şi al clerului. Totuşi, acesta trece la aplicarea strictă a legii.

15
 Dorința Mitropolitului de a da Fondului Bisericesc
independența și revenirea la scopul primordial pentru care a fost
creat, s-a lovit de intențiile oneroase ale lui Ion Nistor care il curta pe
regele Carol al II lea cu ideea că Fondul bisericesc este pus „sub
înaltul patronaj al Maiestăţii Sale, Regele”.
În cele din urmă, Mitropolitul Visarion a fost demis,
îndepărtarea a fost, aşa cum am văzut un fapt aşteptat, iar motivul
principal era subminarea „Averilor bisericeşti din Bucovina”, deși el
s-a luptat să le sporescă și să le foloseacă în scopuri nobile.

Capitolul V
Activitatea pe tărâm cultural în cadrul Mitropoliei
Bucovinei

Profesorii Facultăţii de Teologie din Cernăuţi s-au remarcat nu

numai prin bogata activitate didactică desfăşurată de-a lungul anilor
de existenţă a Facultăţii, ci şi prin participările în cadrul diferitelor
congrese, întâlniri, prin susţinerea a numeroase conferinţe şi cursuri
de popularizare. Pe lângă Universitatea din Cernăuţi funcţiona o
Universitate populară în cadrul căreia profesorii şi docenţii susţineau
cursuri de popularizare a ştiințelor şi literaturii.
Activitatea culturală a profesorilor teologi nu s-a manifestat
doar in cadrul ţării, aceştia fiind invitaţi să participe la congrese
internaţionale, interconfesionale şi panortodoxe şi în străinătate.
Astfel, în urma congresului Oecumenical Council for Life and
Work, ţinut la Chamby, Elveţia, în august 1935, teologii ortodocşi au
hotărât ţinerea unui congres al profesorilor de Teologie ortodoxă, în
luna septembrie a anului 1936, la Atena. Pentru buna desfăşurare a
acestuia, s-a ţinut o Conferinţă preliminara a profesorilor de
Teologie, la Bucureşti, în perioada 16 – 18 ianuarie 1936.
Prin munca depusă, profesorii Facultăţii de Teologie au lucrat
mereu la cultivarea sentimentului teologic şi al celui naţional în

16
sufletul studenţilor şi al participanţilor la conferinţele susţinute de
aceştia.
Concretizarea implicării profesorilor de Teologie în domeniul
cultural, social și religios s-a făcut prin participarea și sustinerea
publicatiilor teologige și nu numai.
La inițiativa Mitropolitului Silvestru Morariu-Andreievici
apare revista Candela, în 1882. Primul redactor al revistei "Candela"
a fost profesorul de Teologie practică, dr. Vasile Mitrofanovici.
Intenţia Mitropolitului era de a rezolva problema găsirii materialului
informativ pentru studenţii Facultăţii de Teologie şi pentru preoţii
din Bucovina, dorinţă concretizată prin numărul mare de studii
teologice publicate în paginile acestei reviste.
Nu era posibil ca un astfel de nucleu al ştiinţei şi culturii
ortodoxe cum era Facultatea de Teologie din Cernăuţi să rămână fără
o publicaţie proprie în paginile căreia profesorii cernăuţeni să aibă
posibilitatea de a prezenta şi a promova spiritualitatea şi învăţătura
ortodoxă, cuprinsă în lucrări de un înalt nivel ştiinţific.
Alte publicatii care au apărut la Cernăuți în cadrul Univrsității,
au fost operele profesorilor de alte specialități sau chiar a unor
studenți și asociații studențești, care au îmbogățit mediul intelectual
cernăuțian.
Printre acestea amintim: ,,Codrul Cosminului” al Institutului
de Istorie şi Limbă de pe lângă Universitatea din Cernăuţi, care avea
ca obiective, extinderea unui buletin ştiinţific. Aceasta a apărut în
1924 având ca director pe Ioan I. Nistor, iar secretar de redacţie pe
Vasile Grecu; aici au apărut studii de filologie, de literatură şi studii
de istorie, în special cu privire la perioada medievală a istoriei
românilor.
Buletinul Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi”, care a apărut
între anii 1927-1938, iniţial sub direcţia unui comitet de direcţie
compus din profesorii Eugen Bădărău, Mihai Guşuleac şi Ioan
Prelipcean.

17
 ,,Revista de pedagogie” care ne ajută să rememorăm trecutul
nostru pedagogic şi să ne inspirăm din acesta. Interbelica revistă ne
poate oferi sugestii dintre cele mai utile. Revista a apărut ca organ al
Institutului şi Seminarului Pedagogic al Universităţii.
,,Junimea Literară”, ,,Făt-Frumos”, ,,Fond şi Formă”
reprezintă titlurile altor publicații, dintre care cele mai longevive,
,,Junimea Literară” şi ,,Făt-Frumos” , au fost și cele mai importante
reviste literare bucovinene. ,,Revista Bucovinei” a avut o viaţă prea
scurtă.
Biblioteca Facultăţii de Teologie
La dispoziţia profesorilor şi studenţilor Facultăţii de Teologie
din Cernăuţi, ca material ajutător didactic şi ştiinţific, a stat o
întreagă și bogată Bibliotecă, ale cărei începuturi se află pe la în anul
1827, ea fiind bibliotecă a Institutului Teologic. Este cunoscut faptul
că profesorii Institutului teologic au întâmpinat mari dificultăţi în a
obţine manualele necesare predării cursurilor, fiind nevoţi să-şi facă
traduceri şi extrase din volumele obţinute cu greu.
Biblioteca a fost condusă întotdeauna de un membru al
colegiului profesoral, delegat cu conducerea ei în mod onorific de
către Consiliul Facultăţii. Astfel, primul bibliotecar a fost Vladimir
Repta, în timpul funcţionării acestuia începându-se înzestrarea cu
mobilier a noului local.
Societăţile Studenţeşti din Cernăuți
Ca o consecinţă firească a înfiinţării Universităţii din
Cernăuţi, întreaga studenţime s-a grupat pe societăţi academice după
naţionalităţi – români, germani, poloni, ucraineni şi evrei, modelul
acestor societăţi fiind preluat din tradiţia universitară germană,
existentă şi în Austria.
Societăţile româneşti au fost în număr de şase: Arboroasa
(culturală, 1875), Junimea (1878, culturală), Bucovina (1880,
bătăuşă), Academia Ortodoxă (1884, culturală ), Dacia (1905,

18
culturală), Moldova (1910, bătăuşă). În anul 1921 a fost reînfiinţată
societatea studenţească Arboroasa.
Societatea studenţească formată numai din studenţii Facultăţii
de Teologie era ,,Academia Ortodoxă”, întemeiată de mitropolitul
Silvestru Morariu şi de Eusebie Popovici la 23 noiembrie 1884,
"pentru perfecţionarea culturii naţionale, pentru dezvoltarea
personalităţii, a sentimentelor patriotice şi naţionale şi a diferitelor
înclinaţii literare şi muzicale ale studenţilor teologi"
Rolul pe care l-au avut societăţile studenţeşti şi îndeosebi
Academia Ortodoxă este subliniat de Simeon Reli : „Cimentau între
studenţii universitari români din diferitele provincii româneşti o
înfrăţire şi unire sufletească durabilă şi indisolubilă şi prin zestrea
culturală şi naţională specifică, adusă de fiecare student de acasă,
din care se împărtăşeau apoi toţi membrii societăţilor academice
devenind tezaur sufletesc comun”.
Desfiinţarea societăţilor studenţeşti a reprezentat o mare
greşeală deoarece, atât în perioada habsburgică, cât şi în cea
interbelică, societăţile au avut un rol deosebit în viaţa studenţilor şi a
climatului universitar în general. Aici se forma personalitatea
membrilor, respectul faţă de neam şi patrie, se imprimau sentimente
şi atitudini precum onoarea, sprijinul reciproc, sentimentul datoriei,
politeţea, atitudinea cavalerească etc.
O scurtă privire asupra perioadei 1940 – 1948
Pentru a putea înţelege istoria zbuciumată şi peregrinările
Facultăţii de Teologie de la Cernăuţi, dar și a Mitropoliei Bucovinei
în perioada 1940 – 1948 trebuie să facem câteva referiri la contextul
istoric de atunci.
La 23 august 1939 a fost semnat pactul Ribentropp – Molotov,
pact care stipula într-un protocol secret, interesele sovietice în statele
baltice, estul Poloniei, precum şi în Basarabia, plan secret care a
forţat România, prin ultimatumul din 26 şi 28 iunie 1940, să cedeze

19
nu doar Basarabia, ci şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, teritorii
care nu au aparţinut niciodată Rusiei.
În urma evenimentelor de la 28 iunie 1940, profesorii,
personalul administrativ şi studenţii Facultăţii de Teologie au fost
nevoiţi să părăsească Cernăuţii. Prin Decretul Lege comunicat în 3
octombrie 1940, actuala facultate a fost încadrată din punct de
vedere organic la Universitatea din Bucureşti, iar sediul i-a fost fixat,
la stăruinţele Mitropolitului Tit al Bucovinei, ale fostului rector al
Universităţii şi ale decanului Facultăţii, Nicolae Cotos, în oraşul
Suceava.
Urmând firul istoriei, vedem că, în 22 iunie 1941, România s-a
angajat în război, alături de Germania, pentru eliberarea teritoriilor
româneşti cotropite în vara anului 1940. Ofensiva propriu-zisă a
început la 3 iulie 1941, armata română eliberând oraşul Cernăuţi la 5
iulie 1941. Fiind în plină desfăşurare a războiului, redeschiderea
Universităţii nu a fost posibilă, aceasta fiind amânată până după
restabilirea păcii.
Singura Facultate care a revenit din pribegie a fost cea de
Teologie care, prin Legea Nr. 922, publicată în Monitorul Oficial Nr.
247 din 17 octombrie 1941 şi-a reluat (începând cu 27 octombrie
1941) cursurile în vechea clădire a fostei Universităţi de aici. Din
punct de vedere organic, facultatea de Teologie din Cernăuţi s-a
încadrat la Universitatea din Iaşi.
După reîntoarcerea Facultăţii în matca ei din Cernăuţi, în
toamna anului 1941, a avut loc şedinţa constitutivă a Institutului de
Istorie de pe lângă Facultatea de Teologie, director fiind desemnat
profesorul Simion Reli.
Procesul de învătământ a decurs normal până în primăvara
anului 1944 când, din cauza apropierii frontului, autorităţile
ecleziastice, de învătământ, civile şi militare au fost dispersate în
părțile vestice ale ţării, în Transilvania, Oltenia şi Banat. Viforniţa
războiului a dus Facultatea de Teologie, pentru intervalul de timp
dintre martie 1944 şi martie 1945, la Râmnicu Vâlcea.
20
 Bucovina de Nord a fost pierdută la 23 august 1944, o dată cu
invazia bolşevicilor în România Mare. Prin articolul 4 din Convenţia
de armistiţiu din septembrie 1944 "se restabileşte frontiera de stat
între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi România, stabilită
prin acordul sovieto – român din 28 iunie 1940".
Facultatea de Teologie care a funcționat în această perioadă de
după război la Suceava, prin Legea nr. 87/1948, publicată în
Monitorul Oficial nr. 78 din 2 aprilie, va fi transferată la București,
unindu-se cu Facultatea de Teologie din București în cadrul
Universității din București.
Mitropolia Bucovinei, devenită după ocuparea sovietică,
Mitropolia Sucevei, din 8 mai 1947 va primi titulatura,
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților avându-l ca titular pe arhiereu
Emilian Antal Târgovișteanul ( 1945-1948). Acesta s-a luptat mult
pentru menținerea Fondului, fiind atât de preocupat de această
chestiune încât s-a exprimat spunând: ,,că la noi în Bucovina,
Fondul înseamnă Mitropolia și Mitropolia înseamnă Fondul”.
Mitropolitul Sebastian Rusan a fost numit la conducerea
Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților în 18 septembrie 1948, iar în
anul 1950 devine mitropolit al Iașilor când are loc și contopirea cu
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, constituindu-se astfel
Mitropolia Moldovei și Sucevei.
Concluzionând, putem spune că problema realizării studiului și
cercetării istorice a documentelor și resurselor privitoare la
Mitropolia Bucovinei și a Facultății de Teologie din Cernăuți, care
și-au împletit existența de la început, este de necuprins în totalitate
prin imensa sa bogăție de aspecte și, după o atentă și minuțioasă
analiză, tot rămâne sentimentul că mai sunt multe de studiat, tema
fiind, într-un anume fel, inepuizabilă.

21
 BIBLIOGRAFIE
IZVOARE
a) Inedite
Arhiva de Stat a regiunii Cernăuţi (ASRC) :
Fond 1. Direcţia Cerculară a Bucovinei;
Fond 2. Comitetul executiv al Ducatului Bucovina;
Fond 3 Direcţia ţinutală a Bucovinei;
Fond 4. Direcţia regională Cernăuţi
Fond. 29. Administraţia militară austriacă;
Fond 211. Consiliul şcolar provincial al Bucovinei;
Fond 216, inventar 3, cota 163 şi inv. 4, cota 40. Fond 320.
MitropoliaBucovinei, inv. 3 , cota 3083.
Arhivele Muzeului Bucovinei, Secţia manuscrise: Fond Leca
Morariu, Fond Simeon Florea Marian.
Arhivele Naţionale ale României Direcţia Iaşi, Fond Universitatea
„Al. I. Cuza”Rectorat.
Dosar 2102/1941; Dosar 2103/1941; Dosar 2104/1941;
Dosar 2105/1941; Dosar 2155/1941/1942.
Arhivele Naţionale ale României Direcţia Suceava, Fond Mitropolia
Bucovinei.
Fond Colecţia de Documente; Fond Teodor Balan.
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Bucureşti (ANIC)
Fond Consiliul aulic de Război din Viena ;
Fond Hurmuzachi ( inv. 949) ; Fond Teodor Balan (inv. 2124).
Biblioteca Academiei Române , Fond Manuscrise româneşti.
Biblioteca Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, Fond
Documentar
b) Edite
Academia Ortodoxă – Societatea studenţilor în Teologie de la
Universitatea „Regele Carol al II lea” din Cernăuţi . Cincizeci de
ani (0 sută de semestre) de existenţă ( 1884-1934). Cernăuţi, 1935.
Apărarea bisericii şi a chiriarhului ei în „ Glasul bucovinei” 1927.

22
Beck, Erich, Bibliographie zur Landeskunde der Bukowina.
Literatur aus den Jahren 1965-1975, Dortmund, 1985
Bodnărescu, Leonida, Autorii români bucovineni. Repertoriu,
Cernăuţi, 1903. Bogdan – Duică George, Autonomia Bisericii
Ortodoxe Orientale din Bucovina, în „ Gazeta Bucovinei” IV, 1884,
nr. 3.
Bogdan-Duică, G., Bucovina – notiţe asupra situaţiei, Sibiu, 1895 .
Călinescu, Myron M., Normalien der Bukovinaer gr.or. Diocese von
1777-1886, Band I –III , Czernowitz, 1887-1893.
Cândea, R., Episcopul Cetăţii Albe – Nectarie Cotlarciuc, în
„ Candela” 1923.
Cândea, R., Episcopul Cetăţii Albe – Nectarie Cotlarciuc, în „Glasul
bucovinei” 1923.
Ciuhandu, Gheorghe, Patronatul ecleziastic ungar în raport cu
drepturile statului român, Arad, 1928.
Cotos, Nicolae, Întâiul Congres de Teologie Ortodoxă în „Candela”
ianuarie 1-1936.
Cotos, Nicolae, Loichiţa Vasile Cronica universitară în „Candela”
volum come-morativ închinat amintirii marelui canonist dr. Valerian
Şesan,arhipresviter, stavrofor şi profesor universitar, Cernăuţi 1942.
Dan, Dimitrie, Das Patronat der griechisch orientalischen Kirche in
der Bukovina, Czernowitz, 1904.
Dan, Dimitrie, Episcopia Rădăuţilor, Mitropolia şi Mănăstirile
Bucovinei, Cernăuţi,1926.
Dan, Dimitrie, Rolul preoţimii bucovinene în menţinerea
Românismului de la robirea 1775 la desrobirea Bucovinei 1918 : Un
adaos la Istoria Bisericii române, Cernăuţi 1925.
Darea de seamă asupra anului de studii 1921 – 1922 , făcută în Sala
festivă a Universităţii, în ziua de 24 octombrie 1922, Cernăuţi, 1922.
Dare de seamă asupra lucrărilor pentru restaurarea bisericilor
monumente istorice din Bucovina, Cernăuţi, 1939.
Diaconovici, C., ( ed) Enciclopedia Română, tom. III. Sibiu 1904.

23
Dimitrovici, Silviu Istoricul şi organizarea Pădurilor Fondului
Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, Cernăuţi, 1922.
Erbiceanu, C., Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Bucureşti,
1888.
Gheorghiu, Vasile, Arhiepiscopul şi mitropolitul Nectarie din
Bucovina, în „Calendarulpoporului pe anul ordinar” 1927.
Gherman, Lazăr, Problema Istorică a bisericii din Bucovina
Bucureşti, 1914.
Gronich, Isiu, Un album al cernăuţiului, Cernăuţi, 1925.
Ieţanu, Isidor, Rutenizarea Bucovinei şi cauzele deznaţionalizării
poporului român după date autentice, Bucureşti, 1904.
Iordăchescu, Cicerone, Dare de seamă asupra anului universitar
1945 – 1946, în „Candela” 1946.
Iorga, Nicolae, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a
românilor, Bucureşti 1932.
Lazăr, Iacob, Regimul cultelor în România Întregită, Craiova, 1931.
Legea pentru organizarea bisericii ortodoxe din regatul României
precum şi statutul pentru această organizare, Bucureşti, 1925.
Loghin, Constantin, Societatea pentru Cultură şi Literatura română
în Bucovina (1862 1942), La 80 de ani Istorie şi realizări, Cernăuţi,
1943.
Loichiţă, Vasile, Nectarie Cotlarciuc , arhiepsicopal Cernăuţilor şi
mitropolit al Bucovinei şi Hotinului, în „Candela” 1935.
Lucrările Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Cernăuţilor din
sesiunea ordinară a anului 1941, Cernăuţi, 1942.
Lupaş, Ioan, Din corespondenţa lui Şaguna cu Bucovinenii, în
„ Junimea literară” nr. 1112,1909.
Matei, I., Dreptul bisericesc de Stat în România întregită , Bucureşti,
1924.
Mitropolia Bucovinei – Procesele verbale ale şedinţelor Adunării
Eparhiale din 31 martie până la 1 aprilie 1936, Cernăuţi, 1936.
Mitropolitul Nectarie, în „ Calenadrul Glasul Bucovinei” 1936.

24
Moraru, Aurel, Bucovina. Date din punctul de vedere administrativ,
politic, financiar, industrial, economic, agricol, scolastic, juridic,
ecleziastic, Bucureşti, 1915.
Moraru, Aurel, Întru apărarea Mitropoliei, a Facultăţii noastre
teologice şi a Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei,
Cernăuţi 1937.
Morariu, Aurel, Problema Fondului Bisericesc Român al Bucovinei .
Cooperaţia în Bucovina Românească. În Zece ani de la Unirea
Bucovinei, Cernăuţi, 1928.
Morariu, Constantin, Cursul vieţii mele . Memorii. Ediţie îngrijită ,
prefaţă şi note de Mihai Iacobescu, Suceava 1998.
Morariu, Silvestru Andrievici Proprietăţile Fundaţionale ale
Bisericii Gr.Or. în Bucovina după istorie, aşezămintele canonice şi
legile de stat, Ediţie îngrijită de Preot Dumitru Valenciuc., Suceava,
2004.
Nandriş, Iancu Flondor, ( 1865 – 1924 ) în vol. Unirea
Bucovinei( 27 oct 1918 – 27 oct. 1933) , Cernăuţi 1934.
Nectarie, Mitropolitul Bucovinei, În contra calomniilor. Cuvântare
ţinută în Şedinţa Senatului de la 14 decembrie 1926, Bucureşti,
1927.
Nistor, Ion, Anuarul Universităţii Regele Carol al II –lea din
Cernăuţi anul de studii 1933 – 1934, Cernăuţi 1934.
Nistor, Ion, Cuvânt comemorativ rostit la moartea Mitropolitului
Nectarie 7 iulie 1935, în „ Junimea literară” 1935.
Nistor, Ion, Istoria Bisericii din Bucovina şi a rostului ei naţional
cultural în viaţa românilor bucovineni, Bucureşti, 1916.
Nistor, Ion, Istoria Bucovinei, Bucureşti, 1991.
Nistor, Ion, Istoria Fondului Bisericesc din Bucovina, Cernăuţi,
1921.
Nistor, Ion, Şase ani de autonomie bisericească, Cernăuţi, 1932.
Onciul, Isidor, Fondul religionar din Bucovina, Substratul, formarea
,desvoltarea şi starea lui de faţă,Cernăuţi, 1890.

25
Pumnul, Aron, privire repede preste două sute şese zeci şi şapte de-n
proprietăţile aşa numite Moşiile mănăstireşti, de-n carile s-a format
măreţul Fond religionar al bisericii dreptcredincioase răsăritene de-
n Bucovina, făcută după adeverinţele autentice sau urice,
Cernăuţi,1865.
Reli, Simeon, Călăuza monumentelor religioase istorice din Eparhia
Bucovinei, Cernăuţi 1937.
Reli., Simion, Din suferinţele Bisericii noastre ortodoxe sub
stăpânirea austriacă , în „Candela” 1925.
Reli, Simeon, Facultatea de Teologie din Cernăuţi, Cernăuţi, 1942.
Reli, Simeon, Politica religioasă a habsburgilor faţă de Biserica
ortodoxă română în secolul al XIX –lea în lumina unor acte şi
documente inedite din Arhiva Casei şi Curţii imperiale din Viena, în
„ Codrul Cosminului” 1927.
Românii din Bucovina – privire scurtă asupra dezvoltării lor pe
teren cultural şi economic de la încorporarea Bucovinei la monarhia
austro-ungară, compusă şi redactată cu ocazia Expoziţiei generale
româneşti din 1906, Cernăuţi, 1906.
Sârbu, George, Reflexiuni asupra administraţiei Fondului bisericesc
ortodox român din Bucovina în trecut şi în prezent, Cernăuţi 1931.
Stăniloae, Dumitru Facultatea de Teologie din Cernăuţi în
„Telegraful român” 24 mai 1942.
Şesan, Valerian, Reflexiuni asupra unificării organizaţiei bisericii
ortodoxe din România întregită, Cernăuţi, 1923.
Timu, Dumitru, Câteva pagini din administraţia Fondului bisericesc
ortodox român din Bucovina, date şi documente culese şi comentate,
Bucureşti, 1940 Timu, Dumitru Dezastrul din Administraţia
Fondului Bisericesc ort.rom. din Bucovina, Bucureşti, 1933.
Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România 1917 – 1918
Documente, Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica Moisiuc,
Chişinău, 1995.
Universitatea Regele Ferdinand I din Cernăuţi. Inaugurarea
solemnă a anului de studii 1923 – 1924, Cernăuţi 1923.
26
Publicaţii
„Analele Bucovinei”, 1994-2007.
„Anuarul arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei „ pe anii: 1923 – 1935;
„ Anuarul Institutului de istorie naţională” , II 1923-1924.
„Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol”, Iaşi
1970-1989.
Anuarul Universităţii din Cernăuţi. Anul de studii 1924 – 1925,
Cernăuţi, 1925.
Anuarul Universităţii din Cernăuţi. Anul de studii 1925 – 1926,
Cernăuţi,1926.
Anuarul Universităţii din Cernăuţi. Anul de studii 1926 – 1927ş
1927 – 1928 , Cernăuţi. 1928.
„Calendariu redigeat de Societatea pentru Cultură şi Literatură
Română în Bucovina”, Cernăuţi 1874-1885.
„Calendarul poporului din Bucovina”, 1888-1891.
„Calendarul Poporului redactat de Societatea pentru Cultură şi
Literatură Română din Bucovina”, Cernăuţi, 1927-1932; 1937.
„Candela”, Cernăuţi 1882-1944.
„Codrul Cosminului” Serie Nouă , Suceava 1995-1999.
„Familia”, 1880-1895.
„Făt Frumos”, 1930.
„Foaia Ordinăciunilor Consistoriului arhiepiscopal în afacerile
Arhidiecezei ortodoxe orientale a Bucovinei, 1890.
„Gazeta Bucovinei”, Cernăuţi, 1891-1906.
„Glasul Bucovinei” ,Cernăuţi – Bucureşti, 1994-2007.
„Plai românesc” ,Cernăuţi 1990-1997.
„Septentrion” ,Rădăuţi, 1993-1891.
„Suceava- Anuarul Muzeului Judeţean Suceava”, 1981-2007.
„Ţara Fagilor – Almanah cultural literar al românilor nord -
bucovineni, Cernăuţi- Târgu Mureş 1992-2001.
„Zorile Bucovinei”, 1993

LUCRĂRI GENERALE ŞI SPECIALE

27
Acostăchioaie, Adrian, Situaţia Bisericii din Bucovina din 1775
până în prezent,Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
B.O.R. 1992.
Alexa, Doina Iosefina, Ion Nistor – fondator şi preşedinte al
Partidului Democrat al Unirii în „ Codrul Cosminului” 5. 1999.
Alexa, Doina Iosefina, Ion Nistor – dimensiunile personalităţii
politice şi culturale . Rădăuţi, 2000.
Apetri, Dumitru, Mişcarea cultural literară în Bucovina 1775 –
1918, Chişinău, 1993.
Aurelian, P.S., Bucovina - descriere economică însoţită de o hartă,
Bucureşti, 1876. Balan, Teodor Administraţia şi justiţia în Bucovina
sub generalii Spleny şi Enzenberg, în „Junimea literară” 1908, nr. 7-
8.
Balan, Teodor,Conflictul Episcopului Eugen Hacman cu preoţii din
Bucovina în anul1848, în Revista Arhivelor” 2- 1941.
Balan, Teodor , Procesul Arboroasei¸Cernăuţi, 1937.
Balan, Teodor, Redobândirea unei autonomiei, în „Revista
Arhivelor” 1946.
Balan, Teodor, Serbarea de la Putna-1871, Cernăuţi, 1932.
Bejenaru, Luca, Din activitatea Societăţii pentru Cultura şi
Literatura română în Bucovina, în „Buletinul Societăţii de Ştiinţe
Filologice din România” 1984.
Bejenaru, Petru, Aron Pumnul – îndrumător de conştiinţă naţională,
în „Codrul Cosminului” 1996, pp. 471-476.
Boca, Vasile, Învăţători ambulanţi în Bucovina anilor 1774-1918, în
„ Suceava” 1978- 1980.
Bogdan-Duică, G. Autonomia Bisericii bucovinene în „Gazeta
Bucovinei” An, VII, nr. 30-1897.
Bogdan-Duică, G. Bucovina – Notiţe politice asupra situaţiei, Sibiu,
1895.
Bostan, Grigore, Contribuţia Bisericii ortodoxe la afirmarea
spiritualităţii româneşti în Nordul Bucovinei în „ Tara Fagilor”
Cernăuţi - Tg. Mureş 1992.
28
Bostan, Grigore, Un mare iluminist bucovinean în „ Plai
bucovinean” Cernăuţi 1991.
Branişte, Valeriu, În slujba Bucovinei, în slujba neamului românesc.
Articole Politice, Suceava 1998.
Bucevschi, Dimitrie, O viaţă de om în slujba neamului, Cernăuţi,
1937.
Bucevschi, Ştefan, Câteva cuvinte despre hotarele Bucovinei în
„Septentrion” nr. 4-5 1991.
Campus, Eliza, Din istoria politicii externe a României ( 1914 –
1947) Bucureşti, 1980.
Căruntu, Mihai Aurelian, 1941-Un nou început pentru Bucovina
reîntregită în
„ Suceava ” 1994.
Cândea, Romul, Cu paşi repezi spre unificarea fondului religionar în
„Glasul Bucovinei”
1920.
Cândea, Romul, Un creştin şi un român: Constantin Morariu, în
„Candela” 1927.
Căpreanu, Ion, Bucovina: Istorie şi cultură românească, (1775-
1918) , Iaşi, 1995
Cerlincă, Mardarie, Biblioteca Facultăţii d Teologie de la
Universitatea regele Carol al II –lea din Cernăuţi la 103 ani de la
înfiinţarea ei. Istoric şi situaţie, Cernăuţi, 1940.
Ceauşu, Mihai -Ştefan, Bucovina Habsburgică de la anexare la
Congresul de la Viena,
Iaşi, 1998.
Ceauşu, Mihai -Ştefan, Instituirea administraţiei habsburgice în
Bucovina” în „Suceava” 1993.
Ceauşu Mihai-Ştefan, Emandi, Emil Ioan, Prochiemare spre dăruiri
pentru Biblioteca Ţerei Bucovina, în „ Septentrion” 1. 1990.
Ceauşu Mihai-Ştefan, Caproşu Ioan, Irimescu Gavril, Miron Vasile,
Suceava-file de istorie . Documente privitoare la istoria oraşului
1388-1918, Bucureşti, 1989.
29
Ceauşu Mihai-Ştefan, Irimescu Gavril şi Sevastiţa, Miron Vasile,
Din tezaurul documentar sucevean . catalog de documente 1393 –
1849, Bucureşti, 1983.
Ceauşu, Mihai –Ştefan, Note asupra elitei politice româneşti în
Bucovina habsburgică în „Xenopoliana” Buletinul Fundaţiei
Academice A.D. Xenopol, nr. 1-4 Iaşi, 1996, pp.95-101.
Ceauşu, Miha-Ştefan, Parlamentarism, partide şi elită politică în
Bucovina Habsburgică (1848-1918), Iaşi, 2004.
Ceauşu, Mihai-Ştefan, Şcoală şi educaţie în Bucovina în perioada
iosefinistă şi postiosifinistă, în A.I.I.A. 1994.
Ciachir, Nicolae, Bucovina între două răpiri ( 1775 – 1940) în
„Revista de istorie militară” Bucureşti 1992.
Ciachir, Nicolae, Din istoria Bucovinei( 1775-1940) , Bucureşti
1993.
Ciobanu, Petre, Fondul bisericesc ortodox român din
Bucovina( 1783 – 1948) prezentaregeneral, în „ Bucovina forestieră”
1- 1993.
Ciuntuleac, Ilie Emanuil La jubileul de 1o ani a mitropolitului
Silvestru , în „Candela” 1890.
Ciurea, Al. I., 75 de ani de la întemeierea Facultăţii de Teologie din
Bucureşti, în B.O.R. nr.11- 1957.
Clipa, Sorin Toader, Fondul Bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui,
( 1948- 1949), Suceava , 2006.
Cocuz, Ioan, V., Contribuţii la istoricul presei româneşti în
Bucovina, în „Suceava” 1983. Cocuz, Ioan, V., Activitatea lui
Valeriu Branişte şi a ziarului „Patria” pentru emanciparea politică
a românilor din Bucovina, în „ Suceava” 1982.
Cocuz, Ioan, V., Partidele politice româneşti din Bucovina, Suceava,
2003.
Cocuz, Ioan. V., Presa românească în Bucovina(1809-1944), în
„Suceava” 1989.

30
Cocuz, Ioan V., Presa românească în Bucovina 1809-1944. în
„Suceava – 1991. Cojocaru, Constantin C., Daniil Vlahovici episcop
al Bucovinei, în „Analele Bucovinei” 2- 2000.
Cosma, Viorel, Muzicieni români, Lexicon, Bucureşti, 1970.
Costea, Erast, Schiturile şi mănăstirile Bucovinei de altădată,
Cernăuţi,. 1943.
Covalciuc, Dumitru, Mitropoliţi ai Bucovinei Silvestru Morariu în
„ Zorile Bucovinei” nr. 16 1990.
Covalciuc, Dumitru, Un veac de luptă pentru păstrarea caracterului
ortodox şi românesc al Bisericii din Bucovina în „ Ţara Fagilor”
1996.
Crăciun, Corneliu, Societăţi academice din Bucovina Arboroasa şi
Junimea , Oradea, 1997.
Daicoviciu, C. Constantrinescu, M. Destrămarea monarhiei austro-
ungare, Bucureşti, 1964.
Dârdală, Ionel, Două documente inedite cu privire la interzicerea
limbii române şi a alfabetului latin în unele lucrări şi acte clericale
în Bucovina, în „Suceava- Anuarul Muzeului Judeţean” 1981.
Demciuc,Vasile M., ideea unităţii naţionale în activitatea societăţii
academice studenţeşti „Arboroasa” în „Suceava” 1983.
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti,
1979.
Dicţionar de literatură română, coord. Dim. Păcurariu. Bucureşti,
1979.
Dimitriu, Eugen, Societatea”Şcoala Română „ din Suceava în
„Suceava” 1982.
Din istoria pedagogiei româneşti, vol. III. Culegere de texte,
Bucureşti, 1967.
Dincă, Gh., Chipuri de ierarhi, în „Glasul Bucovinei” 7- 1975.
Dârdală, Ion, Conştiinţa naţională a românilor din Bucovina, în
A.I.I.A. 1975.
Dlujanschi, Orest , La moartea Mitropolitului Silvestru în „ Glasul
Bucovinei” 5- 1895.
31
Dugan, I., Istoricul Societăţii Academice Române „Junimea” din
Cernăuţi Bucureşti, 1930.
Economu, Radu Iancu Flondor, (1865 – 1924), în „Glasul
Bucovinei” nr. 3, 1994.
Emandi, Emil Ioan, Ceauşu Mihai –Ştefan, Jurnale de călătorie ale
împăratului Franz I în Bukovina, în „ Septentrion” nr. 4-5- 1991.
Floca, N. Ioan, Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie
bisericească, Bucureşti 1990.
Gafiţa, Vlad, Câteva consideraţii asupra dificultăţilor guvernării
Bucovinei subconducerea lui Iancu Flondor, în primul an după
Unire, în „Analele Bucovinei” nr.1 – 2005.
Gafița, Valad Iancu Flondor, ( 1865-1924 ) și mișcarea natională a
românilor din Bucovina, Junimea, Iași, 2008
Galan, George, Şcoala normală din Cernăuţi 125 de ani de la
înfiinţare, în „Glasul
Bucovinei” 1995
Găină, Vasile, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Dr. Silvestru Morariu
Andrievici ,întemeietorul şi primul protector al „Candelei” în
„Candela” 1907.
Gherman, Lazăr, Problema istorică a bisericii din Bucovina
Bucureşti, 1914.
Giurcă, Gheorghe, Gheorghe Tofan în „Codrul Cosminului”2- 1994.
Giurescu, C. Constantin, Istoria pădurii româneşti din cele mai
vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, 1973.
Grigorovici, Radu, Memoriul lui Vasile Balş.Descrierea Bucovinei
din 1780, în„ Analele Bucovinei” 1- 1996.
Grigoroviţa, Mihai, Din istoria colonizării Bucovinei , Bucureşti
1996.
Goraş, I.V., Învăţământul românesc în ţinutul Sucevei ( 1775 – 1918)
Bucureşti, 1975.
Grămadă, Ion, Din Bucovina de altădată. Schiţe istorice, Bucureşti,
1911.

32
Grigorovici, Radu, Bucovina fereastră către vest a Moldovei, în
„Analele Bucovinei” nr.1- 1994.
Grigorovici, Radu, Memoriul lui Vasile Balş Descrierea Bucovinei
din 1780, în „ Analele Bucovinei” 1- 1996.
Grigorovici, Radu, Modelul Bucovinei, în „Analele Bucovinei” 1996.
Grigoroviţa, Mihai, Din istoria colonizării Bucovinei , Bucureşti
1996.
Grigoroviţa, Mircea, Învăţământul în Nordul Bucovinei 1775 – 1944
, Bucureşti, 1993.
Grigoroviţa, Mircea, Universitatea din Cernăuţi în perioada
interbelică, Suceava , 2005.
Grigproviţa, Mircea, Di istoria colonizării Bucovinei, Bucureşti,
1996.
Grigoroviţa, Mircea, Din istoria culturii în Bucovina,l 1775- 1944,
Bucureşti, 1994.
Hacman, Eugen, Dorinţe ale dreptcrediciosului cler din Bucovina,
Cernăuţi, 1861.
Hrehor, Constantin, Silvestru Morariu Andrievici , Iaşi, 2009.
Iacobescu, Mihai, A fost Bucovina de ieri un „ model” al Europei de
mâine? Astăzi despre evoluţia „ celui mai mare trust” al
patrimoniului naţional – Fondul Bisericesc, Cernăuţi – Tg. Mureş,
1998.
Iacobescu, Mihai, Din istoria Bucovinei Vol. I ( 1774 – 1862) . De la
administraţia militară la autonomia provincială, Bucureşti, 1993.
Iacobescu, Mihai, Elita Românilor din Bucovina 1775- 1862 , în
„Analele Bucovinei” 1997.
Iacobescu, Mihai, Evoluţia românilor bucovineni între anii 1821 –
1919 în „ Glasul Bucovinei” 2000 – 2001.
Iacobescu, Mihai, Idealul de libertate şi unitate naţională la românii
din nordul Moldoveisub habsburgi 1775 – 1918 , în A.I.I.A. 1988.
Iacobescu, Mihai, Ion I. Nistor ( 1876 – 1962 ) în „ Suceava” 1977.
Iacobescu, Mihai, Isaia Baloşescu (1766 – 1834) în „Analele
Bucovinei” 1997.
33
Iacobescu, Mihai, Eminescu şi istoria Bucovinei, în vol. Românii în
istoria universală, vol. III, Iaşi, 1988.
Iacobescu, Mihai, Noi stăpâni de moşie şi patroni de biserică în
Bucovina din ultima etapă a stăpânirii habsburgice( 1852 – 1918.
Cernăuţi – Tg. Mureş, 2003.
Iacobescu, Mihai, Personalităţi ale Bucovinei. Dr. Silvestru
Morariu Andrievici 1819 - 1895 în „Codrul Cosminului” 1995.
Iacobescu, Mihai, 30 de zile în „Siberia” căutând arhivele
Bucovinei, Iaşi 2003.
Iacobescu, Mihai, Revoluţia de la 1848 – moment de răscruce în
istoria românilor din Bucovina, în „Suceava” 1978.
Iacobescu, Mihai, Un memoriu al sucevenilor de la 1848, în
„ Suceava” Anuarul Muzeului Judeţean , 1981.
Iaţencu, Rodica, Unirea Bucovinei cu regatul României. Integrarea
politico administrativă (II) în „Analele Bucovinei” 1- 2003.
Ieţanu, Isidor, Rutenizarea Bucovinei şi cauzele deznaţionalizării
poporului român după date autentice, Bucureşti, 1904.
Iordan, Iorgu, Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti,
1983.
Iordăchescu, Cicerone, Dare de seamă asupra anului universitar
1945 – 1946, în „Candela” 1946.
Iorga, Nicolae, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a
românilor, Bucureşti 1932.
Iorga, Nicolae, Biserica din Bucovina anexată la Austria şi noul
guvern străin în „Junimea literară” 1909.
Iorga, Nicolae, Neamul românesc în Bucovina, Bucureşti, 1905.
Iorga, Nicolae, Românismul în trecutul Bucovinei, Bucureşti, 1938.
Irimescu, Sevastiţa, Relaţiile societăţilor culturale din Bucovina cu
celelalte provincii româneşti ( 1862 – 1918) în „Suceava” 1994.
Irimescu, Gavril , O instituţie în actualitate Mitropolia Bucovinei, în
„Crai Nou” iunie 1994.
Lazăr, Iacob, Regimul cultelor în România Întregită, Craiova, 1931.
Leu, Paul, Ciprian Porumbescu, Bucureşti, 1978.
34
Loghin, Constantin, Societatea pentru cultură şi literatură română
din Bucovina 1862 – 1932. Schiţă istorică cu prilejul de 70 de ani,
Cernăuţi 1932.
Loghin, Constantin, Societatea pentru Cultură şi Literatură Română
din Bucovina 1862 – 1942 la 80 de ani . Istorie şi realizări,
Cernăuţi, 1943.
Luceac, Ilie, Oraşul Cernăuţi la 590 de ani . Oraşul Cernăuţi cu
bisericile sale în retrospectiva anilor, în „Glasul Bucovinei” 1998.
Luţic, Mircea, Episcopul Dositei Herescu – un ocrotitor al
continuităţii româneşti în Bucovina înstrăinată în „Glasul
Bucovinei” 4. 1994.
Luţic, Mircea , Mic dicţionar al culturii româneşti din bucovina.
Nectarie Cotlarciuc,. În „Zorile Bucovinei” 30 iunie 1993
Lutic, Mircea, Ierarhi ai Bucovinei. O făclie a credinţei şi etnicităţii
româneşti, în Glasul Bucovinei” 1994.
Marcean, Mihai, Din istoria şi administrarea pădurilor judeţelor
Suceava şi Botoşani, Suceava, 2003.
Melchisedec, Ştefănescu, O vizită la câteva mănăstiri şi biserici
antice din Bucovina, Bucureşti, 1883.
Morariu, Silvestru Andrievici, În apărarea bisericii strămoşeşti,
Câmpulung Moldovenesc, 2007.
Morariu, Silvestru Andrievici, Proprietăţile Fundaţionale ale
Bisericii Gr.Or. în Bucovina după istorie, aşezămintele canonice şi
legile de stat, Ediţie îngrijită de Preot Dumitru Valenciuc., Suceava,
2004.
Moraru, Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885 –
2000, Biserică, Naţiune, Cultură vol. III. tom I. Bucureşti,. 2006.
Moraru, Aurel, Bucovina. Date din punctul de vedere administrativ,
politic, financiar, industrial, economic, agricol, scolastic, juridic,
ecleziastic, Bucureşti, 1915.
Moraru, Aurel, Întru apărarea Mitropoliei, a Facultăţii noastre
teologice şi a Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei,
Cernăuţi 1937.
35
Morariu, Aurel, Problema Fondului Bisericesc Român al Bucovinei .
Cooperaţia în Bucovina Românească. În Zece ani de la Unirea
Bucovinei, Cernăuţi, 1928.
Morariu, Constantin, Cursul vieţii mele . Memorii. Ediţie îngrijită ,
prefaţă şi note de Mihai Iacobescu, Suceava 1998.
Morariu, Constantin , Organizarea bisericii ortodoxe din Bucovina
de la 1775 – până înprezent , Chişinău, 1918
Morariu, Constantin, Părţi alese din istoria românilor bucovineni .
vol. II. Cernăuţi 1894. Nandriş, Iancu Flondor, ( 1865 – 1924 ) în
vol. Unirea Bucovinei( 27 oct1918 – 27 oct. 1933) , Cernăuţi 1934.
Nectarie, Mitropolitul Bucovinei, În contra calomniilor. Cuvântare
ţinută în Şedinţa Senatului de la 14 decembrie 1926, Bucureşti,
1927.
Nandriş, Grigore, Din istoria Societăţii pentru Cultură,Londra,
1967.
Neagoe, Stelian, Bătălia pentru Bucovina, Timişoara, 1992.
Negură, I., Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în
Bucovina în „Suceava” 1977.
Nistor, Ion, Istoria Fondului Bisericesc din Bucovina, Cernăuţi,
1921.
Nistor, Ion, Istoria Bisericii din Bucovina şi a rostului ei naţional –
cultural în viaţa românilor bucovineni, Bucureşti, 1916. Nistor, Ion
Istoria Bucovinei, Bucureşti, 1991.
Nistor, Ion, Unirea Bucovinei 28 noiembrie 1918. Studii şi
documente, Bucureşti, 1928. Nistor, Ion, Anuarul Universităţii
Regele Carol al II –lea din Cernăuţi pe anul de studii 1933 – 1934,
Cernăuţi 1934.
Nistor, Ion Şase ani de autonomie bisericească, Cernăuţi, 1932.
Olaru, Dragoş,Contribuţii la istoricul creării Catedrei de Istoria
Românilor la Universitatea din Cernăuţi, în „Glasul Bucovinei”
1995.
Olaru, Marian, Aspecte ale vieţii politice în Bucovina la sfârşitul
secolului al XIX –lea în „Analele Bucovinei” 1998.
36
Olaru, Marian, Mişcarea naţională a românilor din Bucovina la
sfârşitul secolului al XIX –lea şi începutul secilului al XX , Rădăuţi
2002.
Olaru, Marian, Purici, Ştefan Bucovinism şi homo bucovinensis,
Consideraţii preliminare, în „Analele Bucovinei” 1996. Onciul,
Dimitrie Din istoria Bucovinei, Chişinău, 1992.
Onciul, Isidor Fondul religionar Greco-ortodox al Bucovinei.
Substratul, formarea dezvoltarea, administrarea şi starea lui de faţă
în “Candela” 1891.
Olaru, Marian, Două memorii reprezentative pentru situaţia social
politică a românilor bucovineni la sfârşitul secolului al XIX –lea în
„ Analele Bucovinei” 1- 1995.
Olaru, Marian, Iancu Flondor şi mişcarea naţională a românilor din
Bucovina( sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului al XX –
lea în „ Codrul Cosminului” 5 – 1999. Onciul, Isidor, Fondul
religionar din Bucovina, Substratul, formarea desvoltarea şi starea
lui de faţă,Cernăuţi, 1890.
Pahomi, Mircea, Biserici şi schituri ortodoxe româneşti din ţinutul
Cernăuţi. Din istoria Bisericii ortodoxe Române în Nordul
Moldovei, Suceava, 1998.
Păcurariu, Mircea, Dicţionarul teologilor români, Bucureşti, 1996.
Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II.
Bucureşti, 1981
Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii ortodoxe Române, vol III¸ Iaşi
1996.
Pânzariu, Mihai, Iancu Flondor – Eroul Bucovinei, în „ Literatura şi
arta” Chişinău 41 – 1992.
Petrovici, Dan Emilian, Repertoriul societăţilor cultural naţionale
româneşti dinBucovina 1848 – 1918 , în „Suceava” 1993.
Popa, Anghel Serbările naţionale de la Putna, Câmpulung
Moldovenesc, 2004. Popa, Anghel Societatea academică Junimea
din Cernăuţi 1878 – 1938 Câmpulung Moldovenesc, 1997.

37
Popescu I., Ungureanu C., Românii din Ucraina între trecut şi viitor.
Românii din regiunea Cernăuţi – studiu etno demografic şi Socio-
lingvistic, vol. I Cernăuţi 2005.
Popovici, Eusebie, Stadiul pregătirilor pentru Întâiul Congres
bisericesc înArhiepiscopia Bucovinei, Cernăuţi, 1880.
Popovici, Eusebie, Facultatea Teologică din Cernăuţi şi celelalte
şcoli teologicerăsăritene, în „ Candela” 1884.
Primul cod silvic românesc, Suceava, 2001.
Procopoviciu P. , Vasile Mitrofanovici, în „Mitropolia Ardealului „ 1.
1957.
Puha, Cristina, Poziţia lui Iancu Flondor faţă de nevoile realităţii
politice ale Regatului Român (1918 – 1924) în „Analele Bucovinei”
2- 2002.
Puiu, Visarion ,mitropolit, Însemnări din viaţa mea , Iaşi, 2004.
Purici, Ştefan, Bucovina 1775 . 1862 . Aspecte , sociale , culturale,
economice şi demografice , în „Glasul Bucovinei” 2. 1996, pp. 29-
41
Purici, Ştefan, Mişcarea naţională românească în Bucovina între
anii 1775 – 1861 Suceava, 1998.
Purici, Ştefan, Problema autonomiei Bucovinei între anii 1775 –
1861 în „Codrul Cosminului” 1996.
Purici, Ştefan, Bucovina 1775-1862. Aspecte
sociale,culturale,economice şi demografice , în „Glasul Bucovinei”
2. 1996, pp. 29- 41
Purici, Ştefan, Mişcarea naţională românească în Bucovina între
anii 1775 – 1861 Suceava, 1998.
Raduică, Georgeta, Raduică ,Nicolae, Calendare şi almanahuri
româneşti 1731- 1918,
Bucureşti, 1981.
Reli, Simeon, Călăuza monumentelor religioase istorice din Eparhia
Bucovinei, Cernăuţi 1937.
Reli, Simion, Din suferinţele Bisericii noastre ortodoxe sub
stăpânirea austriacă , în „Candela” 1925.
38
Reli, Simeon, Facultatea de Teologie din Cernăuţi, Cernăuţi, 1942.
Reli, Simeon, Politica religioasă a habsburgilor faţă de Biserica
ortodoxă română în secolul al XIX –lea în lumina unor acte şi
documente inedite din Arhiva Casei şi Curţii imperiale din Viena, în
„ Codrul Cosminului” 1927.
Reli, Simeon, Reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi şi meşterul ei,
Josif Hlavka, Cernăuţi 1933.
Reli, Simeon, Politica religioasă a Habsburgilor faţă de Biserica
ortodoxă română în secolul al XIX – lea în lumina unor acte şi
documente inedite din Arhiva Curţii imperiale din Viena, Cernăuţi,
1929.
Reli, Simion, Propaganda austriacă împotriva Bisericii ortodoxe
române din Bucovina, Cernăuţi, 1928.
Reli, Simion, Reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi, Cernăuţi, 1939.
Românii din Bucovina – privire scurtă asupra dezvoltării lor pe
teren cultural şi economic de la încorporarea Bucovinei la monarhia
austro-ungară, compusă şi redactată cu ocazia Expoziţiei generale
româneşti din 1906, Cernăuţi, 1906
Ruşindilar, Petru, Hurmuzăcheştii în viaţa culturală şi politică a
Bucovinei, Iaşi, 1995. Uniri în „Suceava 1990 – 1992.
Satco, Emil, Enciclopedia Bucovinei, vol. I –II. Suceava, 2004.
Satco, Emil, Muzica în Bucovina, Suceava, 1981.
Satco, Emil, Pânzar, Ioan, Dicţionar de literatură în Bucovina,
Suceava, 1993.
Sbiera, Ioan, G., Mişcarea bisericească a românilor din Bucovina, în
„Candela” 1896.
Sbiera, Ioan G., Familia Sbiera după tradiţiune şi istorie. Amintiri
din viaţa autorului,Cernăuţi, 1899.
Scrisori către Leca Morariu, vol. I – II . Suceava, 2006-2007.
Şesan, Valerian , Reflexiuni asupra unificării organizaţiei bisericii
ortodoxe din România întregită, Cernăuţi, 1923.
Sfraghiu, Vasile, File din existenţa Fondului Bisericesc Ortodox al
Bucovinei,Câmpulung Moldovenesc 2003.
39
Stan, Simina Octavia , Silvestru Morariu Andrievici slujitorul şi
apărătorul caracteruluiromânesc al Bisericii ortodoxe din Bucovina,
în „Analele Bucovinei” 2005.
Stan, Simina Octavia, Mişcarea culturală naţională din Bucovina
în a doua jumătate a secolului al XIX –lea – începutul secolului al
XX în „Analele Bucovinei” 2006.
Steiciuc, Brânduşa Elena, Societatea scriitorilor români şi Bucovina
în preajma MariiUniri în „Suceava 1990 – 1992 .
Stăniloae, Dumitru, Facultatea de Teologie din Cernăuţi în
„Telegraful român” 24 mai 1942.
Timu, Dumitru, Câteva pagini din administraţia Fondului bisericesc
ortodox român din Bucovina, date şi documente culese şi comentate,
Bucureşti 1940
Timu, Dumitru, Dezastrul din Administraţia Fondului Bisericesc
ort.rom. din Bucovina, Bucureşti, 1933.
Tofan, Orest, Societăţile academice din Bucovina1875 – 1938 în
„Suceava 1990 – 1992.
Tomescu, Constantin, Prietenul meu, Visarion Puiu , Suceava, 2005.
Trebici, Vladimir, Societatea pentru Cultură şi literatură Română în
Bucovina 125de ani de la fiinţarea ei, în „Suceava” 1986 - 1987.
Trebici, Vladimir Facultatea de Teologie din Cernăuţi ( 1875 –
1940) şi importanţa sa ecumenică, în „Studii Teologice” 5- 1992.
Țugui, Pavel, Monumente istorice și artistice, Bucurști, 2114
Ungureanu, Constantin, Reforma bisericească în Bucovina şi
urmările ei pentru românii bucovineni în „ Codrul Cosminului”
1997-1998
Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România 1917 – 1918
Documente, Antologiede Ion Calafeteanu şi Viorica Moisiuc,
Chişinău, 1995.
Universitatea Regele Ferdinand I din Cernăuţi. Inaugurarea
solemnă a anului de studii 1923 – 1924, Cernăuţi 1923.
Valenciuc, Dumitru, Candela, Revistă teologică şi bisericească,
Ghid bibliografic , Suceava 1999.
40
Valenciuc, Dumitru Ierahii Bucovinei. Suceava, 2001.
Vatamaniuc, Dimitrie Bucovina între Orient şi Occident Studii şi
documente, Bucureşti, 2006.
Vatamaniuc, Dimitrie Societatea Junimea din Cernăuţi în lumina
documentelor, în „Analele Bucovinei” 1998.
Valenciuc, Dumitru, Fondul Bisericesc ortodox român din Bucovina,
Câmpulung Bucovina, 2010.
Vizitiu, Mihai, Istoria Invăţământului Teologic Superior din Moldova
şi Bucovina, Iaşi, 2007
Vorobochievici, Eugenie, Privire scurtă istorică-statistică asupra
arhidieceseiort.or. a Bucovinei şi Dalmaţiei, Cernăuţi, 1893.
Zub. Al., Ion Nistor ( 1876 – 1962 ) Iaşi, 1993.

41