Revizie Acte Si Tomosuri - 2020

Acte şi Tomosuri
privind
canonizarea Sfinţilor Români
(1950-2020)
Ediția a II-a revizuită și adăugită
Lucrare tipărită cu ocazia împlinirii a 135 de ani de Autocefalie (1885-2020) și a

95 de ani de Patriarhat (1925-2020) ai Bisericii Ortodoxe Române, precum și a 70 de ani (1950-2020)
de la prima hotărâre sinodală privind canonizarea de sfinți în Biserica Ortodoxă Autocefală Română
Patriarhia Română
Cancelaria Sfântului Sinod
Acte şi Tomosuri
privind
canonizarea Sfinţilor Români
(1950-2020)
Carte publicată cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
BASILICA
BU CU RE{TI
2020
Coordonatori proiect:
Pr. Alexandru Moțoc
Diac. Alexandru Bordea
Redactare:
Tehnoredactor și copertă:
Constantina Cristea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
©Editura BASILICA - 2020

ISBN 000-000-00-0000-0
www.editurapatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
Notăa˘ editorialăăă
D
espre cronică Eusebiu de Cezareea mării şi de la gurile Dunării, avem atestate 14
susţinea că este un rezumat al faptelor scaune chiriarhale. Aceste dovezi sunt unanim
pe care Istoria bisericească le dezvoltă. recunoscute nu doar în istoriografia bisericească,
Sfântul Nil Ascetul motivează prezenţa ci şi de cercetătorii Academiei Române2.
documentelor bisericeşti, ca lucrare împlinită La multe veacuri distanţă, în secolul al XIV-
din porunca Sfântului Duh, spunând că „de lea, afirmăm crearea statelor feudale româneşti,
aceea a poruncit Duhul Sfânt să se scrie Vieţile iar organizarea bisericească a consfinţit
Sfinţilor, ca fiecare dintre cei ce se apucă de unul această independenţă statală prin organizarea
din felurile acestea de vieţuire, să fie dus printr-o mitropoliilor în Ţara Românească şi Moldova.
pildă asemănătoare spre adevăr”1. Astfel, şi De la această dată vorbim despre legături foarte
viaţa Bisericii Ortodoxe Române evidenţiază apropiate ale celor două ţări române cu Patriarhia
momentele importante ale istoriei sale prin Ecumenică a Răsăritului de la Constantinopol,
documente ale memoriei vii, mesaj şi învăţătură însă cu dorinţa ierarhilor români de a fi autonomi,
peste veacuri către generaţiile viitoare, sub forma năzuinţă care a condus la lucrarea permanentă
cronicilor şi diverselor documente bisericeşti pentru dobândirea autocefaliei.
(acte, enciclice, tomosuri, gramate). Această dorinţă avea ca suport real faptul
Pe pământ românesc, unde creştinismul că după căderea Constantinopolului Ţările
s-a aşezat temeinic din primul secol al timpului Române rămân exponentul purtător de sarcină
al bizantinismului3, sprijinul şi influenţa
creştin, adică în epoca apostolică, au fost
ierarhiei ortodoxe româneşti, a domnitorilor şi
constituite formaţiuni comunionale bisericeşti
voievozilor români, fiind deosebit de importantă
până la nivelul eparhiilor, astfel încât, după
primele patru veacuri, în teritoriile de la ţărmurile 2
Istoria Românilor, vol. II: Daco-romani, romanici,
alogeni, coord. Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu, Ed.
1
Filocalia, trad. Pr. D. Stăniloae, Sf. Nil Ascetul – Scrieri, Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 533.
cap. 43, vol. I, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 3
Nicolae Iorga, Bizanţ după Bizanţ, trad. Liliana Iorga-
București, 2008, p. 233. Pippidi, Ed. Gramar, Bucureşti, 2002, p. 4.
5
Notă editorială
pentru întregul Răsărit creştin ortodox. În plan unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în
bisericesc, Biserica Ortodoxă Română continua privinţa dogmelor”, statul român fiind cel dintâi
dogmatic, liturgic-sacramental şi canonic să care sesizează necesitatea, dar şi realitatea unei
păstreze nealterată zestrea ortodoxă de la Sfinţii independenţe eclesiastice româneşti.
Părinţi şi unitatea Ortodoxiei. În anul 1882, la 25 martie, Biserica
Odată cu aceste aspecte, Biserica noastră noastră a săvârşit, pentru prima dată, sfinţirea
a dezvoltat cultura eclesiastică, a progresat în Sfântului şi Marelui Mir şi, la 3 ani de la acest
influenţa din interiorul lumii ortodoxe, dar şi ca eveniment, în februarie 1885, Sinodul nostru a
o punte între Occident şi Orient, redescoperind comunicat Patriarhiei Ecumenice principalele
valorile ortodoxe răsăritene lumii apusene. doleanţe pentru exprimarea autocefaliei. La 1
Importanţa bisericească, activităţile de sprijin mai, în plenul Sinodului a fost anunţată oficial
permanent, cooperarea şi păstrarea unităţii, recunoaşterea autocefaliei de către Patriarhia
aveau izvorul într-o Biserică în care era evidentă Ecumenică, iar la 6 mai a fost citit Tomosul,
capacitatea de exprimare proprie. O primă scrisorile fiind făcute publice.
formă de manifestare a autocefaliei o regăsim Prin dobândirea autocefaliei, o Biserică are
în lucrarea de alegere a ierarhiei româneşti, de la dreptul de conducere independentă, calitatea şi
mitropoliţi la episcopi, aleşi în ţară şi abia apoi dreptul de a transmite prin sine însăşi moştenirea
aduşi la cunoştinţa Patriarhiei Ecumenice, doar Sfinţilor Apostoli prin alegerea, hirotonia şi
pentru confirmare. Aceeaşi atitudine o regăsim şi instituirea în funcţiune a clerului propriu, în frunte cu
în ceea ce priveşte canonizarea unor sfinţi, lucrare ierarhia, exercitând în mod deplin întreita misiune.
bisericească specifică doar Bisericilor autocefale. În ceea ce priveşte exercitarea autorității sau
Aceasta a fost situaţia în Biserica din Ţările a slujirii sale sfinţitoare, o Biserică autocefală
Române până la Unirea Principatelor sub poate canoniza sfinţi, institui sărbători şi adopta
domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), calendarul pe care îl consideră corespunzător.
în anul 1859. Unirea Principatelor Române a Partea din lucrarea Bisericii prin care aceasta recu
creat condiţiile unei organizări bisericeşti de noaşte, declară şi aşază pe eroii dreptei credinţe
nivel superior, cunoscut fiind că organizarea adormiţi în tru Domnul în rândul sfinţilor,
bisericească urmează organizării statului. pe care ea îi cinstește, pe temeiul învăţăturii
În data de 3 decembrie 1864 a fost adoptat sale dogmatice, este cunoscută sub numele de
Decretul Organic nr. 1.703, pentru înfiinţarea Aghiologie ortodoxă. Prin canonizare, Biserica
unei autorităţi sinodale centrale care prevedea este cea care constată, recunoaşte, declară sau
că „Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne mărturiseşte sfinţenia unui fiu al ei proslăvit de
independentă de orice autoritate bisericească Domnul cu darul sfinţeniei. Așadar, canonizarea
străină în ceea ce priveşte organizarea şi disciplina”. are un caracter evident declarativ, și nu unul
Decretul Organic din 1864, sau Legea constitutiv, iar iniţiativa pentru canonizarea
Sinodală, a fost temeiul pentru constituirea sfinţilor a aparţinut întotdeauna poporului
Sinodului Bisericilor din Moldova şi Ţara dreptcredincios.
Românească, condus de un mitropolit primat. Evlavia populară foarte adesea a remarcat
După instaurarea regalităţii, Constituţia pe adevăraţii sfinţi și a început să-i cinstească,
din 1866, la art. 21, prevedea că „Biserica creându-le un cult neoficial, local sau general.
Ortodoxă Română este şi rămâne neatârnată Prin canonizarea sfinţilor, Biserica dă măr
de orice chiriarhie străină, păstrându-şi însă turie despre credința ortodoxă, sfințenia vieții și
6
Notă editorială
faptele minunate ale celor pe care îi recunoaște și solemnă a canonizării acestora a avut loc la 21
îi proclamă ca sfinți. iunie 1992.
În lucrarea sa, Biserica Ortodoxă Română Lucrarea de recunoaştere şi confirmare a
a consfinţit nume de sfinţi chiar din epoca sfinţilor români a continuat până în zilele noastre
persecuţiilor din primele patru secole, trecute în şi fiecare demers a fost un popas duhovnicesc de
actele martirice din acel timp, iar mai târziu, după referinţă, o sărbătoare a Bisericii, dar şi o aleasă
organizarea ţărilor şi mitropoliilor româneşti, bucurie a evlavioșilor creştini ortodocşi români.
începând din secolul al XIV-lea şi până în vremea Aceste evenimente au fost marcate prin
noastră, a afirmat prezenţa sfinţilor, pe unii dintre documente de referinţă, acte şi tomosuri sinodale
aceştia înscriindu-i în calendar şi popoarele pentru proclamarea solemnă a trecerii în calendar
ortodoxe vecine. În vremea păstoririi vrednicului şi pentru cinstirea sfinţilor dăruiţi de Dumnezeu
de pomenire Patriarh Justinian (1948-1977) poporului român.
a avut loc prima canonizare solemnă, în anul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în
1955, după ce hotărârea sinodală fusese luată în Cuvântul înainte la lucrarea Sfinţi daco-romani
anul 1950. şi români, arăta că „într-o lume confruntată cu
Sfinţii români, canonizaţi de Sfântul Sinod necredinţa şi necurăţia inimii, cu rătăciri sectare
al Bisericii Ortodoxe Române, au fost mai şi egoiste, care întunecă chipul lui Dumnezeu în
întâi cinstiţi de poporul român credincios, om, sau cu deznădejdea şi lipsa de sens a existenţei,
actul canonizării confirmând şi proclamând felul de vieţuire şi ajutorul sfinţilor sunt totdeauna
recunoaşterea sfinţeniei, care vine din lucrarea lumină în candela credinţei, izvor de viaţă şi
Sfântului Duh în oameni. La 28 februarie 1950, prietenie pentru mântuirea noastră” 4.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a Cartea de faţă redă în ordine calendaristică
hotărât canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de zilele de prăznuire ale sfinţilor români, actele şi
la Cernica, cu data de prăznuire la 11 aprilie; a documentele emise, precum şi fotocopiile ( faximile)
Sfinţilor Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava*, documentelor emise la datele respective pentru
mitropoliţii Transilvaniei, cu data de prăznuire proclamarea solemnă a cinstirii sfinţilor.
la 24 aprilie; a Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori
Visarion, Sofronie şi Sfântul Mucenic Oprea, cu
data de prăznuire la 21 octombrie, şi a Sfântului
Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, cu data de Editura BASILICA
prăznuire la 15 septembrie.
În zilele de 19-20 iunie 1992, Sfântul Sinod al *
Brancovici
Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea 4
Pr. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români,
unui mare număr de sfinţi, iar proclamarea Ed. Basilica, București, 2013, p. 3.
7
I
Sfinții români canonizați între anii 1955-2020
Anul
1955
11 aprilie †) Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului
24 aprilie †) Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei
12 mai †) Sfântul Mucenic Ioan Valahul
15 septembrie † ) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului

† Sf. Mare Mc. Nichita
14 octombrie †) Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași
21 octombrie †) Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie

și Sfântul Mucenic Oprea
27 octombrie †) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
20 noiembrie †) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul
7 decembrie †) Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș
26 decembrie †) Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana
†) Crucea cu o paranteză marchează o sărbătoare cu Priveghere.

† Crucea simplă, fără paranteză, marchează o sărbătoare cu Polieleu.
11
Anul
1992
10 ianuarie †) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie † Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie †) Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului
29 (28) februarie †) Sfântul Cuvios Ioan Casian
29 (28) februarie †) Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea
26 martie † Sfinții Mucenici Montanus preotul și soția sa, Maxima
6 aprilie † Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium
12 aprilie †) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
20 aprilie †) Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului
24 aprilie † Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș
24 aprilie † Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin
26 aprilie † Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)
28 aprilie † Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia
27 mai † Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul
2 iunie †) Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
4 iunie †) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculiţel
8 iunie † Sfinţii Mucenici Nicandru și Marcian
15 iunie † Sfântul Mucenic Isihie
24 iunie † Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana
24 iunie †) Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
12
Acte şi Tomosuri privind canonizarea Sfinţilor Români (1950-2020)
30 iunie †) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț
1 iulie †) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
2 iulie †) Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
8 iulie †) Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion monahul
18 iulie †) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum
5 august †) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț
7 august †) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
11 august †) Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului
16 august † ) Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin,
Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache
21 august † Sfinții Mucenici: Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust
23 august † Sfântul Mucenic Lup
13 septembrie †) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop
27 septembrie †) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești
21 octombrie †) Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel
9 noiembrie † Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat
15 noiembrie †) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț
20 noiembrie † Sfântul Mucenic Dasie
23 noiembrie †) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii
18 decembrie †) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
31 decembrie † Sfântul Mucenic Hermes
Duminica a II-a după Rusalii Duminica Sfinților Români
13
Anul
2002
22 decembrie †) Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului
Anul
2003
25 aprilie †) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
22 septembrie †) Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei
Anul
2005
9 septembrie †) Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona
3 decembrie
†) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani
13 decembrie †) Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei
Anul
2006
14 aprilie †) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
22 iunie †) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești
Anul
2007
30 august †) Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei
12 noiembrie
†) Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu,
Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu
14
Anul
2008
21 iulie †) Sfinţii Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia Veche
16 august †) Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec
30 august †) Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului
1 septembrie † Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul
7 septembrie †) Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați
9 septembrie †) Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău
26 septembrie †) Sfântul Voievod Neagoe Basarab
1 octombrie †) Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani
28 octombrie †) Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Țării Românești
Anul
2009
2 mai
†) Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului
26 iulie †) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel
Anul
2010
3 mai †) Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici
15
Anul
2011
12 iulie
†) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos
24 aprilie
†) Sfântul Ierarh Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei (secolul XVII)
30 noiembrie †) Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei
Anul
2016
15 mai †) Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
16 mai †) Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
7 august †) Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul
3 septembrie †) Sfinții Cuvioși Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara
5 octombrie †) Sfinții Cuvioși Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu
Anul
2017
26 ianuarie †) Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei
17 august †) Sfântul Gheorghe Pelerinul
Anul
2018
Izvorul Tămăduirii †) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu
9 iulie †) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț
17 septembrie †) Sfântul Ierarh Dionisie, episcopul Cetății Albe – Ismail
16
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 3622/28 februarie 1950
privind canonizarea unor sfinţi români în Biserica Ortodoxă Română
17
18
19
Act Sinodal la împlinirea a 70 de ani de Autocefalie
a Bisericii Ortodoxe Române (9 octombrie 1955)
20
21
Act Sinodal la împlinirea a 70 de ani de
Autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române
(9 octombrie 1955)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
A stăzi, în nouă zile ale lunii octombrie, din anul

mântuirii una mie nouă sute cincizeci şi cinci,
întru aducerea aminte a împlinirii celor şaptezeci de
Cu firească recunoştinţă ne-am adus aminte
apoi şi am făcut rugăciuni pentru odihna sufletelor
fericiţilor întru pomenire: Ioachim al IV-lea,
ani de la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Patriarhul Ecumenic şi membrii Sinodului Marei
Române, Noi, Membrii Sfântului Sinod, am hotărât Biserici din Constantinopol, cu învoirea cărora,
într-un cuget să sărbătorim acest popas de dăinuire în anul mântuirii una mie opt sute optzeci şi cinci,
şi să privim peste toată lucrarea săvârşită spre folosul ni s-a hărăzit Tomos-ul de autocefalie; precum şi a
obştei creştineşti din a Noastră de Dumnezeu păzită mitropoliţilor noştri primaţi: Calinic, Iosif, Ghenadie,
ţară, în răstimpul acestor şaptezeci de ani. Athanasie, Conon şi a vrednicilor de pomenire
Drept aceea, adunatu-ne-am la Bucureşti, Patriarhii Miron şi Nicodim, sub păstorirea cărora
în biserica cu hramul Sfântul Ierarh Spiridon al Biserica Ortodoxă Română şi-a întărit temeliile cu
Trimitundei, împreună şi cu soliile Bisericilor Ortodoxe pietre de zidire trainică şi folositoare, din care a purces
surori, în frunte cu Preafericitul Christophor, Papă şi evlavia credincioşilor, s-au clădit locaşuri sfinte, a
Patriarh al Alexandriei şi al întregei Africe, Preafericitul înflorit învăţătura creştinească şi a crescut bunul ei
Kiril, Patriarhul Bulgariei, Înalt Prea Sfinţitul nume pe tot întinsul Ortodoxiei Ecumenice.
Athenagoras, Mitropolitul Tiatirelor, din partea Sporirea evlaviei străbune în sufletele credin-
Patriarhiei Ecumenice şi Înalt Prea Sfinţitul Grigorie, cioşilor şi ale slujitorilor şi preţuirea tuturor stră-
Mitropolitul Leningradului şi al Novgorodului, din daniilor curate întru propovăduirea cuvântului
partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia, care Adevărului şi-a aflat, acum treizeci de ani, îndreptăţit
au luat parte la această duhovnicească sărbătoare a temei de vrednică cinstire, prin ridicarea Bisericii
Ortodoxiei Româneşti, în urma poftirii Noastre. Şi, Ortodoxe Române la treapta de Patriarhie.
după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, am înălţat Ca bună rodire a acestei noi întocmiri şi sub
smerite rugăciuni de mulţumire Părintelui Ceresc acoperământul dragostei, al dreptăţii şi al păcii
şi Ziditorului a toată făptura pentru nemărginita Sa între oameni, s-a înfăptuit, în crugul istoriei noastre
milostivire, revărsată cu îmbelşugare asupra Bisericii şi bisericeşti, din toamna anului una mie nouă sute
poporului nostru românesc. patruzeci şi opt, întoarcerea nesilnică la sânul
22
Ortodoxiei a fraţilor români greco-catolici, după o şi închinare pentru faptele lor cele bine primite
despărţire de două veacuri şi jumătate. înaintea lui Dumnezeu, sau pentru osârdia lor, dusă
Iar spre mângâierea evlaviei adânci şi păstrarea până la jertfa vieţii, întru apărarea dreptei credinţe.
unităţii de închinare a credincioşilor Bisericii noastre, Făcutu-s-a acest Act Sinodal, care s-a scris
s-a făcut acest prilej de sărbătoare ca să vestească în Condica Sfântă, drept mărturie a recunoştinţei
tuturor hotărârea luată de Noi, pentru obşteasca noastre adânci faţă de Scaunul Ecumenic şi faţă de
cinstire, pe întreg cuprinsul Patriarhiei Române, a toţi sprijinitorii şi ajutătorii la dobândirea autocefaliei
sfinţilor şi cuvioşilor ale căror moaşte se păstrează Bisericii Ortodoxe Române.
de veacuri, ca odoare de mare preţ pe pământul ţării Uniţi în duhul păcii, al dragostei frăţeşti şi al
noastre româneşti. înţelegerii creştineşti, în cuget curat şi doriri sfinte
Aşijderea, pentru încununarea nevoinţelor pentru Biserica şi poporul nostru, ca şi pentru toate
duhovniceşti şi a slujirii întru dreptate, s-au luat Bisericile şi popoarele ortodoxe, rugăm pe Tatăl,
în cercetare şi cu păzirea tuturor datinilor şi a pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o Fiinţă
pravilelor ortodoxe s-au rânduit în ceata sfinţilor şi nedespărţită, să ne ajute să păşim pe drumul unor
şi mărturisitorilor acei ierarhi şi bărbaţi cuvioşi, tot mai mari înfăptuiri, spre slava lui Dumnezeu şi
odrăsliţi din tulpina neamului românesc, pe care necontenita propăşire a Ortodoxiei Ecumenice.
credincioşii îi cinstesc, aducându-le prinos de rugă Amin.
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Justinian
Patriarhul României
† Chiril † Athenagoras
Patriarhul Bulgariei Mitropolitul Tiatirelor (Patriarhia Ecumenică)
† Sebastian † Grigorie
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei Mitropolitul Leningradului şi Novgorodului
(Patriarhia Moscovei şi a Întregii Rusii)
† Firmilian † Sofronie
Mitropolitul Olteniei Mitropolitul Târnovei
† Vasile † Paladie
Mitropolitul Banatului Episcopul Voliniei
† Iosif † Iacov
Episcopul Râmnicului şi Argeşului Episcopul Meletinei (Patriarhia Ecumencă)
23
† Antim † Chesarie
Episcopul Buzăului Episcopul Dunării de Jos
† Teofil † Nicolae
Episcopul Romanului și Hușilor Episcopul Clujului
† Andrei † Valerian
Episcopul Aradului Episcopul Oradiei
† Antim Târgovişteanul
Episcop-vicar patriarhal
- PC Preot Constantin Neciaev din partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia

- PC Arhimandrit Iosif Dicov şi PC Protodiacon Vasil Veleanov, din partea Bisericii Ortodoxe Bulgare
24
Procesul verbal al Şedinţei solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru
proclamarea generalizării cultului unor sfinți cu moaște în țara noastră și
pentru proclamarea canonizării unor sfinți români (10 octombrie 1955)
25
26
27
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Şedinţa Solemnă din 10 octombrie 1955 pentru
proclamarea generalizării cultului unor sfinţi
cu moaşte în ţara noastră şi pentru proclamarea
canonizării unor sfinţi români
Proces-Verbal
1. La orele 10, membrii Sfântului Sinod trec 4. La invitația Preafericitului Patriarh Justinian,
în sala sinodală, ocupând locurile rânduite. În sală PS Episcop Antim Târgovişteanul, secretarul
se află de asemenea prezenţi: consilierii patriarhali Sfântului Sinod, citeşte apelul nominal al membrilor
şi mitropolitani, profesori ai Institutelor Teologice Sfântului Sinod. Sunt prezenţi toţi membrii astfel:
şi ai Seminarelor Teologice, o parte din membrii Preafericitul Patriarh Justinian, II PP SS Mitropoliţi:
Adunării Naţionale Bisericeşti, membrii Consiliului Sebastian al Moldovei şi Sucevei, Firmilian al
eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, protoiereii Olteniei, Vasile al Banatului şi PP SS Episcopi: Iosif al
Capitalei, călugări, călugăriţe şi alţi invitaţi. Râmnicului şi Argeşului, Antim al Buzăului, Chesarie
2. II.PP.SS Mitropoliţi Sebastian al Moldovei şi al Dunării de Jos, Teofil al Romanului şi al Huşilor,
Sucevei, Firmilian al Olteniei şi Vasile al Banatului Nicolae al Clujului, Andrei al Aradului, Valerian al
invită pe Preafericitul Patriarh Justinian al României, Oradiei şi PP SS Episcopi: Antim Târgovişteanul şi
pe Domnul Ministru al Cultelor şi pe membrii Teoctist Botoşăneanul, Vicari Patriarhali.
delegaţiilor străine: Preafericitul Patriarh Chiril 5. Preafericitul Patriarh Justinian rosteşte
al Bulgariei, însoţit de IPS Mitropolit Sofronie cuvântul de deschidere, făcând o prezentare asupra
al Târnovei, PC Arhimandrit Iosif Dicov şi PC lucrărilor pregătitoare şi arătând însemnătatea
Protodiacon Vasil Veleanov, din partea Bisericii acestor solemnităţi. Textul cuvântării urmează a se
Ortodoxe Bulgare; IPS Mitropolit Athenagoras publica în Buletinul oficial al Patriarhiei Biserica
al Tiatirelor şi PS Episcop Iacov al Meletinei, din Ortodoxă Română.
partea Patriarhiei Ecumenice; IPS Grigorie al 6. IPS Mitropolit Sebastian al Moldovei citeşte
Leningradului şi Novgorodului însoţit de PS Episcop Enciclica sinodală către cler şi credincioşi cu privire
Paladie al Voliniei şi PC Preot Constantin Neciaev – la generalizarea cultului sfinților cu moaşte în ţara
din partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia. noastră: Cuvioasa Parascheva, Muceniţa Filofteia,
3. La intrarea în sala sinodală, asistenţa cântă Cuviosul Grigorie Decapolitul, Cuviosul Dimitrie
în greceşte imnul „Pre Stăpânul…”, apoi se face cel Nou – Basarabov, Prea Cuviosul Nicodim şi
invocarea Sfântului Duh, cântându-se rugăciunea mucenicul Ioan Valahul. Icoanele acestor sfinţi
„Împărate ceresc”. au fost aşezate din timp în sala sinodală, pentru a
28
fi văzute de cei prezenţi. Se cântă troparul Tuturor încheierea şedinţei festive. Şedinţa solemnă se încheie
Sfinţilor, în care timp asistenţa se ridică în picioare. cu cântarea rugăciunii „Cu adevărat mare este taina
7. IPS Mitropolit Firmilian al Olteniei citeşte creştinătăţii …” şi Imnul Patriarhal.
Tomosul de canonizare a Sfântului Ierarh Calinic 12. După amiază, la orele 17,30, membrii
de la Cernica. Doi arhimandriţi duc în sală icoana Sfântului Sinod se întrunesc din nou, în sala sinodală,
Sfântului Calinic, în care timp asistenţa se ridică în sub preşedinţia Preafericitului Patriarh Justinian şi în
picioare şi intonează troparul sfântului. prezenţa Domnului Ministru al cultelor, Profesor P.
8. IPS Mitropolit Vasile al Banatului citeşte Constantinescu-Iaşi.
Tomosul de canonizare a sfinţilor ardeleni: Ierarhii Preafericitul Patriarh face diverse comunicări în
mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici, cuvioşii legătură cu solemnităţile de proclamare a canonizării
şi mărturisitorii Visarion Sarai, Sofronie de la sfinţilor, stabilindu-se următoarele:
Cioara şi mucenicul Oprea Miclăuş. Cele două a. Se aprobă programul solemnităţilor din cursul
icoane ale acestor sfinţi sunt aduse în sală, în care lunii Octombrie 1955, în legătură cu proclamarea
timp asistenţa se ridică în picioare şi intonează canonizării sfinţilor români şi generalizarea
troparele respective. cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră, în
9. După aceasta, Întâistătătorii delegaţiilor forma definitivă.
străine au luat cuvântul, aducând mesaje şi urări, în b. Pentru solemnităţile de la Alba Iulia, din 21
ordinea următoare: Înaltpreasfinţitul Mitropolit octombrie a.c., Sfântul Sinod deleagă toţi ierarhii
Athenagoras al Tiatirelor, din partea Patriarhiei din Ardeal şi Banat, cu conducerea solemnităţilor
Ecumenice; Înaltpreasfinţitul Mitropolit Grigorie fiind însărcinat Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vasile
al Leningradului şi Novgorodului, din partea al Banatului, luând parte şi Preasfinţitul Antim al
Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia şi Preafericitul Buzăului.
Chiril, Patriarhul Bulgariei, din partea Bisericii c. Se stabileşte ca moaştele Sfintei Muceniţe
Ortodoxe Bulgare; cuvântările rostite au fost traduse Filofteia să fie readuse în Mănăstirea Curtea de
pe loc de interpreţi. Textul acestora se va publica în Argeş, iar moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul
Buletinul Oficial al Patriarhiei, Biserica Ortodoxă să fie aşezate în catedrala Episcopiei din Râmnicu –
Română. Vâlcea.
10. Se semnează apoi documentele sinodale de Preafericitul Patriarh rosteşte cuvântul de
către ierarhii prezenţi, membri ai Sfântului Sinod şi încheiere a lucrărilor.
ai delegaţiilor străine, la această solemnitate*. Domnul Director Marin Sulică din Ministerul
11. Preafericitul Patriarh Justinian citeşte Cultelor citeşte Decizia nr. 25800/1955 pentru
telegramele de felicitare sosite de peste hotare din încheierea sesiunii ordinare anuale din 1955 a
partea altor Biserici Ortodoxe Surori, şi anunţă Sfântului Sinod şi se rosteşte rugăciunea de încheiere.

† Justinian
*
În timpul semnării documentelor, asistența cântă condacele sfinților amintiți.
29
† Iosif † Iacov
Episcopul Râmnicului şi Argeşului Episcopul Melitei (Patriarhia Ecumencă)
† Antim Târgovişteanul † Teoctist Botoșăneanul

Episcop-vicar patriarhal Episcop-vicar patriarhal
30
Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
pentru cinstirea obștească a unor sfinți cu moaște în țara noastră
(10 octombrie 1955)
31
32
33
34
Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
pentru cinstirea obștească a unor sfinți cu moaște
în țara noastră (10 octombrie 1955 )
Prea iubit cler şi binecredincioşi creştini,
„A duceţi-vă aminte de mai marii voştri, care

v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca,
privind la săvârşirea vieţii lor, să le urmaţi credinţa”
Dar prin cinstirea sfinţilor, noi sporim, înainte
de toate, cinstea pe care o dăm lui Dumnezeu, căci
spune Mântuitorul: „Cel ce vă primeşte pe voi, pe
zice Sf. Ap. Pavel în Epistola către Evrei (13, 7). Mine mă primeşte, şi cel ce Mă primeşte pe Mine,
Bun şi folositor lucru este pentru toţi cei ce cred primeşte pe Cel ce M-a trimis pe mine” (Matei 10,
în Dumnezeu ca cei ce au strălucit în virtute neîncetat 40). Apoi chiar şi sfinţii s-au rugat sfinţilor care au
să fie pomeniţi, pentru ca să ia pildă şi îndemn din vieţuit înainte de ei. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare
faptele lor, spre dobândirea mântuirii sufletelor. spune: „Primesc şi pe sfinţii Apostoli şi Mucenici
„Când se proslăvesc drepţii, se veselesc şi-i chem ca mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca
popoarele” spune înţeleptul Solomon (Pilde 29, prin ei, adică prin mijlocirea lor să-mi fie milostiv
2); de aceea şi sfânta noastră Biserică pune înainte iubitorul de oameni Dumnezeu şi să-mi dăruiască
cinstirea sfinţilor, spre îndemn fiilor săi, pentru ca pe iertare de păcate”.
cei zăbavnici să-i îndemne la o viaţă mai curată, iar pe Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, în
cei osârduitori să-i sporească în virtute. panegiricul pe care-l face Sfântului Ciprian, spune
Noi nu numai că-i lăudăm pe sfinţi ca pe astfel: „Din cer, unde eşti, priveşte cu îndurare
purtătorii unor prea înălţate lupte şi biruinţe către mine, îndreptează cuvântul şi viaţa mea,
duhovniceşti şi ca pe cei ce au întruchipat frumu păzeşte turma mea sau fii împreună cu mine păstor,
seţea cea nepieritoare, dar ne uităm la ei şi ca la îndrepteaz-o pe cât se poate spre cele bune, alungă
învăţătorii noştri, străduindu-ne să ne asemănăm din sânul ei pe lupii tulburători … luminează-ne
lor în credinţă, în nădejde şi în dragoste. Cinstim pe mai deplin şi mai limpede asupra Sfintei Treimi,
sfinţi, pentru că ei, ca nişte fraţi desăvârşiţi ai noştri, înaintea căreia stai astăzi şi căreia noi ne închinăm”.
au cunoscut încercările şi nevoile vieţii pământeşti Iar Sfântul Efrem Sirul se îndreaptă către sfinţii
şi, aflându-se acum în apropierea lui Dumnezeu, se mucenici zicând: „Biruitorilor Mucenici, care aţi
roagă pentru noi, ca mai îmbelşugat să ne dăruiască răbdat chinuri pentru dragostea de Dumnezeu şi
harul Său, spre a putea fi biruitori împotriva Mântuitorul şi care sunteţi plini de îndrăzneală
ispitelor şi în toate nevoinţele duhovniceşti. înaintea Domnului, mijlociţi pentru noi cei slabi şi
35
păcătoşi, ca să se pogoare asupra noastră Harul lui îndreptăm...”, şi adaugă: „Ştiind acestea, iubiţilor,
Hristos şi să lumineze întunecatele noastre inimi, să alergăm la mijlocirea sfinţilor şi să-i chemăm să se
spre a iubi pe Dumnezeu”. roage pentru noi, dar să nu ne mărginim numai la
Pentru aceea şi Sfântul Ioan Gură de Aur ne aceasta, ci să lucrăm şi noi cum se cuvine, după pilda
spune: „Rugăciunile Sfinţilor au putere foarte mare, pe care ne-au dat-o ei”.
dar numai dacă ne căim de păcatele noastre şi ne
Preaiubit cler şi dreptcredincioşi creştini,
În evlavia sa adâncă, poporul românesc a cinstit ţinând seamă de evlavia pe care le-o arată clerul şi
după cuviinţă pe toţi sfinţii dreptei credinţe, fără credincioşii din multe părţi ale ţării, a hotărât în
deosebire de neam. Dar inima credincioşilor noştri chip sobornicesc şi canonic să fie cinstiţi în întreaga
s-a legat în chip deosebit de sfinţii ale căror moaşte se Biserică Ortodoxă Română, iar acum întărim, în
găsesc în catedralele şi mănăstirile noastre. acelaşi chip, înscrierea numelor lor în Sinaxar şi
Cinstirea unora dintre aceşti sfinţi s-a statornicit calendar şi trecerea sfintelor lor slujbe în cărţile
în evlavia clerului şi a credincioşilor noştri, prin bisericeşti. Chipurile acestor prea lăudate vase ale
înscrierea lor în Sinaxar, prin aşezarea slujbei lor în lui Dumnezeu ni se înfăţişează nouă astfel:
cărţile bisericeşti, prin prăznuirea lor după rânduială, 1. Sfânta Cuvioasă Parascheva, podoaba
prin ridicarea de sfinte locaşuri cu hramul lor, şi prin Iaşilor şi lauda Moldovei, este după naştere din satul
zugrăvirea lor în sfintele biserici şi în sfintele icoane. Epivat. Prinsă de dorul vieţii curate, ea de tânără a
Între aceştia se numără Cuvioasa Parascheva, ale cărei părăsit lumea cu tulburările ei şi a fugit în pustie. Aici,
sfinte moaşte se află la Iaşi, în catedrala Mitropoliei în linişte şi singurătate, s-a îmbrăcat cu rugăciunea,
Moldovei; Muceniţa Filofteia, ale cărei sfinte moaşte s-a încins cu postul şi s-a acoperit cu privegherea,
se găsesc în biserica Mănăstirii Argeşului; Cuviosul a robit trupul cu înfrânarea mâncării, liberându-şi
Mărturisitor Grigorie Decapolitul, ale cărui sufletul din lanţurile cugetărilor deşarte. Pământul
sfinte moaşte sunt aşezate în catedrala Episcopiei gol i-a fost pat şi frunzele pomilor acoperământ. Nu
Râmnicului Vâlcii; Cuviosul Dimitrie cel Nou avea în pustie altă grijă, decât cum să-şi înfrumuseţeze
Basarabov, cale cărui sfinte moaşte sunt la Bucureşti, candela sufletului, ca să întâmpine pe Domnul şi să-I
în catedrala Patriarhiei, şi Cuviosul Părinte Nicodim audă glasul cel dulce. Prin rugăciune şi priveghere,
cel sfinţit, din moaştele căruia o parte se află la dobândind înţelegere şi putere bărbătească, a înfrânt
Mănăstirea Tismana. cu totul pe vrăjmaşul sufletului, aşa cum David a
La început, cinstirea acestor sfinţi a fost mai biruit pe Goliat, şi la atâta înălţime sufletească s-a
restrânsă, apoi, cu vremea, din preajma locurilor făcut sălaş Dumnezeului celui viu. Sfintele ei moaşte,
în care se găseau sfintele moaşte, cinstirea lor s-a descoperite prin vedenie, dădeau multe tămăduiri
răspândit şi în alte părţi ale ţării. oamenilor credincioşi. De aceea au fost purtate prin
Acestora li se adaugă, cu aceeaşi cinstire, Sfântul multe ţări şi oraşe, iar binecredinciosul Vasile Lupu,
Ioan Valahul, de obârşie din neamul nostru, săvârşit voievod şi domn al Moldovei, le-a dobândit pentru
din viaţă la Ţarigrad, ca mucenic. ţara sa şi, cu alai bisericesc şi domnesc, le-a aşezat
Pentru toţi aceşti sfinţi, a căror cinstire n-a la Iaşi, în minunata biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi,
fost răspândită până acum în întreg cuprinsul în ziua de 14 octombrie din anul mântuirii 1641.
Bisericii noastre, Sfântul Sinod al Bisericii Apoi au fost mutate în anul 1888, în biserica cea
Ortodoxe Române, la 28 ale lunii februarie 1950, mare a sfintei Mitropolii din Iaşi. Deci, de 314 ani,
36
Mântuitorul Hristos ascultă şi împlineşte rugăciunile sfântului, şi luându-le Barbu Craiovescul, le-a aşezat
fierbinţi ale credincioşilor Săi români, îndreptate în mănăstirea sa de la Bistriţa, în anul 1497, unde
către El prin Cuvioasa maica noastră Parascheva. şi el s-a călugărit. De atunci, aceste sfinte moaşte
2. Sfânta Muceniţă Filofteia este floare revarsă binefaceri peste pământul şi creştinii Olteniei,
creştină răsărită în părţile Balcanilor şi apoi răsădită vlădici şi dregători şi popor de rând se roagă la ele şi
în văile Carpaţilor, unde de peste cinci sute şaptezeci le cercetează necontenit. Astăzi, moaştele sfântului
şi doi de ani răspândeşte miresme alinătoare de împodobesc biserica cea mare a sfintei Episcopii din
dureri sufleteşti şi întăritoare de inimi credincioase. Râmnicu Vâlcea.
De copilă ea învaţă de la maica sa credinţa şi evlavia. Sfinte Grigorie, luptătorule neînfricat pentru
Domnul sădise în inima ei virtutea milosteniei icoanele Domnului, roagă-te lui Hristos să ne apere
şi această sădire nu putea fi smulsă de răutăţile de rău!
oamenilor. 4. Sfântul Cuvios Părinte Dimitrie cel
Îndată după moarte o lumină cerească i-a Nou Basarabov a trăit în preajma satului cu nume
acoperit trupul, şi când au voit să o ridice şi să o ducă vechi românesc Basarabov, nu departe de Dunăre.
în biserică, n-au putut până ce n-au pomenit de Ţara Viaţa lui curată şi închinată Domnului l-a îndemnat
Românească. Şi aşa, cu alai mare a primit-o la Dunăre să se retragă într-o peşteră de pe malul râului Lom
Radu Voievod Basarab şi cu inimă bucuroasă au şi acolo să vieţuiască în rugăciune şi în postire. Între
adus-o la Argeş, aşezându-o în Biserica Domnească, două pietre a trecut către Domnul şi în apa Lomului
unde multe semne minunate a arătat, multe inimi i-a fost dus trupul de o revărsare din albie a râului.
credincioase a mângâiat, tămăduiri a dat, apărătoare Rugător fierbinte către Domnul şi curat la
de morţi năpraznice s-a dovedit şi cereri a îndeplinit inimă, vieţuind ca un înger în trup, prin facere de
celor ce se roagă cu credinţă fierbinte. minuni s-a proslăvit de Dumnezeu. Trupul înzestrat
Să o lăudăm şi noi cum o laudă Biserica: „Mare de Domnul cu darul facerii de minuni a fost adus
taină ai fost, fecioară Filofteia, cu venirea ta în Ţara în Biserica satului Basarabov. Iar generalul rus Ivan
Românească, voind să locuieşti între noi, care văzându- Saltykov, în anul 1774, l-a dăruit Mitropoliei din
te făcând întotdeauna minuni, neîncetat strigăm ţie: Bucureşti. De atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou ajută
bucură-te Filofteie, preafericită”. celor ce cu credinţă se roagă Domnului la moaştele
3. Sfântul Grigorie Decapolitul, icoană lui, în nevoile şi în durerile lor.
împodobită cu pătimirea pentru apărarea sfintelor 5. Sfântul Preacuvios Nicodim se trage
icoane ale Domnului, biruitor prin tăria credinţei şi din părţile Macedoniei, din părinţi evlavioşi, care l-au
prin asprimea schivniciei, se trage din ţinutul celor crescut în dreapta credinţă. Lepădându-se de lume şi
zece cetăţi ale împărăţiei Ţarigradului de altădată. de toate cele înveselitoare ale ei, de tânăr a fugit din
În Răsărit şi în Apus s-a răspândit cuvântul lui, casa părinţilor şi a mers la Sfântul Munte, unde s-a
şi s-a vestit numele lui, pentru că mâna Domnului era nevoit în viaţa pustnicească, ajungând apoi stareţ.
cu cel care cu putere şi cu facere de minuni îi răzbea Îmbogăţit cu o aleasă viaţă duhovnicească
pe vrăjmaşii icoanelor, şi ajungând până la Ţara şi cu învăţătură de carte slavonească şi grecească,
Românească răsunetul minunilor făcute de moaştele Preacuviosul s-a întors nu pentru multă vreme în ţara
Sfântului Grigorie Decapolitul, bătrânul dregător lui. Simţind că domnul sârbilor vrea să-l aşeze în mari
Barbu Craiovescul, râvnind să împodobească cu dregătorii, neştiut, a început să colinde mănăstirile şi
moaşte de sfinţi Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, schiturile din ţara sârbească, trecând apoi Dunărea şi
ctitoria sa, a alergat la Ţarigrad, şi cu multă osteneală aşezându-se în Țara Românească. Aici, cu ostenelile
şi cheltuială a izbutit să aducă în ţară moaştele ucenicilor săi, a zidit străvechile noastre Mănăstiri
37
Vodiţa, Tismana şi Prislop, îndrumând pe cărări noi voievodului Radu, supus fiind la multe încercări şi
monahismul românesc. chinuri, ca să se lepede de credinţa creştinească şi
A trecut la cele veşnice la vârstă înaintată, în neplecându-se, a fost dat morţii prin spânzurătoare,
sfânta Mănăstire Tismana, la anul mântuirii 1406, în la Constantinopol, în ziua de 12 mai, anul 1662, în
ziua de 26 decembrie, când se face şi pomenirea lui. vârstă de aproape 18 ani.
Pentru viaţa sa neprihănită, plină de fapte Prăznuirea lui, atât în Biserica grecească de
bune şi pentru râvna sa deosebită către cele sfinte, aproape trei sute de ani, cât şi în Biserica Ortodoxă
Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea facerii de Română, de aproape o sută de ani, se face în ziua
minuni. Parte din moaştele sfântului se află în de 12 mai, deşi numele şi pomenirea lui nu au fost
Mănăstirea Tismana, fiind cinstite cu multă evlavie multă vreme în calendar. În grai de Minei, să ridicăm
de credincioşii noştri. şi noi cuvânt de slăvire a sfântului, zicând: „O Ioane
6. Sfântul mucenic Ioan Valahul este de Valahule, întreg şi înţelept fiind, nevoitor ales al
obârşie din Ţara Românească. Născut din părinţi Domnului eşti, pentru dragostea Lui murind”.
de bun neam, a fost luat în robie de turci, în timpul
Iubiţii noştri fii duhovniceşti,
Vestindu-vă cele de mai sus, să ne îndemnăm lor pentru împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Să
întru cinstirea acestor sfinţi strâns legaţi de neamul avem nădejde tare că rugăciunile noastre smerite vor
nostru, prin rugăciuni către Atotputernicul fi auzite de ei, care stau lângă Tronul Ceresc, şi ne
Dumnezeu, ca mulţumire pentru toate binefacerile vom învrednici de îndurare şi ajutorul lui Dumnezeu
primite, prin solirile lor. Şi pentru ca legătura Celui în Treime lăudat. Să ţinem pururi aprinsă
noastră cu sfinţii pomeniţi mai sus, precum şi cu candela rugăciunilor noastre, iar flacăra iubirii de
toţi aleşii lui Dumnezeu, să dăinuiască de-a pururea, Dumnezeu şi de aproapele să lumineze neîntrerupt
învrednicindu-ne de această legătură şi în viaţa în inimile şi în viaţa noastră.
viitoare, datori suntem să mărturisim aceeaşi credinţă În semn de bucurie frăţească în Hristos şi ca
pe care au avut-o ei şi să fim mădulare împreună cu mărturie a dragostei şi legăturii dintre Bisericile
ei ale aceleiaşi Biserici. Să-i urmăm în credinţă, în ortodoxe surori, au fost de faţă şi împreună rugători
gânduri şi fapte, precum şi în râvna şi în nevoinţele s-au făcut la aceasta.
† Justinian
38
† Iosif † Iacov
Episcopul Râmnicului şi Argeşului Episcopul Meletinei (Patriarhia Ecumenică)
39
Însemnare la sărbătorirea a 70 de ani de la dobândirea Autocefaliei, marcată prin
solemnitățile pentru generalizarea cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră
şi cele pentru canonizarea unor sfinţi români (octombrie 1955)
40
41
42
43
Însemnare la sărbătorirea a 70 de ani de la dobândirea
autocefaliei marcată prin solemnitățile pentru
generalizarea cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara
noastră şi cele pentru canonizarea unor sfinţi români
(octombrie 1955)
C u bucurie sfântă, Biserica Ortodoxă Română, în

cursul lunii octombrie din anul mântuirii una mie
nouă sute cincizeci şi cinci, a sărbătorit împlinirea a 70
Academician profesor P. Constantinescu-Iaşi, membrii
Adunării Naţionale Bisericeşti, dregătorii bisericeşti ai
Sfintei Patriarhii şi ai Sfintei Arhiepiscopii a Bucureşti-
de ani de la dobândirea autocefaliei, cu care prilej s-au lor; profesorii institutelor şi seminariilor teologice; pro-
săvârşit solemnităţile pentru generalizarea cultului unor toiereii din Eparhie, clerul Capitalei, monahi şi monahii
sfinţi cu moaşte în ţara noastră, precum şi cele pentru şi mare mulţime de credincioşi.
canonizarea unor sfinţi români. Apoi, în frunte cu Preafericitul Patriarh Justinian,
În urma poftirii Preafericitului Patriarh Justinian, s-a săvârşit Sfânta Liturghie de un mare sobor arhieresc,
au venit să ia parte la aceste sărbători şi să se roage la care au luat parte şi soliile Bisericilor Ortodoxe de
împreună cu noi: din partea Patriarhiei Ecumenice: peste hotare, împărtăşindu-se din potirul dragostei şi
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Athenagoras al Tia- al unităţii frăţeşti şi împreună rugându-se pentru spori-
tirelor, însoţit de Preasfinţitul Episcop Iacov al Me- rea întru toate a Bisericii Ortodoxe Române şi întărirea
letinei; din partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Ru- Ortodoxiei de pretutindeni. Cu acest prilej s-au înălţat
sia: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Grigorie al Lenin rugăciuni pentru odihna sufletelor fericiţilor ctitori ai
gradului şi Novgorodului, însoţit de Preasfinţitul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române: Ioachim al
Episcop Paladie al Voliniei şi PC Preot Constantin IV-lea, Patriarhul Ecumenic, membrii Sinodului Marii
Neciaev, docent la Academia Teologică din Moso- Biserici din Constantinopol şi Calinic Miclescu, Mitro-
va; din partea Patriarhiei Bulgare: Preafericitul Pa- politul – primat al Ungro-Vlahiei.
triarh Chiril, însoţit de Înaltpreasfinţitul Mitropolit La sfârşitul Sfintei Liturghii s-a citit Actul
Sofronie al Târnovei, PC Arhim. Iosif Diacov şi PC Sinodal întocmit cu acest prilej, după care Preaferi-
Protodiacon Dr. Vasil Veleanov; din partea Bisericii citul Patriarh Justinian a rostit cuvânt de evocare a aces-
Ortodoxe a Eladei: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Hri- tui măreț fapt din viața Bisericii noastre. În numele Gu-
sostomos al Filippilor, Neapolei şi Thassosului, însoţit vernului Republicii Populare Române, Domnul Mi-
de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iacov al Atticei, Sa- nistru al Cultelor, Acad. Prof. P. Constantinescu-Iaşi
laminei şi Megarei şi PC Arhimandrit Panteleimon s-a alăturat la această manifestare de bucurie a Bisericii
Caranicolas. Ortodoxe Române. Apoi, căpeteniile soliilor de peste
Drept aceea, în dimineaţa zilei de Duminică, 9 hotare: IPS Arhiepiscop Athenagoreas al Tiatirelor,
octombrie 1955, mers-au cu mare alai bisericesc de la IPS Mitropolit Grigorie al Leningradului şi Novgo-
Palatul Patriarhal spre biserica „Sfântul Spiridon - Nou” rodului, Preafericitul Părinte Patriarh Chiril al Bul-
din Bucureşti, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Or- gariei au adus mesaje şi urări din partea Bisericilor
todoxe Române, în frunte cu Preafericitul Patriarh Jus- Ortodoxe surori.
tinian al României, însoţit de solii Bisericilor Ortodoxe În după amiaza aceleiaşi zile, delegaţiile străine au
Surori de peste hotare; Domnul Ministru al Cultelor, participat la şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, în-
trunită în sesiune ordinară la Palatul Patriarhal.
44
A doua zi, luni 10 octombrie 1955, în cadrul unei Mitropolit Sofronie al Târnovei şi Arhim. Iosiv Dicov,
şedinţe solemne a Sfântului Sinod, la care au luat par- precum şi ierarhii români: Înaltpreasfinţitul Mitropolit
te şi oaspeţii de peste hotare, a avut loc proclamarea Sebastian al Moldovei, Preasfinţitul Episcop Teofil al
generalizării cultului sfinţilor cu moaşte în ţara noas- Romanului şi Huşilor şi Preasfinţitul Episcop Valeriu al
tră şi proclamarea canonizării Sfântului Calinic Oradiei.
de la Cernica, precum şi a sfinţilor mărturisitori şi 2. La această dată a avut loc la Mănăstirea Curtea
mucenici ai dreptei credinţe din Ardeal, Sfinţii Ie- de Argeş slujba pentru generalizarea cultului Sfintei
rarhi Iorest şi Sava, Sfinţii Cuvioşi Visari- Muceniţe Filofteia, la care au luat parte: Preafe-
on şi Sofronie, precum şi Sfântul Mucenic ricitul Părinte Patriarh Justinian al României; delegaţia
Oprea. Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului: Înalt-
Au fost prezenţi toţi membrii Sfântului Sinod, preasfinţitul Arhiepiscop Athenagoras al Thiatirelor şi
Preafericitul Patriarh Justinian al României, Înaltpreas- Preasfinţitul Episcop Iacob al Melitiei; dintre membrii
finţitul Mitropolit Sebastian al Moldovei, Înaltpreasfin- delegaţiei bulgare Protodiacon dr. Vasil Veleanov, P.Cuv.
ţitul Mitropolit Firmilian al Olteniei, Înaltpreasfinţitul Arhim. Dr. Athanasie Boncev şi PC Protopresbiter
Mitropolit Vasile al Banatului şi Preasfinţiţii Episcopi: Prof. Ştefan Ţancov; precum şi: Înaltpreasfinţitul Mi-
Iosif al Râmnicului şi Argeşului, Antim al Buzăului, tropolit Firmilian al Olteniei, PS Episcop Iosif al Râm-
Chesarie al Dunării de Jos, Teofil al Romanului şi Hu- nicului şi Argeşului şi PS Arhiereu Pavel Serpe, stareţul
şilor, Nicolae al Clujului, Andrei al Aradului, Valerian Mănăstirii Curtea de Argeş.
al Oradiei, Antim Târgovişteanul, Vicar Patriarhal şi 3. Duminică, 16 octombrie, în Catedrala Râmni-
Teoctist Botoşăneanul, Vicar patriarhal. cului Vâlcii s-a săvârşit slujba pentru cinstirea de obşte
Preafericitul Patriarh Justinian a rostit un cuvânt a Sfântului Grigorie Decapolitul, fiind de
despre însemnătatea acestui moment, săvârşit pentru faţă Preafericitul Patriarh Justinian al României, Preafe-
prima dată în Biserica noastră, după care s-au citit En- ricitul Patriarh Chiril al Bulgariei, membrii delegaţiei
ciclica şi Tomosurile, date de Sfântul Sinod cu Patriarhiei Ecumenice: Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop
acest prilej. Într-o atmosferă de adâncă evlavie au fost Athenagoras al Tiatirelor şi Preasfinţitul Episcop Iacob
prezentate icoanele sfinţilor, cântându-se totodată tro- al Meletinei; dintre membrii delegaţiei bulgare: PC Ar-
parele şi condacele lor. him. Dr. Athanasie Boncev, PC. Protopresbiter Prof.
Au luat cuvântul apoi conducătorii delegaţiilor Ştefan Ţancov şi Protodiacon Vasil Veleanov; precum
străine, astfel: Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Athena- şi ierarhii români: ÎPS Mitropolit Firmilian al Olteniei,
goras al Tiatirelor şi Exarh al Patriarhiei Ecumenice, PS Episcop Iosif al Râmnicului şi Argeşului şi PS Arhi-
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Grigorie al Leningradu- ereu Pavel Șerpe.
lui şi Novgorodului şi Preafericitul Părinte Patriarh 4. La 21 octombrie, precum şi în ajun şi în ziua
Chiril al Bulgariei, după care s-au semnat documentele următoare, s-au desfăşurat solemnităţile pentru cano-
sinodale de ierarhii prezenţi. Cele de mai sus orânduite nizarea Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori
de Sfântul Sinod au fost aduse la îndeplinire în chip săr- ai dreptei credinţe din Ardeal şi Banat, la
bătoresc, astfel: care au participat precum urmează: Preasfinţiţii Epi-
1. La 14 octombrie s-a săvârşit solemnitatea gene- scopi Nicolae al Clujului, Andrei al Aradului, Valeri-
ralizării cultului Sfintei Cuvioase Paraschiva, în an al Oradiei şi Preasfinţiţii Arhierei pensionari: Ve-
Catedrala mitropolitană din Iaşi, luând parte toţi mem- niamin Nistor, stareţul Mănăstirii Sfânta Treime din
brii soliei bisericeşti ruse: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Alba-Iulia, Emilian Antal, stareţul Mănăstirii Topliţa,
Grigorie al Leningradului şi Novgorodului, Preasfin- Policarp Moruşca şi Teodor Scorobeţ, sub preşedinţia
ţitul Episcop Paladie al Voliniei şi PC Preot Constan- IPS Mitropolit Vasile al Banatului, delegat al Sfântului
tin Neceaev; dintre delegaţii bulgari: Înaltpreasfinţitul Sinod, împreună cu PS Episcop Antim al Buzăului.
45
5. Duminică, 23 octombrie, precum şi în ajun 6. La 26 octombrie a avut loc generalizarea cultului

şi în ziua următoare, s-au săvârşit, la Mănăstirea Cer- sfinţilor Nicodim cel Sfinţit şi Ioan Valahul,
nica, solemnităţile pentru canonizarea Sfântului în catedrala Mitropolitană din Craiova, la care au luat
Ierarh Calinic. Au luat parte toţi ierarhii Biseri- parte: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Firmilian al Olte-
cii Ortodoxe Române, în frunte cu Preafericitul Pa- niei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Sofronie al Târnovei,
triarh Justinian, astfel: Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iacob al Atticei, Salaminei
Sebastian al Moldovei, Firmilian al Olteniei, Vasile al şi Megarei, Preasfinţitul Episcop Iosif al Râmnicului şi
Banatului; Preasfinţiţii Episcopi: Iosif al Râmnicului Argeşului, PS Arhiereu Pavel Șerpe şi Preacuvioşii Ar-
şi Argeşului, Antim al Buzăului, Chesarie al Dunării himandriţi: Panteleimon Karanicolas, Atanasie Boncev.
de Jos, Teofil al Dunării de Jos, Teofil al Romanului 7. În ziua de 27 octombrie s-a săvârşit, în catedrala
şi Huşilor, Nicolae al Clujului, Andrei al Aradului, Sfintei Patriarhii, slujba pentru generalizarea cultului
Valerian al Oradiei, Antim Târgovişteanul, Vicar Pa- Sfântului Dimitrie Basarabov, cu participarea:
triarhal, Teoctist Botoşăneanul, Vicar Patriarhal, ierar- Preafericitului Patriarh Justinian, Preafericitul Patri-
hii în retragere: IPS Mitropolit Tit Simedrea şi Efrem arh Chiril al Bulgariei, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop
Enăchescu şi Preasfinţiţii Arhierei: Partenie Ciopron , Athenagoras al Tiatirelor şi Exarh al Patriarhiei Ecu-
Emilian Antal, Veniamin Nistor, Teodor Scorobeţ şi menice pentru Europa Occidentală, Înaltpreasfinţitul
Policarp Moruşca, precum şi toţi membri delegaţiilor Mitropolit Grigorie al Leningradului şi Novgorodului,
bisericeşti de peste hotare: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Hrisostomos al Filippi-
Din partea Patriarhiei Ecumenice: Înaltpreas- lor, Neapolei şi Thassosului. Au fost de faţă toţi ceilalţi
finţitul Arhiepiscop Athenagoras al Tiatirelor, în- membri ai soliilor bisericeşti de peste hotare: Înalt-
soţit de Preasfinţitul Iacob al Meletinei; din partea preasfinţitul Mitropolit Iacob al Atticei, Salaminei şi
Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia: Înaltpreasfin- Megarei, Preasfinţitul Episcop Paladie al Voliniei şi PC.
ţitul Mitropolit Grigorie al Leningradului şi Novgo- Preot Constantin Neceaev; Preasfinţitul Episcop Iacob
rodului, însoţit de Preasfinţitul Paladie al Voliniei şi al Meletinei, P.Cuv. Arhimandriţi: Iosif Diacov, Atana-
PC Preot Constantin Neceaev docent la Academia sie Boncev şi Panteleimon Karanicolas; Protopresbiter
Teologică din Moscova; din partea Patriarhiei Bulga- Prof. Ştefan Ţancov şi PC Diac. Vasil Veleanov.
re; Preafericitul Patriarh Chiril, însoţit de Înaltpreas- De asemenea au fost de faţă ierarhii români aflaţi
finţitul Mitropolit Sofronie al Târnovei, PC. Arhim. în Capitală: IPS Mitropolit Firmilian al Olteniei, IPS
Iosif Diacov, PC Arhim. Atanasie Boncev, PC Pro- Mitropolit Tit Simedrea, IPS Mitropolit Efrem Enă-
topresbiter Prof. Ștefan Ţancov şi PC Protodiacon chescu, PS Episcop Antim Târgovişteanul, PS Episcop
Dr. Vasil Veleanov. Din partea Bisericii Ortodoxe a Teoctist Botoşăneanul, PS Arhiereu Veniamin Nistor,
Eladei: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Hrisostomos al stareţul Mănăstirii Sf. Treime din Alba Iulia precum şi
Filippilor, Neapolei şi Thassousului, însoţit de ÎPS consilierii patriarhali şi mitropolitani, profesorii Institu-
Mitropolit Iacov al Atticei, Salaminei şi Megarei şi tului Teologic din Bucureşti, protoiereii şi preoţii capi-
PS Panteleimon Karanicolas. talei, călugări şi un mare număr de credincioşi.
† Justinian
Secretarul Sfântului Sinod,

46
Tomosul Sinodal de canonizare (10 octombrie 1955) și de proclamare a canonizării
(21 octombrie 1955) Sfinților Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici,
mitropoliții Transilvaniei, a Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion
și Sofronie și a Sfântului Mucenic Oprea
47
48
49
50
Tomos pentru canonizarea
Sfinţilor Ilie Iorest, Sava Brancovici, Visarion Sarai,
Sofronie de la Cioara și Oprea Miclăuş
† Justinian
Din mila lui Dumnezeu Patriarh al României,
Locţiitor al Cezareei Capadociei, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi
Arhiepiscop al Bucureştilor
Preaiubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române, har şi milă de la
Dumnezeu, Părintele nostru cel din ceruri, iar de la Noi patriarhiceşti binecuvântări.
„C redincios este Domnul întru toate cuvintele

Sale şi Sfânt întru toate lucrările Sale” spune
psalmistul (Psalmii 144, 14), căci „Adevărul este
pentru lume, bând paharul lui Hristos - cum spune
Sfântul Ioan Damaschin, pentru El și pentru noi toţi.
Tăria cu care au mărturisit pe Hristos şi
temelia cuvintelor Sale şi toată hotărârea judecăţilor năprasnica lor trecere din viaţa aceasta le-au ridicat
Sale e veşnică” (Psalmii 118,160). În dreptatea lui altare de piatră pretutindeni şi netrecătoare mărturii
Dumnezeu şi-au pus nădejdea toţi cei prigoniţi pentru de evlavie în sufletele tuturor credincioşilor. Căci şi
dreptate, şi în sfânta Sa putere izbăvitoare toţi cei ce atunci când rămăşiţele lor pământeşti n-au putut fi
au iubit adevărul. Cu dreptate a smerit Domnul pe găsite, trimis-a Domnul Cuvântul Său şi, scoţându-i
păcătoşii prigonitori ai celor drepţi, iar pe cei smeriţi i-a din morminte (Psalmii 106, 20), i-a adus mai vii în
înălţat (Psalmii 146, 6; Matei 23, 12; Luca 18, 14). mijlocul Bisericii, pentru că prin moarte se născuseră
Şi iarăşi, cu nebiruita putere a sfintei Sale dreptăţi la viaţa cea fără de moarte. Mărturii ale adevărului
a ridicat Domnul din poporul său mărturii ale credinţei şi străji ale sufletelor noastre pline de râvna
adevărului cuvintelor Sale şi ale dragostei Sale, care mântuirii, pomenirea mărturisitorilor şi mucenicilor
niciodată nu cade. s-a făcut întotdeauna cu sfinţii, iar cinstirea lor întru
Ca stâlpii de foc pe calea întunecată a rătăcirilor nimic nu s-a împuţinat până astăzi.
prin pustie, mărturiile acestea au însemnat în veac căi În ceata mucenicilor din zilele dintâi ale
de lumină şi de izbăvire neamului omenesc. De la o Bisericii s-au adăugat mereu alţi mucenici, după
margine la alta a pământului, cuvântul lui Dumnezeu încercările la care a fost supusă credinţa ortodoxă,
s-a vestit prin aleşii Săi şi nu odată această vestire fie de către păgâni şi eretici mai vechi, fie de către
a fost pecetluită cu mucenicia celor pe care nici urzitorii de rătăciri din veacurile de mijloc, ori de
moartea nu i-a putut despărţi de Domnul. Mulţimea către urmaşii lor. Crugul vremii n-a scutit odinioară
mărturisitorilor şi mucenicilor a sfinţit pământul, nici Biserica noastră de atari încercări. Şi dacă ele
zice Sfântul Vasile cel Mare, iar inimile lor s-au făcut au fost numeroase în vechime şi în timpul stăpânirii
altare de jertfă bine primite înaintea lui Dumnezeu, otomane, apoi cu nimic n-au fost mai puţine cele
adaugă Sfântul Grigore Dialogul. Ei au răstignit din partea urgiei eretice a stăpânitorilor de altădată
pe cele ale lumii în inimile lor şi s-au răstignit pe ei ai Transilvaniei.
51
Pe când domneau cu silnicie peste o parte din Din numărul cel mare al acestor mărturisitori şi
pământul strămoşesc al fiilor Bisericii noastre, aceşti mucenici, evlavia credincioşilor şi mâna Domnului a
stăpânitori s-au străduit din toate puterile să ajungă ridicat din vreme deasupra vremii şi la o cinstire tot
stăpâni şi peste sufletele ortodoxe. La mare strâmtoare mai vrednică de faptele lor pe fericiţii întru adormire
ajunsese atunci poporul român dreptcredincios din vlădici Ilie Iorest şi Sava Brancovici, care
întreaga ţară a Ardealului. Se sculaseră asupra lui au păstorit în scaunul Mitropoliei din Alba Iulia –
vrăjmaşii, văzuţi și nevăzuţi şi, în chip că ar vesti pe întâiul între anii 1643-1650, iar al doilea între anii
Hristos, ei vesteau numele celor rătăciţi de la dreapta 1656 şi 1683 – pătimind pentru credinţa lor chinurile
credinţă. mărturisitorilor, la care i-au supus stăpânii calvini ai
Dar cei ce ştiau că Domnul nu i-a chemat numai Ardealului de atunci; apoi pe vajnicii luptători pentru
pe sfinţii Săi apostoli şi ucenici să-i fie Lui mărturie apărarea credinţei ortodoxe, împotriva silniciilor
până la marginile pământului (Fapte 1,8), ci şi pe toţi
stăpânitorilor catolici ai Ardealului din veacul al
credincioşii şi slujitorii Bisericii din orice vreme (Matei
XVIII-lea, pe numele lor Oprea Miclăuş, ţăran
10, 32), n-au stat la îndoială ca să urmeze sfânta chemare
din satul Sălişte-Sibiu, care a îndurat moarte pentru
a Mântuitorului, cu liniştea şi cu puterea pe care le-a
dreapta credinţă, şi pe ieromonahii Visarion Sarai
dat-o credinţa cea adevărată, şi cu preţul vieţii lor s-au
şi Sofronie din satul Cioara de lângă Orăştie,
împotrivit celor ce voiau să le strice dreapta credinţă şi
suferind amândoi chinurile mărturisitorilor. Sfântul
au rămas neclintiţi în mărturisirea ei până la moarte.
nostru Sinod, la 28 de zile ale lunii februarie din anul
Tăria conştiinţei credincioşilor şi păstorilor
mântuirii 1950, căutând la viaţa şi la patimile lor,
Bisericii Ortodoxe din Ardeal a avut un sprijin de
a găsit că este cu dreptate să fie ridicaţi la cinstirea
mare preţ în încredinţarea că Biserica este numai a
lui Dumnezeu şi a poporului şi că în sânul ei clerul cea după cuviinţă mărturisitorii şi mucenicii mai
şi credincioşii alcătuiesc o unitate de nedespărţit. Alt înainte pomeniţi.
sprijin, care nu i-a lipsit conştiinţei ortodoxe în vremea Drept aceea, făcându-se după rânduială temeinice
acelor încercări, a fost dragostea Bisericii Ortodoxe din şi amănunţite cercetări asupra vieţii şi pătimirii lor
Țările Române, apoi a Bisericilor pravoslavnice rusă şi şi dovedindu-se fără putinţă de împotrivire că ei toţi
sârbă, precum şi a scaunelor patriarhiceşti din Răsărit, au strălucit prin curată şi statornică mărturisire a
în frunte cu scaunul ecumenic de la Constantinopol. credinţei ortodoxe şi printr-o neînfricată apărare a ei
Cu Hristos în inimile lor şi cu dragostea celor de până la jertfirea vieţii; bine ştiind apoi că „statornicia
aceeaşi lege, credincioşii şi păstorii Bisericii Ortodoxe îi fac pe mucenici” şi cunoscând evlavia cu care îi
ardelene au înfruntat viforul ispitelor şi al prigoanelor, înconjoară obştea dreptcredincioşilor creştini din
pecetluind cu suferinţele mărturisitorilor şi cu ţara Ardealului, ca pe nişte adevăraţi sfinţi mucenici,
sângele mucenicilor lor adevărul credinţei întru care şi chemând puterea Celui Preaînalt întru ajutorul
au vieţuit şi s-au mântuit părinţii şi străbunii lor. nostru, plăcut-a Sfântului Duh şi Nouă să
Hotărâm:
ca de acum înainte, părinţii noştri ierarhi Sofronie, care au surpat cu virtutea şi cu pătimirile
Iorest şi Sava, care au îndurat chinurile lor puterea vrăjmaşilor Ortodoxiei şi împreună cu
mucenicilor, mărturisind dreapta credinţă, dreptcredinciosul creştin Oprea, care a pecetluit
împreună cu smeriţii între ieromonahi Visarion şi cu moartea statornicia lui în credinţa părinţilor
52
noştri, să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după Cioara şi al schitului din Foltea-Sălişte, să se adauge
toată pravila ca sfinţi mărturisitori şi mucenici în tot şi acela al sfinţilor mărturisitori şi mucenici ai
cuprinsul Bisericii noastre din Transilvania, după Ortodoxiei ardelene.
numele fiecăruia, precum se arată: Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am
Sfântul Ierarh şi Mărturisitor Iorest, orânduit în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi cu
Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh semnăturile noastre întărim în acelaşi chip actul de
şi mĂrturisitor Sava, Mitropolitul faţă ca Tomos de Canonizare, adică de aşezare în
Ardealului; Cuviosul Mărturisitor rândul sfinţilor a celor mai sus însemnaţi cu numele
Visarion Sarai, Cuviosul Mărturisitor lor şi spre slava lui Dumnezeu îi aducem la cunoştinţă
Sofronie de la Cioara şi Sfântul Mucenic dreptmăritorilor credincioşi şi păstori din cuprinsul
Oprea din săliştea Sibiului. Bisericii Ortodoxe Române.
Drept zi de prăznuire a Sfinţilor mărturisitori şi Şi, ca semn de bucurie frăţească întru Hristos
mucenici ai Ortodoxiei ardelene aşezăm ziua de 24 şi ca mărturie a dragostei şi a legăturii dintre
ale lunii aprilie, pentru Sfinţii Ierarhi Iorest şi Sava Bisericile Ortodoxe surori, s-au aflat de faţă la această
şi ziua de 21 ale lunii octombrie, pentru Cuvioşii orânduire, în urma poftirii noastre, soliile Bisericilor
Mărturisitori Visarion Sarai şi Sofronie de la Ortodoxe surori, în frunte cu: Preafericitul
Cioara şi mucenicul Oprea din Sălişte şi orânduim Chiril, Patriarhul Bulgariei; Înaltpreasfinţitul
ca numele lor să fie trecute în Sinaxar şi în calendarul Athenagoras, Mitropolitul Tiatirelor, din partea
bisericesc la zilele arătate. De asemenea, orânduim ca Patriarhiei Ecumenice şi Înaltpreasfinţitul Grigorie,
vieţile, slujbele şi icoanele sfinţilor pomeniţi, care au Mitropolitul Leningradului şi Novgorodului, din
fost întocmite şi aprobate din vreme de către Sfântul partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia.
Sinod, să se tipărească aparte şi să fie primite cu toată Iar pentru plinirea sărbătorească a sfintei
evlavia de către dreptcredincioşii creştini. lucrări de care ne-am învrednicit, încredinţăm pe
Încă mai hotărâm şi aceea ca icoanele sfinţilor Înaltpreasfinţia Sa Vasile, Mitropolitul Banatului,
pomeniţi să fie aşezate la loc potrivit împreună cu ale ca împreună cu un sobor arhieresc, alcătuit din toţi
celorlalţi sfinţi, în toate bisericile ce se vor zugrăvi de ierarhii aflători în cuprinsul Mitropoliei Ardealului
acum înainte în ţinuturile ardeleneşti. Iar ca evlavia şi Mitropoliei Banatului, să săvârşească după toată
în sfintele locaşuri de închinare să fie sporită şi prin rânduiala proclamarea solemnă a canonizării sfinţilor
chemarea şi lucrarea acestor noi sfinţi, rânduim ca mucenici şi mărturisitori ai dreptei credinţe pomeniţi
de acum înainte bisericile care ar voi să-şi poată lua mai sus, în ziua de 21 octombrie 1955, în Catedrala
hramul oricăruia dintre sfinţii pomeniţi şi totodată Reîntregirii din oraşul Alba Iulia.
ca la hramul de acum al bisericii catedrale din Alba Dată în Bucureşti, în anul mântuirii 1955, luna
Iulia, al bisericii din Sălişte, al sfintei Mănăstiri din octombrie, ziua a zecea.
† Justinian
53
† Iosif † Iacov
Episcopul Râmnicului şi Argeşului Episcopul Meletinei (Patriarhia Ecumencă)
† Antim Târgovişteanul † Teoctist Botoșăneanuul

54
(23 octombrie 1955) Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica
55
56
57
Tomos pentru canonizarea
Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica
† Justinian
Preaiubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române, har şi milă de la
Dumnezeu, Părintele nostru cel din Ceruri, iar de la Noi patriarhiceşti binecuvântări.
„A proape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe

Dânsul, de toţi cei ce-L cheamă întru adevăr”
(Psalmii 144, 18), şi din veac se proslăvesc prin
este, şi Domnul Care nu lasă nedesăvârşite cele ce
le-a făcut pentru noi (Psalmii 67, 29) îşi osebeşte pe
sfinţii Săi, după nepătrunsa Sa orânduire.
puterea Lui toţi cei ce au lepădat chipul păcatului şi Binecunoscând din faptele şi din cugetele lor
au îmbrăcat chipul cel nou al vieţii întru Domnul. pe cei ce i-a ales Domnul să-I fie vestitori şi făclii
Cu multe osteneli se surpă omul cel vechi şi cu luminătoare peste veacuri, sfânta Biserică i-a osebit pe
anevoie se zideşte cel nou. Întru răbdare se biruieşte, aceştia şi i-a cinstit după cuviinţă, cinstind într-înşii
cu adevărul credinţei, toată împotrivirea făpturii pe Însuşi Domnul. Şi dacă în aleasă cinstire a aşezat
vechi şi se deschide calea Domnului spre inima celui şi i-a ţinut dintru început pe Apostoli şi pe mucenici,
însetat de lumină şi de viaţa cea veşnică. Pe această n-a întârziat să-i pună alături şi pe sfinţii Săi ierarhi,
cale străbat şi se sălăşluiesc în inimile aleşilor Săi atunci când aceştia au strălucit prin vieţuirea lor cea
tăria şi căldura dragostei. Dragostea topeşte şi umbra după Domnul. Bunul Dumnezeu a învrednicit şi
păcatului, curăţind cu desăvârşire inimile celor ce-L Biserica părinţilor noştri să odrăslească din sânul ei
cheamă pe Domnul, iar Domnul este aproape de toţi alese chipuri de sfinţi ierarhi. Din rândul acestora,
cei ce-L cheamă cu inimă curată şi ori de veghează, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la 28 februarie
ori de se roagă, ori de lucrează, toate le fac înaintea 1950, a găsit că este bineplăcut lui Dumnezeu şi
Celui Atotputernic şi spre slava Lui. folositor obştii credincioşilor să fie ridicat la cinstirea
Roadele acestei trăiri şi lucrări împreună cu cuvenită şi să fie aşezat în ceata sfinţilor părintele
Domnul îl fac pe cel ce se învredniceşte de ele părtaş nostru ierarh Calinic. Făcându-se, aşadar, după
la slava Domnului şi astfel cele nearătate şi ascunse rânduială, temeinice şi amănunţite cercetări asupra
ale lui Dumnezeu în multe chipuri se vădesc din vieţii şi petrecerii cuviosului nostru părinte Calinic,
cugetele şi din faptele aleşilor Săi. Aceştia petrec cu care timp de 32 de ani s-a arătat biruitor în nevoinţele
Domnul în veac şi de cununa slavei Lui niciodată vieţuirii călugăreşti în sfânta Mănăstire Cernica
nu se lipsesc; dar pentru ca ei să se învrednicească de şi a păstorit cu râvnă sporită de Dumnezeu păzita
slava lui Hristos, trebuie să se facă mai întâi părtaş eparhie a Râmnicului Noului Severin, între anii
patimilor Lui, iar chipul pătimirii de multe feluri 1850 – 1867, s-a aflat fără putinţă de împotrivire, că
58
acest sfânt bărbat a strălucit ca un adevărat vas ales Dumnezeu prin darul facerii de minuni, lăsând în
al Domnului, prin smerenie desăvârşită, prin vieţuire urma sa mireasma sfinţeniei. Drept aceea, chemând
curată împodobită, cu faptele dragostei de oameni în ajutorul nostru puterea Celui Prea Înalt, plăcut-a
şi prin credinţa dreaptă şi statornică adeverită de Sfântului Duh şi nouă să
Hotărâm:
ca de acum înainte părintele nostru Calinic să se şi întărim cu semnăturile Noastre actul de faţă, ca
numere cu sfinţii să se cinstească după toată pravila în Tomos de canonizare, adică de aşezare în rândul
rândul sfinţilor ierarhi, în cuprinsul Arhiepiscopiei sfinţilor a părintelui nostru Ierarh Calinic şi, spre
Bucureştilor şi al Mitropoliei Olteniei, cu nume de slava lui Dumnezeu, celui „credincios întru toate
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. cuvintele Sale, şi cuvios întru toate lucrările Sale”
Iar pentru prăznuirea Sfântului Ierarh Calinic (Psalmii 140, 14), aducem aceasta la cunoştinţa
statornicim ziua de 11 aprilie şi orânduim ca numele întregii obşti a credincioşilor şi păstorilor Bisericii
lui să fie trecut în Sinaxar şi în calendarul bisericesc la Ortodoxe Române.
ziua arătată. De asemenea, orânduim ca viaţa, slujba Şi ca semn de bucurie frăţească întru Hristos
şi icoana sfântului, întocmite şi aprobate de Sfântul şi drept mărturie a dragostei şi a legăturii dintre
nostru Sinod, să se tipărească aparte şi să fie primite Bisericile Ortodoxe surori, s-au aflat de faţă la
cu toată evlavia de către dreptcredincioşii creştini. această orânduire, în urma poftirii noastre, soliile
Încă mai hotărâm şi aceea, ca sfintele lui oseminte, Bisericilor Ortodoxe surori în frunte cu: Preafericitul
aşezate prin grija Arhiepiscopiei Bucureştilor în raclă Chiril, Patriarhul Bulgariei; Înaltpreasfinţitul
de lemn ferecată în argint, să fie păstrate la Mănăstirea Athenagoras, Mitropolitul Tiatirelor – din partea
Cernica, iar icoana Sfântului Calinic să fie aşezată, Patriarhiei Ecumenice; şi Înaltpreasfinţitul Grigorie,
împreună cu icoanele celorlalţi sfinţi, la locul cuvenit, în Mitropolitul Leningradului şi Novgorodului – din
bisericile ce se vor zugrăvi de acum înainte în cuprinsul partea Patriarhiei Moscovei şi a toată Rusia.
Arhiepiscopiei Bucureştilor şi al Mitropoliei Olteniei. Iar pentru plinirea sărbătorească a sfintei
Iar ca evlavia în sfinte locaşuri de închinăciune lucrări de care ne-am învrednicit, încredinţăm un
să fie sporită prin chemarea şi lucrarea noului sfânt, sobor arhieresc alcătuit din Ierarhii Arhiepiscopiei
orânduim ca de acum înainte bisericile ce se vor zidi Bucureştilor şi ai Mitropoliei Olteniei, ca împreună
sau preînnoi să-şi poată lua după voie hramul Sfântului cu Noi, de faţă fiind şi preasfinţiţii soli ai Bisericilor
Calinic şi, totodată, ca la hramul de acum al bisericii Ortodoxe surori, să săvârşească după toată rânduiala
Sfântul Gheorghe din Mănăstirea Cernica, al Catedralei proclamarea solemnă a Canonizării Sfântului Ierarh
Episcopiei din oraşul Râmnicul Vâlcii şi al Mănăstirii Calinic, în ziua de Duminică, 23 octombrie 1955, în
Frăsinei să se adauge şi acela al Sfântului Calinic. Biserica Sfântul Gheorghe din Mănăstirea Cernica.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le- Dat în Bucureşti, în anul mântuirii 1955, luna
am orânduit în chip sinodal şi canonic, am întocmit octombrie, ziua a zecea.
59
† Justinian
† Iosif † Iacov
Episcopul Râmnicului şi Argeşului Episcopul Melitinei (Patriarhia Ecumenică)
60
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou
de la Partoş, mitropolitul Banatului (6 octombrie 1956)
61
62
63
Tomos pentru canonizarea solemnă a
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș
† Justinian
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har și milă de la Dumnezeu, Părintele nostru cel din Ceruri, iar de la Noi patriarhicească binecuvântare!
M ărturisească-se Ţie Doamne, toate lucrurile

Tale şi cuvioşii tăi să Te binecuvinteze. Slava
împărăţiei Tale vor spune şi vor grăi puterea Ta (Psalmii
vlădica Iosif cel ce din pruncie îşi închinase viaţa
Domnului.
Înfruntând cu puterea credinţei sale, primejdiile
144, 10-11), prin care s-a întărit braţul credincioşilor şi ostenelile de tot felul ale vieţuirii în lepădarea de
Tăi împotriva celor ce s-au ridicat asupra lor. sine şi de lume, alesul între cuvioşi părintele nostru
Cu dragoste negrăită şi de minte necuprinsă, a Iosif a crescut duhovniceşte în muntele cel sfânt
călăuzit Domnul spre limanul mântuirii pe cei ce au al Domnului şi a rodit bogat în fapte minunate,
nădăjduit întru El. deopotrivă la Sfântul munte al Atonului, ca şi pe
Oricâte viforniţe s-au ridicat asupra celor ce-şi pământul Banatului, unde a păstorit între anii
reazemă nădejdea în cel atotputernic, nu i-au putut 1650 şi 1653 din scaunul vlădicesc al Mitropoliei
abate de la credinţa lor. Iar străjuitori şi călăuzitori Timişoarei, iar moaştele lui se află la sfânta Mănăstire
ai lor pe căile Domnului, s-au arătat sfinţii din Partoş-Banat, în care s-a şi săvârşit din viaţa la anul
veac plăcuţi Lui. Râvna lor nu s-a istovit şi cununa Domnului 1656.
biruinţei lor nu se vestejeşte pururi. Ca într-o platoşă Ostenindu-se ca un viteaz în războiul cel nevăzut,
s-au ferecat şi cu nebiruite arme s-au încins, căci nu va s-a arătat biruitor şi în vâltoarea luptelor cu răutăţile
lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor vremii şi ale impilatorilor otomani. Mâna Domnului
(Psalmii 124, 3). a fost cu el în toată vremea şi l-a ridicat mărturie
Multe şi minunate lucruri a făcut Domnul tare şi pavăză neînfrântă dreptei credinţe, strălucind
prin sfinţii Săi şi în vremea revărsării nelegiuiţilor prin faceri de bine, prin săvârşirea de minuni şi prin
otomani asupra popoarelor creştineşti. El a întors neabătută dragoste faţă de toţi oamenii, chiar faţă
cumpăna puterii lor spre cădere şi ca un pârjol, înecat de cei fărădelege. Ruga lui sfântă chema pe toţi la
de ape multe s-a stins pustiirea pe care au făcut-o. Iar Domnul, faptele lui minunau şi pe nelegiuiţi, iar
în vremea aceea, a surpării stăpânirii creştineşti din cu puterea Domnului a întărit pe dreptcredincioşii
părţile Banatului, Domnul n-a lăsat fără mângîiere şi creştini din Banat, spre biruinţă asupra vrăjmaşilor lor.
întărire nici pe binecredincioşii creştini bănăţeni; ci Pomenirea acestui cuvios Părinte de către
din Sfetagora l-a hărăzit cârmuitor duhovnicesc pe dreptcredincioşii din Banat s-a făcut cu toată cinstea
64
între sfinţi, iar mireasma sfinţeniei întru care a Drept aceea, făcându-se, după rânduială
adormit acum trei sute de ani, a răzbătut prin vreme amănunţite şi temeinice cercetări asupra vieţii
până la noi. şi petrecerii cuviosului nostru părinte Iosif şi
Căutând la viaţa şi petrecerea acestui ales stabilindu-se, fără putinţă de împotrivire, că acest
nevoitor al Domnului şi asemuindu-l cu „ un pom sfânt bărbat a strălucit ca un adevărat vas ales al
răsădit lângă izvoarele apelor, care îşi dă rodul Domnului, prin credinţă curată şi statornică şi
la vremea sa şi ale cărui frunze nu se vestejesc” printr-o vieţuire fără de prihană, la care s-a ridicat
(Ps.1,3), - Sfântul Sinod al Bisericii noastre la 28 prin urmarea neabătută a pravilelor vieţii călugăreşti
ale lunii februarie 1950, a găsit că este cu dreptate în partea cea mai mare a zilelor sale, precum şi că a
să fie ridicat la cinstirea cuvenită şi să fie aşezat lăsat în urma lui mireasma sfinţeniei pentru viaţa sa
în ceata sfinţilor părintele nostru ierarh Iosif al curată şi pentru minunile ce le-a săvârşit, chemând
Timişoarei. puterea Celui preaînalt în ajutorul nostru,
Hotărâm:
Împreună cu Duhul Sfânt, ca de acum înainte, Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am
părintele nostru Iosif să se numere cu sfinţii şi să se orânduit în chip Sinodal şi canonic, am întocmit
cinstească cu toată cuviinţa în rândul sfinţilor ierarhi, şi cu semnăturile Noastre întărim actul de faţă,
în cuprinsul Mitropoliei Banatului, cu numele de ca Tomos de canonizare, adică de aşezare în
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. rândul sfinţilor a părintelui nostru Ierarh Iosif cel
Drept zi de prăznuire a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi spre slava lui Dumnezeu facem
Nou, aşezăm ziua de 15 septembrie şi orânduim ca aceasta cunoscut credincioşilor şi păstorilor Bisericii
numele lui să fie trecut în Sinaxar şi în calendarul Ortodoxe Române.
bisericesc, la ziua arătată. Iar pentru plinirea sărbătorească a sfintei lucrări
De asemenea, orânduim ca viaţa, slujba şi icoana de care ne-am învrednicit, încredinţăm un sobor
sfântului, care au fost întocmite şi aprobate din vreme arhieresc ca împreună cu Noi să săvârşească după
de către Sfântul Sinod, să se tipărească aparte şi să fie toată rânduiala proclamarea solemnă a canonizării
primite cu toată evlavia de către dreptcredincioşii creştini. Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, în
Încă mai hotărâm şi aceea, ca sfintele lui oseminte să fie ziua de Duminică, 7 octombrie 1956 în catedrala
aduse din sfânta mănăstire Partoş şi aşezate în catedrala mitropolitană din Timişoara.
mitropolitană de la Timişoara, iar icoana Sfântului Iosif Dat în Timişoara, la anul Mântuirii 1956, luna
cel Nou să fie aşezată împreună cu icoanele celorlalţi sfinţi octombrie, ziua a şasea.
la locul cuvenit în bisericile ce se vor zugrăvi de acum
înainte în cuprinsul Mitropoliei Banatului.
Şi ca evlavia Sfintelor locaşuri de închinare să
fie sporită şi prin chemarea şi lucrarea noului sfânt,
rânduim ca bisericile care ar voi să-şi poată lua
hramul Sf. Iosif cel Nou, şi totodată, ca la hramul
de acum al bisericii mănăstirii Partoş şi al catedralei
mitropolitane din Timişoara, să se adauge şi acela al
Sf. Iosif cel Nou.
65
† Justinian
† Iustin † Firmilian
Mitropolitul Ardealului Mitropolitul Olteniei
† Vasile † Iosif
Mitropolitul Banatului Episcopul Râmnicului şi Argeşului
Episcopul Romanului şi Huşilor Episcopul Clujului
† Andrei
Episcopul Românilor din cele două Americi
† Antim Târgovişteanul † Teoctist Botoşăneanul

66
Act Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
privind canonizarea unor sfinţi români (21 iunie 1992)
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
Act Sinodal1
al bisericii ortodoxe române privind
canonizarea unor sfinţi români (21 iunie 1992)
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preaiubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române,
Har, Milă şi Pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
„Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”

(Psalmul 67, 36), căci „Prin Sfinţii care
sunt pe pământul lui, minunată a făcut Domnul
toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
B
mân
ucurie mare vesteşte astăzi fiilor săi Biserica
noastră dreptmăritoare, la crugul anului
tuirii 1992, în Duminica „Tuturor Sfinţilor”,
nepieritoare şi privim la ei ca la învăţătorii noştri
pe calea desăvârşirii în Hristos, străduindu-ne să ne
asemănăm lor în credinţă, în nădejde şi dragoste şi să
hotărând ca în rândurile acestora să fie aşezaţi cei le urmăm pilda.
aleşi şi bineplăcuţi lui Dumnezeu, pe care ea însăşi i-a Pe sfinţi îi cinstim ca pe „prietenii” şi „casnicii” lui
odrăslit în sânul neamului românesc. Dumnezeu (Efeseni 2, 19) şi ca pe nişte fraţi desăvârşiţi
Prin aceasta Biserica noastră împlineşte îndemnul ai noştri, care au cunoscut încercările şi nevoile vieţii
Sfântului Apostol Pavel, care zice: „aduceţi-vă aminte pământeşti, iar acum, în apropierea lui Dumnezeu,
de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui mijlocesc şi se roagă Lui pentru mântuirea noastră.
Dumnezeu: priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat Prin cinstirea sfinţilor, noi sporim, înainte de toate,
viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7). cinstirea pe care o datorăm lui Dumnezeu, aşa cum
Urmăritori acestui îndemn, credincioşii Bisericii glăsuia mitropolitul Varlaam al Moldovei în Cazania
noastre cinstesc, împreună cu toţi sfinţii celei una, de la duminica „Tuturor Sfinţilor”.
sfântă, sobornicească şi apostolică Biserică, şi, împreună Luând aminte la cuvintele Mântuitorului:
cu aceştia, pe sfinţii plămădiţi din evlavia neamului „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi cine
românesc, între care se numără martiri, mărturisitori Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel care M-a trimis
şi mari trăitori în Hristos din rândurile credincioşilor, pe Mine” (Matei 10, 40), Sfântul Vasile cel Mare
cuvioşilor, preoţilor și ierarhilor aleşi de Dumnezeu, ne învaţă spunând: „primesc şi pe Sfinţii Apostoli
care au strălucit şi au primit în cer cununi de slavă. şi Mucenici, şi-i chem ca mijlocitori înaintea lui
Noi îi lăudăm pe sfinţi ca pe purtătorii unor Dumnezeu, ca prin ei, adică prin mijlocirea lor, să-mi
preaînalte lupte şi biruinţe duhovniceşti şi ca pe fie milostiv Iubitorul de oameni Dumnezeu şi să-mi
cei ce au întruchipat în fiinţa lor frumuseţea cea dăruiască iertare de păcate”.
Act Sinodal aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 2925/20 iunie 1992.
1
79
Rugăciunile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu prin care am învăţat să cinstim şi să mărim mai întâi
pentru mântuirea noastră sunt mai bine primite, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe sfintele
însă, dacă şi noi credincioşii, împodobiţi cu credinţă puteri îngereşti, pe apostoli, pe proroci, pe martirii cei
şi fapte bune, ne rugăm împreună cu ei, lepădându- măriţi, pe Sfinţii Părinţi purtători de Dumnezeu şi pe
ne de păcatele noastre. Acest adevăr îl întăreşte toţi bărbaţii cei sfinţi, şi să cerem mijlocirea lor, pentru
şi Sfântul Ioan Gură de Aur, când spune: „Ştiind
că ei ne pot face plăcuţi lui Dumnezeu, împăratul
acestea, iubiţilor, să alergăm la mijlocirea sfinţilor, dar
tuturor”. Tot Sinodul al VII-lea ecumenic a hotărât:
să nu ne mărginim la aceasta, ci să lucrăm şi noi cum se
„Cine nu mărturiseşte că toţi sfinţii care au plăcut lui
cuvine, după pilda pe care ne-au dat-o ei.”
Sfinţii Părinţi adunaţi la Sinodul al VII- Dumnezeu, atât cei dinainte de Lege, cât şi cei de sub
lea ecumenic, exprimând învăţătura şi practica har, sunt vrednici de cinstire după trup şi după suflet,
dintotdeauna a Bisericii, cu rădăcini adânci în însăşi sau nu face rugăciuni către sfinţi ca şi către unii care
Sfânta Scriptură, au hotărât astfel: „Noi păzim voiesc să mijlocească pentru lume, potrivit tradiţiei
cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi proroceşti, Bisericii, să fie anatema!”
În curgerea vremii, Bisericile Ortodoxe locale pe lângă cei canonizaţi în anii 1955-1956, asupra
şi-au îmbogăţit tezaurul spiritual înscriind în cărora o Comisie sinodală şi-a îndreptat cercetările,
calendarele lor, alături de marii Sfinţi ai Ortodoxiei propunând Sfântului Sinod canonizarea lor ca sfinţi.
ecumenice, noi nume de sfinţi din rândul fiilor lor. Între aceştia, din rândurile monahilor se
În evlavia credincioşilor noştri n-a lipsit niciodată numără: Cuviosul Ioan de la Prislop, Cuviosul
cinstirea unor vrednici trăitori, mărturisitori şi apărători Antonie de la Iezerul-Vâlcea, Cuviosul Daniil
ai dreptei credinţe, flori alese ale spiritualităţii româneşti Sihastrul, Cuviosul Gherman din Dobrogea,
din rândurile credincioşilor, cuvioşilor, preoţilor şi Cuviosul Ioan de la Neamţ-Hozevitul şi Cuvioasa
ierarhilor Bisericii noastre, fără ca proclamarea cinstirii Teodora de la Sihla;
acestora ca Sfinţi să se fi făcut printr-un act sinodal. Din rândul slujitorilor bisericeşti se numără:
În anul 1950, Sfântul nostru Sinod, în spiritul preoţii mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel
tradiţiei creştine autentic ortodoxe, a hotărât şi Ioan din Galeş, ierarhii: Mitropolitul Martir
înscrierea în rândul sfinţilor a unora dintre aceştia, Antim Ivireanul, Arhiepiscopul Ghelasie de
recunoscând şi confirmând cinstirea pe care poporul la Râmeţ, Episcopul Iosif Mărturisitorul din
dreptcredincios o aducea acestor sfinţi de mult timp, Maramureş şi Episcopul Leontie de la Rădăuţi,
pentru ca în anul 1955-1956 să proclame, prin iar dintre dreptcredincioşi amintim pe: martirii
TOMOS SINODAL, canonizarea lor, cu cinstire Constantin Vodă Brâncoveanu cu cei patru
locală pentru unii şi cu cinstire în întreaga Biserică fii, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi
Ortodoxă Română pentru alţii, bucuria trăită atunci sfetnicul său Ianache, precum şi binecredinciosul
de Biserica Ortodoxă Română fiind împărtăşită de Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei.
celelalte Biserici Ortodoxe surori. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Dar în vatra străbună de credinţă a Bisericii întrunit la 20 iunie 1992, examinând rezultatele
noastre, evlavia poporului dreptcredincios a cercetărilor şi propunerile Comisiei sinodale, a
continuat să cinstească şi pe alţi aleşi ai lui Dumnezeu, constatat că toţi aceştia au intrat şi s-au păstrat în
80
conştiinţa Bisericii şi în evlavia păstorilor şi a păstoriţilor, întru toată asprimea vieţii mănăstireşti în peştera
prin mărturisirea neîndoielnică a ortodoxiei credinţei de lângă Schitul Iezerul, care zăbovea îndelung în
lor, prin vieţuire creştină pilduitoare până la măsura postiri şi privegheri de toată noaptea, a trăit pe
sfinţeniei, unii dintre ei suferind moarte martirică, vremea voievodului Matei Basarab şi a Sfântului
alţii înfruntând orice primejdii şi pătimiri pentru Martir Voievod Constantin Brâncoveanu, rămânând
mărturisirea dreptei credinţe, iar alţii învrednicindu- chip luminos de credinţă şi evlavie pentru călugări şi
se de la Dumnezeu cu darul facerii de minuni, toţi credincioşi.
laolaltă slujind şi apărând Biserica, dreapta credinţă şi 3. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul –
poporul din care au odrăslit. prăznuit la 18 decembrie, podoabă a sihaştrilor şi laudă
Recunoscând darul sfinţeniei cu care aceştia au a călugărilor moldoveni, petrecând viaţă îngerească
fost împodobiţi şi luând aminte la evlavia pe care le-o pe pământ, a fost sfetnic de taină şi iscusit părinte
arată clerul şi credincioşii noştri; duhovnicesc al dreptcredinciosului voievod Ştefan
Purtând grija prin aceasta de creşterea duhovni cel Mare şi Sfânt, precum şi al credincioşilor care îl
cească şi întărirea în credinţă a obştei noastre drept cercetau pentru sfat şi îndrumare duhovnicească.
măritoare; Chipul lui de sfânt, zugrăvit din vremuri vechi la
Pe temeiul aşezămintelor dumnezeieştilor Mănăstirea Voroneţ, stă mărturie despre sfinţenia
Părinţi şi respectând întru totul rânduiala canonică vieţii sale şi despre cinstirea ce i s-a adus.
a Sfintei noastre Biserici; 4. Sfântul Cuvios Gherman din
Sfântul Sinod, chemând în ajutor pe Milostivul Dobrogea – prăznuit la 29 (28) februarie, vas ales
Dumnezeu, a hotărât la 20 iunie 1992, în chip al lucrării dumnezeieşti în pământul Sciţiei Mici de
sobornicesc, ca aceştia să fie cinstiţi ca sfinţi în întreaga altădată, în secolele IV-V, pe unde au străbătut paşii şi
Biserică Ortodoxă Română, să fie înscrişi în calendar cuvântul Sfântului Apostol Andrei, trăitor la locurile
în zilele care s-au rânduit, întocmindu-li-se sinaxare, de sihăstrie din Siria, Palestina şi Egipt şi dăruit cu
slujbe şi zugrăvindu-li-se chipul în icoane. harul preoţiei prin mâinile Sfântului Ioan Gură de
Iar acum vestim şi proclamăm solemn şi canonic Aur, a revenit în pământul Dobrogei, reînnoind viaţa
aşezarea lor în rândul sfinţilor şi chemăm pe toţi fiii monahală de aici. Prieten al Sfântului Ioan Casian,
Bisericii Ortodoxe Române, ca şi pe toţi evlavioşii fraţi care îl numeşte în scrierile sale „Sfântul Părinte
ortodocşi de pretutindeni, să urmeze pilda vieţuirii lor Gherman”, a hrănit din înţelepciunea şi bogăţia
sfinte şi să-şi sporească rugăciunile către ei, în nădejdea darurilor sale sufletele căutătorilor de Dumnezeu şi
părtăşiei cu aceştia la viaţa şi fericirea veşnică: de desăvârşire creştină.
1. Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop 5. Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la
– prăznuit la 13 septembrie, iubitor de nevoinţe Neamţ (Hozevitul) prăznuit la 5 august, vlăstar
duhovniceşti şi râvnitor întru cele sfinte, a trăit viaţă al ţinuturilor Moldovei, deprins cu rugăciunea şi cu
pustnicească în veacurile XV-XVI, în apropierea evlavia creştină din fragedă vârstă, a primit chipul
Mănăstirii Prislop, rămânând pildă vie de sfinţenie îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Neamţ. Mâna lui
pentru toţi credincioşii din vremea lui, care l-au Dumnezeu i-a îndreptat paşii spre Ţara Sfântă unde,
cercetat şi i-au cerut sfatul, ca şi pentru cei din zilele după mai mulţi ani de nevoinţă la Schitul românesc
noastre, care nu încetează a se reculege, sufleteşte din Valea Iordanului, s-a închinoviat la Mănăstirea
la peştera din munte, lângă apa Silvaşului, şi la Sfântul Gheorghe Hozevitul, iar spre sfârşitul vieţii
Mănăstirea Prislop. sale, pentru o şi mai mare nevoinţă duhovnicească,
2. Sfântul Cuvios Antonie de la iezerul s-a retras în peştera Sfânta Ana, până la trecerea la cele
Vâlcea – prăznuit la 23 noiembrie, osârduitor veşnice, la 47 de ani, în anul 1960. Când mormântul
81
i-a fost deschis, după mai multă vreme, s-a constatat că românească şi milostiv cu cei aflaţi în nevoinţă.
trupul său nu fusese atins de putreziciune, răspândind Neînfricat apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh
miros de bună mireasmă. Sfintele sale moaşte se află Antim s-a arătat mărturie tare şi pavăză statornică a
şi astăzi în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Ortodoxiei împotriva necredincioşilor, îndurând
Hozetivul la care, venind de departe, credincioşii chinuri şi primind moarte martirică.
români şi de alte neamuri se închină cu mare evlavie. 9. Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul
6. Sfânta Cuvioasă Teodora de la din Maramureş – prăznuit la 24 aprilie, trăitor
Sihla – prăznuită la 7 august, trăitoare la cumpăna la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, s-a arătat
veacurilor XVII-XVIII, a fost aleasă de Dumnezeu îndreptător şi mărturisitor al dreptei credinţe
pentru viaţa îngerească de sihăstrie, retrăgându- şi îndelung răbdător al uneltirilor, pribegiilor şi
se şi vieţuind într-o peşteră de la Sihla, din Munţii suferinţelor din partea celor potrivnici Ortodoxiei.
Neamţului. Prin asprele sale nevoinţe pustniceşti, În viaţa şi amintirea credincioşilor maramureşeni,
Sfânta Cuvioasă Teodora a dobândit de la Dumnezeu Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul a rămas pildă de
darul rugăciunii fierbinţi, al lacrimilor, al răbdării şi bunătate, blândeţe, veghetor şi ocrotitor al turmei
al negrăitei iubiri de Hristos, făcându-se podoabă încredinţate lui spre păstorire, iar pentru noi toţi cei
strălucitoare a monahismului din Carpaţi. de astăzi cald rugător către Mântuitorul Iisus Hristos.
7. Sfinţii preoţi mărturisitori Ioan 10. Sfântul Ierarh Ghelasie de
din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel - la Râmeţ – prăznuit la 30 iunie, vieţuitor în
prăznuiţi la 21 octombrie, trăitori în veacul al XVIII- Transilvania către sfârşitul veacului al XIV-lea, s-a
lea, ca nişte ostaşi neînfricaţi ai lui Hristos s-au arătat, arătat ales povăţuitor al preoţilor, călugărilor şi
luptând şi pătimind temniţe şi chinuri pentru curajul credincioşilor, iar prin nevoinţele sale a luat chip de
şi statornicia în mărturisirea şi apărarea credinţei sfinţenie. Amintirea sa este adeverită de inscripţia
ortodoxe împotriva actelor de dezbinare religioasă descoperită în vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ,
şi naţională a românilor din Transilvania. Prin viaţa în care stă scris numele său şi anul păstoririi ca
lor preoţească de totală dăruire lui Hristos şi Bisericii arhiepiscop. Sfinţenia vieţii sale a rămas peste veacuri
Sale şi prin suferinţele îndurate, pentru apărarea în evlavia credincioşilor, care l-au cinstit şi îl cinstesc
dreptei credinţe, aceştia sunt pilde vii de credinţă şi ca sfânt pe Ghelasie de la Râmeţ.
mărturisire ortodoxă şi de jertfelnicie pentru Hristos. 11. Sfântul Ierarh Leontie de la
8. Sfântul Ierarh Martir Antim Rădăuţi – prăznuit la 1 iulie, a trăit în prima
Ivireanul – prăznuit la 27 septembrie, trimis de jumătate a veacului al XV-lea, petrecându-şi toată
Dumnezeu din părţile Iviriei (Georgiei) în pământul viaţa în smerenie şi alese nevoinţe duhovniceşti,
românesc, după o scurtă şedere şi lucrare ca monah şi pentru care a fost înălţat în scaunul de episcop al
egumen la Mănăstirea Snagov, s-a dovedit o comoară Rădăuţilor. Ca arhipăstor a vegheat cu înţelepciune la
de mare preţ pentru Biserica noastră, ca episcop al păstrarea rânduielilor canonice, slujind cu smerenie şi
Râmnicului, şi apoi, ca mitropolit al Ţării Româneşti, fiind de folos duhovnicesc păstoriţilor săi. Retras din
în primele decenii ale veacului al XVIII-lea, alături scaunul de episcop al Rădăuţilor şi primind schima
de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. cea mare, a trăit cu adevărat viaţă de înger în trup
Înmulţind talanţii dăruiţi lui de Dumnezeu, Sfântul până la trecerea sa la cele veşnice. Mulţi credincioşi
Ierarh Antim Ivireanul s-a făcut învăţător al dreptei au venit şi s-au închinat sfintelor sale moaşte în
cinstiri de Dumnezeu, laudă a arhiereilor Ţării catedrala din Rădăuţi până la anul 1639, când acestea
Româneşti, podoabă a cărturarilor şi dulce grăitor au fost răpite de năvălitori, cum amintesc cronicile,
al înţelepciunii dumnezeieşti în preafrumoasa limbă neştiindu-se nici azi locul unde au fost duse.
82
12. Binecredinciosul Voievod Ştefan 13. Sfinţii martiri brâncoveni,

cel Mare şi Sfânt – prăznuit la 2 iulie, a fost un Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi,
neînfricat apărător al dreptei credinţe şi ocrotitor al Constantin, Ştefan, Radu, matei şi
Moldovei în lunga sa domnie (1457-1504). Înarmat sfetnicul Ianache – prăznuiţi la 16 august, s-au
cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului învrednicit a suferi moarte mucenicească pentru
şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine, dreapta credinţă şi pentru neamul românesc din
binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care au fost odrăsliţi. Sfântul Martir Constantin
s-a îngrijit de soarta Bisericii, ridicând din temelie Vodă Brâncoveanu, care cu creştinească înţelepciune
numeroase lăcaşuri de închinare, a miluit pe cei a cârmuit Ţara Românească timp de 25 de ani
sărmani şi pe oştenii cu care împreună, chemând (1688- 1714), a strălucit ca un mare ocrotitor de cultură
mereu în ajutor pe Milostivul Dumnezeu, a fost şi artă românească, ridicând, înnoind şi înzestrând
pavăză credinţei creştine şi hotarelor ţării. Evlavios şi numeroase biserici, mănăstiri şi alte aşezăminte,
rugător voievod, Binecredinciosul Ştefan cel Mare şi miluind pe cei săraci şi ajutând cu prisosinţă celelalte
Sfânt, adesea și-a alinat suferinţele şi a găsit cuvânt Biserici Ortodoxe surori aflate atunci la grea cumpănă.
de zidire sufletească la părintele său duhovnicesc, Scos din scaunul de domnie, Sfântul Constantin
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. De la mutarea sa la Vodă Brâncoveanu a suferit chinuri împreună cu fiii
cele veşnice, amintirea voievodului stă vie în cinstirea şi sfetnicul său, la Constantinopol, învrednicindu-se
bunilor români de pretutindeni, precum flacăra cu toţii să-şi încununeze fruntea cu coroana sfântă
candelei nestinse care-i străjuieşte mormântul din a muceniciei pentru credinţa ortodoxă, pe care a
ctitoria sa, Mănăstirea Putna. apărat-o şi mărturisit-o cu preţul vieţii.
II
În anul 1950, odată cu hotărârea de generalizare • Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul,

a cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră, Sfântul prăznuit la 11 aprilie şi a cărui cinstire se
Sinod a canonizat cu cinstire locală doar în unele orânduise în cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi
eparhii şi a înscris în rândul sfinţilor pe unii ierarhi, Dobrogei şi a Mitropoliei Olteniei;
cuvioşi şi dreptcredincioşi de neam român, cu viaţă • Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori
îmbunătăţită şi care au mărturisit dreapta credinţă, Ilie Iorest şi Sava, mitropoliţii Ardealului,
unii chiar prin moarte mucenicească. prăznuiţi la 24 aprilie şi a căror cinstire se rânduise
Sfinţii canonizaţi atunci de Biserica Ortodoxă numai în cuprinsul Mitropoliei Ardealului.
Română cu cinstire locală sunt următorii: În deceniile care au trecut de la canonizarea
• Sfântul Iearh Iosif cel Nou de la acestor sfinţi cu cinstire locală s-a constatat, spre slava
Partoş, prăznuit la 15 septembrie şi a cărui Sfintei noastre Biserici, că evlavia pentru ei a depăşit
cinstire se rânduise în cuprinsul Mitropoliei de mult hotarele eparhiilor, în care erau cinstiţi,
Banatului; credincioşii români din diferitele părţi ale ţării făcând
• Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori pelerinaje şi ridicând rugăciuni de laudă în cinstea
Visarion, Sofronie şi Sfântul Mucenic acestora, iar celelalte eparhii înscriindu-le treptat
Oprea, prăznuiţi împreună la 21 octombrie şi a numele în calendarele lor.
căror cinstire se rânduise în cuprinsul Mitropoliei Pentru toate aceste motive, precum şi pentru
Ardealului; faptul că aceşti sfinţi sunt rodul spiritualităţii
83
româneşti şi al evlaviei clerului şi credincioşilor Sfântul Sinod, chemând în ajutor pe Preabunul

Bisericii noastre; Dumnezeu, a hotărât la 20 iunie 1992 ca aceşti sfinţi
Luând act de rezultatul cercetărilor să fie cinstiţi în întreaga Biserică Ortodoxă Română
Comisiei pentru canonizarea sfinţilor români şi prin generalizarea cultului lor şi să fie înscrişi
văzând că acestea sunt întemeiate pe rânduielile în calendarul tuturor eparhiilor din cuprinsul
dumnezeieştilor Părinţi şi că s-a respectat întru Patriarhii Române, în zilele care s-au statornicit,
totul procedura canonică privind generalizarea precum şi în cărţile de cult, cu slujbele care li s-au
cultului sfinţilor, aşa cum este dată de Biserică, întocmit.
III
În curgerea de două ori milenară a istoriei român care au vieţuit, au propovăduit şi au suferit
poporului şi Bisericii noastre dreptmăritoare, martiriul pentru dreapta credinţă în spaţiul carpato-
numeroşi au fost sfinţii odrăsliţi din pământul danubiano-pontic şi a sfinţilor de alte neamuri, care
românesc care au vieţuit, propovăduit şi au suferit au predicat şi au fost martitizaţi în părţile noastre,
martiriul pentru credinţa creştină în spaţiul carpato- după cum urmează:
danubiano-pontic şi a celor născuţi în alte părţi ale • Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor,
lumii, dar care au predicat şi au fost martirizaţi în Sepronian şi Nicostrat, prăznuiţi la 9
părţile noastre, fiind cinstiţi ca sfinţi de către alte noiembrie;
Biserici, care i-au înscris în sinaxarele, martirologiile, • Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ,
menologiile şi calendarele lor. prăznuit la 15 noiembrie;
Este binecunoscut că, din cauza vitregiei • Sfântul Mucenic Dasie, prăznuit la 20
vremurilor de mult apuse, multe mărturii despre noiembrie;
vredniciile poporului nostru dreptcredincios au trecut • Sfântul Mucenic Hermes, prăznuit la 31
neobservate sau au fost distruse. Cu toate acestea, a decembrie;
binevoit milostivul Dumnezeu ca măcar unii dintre cei • Sfântul Cuvios Antipa de la
ce au vieţuit, au propovăduit sau au suferit martiriul pe Calapodeşti, prăznuit la 10 ianuarie;
pământul nostru, fie ei români, fie de alte neamuri, să • Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic,
fie amintiţi în calendarele altor Biserici. prăznuiţi la 13 ianuarie;
De aceea, încă din primăvara anului 1989, Comisia • Sfântul Bretanion, episcop de Tomis,
pentru canonizarea sfinţilor români, pe baza studiilor ce prăznuit la 25 ianuarie;
au fost întocmite de teologii şi cercetătorii români a făcut • Sfântul Cuvios Ioan Casian, prăznuit în
propuneri pentru înscrierea lor în calendarul Bisericii anii bisecţi la 29 februarie, iar în anii obişnuiţi
Ortodoxe Române, cu cinstire generală. slujba i se săvârşeşte la pavecerniţa din 28
Ca urmare, la propunerea Comisiei pentru februarie;
canonizarea sfinţilor români şi după rânduiala • Sfântul Mucenic Montanus preotul şi
canonică a Sfintei noastre Biserici, Sfântul Sinod al soţia sa Maxima, prăznuiţi la 26 martie;
Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea • Sfântul Irineu, episcop de Sirmium,
în întreaga noastră Biserică şi înscrierea în prăznuit la 6 aprilie;
calendarele tuturor tuturor eparhiilor, la datele de • Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, cu
prăznuire statornicite, a numelor Sfinţilor de neam prăznuirea la 12 aprilie;
84
• Sfântul Teotim, episcop de Tomis, • Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion,

prăznuit la 20 aprilie ; prăznuiţi la 8 iulie;
• Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin, • Sfântul Mucenic Emilian de la
prăznuiţi la 24 aprilie; Durostor, prăznuit la 18 iulie;
• Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, • Sfântul Nifon, Patriarhul
prăznuit la 27 mai; Constantinopolului, prăznuit la 11
• Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie august;
şi Filip de la Niculiţel, prăznuiţi la 4 iunie; • Sfinţii Mucenici Donat diaconul,
• Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian, romul preotul, silvan diaconul şi
prăznuiţi la 8 iunie; venust, prăznuiţi la 21 august.
• Sfântul Mucenic Isihie, prăznuit la 15 iunie; • Sfântul Mucenic Lup, prăznuit la 23 august.
• Sfântul Niceta de Remesiana, prăznuit În grai de Minei deci să ridicăm acum cântări de
la 24 iunie; laudă către aceşti sfinţi, zicând: „Sfinţilor Mucenici,
• Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi
Suceava, a cărui prăznuire se va face la 24 pe Milostivul Dumnezeu, să se miluiască sufletele
iunie; noastre!”
IV
În decursul veacurilor, multe Biserici Sfinţilor Români”, care va fi aşezată în calendarul

dreptmăritoare au aşezat în ceata sfinţilor şi cinstesc, Bisericii noastre în fiecare an în a doua duminică
după cuviinţă, pe unii dintre fiii lor care au bineplăcut după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin
înaintea lui Dumnezeu, prin vieţuirea în Hristos aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră
şi prin mărturia dată despre Acesta, rânduind în de-a lungul veacurilor.
acelaşi timp o zi de prăznuire pentru toţi sfinţii ştiuţi În această duminică vor fi amintiţi şi cu evlavie
şi neştiuţi, pe care numai Dumnezeu i-a înscris în cinstiţi :
Cartea aleşilor săi. • Sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi, slujitori ai
Sosit-a deci vremea ca şi Biserica Ortodoxă Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârşit
Română să-şi cinstească după vrednicie pe toţi fiii ei, muceniceşte şi au mărturisit şi au apărat cu
sfinţi plămădiţi de evlavia neamului românesc, care jertfelnicie credinţa ortodoxă, neamul şi ţara
a odrăslit mulţime de sfinţi, pe care numai bunul noastră;
Dumnezeu îi ştie şi îi cunoaşte câţi sunt; • Sfinţii cuvioşi şi cuvioase care s-au săvârşit
Văzând trebuinţa rânduirii unei zile de pomenire trăind deplin viaţa călugărească şi care, prin
a sfinţilor români aşa cum a fost propusă de Comisia pilda vieţii lor şi prin rugăciune, au hrănit
sinodală pentru canonizarea sfinţilor români; duhovniceşte pe toţi dreptcredincioşii;
Sfântul Sinod a hotărât, la 20 iunie 1992, ca • Sfinţii martiri din orice treaptă harică sau
de acum şi până la sfârşitul veacurilor, în întreaga stare obştească şi toţi aceia care prin pătimirile şi
Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinţii şi sângele lor martiric au primit cununa sfinţeniei;
să se cinstească, după pravilă, cu slujbă specială şi cu • Sfinţii români ucişi de oştile păgânilor sau
acatist toţi sfinţii din neamul nostru, ştiuţi şi neştiuţi, ale altor asupritori de-a lungul veacurilor,
pentru a căror cinstire se instituie „Duminica precum şi cei care au căzut în luptă cu aceştia
85
sau în amară robie după credinţă, Biserică dreaptă credinţă pe care au mărturisit-o ei, să avem
şi neam; aceeaşi dragoste lucrătoare în faptele bune de
• Sfinţii care s-au săvârşit luptând cu arma fiecare zi şi să propăşim pe calea unităţii, în duhul
cuvântului pentru apărarea credinţei, a Bisericii canonicităţii Ortodoxiei noastre.
Ortodoxe şi a binecredincioşilor ei fii. Şi toţi Să ţinem mereu aprinsă candela credinţei
ceilalţi sfinţi creştini ortodocşi români din toate strămoşeşti şi a spiritualităţii româneşti, pentru a
timpurile şi de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţi, ne lumina calea spre mântuire, nouă şi urmaşilor
care au sporit în dragostea pentru Hristos a noştri.
faptei bune, a rugăciunii şi a virtuţii creştine, pe În duhul sobornicităţii ortodoxe, ne-am adunat
care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieţii. în această sfântă zi, la Biserica „Sfântul Spiridon
Către toţi aceştia să înălţăm rugăciuni fierbinţi, - Nou” din Bucureşti, binecredincioşi creştini
cu inimă curată şi împreună cu ei să preamărim pe ortodocşi, preoţi şi ierarhi din toate ţinuturile
Dumnezeu, zicând: „Bucuraţi-vă, toate cetele sfinţilor româneşti, fruntaşi şi dregători ai obştei româneşti
români împreună cu toţi sfinţii, podoaba de mare preţ şi iubiţi confraţi în Domnul nostru Iisus Hristos,
a Bisericii lui Hristos, cea una dreptmăritoare!” pentru ca prin rugăciunile pe care le-am înălţat să
Vestindu-vă toate cele de mai sus, cu conştiinţa dăm mărturie lumii şi tuturor celorlalte Biserici
datoriei împlinite faţă de înaintaşii noştri, demni de Ortodoxe surori, despre hotărârea noastră de a cinsti
cinstire pentru sfinţenia vieţii lor, să ne îndreptăm după cuviinţă pe aceşti Sfinţi români aleşi ai lui
rugăciunile către Atotputernicul Dumnezeu, drept Dumnezeu.
mulţumire pentru toate câte ne-a învrednicit a Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea
săvârşi pentru slava Bisericii şi a dreptcredinciosului lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
popor român. fie cu noi toţi!
Şi pentru ca legătura şi comuniunea noastră Datu-s-a acest Act Sinodal al Bisericii
de rugăciune cu sfinţii pe care i-am pomenit şi cu Ortodoxe Autocefale Române în anul mântuirii
toţi cei aleşi şi ştiuţi în totalitatea lor numai de una mie nouă sute nouăzeci şi doi, luna iunie, ziua
Preabunul Dumnezeu, să dăinuiască de-a pururi, douăzeci şi una.
avem îndatorirea să păstrăm şi să mărturisim aceeaşi
Preşedintele Sfântului Sinod
† Teoctist
† Daniel † Antonie
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Mitropolitul Ardealului
† Nestor † Nicolae
Mitropolitul Olteniei Mitropolitul Banatului
† Lucian † Vasile
Arhiepiscopul Tomisului Arhiepiscopul Târgoviştei
86
† Pimen † Antim
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuţilor Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Teofil † Gherasim
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului Episcopul Râmnicului
† Eftimie † Epifanie
Episcopul Romanului şi Huşilor Episcopul Buzăului
† Andrei † Calinic
Episcopul Alba Iuliei Episcopul Argeşului
† Timotei † Vasile
Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului Episcopul Oradiei
† Justinian † Nifon Ploieşteanul

Episcopul Maramureșului şi Sătmarului Episcop-vicar patriarhal
† Teofan Sinaitul † Roman Ialomiţeanul

Episcop-vicar patriarhal Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic Botoşăneanul † Serafim Făgărăşanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Damaschin Severineanul † Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiep. Craiovei Episcop-vicar al Arhiep. Vadului, Feleacului şi Clujului
† Irineu Slătineanul † Ioachim Vasluianul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor
† Gherasim Vrânceanul † Casian Gălăţeanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Buzăului Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunării de Jos
† Emilian Arădeanul † Ioan Crişanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei
† Petru
Episcop de Bălţi
87
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop
(20 iunie 1992)
88
Tomos Sinodal
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind
canonizarea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop
† Teoctist
Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Preaiubitului cler şi dreptcredincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu, Părintele Luminilor, iar de la Noi patriarhicești binecuvântări!
B ine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea,

„ pururi lauda Lui în gura mea”, grăieşte
împăratul şi psalmistul David (Psalmii 33, 1), căci
lor, departe de lume, au dus o luptă necontenită
cu ispitele, cu uneltirile răului, cu slăbiciunile firii
omeneşti, stăruind neîncetat în trăirea virtuţilor
în Domnul şi-au pus nădejdea toţi cei care au iubit creştine, în credinţă, nădejde şi dragoste.
adevărul cuvintelor Sale şi toţi cei care au voit În rândul cuvioşilor nevoitori şi bineplăcuţi lui
să-I urmeze cu râvnă şi cu dragoste cu adevărat Dumnezeu se numără şi Cuviosul Ioan, născut în
creştinească. Silvaşu de Sus, în părţile Haţegului, pe la sfârşitul
De la începuturile vieţii creştine, de la o margine veacului al XV-lea, închinoviat în obştea Mănăstirii
la alta a pământului, cuvântul lui Dumnezeu s-a Prislop, cea ctitorită de ucenicii Sfântului Nicodim
vestit prin aleşii Săi în felurite chipuri: prin martiri, de la Tismana, şi care a trăit apoi retras din lume
care prin săvârşirea lor mucenicească au urmat pe în chilia pe care şi-a săpat-o el însuşi în stâncă, în
Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care S-a jertfit apropierea mănăstirii, pe malul râului Silvuţ, unde
pentru păcatele noastre; prin mărturisitori, adică şi-a aflat obştescul sfârşit.
prin aceia care au îndurat felurite chinuri, primejdii şi Cercetând viaţa şi nevoinţele lui, luând
chiar moartea din partea închinătorilor la idoli; prin cunoştinţă de sfinţenia, precum şi de cinstirea adusă
ierarhi şi preoţi, care au strălucit prin înţelepciunea de mulţimea credincioşilor din partea locului;
şi bărbăţia lor în propovăduirea dreptei credinţe şi Urmând obiceiul canonic şi sinodal şi chemând
prin cuvioşi, adică prin aceia care în tot cursul vieţii în ajutor Puterea Celui Preaînalt, în Treime închinat,
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi până în veac, Cuviosul Ortodoxe Române, cu numele de Sfântul Cuvios
Părintele nostru Ioan cel din Silvaşul de Sus, să fie pomenit Ioan de la Prislop, cinstindu-se cu slujbe şi cântări în
laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii în ziua de 13 septembrie, fiind înscris în Sinaxar, cărţile de
părţile Haţegului, Hunedoarei şi în tot cuprinsul Bisericii cult, precum şi în calendarul Bisericii noastre.
89
Rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi icoana Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop, care să fie primite am rânduit în chip canonic, întărim cu semnăturile
cu toată evlavia de către dreptcredincioşii creştini. noastre actul de faţă, ca Tomos Patriarhal şi
Hotărâm, de asemenea, ca icoana Sfântului să Sinodal de canonizare, adică de aşezare în
se aşeze la loc potrivit în ceata Cuvioşilor, în oricare ceata cuvioşilor a Sfântului Ioan de la Prislop, spre
Biserică nou-zidită sau în cele care se vor zugrăvi de a fi adus la cunoştinţa evlaviosului cler şi a tuturor
acum înainte. binecredincioşilor creştini din cuprinsul Bisericii
Ortodoxe Române.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
90
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Antonie
de la Iezerul Vâlcii (20 iunie 1992)
91
Tomos Sinodal
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
privind canonizarea Sfântului Cuvios Antonie
de la Iezerul Vâlcii
† Teoctist
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Har, milă și pace de la Dumnezeu, Părintele Luminilor, iar de la Noi patriarhicești binecuvântări!
C uviincios și vrednic de toată lauda și de folos este

înaintea lui Dumnezeu să cinstim și să preamărim
pe cei ce s-au nevoit și au bineplăcut Lui. Lăudând și
lepădarea de sine, prin rugăciune neîncetată, postiri și
privegheri de toată noaptea, iar acum se roagă pentru
pacea a toată lumea.
preamărind pe aleșii Săi, pe Dumnezeu cinstim: Cel ce Smerenia Noastră, împreună cu toți membrii
vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
voi, de Mine se leapădă, zice Domnul Sfinților Apostoli. privind la viețuirea cea bineplăcută lui Dumnezeu a
Fiecare creștin este dator să laude și să cinstească Cuviosului, la faptele și împlinirile lui, purtând grijă
pe cei ce pe pământ au păstrat și învățat dreapta de folosul comun al credincioșilor și după rânduielile
credință, pe cei ce au miluit pe semenii săi și au trăit dumnezeieștilor părinți dinaintea noastră, facem
viață de adâncă evlavie. cunoscut ca să se dea Cuviosului Antonie de la Schitul
Prin viața sa, Cuviosul Părinte Antonie de la Iezeru cinstirea cuvenită bărbaților celor sfinți.
Schitul Iezeru, care a însetat după Hristos Domnul Pentru aceasta, urmând obiceiului sinodal și
ca cerbul după izvoarele apelor (Ps. 41, 1), s-a făcut chemând în ajutor Puterea Celui Prea Înalt, în Treime
pildă de trăire tuturor iubitorilor de Dumnezeu, prin lăudat și închinat,
Hotărâm:
Ca de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, Și pentru ca să sporească evlavia credincioșilor
Cuviosul Antonie de la Schitul Iezeru să noștri, unele biserici ce se vor construi de acum înainte
fie pomenit împreună cu bărbații cei sfinți ai Bisericii, să-și poată lua hramul acestui sfânt.
cinstindu-se cu slujbe și cântări de laudă în ziua de 23 Întru deplina statornicire a celor pe care le-am
noiembrie, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult și rânduit în chip canonic întru această zi, am întocmit
calendarul Bisericii noastre. și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
De asemenea, rânduim ca viața, slujba şi icoana Patriarhal și Sinodal de canonizare
Sfântului să se tipărească și să fie primite cu evlavie de a Sfântului Cuvios Antonie de la
către dreptmăritorii creştini. Iar icoana purtând chipul Iezerul-Vâlcea, pe care îl aducem la cunoştinţa
Sfântului Cuvios Antonie De La Iezeru să fie credincioşilor și clerului din cuprinsul Bisericii
așezată și zugrăvită în biserici la locul potrivit cetei sale. Ortodoxe Române.
Dat în București, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului
Cuvios Daniil Sihastrul (20 iunie 1992)
93
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
† Teoctist

V rednic de toată cinstirea înaintea lui Dumnezeu și

plin de folos duhovnicesc pentru dreptmăritorii
creștini este a cinsti și pomeni prin sfinte slujbe și
și la lupta cea sfântă de apărare a credinței strămoșești
și a hotarelor țării, precum și la folosul duhovnicesc
și trupesc de care se împărtășesc toți binecredincioșii
cântări bisericești pe cei ce au bineplăcut lui Dumnezeu creștini, care cu credință tare în Dumnezeu se pleacă
prin viața cuvioasă și fapte bune, spre folosul aproapelui și se roagă la mormântul Cuviosului Părinte, care
și slăvirea lui Dumnezeu. Lăudând și preamărind pe odihnește în Domnul la Voroneț;
cei sfinți, cinstim pe Însuși Dumnezeu care, așa cum Smerenia Noastră, împreună cu toți membrii
glăsuiește psalmistul, prin sfinţii care sunt pe pământul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind
Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei la viețuirea cea bineplăcută lui Dumnezeu și la faptele
(Psalmul 15, 3). și împlinirile Cuviosului Părinte Daniil și purtând grijă
De aceea, luând aminte la viața duhovnicească a de folosul sufletesc al credincioșilor, iar pe de altă parte
Cuviosului Daniil Sihastrul, stăpânit permanent ținând seama de cele arătate de către Arhiepiscopia
de dragostea pentru Dumnezeu, de iubirea față de Sucevei și Rădăuților, care a cerut ca ziua de pomenire
aproapele și de glia străbună; la chipul înțelept și a strămutării la cer să fie așezată ca zi de cinstirea
cuminte de iscusit părinte duhovnicesc, îndemnând în Cuviosului;
frica lui Dumnezeu pe binecredincioșii creștini și mai Urmând obiceiului canonic al Bisericii și rându
ales pe marele Voievod Ștefan cel Mare, la toată fapta ielilor dumnezeieștilor părinți dinaintea noastră și che
cea mântuitoare de zidire de sfinte locașuri de închinare mând în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt,
Hotărâm:
Ca de acum înainte și până la sfârșitul vea rânduială, iar icoana să se zugrăvească și să se așeze
curilor, Părintele nostru Daniil Sihastrul la loc potrivit, în biserici, alături de cele ale altor
să fie pomenit laolaltă cu bărbații cei cuvioși și sfinți de neam românesc.
sfinți ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe și cântări Spre veșnică cinstire, dovadă și încredințare
duhovnicești în ziua de 18 decembrie, care se va despre aceasta s-a întocmit acest Tomos
înscrie în sinaxare, cărțile de cult și calendarul Patriarhal și Sinodal de canonizare, pe
Bisericii noastre. care îl întărim cu semnăturile noastre și îl aducem
Mai rânduim, de asemenea, ca viața și slujba la cunoştinţa clerului și dreptcredincioşilor creștini
Sfântului să se întocmească și să se tipărească după din cuprinsul Patriarhiei Române.

Tomosul Sinodal de canonizare a
Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea (20 iunie 1992)
95
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Cuvios Gherman
din Dobrogea
† Teoctist
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Preaiubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

A mintindu-ne de sfinții și drepții Bisericii,

rememorăm cuvintele psalmistului: Bucurați-vă
drepților! Celor drepți li se cuvine laudă (Ps. 32, 1).
Din rândul acestor nevoitori și trăitori bineplăcuți
lui Dumnezeu, s-a ridicat și cuviosul Gherman din
Dacia Pontică, pe la sfârșitul secolului al IV-lea, în
Adevărul acestor cuvinte este cuprins în paginile părțile Sciției Mici (Dobrogea de astăzi), prieten și
Sfinte Scripturi și în Tradiția Bisericii creștine, cinstirea sfătuitor al Sfântului Ioan Casian, împreună-viețuitor
și pomenirea celor drepți, prin sfinte slujbe și cântări și călător la Locurile Sfinte și mai apoi misionar în
bisericești, fiind un act de laudă adusă lui Dumnezeu. apusul Europei.
Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată De aceea, luând aminte la viața duhovnicească
a făcut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15, 3). a cuviosului părintelui nostru Gherman, la folosul
De la începuturile vieții creștine, cuvântul duhovnicesc de care se împărtășesc creștinii noștri și la
lui Dumnezeu s-a vestit prin aleșii Săi în felurite faptul că Ortodoxia dobrogeană îl păstrează în chipul
chipuri: prin martirii care au urmat prin moartea ei, alături de Sfântul Ioan Casian, care se prăznuiește
lor mucenicească pe Mântuitorul nostru Iisus în ziua de 29 februarie.
Hristos, care S-a jertfit pentru păcatele noastre; Smerenia noastră împreună cu toți membrii
prin mărturisitorii, care au mărturisit credința în Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
învierea lui Hristos, suferind chinuri, primejdii și cercetând viața, faptele și săvârșirea cuviosului
chiar moarte; prin ierarhii Bisericii, care au strălucit Gherman din Dobrogea și purtând grijă de folosul
prin înțelepciune și bărbăție în propovăduirea dreptei comun al credincioșilor; ținând seama de cele arătate
credințe și, în sfârșit, prin cuvioșii care au biruit de către Arhiepiscopia Tomisului, care a cerut ca
în lupta cu ispitele, cu slăbiciunile firii, cu păcatul, pomenirea cuviosului Gherman să fie în ziua de 29
stăruind neîncetat în practicarea virtuților creștine, în februarie, alături de Sfântul Ioan Casian, iar în anii
credință, nădejde și dragoste. nebisecți, pomenirea lui să se facă la 28 februarie;
Istoria creștinismului românesc ne oferă strălucite Urmând rânduiala canonică și sinodală și
exemple de cuvioși și trăitori ai evlaviei creștine. chemând în ajutorul nostru puterea Celui Preaînalt,
96
Hotărâm:
De acum înainte şi până la sfârșitul veacurilor, așeze la loc potrivit, alături de cele ale altor sfinți de
cuviosul Gherman, preotul și călugărul din Dobrogea neam român, în toate bisericile noi ori în cele care
(Dacia Pontică), să fie pomenit alături de bărbații cei se vor zugrăvi de acum înainte în cuprinsul Bisericii
cuvioși și mărturisitori de Hristos, cinstindu-se cu Ortodoxe Române.
slujbe și pomeniri, după rânduială, în ceata Cuvioșilor, Și pentru ca evlavia credincioșilor noștri să
în tot cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, cu numele sporească, mai rânduim ca orice sfânt locaș ce se va
de Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea. zidi în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române să poată
Drept zi de prăznuire a sfântului statornicim ziua lua hramul Sfântului Cuvios Gherman.
de 29 februarie, iar în anii nebisecți, 28 februarie, Spre deplină statornicie a celor pe care le-am
alături de Sfântul Ioan Casian, urmând ca numele său rânduit în chip canonic, întărim cu semnăturile
să fie trecut în sinaxar, în cărțile de cult și în calendarul noastre actul de față ca Tomos Patriarhal și
Bisericii noastre. Sinodal de canonizare, adică de așezare în
Rânduim să se tipărească slujba, viaţa, şi icoana rândul sfinților cuvioși a Sfântului Gherman
cuviosului, care să fie primite cu toată evlavia de către din Dobrogea, spre a-l aduce la cunoştinţa
dreptcredincioşii creştini. evlaviosului cler şi dreptcredincioşilor creştini din
Hotărâm, de asemenea, ca icoana sfântului să se cuprinsul Patriarhiei Române.

97
Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (20 iunie 1992)
98
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ
† Teoctist
Preaiubitului cler şi dreptcredincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române,

„Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după

măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4, 7).
D e dar dumnezeiesc s-au învrednicit apostolii,

ierarhii, martirii şi mărturisitorii din primele
veacuri creştine, marii Cuvioşi care au trăit în
noastră, către mijlocul acestui secol, care şi-a închinat
viaţa slujirii lui Hristos, mergând la Locurile Sfinte.
Viaţa sa plină de sfinţenie, râvna pentru
pustiuri, departe de lume, mărturisind pe Hristos propovăduirea Evangheliei lui Hristos şi dragostea
prin viaţa, faptele şi cuvintele lor. faţă de credincioşi au rămas vii în amintirea şi viaţa
Acestor prieteni ai lui Dumnezeu, împodobiţi creştinilor din patria sa şi din Ţara Sfântă.
cu alese virtuţi creştine, pilde vii de urmat pentru De aceea, mulţi credincioşi români de la
credincioşii de totdeauna şi de pretutindeni, Sfânta Locurile Sfinte fac vrednică pomenire, se roagă şi iau
noastră Biserică a rânduit să li se facă pomenire şi să li mijlocitor către Dumnezeu pe Sfinţitul Cuvios Ioan
se dea cinstirea cuvenită. Iacob, cel care a trecut la Domnul în ziua de 5 august
În curgerea vremii, la ceata sfinţilor şi mucenicilor 1960.
din primele veacuri creştine s-au adăugat mereu alţii: Smerenia Noastră, împreună cu toţi membrii
călugări, preoţi, ierarhi şi mărturisitori de neamuri Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
felurite şi din toate laturile pământului. privind viaţa, faptele şi săvârşirea Cuviosului
Dumnezeu a împodobit cu daruri minunate şi pe Ioan Iacob, purtând grijă de folosul comun al
unii dintre ierarhi, călugări, preoţi şi credincioşi creştini credincioşilor şi dorind a face cunoscut să se dea
de neam român, iar evlavia poporului i-a ridicat la Cuviosului Ioan Iacob, vieţuitorul pustiei, cinstirea
cinste deosebită. cuvenită bărbaţilor celor sfinţi;
Din rândurile acestora s-a ridicat şi Sfântul Urmând obiceiul sinodal şi chemând în ajutorul
Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, trăitor în vremea nostru puterea Celui Preaînalt,
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor, pustiei Hozevei din Ţara Sfântă, să fie pomenit alături
sfinţitul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, vieţuitor al de bărbaţii cei cuvioşi şi mărturisitori de Hristos,
99
cinstindu-se cu slujbe şi pomeniri, după pravilă, fi zugrăvit în bisericile noi şi în cele care se vor înnoi.
în rândul „cuvioşilor”, în tot cuprinsul Bisericii Şi pentru ca evlavia credincioşilor noştri să
Ortodoxe Române, cu numele „Sfântul Cuvios sporească şi prin lucrarea şi chemarea Sfântului
Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul”. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul, rânduim
Drept zi de prăznuire a sfântului, statornicim ca oricare biserică din cuprinsul Patriarhiei Române
ziua de 5 august, urmând ca numele său să fie trecut să-şi poată lua hramul sfântului.
în Sinaxar şi în calendarul bisericesc în ziua arătată. Spre deplină statornicire a celor pe care le-am
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi rânduit în chip canonic, întărim cu semnăturile
viaţa sa şi împreună cu icoana să fie primite cu toată noastre actul de faţă ca Tomos Patriarhal şi
evlavia de către dreptcredincioşii creştini. Sinodal de canonizare, adică de aşezare în
Mai hotărâm ca icoana sfântului pomenit să se rândul sfinţilor a celui de mai sus, pentru a-l aduce
aşeze la loc potrivit, alături de cele ale altor sfinţi de la cunoştinţa evlaviosului cler şi dreptcredincioşilor
neam român, în toate bisericile, iar chipul său să poată creştini din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

100
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
(20 iunie 1992)
101
Tomos Sinodal
canonizarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
† Teoctist

„D umnezeul nostru este în cer; în cer şi pe pământ

toate câte a voit a făcut,” spune prorocul David
(Psalmul 113, 11). În cer a făcut pe îngeri, în univers a
îmbrăţişat viaţa monahală în Schitul Vărzăreşti-
Buzău. Iubind liniştea, se retrage de aici în Munţii
Vrancei şi apoi devine pustnică desăvârşită în pădurile
creat stele şi pe pământ a zidit pe oameni după chipul seculare din Munţii Sihlei, alături de schitul cu acelaşi
Său. Voinţa lui Dumnezeu se vede în toată creaţia nume. Aici s-a nevoit aşa de mult cu rugăciunea, cu
Sa, „şi fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”
postul şi curăţenia inimii, încât a primit darul facerii
(Ioan 1, 3).
de minuni şi al înainte-vederii. Apoi, săvârşindu-se
Şi precum îngerii sunt împărţiţi în cer în cete,
în peştera care se păstrează şi astăzi, s-a numărat în
unele mai strălucitoare decât altele, dar fiecare cu
strălucirea şi misiunea sa rânduită lor de Dumnezeu, ceata Cuvioaselor femei. Moaştele ei au fost luate şi
tot aşa şi pe pământ, oamenii, după credinţă şi duse în catacombele Lavrei Pecerska. Credincioşii
fapte, după harul şi chemarea pe care le-au primit, din partea locului şi de pretutindeni au cinstit-o ca
sunt împărţiţi duhovniceşte. Şi, tot aşa, precum sfântă îndată după adormirea ei şi o cinstesc şi astăzi
stelele cerului se deosebesc unele faţă de altele prin prin pelerinaje până la peştera şi chilia ei de la Sihla,
strălucire şi frumuseţe, tot aşa pe cerul Bisericii lui făcând rugăciuni şi chemând ajutorul ei. Făcându-se
Hristos, creştinii dreptmăritori, deşi sunt una prin cuvenita cercetare canonică asupra vieţii şi nevoinţei
credinţă, se deosebesc unii faţă de alţii cu vrednicia ei de la Sihla, şi văzând că aceasta a dus cu adevărat
faptelor, cu harul, cu chemarea şi sfinţenia vieţii lor.
o viaţă îngerească pe pământ, devenind vas ales al
Una dintre aceste stele care a strălucit în trecut pe
Duhului Sfânt şi icoană desăvârşită a sfinţeniei şi
cerul Bisericii Ortodoxe Române şi acum străluceşte
cugetând la cele de mai sus şi la cinstirea care i-o
în cetele sfinţilor este şi Cuvioasa Maica noastră
Teodora, care s-a nevoit pustniceşte la Schitul Sihla acordă credincioşii din Moldova şi din alte părţi,
din părţile Neamţului aproape 40 de ani, începând Smerenia Noastră, împreună cu toţi membrii
de la sfârşitul sec. al XVII–lea. Sfântului Sinod, urmând obiceiului canonic şi
Fiică de ţărani credincioşi din satul Vânători- sinodal şi chemând în ajutorul nostru Puterea Celui
Neamţ, râvnind să se facă mireasă a lui Hristos, a Preaînalt, în Treime închinat,
102
Hotărâm:
Ca de acum înainte Cuvioasa noastră Maică închinăciune să fie sporită prin chemarea şi lucrarea
Teodora de la Sihla să se numere cu Sfinţii şi să se acestei Sfinte, rânduim totodată ca unele dintre
cinstească după toată pravila în rândul Cuvioaselor, bisericile ce se vor zidi să poarte şi hramul Sfintei
cu numele de „Sfânta Cuvioasă Teodora Cuvioase Teodora.
de la Sihla”. Pentru prăznuirea Sfintei Cuvioase Pentru deplina statornicire a acelor pe care
Teodora de la Sihla statornicim ziua de 7 august le-am hotărât în chip canonic, am întocmit şi întărim
şi rânduim ca numele ei să fie trecut în Sinaxar, în cu semnăturile noastre actul de faţă ca Tomos
cărţile de cult şi în calendarul Bisericii noastre. Patriarhal şi Sinodal de Canonizare, adică
Mai rânduim ca viaţa, slujba şi icoana Sfintei de aşezare în rândul Sfinţilor a Preacuvioasei Maicii
Cuvioase Maici Teodora să se întocmească după noastre Teodora de la Sihla, pe care îl aducem la
rânduiala Bisericii noastre, iar chipul Cuvioasei cunoştinţa întregii obşti a credincioşilor şi păstorilor
să se zugrăvească în biserici la locul rânduit cetei Bisericii Ortodoxe Române.
Cuvioaselor. Pentru ca evlavia în sfintele locaşuri de

103
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfinţilor Preoţi Mărturisitori Ioan
din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel (20 iunie 1992)
104
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfinților Preoți Mărturisitori
Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel
† Teoctist

Î n epistola sa către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel

spune: Fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după
măsura darului lui Hristos și El a dat pe unii apostoli,
încercărilor la care a fost supusă credința ortodoxă,
fie de către păgâni și eretici, fie de către aceia care au
propovăduit alte credințe în veacurile mai apropiate
pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi de noi sau de către ateii veacului nostru. Asemenea
învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, încercări s-au abătut mai cu seamă asupra clerului și
la zidirea trupului lui Hristos (4, 7, 11-12). De dar dreptmăritorilor creștini din Ardeal, Banat, Crișana
dumnezeiesc s-au învrednicit Sfinții Apostoli și și Maramureș, din partea cârmuitorilor de odinioară,
ucenicii lor, Sfinții Ierarhi, martirii și mărturisitorii care s-au străduit să-și întindă stăpânirea nu numai
din primele veacuri creștine, marii cuvioși care au asupra pământului românesc, ci au încercat cu
trăit în pustiuri, departe de lume și de atâția alții care silnicie să înstrăineze și pe credincioșiilui ortodocși
au mărturisit pe Hristos cu timp și fără timp, prin de credința moșilor și strămoșilor lor. Dar ierarhii,
faptele și cuvintele lor. Tăria cu care au mărturisit pe preoții, călugării și obștea cea mare a dreptmăritorilor
Hristos, ca și viața lor cea împodobită cu alese virtuți creștini din aceste părți ale țării noastre au stat tari în
creștine au fost pilde vii de urmat pentru credincioșii credință, înfruntând cu curaj pe prigonitorii lor și de
de totdeauna și de pretutindeni, care s-au străduit multe ori au pecetluit cu sângele râvna și dragostea
să le urmeze credința și faptele și i-au chemat să fie pe care o mărturiseau față de neamul și Legea lor.
împreună rugători și mijlocitori către Dumnezeu Cunoscând cuvintele Domnului, care zice Nu vă
pentru mântuirea lor. Sfânta noastră Biserică a rânduit temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l
să li se facă pomenire în zile anumite, cinstindu-i ca ucidă (Matei 10, 28), cu puterea credinței și cu prețul
pe niște adevărați prieteni ai lui Dumnezeu, cărora le vieții lor, s-au ridicat împotriva celor ce voiau să le
adresăm rugăciuni spre a ne fi ajutători în strădaniile strice credința cea adevărată, rămânând statornici în
noastre spre desăvârșire. mărturisirea ei până la moarte.
În curgerea vremii, la ceata sfinților și a Din mulțimea acestor mărturisitori ai dreptei
mucenicilor din zilele dintâi ale Bisericii, s-au adăugat credințe, s-au ridicat la aleasă cinstire Sfinții
mereu alții, care au strălucit prin viețuirea lor și prin Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliți
râvna lor către dreapta credință, mai ales în vremea ai Ardealului din veacul al XVII-lea, apoi marii
105
luptători pentru apărarea Ortodoxiei din vremea cu dreptate și spre folosul dreptcredincioșilor creștini
stăpânirii habsburgice, în veacul al XVIII-lea, ca să fie ridicați la cinstirea ce li se cuvine și alți doi
Cuvioșii ieromonahi Visarion și Sofronie de la mărturisitori și mucenici ai Ortodoxiei, și anume
Cioara, ca și credinciosul Oprea Nicolae din Săliștea preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, din
Sibiului, pe care Sfântul Sinod al Bisericii noastre, ținutul Sibiului. Preotul Moise a fost arestat la Viena
în timpul păstoririi vrednicului de pomenire în anul 1752, odată cu Oprea Nicolae și întemnițat la
patriarh Justinian, i-a tercut în rândul sfinților, prin Kufstein, unde s-a săvârșit din viață după ani grei de
canonizarea solemnă care s-a săvârșit la Alba Iulia în suferință, iar preotul Ioan a fost întemnițat patru ani
anul mântuirii 1955. mai târziu la Deva, la Graz, iar mai apoi la Kufstein,
Dar, de atunci încoace, făcându-se temeinice și unde și-a sfârșit viața, după mai mult de 24 de ani
amănunțite cercetări asupra istoriei noastre bisericești de chinuri. Ținând seama de toate aceste suferințe,
din veacul al XVIII-lea, s-a dovedit că au mai fost și îndurate pentru dreapta noastră credință, cunoscând și
alți mulți fii ai Bisericii Ortodoxe Române care au evlavia cu care îi cinstesc credincioșii din Mărginimea
strălucit prin aceeași statornică și curată alipire față Sibiului, ca pe niște adevărați Sfinți Mucenici ai
de credința ortodoxă, dintre care unii și-au jertfit neamului nostru, urmând obiceiul sinodal și chemând
viața pentru ea. în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt,
Drept aceea, Sfântul nostru Sinod a găsit că este
Hotărâm:
Ca de acum înainte preoții Moise Măcinic și ori din cele care se vor zugrăvi de acum înainte, în
Ioan din Galeș, care au îndurat chinurile mucenicilor, cuprinsul Patriarhiei Române.
mărturisind dreapta credință, să se numere cu sfinții Și pentru ca să sporească evlavia credincioșilor
și să se cinstească după toată pravila ca sfinți în tot noștri rânduim ca oricare biserică să-și poată lua
cuprinsul Bisericii noastre Ortodoxe sub numele hramul acestor Sfinți Mucenici și totodată rânduim
de Sfinții Mărturisitori și Mucenici, ca la hramul de acum încolo al bisericilor parohiale
Preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Sibiel și Galeș, ca și la schitul Foltea din Săliște,
din Galeș. Ziua de prăznuire a sfinților mai sus să se adauge și acela al Sfinților Mărturisitori și
amintiți statornicim să fie la 21 octombrie, împreună Mucenici Preoți mai sus amintiți.
cu Sfinții Cuvioși, urmând ca numele lor să fie trecute Pentru deplina statornicie a celor ce am hotărât
în sinaxar și în calendarul bisericesc la ziua arătată. în chip canonic, am întărit cu semnăturile noastre
De asemenea, rânduim ca viețile, slujbele actul de față ca Tomos Patriarhal și Sinodal
şi icoanele celor doi Sfinți Preoți Mucenici să se de canonizare, adică de așezare în rândul
tipărească și să fie primite cu toată evlavia de către sfinților a celor mai sus numiți, Sfinții Mărturisitori
dreptmăritorii creştini. și Mucenici, Preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan
Mai hotărâm ca icoana Sfinților pomeniți să se din Galeș, pe care îl aducem la cunoştinţa clerului şi
așeze la loc potrivit, alături de ale altor sfinți de neam dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei
român, în toate bisericile care se vor ridica din temelie Române.
Dat în București, în anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.

106
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul,
mitropolitul Ţării Româneşti (20 iunie 1992)
107
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh martir Antim Ivireanul
† Teoctist
Preaiubitului cler şi dreptcredincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

S fânta Biserică dintru început i-a avut întru aleasă

cinstire pe Sfinţii Apostoli şi pe Mucenici. După
cuviinţă i-a aşezat în ceata sfinţilor şi pe ierarhii care
grăitor al înţelepciunii dumnezeieşti în frumosul grai
românesc s-a arătat părintele nostru Antim Ivireanul
în bogata şi rodnica sa activitate de tipograf, scriitor,
au strălucit prin vieţuirea lor cea după Dumnezeu. creator de artă, predicator, slujitor şi mare păstor de
Din rândul acestora, Sfântul Sinod al Bisericii suflete.
noastre dreptmăritoare a găsit cu cale să ridice la În toiul acestor înălţătoare lucrări, în urma
cinstea cuvenită şi să rânduiască în ceata Sfinţilor şi unor uneltiri pizmuitoare, mitropolitul Antim
pe Părintele nostru Ierarh şi Martir Antim Ivireanul. Ivireanul a fost scos din scaunul vlădicesc și silit să
Vistieria de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele ia calea martiriului. Pentru statornicia lui în dreapta
apelor şi trimis al lui Dumnezeu din îndepărtata Ivirie credinţă a îndurat mari necazuri şi chinuri şi chiar
în pământul românesc, Antim Ivireanul s-a dăruit cu moarte mucenicească pentru Hristos. Trupul său
toată fiinţa slujirii Bisericii şi neamului românesc. ciopârţit de necredincioşii păzitori turci a fost
Înmulţind talantul dăruit de Dumnezeu şi aruncat în apele Tungiei, un afluent al Mariţei,
arătându-se ca un neînfricat apărător al dreptei care i-au purtat lacrimile şi sângele mucenicesc spre
credinţe, Antim Ivireanul a stat mărturie tare şi pavăză ţărmurile împărăţiei nemuritoare şi veşnice a lui
statornică împotriva necredincioşilor. Rugător Dumnezeu.
către Dumnezeu pentru mântuirea păstoriţilor săi, Părintele nostru Ierarh Antim Ivireanul, socotit
luminatul şi neobositul ierarh Antim a slujit Biserica fiind în ceata sfinţilor ca mărturisitor şi martir pentru
noastră ca monah, egumen, episcop şi mitropolit, dreapta credinţă în evlavia credincioşilor încă din
întru toate făcându-se tuturor pildă. Învăţător al clipa săvârşirii sale martirice şi următori fiind noi
dreptei cinstiri de Dumnezeu, laudă a arhiereilor obiceiului sinodal, prin chemarea în ajutorul nostru
Ţării Româneşti, podoabă a cărturarilor şi dulce a Puterii Celui Preaînalt în Treime închinat,
108
Hotărâm:
Ca începând cu acest curgător an al mântuirii în biserici la loc potrivit cetei sale, iar de se vor zidi biserici
1992, Părintele nostru ierarh Antim, mitropolit al noi, acestea să-şi poată lua hramul acestui Sfânt.
Ţării Româneşti, să se numere în ceata sfinţilor şi să Şi pentru ca să sporească evlavia credincioşilor
se cinstească după toată rânduiala bisericeasscă, fiind cetăţii, să adauge şi hramul Sfântului Ierarh Martir
înscris în calendarul Bisericii noastre, în Sinaxar Antim Ivireanul. Întru deplina statornicie a celor pe
şi Minee ca Sfântul Ierarh Martir Antim care le-am rânduit întru această zi în chip sinodal
Ivireanul în ziua de 27 septembrie. şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile
De asemenea, mai rânduim ca viaţa, slujba şi noastre acest Tomos de canonizare a Sfântului
icoana Sfântului să se tipărească şi să fie primite cu evlavie Ierarh Martir Antim Ivireanul, pe care îl aducem
de către dreptmăritorii creştini. Icoana purtând chipul la cunoştinţa credincioşilor şi a păstorilor Bisericii
Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul să fie aşezată Ortodoxe Române.

109
Tomosul Sinodal pentru proclamarea solemnă a canonizării
Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş (20 iunie 1992)
110
Tomos Sinodal1
al Bisericii Ortodoxe Române Autocefale
privind canonizarea Sfântului Ierarh Iosif
Mărturisitorul din Maramureș
† Teoctist
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, milă și pace de la Dumnezeu, Părintele nostru cel din ceruri, iar de la noi părinteşti binecuvântări.
M ulţi sunt acei care s-au aprins şi s-au mistuit cu

putere pentru adevărul credinţei din rândurile
păstorilor şi păstoriţilor, fiind ridicaţi de-a dreapta
astfel cuvântul marelui Apostol Pavel care, adresându-
se neamului său, zice: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii
voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu;
Mielului, în raza de lumină a Prea Sfintei Treimi, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi
în casa Tatălui, la masă cu Fiul, pătrunşi fiind de urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
razele de foc ale Duhului Sfânt. Despre aceştia zice Următori acestei porunci, Sfântul Sinod al
Domnul: „Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o Bisericii Ortodoxe Române a rânduit ca cei ce şi-au
lor” (Ioan 17, 22), pentru că ei au ascultat poruncile dăruit viaţa lui Dumnezeu, propovăduind şi apărând
Mele şi s-au făcut „prietenii Mei” (Ioan 15, 14). dreapta credinţă, să fie cinstiţi în rândul sfinţilor.
Pământul pe care Dumnezeu a rânduit dintru Unul dintre cei pe care Dumnezeu i-a ales să fie
început să trăiască poporul român este un spaţiu mărturisitor şi mucenic al Său este şi luminatul ierarh
sacru, este o grădină a Maicii Domnului. Munţii Iosif, episcopul Maramureşului.
noştri sunt sfinţiţi pentru că sunt plini de vetre Părintele nostru Ierarh Iosif Mărturisitorul, ca
duhovniceşti. Izvoarele din această ţară poartă şi înaintaşul său întru sfinţenie, Sava Brancovici, a
numele de „Izvorul Tămăduirii”, pentru că ele avut mult de pătimit apărând credinţa ortodoxă. În
poartă un dar de la Dumnezeu, un dar de vindecare luna martie, anul 1705, fără judecată, el a fost aruncat
a trupului şi a sufletului. Pământul pe care-l călcăm în temniţă pentru viaţa, lucrarea şi mărturia lui
este sfinţit cu moaşte de martiri, de cuvioşi, de eroi, ortodoxă. După suferinţele îndurate, Părintele Ierarh
ale căror nume nu au fost scrise în nicio istorie, dar pe Iosif se stinge din viaţă ca un adevărat mărturisitor şi
care le-a scris Dumnezeu în „Cartea vieţii”. luptător pentru Ortodoxie.
Pentru aceasta, avem datoria să ne cercetăm Având în vedere viaţa pilduitoare a Sfântului
trecutul, să ne cinstim sfinţii martiri, ierarhi, cuvioşi, Ierarh Iosif din Maramureş, mărturisirea
preoţi şi credincioşi care s-au învrednicit şi au primit neînfricată a dreptei credinţe şi lucrarea lui pentru
din mâna lui Dumnezeu „Cununa vieţii”, împlinind luminarea slujitorilor sfintelor altare şi a poporului
dreptcredincios, precum şi suferinţele îndurate
ca mărturisitor al Ortodoxiei, urmând obiceiului
1
Text definitivat de Comisia sinodală pentru canonizarea
Sfinţilor Români şi aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii sinodal şi chemând în ajutorul nostru puterea lui
Ortodoxe Române prin hotărârea nr. 1159 din 19 iunie 1992. Dumnezeu, Celui închinat şi preamărit,
111
Hotărâm:
• Ca, de acum înainte, Părintele nostru aflată la demisolul viitoarei Catedrale episcopale cu
Iosif să se numere cu sfinţii cei preamăriţi de hramul Sfânta Treime din municipiul Baia Mare, aflată
Dumnezeu şi să se cinstească în tot cuprinsul în construcţie.
Mitropoliei Ardealului şi al Bisericii Ortodoxe La această înălţătoare slujbă religioasă, alături de
Române cu numele Sfântul Ierarh Iosif Noi au participat: I.P.S.Mitropolit Iosif al Mitropoliei
Mărturisitorul din Maramureş. Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi
• Prăznuirea sa rânduim să se facă în ziua de Meridionale, I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului
24 aprilie, împreună cu înaintaşii săi, Sfinţii Ilie şi Feleacului şi Clujului, I.P.S. Arhiepiscop Andrei
Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Ardealului. al Alba Iuliei, P.S. Episcop Justinian al Episcopiei
• În bisericile care se vor ridica de acum înainte Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, P.S.
se va zugrăvi icoana acestui sfânt şi mare ierarh, iar Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, P.S.
pentru ca evlavia binecredinciosului popor român Sebastian Ilfoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
să sporească faţă de Sfântul Ierarh Iosif Bucureştilor, P.S. Visarion Răşinăreanul, Episcop-
Mărturisitorul, rânduim ca unele dintre vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, P.S. Petroniu
bisericile care de acum înainte se vor zidi să-şi poată Sălăjanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
lua hramul Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul. Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului şi P.S. Iustin
Pentru deplina statornicire a celor pe care le- Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
am orânduit în chip sinodal şi canonic, întărim cu Române a Maramureşului şi Sătmarului, precum şi
semnăturile noastre actul de faţă ca Tomos de ceilalţi membri ai delegaţiei însoţitoare.
canonizare, adică de aşezare în rândul sfinţilor a Preafericitul Petros al VII-lea, Papă şi
celui pomenit mai sus. Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa a fost
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna însoţit de: I.P.S. Mitropolit Irineos de Pelusios şi
iunie, ziua a douăzecea. vicar general al Patriarhiei, P.S. Episcop Alexios de
(Semnăturile membrilor Sfântului Sinod al Bise Nitra, vicar patriarhal în Cairo, P. Cuv. Arhimandrit
ricii Ortodoxe Române) Kallistratos Iconomou şi P.C. Diacon patriarhal
Iar astăzi, 9 septembrie 2003, la praznicul Nektarios Kontogiorgios.
Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim În cadrul înălţătoarelor momente de sfântă
şi Ana, a rânduit Bunul Dumnezeu, Cel în Treime comuniune şi evlavioasă rugăciune la care au
lăudat ca, potrivit sfintei tradiţii a Bisericii Ortodoxe, participat zeci de mii de credincioşi, preoţi şi
să se săvârşească proclamarea solemnă a canonizării monahi din judeţele Maramureş şi Satu Mare,
Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş din alte judeţe învecinate, evocând pilda vieţuirii
de către Noi, Teoctist, Patriarhul Bisericii şi mărturiei creştin ortodoxe a Sfântului Ierarh
Ortodoxe Române, împreună cu Preafericitul Părinte Iosif Mărturisitorul din Maramureş, cei doi
Petros al VII-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei Întâistătători au împărtăşit celor prezenţi cuvânt de
şi a toată Africa, cu prilejul primei sale vizite oficiale învăţătură şi zidire duhovnicească.
în Biserica Ortodoxă Română. Bucuria acestor momente duhovniceşti a fost
Ceremonia proclamării s-a desfăşurat în cadrul întregită, în zilele prezenţei celor doi Întâistătători
Sfintei Liturghii oficiată de Întâistătătorii celor două şi a delegaţiilor însoţitoare în judeţul Maramureş,
Biserici Ortodoxe surori împreună cu delegaţiile de poposirea la Mănăstirile Rohia şi Bârsana, vetre
însoţitoare, cu prilejul târnosirii bisericii cu hramurile de trăire monahală şi de închinare a românilor
Pogorârea Duhului Sfânt şi Soborul Maicii Domnului, maramureşeni, precum şi de vizitarea altor locaşuri
112
de cult şi aşezăminte pline de încărcătură istorică, Drept mărturie a bucuriei duhovniceşti

culturală şi religioasă, prilej cu care pelerinii prilejuite de această istorică vizită şi de proclamarea
alexandrini şi români s-au împărtăşit din frumuseţea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif
şi bogăţia tradiţiilor creştin ortodoxe şi româneşti Mărturisitorul din Maramureş, pecetluim cu
din această parte a ţării. semnăturile noastre acest Tomos de canonizare.
† Petros al VII-lea † Teoctist

Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Membrii delegaţiei Patriarhiei Alexandriei: Membrii delegaţiei Patriarhiei Române:
† Irineos † Iosif
Mitropolit de Pelusios Mitropolitul Ort. Român al Mitropoliei Române a
Ortodoxe Vicar general al Patriarhiei Alexandriei Europei Occidentale şi Meridionale
† Alexios
† Bartolomeu
Episcopul Nitriei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
Vicar patriarhal în Cairo
† Andrei
Arhimandrit Kallistratos Iconomou
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Justinian
Nektarios Kontogiorgios
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a
Diacon patriarhal
Maramureşului şi Sătmarului
† Ciprian Câmpineanul
† Sebastian Ilfoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Visarion Răşinăreanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Petroniu Sălăjanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
Oradiei, Bihorului şi Sălajului
† Iustin Sigheteanul
113
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
(20 iunie 1992)
114
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț
† Teoctist

„Pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său [...]
Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar
pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Romani 8, 29-30).
D omnul nostru Iisus Hristos, cunoscătorul ini

milor oamenilor, a ales pe pescarii galileeni şi
i-a făcut apostoli, iar după slăvita Sa înălţare la cer i-a
creştini de neam român. Din rândul acestora a fost
ridicat şi Părintele nostru Ierarhul Ghelasie de la
Mănăstirea Râmeţ, care în anul 1377 păstorea pe
trimis să binevestească Evanghelia la toate neamurile. dreptcredincioşii ortodocşi români din Transilvania.
Tot aşa a ales Dumnezeu pe atâţia ierarhi, mărturisitori, Viaţa sa plină de sfinţenie, râvna sa întru propovăduirea
mucenici şi cuvioşi, care au fost „măriţi” prin trecerea cuvântului Evangheliei şi dragostea sa faţă de păstoriţii
lor în rândul sfinţilor bineplăcuţi Lui, pentru că au săi a rămas în amintirea bunilor creştini din părţile
mărturisit cu tărie credinţa cea adevărată, au fost plini Munţilor Apuseni până în zilele noastre. Iar sfintele
de dragoste faţă de semenii lor şi-au pus nădejdea în sale moaşte, descoperite în chip minunat la Mănăstirea
Domnul, mângâietorul şi ocrotitorul nostru al tuturor. Râmeţ, în urmă cu peste o jumătate de veac, au săvârşit
Dar Dumnezeu, în înţelepciunea Lui cea multe vindecări în rândul dreptcredincioşilor creştini
nepătrunsă şi în dragostea Sa nemărginită faţă de care îşi îndreaptă paşii cu evlavie spre acest sfânt şi
aceia pe care i-a zidit, nu şi-a ales ca binevestitori străvechi locaş de închinare.
ai Evangheliei Sale şi făclii luminoase peste obştea Ţinând seama de viaţa sa aleasă şi de râvna lui
credincioşilor numai ierarhi, călugări, bărbaţi sau pentru luminarea turmei sale duhovniceşti şi de
femei din primele veacuri creştine, ci la şirul lor s-au minunile săvârşite de sfintele sale moaşte, Sfântul
adăugat în curgerea vremii şi alţi sfinţi şi mărturisitori Sinod al Bisericii noastre a găsit că este bineplăcut
de neamuri felurite, din toate laturile pământului. lui Dumnezeu şi obştei dreptcredincioşilor ca el să fie
Între ei, mâna Domnului şi evlavia poporului nostru ridicat la cinstea cuvenită şi aşezat în ceata sfinţilor.
au ridicat la cinste deosebită, vrednică de faptele lor, Drept aceea, în chip canonic şi sinodal, chemând în
pe unii dintre ierarhii, călugării şi dreptcredincioşii ajutorul nostru puterea Celui Preaînalt,
115
Hotărâm:
Ca de acum înainte părintele nostru Ierarhul Şi pentru ca evlavia dreptmăritorilor creştini să

Ghelasie să se numere cu sfinţii şi să se cinstească sporească prin lucrarea şi chemarea Sfântului Ierarh
după pravilă în rândul Sfinţilor Ierarhi în cuprinsul Ghelasie, mai rânduim ca de acum înainte bisericile
Mitropoliei Ardealului şi în întreaga Biserică care se vor zidi sau preînnoi să-şi poată lua hramul
Ortodoxă Română cu numele de „Sfântul acestui sfânt, iar la hramul de acum al celor trei
Ierarh Ghelasie de la Râmeţ”. lăcaşuri de închinare de la Mănăstirea Râmeţ, ca şi la
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 30 hramul bisericii de la fosta Mănăstire a Geoagiului, să
iunie, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, fie adăugat şi acela al Sfântului Ierarh Ghelasie.
cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
noastre. De asemenea, rânduim să se tipărească am orânduit în chip canonic am întocmit şi întărim
slujba şi viaţa lui, să i se zugrăvească icoana, care să cu semnăturile noastre actul de faţă, ca Tomos
fie primite cu toată evlavia de către dreptcredincioşii Patriarhal şi Sinodal de canonizare,
creştini. Rânduim ca chipul său să fie zugrăvit la loc adică de aşezare în rândul sfinţilor a celui mai sus
potrivit, alături de cele ale altor sfinţi de neam român, amintit, Părintele nostru Ghelasie, pentru a-l aduce
în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor la cunoştinţa evlaviosului cler şi a binecinstitorilor
zugrăvi de acum înainte. creştini din cuprinsul Patriarhiei Române.

116
Tomosul Sinodal de canonizare
a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi (20 iunie 1992)
117
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi
Har, milă şi pace de la Dumnezeu, Părintele Luminilor, iar de la Noi părinteşti binecuvântări!
V rednic de toată cinstea înaintea lui Dumnezeu şi

plin de folos duhovnicesc pentru dreptmăritorii
creştini este a cinsti şi pomeni prin sfinte slujbe
cât şi după adormirea sa întru nădejdea Învierii şi a
vieţii veşnice;
Smerenia noastră împreună cu toţi membrii
şi cântări bisericeşti pe cei ce au bineplăcut lui Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Dumnezeu prin viaţa cuvioasă şi fapte bune privind la vieţuirea cea bineplăcută lui Dumnezeu
spre folosul aproapelui şi slăvirea lui Dumnezeu. şi la faptele şi împlinirile Părintelui Ierarh Leontie şi
Lăudând şi preamărind pe cei sfinţi, cinstim pe Însuşi purtând grijă de folosul duhovnicesc al credincioşilor,
Dumnezeu, aşa cum glăsuieşte Psalmistul: „Prin iar pe de altă parte, ţinând seama de cele arătate de
sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor care a
Domnul toată voia întru ei” (Psalmii 15, 3). cerut ca ziua de pomenire a trecerii la cele veşnice
De aceea, luând aminte la viaţa plină de nevoinţe să fie aşezată ca zi de cinstire a Părintelui Leontie,
duhovniceşti a Părintelui nostru ierarh Leontie, la urmând obiceiul obştesc al Bisericii şi rânduielilor
iscusinţa şi dăruirea cu care a slujit Biserica lui Hristos dumnezeieştilor părinţi dinaintea noastră, făcut-
ca stareţ, părinte duhovnicesc al sfintei mănăstiri am cunoscut ca să se dea Părintelui Ierarh Leontie
Laura, apoi ca ierarh, Episcop al Rădăuţilor, la cinstirea cuvenită bărbaţilor celor sfinţi.
cinstirea pe care i-au dat-o fiii săi duhovniceşti din Drept aceea, urmând rânduiala canonică şi
mânăstiri, sihaştrii şi credincioşii, atât în timpul vieţii chemând în ajutor Puterea Celui Prea Înalt,
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi până la sfârşitul înscris în sinaxarele, în cărţile de cult, precum şi în

veacurilor Părintele nostru Ierarh Leontie de la calendarul Bisericii noastre cu numele „Sfântul
Rădăuţi,să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei Ierarh Leontie de la Rădăuţi”.
cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii noastre, cinstindu-se cu De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa,
slujbe şi cu cântări de laudă în ziua de 1 iulie, fiind slujba şi icoana Sfântului care să fie primite cu toată
118
evlavia de dreptmăritorii creştini, iar chipul acestuia aceasta s-a întocmit acest Tomos Patriarhal
să se zugrăvească şi să se aşeze la locul cuvenit alături şi Sinodal de canonizare pe care îl întărim
de cele ale altor sfinţi de neam români în Bisericile cu semnăturile noastre şi îl facem cunoscut clerului
ce se vor zidi sau se vor preînnoi şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Bisericii
Spre veşnica cinstire, dovadă şi încredinţare despre Ortodoxe Române.

119
Tomosul Sinodal de canonizare
a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (20 iunie 1992)
120
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
† Teoctist

C uvios lucru este şi plin de folos duhovnicesc

pentru credincioşii Bisericii de a se arăta
plini de evlavie, a cinsti şi a pomeni, prin slujbe
închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte
mare număr de biserici şi mănăstiri, înzestrându-le
cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de
şi prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuţi lui biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie
Dumnezeu în viaţa lor pământească. Lauda care se pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei
dă celor ce trăiesc în chip virtuos şi îndreptată către strămoşeşti, fiind numit apărător al creştinătăţii, a
Însuşi Dumnezeu, de la Care izvorăşte oamenilor miluit pe cei săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a
toată virtutea, precum ne învaţă Sfântul Grigorie arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.
de Dumnezeu Cuvântătorul: „iar lauda celor bine Smerenia Noastră împreună cu toţi membrii
înflăcărează şi îndeamnă pe credincioşi”. Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele”, privind la vieţuirea jertfelnică pentru credinţă şi
glăsuieşte Prorocul David. Dar lauda binecre neam a dreptcredinciosului Voievod, bineplăcută lui
dinciosului Voievod Ştefan cel Mare ne produce nu Dumnezeu, la faptele şi împlinirile lui şi purtând grijă
numai bucurie duhovnicească, ci şi îndemn puternic de folosul obştesc al credincioşilor, iar pe de altă parte
pentru grija mântuirii sufleteşti. Fiecare dintre ţinând seamă de cele arătate de către Arhiepiscopia
dreptmăritorii creştini sunt datori să cinstească şi să Sucevei şi Rădăuţilor, care a cerut ca amintirea zilei
laude, după cuviinţă, pe cei ce au vieţuit cu dreaptă trecerii la cele veşnice a Marelui Ştefan să fie aşezată
credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru ca zi de pomenire a Sfântului;
că lauda este plata virtuţii şi cel ce laudă virtutea Urmând obiceiului obştesc al Bisericii şi
laudă pe Însuşi Dumnezeu. rânduielilor dumnezeieştilor Părinţi dinaintea
Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit noastră, făcut-am cunoscut ca să se dea
dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare cinstirea
a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu cuvenită bărbaţilor sfinţi. Pentru aceasta urmând
platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rânduiala canonică şi sinodală şi chemând în ajutorul
a rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine nostru Puterea Celui Preaînalt,
121
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor, Spre veşnică cinstire, dovadă şi încredinţare
Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos
laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii, Patriarhal şi Sinodal de Canonizare, spre a fi adus
cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii
iulie, fiind înscris în Sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Ortodoxe Române şi tuturor evlavioşilor români
Bisericii noastre cu numele „Dreptcredinciosul oriunde ar trăi aceştia.
Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt”.

122
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu
cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache
(20 iunie 1992)
123
Tomos Sinodal
canonizarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni:
Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin,
Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache
† Teoctist

B ineplăcut lui Dumnezeu şi de mare folos

duhovnicesc pentru credincioşi este a cinsti cu
laude pe cei care, pentru nevoinţele şi vredniciile lor
şi alte aşezăminte, miluind pe cei săraci, ajutând
cu prisosinţă Sfintele Biserici Ortodoxe surori
de aproape sau de mai departe şi mai presus de
în viaţa pământească, după trecerea la cele veşnice s-au toate acestea învrednicindu-se a primi moarte
numărat în rândul sfinţilor. Pomenind aceste alese vase mucenicească pentru dreapta credinţă, împreună
ale Duhului Sfânt, dreptcredincioşii Sfintei noastre cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi
Biserici preamăresc pe Dumnezeu de la Care vine tot Matei şi cu sfetnicul său Ianache.
ajutorul şi fără de Care nimeni nu se poate împărtăşi Smerenia Noastră împreună cu toţi membrii
de darurile cele multe şi felurite ale virtuţilor. Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Drept aceea, luând aminte la faptele virtuoase purtând grijă de folosul duhovnicesc al credincioşilor
ale binecredinciosului Voievod Constantin încredinţaţi nouă spre arhipăstorire şi pe de altă
Brâncoveanu, cel care a cârmuit cu creştinească parte ţinând seama de cele arătate de către Sfânta
înţelepciune vreme de 25 de ani Ţara Românească, Arhiepiscopie a Bucureştilor;
întemeietor de artă şi cultură românească, ridicând, Drept aceea, urmând rânduiala canonică şi sinodală
înnoind sau înzestrând multe biserici, mănăstiri şi chemând în ajutorul nostru Puterea Celui Preaînalt,
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi până la sfârşitul şi cântări de laudă în ziua de 16 august, fiind înscriși
veacurilor Binecredinciosul Voievod în Sinaxar, cărţile de cult, precum şi în calendarul
Constantin Brâncoveanu, împreună cu Bisericii noastre.
fiii Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi Mai rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi
cu sfetnicul Ianache să fie cinstiţi cu Sfinţii în icoana acestor sfinţi martiri, care să fie primite cu
ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe evlavie de către dreptmăritorii creştini, iar chipurile
124
acestora să fie zugrăvite şi aşezate la loc cunoscut noastre actul de faţă ca Tomos Patriarhal
alături de cele ale altor sfinţi de neam român, şi Sinodal de Canonizare, adică de aşezare
în bisericile ce se vor construi sau preînnoi de în rândul sfinţilor martiri acum pomeniţi,
acum înainte. spre a-l aduce la cunoştinţa evlaviosului cler şi
Spre deplină statornicire a celor pe care le-am dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Bisericii
rânduit în chip canonic, întărim cu semnăturile Ortodoxe Române.

125
Tomosul Sinodal de proclamare
Cancela a Duminicii
ria Sfântu Sfinţilor Români
lui Sinod
(20 iunie 1992)
126
Tomos Sinodal
de proclamare a Duminicii Sfinților Români
† Teoctist

S osit-a vremea ca Biserica Ortodoxă Română să-și

cinstească după vrednicie pe fiii ei care au petrecut
și s-au săvârșit în sfințenie, slujind, vestind, mărturisind
aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa
(Evrei 13, 7).
Vrednic de toată lauda și de folos este înaintea
și apărând cuvântul Evangheliei. Iisus Însuși cinstește lui Dumnezeu să cinstim pe toți sfinții plămădiți
și preamărește neamul Său, alegându-Și ucenici care de evlavia neamului românesc din care au răsărit
vor deveni sfinți, iar Sfântul Evanghelist Luca folosește martiri, mărturisitori, apărători ai dreptei credințe și
cuvinte alese cu privire la viața și martiriul Sfântului mari trăitori din rândurile credincioșilor, cuvioșilor,
Arhidiacon, odrăslit în pământul Iudeii (Fapte 7). preoților și ierarhilor, care din veac au strălucit în
Cu evlavie mărturisește Sfântul Vasile cel Mare cununa Bisericii strămoșești și în cer sunt împodobiți
zicând că Dumnezeu este lăudat ca Unul care a făcut cu slavă.
minuni prin Sfinții Săi, care bine I-au făcut lui din Pentru toate acestea, Smerenia Noastră, împreună
fiecare neam. cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
În decursul veacurilor, unele Biserici Ortodoxe Române, luând aminte la credința și dragostea, evlavia
surori au așezat în ceata sfinților și cinstesc după și mila, cinstea și dreptatea și la dăruirea și jertfelnicia
cuviință pe unii dintre fiii lor care au bineplăcut neamului românesc, care a odrăslit mulțime de sfinți,
înaintea lui Dumnezeu prin viețuirea în Hristos și unii știuți, alții numai de Dumnezeu cunoscuți;
mărturia dată despre aceasta, rânduind în același timp Purtând grijă prin aceasta și de creșterea
o zi de prăznuire pentru toți sfinții știuți și neștiuți, pe duhovnicească și întărirea în credință a fiilor Bisericii
care numai Dumnezeu îi știe, și i-a înscris în Cartea noastre;
veșniciei. De aceea, bucurie mare vestește astăzi fiilor Ținând seama de necesitatea rânduirii unei zile de
săi Biserica noastră dreptmăritoare hotărând ca, în pomenire a sfinților români și de propunerile Comisiei
rândul sfinților să fie așezați și aceia pe care ea însăși i-a sinodale pentru canonizarea sfinților;
odrăslit în sânul neamului românesc. Urmând Așezămintele dumnezeieștilor părinți
Acest act de cinstire constituie o îndreptățită dinaintea noastră;
împlinire a cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care Respectând întru totul rânduiala canonică a
zice: Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au Sfintei noastre Biserici și chemând în ajutorul nostru
grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare pe Milostivul Dumnezeu, Cel în Treime închinat,
127
Hotărâm:
De acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, în - Sfinții români uciși de oștile păgânilor sau ale
întreaga Biserică Ortodoxă, să se numere cu sfinții și să altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei
se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie,
toți Sfinții din neamul nostru, știuți și neștiuți, sau pentru credința strămoșească, Biserică și neam;
cel de alt neam care și-au sfârșit viața în hotarele - Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma
pământului românesc, toți cei care au sfinte moaște cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii
cu cinstire în Biserica noastră, precum și toți sfinții Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii;
din neamul nostru care s-au nevoit pe alte meleaguri. - Toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din
Pentru cinstirea tuturor acestora se instituie toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care
Duminica Sfinților Români, care va fi așezată au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a
în calendarul Bisericii noastre în fiecare an în a doua rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a
Duminică după Rusalii. scris în Cartea Vieții.
În această Duminică vor fi amintiți și cu evlavie Hotărâm, de asemenea, ca în Duminica Sfinților
cinstiți: Români, icoana praznicului să fie așezată spre cinstire
- Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai la locul cuvenit, în toate bisericile din cuprinsul
Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit muceni Patriarhiei Române.
cește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința Unele biserici ce se vor zidi sau preînnoi își vor putea
ortodoxă, neamul și țara noastră; rândui hramul Duminica Sfinților Români.
- Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit Spre veșnică cinstire despre cele ce am hotărât
trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda în chip canonic, s-a întocmit acest Tomos
vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe Patriarhal și Sinodal de canonizare, pe
toți dreptcredincioșii; care îl întărim cu semnăturile noastre, spre a fi adus
- Sfinții martiri din orice treaptă harică sau la cunoştinţa dreptcredincioşilor și clerului Bisericii
stare obștească și toți aceia care prin sângele și pătimirile Ortodoxe Române, a tuturor evlavioșilor români,
lor au primit cununa sfințeniei; oriunde ar trăi aceștia.

128
Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (5 martie 2003)
129
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Cuvios Vasile
de la Poiana Mărului
S fânta Biserică a lui Hristos cinsteşte după cuviinţă pe

cei care şi-au petrecut viaţa de aici întru sfinţenie şi
evlavie şi care, prin faptă, prin cuvânt sau prin scrieri
cesc, Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, trecut la viaţa
cea veşnică în anul mântuirii 1767, a rămas în amintirea
tuturor ca un Sfânt Părinte al monahismului ortodox de
au adus folos duhovnicesc în sufletele celor credincioşi. pretutindeni şi următor prin faptă şi prin scrieri al ma-
Tot astfel a trăit şi s-a nevoit Cuviosul stareţ Vasi- rilor nevoitori pe calea desăvârşirii, făcându-se pildă de
le ieroschimonahul, povăţuitorul obştii călugăreşti din iubire a lui Dumnezeu, de înfrânare, de smerenie şi de
Schitul Poiana Mărului, aflat în ţinutul Buzăului. După iscusită povăţuire duhovnicească.
aspre osteneli, el a primit de la Dumnezeu darul sfătuirii Drept aceea, Noi, membrii Sfântului Sinod al
şi al călăuzirii sufletelor, pe care l-a înmulţit spre folosul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Autocefale Române,
cetelor monahiceşti şi al binecredincioşilor creştini. Fi- privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a Prea Cuvi-
ind un lucrător încercat şi nerătăcit al rugăciunii minţii osului stareţ Vasile şi purtând grijă de folosul comun al
în inimă, el a lăsat mai multe scrieri referitoare la aceasta, credincioşilor şi al monahilor dreptmăritori, urmând
precum şi alte povăţuiri pentru monahi, pline de dum- Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în aju-
nezeiască înţelepciune. Fiind cinstit deopotrivă cu mare- tor harul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei
le stareţ Paisie al Mănăstirii Neamţului, fiul său duhovni- Treimi,
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi în veci, Stareţul Vasile de evlavie de preoţii, monahii şi credincioşii ortodocşi.
la Poiana Mărului să fie numărat între sfinţii Bise- Spre deplină statornicire a celor pe care le-am
ricii, în ceata Cuvioşilor Părinţi purtători de Dum- hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu sem-
nezeu şi să fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă năturile noastre acest Tomos Sinodal de cano-
în ziua a douăzeci şi cincea a lunii aprilie, ziua feri- nizare a Cuviosului Vasile de la Poiana
citei sale adormiri în Domnul. Mărului, aducându-l la cunoştinţa clerului şi a
Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca tuturor dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul
viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu Patriarhiei Române.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 2003, luna martie, ziua a cincea.

130
Tomosul sinodal de canonizare (5 martie 2003) și de proclamare a canonizării
(5 octombrie 2003) a Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi
131
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie
de la Mănăstirea Brazi
Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, părinteşti binecuvântări!
C uviincios şi drept lucru este a cinsti pomenirea

celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au
câştigat către Dumnezeu îndrăznire prin viaţa plină
schituri, spre necontenita slăvire a lui Dumnezeu.
Stând împotriva necredincioşilor care căutau să
pângărească cele sfinte şi să lipsească de odoare
de evlavie şi de fapte bune şi prin slăvita lor moarte dumnezeiescul locaş, ierarhul Teodosie a primit
mucenicească pentru credinţă. Pe aceştia Biserica moarte mucenicească din mâna tătarilor, în Schitul
îi laudă şi îi măreşte cu cântări, urmând cuvântului Brazi, din ţinutul Vrancei, în anul mântuirii 1694.
celui de Dumnezeu insuflat al Proorocului şi Drept urmare, Noi, membrii Sfântului Sinod al
împăratului David: Eu am cinstit foarte pe prietenii Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Autocefale Române,
Tăi, Dumnezeule, că foarte s-a întărit stăpânirea privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui
lor.Un astfel de slujitor ales al lui Dumnezeu a fost fericit arhiereu care a împodobit scaunul mitropolitan
vrednicul de pomenire Mitropolit al Moldovei, al Moldovei, la râvna lui vrednică de laudă pentru
Teodosie al II-lea, care şi-a închinat viaţa apărării apărarea celor sfinte şi la sfârşitul său martiric, şi
credincioşilor români faţă de nedreptăţile la care erau căutând folosul duhovnicesc al poporului ce poartă
supuşi de păgânii năvălitori sau de unii conducători numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii
fără frică de Dumnezeu. Iubind din tot sufletul Ortodoxe şi chemând în ajutor harul Preasfintei şi de
sfintele locaşuri, el a ridicat mai multe mănăstiri şi viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
132
Hotărâm:
• Ca, de acum înainte şi în veci, Mitropolitul Spre deplină statornicire a celor pe care le-
Teodosie al II-lea al Moldovei să fie numărat între am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu
sfinţii Bisericii, în ceata Sfinţiţilor Mucenici, şi să semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de
fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă în ziua a canonizare a Sfinţitului Ierarh Mucenic
douăzeci şi doua a lunii septembrie. Teodosie, Mitropolitul Moldovei, adu
• Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, cându-l la cunoştinţa clerului şi a tuturor dreptcre
ca viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu dincioşilor din cuprinsul Patriarhiei Române.
evlavie de preoţii, monahii şi credincioşii ortodocşi.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 2003, luna martie, ziua a cincea.

133
Tomosul Sinodal de canonizare (5 iulie 2005) și de proclamare a canonizării
(8-9 septembrie 2005) a Sfântului Onufrie de la Vorona
134
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona
M ulţi sunt acei pe care Dumnezeu i-a chemat

să moştenească viaţa veşnică, aşa cum
Mântuitorul ne îndeamnă: „Veniţi, binecuvântaţii
s-a arătat nevoitor în osteneli tăcute şi smerite,
ascuns de ochii lumii în adâncul codrilor Moldovei.
În preajma lui şi-au aflat liman duhovnicesc şi izvor
Tatălui Meu, de moşteniţi viaţa veşnică”. Pe aceşti de sfătuire sihăstrească nenumăraţi pustnici, care au
plăcuţi ai lui Dumnezeu, care au ascultat şi împlinit deprins desăvârşita rugăciune a inimii. Pentru aceasta
poruncile Lui, Biserica îi laudă şi îi măreşte cu Dumnezeu l-a preamărit încă de pe pământ cu darul
cântări, urmând cuvântul Psalmistului: „eu am cinstit facerii de minuni. Şi, după cum viaţa i-a fost sfântă,
foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, că foarte s-a aşa şi sfârşitul s-a arătat minunat, fiindu-i vestit de
întărit stăpânirea lor”.Un astfel de prieten al Mirelui Dumnezeu de mai-nainte.
ceresc, ales de Dumnezeu să sfinţească pământul Drept urmare, având în vedere viaţa sfântă şi
Ţării noastre prin viaţa sa duhovnicească, a fost şi neprihănită, darul rugăciunii neîncetate, iubirea
Cuviosul Onufrie de la Vorona. Viaţa acestui cuvios faţă de aproapele, săvârşirea de minuni în timpul
Părinte, deşi a fost puţin cunoscută de oamenii vieţii şi după moarte şi recunoscând lucrarea harului
timpului său, totuşi s-a arătat în mare cinste la dumnezeiesc în acest cuvios iubitor de Hristos,
Dumnezeu, că a strălucit cu faptele şi cu învăţăturile, urmărind rânduielile dumnezeieştilor Părinţi
faima ducându-i-se dincolo de hotarele sihăstriei dinaintea noastră şi chemând în ajutorul nostru
sale. Cuviosul, iubind din tot sufletul pe Dumnezeu, harul Preasfintei Treimi,
135
Hotărâm:
• Ca de acum înainte şi în veci Cuviosul Spre deplină statornicire a celor pe care

Onufrie de la Vorona să fie numărat între sfinţii le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim
Bisericii şi să fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de
în ziua de nouă a lunii septembrie. canonizare a Cuviosului Onufrie de la Vorona,
• Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, aducându-l la cunoştinţa clerului şi tuturor
ca viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu dreptcredincioşilor din cuprinsul Patriarhiei
evlavie de preoţii, monahii şi credincioşii ortodocşi. Române.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 2005, luna iulie, ziua a cincea.
† Teoctist
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Cezareei Capadociei şi
Arhiepiscopul Iaşilor şi Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Teofan † Nicolae
Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
† Petru † Serafim
Arhipiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
Exarh al Plaiurilor Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Iosif † Teodosie
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Arhiepiscopul Tomisului
Occidentale şi Meridionale
† Nifon † Pimen
Arhiepiscopul Târgoviştei Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Bartolomeu † Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Nicolae † Gherasim
Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în Episcopul Râmnicului
America şi Canada
136
Episcopul Romanului Episcopul Buzăului şi Vrancei
† Calinic † Ioachim
Episcopul Argeşului şi Muscelului Episcopul Huşilor
† Casian † Timotei
Episcopul Dunării de Jos Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului
† Laurenţiu † Ioan
Episcopul Caransebeşului Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a
† Justinian † Nicodim
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Damaschin † Ioan
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Galaction † Daniil
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului Episcop-Locţiitor (Administrator) al
Episcopiei Ortodoxe Române a Vârşeţului
† Sofronie † Vincenţiu Ploieşteanul
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria Episcop-vicar patriarhal
† Ambrozie Sinaitul † Ciprian Câmpineanul

† Sebastian Ilfoveanul † Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic Botoşăneanul † Visarion Răşinăreanul

† Gurie Strehăianul † Lucian Lugojanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Irineu Bistriţeanul † Vasile Someşanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului Feleacului şi Clujului
137
† Sofian Braşoveanul † Siluan Marsilianul

Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
Germaniei, Europei Centrale şi de Nord Europei Occidentale şi Meridionale
† Marc Nemţeanul † Irineu Slătineanul

Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului
Europei Occidentale şi Meridionale
† Ioachim Băcăuanul † Corneliu Bârlădeanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului Arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor
† Petroniu Sălăjanul † Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
Oradiei, Bihorului şi Sălajului Maramureşului şi Sătmarului
138
(14 octombrie 2005) a Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei
139
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Ierarh Dosoftei,
Mitropolitul Moldovei
Har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi părintești binecuvântări!
C u adevărat, plăcut este înaintea lui Dumnezeu

să cinstim pomenirea celor ce s-au învrednicit
să primească din mâna Domnului Cununa Vieții.
îngerescul chip al călugăriei, de care nu s-a despărțit
până la moarte. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a înălțat
la treapta arhieriei, ca să fie pildă vrednică de urmat
Astfel, acești iubitori de Hristos, prin viața lor plină pentru mulți, ca și aceștia, văzând faptele sale cele bune,
de evlavie și de fapte bune, au câștigat îndrăzneală să slăvească pe Tatăl cel ceresc. Ca păstor de suflete, s-a
înaintea Prea Sfintei Treimi. Lăudându-i și cinstindu-i, nevoit și mai mult, ostenindu-se cu tâlcuirea cărților
Biserica preamărește pe Însuși Dumnezeu care, așa sfinte, iar după ce a suferit mai multe încercări și
cum glăsuiește psalmistul, prin sfinţii care sunt pe necazuri, în această viață trecătoare, s-a mutat către
pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia Domnul, ca un adevărat mărturisitor al credinței
întru ei. ortodoxe.
Unul dintre cei pe care Dumnezeu l-a ales să-i fie Având în vedere viața pilduitoare a învățatului
slujitor și mărturisitor al adevărului credinței este și Ierarh Dosoftei, evlavia sa călugărească și
luminatul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei. înțelepciunea sa sfântă în tâlcuirea cuvântului lui
Părintele nostru Dosoftei, împlinitor al virtuților Dumnezeu, pentru luminarea slujitorilor sfintelor
evanghelice și povățuitor cucernic al faptelor altare și a poporului credincios, precum și păstrarea
bune, încă din fragedă vârstă a deprins învățătura dreptei credințe, urmând obiceiul sinodal și chemând
Duhului pe care, apoi, a plinit-o la școala Mănăstirii în ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, Celui
Probota. Aici, fiind iubitor de înțelepciune, a primit închinat și preamărit,
140
Hotărâm:
Ca de acum înainte și în veci, Ierarhul Spre deplină statornicire a celor pe care le-
Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, să fie am hotărât în chip sinodal și canonic, întărim cu
numărat între Sfinții Bisericii și să fie pomenit și semnăturile noastre acest Tomos sinodal de
cinstit cu cântări de laudă în ziua de treisprezece a canonizare a Sfântului Ierarh Dosoftei,
lunii decembrie. Mitropolitul Moldovei, aducându-l la
Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca cunoștința clerului și a tuturor dreptcredincioșilor
viața, slujba și icoana Sfântului să fie primite cu din cuprinsul Patriarhiei Române.
evlavie de preoții, monahii și credincioșii ortodocși.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 2005, luna iulie, ziua a cincea.
† Teoctist
Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
Arhipiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
Occidentale şi Meridionale
† Nifon † Pimen
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului Arhiepiscopul Alba Iuliei
America şi Canada
141
† Laurenţiu † Ioan
Episcopul Caransebeşului Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a
† Galaction † Daniil
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului Episcop-Locţiitor (Administrator) al
† Ambrozie Sinaitul † Ciprian Câmpineanul

† Sebastian Ilfoveanul † Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic Botoşăneanul † Visarion Răşinăreanul

† Gurie Strehăianul † Lucian Lugojanul

† Irineu Bistriţeanul † Vasile Someşanul

† Sofian Braşoveanul † Siluan Marsilianul

142
† Marc Nemţeanul † Irineu Slătineanul

Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului

† Petroniu Sălăjanul † Iustin Sigheteanul

143
(3 decembrie 2005) a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldăruşani
144
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Cuvios Gheorghe
de la Cernica
S fânt și drept lucru este cu adevărat a cinsti

pomenirea celor ce s-au săvârșit întru sfințenie.
Aceștia sunt cei care s-au aprins și s-au mistuit pentru
Mănăstirilor Căldărușani și Cernica. Cuviosul
Gheorghe, iubind din tot sufletul pe Mântuitorul
Hristos, s-a arătat nevoitor în rugăciune și în
dragostea lui Dumnezeu, fiind pătrunși de harul organizarea vieții călugărești. În preajma lui și-au aflat
Duhului Sfânt și apoi au fost ridicați la ceruri în liman duhovnicesc și pildă de sfințenie nenumărați
lumina cea neînserată a Preasfintei Treimi. Despre părinți, printre care la loc de cinste este Sfântul Ierarh
ei zice Domnul: Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am Calinic (1787-1868). Pentru aceasta, Dumnezeu l-a
dat-o lor (Ioan 17, 22), iar Biserica îi laudă și îi mărește preamărit încă de pe pământ cu darul rugăciunii
cu cântări, urmând cuvântului celui de Dumnezeu neîncetate și al sfătuirii duhovnicești. Și după cum
insuflat al psalmistului David: Eu am cinstit foarte viața i-a fost sfântă, așa și sfârșitul s-a arătat minunat,
pe prietenii Tăi, Dumnezeule, că foarte s-a întărit fiindu-i vestit de Dumnezeu de mai-nainte.
stăpânirea lor (Psalmul 138, 17). Având în vedere viața pilduitoare a cuviosului
Un astfel de prieten al Mirelui Ceresc, ales de Gheorghe, evlavia sa călugărească și înțelepciunea sa
Dumnezeu și sfințit pentru viața sa duhovnicească, sfântă în păstrarea dreptei credințe, în organizarea
a fost și cuviosul Gheorghe de la Cernica. Fericitul vieții călugărești și în formarea părinților duhovnicești,
Gheorghe s-a născut în Transilvania, într-o familie Luând aminte că toate acestea au fost încă din viața
de buni creștini ortodocși. Dorind viața pustnicească sa cunoscute ca lucrări ale Duhului Sfânt, bucurându-
a urmat calea sfinților părinți în Muntele Athos și se de cinstirea monahilor, preoților și credincioșilor,
apoi a intrat ca ucenic la școala duhovnicească a Urmând învățătura Bisericii și rânduiala sinodală
Sfântului Paisie de la Neamț. Viața lui strălucită și chemând în ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu,
în fapte și învățătură s-a arătat în mare cinste la Celui închinat și preamărit, Noi, ierarhii Sfântului
Dumnezeu, faima ducându-i-se dincolo de hotarele Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
145
Hotărâm:
Ca de acum înainte și în veci, Cuviosul Spre deplină statornicire celor pe care

Gheorghe de la Cernica să fie numărat între le-am hotărât în chip sinodal și canonic, întărim
sfinții Bisericii și să fie pomenit și cinstit cu cântări de cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal
laudă în ziua de 3 ale lunii decembrie. de canonizare a Sfântului Cuvios
Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viața, Gheorghe, aducându-l la cunoștința clerului și
slujba, cinstitele moaște și icoana Sfântului să fie primite a tuturor dreptcredincioşilor creștini din cuprinsul
cu evlavie de preoții, monahii și credincioșii ortodocși. Patriarhiei Române.
Dat în București, anul mântuirii 2005, luna octombrie, ziua a douăzecea.
† Teoctist
† Daniel † Laurențiu
Arhiepiscopul Iașilor și Arhiepiscopul Sibiului și
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Mitropolitul Ardealului
Arhiepiscopul Craiovei și Arhiepiscopul Timișoarei și
Mitropolitul Olteniei Mitropolitul Banatului
Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor Germaniei, Europei Centrale și de Nord
Occidentale și Meridionale
† Nifon † Pimen
Arhiepiscopul Târgoviștei Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului Arhiepiscopul Alba-Iuliei
146
Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în Arhiepiscopul Râmnicului
America și Canada
Arhiepiscopul Romanului Episcopul Buzăului și Vrancei
† Calinic †Ioachim
Episcopul Argeșului și Muscelului Episcopul Hușilor
† Timotei
† Casian
Episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului
Episcopul Dunării de Jos
† Justinian
† Ioan
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei,
Maramureșului și Sătmarului
Bihorului și Sălajului
† Nicodim † Damaschin
Episcopul Severinului și Strehaiei Episcopul Sloboziei și Călărașilor
† Ioan † Galaction
Episcopul Covasnei și Harghitei Episcopul Alexandriei și Teleormanului
† Daniil † Sofronie
Episcop-locțiitor (Administrator) al Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române
Episcopiei Ortodoxe Române a Vârșețului din Ungaria
† Vincențiu Ploieșteanul † Ambrozie Sinaitul

† Ciprian Câmpineanul † Sebastian Ilfoveanul

Episcop-vicar patriarhal Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Varsanufie Prahoveanul † Calinic Botoșăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
† Visarion Rășinăreanul † Gurie Gorjeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei
† Irineu Bistrițeanul
† Lucian Lugojanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei
Feleacului și Clujului
147
† Vasile Someșanul † Sofian Brașoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
Feleacului și Clujului Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Siluan Marsilianul † Marc Nemțeanul

Europei Occidentale și Meridionale Europei Occidentale și Meridionale
† Irineu Slătineanul † Ioachim Băcăuanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului
† Petroniu Sălăjanul
† Corneliu Bârlădeanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor
Oradiei, Bihorului și Sălajului
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului
148
(21 mai 2006) Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti
149
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul,
Mitropolitul Ţării Româneşti
P lină de voioşie şi încununată de laudă este Biserica

noastră Ortodoxă când cinsteşte pomenirea celor
ce s-au învrednicit să primească din mâna Domnului
Paisie de la Neamţ. Aici, fiind iubitor de înţelepciune,
a primit „îngerescul chip” al călugăriei, de care nu s-a
despărţit până la moarte. Pentru aceasta Dumnezeu
„cununa vieţii”. Pe aceşti iubitori de Hristos, care l-a chemat la treapta arhieriei, spre a fi pildă vrednică
pentru viaţa lor plină de evlavie şi de fapte bune au de urmat pentru mulţi, ca şi aceştia, „văzând faptele
câştigat îndrăzneală înaintea Preasfintei Treimi, îi voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din
lăudăm şi îi venerăm după cuviinţă. Cinstindu-i pe ceruri” (Matei 5, 16). Ca păstor de suflete s-a nevoit
ei, Biserica recunoaşte lucrarea harului dumnezeiesc şi mai mult, ostenindu-se cu traducerea şi tâlcuirea
în oameni şi astfel preamăreşte pe Însuşi Dumnezeu. cărţilor sfinte, iar după ce a suferit mai multe încercări
Totodată, ea urmează în mod liturgic şi pastoral
şi necazuri în această viaţă trecătoare, s-a mutat către
îndemnul Sfântului Apostol Pavel care zice: „Aduceţi-
Domnul, ca un adevărat apărător al celor asupriţi şi
vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă
mărturisitor al credinţei ortodoxe.
cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum
Având în vedere viaţa pilduitoare a învăţatului
şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
ierarh Grigorie Dascălul, evlavia sa călugărească
Unul dintre aceştia pe care Dumnezeu l-a ales
să-I fie slujitor şi mărturisitor al adevărului credinţei şi înţelepciunea sa sfântă în păstrarea dreptei credinţe,
este şi luminatul Ierarh Grigorie Dascălul, în tălmăcirea şi tâlcuirea cuvântului lui Dumnezeu şi
mitropolitul Ţării Româneşti (1765–1834). al Sfinţilor Părinţi, pentru zidirea duhovnicească şi
Părintele nostru Grigorie Dascălul, luminarea cinului călugăresc, al slujitorilor sfintelor
împlinitor al virtuţilor evanghelice, tâlcuitor al altare şi a poporului credincios;
dumnezeieştilor scripturi şi povăţuitor cucernic al Urmând învăţătura Bisericii şi rânduiala sinodală
faptelor bune, încă din fragedă vârstă, cu mintea şi chemând în ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu,
luminată de o viaţă curată, a deprins învăţătura Celui închinat şi preamărit, Noi, ierarhii Sfântului
Duhului, pe care apoi a desăvârşit-o la şcoala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
150
Hotărâm:
• Ca de acum înainte şi în veci Ierarhul Spre deplină statornicie a celor pe care le-
Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim
Româneşti, să fie numărat între sfinţii Bisericii şi cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal
să fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă în ziua de canonizare a Sfântului Ierarh Grigorie
de douăzeci şi două ale lunii iunie. Dascălul, mitropolitul Țării Româneşti,
• Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca aducându-l la cunoştinţa clerului şi a tuturor
viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu dreptcredincioşilor din cuprinsul Patriarhiei
evlavie de preoţii, călugării şi credincioşii ortodocşi. Române.
Acest Tomos Sinodal întocmit şi aprobat de a cinsti cu evlavie şi sfintele moaşte ale Sfântului
de Sfântul Sinod în şedinţa sa din 20-21 octombrie Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Tării
2005, se proclamă astăzi, duminică, 21 mai, anul Româneşti, aflate după canonizarea sa, şi care se vor
mântuirii 2006, în Catedrala Patriarhală, la praznicul aşeza în biserica mare a Sfintei Mănăstiri Căldăruşani
ocrotitorilor acesteia, Sfinţii Împăraţi Constantin şi de lângă Bucureşti.
maica sa Elena, întocmai cu Apostolii, cu îndemnul În chip sobornicesc şi ca expresie a comuniunii
Nostru către tot clerul, cinul monahal şi bine- ortodoxe au participat Înalţi reprezentanţi ai unor
credincioşii creştini români, de aici şi de pretutindeni, Biserici Ortodoxe surori.
† Teoctist
Patriarhia Ecumenică
† Gregorios † Daniel
Arhiepiscop de Thyatira şi Marea Britanie Arhiepiscopul Iaşilor şi
Patriarhia Sârbă
† Mitrophan † Laurenţiu
Episcop al Estului SUA Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Patriarhia Bulgară
† Ignatie † Bartolomeu
Mitropolit al Plevnei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
151
Biserica Ortodoxă a Greciei

† Vasile † Teofan
Mitropolit de Elassona Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
Biserica Ortodoxă din Polonia
† Abel † Nicolae
Arhiepiscop de Lublin şi Chelm Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Arhiepiscopul Tomisului
† Nifon † Pimen
† Andrei † Nicolae
Arhiepiscopul Alba Iuliei Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în
America şi Canada
† Gherasim † Eftimie
Episcopul Râmnicului Episcopul Romanului
† Epifanie † Calinic
Episcopul Buzăului şi Vrancei Episcopul Argeşului şi Muscelului
† Ioachim † Casian
Episcopul Hușilor Episcopul Dunării de Jos
† Timotei † Lucian
Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului Episcopul Caransebeşului
† Ioan † Justinian
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a
Episcopul Severinului şi Strehaiei Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
Episcopul Covasnei şi Harghitei Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
152
† Ambrozie † Daniil
Episcopul Giurgiului Episcop-Locţiitor (Administrator) al


† Varsanufie Prahoveanul † Calinic Botoşăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Visarion Răşinăreanul † Gurie Gorjeanul

† Paisie Lugojanul † Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului
† Vasile Someşanul † Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
Feleacului şi Clujului Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Siluan Marsilianul † Marc Nemţeanul

Europei Occidentale şi Meridionale Europei Occidentale şi Meridionale
† Irineu Slătineanul † Ioachim Băcăuanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului
† Corneliu Bârlădeanul † Petroniu Sălăjanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
153
Tomosul Sinodal de canonizare (14 noiembrie 2006) și
de proclamare a canonizării (14 aprilie 2007) Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin
154
Tomos Sinodal
privind canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie
V rednic de toată lauda şi cuviincios lucru înaintea

lui Dumnezeu este a cinsti şi pomeni prin sfinte
slujbe şi cântări bisericeşti pe cei ce s-au mistuit cu
călugărească, pentru ca prin nevoinţe şi mai mari
să dobândească în ceruri cununa cea neveştejită. La
vestita lavră a Neamţului, unde a intrat ca frate şi
putere de râvnă duhovnicească pentru dragostea apoi a devenit monah şi preot, Cuviosul a deprins
lui Hristos. Pe aceştia Stăpânul vieţii i-a pătruns de taina rugăciunii neîncetate, fiind cunoscut de toţi
razele de foc ale Duhului Sfânt şi prin Fiul i-a aşezat ca un părinte duhovnicesc şi iscusit îndrumător pe
în casa Tatălui din ceruri. Despre ei Mântuitorul ne calea pocăinţei. Evlavia şi râvna sa pentru credinţă
spune că: „Slava pe care Părintele ceresc Mi-a dat-o, n-au rămas însă necunoscute pentru conducătorii
le-am dat-o lor” (Ioan 17, 22), pentru că au ascultat Bisericii şi ai poporului; drept aceea, Cuviosul a
glasul Său şi s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, fost ridicat, prin voinţa lui Dumnezeu, la treapta
14). Pe aceştia cinstindu-i Îl preamărim pe Însuşi arhieriei, fiind ales episcop al Romanului. De acum
Dumnezeu care, aşa cum glăsuieşte Psalmistul: „prin ostenelile sale s-au înmulţit necontenit, atât în
sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut rugăciune, cât şi în cuvânt, fiind ca un izvor pururi
Domnul toată voia întru ei” (Psalmii 15, 3).Un astfel curgător de binecuvântare şi jertfă. Deşi viaţa
de „prieten al Mirelui ceresc”, ales de Dumnezeu să pastorală îi aducea multă mulţumire sufletească,
sfinţească pământul ţării noastre, prin viaţa plină mai ales văzând pe fiii săi duhovniceşti sporind în
de nevoinţe călugăreşti şi osteneli păstoreşti, a fost jurul mesei euharistice, totuşi dorul după sihăstria
Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin. sa a biruit, şi astfel, s-a retras pentru a fi întru totul
Viaţa acestui Sfânt părinte a început în dăruit lui Dumnezeu. În această stare de rugăciune
ţinutul Bistriţei–Năsăudului, unde s-a născut din şi meditaţie, de preocupare pentru ucenicii săi, a
părinţi iubitori de Dumnezeu. N-a avut parte de trecut la Domnul ca un adevărat martor al iubirii
o copilărie fericită, deoarece timpurile de prigoană lui Dumnezeu.
i-au adus nenumărate suferinţe atât lui, cât şi Având în vedere viaţa pilduitoare a Cuviosului
contemporanilor săi. În noianul acestor frământări, Ierarh Pahomie, evlavia sa călugărească şi înţelep
Dumnezeu l-a chemat pe fericitul Pahomie la viaţa ciunea sa sfântă în păstrarea dreptei credinţe, la
155
chipul înţelept de iscusit părinte duhovnicesc care Urmând învăţătura Bisericii adevărate şi rânduiala
îndeamnă la frica de Dumnezeu, la toată fapta cea sinodală şi chemând în ajutorul nostru puterea
mântuitoare şi la rugăciune atât pe monahi, pe Duhului Sfânt, Celui închinat şi preamărit, Noi,
preoţi, pe ierarhi, cât şi pe credincioşi; Ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Hotărâm:
• Ca de acum înainte şi în veci Sfântul Pahomie, aducându-l la cunoştinţa clerului şi a

Cuvios Ierarh Pahomie să fie numărat între tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul Patriarhiei
sfinţii Bisericii şi să fie pomenit şi cinstit cu cântări Române.
de laudă în ziua de 14 aprilie. Acest Tomos Sinodal, întocmit şi aprobat
• Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în
viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu şedinţa sa din 14 noiembrie 2006, se proclamă astăzi,
evlavie de preoţi, călugări şi credincioşii ortodocşi. 14 aprilie, la Duminica a II-a după Sfintele Paşti din
Spre deplină statornicie a celor pe care le- anul mântuirii 2007, în Biserica parohială cu hramul
am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim Sfânta Treime din localitatea Gledin, judeţul Bistriţa-
cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal Năsăud.
de canonizare a Sfântului Cuvios Ierarh
† Teoctist
† Daniel † Laurenţiu
† Bartolomeu † Teofan
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
† Nicolae † Petru
Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi
Exarh al Plaiurilor
156
† Serafim † Iosif
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei
Germaniei, Europei Centrale şi de Nord Occidentale şi Meridionale
† Teodosie † Nifon
† Pimen † Andrei
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor Arhiepiscopul Alba Iuliei
Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Episcopul Râmnicului
în America şi Canada
† Lucian † Sofronie
Episcopul Caransebeşului Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a
† Galaction † Ambrozie
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului Episcopul Giurgiului
† Daniil † Vincenţiu Ploieşteanul

Episcop-Locţiitor (Administrator) al Episcop-vicar patriarhal
Episcopiei Daciei Felix

157

† Visarion Răşinăreanul † Gurie Gorjeanul

† Paisie Lugojanul † Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
† Vasile Someşanul † Sofian Braşoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
Feleacului şi Clujului Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
† Ioan Casian de Vicina † Irineu Slătineanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului
America şi Canada

† Petroniu Sălăjeanul † Iustin Sigheteanul

158
Tomosul Sinodal de canonizare (20 iunie 2007) și de proclamare a canonizării (30 august 2007)
Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei
159
Tomos Sinodal
canonizarea Sfântului Ierarh Varlaam,
V rednic de toată cinstea înaintea lui Dumnezeu

şi drept lucru este a prăznui, prin slujbe şi
cântări duhovniceşti, pomenirea celor ce s-au
sale, în această cinste arhierească, căci asemenea
Bunului Păstor, a fost preocupat permanent atât
de credincioşii din eparhia sa, cât şi de ortodocşii
nevoit prin viaţă cuvioasă, alcătuiri de scrieri sfinte de pretutindeni. Prin cuvinte alese şi scrieri sfinte,
pentru apărarea credinţei şi fapte bune spre folosul evlaviosul Mitropolit Varlaam a îndemnat la
oamenilor şi preamărirea lui Dumnezeu. Lăudându-i apărarea credinţei şi tradiţiei strămoşeşti, mai ales
şi venerându-i pe aceştia, preamărim pe Dumnezeu, la Sinodul Ortodox de la Iaşi, când s-a statornicit
aşa cum glăsuieşte psalmistul: „Minunat este mărturisirea de credinţă a Sfântului Mitropolit
Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel” Petru Movilă. A fost de asemenea mare ctitor
(Psalmii 67, 36). de lăcaşuri de închinăciune şi cinstitor de sfinţi,
Un astfel de plăcut şi ales a lui Dumnezeu a participând la aducerea sfintelor moaşte ale Sfintei
fost şi vrednicul de pomenire Varlaam, mitropolitul Cuvioase Parascheva şi aşezarea lor în biserica
Moldovei. Acest vlăstar binecuvântat de Dumnezeu, „Sfinţii Trei Ierarhi”.
încă din fragedă copilărie a ales să-şi consacre viaţa Având în vedere viaţa pilduitoare a Sfântului
întru totul lui Dumnezeu intrând în cinul monahal. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei, scrierile sale
După ce s-a ostenit cu postul şi rugăciunea şi după duhovniceşti şi de apărare a dreptei credinţe, pentru
ce a deprins tainele cărţilor sfinte a fost rânduit luminarea slujitorilor sfintelor altare şi a poporului
de Dumnezeu să fie păstor sufletesc al turmei Sale dreptcredincios, urmând obiceiului sinodal şi
celei cuvântătoare. Nenumărate i-au fost faptele chemând în ajutorul nostru puterea Duhului Sfânt,
160
Hotărâm:
• Ca de acum înainte Părintele nostru, semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de

mitropolitul Varlaam al Moldovei, să se numere canonizare a Ierarhului Varlaam, mitropolitul
printre sfinţii pomeniţi de Biserica noastră Moldovei, aducându-l la cunoştinţă clerului şi
şi preamăriţi de Dumnezeu în ceruri şi să se credincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei
cinstească cu cântări de laudă în ziua a treizecea Române.
a lunii august. Acest Tomos Sinodal, întocmit şi aprobat
• Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca de Sfântul Sinod în şedinţa sa din 20 iunie 2007, se
viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite proclamă astăzi, 30 august, anul mântuirii 2007, cu
cu evlavie de ierarhi, preoţi, monahi şi de toţi îndemnul Nostru către tot cinul preoţesc şi monahal,
credincioşii ortodocşi. precum şi către binecredincioşii creştini ortodocşi
Spre deplină statornicie a celor pe care le- români, de aici şi de pretutindeni, de a cinsti cu evlavie
am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu pe Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei.
† Teoctist
† Daniel † Laurenţiu
† Bartolomeu † Teofan
Exarh al Plaiurilor
† Serafim † Iosif
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
† Teodosie † Nifon
161
America şi Canada
Episcopul Caransebeşului Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a
† Justinian † Ioan
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Damaschin † Galaction
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Nicodim † Ambrozie
Episcopul Severinului şi Strehaiei Episcopul Giurgiului
† Daniil † Vincenţiu Ploieşteanul

Episcop-Locţiitor (Admin) al Episcopiei Daciei Felix Episcop-vicar patriarhal


† Visarion Răşinăreanul † Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
† Vasile Someşanul † Gurie Gorjeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei
162
† Paisie Lugojanul † Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a
Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului
America şi Canada

† Petroniu Sălăjeanul † Iustin Sigheteanul

163
Tomosul Sinodal de canonizare (22 octombrie 2007) și de proclamare a canonizării (11 mai 2008)
Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu,
Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu
164
Tomos Sinodal
pentru canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori
năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din
Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu

și drept lucru este a prăznui, prin slujbe și
cântări duhovnicești, pomenirea celor ce s-au nevoit
luptat pentru adevăr şi libertate, fiind urmărit şi
asuprit pentru credinţa lui de oamenii împărăţiei din
veacul al XVIII-lea. A îndurat apoi multe suferinţe,
prin viață creștinească, pentru apărarea credinței apărând pe cei asupriţi şi umiliţi, dar şi înfruntând
și demnității umane, spre folosul oamenilor și pe cei care cereau fraţilor săi să se lepede de credinţa
premărirea lui Dumnezeu. Lăudându-i şi venerându-i strămoşească. Credinţa sa în Dumnezeu şi cuvintele
pe aceştia, preamărim pe Dumnezeu, aşa cum sale înflăcărate au întărit pe semenii săi, dar i-a grăbit
glăsuieşte psalmistul: Minunat este Dumnezeu întru sfârşitul mucenicesc, fiind frânt cu roata de sus în jos,
sfinţii Săi (Psalmul 67, 36). iar cei împreună cu dânsul Vasile din Mocod, Grigore
Un astfel de plăcut şi ales al lui Dumnezeu a din Zagra şi Vasile din Telciu fiind spânzuraţi, în ziua
fost şi vrednicul de pomenire Atanasie Todoran de 12 noiembrie, anul 1763.
din Bichigiu şi cei împreună cu dânsul: Vasile Având în vedere viaţa pilduitoare a Sfinţilor
din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran
din Telciu. din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi
Acest martir al lui Hristos, Atanasie, s-a născut Vasile din Telciu, întru apărarea dreptei credinţe şi
în localitatea Bichigiu din Transilvania, într-o sfârşitul lor mucenicesc, urmând obiceiul sinodal şi
familie de creştini ortodocşi. Încă din tinereţe a chemând în ajutorul nostru puterea Sfântului Duh,
Hotărâm:
Ca de acum înainte, Sfinţii Martiri şi şi preamăriţi de Dumnezeu în ceruri şi să se cinstească

Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie cu cântări de laudă în ziua a douăsprezecea a lunii
Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, noiembrie.
Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu, să Poruncim, de asemenea, în Sfântul Duh, ca
se numere printre sfinţii pomeniţi de Biserica noastră viaţa, slujba şi icoana lor să fie primite cu evlavie de
165
ierarhi, preoţi, monahi şi toţi credincioşii ortodocşi. şi tuturor dreptmăritorilor creştini din cuprinsul
Spre deplină statornicie a celor pe care le- Patriahiei Române.
am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu Acest Tomos Sinodal întocmit şi aprobat de
semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședinţa
Canonizare al Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori sa de lucru din 22 noiembrie 2007, se proclamă astăzi, 11
Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile mai, în a III-a Duminică după Paşti din anul mântuirii
din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu, 2008, în Biserica Sfintei Mănăstiri Izvorul Tămăduirii
aducându-l la cunoştinţă clerului, cinului monahal din localitatea Salva, judeţul Bistriţa Năsăud.
† Daniel
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi
† Laurenţiu † Bartolomeu
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Ardealului Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureşului
Arhiepiscopul Craiovei, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
Mitropolit ales al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
† Petru † Iosif
Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a
Exarh al Plaiurilor Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim † Nifon
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Arhiepiscop și Mitropolit al Târgoviştei
Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Teodosie † Pimen
Arhiepiscopul Tomisului Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
Arhiepiscopul Alba Iuliei Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi
166
Episcopul Huşilor Episcopul Dunării de Jos
Episcopul Aradului, Ienopolei, Episcopul Caransebeşului
Hălmagiului şi Hunedoarei
† Sofronie † Justinian
Episcopul Ortodox Român al Oradiei Episcopul Ortodox Român al
† Ambrozie † Sebastian
Episcopul Giurgiului Episcopul Slatinei
† Visarion † Petroniu
Episcopul Tulcii Episcopul Sălajului
† Daniil † Siluan
Episcop-locţiitor (Administrator) al Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria
† Siluan † Macarie
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a
Europei de Nord
† Timotei † Mihail
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a
Spaniei şi Portugaliei Australiei şi Noii Zeelande
† Vincenţiu Ploieşteanul † Ciprian Câmpineanul


167
† Irineu Bistriţeanul † Vasile Someşeanul

† Gurie Gorjeanul † Paisie Lugojeanul

† Marc Nemţeanul † Sofian Braşoveanul

Europei Occidentale și Meridionale Germaniei, Europei Centrale și de Nord

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Episcopiei Râmincului
celor două Americi

Episcop-vicar al Episcopiei Romanului Arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
168
Tomosul Sinodal de canonizare (6 martie 2008) și de proclamare a
canonizării (5 iunie 2008) Sfinţilor Nemţeni
169
Tomos Sinodal
canonizarea Sfinţilor Nemţeni: Cuviosul Ierarh Ioan
de la Râşca şi Secu, Cuvioşii Rafael şi Partenie de la
Agapia Veche, Cuviosul Iosif de la Văratic, Cuvioşii
Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi,
Cuviosul Chiriac de la Tazlău, precum şi Cuvioşii Iosif
şi Chiriac de la Bisericani
Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept credincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi patriarhicești binecuvântări!

câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii
Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani. Aceşti mari
nevoitori şi iubitori de Dumnezeu, după ce s-au dăruit
cu totul vieţii pustniceşti şi au ajuns la desăvârşire, au
lor plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia Tatăl primit de la Duhul Sfânt darul sfătuirii şi al călăuzirii
Cel din ceruri i-a pătruns cu lumina harului Duhului sufletelor pe calea mântuirii. Fiind lucrători încercaţi
Sfânt şi prin Fiul Său Cel Unul Sfânt i-a aşezat în ai rugăciunii inimii, ei au fost cinstiţi împreună cu
ceata sfinţilor. Despre ei Mântuitorul nostru Iisus marii isihaşti ai monahismului românesc, numiţi şi
Hristos ne spune că, întrucât au ascultat Cuvântul sihaştri. Astfel, ei au rămas în memoria vie a Bisericii,
Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Biserica în evlavia ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor
cinsteşte pe sfinţi cu laude şi cu cântări, împreună cu ca pilde de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie
Prorocul de Dumnezeu insuflat David, care zice: ,,Eu şi de iscusită povăţuire duhovnicească.
am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmii 138, 17), pentru Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu
că aceştia au împlinit voia lui Dumnezeu, după toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
cum citim în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu
Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” a acestor fericiţi Sfinţi Părinţi, care au sfinţit şi
(Psalmii 15, 3). împodobit pământul Moldovei, luând aminte la râvna
Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se lor vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea
numără mai mulţi Cuvioşi Părinţi Nemţeni: Cuviosul dreptei credinţe şi căutând folosul duhovnicesc
Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Cuvioşii Rafael şi al poporului dreptmăritor ce poartă numele lui
Partenie de la Agapia Veche, Cuviosul Iosif de Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe
la Văratic, Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la şi chemând în ajutor harul Preasfintei, celei de o fiinţă
Pângăraţi, Cuviosul Chiriac de la Tazlău precum şi şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
170
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi în veci, Sfinţii: Cuviosul Spre deplină statornicire a celor pe care le-
Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, cu zi de pomenire am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu
la 30 august; Cuvioşii Rafael şi Partenie de la semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de
Agapia Veche, cu zi de pomenire la 21 iulie; Cuviosul canonizare a Sfinţilor Cuvioşi Nemţeni: Ioan de
Iosif de la Văratic, cu zi de pomenire la 16 august; la Râşca şi Secu, Rafael şi Partenie de la Agapia
Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, cu Veche, Iosif de la Văratic, Simeon şi Amfilohie de
zi de pomenire la 7 septembrie; Cuviosul Chiriac la Pângăraţi, Chiriac de la Tazlău, Cuvioşii Iosif
de la Tazlău, cu zi de pomenire la 9 septembrie, şi Chiriac de la Bisericani, aducându-l la cunoştinţa
precum şi Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani, cu clerului şi a tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul
zi de pomenire la 1 octombrie, să fie număraţi între Patriarhiei Române.
sfinţii Bisericii şi să fie pomeniţi şi cinstiţi cu cântări Acest Tomos Sinodal se proclamă astăzi,
de laudă în zilele lor de prăznuire. 5 iunie din anul mântuirii 2008, în Biserica
Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca Sfintei Mănăstiri Neamţ, la sărbătoarea „Înălţarea
vieţile, slujbele şi icoanele lor să fie primite cu evlavie Domnului” , hramul acestei istorice vetre monahale
de preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii noastre. româneşti.
† Daniel
† Laurenţiu † Bartolomeu
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi
Maramureşului
Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
Mitropolit ales al Moldovei și Bucovinei
† Petru † Iosif
Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Mitropolitul Ortodox Român al
Exarh al Plaiurilor Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim † Nifon
Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviştei şi
Europei Centrale şi de Nord Exarh Patriarhal
171
Arhiepiscopul Alba Iuliei Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi
Episcopul Huşilor Episcopul Dunării de Jos
Episcopul Aradului, Ienopolei, Episcopul Caransebeşului
† Sofronie † Justinian
Episcopul Ortodox Român al Oradiei Episcopul Ortodox Român al
† Ambrozie † Sebastian
Episcopul Giurgiului Episcopul Slatinei
† Visarion † Petroniu
Episcopul Tulcii Episcopul Sălajului
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan † Macarie
Episcopul Ortodox Român al Italiei Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
172
† Timotei † Mihail
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei Episcopul Ortodox Român al Australiei şi
Noii Zeelande
† Vincenţiu Ploieşteanul † Ciprian Câmpineanul





Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Europei Occidentale Germaniei

Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului
celor două Americi

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului Arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
173
Tomosul Sinodal de canonizare (8 iulie 2008) și de proclamare a canonizării (26 octombrie 2008)
Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul
174
Tomos Sinodal
pentru canonizarea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,
C uviincios şi drept lucru este a cinsti aducerea

aminte şi pomenirea celor ce s-au săvârşit întru
sfinţenie, care au câştigat îndrăznire către Dumnezeu
un apostol să lumineze toate laturile creştinătăţii din
timpul său, de la Răsărit şi până la Apusul Europei,
dobândind alături de aceştia un loc de aleasă cinstire
datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. în spiritualitatea, cultura şi ştiinţa teologică a
Pe aceştia, Tatăl Cel din ceruri i-a pătruns cu lumina secolelor V-VI.
harului Duhului Sfânt şi prin Fiul Său Cel Unul Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
Sfânt i-a aşezat în ceata sfinţilor. Despre ei Domnul şi Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
au ascultat Cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” Române, privind la vieţuirea curată, sfântă şi plăcută
(Ioan 15, 14). Biserica cinsteşte pe sfinţi cu laude şi cu lui Dumnezeu a acestui fericit Sfânt Părinte care a
cântări, împreună cu Prorocul de Dumnezeu insuflat ostenit întru sprijinirea monahismului dobrogean,
David, care zice: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii pământ din care a odrăslit, luând aminte la erudiţia şi
Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor“ contribuţia sa la cunoaşterea creştinismului răsăritean
(Psalmii 138, 17), pentru că aceştia au împlinit voia lui în Apus, prin lucrări de cronologie, fiind recunoscut
Dumnezeu, după cum citim în Psalmi: „prin sfinţii de ca părinte al erei creştine, iar prin traducerea operelor
pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia Sfinţilor Părinţi şi a sfintelor canoane s-a arătat mare
întru ei” (Psalmii 15, 3). iubitor de sfinţenie şi unitate a Bisericii.
Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se Văzând râvna lui vrednică de laudă întru
numără Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, numit şi rugăciune şi apărarea dreptei credinţe şi căutând la
„cel Smerit”, pentru virtutea smereniei de care a fost faptele sale cele bune întru folosul duhovnicesc al
călăuzit în vieţuirea sa în Hristos. Acest nevoitor şi poporului dreptmăritor;
iubitor de Dumnezeu, alături de Sfântul Ioan Casian Urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi
şi Ioan Maxenţiu, a fost unul din călugării daco- chemând în ajutor harul Preasfintei, celei de o fiinţă
romani din părţile Scythiei Minor care a pornit ca şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
175
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfântul clerului şi a tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul
Cuvios Dionisie Exiguul să fie numărat între Patriarhiei Române.
sfinţii Bisericii şi să fie pomenit şi cinstit cu cântări de Acest Tomos Sinodal se proclamă astăzi,
laudă în cea dintâi zi a lunii septembrie. duminică, 26 octombrie din anul mântuirii 2008,
Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viaţa, cu prilejul resfinţirii Catedralei Patriarhale din
slujba şi icoana lui să fie primite cu evlavie de preoţii, Bucureşti, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic
monahii şi credincioşii Bisericii noastre. Spre deplină Dimitrie, Izvorâtorul de mir, şi a cinstirii moaştelor
statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip Sfântului Apostol Pavel, aduse la Bucureşti prin
sinodal şi canonic, întărim cu semnăturile noastre dragostea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pantelimon
acest Tomos Sinodal de canonizare a Sfântului de Veria (Grecia), prezent la această mare sărbătoare
Cuvios Dionisie Exiguul, aducându-l la cunoştinţa a Bisericii Ortodoxe Române.
† Daniel
† Teofan † Laurenţiu
† Bartolomeu † Irineu
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureşului
Exarh al Plaiurilor
† Iosif † Serafim
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei,
Occidentale şi Meridionale Europei Centrale şi de Nord
† Nifon † Teodosie
Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Arhiepiscopul Tomisului
Exarh Patriarhal
176
Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi Episcopul Râmnicului
Episcopul Dunării de Jos Episcopul Aradului, Ienopolei,
Episcopul Caransebeşului Episcopul Ortodox Român al Oradiei
Episcopul Ortodox Român al Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Sebastian † Visarion
Episcopul Slatinei Episcopul Tulcii
† Petroniu † Daniil
Episcopul Sălajului Episcop-locţiitor (Administrator) al
† Siluan † Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Macarie † Timotei
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Mihail † Vincenţiu Ploieşteanul

Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Episcop-vicar patriarhal
Noii Zeelande
177
† Ciprian Câmpineanul † Varsanufie Prahoveanul

† Calinic Botoşăneanul † Andrei Făgărăşanul




† Ioan Casian de Vicina † Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului
celor două Americi
† Corneliu Bârlădeanul † Iustin Sigheteanul

178
(26 octombrie 2008) Sfântului Voievod Neagoe Basarab
179
Tomos Sinodal
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru
canonizarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptc redincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii
Ţara Românească. Sfântul Voievod Neagoe Basarab
a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei
ortodoxe prin opera sa, intitulată Învăţăturile
lor plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia, Tatăl lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima
Cel din ceruri i-a pătruns cu lumina harului Duhului creaţie de valoare universală a literaturii române, un
Sfânt şi prin Fiul Său Cel Unul Sfânt i-a aşezat în adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic
ceata sfinţilor. Despre ei Mântuitorul nostru Iisus şi enciclopedic.
Hristos ne spune că, întrucât au ascultat Cuvântul Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
Său, s-au făcut prietenii Lui (Ioan 15, 14), iar Biserica Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu
îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, pentru că aceştia toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
au împlinit voia lui Dumnezeu, după cum citim în Române, privind la evlavia şi viaţa duhovnicească
Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a bineplăcută lui Dumnezeu a Sfântului Voievod
făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmii 15, 3). Neagoe Basarab, luând aminte la mărturisirea
Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se învăţăturii ortodoxe, la râvna lui pentru zidirea
numără Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domnitor de biserici şi mănăstiri, la ajutorarea Bisericilor
preaînţelept între căpeteniile Ţării Româneşti, Ortodoxe din Răsărit, precum şi la lucrarea sa pentru
ctitor de locaşuri sfinte, prieten al Sfinţilor Părinţi, pace şi căutând folosul duhovnicesc al poporului
învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor dreptmăritor;
de pace, care a cinstit ca nimeni altul amintirea Urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi
învăţătorului său, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul chemând în ajutor harul Preasfintei, celei de o fiinţă şi
Constantinopolului, ale cărui moaşte le-a adus în de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
180
Hotărâm:
• Ca, de acum înainte şi până la sfârşitul Basarab, aducându-l la cunoştinţa clerului şi a

veacurilor, Sfântul Voievod Neagoe Basarab tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul Patriarhiei
să fie numărat între bărbaţii sfinţi ai Bisericii şi să Române.
fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă în ziua a Acest Tomos Sinodal se proclamă astăzi,
douăzeci şi şasea a lunii septembrie. duminică, 26 octombrie din anul mântuirii 2008,
• Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca cu prilejul resfinţirii Catedralei Patriarhale din
viaţa, slujba şi icoana lui să fie primite cu evlavie de Bucureşti, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic
preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii noastre. Dimitrie, Izvorâtorul de mir şi a cinstirii moaştelor
Spre deplină statornicire a celor pe care le- Sfântului Apostol Pavel, aduse la Bucureşti prin
am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu dragostea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pantelimon
semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de de Veria (Grecia), prezent la această mare sărbătoare
canonizare a Sfântului Voievod Neagoe a Bisericii Ortodoxe Române.
† Daniel
Exarh al Plaiurilor
Mitropolitul Ortodox Român al Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei,
Europei Occidentale şi Meridionale Europei Centrale şi de Nord
Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh Arhiepiscopul Tomisului
Patriarhal
181
182

Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande Episcop-vicar patriarhal






celor două Americi

183
Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti
184
Tomos sinodal
pentru canonizarea Sfântului Ierarh Iachint,
Mitropolitul Ţării Româneşti

şi drept lucru este a prăznui, prin slujbe şi
cântări duhovniceşti, pomenirea aleşilor Săi, care s-au
Cuvântului în eparhia sa, el însuşi făcându-se tuturor
pildă de viaţă cuvioasă, de bun rugător şi râvnitor
în cele sfinte, de mărturisitor şi trăitor al dreptei
nevoit pentru apărarea dreptei credinţe şi au săvârşit credinţe, şi de sprijinitor al libertăţii fraţilor de
fapte bune spre folosul oamenilor, binele Bisericii acelaşi neam.
Dreptmăritoare şi preamărirea lui Dumnezeu. Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
Lăudându-i şi cinstindu-i pe aceştia, preamărim pe Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu
Dumnezeu, aşa cum glăsuieşte psalmistul: „Minunat toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, Dumnezeul lui Române, luând aminte la viaţa pilduitoare a
Israel” (Psalmii 67, 36). Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul
Un astfel de plăcut şi ales a lui Dumnezeu a fost Ţării Româneşti, privind la Ortodoxia credinţei
şi vrednicul de pomenire Sfântul Ierarh Iachint, sale, la viaţa lui curată şi sfântă, văzând pilda sa întru
ultimul mitropolit al cetăţii dobrogene a Vicinei, păstorirea Bisericii din Ţara Românească cu râvnă,
rânduit de Dumnezeu să fie cel dintâi mitropolit şi înţelepciune, răbdare, dragoste şi smerenie, precum
păstor sufletesc al evlaviosului popor din cuprinsul şi osteneala sa la întemeierea, drept cel dintâi
noii Mitropolii a Ţării Româneşti, întemeiată în mitropolit al Ţării Româneşti, a aşezămintelor
anul 1359 cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic bisericeşti folositoare clerului şi credincioşilor
Calist I al Constantinopolului, la stăruinţele şi căutând folosul duhovnicesc al poporului
voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352- dreptmăritor;
1364). Nenumărate i-au fost faptele sale cele bune Urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi
întru această cinste arhierească, precum şi grija chemând în ajutor harul Preasfintei, celei de o fiinţă
pentru fiii săi duhovniceşti, pentru propovăduirea şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
185
Hotărâm:
• Ca de acum înainte şi în veci, primul arhipăstor noastre acest Tofmos Sinodal de canonizare a Sfân-
al Principatului Ţării Româneşti, Sfântul Ierarh tului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării
Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti, să Româneşti, aducându-l la cunoştinţă clerului şi cre
se numere între sfinţii pomeniţi de Biserica noastră şi dincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române.
preamăriţi de Dumnezeu în ceruri şi să se cinstească Acest Tomos Sinodal se proclamă astăzi,
cu cântări de laudă în ziua a douăzeci şi opta a lunii duminică, 26 octombrie din anul mântuirii 2008,
octombrie. cu prilejul resfințirei Catedralei Patriarhale din
• Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, București, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic
ca viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu Dimitrie, Izvorâtorul de mir, și a cinstirii moaștelor
evlavie de ierarhi, preoţi, monahi şi de toţi credincioşii Sfântului Apostol Pavel, aduse la București
ortodocşi. prin dragostea Înaltpreasfințitului Mitropolit
Spre deplină statornicie a celor pe care le-am Panteleimon de Veria (Grecia), prezent la această
hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu semnăturile mare sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Române.
† Daniel
Exarh al Plaiurilor
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolit Ortodox Român al al Germaniei,
Meridionale Europei Centrale şi de Nord
Mitropolit, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Arhiepiscopul Tomisului
Exarh Patriarhal
186
187

Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande Episcop-vicar patriarhal






celor două Americi

188
Tomosul Sinodal de înscriere în calendarul Bisericii Ortodoxe Române (6 martie 2008) și
de proclamare (3 mai 2009 ) a Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie),
patriarhul Constantinopolului
189
Tomos Sinodal
pentru înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe
Române a Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea,
Patriarhul Constantinopolului
S fânta Biserică Ortodoxă de pretutindeni cinsteşte

cu evlavie şi recunoştinţă pe cei care, prin viaţa lor
plină de credinţă şi de fapte bune, s-au arătat lumii
în suferinţă. Iar după mutarea sa la cer, în anul 1654,
Sfântul ne dăruieşte, prin preacinstitele sale moaşte,
grabnică tămăduire şi întărire sufletească şi trupească.
următori şi împlinitori ai Evangheliei Domnului Pentru aceasta, Noi, membrii Sfântului Sinod
nostru Iisus Hristos, iar astăzi sunt mijlocitori al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române, luând
la Dumnezeu pentru noi şi povăţuitori pe calea aminte la viaţa şi la minunile pline de slavă ale celui
mântuirii. între sfinţi Părintelui nostru Atanasie, precum şi la
Un astfel de plăcut şi ales al lui Dumnezeu este şi deplina cinstire care i se acordă de către Bisericile
vrednicul de pomenire Sfântul Ierarh Atanasie al Ortodoxe surori;
III-lea Patelarie, Patriarh al Constantinopolului, Purtând grijă de folosul sufletesc al credincioşilor
trăitor în veacul al XVII-lea şi pribeag pe pământ români, moştenitori ai harurilor duhovniceşti
românesc în Moldova domnitorului Vasile Lupu, dăruite străbunilor noştri, în timpul vieţuirii sale în
vreme de 12 ani, cinstit ca sfânt în Creta, locul Moldova, de către marele ierarh;
naşterii sale şi în Ucraina, locul adormirii sale, la La solicitarea Episcopiei Dunării de Jos şi la
Harkov aflându-se spre închinare moaştele sale. propunerea Sinodului Mitropoliei Munteniei şi
Viaţa sa este o pildă desăvârşită de neostenită Dobrogei, urmând învăţătura Bisericii şi rânduiala
râvnă pentru propovăduirea dreptei credinţe, de sinodală şi chemând în ajutorul nostru puterea lui
răbdare şi smerenie în multele încercări la care a fost Dumnezeu, Celui în Treime închinat şi preamărit,
supus, de dragoste pentru păstoriţii săi şi de milostenie noi, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
pentru toţi cei care aşteptau de la el ajutor şi sprijin Române,
190
Hotărâm:
De acum înainte şi în veci, Sfântul Ierarh semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de
Atanasie al III-lea, Patriarhul Constan înscriere în calendarul Bisericii Ortodoxe Române
tinopolului, să fie înscris în calendarul Bisericii a Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea, Patriarhul
Ortodoxe Române şi să fie pomenit şi cinstit cu Constantinopolului, aducându-l la cunoştinţa
cântări de laudă în ziua a doua a lunii mai. clerului şi a tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul
Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viaţa, Patriarhiei Române.
slujba şi icoana lui să fie primite cu evlavie de cucernicii Acest Tomos Sinodal se proclamă astăzi,
preoţi, de cuviosul cin monahal şi toţi dreptmăritorii duminică, 3 mai din anul mântuirii 2009, în
creştini ai Bisericii noastre. Catedrala Episcopală din Municipiul Galaţi, cu
Spre deplină statornicire a celor pe care le- hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Apostol
am hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu Andrei cel întâi chemat – Ocrotitorul României”.
† Daniel
Exarh al Plaiurilor
Arhiepiscopul Europei Occidentale şi Mitropolitul Arhiepiscopul Germaniei, Austriei şi Luxemburgului și
Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei,
Europei Centrale şi de Nord
Exarh Patriarhal
191
Episcopul Sălajului Episcop-locţiitor (administrator) al
† Timotei † Macarie
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
192

Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Episcop-vicar patriarhal
Noii Zeelande





Europei Occidentale Germaniei, Austriei și Luxemburgului

celor două Americi

193
Tomosul Sinodal de canonizare (19 iunie 2009) și de proclamare a canonizării
(26 septembrie 2009) Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel
194
Tomos Sinodal1
pentru canonizarea Sfântului Cuvios
Ioanichie cel Nou de la Muscel
Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi arhierești binecuvântări!

câştigat îndrăznire către Dumnezeu prin viaţa lor
desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul călăuzirii
sufletelor pe calea mântuirii. Fiind lucrător încercat
al rugăciunii neîncetate, Cuviosul a fost cinstit în
plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia, Tatăl Cel timpul vieţii pământeşti de toţi credincioşii, numărat
din ceruri i-a pătruns cu lumina harului Duhului fiind împreună cu marii sihaştri ai monahismului
Sfânt şi, prin Fiul Său Cel Unul Sfânt, i-a aşezat în românesc. După trecerea sa la viaţa cea veşnică,
ceata sfinţilor. Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Dumnezeu a proslăvit trupul său cu nestricăciunea
Hristos ne învaţă că, întrucât au ascultat Cuvântul şi cu facerea de minuni. Astfel, Cuviosul Ioanichie a
Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14), iar rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor,
Biserica îi cinsteşte cu laude şi cântări, prin cuvintele preoţilor, călugărilor şi mirenilor ca pildă de iubire
Prorocului de Dumnezeu insuflat David, care zice: jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de înţeleaptă
povăţuire duhovnicească.
,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi
Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
foarte s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmii 138, 17).
Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu
Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se
toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
numără şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la
Române, privind la vieţuirea bineplăcută lui
Muscel. Acest fericit, cunoscut de toţi credincioşii
Dumnezeu a acestui fericit Părinte, care a sfinţit
ca mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după
şi împodobit pământul Ţării Româneşti, luând
ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns la aminte la râvna lui pentru rugăciune, vrednică de
1
Tomos Sinodal aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii laudă şi căutând folosul duhovnicesc al poporului
Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din 19 iunie dreptmăritor;
2009 şi făcut public sâmbătă, 26 septembrie 2009, la
Urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi
sărbătoarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, în Catedrala
Arhiepiscopală din Municipiul Curtea de Argeş, cu hramul chemând în ajutor harul Preasfintei, celei de o fiinţă
„Adormirea Maicii Domnului”. şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
195
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi în veci, Sfântul Cuvios hotărât în chip sinodal şi canonic, întărim cu
Ioanichie cel Nou de la Muscel să se numere semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de
între sfinţii pomeniţi de Biserica noastră şi preamăriţi canonizare a Sfântului Cuvios Ioanichie
de Dumnezeu în ceruri şi să se cinstească cu cântări cel Nou de la Muscel, pe care îl aducem la
de laudă în ziua a douăzeci şi şasea a lunii iulie. cunoştinţă clerului şi tuturor dreptcredincioşilor
Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viaţa, creştini din cuprinsul Patriarhiei Române.
slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu evlavie de Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
ierarhii, preoţii, monahii şi toţi credincioşii ortodocşi. lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
Spre deplină statornicire a celor pe care le-am fie cu voi cu toţi!
† Daniel
Exarh al Plaiurilor
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Arhiepiscopul Ortodox Român Germaniei, Austriei
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi şi Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al
Meridionale Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Exarh Patriarhal
196
Arhiepiscopul Râmnicului Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Arhiepiscopul Dunării de Jos Arhiepiscopul Aradului
† Nicolae † Justinian
Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al
† Ioan † Corneliu
Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei şi Harghitei Episcopul Huşilor
† Nicodim † Vincenţiu
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor Episcopul Tulcii
Episcopul Sălajului Episcop-locţiitor (administrator) al
197
† Mihail † Ciprian Câmpineanul

Episcopul Ortodox Român al Episcop-vicar patriarhal
Australiei şi Noii Zeelande

† Andrei Făgărăşanul † Irineu Bistriţeanul

† Vasile Someşeanul † Gurie Gorjeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei
† Paisie Lugojeanul † Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul † Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Ioan Casian de Vicina † Iustin Sigheteanul

Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
celor două Americi Maramureşului şi Sătmarului
198
Tomosul Sinodal de canonizare (29 octombrie 2010) și de proclamare
a canonizării (1 mai 2011) Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici
199
Tomos Sinodal1
pentru canonizarea Sfântului Cuvios Irodion
de la Lainici
D intotdeauna, Sfânta Biserică Ortodoxă

cinsteşte după cuviinţă pe oamenii plăcuţi lui
Dumnezeu, care au trăit viaţa pământească întru
neîncetate, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-
vederii, al sfătuirii duhovniceşti şi al călăuzirii
sufletelor. Ca pe un talant de mare preţ a înmulțit el
sfinţenie şi evlavie şi care, prin faptă şi prin cuvânt, au acest dar, cu mai multă râvnă, spre folosul monahilor
adus folos duhovnicesc în sufletele celor credincioşi. şi al binecredincioşilor creştini. Deci, Starețul
Despre aceşti oameni cuprinşi de dragostea lui Irodion, fiind un lucrător încercat al rugăciunii
Dumnezeu şi pătrunşi de harul Duhului Sfânt, inimii şi un model de viaţă călugărească şi de călăuzire
Mântuitorul Iisus Hristos zice: „Slava pe care Tu Mi-ai duhovnicească pe calea mântuirii, a fost cinstit
dat-o, le-am dat-o lor” (Ioan 17, 22). Primind această deopotrivă de călugări şi de mireni. Pentru aceste
mărturie a Domnului, Biserica a lăudat întotdeauna virtuți, fericitul a fost ales ca duhovnic de Sfântul
pe sfinţii ei şi i-a cinstit cu frumoase cântări, urmând Ierarh Calinic de la Cernica şi de alţi părinţi monahi
şi cuvântul Prorocului David, care zice: ,,eu am cinstit şi mireni, rămânând astfel în evlavia tuturor ca un
foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit Părinte sfânt al monahismului ortodox românesc.
stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17).1 De aceea, pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu l-a
Unul dintre aceşti aleși ai Mântuitorului Iisus preamărit cu darul nestricăciunii trupului, sfintele
Hristos, trăitor şi călăuzitor în împlinirea poruncilor sale moaşte fiind cinstite în Sfânta Mănăstire Lainici.
evanghelice, a fost Cuviosul Părintele nostru Smerenia Noastră, împreună cu toţi membrii
Irodion Ionescu, Stareţul Mănăstirii Lainici. Acest Sfântului Sinod, cercetând cu luare aminte vieţuirea
fericit, după aspre osteneli, privegheri şi rugăciuni plăcută lui Dumnezeu a Preacuviosului Stareţ
1
Tomos Sinodal de canonizare nr. 1/2011, Irodion de la Mănăstirea Lainici şi purtând grijă
aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de folosul comun al credincioşilor şi al monahilor
prin Hotărârea nr. 6370, adoptată în şedinţa de lucru din 29 dreptcredincioși, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii
octombrie 2010 şi făcut public la 1 mai 2011, în Duminica a
doua după Sfintele Paști, în Biserica Mare a Mănăstirii Lainci, Ortodoxe şi chemând în ajutor harul Preasfintei şi de
cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
200
Hotărâm:
Ca de acum înainte şi în veci, Stareţul Irodion ca evlavia preoţilor, monahilor şi dreptmăritorilor

de la Mănăstirea Lainici să fie numărat între sfinţii creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în
Bisericii, în ceata cuvioşilor părinţi purtători de rugăciune a Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici,
Dumnezeu şi să fie cinstit cu cântări de laudă, mai rânduim ca el să fie ocrotitor al unor biserici noi
cu numele Sfântul Cuvios Irodion de la sau reînnoite.
Lainici. Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
Pentru pomenirea sa statornicim, în Duhul am orânduit în chip sinodal şi canonic, am întocmit
Sfânt, ziua de 3 mai a fiecărui an, urmând ca numele și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
lui să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și Sinodal de canonizare, adică de așezare în
în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. rândul sfinților a părintelui nostru, Sfântul Cuvios
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba Irodion de la Lainici, pentru a-l aduce la cunoştinţă
și viaţa Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, să preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal
i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată şi binecinstitorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei
evlavia de toți dreptcredincioșii creștini, iar chipul Române.
să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
cuvioși de neam român, în bisericile care se vor zidi lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
din temelie sau se vor picta de acum înainte și pentru fie cu voi cu toţi!
† Daniel
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
† Andrei † Irineu
Exarh al Plaiurilor
201
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei
Exarh Patriarhal
† Pimen Vacant
202
† Petroniu † Gurie
Episcopul Sălajului Episcopul Devei şi Hunedoarei
Episcop-locţiitor (Administrator) al Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan † Timotei
Episcopul Ortodox Român al Italiei Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie † Mihail
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ciprian Câmpineanul † Varlaam Ploieşteanul


† Andrei Făgărăşanul † Irineu Bistriţeanul

† Vasile Someşeanul † Paisie Lugojeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

Europei Occidentale Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Emilian Lovișteanul † Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului
† Ioan Casian de Vicina † Iustin Sigheteanul

Episcop-vicar Arhiep. Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
celor două Americi Maramureşului şi Sătmarului
203
(29 octombrie 2011) Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Tranilvaniei
204
Tomos Sinodal1
pentru canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna,
Mitropolitul Transilvaniei
Har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Ș tim că, pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte,

Dumnezeu mai înainte i-a și rânduit să fie
cu înțelepciunea Lui cea nepătrunsă și dragostea Sa
nemărginită față de oameni, a ales, ca binevestitori
Învățători, asemenea Fiului Său: „Căci cei care slujesc ai Evangheliei Sale și păstori luminați peste obștea
bine, rang bun dobândesc și mult curaj în credința credincioșilor, slujitori vrednici ai preoției sfințitoare.
cea întru Hristos Iisus. Punându-le înaintea fraților La șirul acestora s-a adăugat, în curgerea vremii, mulți
acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, având ca sfinți și mărturisitori din neamuri diferite, până la
hrană cuvintele credinței și ale bunei învățături căreia marginile pământului. Între ei, atotmilostivirea lui
ai urmat” (1 Timotei 3, 13; 4, 6). Dumnezeu și evlavia poporului nostru au ridicat la
Mai știm că Domnul nostru Iisus Hristos, cinste deosebită, vrednică de viața și faptele lor, și pe
cunoscătorul inimilor și cugetelor oamenilor, a unii ierarhi, călugări și dreptcredincioși creștini de
descoperit și a luminat în simpli pescari „comoara” neam român.
și râvna apostoliei, iar după slăvita Sa Înălțare la În rândul acestora se numără și marele
cer, i-a trimis să binevestească Evanghelia la toate Mitropolit Andrei Șaguna de la Sibiu, care între anii
neamurile. Tot așa, i-a ales Dumnezeu pe mulți 1848-1873 a păstorit pe dreptcredincioșii ortodocși
ierarhi, mărturisitori, mucenici și cuvioși, care au români din Transilvania. Credința sa ortodoxă,
fost cinstiți și lăudați prin trecerea lor în rândul viața sa duhovnicească smerită și curată, slujirea
sfinților bineplăcuți Lui, pentru că au învățat, și dăruirea jertfelnică lui Hristos, prin împlinirea
mărturisit și apărat cu tărie credința cea adevărată, întreitei misiuni arhierești (învățător, liturg și
și-au pus nădejdea în ajutorul Domnului, au fost păstor), mai ales ca luminător și îndrumător spiritual
plini de dragoste față de semenii lor. Iar Dumnezeu, al credincioșilor, prin tipărirea Sfintei Scripturi și a
cărților de cult necesare Bisericii, prin ctitorirea de
1
Tomos Sinodal nr. 2/2011, aprobat de Sfântul Sinod al lăcașuri sfinte, de așezăminte de cultură și educație a
Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârea nr. 782, adoptată
neamului (biserici, schituri, mănăstiri, școli teologice
în ședința de lucru din 21 iulie 2011, și făcut public astăzi,
sâmbătă, 29 octombrie 2011, în Catedrala Mitropolitană din și de învățământ), prin sprijinirea celor nevoiași și
Municipiul Sibiu, cu hramul Sfânta Treime. a celor dornici de învățătură, dar și prietenia sa cu
205
mari ierarhi contemporani, precum Sfântul Calinic noastre, prin pomenirea sa în ziua de prăznuire a
al Râmnicului, au rămas, până în zilele noastre, în Sfântului Andrei, Apostolul românilor, Sfântul
amintirea și evlavia bunilor creștini din Transilvania. Sinod al Bisericii noastre a găsit că este bineplăcut lui
Ținând seama de viața sa sfântă și de râvna lui Dumnezeu și folositor obștii dreptcredincioșilor, ca
mare pentru luminarea turmei sale duhovnicești și el să fie prețuit cu cinstirea cuvenită și să fie înscris
de roadele minunate ale lucrării și păstoririi sale în ceata sfinților ierarhi din calendarul ortodox.
duhovnicești, precum și de cinstirea cu evlavie de Drept aceea, pe temei canonic și sinodal,
către contemporani și posteritate, până în zilele chemând în ajutorul nostru puterea Celui Preaînalt,
Hotărâm:
De acum înainte părintele nostru, Mitropolitul de neam român, în bisericile care se vor ridica din
Andrei Șaguna, să se numere împreună cu sfinții temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
și să se cinstească după pravilă în rândul Sfinților Și pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini să
ierarhi din întreaga Biserică Ortodoxă Română cu sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a
numele de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, mai rânduim ca el să
Mitropolitul Transilvaniei. fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 30 Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am
noiembrie a fiecărui an, urmând ca aceasta să orânduit în chip canonic, am întocmit și întărim cu
fie înscrisă în sinaxar, în cărțile de cult, precum și în semnăturile noastre actul de față, ca Tomos Sinodal
de Canonizare, adică de înscriere în rândul sfin-
calendarul Bisericii Ortodoxe Române, urmând să fie
ților a părintelui nostru Sfântul Ierarh Andrei
cinstit împreună cu Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei,
chemat, Ocrotitorul României. pentru a-l aduce la cunoștință preacucernicului cler,
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba preacuviosului cin monahal și dreptmăritorilor creștini
și viața Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, să i se din cuprinsul Patriarhiei Române.
zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea
de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său să fie lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să
zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți ierarhi fie cu voi cu toți!
† Daniel
Arhiepiscopul Iaşilor şi Arhiepiscopul Sibiului
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Mitropolitul Ardealului
206
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Arhiepiscopul Craiovei
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureşului şi Mitropolitul Olteniei
Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Pimen † Irineu
Arhiepiscopul Râmnicului Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
Arhiepiscopul Ortodox Român al Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al
celor două Americi Maramureșului și Sătmarului
Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei și Harghitei Episcopul Huşilor
207
Episcop-locţiitor (administrator) Episcopul Ortodox Român al Ungariei
al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord Episcopul Ortodox Român al


† Andrei Făgărăşanul † Vasile Someşeanul


Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul † Emilian Lovişteanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului
† Ioachim Băcăuanul † Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului și Bacăului Ortodoxe Române a celor două Americi
208
Sfântului Ierarh Simion Ştefan, mitropolitul Transilvaniei
209
Tomos Sinodal1
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru
canonizarea Sfântului Ierarh Simion Ștefan,
Mitropolitul Transilvaniei
Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi părinteşti binecuvântări!
Ș tim că, pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte,

Dumnezeu mai înainte i-a şi rânduit să fie
dragostea Sa nemărginită faţă de oameni, i-a ales ca
binevestitori ai Evangheliei Sale şi păstori luminaţi
Învăţători, asemenea Fiului Său: „Căci cei care slujesc peste obştea credincioşilor, slujitori vrednici ai preoției
bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa sfințitoare. La şirul acestora s-a adăugat, în curgerea
cea întru Hristos Iisus. Punându-le înaintea fraţilor vremii, mulți sfinţi şi mărturisitori din neamuri diferite,
acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, având ca până la marginile pământului. Între ei, atotmilostivirea
hrană cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia lui Dumnezeu şi evlavia poporului nostru au ridicat
ai urmat” (1 Timotei 3, 13; 4, 6).1 la cinste deosebită, vrednică de viața și faptele lor, şi
Mai ştim că Domnul nostru Iisus Hristos, cunos pe unii ierarhi, călugări şi dreptcredincioşi creştini de
cătorul inimilor şi cugetelor oamenilor, a descoperit neam român.
și a luminat în simpli pescari „comoara" şi râvna În rândul acestora se numără şi Părintele nostru,
apostoliei, iar după slăvita Sa Înălţare la cer, i-a trimis Mitropolitul Simion Ștefan de la Bălgrad (Alba
să binevestească Evanghelia la toate neamurile. Tot Iulia), care între anii 1643-1656 a păstorit pe drept
aşa i-a ales Dumnezeu pe mulți ierarhi, mărturisitori, credincioşii ortodocşi români din Transilvania.
mucenici şi cuvioşi, care au fost cinstiți și lăudați prin Credința sa ortodoxă, viaţa sa curată și plină de fapte
trecerea lor în rândul sfinţilor bineplăcuţi Lui, pentru vrednice, osteneala sa cea multă pentru traducerea și
că au învăţat, mărturisit şi apărat cu tărie credinţa cea tipărirea Noului Testament pe înţelesul poporului
adevărată, şi-au pus nădejdea în ajutorul Domnului român, priceperea şi înţelepciunea cu care a apărat
și au fost plini de dragoste faţă de semenii lor. Iar dreapta credinţă a poporului român de eresurile
Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea nepătrunsă şi vremii au rămas, până în zilele noastre, în amintirea
şi evlavia bunilor creştini din Transilvania.
1
Tomos Sinodal nr. 3/2011, aprobat de Sfântul Ținând seama de viaţa sa sfântă şi de râvna lui
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârea nr. 499, mare pentru luminarea turmei sale duhovniceşti
adoptată în şedinţa de lucru din 21 iulie 2011 şi făcut public şi de roadele minunate ale lucrării şi păstoririi sale
duminică, 30 octombrie 2011, în Catedrala Arhiepiscopală
Reîntregirea din Municipiul Alba Iulia, cu hramurile „Sfânta
duhovnicești, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a găsit
Treime şi Sfinţii Arhangheli”. că este bineplăcut lui Dumnezeu şi folositor obştii
210
dreptcredincioşilor ca el să fie prețuit cu cinstirea Drept aceea, pe temei canonic şi sinodal,

cuvenită şi să fie înscris în ceata sfinţilor ierarhi din chemând în ajutorul nostru puterea Celui Preaînalt,
calendarul ortodox.
Hotărâm:
De acum înainte părintele nostru, Mitropolitul Și pentru ca evlavia dreptmăritorilor creştini

Simion Ștefan, să se numere împreună cu sfinţii să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune
şi să se cinstească după pravilă în rândul sfinţilor a Sfântului Ierarh Simion Ștefan, mai
ierarhi din întreaga Biserică Ortodoxă Română cu rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi
numele de Sfântul Ierarh Simion Ștefan, sau reînnoite.
Mitropolitul Transilvaniei. Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de am orânduit în chip canonic, am întocmit şi întărim
24 aprilie a fiecărui an, urmând ca aceasta să fie cu semnăturile noastre actul de faţă, ca Tomos
înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult precum şi în Sinodal de canonizare, adică de aşezare
calendarul Bisericii Ortodoxe Române, alături de în rândul sfinţilor a părintelui nostru Sfântul
ceilalți doi sfinți ierarhi, Ilie Iorest și Sava Brancovici, Ierarh Simion Ștefan, Mitropolitul
Mitropoliții Transilvaniei. Transilvaniei, pentru a-l aduce la cunoştinţă
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba preacucernicului cler, precuviosului cin monahal şi
şi viaţa Sfântului Ierarh Simion Ștefan, să binecinstitorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei
i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată Române.
evlavia de dreptcredincioşii creştini, iar chipul său Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica fie cu voi cu toţi!
din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
† Daniel
211
Exarh al Plaiurilor
Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Arhiepiscopul Tomisului
Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
212
Episcop-locţiitor (Administrator) al Episcopul Ortodox Român al Ungariei
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande


† Andrei Făgărăşanul † Vasile Someşeanul


Europei Occidentale


Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
celor două Americi
213
Act Sinodal Comemorativ al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
la împlinirea a 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni (16 august 2014)
214
215
216
218
Act Sinodal Comemorativ1
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române,
la împlinirea a 300 de ani
de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni
Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal şi dreptcredincioșilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,
I storia l-a înscris pe voievodul martir Constantin

Brâncoveanu în rândul marilor domnitori ai
neamului nostru, iar Biserica l-a trecut în rândurile
Brâncoveni”, deoarece se împlinesc 300 de ani (15
august 1714 - 15 august 2014) de la martiriul
Sfinţilor Brâncoveni.
sfinţilor martiri, apărători ai credinţei creştine şi Format într-un mediu cărturăresc şi având
ctitori de locaşuri sfinte, alături de cei patru fii ai conştiinţa unităţii de neam, Sfântul Constantin
săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi de sfetnicul Brâncoveanu a fost un domnitor învăţat şi un
Ianache (Văcărescu), aceştia fiind canonizaţi de către promotor al educaţiei şi al culturii. El a reorganizat
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în data Academia Domnească (1694) din Mănăstirea „Sfântul
de 20 iunie 1992, cu data de pomenire în 16 august, Sava”, precursoare a Universităţii din Bucureşti
şi proclamaţi solemn ca sfinţi prin Tomosul Sinodal (1864), şi, tot prin grija sa, au fost organizate şcoli
de Canonizare, citit în data de 15 august 1992 în cu predare în limbile română şi slavonă în incinta
Biserica „Sfântul Gheorghe - Nou” din Bucureşti, Mănăstirilor „Sfântul Gheorghe - Vechi” şi „Colţea”
ctitorie brâncovenească în care se află mormântul din Bucureşti, precum şi la Mănăstirea Sâmbăta de
domnitorului.1 Sus din Ţara Făgăraşului. Promotor al culturii, el s-a
Pentru evocarea moştenirii spirituale şi culturale îngrijit ca în unele mănăstiri, mai ales în ctitoriile sale,
brâncoveneşti şi evidenţierea modelului Sfinţilor să fie organizate biblioteci, care au devenit renumite şi
Brâncoveni de iubire jertfelnică şi statornică faţă datorită cărţilor provenite din marile centre culturale
de Biserică şi de poporul român, Sfântul Sinod al ale Europei apusene.
Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a
din 29 octombrie 2012, a proclamat anul 2014 încurajat şi a sprijinit tipărirea lucrărilor de cultură
ca fiind „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri teologică şi laică. Domnia lui a început cu apariţia
Bibliei de la Bucureşti, în anul 1688, iar apoi, pentru
1
Act Sinodal comemorativ nr. 3/2014, făcut public a continua lucrarea de promovare a limbii şi culturii
la data de 16 august 2014, în Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”
creştine româneşti, el a încredinţat coordonarea
din Bucureşti, în ziua pomenirii Sfinţilor Martiri Brâncoveni:
Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan tipografiei domneşti din Bucureşti monahului
Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. georgian Antim, viitorul mitropolit Antim Ivireanul al
219
Ţării Româneşti (1708-1716). Astfel, prin dezvoltarea Cinstirea memoriei Sfântului Voievod Martir
culturală intensă în diferite direcţii, oraşul Bucureşti a Constantin Brâncoveanu este o datorie de conştiinţă
devenit un centru spiritual şi cultural semnificativ în a întregului popor român. De aceea, şi Guvernul
sud-estul Europei, iar domnitorul Ţării Româneşti un României, prin Hotărârea nr. 1167/2013, a declarat
susţinător al culturii în întreg spaţiul românesc. anul 2014 ca fiind „Anul Brâncoveanu”. În acest
Iubitor de Hristos şi de Biserică, Sfântul Voievod context, mai multe evenimente majore au marcat,
Constantin Brâncoveanu a fost un mare ctitor de anul acesta, caracterul liturgic-misionar al cinstirii
mănăstiri şi biserici, ridicând din temelie unele noi memoriei Sfântului Constantin Brâncoveanu:
şi restaurând sau înzestrând altele mai vechi. În 1. Deshumarea moaştelor Sfântului
acest sens, sunt emblematice Mănăstirea Hurezi din Constantin Brâncoveanu, în ziua de 13 mai 2014,
Ţara Românească şi Mănăstirea Sâmbăta de Sus din şi cinstirea lor prin așezarea într-o raclă de argint
Transilvania. De asemenea, amintim „Biserica Sfântul aurit, după ce multă vreme acestea au fost tăinuite, în
Gheorghe-Nou” din Bucureşti şi Biserica Sfântul Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti, încă
Gheorghe de la Mogoşoaia, precum şi bisericile sale de din anul 1720, când au fost aduse aici de Doamna
la Făgăraș şi Ocna Sibiului, construite pentru a întări Maria Brâncoveanu;
Ortodoxia din Transilvania. 2. Organizarea, în ziua de 21 mai 2014,
Voievodul martir Constantin Brâncoveanu a a procesiunii-pelerinaj cu moaştele Sfântului
sprijinit cu multă generozitate întreaga Ortodoxie Constantin Brâncoveanu, de la Catedrala Patriarhală
care se afla sub stăpânirea otomană, şi anume: a la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”, ca o reconstituire,
tipărit cărţi în limbile română, greacă şi slavonă şi a după 80 de ani, a procesiunii-comemorare din
sprijinit pe creştinii ortodocşi din Georgia să aibă anul 1934, la împlinirea a 220 de ani de la moartea
propria lor tipografie. Pentru prima dată în istorie sa, desfăşurată în prezenţa Regelui, a Patriarhului
a tipărit o carte de cult în limba arabă, „Liturghierul României şi a unui mare număr de ierarhi, preoţi,
greco-arab”, la tipografia de la Mănăstirea Snagov, în monahi, monahii şi credincioşi, cu semnificativa
anul 1701, cu ajutorul stareţului Antim Ivireanul. deosebire că în acest an, 2014, Domnitorul a fost
A ajutat, financiar şi material, Patriarhiile din cinstit nu printr-un parastas, ci prin venerarea sfintelor
Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, sale moaşte, ca Sfânt rugător în Ceruri împreună cu
Biserica Georgiei, precum şi multe mănăstiri din ceilalţi Sfinţi Brâncoveni;
Muntele Athos, construind sau reparând biserici 3. Sfinţirea noii picturi şi binecuvântarea
şi paraclise în cuprinsul acestora. Astfel, el a arătat amplelor lucrări de la biserica „Sfântul Gheorghe-
multă dărnicie, evlavie şi demnitate, rămânând o pildă Nou” din Bucureşti, îmbrăcată acum într-un
vie pentru domnitorii creştini şi pentru susţinătorii veşmânt nou, pentru a cinsti mai mult prezenţa aici a
culturii creştine. moaştelor Sfântului Voievod Martir;
Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a 4. Coliturghisirea ierarhilor Sfântului nostru
avut 11 copii (4 fii şi 7 fiice), fiind un părinte harnic, Sinod şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe
înţelept şi generos care, împreună cu soţia sa, Doamna surori prezenţi aici astăzi, 16 august 2014, în însăşi
Maria Brâncoveanu, femeie curajoasă, evlavioasă şi ziua pomenirii Sfinţilor Martiri Brâncoveni;
iubitoare de Biserică şi Neam, reprezintă un model 5. Continuarea procesiunii-pelerinaj cu moaştele
demn de urmat pentru familia creştină, pentru Sfântului Constantin Brâncoveanu la cele mai
educaţia creştină a copiilor, pentru multa statornicie în importante biserici ctitorite de el în Ţara Românească şi
mărturisirea dreptei credinţe şi promovarea valorilor în Transilvania, până la sfârşitul acestui An Comemorativ,
culturii creştine. pentru a întări comuniunea românilor în rugăciune şi
220
demnitate, deoarece de la Sfinţii Martiri Brâncoveni Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului

învăţăm nu numai credinţa şi evlavia, ci şi demnitatea de a şi Georgiei, pe care Sfântul Voievod Constantin
rămâne creştini mărturisitori până la moarte. Brâncoveanu le-a preţuit şi le-a ajutat, culminează
În plan cultural şi academic au fost organizate cu această Sfântă Liturghie săvârşită în duh de
numeroase conferinţe, congrese, simpozioane şi comuniune fraternă între Bisericile noastre surori
concursuri tematice, atât de către Biserică, în ţară şi astăzi, sâmbătă, 16 august 2014, în ziua pomenirii
străinătate, cât şi de către Academia Română şi alte Sfinţilor Brâncoveni. Acest moment sfânt şi solemn ne
instituţii publice, cu sprijinul autorităţilor de stat cheamă să fim mărturisitori ai credinţei creştine, ctitori
centrale şi locale. Pe parcursul acestui An Comemorativ de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, ne îndeamnă
au fost publicate mai multe studii, monografii, să cultivăm într-ajutorarea frăţească şi să fim darnici,
albume şi lucrări ştiinţifice la editurile Patriarhiei având în suflet iubire jertfelnică, smerită şi milostivă.
Române, la editurile eparhiilor şi la alte edituri. Exemplul vieţii Sfântului Constantin
Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost un Brâncoveanu, închinată lui Hristos Domnul până
statornic mărturisitor al credinţei creştine ortodoxe, la moarte martirică, şi rugăciunile înălţate înaintea
prin jertfa sa martirică, şi un susţinător al culturii şi Tronului Preasfintei Treimi de către Sfinţii Martiri
al artei româneşti. Profunzimea sintezei brâncoveneşti Brâncoveni constituie un izvor permanent de lumină
dintre credinţă şi cultură, dintre valorile artistice din şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi.
Răsărit şi cele din Apus, s-a dezvoltat creativ într-un Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască
stil artistic distinct în istoria civilizaţiei româneşti şi tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de
europene, cunoscut sub numele de stilul brâncovenesc. Biserică şi popor, dar mai ales să învăţăm, din pilda
În toată viaţa şi activitatea sa, Sfântul Domnitor Sfinţilor Martiri Brâncoveni, că iubirea izvorâtă
Martir Constantin Brâncoveanu a urmat modelul din credinţa în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, de la care a este mai mare decât teama de moarte, pentru că
învăţat să păstreze credinţa în Hristos, să construiască Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti
biserici şi mănăstiri, să dezvolte opera socială şi de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii credincios până
culturală creştină în societate, să fie un adevărat la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).
conducător de stat, înţelept şi echilibrat, apărând viaţa Şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună
şi valorile poporului pe care-l conduce. să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul
Comemorarea solemnă a Sfinţilor Martiri Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, şi să
Brâncoveni de către Patriarhia Română, cu partici zicem: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui”
parea reprezentanţilor Patriarhiei Ecumenice, (Psalmii 67, 36). Amin!
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
† Daniel
† Grigorie † Serafim
Arhiepiscopul Thyatirelor şi Marii Britanii Mitropolit de Zimbabwe şi Angola
Patriarhia Ecumenică Patriarhia Alexandriei
221
† Ignatie † Nectarie
Mitropolitul Antiohian al Franţei, al Europei Arhiepiscop de Anthidona şi Epitrop al Patriarhiei
Occidentale şi Meridionale Ierusalimului la Constantinopol
Patriarhia Antiohiei Patriarhia Ierusalimului
† Theodor
Mitropolit de Akhaltsikhe şi Tao-Klardjeti
Patriarhia Georgiei
† Teofan
† Laurenţiu
Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Bucovinei
† Andrei
† Irineu
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
† Petru
† Nicolae
Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi
Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
Exarh al Plaiurilor
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al
† Nifon
† Teodosie
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei și
Arhiepiscopul Tomisului
Exarh Patriarhal
† Varsanufie † Eftimie
† Ciprian † Calinic
222
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopul Ortodox Român din Ungaria
† Mihail † Siluan
Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Varlaam Ploieşteanul † Ieronim Sinaitul

† Calinic Botoşăneanul † Andrei Făgărăşeanul


† Antonie de Orhei † Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Europei Occidentale

223

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
celor două Americi
† Iustin Sigheteanul † Ignatie Mureşeanul

Maramureşului şi Sătmarului Spaniei şi Portugaliei
224
ActeTomosul Sinodalprivind
şi Tomosuri de canonizare (25 februarie
canoniza 2016) șilor
rea Sfinţi de proclamare
România(1950-2020)
canonizării
(28 septembrie 2016) Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara şi
a Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu
225
Tomos Sinodal
pentru canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie
de la Mănăstirea Stânişoara şi a Sfinţilor Cuvioşi
Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din Patriarhia Română,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
B inecuvântat şi vrednic de toată lauda este a

cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru
sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire
Mănăstirea Cozia, a vestitului Voievod Mircea cel
Mare, după ce s-au dăruit cu totul vieţii pustniceşti
şi au ajuns la desăvârşire, au primit de la Duhul
datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Sfânt darul sfătuirii şi al călăuzirii sufletelor pe calea
Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceştia mântuirii. Fiind lucrători încercaţi ai rugăciunii
să-i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, inimii, ei au fost cinstiţi împreună cu marii isihaşti ai
împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt monahismului românesc, numiţi şi sihaştri. Astfel,
şi aşezându-i în Biserica celor întâi născuţi, în ceata ei au rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia
sfinţilor. Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi a mirenilor, ca
ne spune că întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au pilde de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie
făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi şi de iscusită povăţuire duhovnicească.
Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, împreună cu
am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
foarte s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17). Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu
Cu adevărat sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui a acestor fericiţi Sfinţi Cuvioşi Părinţi care au sfinţit
Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin şi împodobit pământul Olteniei, luând aminte
sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul la râvna lor vrednică de laudă pentru rugăciune
toată voia întru ei”(Psalmul 15, 3). şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se duhovnicesc al poporului dreptmăritor ce poartă
numără Cuvioşii Părinţi din sihăstriile Stânişoarei numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a
şi Turnului: Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Bisericii Ortodoxe, pe temei canonic şi sinodal,
Stânişoara şi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu. chemând în ajutor Harul Preasfintei, celei de o
Aceşti mari nevoitori şi iubitori de Dumnezeu din fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
226
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfinţii Cuvioşi hotărât în mod sinodal şi canonic, întărim cu semnăturile
Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stâni noastre acest Tomos Sinodal de canonizare
şoara, cu zi de pomenire în 3 septembrie, şi Sfinţii a Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de
Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea la Mănăstirea Stânişoara şi a Sfinţilor
Turnu, cu zi de pomenire în 5 octombrie, să fie Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea
număraţi între sfinţii Bisericii şi să fie pomeniţi şi cinstiţi Turnu, aducându-l la cunoştinţa clerului şi a tuturor
cu cântări de laudă în zilele lor de prăznuire. dreptcredincioşilor Patriarhiei Române.
Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă
vieţile, slujbele şi icoanele Sfinţilor Cuvioşi astăzi, 28 septembrie din anul mântuirii 2016, în
Neofit şi Meletie de la Mănăstirea biserica Sfintei Mănăstiri Antim, cartierul Troianu
Stânişoara şi ale Sfinţilor Cuvioşi Daniil din Râmnicu Vâlcea, cu hramurile Izvorul Tămăduirii
şi Misail de la Mănăstirea Turnu să fie şi Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.
primite cu evlavie de preoţii, monahii şi credincioşii Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dra
mireni ai Bisericii noastre. gostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului
Spre deplina statornicire a celor pe care le-am Duh să fie cu voi cu toţi !
†Daniel
Arhiepiscopul Iaşilor şi Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Mitropolitul Ardealului
† Ioan † Petru
Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul
Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
227
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei,
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul
Meridionale Ortodox Român al Germaniei, Europei
Centrale şi de Nord
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Varsanufie † Ioachim
† Calinic † Ciprian
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român
al Maramureşului şi Sătmarului
† Corneliu † Lucian
Episcopul Huşilor Episcopul Caransebeşului
† Sofronie † Nicodim
Episcopul Ortodox Român al Oradiei Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Vincenţiu † Andrei
228
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopul Ortodox Român din Ungaria
Episcopiei Daciei Felix (Serbia)
Episcopul Ortodox Român al Italiei Episcopul Ortodox Român al
Spaniei şi Portugaliei
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord Episcopul Ortodox Român al Australiei şi
Noii Zeelande

† Timotei Prahoveanul † Calinic Botoşăneanul

† Ilarion Făgărăşanul † Vasile Someşeanul

† Paisie Lugojeanul † Antonie de Orhei

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Occidentale Române a Germaniei, Austriei şi
Luxemburgului
† Emilian Lovişteanul † Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi
† Iustin Sigheteanul † Ignatie Mureşeanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române
Maramureşului şi Sătmarului a Spaniei şi Portugaliei
229
Tomosul SinodalCancela
de canonizare
ria(6Sfântu
iunie 2016)
lui șiSinod
de proclamare a canonizării
(14 mai 2017) Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
230
Tomos Sinodal
pentru proclamarea canonizării
Sfântului Ierarh Iacob Putneanul,
mitropolitul Moldovei

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
B inecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului

nostru Iisus Hristos, care prin Duhul Său cel veșnic
ne-a chemat cu chemare sfântă în Biserica Sa cea Una,
a Putnei, ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare
al Moldovei, s-a remarcat prin evlavie și înțelepciune,
bun dascăl și părinte duhovnicesc, mare ctitor și păstor
Sfântă, Sobornicească și Apostolească, având arvună neobosit al obștii creștine, foarte atent la problemele
plină de nădejde pentru sălășluirea prin credință în sociale și economice ale țării. El a rămas în conștiința
Împărăția iubirii Sale celei veșnice. Pentru această urmașilor ca un îndrumător spiritual, cultural și social al
lucrare de sfințire a omului, Dumnezeu a rânduit în credincioșilor încredințați lui spre păstorire. De aceea,
Biserică, „întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea atât obștea Sfintei Mănăstiri Putna, care îi păstrează
învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi memoria ca fiind un al doilea ctitor al acesteia, precum
darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile și ierarhii, preoții și credincioșii îl cinstesc întrucât era
limbilor”, după cuvântul Apostolului neamurilor (1 desăvârșit în credință statornică, dragoste jertfelnică și
Corinteni 12, 28), pentru ca întru toate să domnească înțeleaptă povățuire duhovnicească.
rânduiala Duhului spre zidirea Trupului lui Hristos Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
care este Unul, iar membrele Lui cu lucrare fiecare mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei,
în parte. Astfel, trimițând pe Duhul Sfânt asupra împreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii
Sfinților ucenici și Apostoli le-a poruncit să-I fie Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui
„martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria Dumnezeu a acestui Sfânt Mitropolit care a sfinţit şi
şi până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, luminat pământul binecuvântat al Moldovei, luând
8), iar ei împlinind aceasta au rânduit episcopi și preoți aminte la credința lui tare și nestrămutată, la dragostea
prin cetăți spre slujirea Cuvântului, spre săvârșirea față de poporul încredințat lui spre păstorire şi căutând
Tainelor Bisericii și spre păstorirea credincioșilor pe folosul duhovnicesc al poporului dreptmăritor ce
calea mântuirii. poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu trimiși la a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor Harul
lucrarea de păstorire a Bisericii lui Dumnezeu este Preasfintei, celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi
așezat și ierarhul bineplăcut Domnului, Iacob nedespărţitei Treimi,
Putneanul, Mitropolitul Moldovei. Acest iubitor Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele
de Hristos-Dumnezeu, nevoitor în slăvita Mănăstire nostru Iacob Putneanul, Mitropolitul
231
Hotărâm:
Moldovei, să se numere cu sfinții și să se cinstească a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mai

după pravilă în rândul sfinților ierarhi din întreaga rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi
Biserică Ortodoxă Română cu numele de Sfântul sau reînnoite.
Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
Moldovei. am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 15 și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
mai a fiecărui an, urmând ca aceasta să fie înscrisă Sinodal de proclamare a canonizării
în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul,
Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolitul Moldovei, pe care îl aducem la
De asemenea, rânduim să i se tipărească slujba cunoştinţa precucernicului cler, a preacuviosului cin
și viața Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, monahal și dreptcredincioșilor creștini din Patriarhia
să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată Română.
evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său Acest Tomos Sinodal de canonizare se
să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți proclamă astăzi, 14 mai din anul mântuirii 2017, la
ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica Sfânta Mănăstire Putna.
din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
† Daniel
Arhiepiscopul Iaşilor şi Arhiepiscopul Sibiului
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Mitropolitul Ardealului
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Arhiepiscopul Craiovei
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Mitropolitul Olteniei
† Ioan † Petru
Arhiepiscopul Timişoarei Arhiepiscopul Chişinăului,
şi Mitropolitul Banatului Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
232
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei
Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al
Europei Occidentale şi Meridionale Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nicolae † Nifon
Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Mitropolit onorific,
Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
două Americi
† Irineu † Varsanufie
Arhiepiscopul Alba Iuliei Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim † Calinic
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian † Casian
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei † Corneliu
Arhiepiscopul Aradului Episcopul Huşilor
† Iustin † Nicodim
Maramureșului şi Sătmarului
233
Episcop-locţiitor (administrator) Episcopul Ortodox Român din Ungaria
† Ioan Casian † Varlaam Ploieşteanul

Episcopul Ortodox Român al Canadei Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul † Timotei Prahoveanul

† Calinic Botoşăneanul † Ilarion Făgărăşanul



Europei Occidentale

† Ignatie Mureşeanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
234
Acte şiTomosul
TomosuriSinodal de canonizare
privind (6 iunie
canoniza rea2016) și delor
Sfinţi proclamare
România canonizării
(1950-2020)
(14 mai 2017) Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie și Natan de la Mănăstirea Sihăstria Putnei
235
Tomos Sinodal
Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie și Natan
de la Mănăstirea Sihăstria Putnei
B inecuvântat şi vrednic de toată lauda este a cinsti

pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie,
care au primit de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii
ostenindu-se pentru frumusețea Casei Domnului
și prețuind lucrul frumos al mâinilor. Ei au primit
de la Dumnezeu darul rugăciunii și al povățuirii
lor plină de evlavie şi de fapte bune. Preasfânta Treime a sufletelor, prețuiți fiind în evlavia ierarhilor, preoţilor,
rânduit din veşnicie ca pe aceştia să-i învrednicească de călugărilor şi credincioșilor, ca pilde de rugăciune
asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-i de lumina fierbinte, de smerenie, de înfrânare, de milostivire
harului Duhului Sfânt şi aşezându-i în Biserica lui și de înțeleaptă povăţuire duhovnicească. Cuvioșii
Hristos, în ceata sfinţilor. Despre ei, Mântuitorul nostru Părinți Sila, Paisie și Natan au dat dovadă de
Iisus Hristos ne spune că, întrucât au împlinit cuvântul statornicie în dreapta credință și în viața sihăstrească
Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti în vremurile tulburi ale sfârșitului veacului al XVIII-
sfinţi, Biserica îi cinsteşte în cântări de laudă, precum lea, când Bucovina a fost ocupată de către Imperiul
spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am Habsburgic. Ca semn dumnezeiesc al sfințeniei vieții
cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a lor, în anul 1990, odată cu lucrările de refacere a
întărit stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, Mănăstirii Sihăstriei Putnei (după două sute de ani
sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după de pustiire), au fost descoperite și sfintele lor moaște,
cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul frumos mirositoare.
Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului
(Psalmul 15, 3). mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei,
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii
Cuvioşii Părinţi de la Mănăstirea Sihăstria Putnei: Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui
Sila, Paisie și Natan. Aceşti mari nevoitori au Dumnezeu a acestor fericiţi Sfinţi Cuvioşi Părinţi
viețuit mânați de dragostea lor arzândă față de care au sfinţit şi luminat pământul Bucovinei,
Dumnezeu, fiind iubitori de liniște și multă rugăciune, luând aminte la râvna lor vrednică de laudă pentru
236
rugăciune şi pentru apărarea dreptei credinţe, Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în
dar şi căutând folosul duhovnicesc al poporului ajutor Harul Preasfintei, celei de o fiinţă şi de viaţă
dreptmăritor ce poartă numele lui Hristos, urmând făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi până în veac, cuvioșii Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini
părinți Sila, Paisie și Natan, de la Mănăstirea să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune
Sihăstria Putnei, să se numere între sfinții Bisericii, a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan
în ceata cuvioșilor părinți purtători de Dumnezeu de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, mai
și să fie cinstiți în cântări de laudă cu numele rânduim ca ei să fie și ocrotitori ai unor biserici noi
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la sau reînnoite.
Mănăstirea Sihăstria Putnei. Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
Pentru pomenirea lor statornicim ziua de 16 mai am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit
a fiecărui an, spre a sublinia legătura duhovnicească și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
dintre Sfântul Ierarh Iacob Putneanul și acești ucenici Sinodal de proclamare a canonizării
ai săi, urmând ca această zi să fie înscrisă în Sinaxar, Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan
în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, pe
Ortodoxe Române. care îl aducem la cunoştinţa precucernicului cler, a
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și preacuviosului cin monahal și dreptcredincioșilor
viața Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan creștini din Patriarhia Română.
de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, să li se Acest Tomos Sinodal de canonizare se
zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia proclamă astăzi, 14 mai din anul mântuirii 2017, la
de dreptcredincioșii creștini, iar chipul lor să fie Sfânta Mănăstire Putna.
zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți cuvioși Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
de neam român, în bisericile care se vor ridica din lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

† Daniel
237
† Ioan † Petru
Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei
şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al
şi Meridionale Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor două Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
Americi
238




Europei Occidentale

239
(6 august 2017) Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul
240
Tomos Sinodal
pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios
Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735)
B inecuvântat şi vrednic de toată lauda este a cinsti

pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie,
care au dobândit la Dumnezeu îndrăznire datorită
și mai ales de iscusită lucrare a iconografiei, potrivit
Tradiției ortodoxe. Cuviosul Pafnutie – Pârvu
Zugravul a dat dovadă de statornicie în dreapta
vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Preasfânta credință și în viața monahală, fiind înțelept povățuitor
Treime i-a învrednicit de asemănarea cu Dumnezeu, al tinerilor iconari și zugravi de la sfârșitul veacului al
împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt şi XVII-lea și începutul veacului al XVIII-lea.
aşezându-i în Biserica lui Hristos, în ceata sfinţilor. Smerenia Noastră, în acest, 2017, declarat de
Despre ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune Patriarhia Română ca An omagial al sfintelor icoane,
că, întrucât au împlinit cuvântul Său, s-au făcut al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti, la propunerea
„prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și
cinsteşte în cântări de laudă, precum spune Prorocul Dobrogei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod
David, de Dumnezeu insuflat: „Eu am cinstit foarte pe al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea
prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea plăcută lui Dumnezeu a acestui Sfânt Cuvios Părinte
lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit care a zugrăvit biserici și mănăstiri, dar și icoane ale
cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi Preasfintei Treimi, ale Mântuitorului Iisus Hristos, ale
în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunate a Maicii Domnului și ale multor sfinți, înfrumusețând
făcut Domnul toate voile Sale” (Psalmul 15, 3). numeroase sfinte lăcașuri din Țara Românească, luând
Printre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu se numără aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru rugăciunea
și Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657- minții şi a inimii rostită în tăcere şi pentru mărturisirea,
1735). Acest mare nevoitor a viețuit întru dragostea de prin iconografie, a dreptei credinţe, dar şi căutând
Dumnezeu, fiind iubitor de liniște și multă rugăciune, folosul duhovnicesc al poporului creştin dreptmăritor,
ostenindu-se pentru frumusețea Casei Domnului și urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe și
prețuind lucrarea frumoasă a mâinilor. El a primit de la chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi, Celei de o
Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate și al zugrăvirii fiinţă, de viaţă făcătoare şi nedespărţite,
icoanelor, prețuit fiind, în evlavia ierarhilor, preoţilor, Ca, de acum înainte şi până în veac, Cuviosul
călugărilor şi credincioșilor, ca pildă de rugăciune Pafnutie – Pârvu Zugravul să se numere între
neîncetată, de smerenie, de înfrânare, de milostivire sfinții Bisericii, în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de
241
Hotărâm:
Dumnezeu și să fie cinstit în cântări de laudă cu numele Zugravul (1657-1735), mai rânduim ca el să fie și
Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul. ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru pomenirea lui statornicim ziua de 7 Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
august a fiecărui an, urmând ca această zi să fie înscrisă am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit
în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul acest Tomos Sinodal de proclamare a
Bisericii Ortodoxe Române. canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie
De asemenea, rânduim să se tipărească viața și – Pârvu Zugravul, pe care îl întărim cu
slujba Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu semnăturile noastre şi îl aducem la cunoştinţa
Zugravul, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și
cu toată evlavia de către dreptcredincioșii creștini, iar a dreptcredincioșilor creștini din Patriarhia Română.
chipul lui să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți Acest Tomos Sinodal de canonizare se
Sfinți Cuvioși de neam român, în bisericile care se vor proclamă astăzi, 6 august din anul mântuirii 2017, la
ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. Mănăstirea Robaia, judeţul Argeş.
Iar, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea
să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
a Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
† Daniel
† Ioan † Petru
242
Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor două Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
Americi
243





Europei Occidentale

244
ActTomosul Sinodalprivind
e şi Tomosuri de canonizare ( 5 octombrie
canoniza rea 2017)
Sfinţișilor
de proclamare
România (1950-2020)
canonizării
(25 martie 2018) Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei
245
Tomos sinodal
pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh
Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

D upă sfintele predanii ale iubitorilor de Dum

nezeu Apostoli și ale Sfinților noștri Părinți,
lucru drept și folositor este pentru plinătatea Bise
con și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a
deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia
Sfântul Sava din București. Dobândind cunoștințe
ricii a cinsti cu evlavie pe sfinții care, cu dragoste și alese și având darul cuvântului, a fost mulți ani profe-
cu bună cuviință, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sor la școlile din București, apoi egumen la mai multe
sfinți, Îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat mănăstiri. A fost hirotonit episcop vicar al Mitropo-
întru sfinții Săi” (Psalm 67, 36) și, aducând laudă liei Țării Românești, după care a fost ales Episcop al
slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se Argeșului în anul 1873, iar după doi ani Mitropolit
încălzește și voința se întărește spre buna lucrare al Moldovei. El s-a arătat față de toți „milostiv și cre-
a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul dincios arhiereu în cele către Dumnezeu” (Evrei 2, 17),
David glăsuiește: „Eu am cinstit foarte pe prietenii aplecându-se cu bunătate și blândețe asupra celor
Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” sărmani și necăjiți. Sfântul Iosif a cârmuit Mitropolia
(Psalm 138, 17). Moldovei timp de 27 de ani (1875-1902), având te-
Unul dintre acești prieteni ai lui Dumnezeu este melie a vieții credința puternică în Dumnezeu, împo-
și Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, cinstit de dobindu-se cu postul, rugăciunea și cu multe nevoin-
popor și cu numele de Iosif cel Milostiv. Acesta s-a țe sfinte. El a continuat și terminat de zidit Catedrala
născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la bo- mitropolitană din Iași, Maica bisericilor Moldovei,
tez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, începută de marele Mitropolit Veniamin Costachi,
iar mama sa făcându-se monahie, a intrat ca frate în pe care a înzestrat-o cu cele necesare sfintelor slujbe.
obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Luând aminte la cuvântul înțeleptului Solomon care
Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, în care se afla a zis: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnu-
și un vestit spital și unde a învățat ascultarea, smere- lui” (Înț. Sol. 19, 17), a miluit neîncetat pe cei nevo-
nia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor iași, bolnavi, orfani, neputincioși și pe elevii săraci. A
aflați în suferință. Sfântul și îngerescul chip monahal adormit în Domnul întru mireasma sfințeniei, la 26
l-a primit de la marele episcop Chesarie al Buzăului, ianuarie în anul 1902, fiind pomenit până astăzi în
care i-a pus numele de Iosif, apoi l-a hirotonit dia- popor ca mitropolitul Iosif cel sfânt și bun.
246
Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mi- ortodoxă și la felul său de viețuire, prin care Dom-
tropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu toţi nul iubirii milostive este pururea lăudat, urmând
membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro- Tradiției apostolice și patristice a Bisericii Ortodoxe
mâne, privind la iubirea jertfelnică pentru aproape- și chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei și de
le a Mitropolitului Iosif al Moldovei, la credința sa viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi,
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în ru-
nostru Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, să găciune a Sfântului Ierarh Iosif cel Milos-
fie cinstit în rândul sfinților ierarhi de întreaga Bi- tiv, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor bise-
serică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul rici noi sau reînnoite.
Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Pentru deplina statornicire a celor pe care
Moldovei. le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întoc-
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 26 ianu- mit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
arie a fiecărui an, când a trecut la cele veșnice, urmând Sinodal de proclamare a canonizării
Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mi-
ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult,
tropolitul Moldovei, pe care îl aducem la
precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
cunoştinţa precucernicului cler, a preacuviosului
De asemenea, rânduim să se tipărească viața, cin monahal și a dreptcredincioșilor creștini din
slujba și acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Patriarhia Română.
Milostiv, să i se zugrăvească icoana, care să fie pri- Acest Tomos Sinodal de canonizare se
mită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018,
iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături la Catedrala Mitropolitană din Iași.
de ceilalți sfinți ierarhi de neam român, în bisericile Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dra-
care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de gostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului
acum înainte. Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
.
†Daniel
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei și
247
† Ioan † Petru
Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
celor două Americi
† Timotei † Ignatie
248
Episcopul Ortodox Român din Ungaria Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Mihail † Ioan Casian
Episcopul Ortodox Român al Episcopul Ortodox Român al Canadei



† Damaschin Dorneanul † Emilian Crișanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
Sucevei și Rădăuților
249
Tomos Sinodal de canonizare (5 octombrie 2017) și de proclamare a canonizării
(25 martie 2018) Sfântului Gheorghe Pelerinul
250
Tomos Sinodal
Sfântului Gheorghe Pelerinul

C uviincios și drept lucru este a cinsti pomenirea

celor ce s-au săvârșit întru sfințenie, care au
câștigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieții
Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a ne-
glijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu
și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai
lor plină de evlavie și de fapte bune. Pe aceștia, Tatăl întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind
Cel din ceruri i-a luminat cu harul Duhului Sfânt milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia
și, prin Fiul Său cel Unul Sfânt, i-a așezat în ceata pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. După un
sfinților. Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos pelerinaj în Țara Sfântă și la Muntele Athos, s-a dă-
ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au ruit cu totul vieții duhovnicești. N-a mai rămas mult
făcut „prietenii” Lui (Ioan 13, 14). Biserica cinstește în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile
pe sfinți cu laude și cântări, împreună cu prorocul de apostolice, făcându-se pelerin misionar. Mergea din
Dumnezeu insuflat care zice: „eu am cinstit foarte pe biserică în biserică, unde se ruga aproape toată noap-
prietenii Tăi, Dumnezeule, foarte s-a întărit stăpânirea tea, umbla desculț și cu capul descoperit, postea și dă-
lor” (Psalm 138, 17), pentru că aceștia au împlinit dea sfaturi duhovnicești, mai întâi prin părțile Sibiu-
voia lui Dumnezeu după cum citim în Psalmi: „prin lui, Făgărașului și Brașovului, apoi, începând cu anul
sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut 1895, în Moldova. El s-a așezat la Piatra Neamț, unde
Domnul toate voile Sale” (Psalm 15, 3). a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii
Printre acești slujitori aleși ai lui Dumnezeu se Sfântul Ioan domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli
numără și Sfântul Gheorghe Pelerinul. Acest mare la desăvârșire, a primit de la Duhul Sfânt darul îna-
nevoitor și iubitor de Dumnezeu s-a născut în anul inte-vederii și al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba
1864, în satul Șugag (astăzi în județul Alba) din pă- călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfâr-
rinți binecredincioși, și, din fragedă vârstă s-a arătat șitul vieții sale, pe care l-a cunoscut dinainte, și care
iubitor al rugăciunii, al postirii și al sfintelor slujbe. s-a împlinit la praznicul Adormirii Maicii Domnului
După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, din anul 1916. Fiind lucrător încercat al rugăciunii și
încât a învățat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, următor al sfinților de odinioară „pe calea cea nouă și
s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără cre- vie” (Evrei 10, 20), a rămas în memoria vie a Bisericii,
dincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de în evlavia ierarhilor, a preoților, a călugărilor și a mi-
251
renilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de născut în Transilvania și apoi a împodobit pământul
smerenie și de povățuire duhovnicească. Moldovei, luând aminte la râvna lui vrednică de la-
Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului udă pentru slujirea lui Dumnezeu și a poporului ce
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a
toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bisericii Ortodoxe Române și chemând în ajutor ha-
Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu rul Preasfintei, celei de o ființă, de viață făcătoarei și
a acestui pelerin misionar dreptcredincios, care s-a nedespărțitei Treimi,
Hotărâm:
Ca, de acum înainte și în veci, Sfântul Ghe- im ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau
orghe Pelerinul să fie numărat între sfinții Bi- reînnoite.
sericii și să fie pomenit în cântări de laudă în ziua lui Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am
de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit și
aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, pre- întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sino-
cum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. dal de proclamare a canonizării Sfântu-
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și lui Gheorghe Pelerinul, pe care îl aducem la
viața Sfântului Gheorghe Pelerinul, să i se cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin
zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia monahal și a dreptcredincioșilor creștini din Patriar-
de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său să fie zu- hia Română.
grăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți, în bise- Acest Tomos Sinodal de canonizare se
ricile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018,
de acum înainte. la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dra-
să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune gostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului
a Sfântului Gheorghe Pelerinul, mai rându- Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
†Daniel
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei și
252
† Ioan † Petru
celor două Americi
253
Episcopul Ortodox Român din Ungaria Episcopul Ortodox Român al Italiei




† Damaschin Dorneanul † Emilian Crișanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
254
ActTomosul Sinodalprivind
e şi Tomosuri de canonizare (25 octombrie
canoniza 2018) șilor
rea Sfinţi de proclamare
România(1950-2020)
canonizării
(27 octombrie 2019) Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail
255
Tomos Sinodal
pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh
Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
D upă sfintele predanii ale iubitorilor de

Dumnezeu Apostoli şi ale Sfinţilor noştri
Părinţi, lucru drept şi folositor este pentru plinătatea
anul 1899, primind numele Dionisie. În anul 1900 a
fost hirotonit ierodiacon, iar în 1904 a fost hirotonit
ieromonah. Remarcându-se printr-o viaţă aleasă, prin
Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinţii care, cu dragoste rugăciune stăruitoare şi prin participare cu multă
şi cu bună cuviinţă, au urmat lui Hristos. Cinstind evlavie la sfintele slujbe, prin dragoste de Dumnezeu,
pe sfinţi, Îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel prin blândeţe, dar şi fermitate şi demnitate în apărarea
minunat întru sfinţii Săi” (Psalm 67, 36) şi, aducând credinţei şi a neamului, ieromonahul Dionisie s-a
laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima bucurat de aprecierea credincioşilor care îl căutau
se încălzeşte şi voinţa se întăreşte spre buna lucrare pentru sfat duhovnicesc.
a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul În anul 1908, Preacuviosul Părinte Dionisie
David glăsuieşte: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Erhan a fost ales stareţ al Mănăstirii Suruceni. Tânărul
Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” stareţ a avut un rol de seamă în acele vremuri grele,
(Psalm 138,17). lucrând cu osârdie la realizarea idealului de unitate
Unul dintre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu este al românilor, în perioada premergătoare momentului
şi Episcopul Dionisie Erhan, cinstit de popor şi cu istoric de la 27 martie 1918, dar şi după acesta.
numele de Vlădica Dionisie. Acesta s-a născut în satul Pentru activitatea sa bisericească deosebită, dar
Bardar, judeţul Lăpuşna din Basarabia, la 2 noiembrie şi pentru viaţa sa duhovnicească prin care ajunsese
1868, primind la botez numele Dimitrie. La vârsta de foarte cunoscut şi iubit de toţi basarabenii, a fost
15 ani, simţind dorul de Dumnezeu şi dorinţa de a ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului
îmbrăca haina monahală, Dimitrie a intrat în obştea şi Hotinului, fiind hirotonit la 22 iulie 1918, în
Mănăstirii Suruceni, aflată în apropierea Chişinăului. Catedrala mitropolitană din Iaşi. În anul 1932 a fost
După şapte ani de ascultare a fost făcut rasofor, numit Locţiitor al eparhiei vacante a Cetăţii Albe-
iar după alţi nouă ani a fost tuns în monahism, în Ismail, iar în şedinţa din 18 aprilie 1934 Sfântul
256
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a validat ca Uniunea Sovietică, s-a refugiat în Episcopia Argeşului,
episcop al acestei eparhii. unde a păstorit între anii 1940-1941. Apoi, după
În această slujire, a contribuit la restaurarea şi eliberarea Basarabiei (1941-1944), împovărat de ani
zidirea de biserici în eparhia sa, la intensificarea vieţii şi suferinţă, s-a retras la mănăstirea sa de metanie,
duhovniceşti prin înfiinţarea de instituţii pentru Suruceni, trecând la Domnul, întru mireasma
formarea clerului, s-a îngrijit de educaţia tinerilor sfinţeniei, în data de 17 septembrie 1943. Sfintele
prin înfiinţarea sau dotarea corespunzătoare a unor sale moaşte au fost descoperite neputrezite în anul
şcoli şi prin acordarea unor burse de studiu, a susţinut 2018, la împlinirea a 100 de ani de la hirotonirea sa
material familiile defavorizate, a înfiinţat azile şi în arhiereu.
orfelinate, precum şi o asociaţie care să sprijine soţiile Ţinând seama de viaţa sa sfântă şi de râvna lui
văduve ale preoţilor. mare pentru luminarea turmei sale duhovniceşti şi de
De asemenea, s-a îngrijit de publicaţiile eparhiale, roadele minunate ale lucrării şi păstoririi sale, Sfântul
de activitatea mănăstirilor şi a parohiilor şi a lucrat Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de
cu multă râvnă la înnoirea duhovnicească în sudul lucru din 25 octombrie 2018, a găsit că este bineplăcut
Basarabiei. Sfintele slujbe le săvârşea întotdeauna lui Dumnezeu şi folositor obştii dreptcredincioşilor
cu evlavie şi în linişte, nevorbind cu nimeni, ci fiind ca el să fie preţuit cu cinstirea cuvenită şi să fie înscris
neîncetat în stare de rugăciune. în rândul sfinţilor ierarhi din calendarul ortodox.
Preasfinţitul Părinte Episcop Dionisie Erhan a Drept aceea, pe temei canonic şi sinodal, chemând în
păstorit eparhia Cetăţii Albe-Ismail până în 28 iunie ajutorul nostru harul Preasfintei, de viaţă făcătoarei
1940 când, din cauza anexării Basarabiei de către şi nedespărţitei Treimi,
Hotărâm:
Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele asemenea, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor
nostru Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe- sfinte lăcaşuri noi sau reînnoite.
Ismail, să fie cinstit în rândul Sfinţilor Ierarhi de Pentru deplina statornicire a celor pe care le-
întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit
de Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos
Cetăţii Albe-Ismail. Sinodal de proclamare a canonizării
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 17 Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul
septembrie a fiecărui an, când a trecut la cele veşnice, Cetăţii Albe-Ismail, pe care îl aducem la
urmând ca această prăznuire să fie înscrisă în Sinaxar, cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului
în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii cin monahal şi a dreptcredincioşilor creştini din
Ortodoxe Române. Patriarhia Română.
De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa, Acest Tomos Sinodal de Canonizare se
slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Dionisie, proclamă astăzi, 27 octombrie, din anul mântuirii
să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată 2019, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
evlavia de dreptcredincioşii creştini, iar chipul său Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi
să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi Sfinţi dragostea lui Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea
Ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni
din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. De 13, 13).
257
† Daniel
† Ioan † Petru
celor două Americi
258
† antonie de Orhei † Veniamin

Episcop de Bălți Episcopul Basarabiei de Sud
Episcopul Ortodox Român al Ungariei și Episcopul Ortodox Român al Italiei
locţiitor al Episcopiei Daciei Felix


259



Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul † damaschin Dorneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul † Timotei Sătmăreanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
† Atanasie de Bogdania † Teofil de Iberia

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
Spaniei și Portugaliei
260
II
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești
(10 ianuarie)
263
În anul 1906, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti a fost înscris în Sinaxarul Rusesc din
Muntele Athos, cu zi de prăznuire în data de 10 ianuarie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
a aprobat înscrierea sa în Calendar prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
cultului acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din
21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană).
Troparul, glasul al 3-lea:
Povățuitor preaînțelept al călugărilor şi înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte
Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea şi luminând inimile credincioşilor cu strălucirea
virtuților tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaş preacinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat plata
ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Condacul, glasul al 4-lea:
Din frământătura ostenelilor udate cu lacrimile milostivirii tale, ai dospit rugăciunea cea mult
roditoare, Părintele nostru Antipa. Adu-ţi aminte şi de neamul nostru, din care ai odrăslit, fericite,
şi ocroteşte patria ta cu mijlocirile tale către Dumnezeu, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, odraslă a
Moldovei, iubitorule de pustnicie!
Sinaxar
S fântul Cuvios Antipa s-a născut în anul 1816, în

satul Calapodeşti, azi în judeţul Bacău. Tatăl său,
Gheorghe Constantin Luchian, era diacon la biserica
meargă la Sfântul Munte Athos, pentru o viaţă mai
sporită. Rasoforul Alipie s-a oprit pentru o vreme la
Mănăstirea Căldăruşani, în care se păstrau tradiţiile
satului, iar mama, Ecaterina Manase, s-a călugărit paisiene, moştenite prin ucenicii vrednicului de
mai târziu cu numele Elisabeta. Cei doi soţi nu au pomenire Sfântul stareţ Gheorghe (prăznuit la 3
avut copii multă vreme, însă, în cele din urmă, rugă- decembrie). Aici el s-a dovedit a fi cu luare aminte
ciunile lor au fost ascultate şi Dumnezeu le-a dăruit la toate cuvintele de învăţătură ale părinţilor, n
evo-
un prunc pe care mama sa l-a născut fără dureri. La indu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, aşa
botez a primit numele Alexandru. Despre copilul cum se cuvine celor dornici de viaţă călugărească.
Alexandru ştim că lua în mânuţele sale şerpi veninoşi De acolo a plecat la Muntele Athos şi s-a aşezat
şi, spre mirarea şi spaima tuturor, nu pătimea nici un la Schitul Lacu, unde se nevoiau mulţi călugări
rău din partea lor. A învăţat carte la şcoala satului. români, loc pustnicesc, cunoscut de toţi pentru
Încă nu terminase şcoala când tatăl său a fost che- asprimea vieţii călugăreşti. De la schit nu i s-a dat
mat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să înveţe nimic din cele necesare vieţii pământeşti şi s-a aşezat
meşteşugul legării de cărţi, pentru a contribui la într-o chilie pe jumătate ruinată. Însă acolo a aflat o
întreţinerea familiei. icoană a Maicii Domnului, înnegrită de vreme, pe
Pe când avea 20 de ani, fără de veste a fost care a dus-o la renumitul zugrav Paisie şi l-a rugat
cuprins de o lumină minunată, care i-a umplut să o cureţe. După puţină vreme i-a fost înapoiată
inima de o nespusă bucurie. În urma acestei cercetări complet nouă, zugravul încredinţându-l că a devenit
dumnezeieşti, Alexandru şi-a părăsit casa părintească, aşa în chip minunat, după o simplă curăţire. Era
îndreptându-se spre Mănăstirea Neamţ, însă stareţul icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, care
de aici nu l-a primit. Aşadar, a mers la Schitul Brazi, a vindecat mulţi bolnavi şi de care Sfântul nu s-a
din Vrancea, unde, fiind primit ca începător, a fost de despărţit toată viaţă. Această icoană se află astăzi la
faţă la aflarea în chip minunat a moaştelor Sfântului Mănăstirea Valaam din Finlanda.
Ierarh Mucenic Teodosie al II-lea, mitropolitul Apoi, timp de patru ani a trăit în Mănăstirea
Moldovei, ctitor al schitului, martirizat de tătari Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, mult ajutată
(pomenit pe 22 septembrie). La Schitul Brazi, de domnitorii moldoveni, precum şi de familia
fratele Alexandru a deprins ascultarea şi rugăciunea marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842).
minţii de la duhovnicul şi stareţul Dimitrie. Acesta În acea mănăstire, a primit schima cea mare, devenind
l-a tuns pe Alexandru în rasoforie şi i-a dat numele schimonahul Antipa. Se pare că tot în această perioadă
de Alipie, apoi, văzând sporirea lui duhovnicească, a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah. A trăit apoi
după doi ani de ucenicie, i-a da binecuvântarea să într-o chilie, pe care a refăcut-o.
265
În anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, după viaţa anahoretică a avut mai multe slujiri monahale
o vieţuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, şi s-a învrednicit de darul înainte-vederii. Cunoştea
s-a reîntors în Moldova, la cererea şi îndemnul a gândurile ascunse ale oamenilor şi pe mulţi îi
doi îmbunătăţiţi monahi moldoveni, vieţuitori povăţuia pe calea mântuirii. De aceea, era cunoscut
în Athos, Nifon şi Nectarie, care începuseră să ca un mare părinte duhovnicesc şi dascăl iscusit
zidească Schitului românesc Prodromu. Cuviosul al rugăciunii inimii. Numele lui era vestit atât în
Antipa a fost rugat să meargă în Moldova pentru Carelia, cât şi în Rusia de nord, încât mulţi monahi
a strânge ajutoare, în vederea terminării ctitoriei şi credincioşi iubitori de Dumnezeu îl căutau şi îi
lor. A vieţuit la Schitul Bucium din Iaşi, metocul urmau învăţăturile.
Schitului Prodromu. Numele său a ajuns cunoscut, Sfântul Antipa şi-a cunoscut sfârşitul cu trei
încât era căutat de mulţi credincioşi, pentru care era zile mai înainte, când icoana făcătoare de minuni a
o adevărată pildă de smerenie, de dragoste şi de trăire Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer şi s-a
cu adevărat creştină. aşezat singură pe pieptul Sfântului. După trei zile, în
După o vreme a fost trimis în Rusia, având ziua de 10 ianuarie 1882, în chilia sa de la Valaam,
acelaşi scop – strângerea ajutoarelor pentru Schitul în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii
Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se închina Domnului, Sfântul Antipa a adormit în pace, la vârsta
moaştelor Cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska, de 66 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de
după care a pornit spre Moscova şi apoi spre Sankt- obşte al mănăstirii, departe de patria sa, dar mereu cu
Petersburg, unde a primit ajutoare de la mitropoliţii gândul la ea. Fiind cunoscut şi cinstit de toţi pentru
din aceste două oraşe, stareţi de mănăstiri şi vrednicia sa, unul dintre ucenicii săi, ieromonahul
credincioşi. În Schitul Prodromu se păstrează o Pimen, i-a scris viaţa, care s-a tipărit în anul următor
bogată corespondenţă între Cuviosul Părinte Antipa la Petersburg, în ruseşte, sub titlul: Viaţa vrednică de
și conducerea schitului, privind trimiterea de ajutoare pomenire a ieroschimonahului Antipa.
din Moldova şi Rusia. Moaştele Cuviosului, care răspândeau un miros
Chiar din primul an al sosirii sale în Rusia, a plăcut, au fost descoperite la 14 mai 1991 şi au fost
vizitat Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din lacul depuse în Biserica „Sfinţii Serghie şi Gherman” de la
Ladoga, în apropiere de Finlanda, care l-a impresionat Valaam, unde se păstrează şi acum.
în chip deosebit. Drept aceea, după ce a trimis În anul 1906, la 24 de ani de la mutarea
ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a Cuviosului Antipa la Domnul, călugării ruşi de la
aşezat în Schitul cu hramul Tuturor Sfinţilor, de lângă Mănăstirea „Sfântul Panteleimon”, din Muntele
Mănăstirea Valaam, schit cu rânduială athonită. Aici, Athos, l-au trecut în Mineiul rusesc pe luna ianuarie,
şi-a continuat nevoinţele duhovniceşti, căutând să fie ziua 10. În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii
folositor obştei care îl înfiase. Şi în această mănăstire Ortodoxe Române l-a trecut în calendar, cu pomenire
erau cunoscute tradiţiile paisiene, întrucât unii dintre în ziua chemării sale la Domnul, adică 10 ianuarie.
monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui Părţi din moaştele sale se găsesc acum spre închinare
stareţ Paisie de la Neamţ. la Mănăstirea Christiana din Bucureşti, la Mănăstirea
În chilia lui nu era nici pat, nici scaun. În fiecare din Calapodeşti, la Schitul românesc Prodromu din
zi de luni, miercuri şi vineri de peste an, precum şi Muntele Athos şi în alte sfinte locaşuri.
în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti, nu Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
gusta şi nu bea nimic, iar în celelalte zile se îndestula Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
cu mâncarea pe care o primea sâmbăta la prânz. În Amin.
266
Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
(13 ianuarie)
267
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfinților
Mucenici Ermil şi Stratonic prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului
acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21
iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de literatura
aghiografică şi omiletică răsăriteană).
Mucenicii Tăi, Doamne, Ermil şi Stratonic, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au
dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi
ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile pătimitorilor Tăi, mântuieşte sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule.
Eliminare! Se va înlocui, cu italic: În adâncul pătimirilor voastre înecând cu tărie pe prigonitorul

vrăjmaş, vitejilor purtători de chinuri, dumnezeiescule Ermil împreună cu vestitul Stratonic, aţi
primit sfârşit în apele Dunării şi v-aţi îndreptat către Apa cea vie şi nestricăcioasă; pentru aceasta,
strigăm către voi: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Ermil şi Stratonic, mărturisitori ai lui Hristos!
Sinaxar
S finţii Mucenici Ermil şi Stratonic erau de neam

daco-roman, din cetatea Singidunum (azi
Belgrad), de lângă Dunăre. Ei au trăit pe vremea împă-
acesta schingiuit, dar el singur nu îndrăznea să se dea
pe sine la nişte chinuri ca acelea.
Apoi iarăşi l-au adus la judecată pe Ermil şi, nevrând
ratului Liciniu (308-324), care a poruncit ca oricine să se lepede de Hristos, a fost bătut cumplit cu toiege,
va afla vreun creştin şi-l va pârî, să fie răsplătit. Şi, iată, până i-au rupt pieptul şi pântecele. Şi întorcându-se
un ostaş a spus dregătorului că Ermil este creştin. Şi el în temniţă şi văzându-l Stratonic, a plâns pentru el.
fiind prins şi întrebat dacă este creştin, el a răspuns: Iar slujitorii, pricepând că Stratonic este de o credinţă
„Mărturisesc cu glas tare, nu numai că sunt creştin, dar cu Ermil, l-au întrebat dacă este într-adevăr aşa. Iar
înaintea lui Dumnezeu sunt şi sfinţit în rânduiala de el, mărturisind că este creştin şi nevoind să jertfească
diacon al Bisericii lui Hristos”. Apoi a vorbit despre idolilor, a fost judecat şi osândit de dregător ca să fie
deşertăciunea credinţei în zeii păgâni, că sunt lemne şi înecat în Dunăre, împreună cu Ermil diaconul. Şi, fiind
pietre surde şi mute. De aceea a fost bătut rău cu toiege ei înveliţi în mreji, au fost aruncaţi în adânc, primind
de aramă peste faţă şi aruncat în temniţă. cununa muceniciei în Împărăţia lui Hristos.
Şi era atunci străjer al temniţei Stratonic, care, Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
în taină, era creştin şi se rănea la inimă văzându-l pe miluiește-ne pe noi. Amin.
269
Sfântul Ierarh Bretanion,
Episcopul Tomisului
(25 ianuarie)
271
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfântului
Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului, prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
cultului acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal
din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de
tradiția bisericească).
Troparul, glasul 1:
Următor fiind Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat, Sfinte Ierarhe Bretanion,
te-ai arătat păstor preaînţelept al strămoşilor noştri din pământul Dobrogei şi apărător al dreptei
credinţe statornicite de părinţii Sinodului de la Niceea. Prietene al Marelui Vasile şi cinstitorule al
Mucenicilor de demult, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!
Dragostea de Dumnezeu şi înstrăinarea de cele pământeşti dobândind, ca o arvună de mult

preţ de la Hristos, ai fost chemat să slujeşti Biserica dreptslăvitoare a Dobrogei celei de demult, Sfinte
Ierarhe Bretanion. Ocroteşte, deci, Părinte, prin rugăciunile tale, pământul pe care l-ai păstorit, în
care se preamăreşte şi astăzi numele lui Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit.
Sinaxar
S fântul Bretanion (sau Vetranion) a fost episcop de

Tomis (Constanţa de astăzi), în Dobrogea, şi s-a
făcut cunoscut mai ales datorită luptei sale împotriva
împărat singur cu alaiul său. Supărat de aceasta, Valens
a poruncit ca episcopul Bretanion să fie închis şi trimis
în exil, însă, la împotrivirea poporului, a fost eliberat.
ereziei ariene. În vremea aceea, împăratul Valens (364- Sfântul Bretanion era sprijinit în lucrarea sa de poveţele
378) cerceta episcopii, pentru a-i atrage la arianism. şi exemplul Sfântului Vasile cel Mare, la cererea căruia
Ajuns şi la Tomis, pe când se îndrepta spre biserica a trimis în Capadocia moaştele Sfântului Sava de la
oraşului însoţit de popor mult, a fost întâmpinat de Buzău, care pătimise pentru Hristos în anul 372. Bine
Sfântul Bretanion, care îl aştepta împreună cu clerul povăţuind poporul dobrogean, Sfântul Bretanion s-a
şi cu poporul ortodox în biserică, şi care l-a înfruntat, mutat la Domnul în jurul anului 380, fiind urmat
spunându-i că nu este decât un crez, cel de la Niceea. în scaun de Fericitul Gherontie, care avea să fie unul
Împăratul a încercat la rândul său să-l înfrunte pe dintre Sfinţii Părinţi de la al doilea Sinod Ecumenic
fericitul Bretanion, dar acesta, ieşind din biserică din Constantinopol, din anul 381.
împreună cu preoţii, a mers într-alt loc pentru a săvârşi Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Bretanion,
Liturghia. Poporul, urmând episcopului, l-a lăsat pe Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
273
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv,
(26 ianuarie)
275
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Iosif
cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, prin hotărârea nr. 6443/5 octombrie 2017, iar proclamarea
canonizării acestui sfânt a fost realizată prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare în ziua de
duminică, 25 martie 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Cu evlavie urmând milostivirii cereşti, Moldovei te-ai arătat arhipăstor milostiv şi plin de
sfințenie; pentru aceasta, Sfinte Ierarhe, prin cuvânt şi prin fapte chemând la mântuire turma ta, te
bucuri acum cu toți drepții în cer, Părinte Iosif.
Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, Ierarhe
Iosif, cu milostivirea; deci în ceruri, fericite, odihnindu-te, te rogi pentru cei ce-ți cântă cu evlavie,
zicând: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!
Sinaxar
S fântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia, ca

fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale,
Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie
a fost ales Episcop al Argeșului, în anul 1873, iar după
doi ani Mitropolit al Moldovei.
Împlinindu-și făgăduința către mitropolitul
1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de Veniamin Costachi, făcută în vedenie, pe când mergea
mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, către Iași ca nou ales mitropolit, Sfântul Iosif a zidit
la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, iero- și a sfințit Catedrala Mitropoliei, începută de marele
diaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Veniamin, la începerea căreia, prin pronie dumne-
Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul zeiască, a și fost de față pe când era copil. Seminarul
Spiridon din Iași, unde era și un vestit spital. Acolo, de la Socola, întemeiat de Mitropolitul Veniamin, l-a
tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și așezat chiar în palatul celui care îl surghiunise; și bise-
slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință. ricile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi
După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea le-a înnoit, căutând să urmeze întru toate marelui său
Sfântul Samuil din Focșani, unde de asemenea funcți- înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat în
ona un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfân- Catedrala Mitropoliei, punându-le în raclă nouă de
tul și îngerescul chip, primind, de la marele episcop argint, după ce le văzuse cuprinse de flăcări și rămâ-
Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele nând nearse prin dumnezeiască minune.
întâiului episcop al Argeșului. Episcopul Chesarie l-a Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului
hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, Iosif erau acestea două: sfințenia vieții și milostenia.
pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Cu aceste două mari virtuți i-a întrecut pe toți, a
Academia Sfântul Sava din București, având dascăli cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea
vestiți, precum profesorul Ioanid, de la care a învățat celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, i-a
limba elină, și părintele Macarie Ieromonahul, cunos- adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă
cutul dascăl de psaltichie românească. De la acesta, și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin
Sfântul Iosif a deprins meșteșugul cântării bisericești pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit
curate, întrucât avea un glas foarte plăcut și a alcătuit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de stu-
multe cântări psaltice. denți, împărțind totdeauna ceea ce avea, dând chiar
Dobândind cunoștințe alese și având darul cuvân- și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; de
tului, a fost mulți ani profesor la școlile din București, multe ori se împrumuta de la duhovnicul său și de la
apoi egumen la mai multe mănăstiri. A fost hiroto- cunoscuți pentru a putea face milostenie, la sfârșitul
nit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână
titulatura al Mirelor, urmând cu vrednicie faptelor dator față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de
Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, după care o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o
277
pâine!”. Când era în puteri, se cobora singur din chi- bucurie și cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea,
lie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mân- un vorbitor priceput și duhovnic iscusit, căutat de multă
gâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine
când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate, și
ci dăruia milostenia sa săracilor din balconul casei. era desăvârșit dascăl sufletesc. Pe lângă celelalte daruri,
Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de mitropolitul avea darul smereniei și al ascultării desăvâr-
năvălirile viclene ale necredinței, venite când de la pute- șite, că toate le primea ca de la Dumnezeu.
rea lumească, când de la preoții învrăjbiți de vrăjmașii Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia
credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, Moldovei vreme de 27 de ani, s-a mutat la cereștile
de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii lăcașuri în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul
și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul
pretutindeni împotriva propovăduitorilor întuneri- Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din
cului și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru 4-5 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, sta-
viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, tornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a și
mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu trecut la cele veșnice.
mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne,
sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
278
Sfinții Cuvioși Ioan Casian
și Gherman din Dobrogea
(29 februarie)
279
Sfântul Cuvios Ioan Casian

Cuvios Ioan Casian prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui
sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie
1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele martirice,
martirologii şi de tradiția bisericească).
Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Gherman
din Dobrogea prin hotărârea nr. 1829/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
prin Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Cu ostenelile voastre, cu privegheri neîncetate, cu postiri şi rugăciuni v-aţi nevoit, Cuvioşilor Părinţi
ai Dobrogei, Casian şi Gherman. Marelui Ioan Gură de Aur i-aţi fost ucenici, iar din pustia Egiptului
aţi dus în Apus aşezămintele vieţii călugăreşti. Lui Hristos rugaţi-vă să mântuiască sufletele noastre.
Toţi ne bucurăm, Cuvioşilor Părinţi Casian şi Gherman, de naşterea voastră pe pământul Dobrogei,
cel binecuvântat de Apostolul Andrei. Împreună lepădând grijile cele lumeşti, viaţă sihăstrească aţi dus,
cununa biruinţei aţi luat şi de bunătăţile Părintelui ceresc v-aţi învrednicit. Pentru aceasta, ajungând
voi lăcaşuri alese ale sfinţeniei, rugați-vă pururea lui Dumnezeu pentru noi.
Sinaxar
S finţii Ioan Casian şi Gherman s-au născut din

părinţi străromâni în părţile Casimcei, din nor-
dul Dobrogei, care pe atunci se numea Sciţia Mică,
rânduri, locurile şi oamenii cei mai de seamă din
pustietăţile Egiptului: Schitul, Tebaida, Nitria şi
altele. Călătoriile lor au ţinut până aproape de şapte
în preajma anului 360. Părinţii şi strămoşii lor erau ani fiecare. Au putut întreba şi aduna astfel cuvinte,
creştini de multe generaţii şi, de aceea, Sfinţii au mărturisiri, descoperiri fără pereche, din viaţa celor
primit de mici o educaţie creştină. Ei au rămas legaţi mai mari oameni înduhovniciţi din vremea aceea.
sufleteşte toată viaţa. Tot împreună au făcut şi studii Pe la anul 400, au mers amândoi la Constan
mai înalte căci, având deosebită isteţime a minţii şi tinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură
multă osârdie spre înţelepciune şi spre dumnezeieş- de Aur şi unde însuşi marele arhiepiscop l-a hirotonit
tile cărţi, au citit, mai întâi, toată filosofia greacă şi pe Sfântul Gherman ca preot, iar pe Sfântul Casian ca
au cunoscut, pe cât se poate, şi tainele dumnezeieştii diacon, rânduindu-l pe acesta păzitor al sfintelor vase
credinţe. Totodată, şi-au înfrumuseţat viaţa cu fecio- şi bunuri ale Bisericii. În anul 403, Sfântul Gherman a
ria, curăţia, bunul obicei şi toată fapta bună, agoni- participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului
sindu-şi astfel o minunată filosofie a vieţii. Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul
Din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut Ioan Casian, au dus la Roma, papei Inochentie, o
să-şi dăruiască toată fiinţa lor, s-au hotărât să scrisoare a clerului şi poporului dreptcredincios din
îmbrăţişeze viaţa monahală, intrând într-o mânăstire Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură
din Dobrogea la o vârstă tânără. Acolo şi-au făcut de Aur, care în anul 404 fusese surghiunit, a doua oară,
ucenicia, primind învăţăturile care stau la temelia murind la Comana, în anul 407.
sporirii duhovniceşti. Dar, auzind ei de viaţa înaltă Sfântul Ioan Casian a scris mult despre Cuviosul
a pustnicilor care trăiau în Răsărit, au avut o mare Gherman, în cartea sa, intitulată Convorbiri cu Părinţii
dorinţă să-i vadă şi, primind binecuvântare, cei doi din Pustie, numindu-l „Sfântul Părinte Gherman”.
au mers mai întâi într-o mănăstire din Betleem, Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat, în scrierile sale,
în Palestina, de unde au pornit, în anul 385, în cuvinte duhovniceşti ale Sfântului Gherman, care, de
căutarea de modele vii de sfinţenie. Astfel, au vizitat atunci şi până astăzi, hrănesc sufletele căutătorilor de
patria sihaştrilor, Egiptul. Acolo au intrat îndată Dumnezeu şi de desăvârşire creştină. Chip de mare
într-o mănăstire din pustia Schitului şi s-au dat pe dascăl în tainele şi căile desăvârşirii ortodoxe, model de
sine la ascultare şi la toată monahiceasca osteneală, viaţă curată şi de nevoitor în post şi rugăciune neîncetată,
îndeletnicindu-se cu viaţa cea aspră a nevoinţelor şi Sfântul Gherman a trecut la cele veșnice când se afla în
a postirilor. Şi, ajungând la dreapta socoteală, s-au Roma, între anii 405-415, fiind plâns de împreună-
depărtat la loc pustiu, deprinzându-se întru biruirea nevoitorul său de o viaţă, Sfântul Ioan Casian.
ispitelor. Voind apoi să primească şi mai mult folos Pe la anul 415, Sfântul Ioan Casian, care primise
de la Sfinţii Părinţi ai pustiei, au străbătut, în două deja harul preoţiei, s-a statornicit la Marsilia, unde
281
a întemeiat două mănăstiri, una pentru călugări despre cele două firi ale Mântuitorului, unite într-
şi alta pentru călugăriţe. Tot aici, la cererea unor un ipostas, şi despre cinstirea Maicii Domnului ca
episcopi din Galia, Sfântul Ioan Casian a scris două Născătoare de Dumnezeu, combătând rătăcirea lui
cărţi. Cea dintâi carte a lui, Aşezămintele vieţii Nestorie şi pregătind Apusul pentru Sinodul al III-
de obşte a călugărilor, priveşte mai mult viaţa cea lea Ecumenic de la Efes din anul 431.
dinafară a monahilor şi curăţirea lor de patimi, iar Astfel, acest înţelept bărbat, aducând monahilor
a doua carte, Convorbiri cu părinţii pustiei, priveşte şi întregii Biserici mult folos prin scrierile sale, în anul
mai ales viaţa lăuntrică a monahilor: cugetarea 435 s-a dus la cereştile locaşuri, alături de Sfântul
neîncetată la Dumnezeu şi lupta pentru nepătimire Cuvios Gherman.
şi îndumnezeire, scopul vieţii creştine. De asemenea, Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
la cererea Sfântului Leon cel Mare, Cuviosul Ioan Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Casian a scris, în apărarea învăţăturii ortodoxe, Amin.
282
Sfântul Sfințit Mucenic Efrem,
episcopul Tomisului
(7 martie)
283
Părtaş al obiceiurilor şi următor al învățăturilor Apostolilor fiind, de Dumnezeu insuflate,

ai lucrat în viață, cugetând la cele înalte şi veşnice; deci, propovăduind cu multă râvnă cuvântul
adevărului şi răbdând până la sânge pentru dreapta credință, Sfințite Mucenice Efrem, ai primit
cununa slavei de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a cinstitului păstor care a slujit lui Dumnezeu în
Dobrogea; deci, lăudând prăznuirea lui, ca a unuia ce a pătimit pentru Domnul, să-i strigăm:
Roagă-te pentru noi Păstorului Celui mare, ca să ne numere între oile cele de-a dreapta Sa, pe noi, cei
ce-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinţite Mucenice şi Părinte Efrem, cel ce ţi-ai vărsat sângele pentru Hristos!
Sinaxar
Î n anul 300 după Hristos, Ermon, episcopul Ierusa

limului (300-314), a trimis episcopi misionari, care
să vestească şi altor neamuri cuvântul lui Dumnezeu
hersoneni în grija Sfântului Vasilevs. Iar Sfântul Efrem,
propovăduind în Dobrogea cu multă trudă şi multe
înfruntări, pe mulţi i-a adus la Hristos. S-a ridicat însă
şi să-L propovăduiască pe Hristos. Doi dintre aceşti împotriva lui mulţimea necredincioşilor, învinuindu-l
episcopi, Efrem şi Vasilevs, au fost trimişi în ţara ca pe un stricător al vechilor obiceiuri. Deci, prin
sciţilor, la Herson, în Crimeea de astăzi. Şi, mult zându-l, după destule chinuri şi suferinţe, i-au tăiat
ostenindu-se împreună, pe mulţi dintre cei ce zăceau capul într-o zi de 7 martie, fiind pomenit în această zi
în întunericul închinării idoleşti i-au adus la lumina împreună cu ceilalţi Sfinţi Ierarhi din Herson.
credinţei în Hristos. Iar după o vreme, Sfântul Efrem, Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
voind să meargă la sciţii de lângă Dunăre, i-a lăsat pe miluieşte-ne pe noi. Amin.
285
Sfinții Mucenici Montanus preotul
și soția sa, Maxima
(26 martie)
287
Mucenici Montanus şi Maxima prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal
din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele
martirice şi martirologii).
Biserica Domnului cu vrednicie slujind, Montanus şi Maxima, cu vitejie au stat în fața

tiranului, moartea mucenicească împreună primind-o şi dimpreună astăzi s-au mutat la viață, la
veşnicele lăcaşuri, cu Hristos bucurându-se.
Pe slujitorul lui Hristos, Montanus preotul, şi pe înțeleaptă soția lui, slăvita Maxima, minunata
însoțire mucenicească, adunându-ne în ceată, credincioşilor, să-i cinstim cu evlavie, strigând:
Bucurați-vă, iubitorilor de Hristos!
Sinaxar
Î n vremea păgânului împărat Diocleţian (284-305),

mulţi Mucenici au dat Bisericii cetăţile locuite de
strămoşii noştri daco-romani, îndeosebi cele de pe
Văzând stăruinţa Sfântului, Probus a chemato pe
Maxima, soţia preotului, crezând că femeia, mai slabă
de fire fiind, se va înduioşa de chinurile soţului şi-l va
malul Dunării. Printre cetăţile prigonite se numără îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului,
şi cetatea Singidunum (Belgradul de astăzi), unde însă, Maxima a cerut să fie şi ea pusă la chinuri, spre a
vieţuiau preotul Montanus, și cu soţia sa, Maxima. fi părtaşă Pătimirilor Mântuitorului.
Pătimirea lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Uimit de curajul celor doi, Probus a spus: ,,Voi,
Montanus prigoana ce se pornise împotriva creştini- creştinii, sunteţi nebuni, nu preţuiţi viaţa”, iar
lor, a plecat din Singidunum la Sirmium, unde a fost Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele
prins de prigonitori şi adus în faţa lui Probus, guver- Sfântului Apostol Pavel, i-a răspuns: ,,Dumnezeu
natorul provinciei Panonia Inferioară. Acesta l-a şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe
adus la judecată pe preotul Montanus, îndemnându-l cei înţelepţi” (1 Corinteni 1, 27). Înfuriat, Probus a
să se supună poruncilor împăratului şi să aducă jertfă poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu,
zeilor. Montanus a răspuns că cel care-i cinsteşte pe împreună cu soţia sa. Fericiţii mucenici au primit
zei şi nu pe adevăratul şi singurul Dumnezeu va fi hotărârea cu nespusă bucurie, mulţumind şi slăvind
smuls din rădăcină, după cuvântul Sfintei Scripturi. pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa
Ameninţat cu chinuirea, Montanus a stat şi mai moarte slăvită. Astfel, slujitorii păgâneşti i-au dus pe
curajos în faţa guvernatorului, spunându-i că se cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava,
bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaş la Pătimirile unde le-au legat câte o piatră de gât, şi i-au aruncat
Domnului Iisus Hristos. în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data
Probus a poruncit, deci, ca Montanus să fie pus de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal
numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii
dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu mare cinste,
bărbăţie: ,,Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, iar mai apoi le-au dus la Roma, unde au fost aşezate
Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. în Catacombele Sfintei Priscila.
289
Sfinții 26 de Mucenici din Goția
(26 martie)
291
Mari sunt isprăvile credinței! În izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfinții Mucenici goți
s-au bucurat şi pământul pătimirii lor cu dreapta credință l-au luminat. Pentru rugăciunile lor,
Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi!
A Mucenicilor goți strălucitoare şi luminată ceată astăzi răsare cugetător Bisericii cu raze de
minuni; drept aceea, pomenirea lor cea cinstită prăznuind, cerem Ție, Doamne, prin mijlocirile lor,
să ne izbăveşti din tot necazul, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Sinaxar
A ceşti Sfinţi au pătimit pe pământul românesc,

pe vremea când acesta era stăpânit de goţi, în
vremea păgânului stăpânitor Ingurih, prin anul 370.
cununa muceniciei, atunci când Ingurih a poruncit să
se dea foc bisericii în care erau adunaţi la rugăciune.
Fericita Gaatha, regina goţilor, care era creştină, pe
Pentru dragostea lui Hristos, aceşti creştini ortodocşi la anul 383 a luat moaştele Mucenicilor şi a trecut
s-au adunat într-o biserică pentru dumnezeiasca Dunărea, în Imperiul Roman, fiind însoţită de fiica
slujbă, nesocotind frica de prigonitori. Între ei erau ei, Dulcila, şi de un creştin pe nume Velas, sfetnic de
preoţii Vatusie şi Vercas, cu doi fii şi cu trei fiice încredere. Ei au dăruit aceste cinstite moaşte Bisericii
ale lor, monahul Arpilas, unsprezece mireni: Avip, din Cizic. Întorcându-se în Goţia, Velas a primit şi
Aghias, Riax, Igatrax, Iscoos, Silas, Sighiţas, Suiril, el moarte mucenicească de la păgâni, numărându-
Suimvlas, Tertas şi Filgas; şi şapte femei: Ana, Ala, se alături de ceilalţi pătimitori pentru Hristos de pe
Larisa, Moico, Mamica, Virgo şi Animais. La aceştia pământul românesc.
se adaugă şi un altul, al cărui nume nu s-a păstrat, care Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
venise să-şi aducă prinosul lui la altar. Ei toţi au primit miluieşte-ne pe noi. Amin.
293
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu,
episcop de Sirmium
(6 aprilie)
295
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfântului Sfințit
Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
martirice).
Cu harul arhieriei lui Hristos fiind împodobit, Sfinţite Mucenice Irineu, ai strălucit cu păstorirea
creştinilor din Sirmium. Statornic în credinţă rămânând, ai batjocorit jertfele idoleşti; pe dregătorul
Prob l-ai înfruntat şi la slujirea Treimii Celei deoființă i-ai îndreptat pe păgâni. Pentru aceasta,
pildă fiind Bisericii lui Hristos, Sfinte Ierarhe Irineu, roagă-te pentru sufletele noastre!
Pe ierarhul şi mărturisitorul lui Hristos, pe Sfântul Irineu de Sirmium să-l lăudăm. Că acesta,
fiind înţelepţit de harul Sfintei Treimi, l-a înfruntat pe Prob şi de jertfele idolilor nu s-a atins, iar
primind cununa muceniciei, împreună cu toţi Sfinţii se roagă să ne mântuim noi toţi.
Sinaxar
L a începutul veacului al patrulea, în urma mai

multor edicte potrivnice credinţei creştine,
a început în provinciile de la miazăzi de Dunăre,
şi frumuseţea lui şi-l îndemnau să jertfească idolilor.
Se auzeau acolo bocetele rudelor, plânsul slujitorilor,
vaietele prietenilor, care, cu toţii, lăcrimau şi-l rugau:
unde creştinii erau numeroşi, cea mai grea prigo- „Ai milă de floarea tinereţii tale!”. Dar Sfântul Irineu,
ană cunoscută până atunci în Imperiul Roman. În cuprins de o dorinţă mai înaltă, având înaintea
perioada respectivă, păstorea în cetatea Sirmium ochilor porunca Domnului, Care a zis: „Iar de cel ce
(astăzi Mitroviţa), din provincia romană Panonia se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
Inferioară, un episcop cu numele Irineu. Acesta era lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”
căsătorit şi tată de copii, căci acest fapt era îngăduit (Matei 10, 33), n-a răspuns nimănui, căci se grăbea să
în primele veacuri ale creştinătăţii. Pentru râvna cu ajungă la împlinirea chemării celei de sus.
care-L propovăduia pe Hristos, episcopul Irineu a Văzând că nu poate să-l înduplece nici cu
fost întemniţat. Atunci Prob, guvernatorul provin- ademeniri, nici cu chinuri, Prob a poruncit ca Sfântul
ciei, i-a poruncit să se supună poruncilor împărăteşti Irineu să fie adus, la miezul nopţii, sârguindu-se să-l
şi să aducă jertfă idolilor, renunţând la credinţa sa facă să jertfească idolilor spre a fi cruţat de noi cazne.
în Domnul Iisus Hristos, dar Sfântul a zis: „Cel ce Dar Sfântul, plin de curaj, nu s-a plecat, ci a zis: „Fă
jertfeşte la alţi dumnezei, afară de Domnul, va pieri!” ceea ce ţi s-a poruncit, iar aceasta să n-o aştepţi de la
(Ieșirea 22, 20). Dregătorul împărătesc l-a ameninţat mine!”. Păgânul, mânios, a poruncit atunci ca Sfântul
că-l va osândi la chinuri şi la cumplită moarte dacă nu Irineu să fie bătut cu vergi. Acesta a mărturisit, însă,
jerfeşte zeilor. Dar fericitul Irineu, luminat de Duhul plin de nădejde: „Am pe Dumnezeu, Căruia am
Sfânt, i-a răspuns: „Mi s-a poruncit să primesc mai învăţat să-I slujesc din copilărie. Lui mă închin. El
degrabă chinurile decât să jertfesc demonilor, tăgădu- mă întăreşte în toate şi Lui Îi aduc jertfă, iar idolilor
indu-L pe Dumnezeu. Mă bucur dacă voi fi chinuit, făcuţi de mâini omeneşti nu li se cuvine nicio cinstire!”.
ca să fiu şi eu părtaş la pătimirile Domnului!”. Atunci, Prob l-a ameninţat atunci cu moartea. La auzul acestor
nelegiuitul dregător a poruncit să fie supus la cazne. cuvinte, Sfântul Irineu a grăit cu nădejde: „Sunt ferit
Iar când îl chinuiau cu cea mai mare cruzime, Prob de moarte când, prin chinurile pe care cred că mi
i-a vorbit din nou, îndemnându-l să jertfească idoli- le-ai făcut, dar pe care nu le simt, primesc pentru
lor. Dar Sfântul Irineu a răspuns că suferinţele sale Domnul viaţa cea veşnică. Să ştii, o, Prob, că există o
nu sunt decât o dreaptă mărturisire a credinţei în învăţătură a Domnului meu Iisus Hristos care spune:
Dumnezeul Căruia I-a jertfit întotdeauna. «Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât
Venind, însă, soţia cu copiii şi rudele lui şi pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu
văzând cât era de schingiuit, îl rugau să se supună ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de
poruncii păgânului. Toţi plângeau pentru tinereţea Mine» (Matei 10, 37). În cele din urmă, guvernatorul
297
Prob, mânios că nu-l poate convinge să se lepede de mâinile spre cer, s-a rugat fierbinte: „Doamne Iisuse
Domnul Iisus Hristos, a poruncit ca Sfântului Irineu Hristoase, Care ai binevoit să pătimeşti pentru
să i se taie capul cu sabia, iar trupul său să fie aruncat mântuirea lumii, fă să se deschidă cerurile, ca îngerii
în râul Sava, care se varsă în Dunăre. Sfântul Irineu, să primească sufletul robului Tău, Irineu, cel ce moare
primind moartea ca pe o a doua biruinţă, mulţumind pentru numele Tău şi pentru poporul care sporeşte în
lui Dumnezeu, s-a rugat: „Îţi mulţumesc, Doamne credinţa Bisericii soborniceşti. Iar pe dreptslăvitorii
Iisuse Hristoase, Care prin felurite pedepse şi chinuri creştini întăreşte-i în credinţa ortodoxă!”. Şi astfel,
mi-ai dat tărie şi m-ai socotit vrednic să mă fac părtaş fiind tăiat cu sabia de către ostaşi, a fost aruncat în
slavei Tale celei veşnice!”. râul Sava.
Şi, după ce a ajuns la podul care se numeşte al Pentru ale lui rugăciuni, Doamne Iisuse
lui Basent, dezbrăcându-se de hainele sale şi ridicând Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Amin.
298
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica,
episcopul Râmnicului
(11 aprilie)
299
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea, cu cinstire locală, a
Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, prin hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea
solemnă s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, la Mănăstirea Cernica, în ziua
de 23 octombrie 1955. Generalizarea cultului acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română
a fost aprobată prin hotărârea sinodală nr. 3843/19-20 iunie 1992 și a fost proclamată prin Actul
Sinodal din 21 iunie 1992.
Troparul, glasul 1:
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba

cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni, cu nevoinţele
tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu Îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul
Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși,
iar atingerea de racla sfintelor tale moaște sfinţește simţirile și dăruiește tămăduiri. Pentru aceasta,
după datorie te cinstim și cu bucurie îţi strigăm: Bucură-te, Părinte de Dumnezeu înţelepţite!
Sinaxar
S fântul Calinic s-a născut la Bucureşti, în ziua de

7 octombrie 1787, din părinţi români, temători
de Dumnezeu, şi a primit la Sfântul Botez numele de
multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de
viaţă pustnicească l-a îndemnat să zidească o biserică
la Schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur,
Constantin. Când avea vârsta de 20 de ani (1807), pentru adăpostirea părinţilor dornici să ducă o viaţă
tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndrep- sihăstrească, după pravila călugărilor din Muntele
tat paşii către Mănăstirea Cernica, unde a fost primit Athos, statornicită aici de acest fericit ctitor.
cu dragoste părintească de către stareţul Timotei, Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la
care era ucenic al Sfântului Cuvios Gheorghe de Râmnic vreme de peste 16 ani (1850-1866), după
la Cernica şi care l-a învăţat Rugăciunea lui Iisus şi care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi fiind bolnav,
ascultarea. După un an de osteneli şi de ascultare a venit iarăşi la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit
duhovnicească, a fost tuns în călugărie, schimbân- aproape un an, mutându-se la Domnul în ziua de 11
du-i-se numele în Calinic (1808). Apoi, peste o lună, aprilie 1868, în Sâmbăta cea Mare. A fost îngropat,
s-a învrednicit să fie hirotonit ierodiacon. după dorinţa sa, în tinda Bisericii Sfântul Gheorghe,
pe care a ctitorit-o.
Sfântul Calinic a vieţuit în Mănăstirea Cernica 43
Cât timp a vieţuit pe pământ, Sfântul Calinic
de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi în rugăciune,
a dus o viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu.
în muncă şi smerenie, în răbdare şi în dragoste. Drept
Călugăr fiind, s-a supus întru toate rânduielilor vieţii
aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a
monahale, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei
primit şi sfinţitorul har al preoţiei (1813), iar după alţi
ce l-au cunoscut spun că avea trup firav şi era senin la
cinci ani, a fost ales de sobor, în anul 1818, stareţ al
faţă. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol
chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o, cu multă
şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milostiv şi
iscusinţă, timp de 32 de ani (1818-1850), săvârşind darnic cu toţi. Acest fel de viaţă a făcut din el un vas
multe fapte vrednice de laudă. A ctitorit Biserica Sf. ales al Domnului, fiind împodobit şi cu darul facerii
Gheorghe, stăreţia şi bolniţa din Mănăstirea Cernica, de minuni, precum se arată în Viaţa sa, tămăduind
Biserica Sf. Treime şi biserica cimitirului din Mănăstirea bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor,
Pasărea, Biserica Adormirea Maicii Domnului din sfârşitul lor şi chiar pe al său. A fost mângâiere pentru
Câmpina, unde a înfiinţat o şcoală, precum şi câteva săraci şi văduve, iar tot ce a agonisit a împărţit, cu
biserici în parohii de sat. milostivire, în faceri de bine. Şi astăzi, mult ajutor
În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales (14 şi mare folos sufletesc dobândesc cei ce cu credinţă
septembrie) şi sfinţit episcop al Râmnicului Vâlcii (26 aleargă la acest vas ales al Domnului, cinstind
octombrie), unde a săvârşit fapte mari şi a împlinit moaştele sale care se află aşezate în Biserica Sf.
multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvnă Gheorghe a Mănăstirii Cernica.
şi osteneală, a zidit din temelie biserica Episcopiei, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
împodobind-o cu pictură şi odoare scumpe şi a dat Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină Amin.
301
Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
(12 aprilie)
303
Mucenic Sava de la Buzău prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului
acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din
21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele
martirice, martirologii şi literatura patristică).
Purtătorule de chinuri Sava, cel ce în apă ai fost omorât de către goţii păgâni, roagă pe milostivul
Dumnezeu ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre.
Urcând astăzi de pe pământ la cele cereşti, sfinţite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat şi
Îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi acum cu laude te cinstim, că mijloceşti de-a pururea, Sfinte
Sava, pentru ţara şi pentru poporul tău.
Sinaxar
S fântul Sava s-a născut în anul 334, fiind fiul

unor creştini evlavioşi din părţile Buzăului, în
vremea când această parte a ţării era stăpânită de
fiind ocrotit de harul lui Dumnezeu, Sfântul Sava
le-a arătat că bătăile pe care le îndurase nu lăsaseră
niciun semn pe trupul lui. Atunci, mâniindu-se
goţi. Crescând duhovniceşte sub povaţa preoţilor chinuitorii, au luat o osie de căruţă şi punându-
Sansalas şi Gutticas, tânărul Sava şi-a sporit evlavia, i-o pe umeri i-au întins mâinile până la capetele ei.
râvna pentru rugăciune, blândeţea, smerenia, iubi- Apoi i-au legat şi de picioare altă osie şi astfel, întins
rea de adevăr şi statornicia în credinţa ortodoxă. pe cele două osii, l-au aruncat şi l-au lăsat să zacă
Crescând cu vârsta, el cânta psalmi în biserică şi pe spate, chinuindu-se o noapte întreagă. Apoi, i-au
ducea o viaţă pilduitoare. Apropierea de Dumnezeu dat să mănânce mâncare jertfită idolilor. Sfântul
l-a făcut pe Sfântul Sava să fie blând şi răbdător faţă însă s-a împotrivit, numindu-l pe conducătorul
de toţi, gata la ascultarea cea bună şi împodobit cu păgânilor, Atharid, nelegiuit şi blestemat. Auzind
smerenie creştină şi cu celelalte virtuţi. Traiul său aceasta, unul dintre slujitorii lui Atharid a luat un
zilnic era simplu, nu se îngrijea să strângă averi, ci drug de fier şi l-a aruncat cu ascuţişul în pieptul
se mulţumea numai cu agonisirea necesară îmbră- sfântului cu atâta putere, încât cei de faţă credeau
căminţii şi hranei. Era înfrânat în toate, feciorel- că acesta va muri îndată. Dar el, păzit fiind de
nic, postind zilnic şi stăruind în rugăciune; nu se Dumnezeu, i-a spus păgânului: „Tu socoteşti acum
amesteca în ceea ce nu-i folosea şi îşi păstra în orice că m-ai rănit cu drugul. Să ştii însă că aceasta m-a
împrejurare credinţa dreaptă lucrătoare prin iubire. durut atât de mult încât parcă ai aruncat în mine cu
Când goţii păgâni au început prigonirea un fir de lână.” În faţa morţii care îl pândea din clipă
creştinilor, regele Atanaric a poruncit ca un idol în clipă, Sfântul Sava nu şi-a împuţinat credinţa,
să fie purtat într-un car prin cetăţi şi sate şi să i se nu şi-a ostoit râvna statorniciei pe calea cea strâmtă
aducă jertfe. Sfântul Sava îndemna pe creştini să nu şi cu chinuri şi nu şi-a împuţinat răbdarea. Întărit
jertfească idolilor şi să nu mănânce din cărnurile de Cel pe Care Îl mărturisea cu atâta jertfelnicie, a
jertfite, deoarece aceasta însemna tăgăduirea îndurat toate suferinţele şi nici n-a strigat, nici n-a
credinţei în Hristos. Înainte de Paştele anului 372, gemut de durere şi nici nu s-a văzut vreo urmă de
Sfântul Sava a vrut să meargă în alt sat pentru sfintele rană pe trupul lui. Atharid, auzind că Sfântul Sava a
slujbe, dar un înger al Domnului i s-a arătat şi i-a înfruntat cu seninătate toate chinurile la care a fost
spus să se întoarcă în satul său, pregătindu-l pentru supus şi că a rămas statornic în dreapta şi adevărata
mucenicie. La puţină vreme după aceasta, Sfântul, sa credinţă, a poruncit să-l înece în râul Museos,
mărturisind că este creştin, a fost prins de goţii păgâni care astăzi este numit Buzău. Iar când au ajuns la
şi supus la chinuri pentru a se lepăda de credinţa în malul râului, cei ce-l ţineau s-au sfătuit între ei:
Hristos. Mai întâi l-au bătut cu nuiele şi cu bice, dar, „Hai să-l eliberăm pe acest nevinovat, căci de unde
305
va şti aceasta Atharid?”. Dar fericitul Sava a zis către fraţi şi îngropat. Era ziua de 12 aprilie a anului 372.
ei: „De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea În urma schimbului de scrisori dintre Sfântul
ce vi s-a poruncit? Eu văd ceea ce voi nu puteţi Vasile cel Mare şi Sfântul Bretanion, Episcopul
vedea. Iată, de faţă stau în slavă îngerii care au Tomisului, cu îngăduinţa Bisericii din Goţia,
guvernatorul Dobrogei, Iunius Soranus, a trimis
venit să mă primească!”. Atunci l-au coborât în apă
bărbaţi vrednici de încredere să ridice moaştele
pe cel ce mulţumea şi-L preaslăvea pe Dumnezeu
Mucenicului Sava şi să le ducă în Capadocia, de
şi, punându-i un lemn peste gât, l-au împins spre unde proveneau strămoşii Sfântului, luaţi robi de
adânc. După ce l-au înecat, l-au scos din apă, l-au către goţi.
lăsat neîngropat şi au plecat. Nu s-a atins de el Pentru rugăciunile Sfântului Tău Mucenic,
nicio fiară sălbatică, ci trupul lui a fost ridicat de Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
306
Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin,
episcopul Romanului
(14 aprilie)
307
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Pahomie de la
Gledin prin hotărârea nr. 4778/14 noiembrie 2006, iar proclamarea solemnă s-a realizat prin citirea
Tomosului Sinodal de canonizare în data de 14 aprilie 2007, la Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, în
biserica parohială cu hramul „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, județul Bistrița-Năsăud.
Stea mult-luminoasă, răsărită în ţinutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în

pământul Moldovei, luminând inimile credincioşilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoabă
aleasă a ierarhilor români şi ctitor al schitului Pocrov din ţinutul Neamţului, Sfinte Ierarhe Pahomie,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Grijile vieţii le-ai lăsat şi rânduielile cele lumeşti le-ai părăsit; şi, făcându-te cu înţelepciune locuitor
al pustiei, ai aflat bucuriile vieţii veşnice şi mângâiere câştigând prin lacrimile tale, roagă-L pe milostivul
Dumnezeu pentru noi credincioşii, Părinte Pahomie.
Sinaxar
S fântul Pahomie s-a născut în anul 1674, în satul

Gledin din ţinutul Bistriţei-Năsăud. Fiind cres-
cut de părinţi în frica lui Dumnezeu, a ajuns să fie cu
alegându-i ca hram Acoperământul Maicii Domnului,
de unde aşezarea monahală a primit numele Schitul
Pocrov. Rânduiala aşezată aici de Sfântul Pahomie
adevărat iubitor de Hristos şi, din pricina prigonirii era următoarea: monahii păstrau tăcerea în toată
credinţei ortodoxe în Ardeal, a părăsit casa părin- vremea, nu mâncau carne, făceau privegheri de toată
tească şi a ajuns în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, noaptea şi vieţuiau în ascultare desăvârşită faţă de
unde a primit îngerescul chip al monahismului, fiind egumen.
împodobit mai apoi şi cu harul preoţiei. După trece- Sfântul Pahomie a fost unul dintre cei mai
rea la Domnul a stareţului Ioan, obştea monahilor l-a seamă clerici cărturari din acel timp, fiind un monah
pus stareţ pe Cuviosul Pahomie, deşi acesta nu voia. cu smerită cugetare şi cu dragoste fierbinte pentru
Având un dor mare de viaţă pustnicească, Sfântul Hristos şi care a strălucit în Biserică prin sfinţenia
a lăsat egumenia după doar doi ani şi s-a dus să-l vieţii lui. A iubit viaţa pustnicească, dar a unit, prin
cunoască pe marele povăţuitor duhovnicesc, Sfântul dreapta socotinţă, rugăciunea cu munca trupului şi a
Dimitrie al Rostovului (†1709). minţii, în tradiţia sănătoasă a străvechiului monahism
După ce a stat în Rusia doi ani, Sfântul Pahomie românesc isihast.
a revenit la Neamţ, dar nu a mai primit să fie stareţ, Sfântul Pahomie s-a mutat la Domnul în
ci s-a retras împreună cu patru ucenici de-ai săi într- ziua de 14 aprilie, în anul 1724, pe când se afla la
un loc pustnicesc în pădurile dimprejur, întemeind Lavra Pecerska din Kiev. La scurt timp, egumenul
un schit. Însă nici acolo nu a putut să se bucure prea Lazăr de la Pocrov l-a adus la Schitul ctitorit de el,
mult de liniştea pe care o iubea atât de mult, pentru îngropându-l în pronaos.
că după alţi doi ani a fost ales episcop al Romanului Sfântul Ierarh Pahomie a fost trecut în rândul
(1707-1714). Sfinţilor prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii
În această slujire, deşi era iubitor de isihie, de Ortodoxe Române din 14-15 noiembrie 2006. Prin
rugăciune şi de carte, Sfântul Pahomie s-a dovedit un vrerea lui Dumnezeu, la 9 septembrie 2013, au fost
bun gospodar şi chivernisitor, îngrijindu-se bine şi de aflate moaştele Sfântului, în pronaos, răspândind din
nevoile materiale ale eparhiei sale. belşug bună mireasmă.
După şapte ani s-a retras din scaunul episcopal Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dum
şi a revenit la sihăstria sa, unde a ridicat o biserică, nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
309
Sfântul Ierarh Teotim,
episcopul Tomisului
(20 aprilie)
311
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfântului Ierarh
Teotim, episcopul Tomisului, prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului
acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21
iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de literatura
patristică).
Troparul, glasul 1:
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Teotim, arhipăstorule al Tomisului, iubitorule

al înţelepciunii, propovăduitorule al dreptei credințe, apărătorule al celor asupriți şi făcătorule de
minuni, cu nevoinţele tale, chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu Îngerii în ceruri te veseleşti.
Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă.
Pomenirea ta cea minunată, Sfinte Ierarhe Teotim, săvârşindu-o noi, cei ce te cinstim pe tine
cu dragoste, lăudăm pe Hristos, Cel ce te-a preamărit în ceruri ca pe un ierarh şi mare dascăl al
strămoşilor noştri.
Sinaxar
S fântul Teotim s-a născut pe la jumătatea veacu-

lui al IV-lea în Dobrogea şi a vieţuit de tânăr în
nevoinţă, rugăciune şi cercetarea Sfintelor Scripturi,
Sfinţii dobrogeni Ioan Casian şi Gherman, l-a apărat
în împrejurări grele. De asemenea, Sfântul Teotim
era cunoscut pentru adânca sa cunoaştere teologică,
dobândind şi o aleasă cultură clasică grecească în şco- fiind un bun apărător al credinţei ortodoxe. Un
lile vremii. A urmat de tânăr calea vieţii monahale, scriitor creştin, Socrate Scolasticul, spunea despre
probabil într-una dintre sihăstriile Casimcei dobro- Sfântul Teotim că „era cunoscut de toţi – împăraţi,
gene. Pentru sfinţenia şi înţelepciunea sa a fost ales episcopi, călugări, credincioşi şi barbari – pentru
episcop al Tomisului, după trecerea la cele veşnice evlavia şi cinstea vieţii sale”. Istoricii timpului spun
a Fericitului episcop Gherontie, care luase parte la că el a publicat scrieri în formă de dialog şi că a scris
Sinodul al II-lea Ecumenic (Constantinopol, 381). unele omilii la textele evanghelice. În fragmentele
Virtuţile şi înţelepciunea ierarhului Teotim care s-au păstrat, el vorbeşte despre liniştea minţii şi a
l-au făcut cunoscut şi apreciat chiar şi de către inimii. Astfel, prin scrierile sale, Sfântul Teotim este
barbarii huni, care îl numeau „zeul romanilor”. Cu „întemeietorul Filocaliei româneşti”.
toate că aceştia erau sălbatici din fire, el i-a atras cu Sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile şi
blândeţea şi cu milostenia. Văzând acestea, unul sihăstriile din Dobrogea, renumite prin viaţa lor
dintre barbari, crezând că Sfântul Teotim este bogat, duhovnicească, i-au format pe vestiţii „călugări
a vrut să-l răpească. Astfel, el şi-a pregătit o funie sciţi”, teologi care aveau să participe la discuţiile
cu laţ, s-a sprijinit în scut şi a ridicat mâna dreaptă, hristologice ale vremii. Bisericile înălţate de Sfântul
vrând să arunce laţul asupra Sfântului; dar, în aceeaşi Teotim, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi
clipă, braţul i-a rămas înţepenit. A fost nevoie de frumos împodobite cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte
rugămintea celorlalţi păgâni pe lângă Sfântul pentru numărul mare de credincioşi, precum şi frumuseţea
a-l eliberea din lanţurile nevăzute. cultului ortodox.
Altă dată, mergând Sfântul împreună cu În anul 399, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a
ucenicii lui, au întâlnit pe drum o ceată de huni, care trimis ierarhului Teotim călugări misionari pentru
înaintau spre Tomis. Atunci, ucenicii au început creştinarea hunilor, aflaţi atunci şi în Dobrogea. În
să se vaite că vor pieri de mâinile barbarilor, dar anul 400, Sfântul Teotim a luat parte la un sinod
Sfântul s-a dat jos de pe cal şi a început să se roage, local în Constantinopol, convocat de Sfântul
iar barbarii nu l-au zărit nici pe el, nici pe însoţitorii Ioan Gură de Aur, împotriva învăţăturii eretice
săi, nici caii de pe care descălecaseră, ci au trecut a episcopului Antonin al Efesului. În anul 403,
mai departe, pe alături. episcopul Teotim a fost din nou la Constantinopol,
Ierarhul Teotim a legat o strânsă prietenie cu unde, la Sinodul de la Stejar, împreună cu Sfântul
Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care, împreună cu Gherman din Dobrogea, a luat apărarea Sfântului
313
Ioan Gură de Aur în faţa acuzaţiilor nedrepte la cele veşnice într-o zi de 20 aprilie, între anii 404 şi
aduse împotriva lui, dovedind prin aceasta 407, fiind pomenit ca Sfânt de vechile martirologii.
adânca legătură duhovnicească dintre Dobrogea Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendarul
străromână şi marele ierarh constantinopolitan. bisericesc în anul 1992.
Astfel, bine păstorind pe credincioşii dobrogeni Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dum
şi creştinând mulţi barbari, Sfântul Teotim s-a mutat nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
314
Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava
Brancovici, mitropoliții Transilvaniei
(24 aprilie)
315
Sfinților Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei, prin hotărârea nr. 3622/28
februarie 1950, iar proclamarea solemnă s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare,
în ziua de 21 octombrie 1955, la Catedrala „Reîntregirii” din Alba Iulia . Generalizarea cultului
acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost aprobată prin hotărârea sinodală nr.
3843/19-20 iunie 1992 şi a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului,

preafericiţilor Ierarhi purtători de biruinţă, Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii,
rugaţi-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre.
Ierarhi preaîncuviinţaţi ai dreptei credinţe şi apărători ai Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pe toţi cei
dreptcredincioşi, care cântă pururea: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai
Domnului!
Sinaxar
S fântul Ierarh Iorest s-a născut în Transilvania,

din părinţi ortodocşi, primind la botez numele
de Ilie. A învăţat carte la Mănăstirea Putna, unde a
creştină răsăriteană”, cum spun cronicile. După
nouă luni de chinuri îndurate, fericitul Iorest a fost
eliberat în schimbul unui preţ de 1.000 de taleri, pe
deprins şi meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvi- care neavându-i, „s-au dat chezăşie pentru el 24 de
rii icoanelor şi unde şi-a agonisit un bun început de credincioşi”. Pentru dezlegarea de chezăşie, Sfântul a
viaţă călugărească ortodoxă. În vremea cât a stat la plecat după ajutoare la Putna, la domnitorul Vasile
Putna, a fost cunoscut şi de voievodul Vasile Lupu, Lupu, la mitropolitul Varlaam, apoi la ţarul Rusiei
care, vorbind despre fericitul Iorest, îl numeşte „întru şi astfel şi-a răscumpărat libertatea. Reîntors în ţară,
toate credincios şi preacinstit Părinte”. la scurtă vreme s-a săvârşit cu pace, lăsându-ne pilda
Cu voia lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domni unui ierarh credincios şi luptător pentru Ortodoxia
torului Vasile Lupu şi al Sfântului Mitropolit Varlaam curată a poporului său.
al Moldovei, Sfântul Ilie Iorest vine în Alba-Iulia, Sfântul Ierarh Sava Brancovici s-a născut din
unde este ales mitropolit al Transilvaniei. În această părinţi dreptcredincioşi, în Ineul Transilvaniei, la
slujire a întâmpinat greutăţi chiar de la început. I se începutul veacului al XVII-lea. A fost botezat cu
cerea de către calvini să tipărească şi să folosească în numele Simeon. Fratele său mai mic, Gheorghe, a
biserici Catehismul calvinesc şi alte cărţi, străine de avut o înaltă dregătorie în Transilvania. Tatăl său a
învăţătura ortodoxă. Noul mitropolit s-a dovedit fost căpitan de oaste în armata lui Mihai Viteazul.
un bun păstor, păstrând învăţătura celor şapte În tinereţea sa, Sfântul a vieţuit o vreme în Ţara
Sinoade Ecumenice, fiind pildă de tărie în credinţa Românească, la Mănăstirea Comana, unde trăia
ortodoxă şi dovedind credincioşilor că sunt mai de unchiul său şi unde s-a deprins întru cele duhovniceşti.
folos lanţurile pentru Hristos decât laudele viclene. A fost ales preot şi protopop al Ineului, fiind
A tipărit Evanghelia cu învăţătură, carte ortodoxă hirotonit, la Târgovişte, de către mitropolitul Ştefan
începută de înaintaşul său, mitropolitul Ghenadie, al Ţării Româneşti. Murindu-i soţia, iar mama sa
întărindu-i pe cei slabi în credinţă şi cercetând toate călugărindu-se, viaţa lui şi-a schimbat cursul. Ca unul
bisericile din Ardeal. ce-şi dovedise însuşirile şi vrednicia în tot timpul cât
Nemulţumită de el, stăpânirea străină calvină a fost protopop, în anul 1656, după trecerea la cele
a încercat să-l câştige de partea ei şi, neizbutind, a veşnice a Sfântului Simion Ştefan, soborul preoţilor şi
plăsmuit învinuiri mincinoase şi Sfântul Ierarh a al mirenilor l-a ales mitropolit de Alba Iulia. După ce
fost aruncat în temniţă, la Alba Iulia, după numai a fost hirotonit arhiereu la Târgovişte, de către acelaşi
trei ani de păstorie (1640-1643). Adus în lanţuri în mitropolit Ştefan, s-a întors acasă încărcat cu daruri
curtea mitropoliei din Alba-Iulia, mitropolitul a fost din Ţara Românească şi a fost înscăunat, cu bucurie,
dezbrăcat de haine şi bătut cu nuiele, răbdându-le pe în ziua Înălţării Domnului, de tot soborul preoţilor
toate „nu pentru că era vinovat, ci pentru credinţa din Ardeal, unde a păstorit, cu înţelepciune, timp de
317
24 de ani. În ciuda greutăţilor, Sfântul s-a străduit a fost închis în temniţele din Alba-Iulia şi Iernut, fiind
să ridice şi să întărească Biserica strămoşilor săi, bătut în fiecare vineri. După asemenea chinuri şi
folosind limba română la slujbe şi în propovăduirea grele pătimiri, s-a mutat la Domnul, în aprilie 1683.
Evangheliei şi sprijinindu-se pe soboarele de clerici Pentru vredniciile sale, Biserica Ortodoxă Română l-a
pentru îndrumarea slujirii preoţeşti. înscris în calendar alături de alţi doi Sfinţi mitropoliţi
Râvna lui pentru păstrarea credinţei ortodoxe ardeleni, care au păstorit la Alba Iulia.
i-a adus duşmănia şi prigoana conducătorilor calvini Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
ai Ardealului. În urma unor învinuiri nedrepte, a fost Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
judecat şi scos din scaun în anul 1680. Bătrân şi bolnav, Amin.
318
Sfântul Ierarh Simion Ștefan,
mitropolitul Transilvaniei
(24 aprilie)
319
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Simion
Ştefan, mitropolitul Transilvaniei, prin hotărârea nr. 499/21 iulie 2011, iar proclamarea canonizării
s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 30 octombrie 2011,
la Catedrala Arhiepiscopală „Reîntregirea” din Alba Iulia.
Raiul preafrumos al Scripturilor iubindu-l, Sfinte Simion Ştefan, ai tâlcuit Noul Testament
în dulcea limbă românească. Mare a fost râvna şi dragostea ta pentru păstoriţi, multe şi necazurile
venite de la vrăjmaşii Ortodoxiei; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască unitate în credinţă
şi mare milă.
Întâistătător pe scaunul vlădicesc al cetăţii Bălgradului, din iubire pentru păstoriţii tăi, Sfinte
Ierarhe Simion, ai tălmăcit în limba neamului cuvântul mântuitor al Evangheliei şi pe cel apostolesc.
Prin această sfântă lucrare a ta, Hristos ne vorbeşte pe înţelesul tuturor şi, ca pe nişte fraţi, ne adună
întru dragostea Sa.
Sinaxar
S fântul Simion Ştefan, din botez Simion, după

călugărie Ştefan, ieromonah în mănăstirea de la
Alba Iulia, a ajuns pe scaunul vlădicesc în anul 1643,
următor cuvintelor lui Hristos: „Fiţi înţelepţi ca
şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10, 16),
înţelepţit fiind de Dumnezeu şi dăruit cu dreaptă
după Sfântul Ilie Iorest, în vremuri grele pentru judecată, ierarhul şi-a păzit nevătămat sufletul său şi
Biserica dreptslăvitoare şi pentru credincioşii tran- al turmei lui cuvântătoare, deşi calvinii n-au încetat
silvăneni, aflaţi sub cârmuitori străini de neam şi de nicio clipă să-l ademenească spre rătăcirea lor.
credinţă. Asemenea înaintaşilor săi, Sfântul Ierarh Dar Sfântul s-a făcut apărător nu numai
Simion Ștefan n-a fost cruţat nici el de necazuri, al credinţei, ci şi al neamului său, şi anume,
suferite din pricina principelui Gheorghe Rakoţi văzându-i pe români mult asupriți în ţara lor şi
şi a superintendentului Gheleji, mai-marele calvi- înţelegând că altă cale de a-i ridica şi păzi nu are
nilor. Şi anume, luându-i dreptul părintesc de a-şi decât prin lumina cărţii, le-a dăruit Cuvântul
cerceta fiii duhovniceşti şi punându-i pe aceştia cu Domnului, Noul Testament, pentru întâia oară
forţa sub ascultarea sa, superintendentul calvin s-a tălmăcit pe limba lor şi tipărit în cetatea Alba
făcut stăpân peste Biserica românească, în care voia Iuliei la anul 1648. Prin aceasta, ca odinioară
să rânduiască şi să judece după bunul plac. Apoi, ca marii dascăli ai Bisericii, el a dăruit credincioşilor
şi cum n-ar fi fost de ajuns, principele şi superinten- hrană duhovnicească, tâlcuindu-le tainele cele
dentul calvin au pus pe umerii sfântului ierarh grele dumnezeieşti în Predosloviile la Noul Testament.
şi hulitoare îndatoriri: să lepede învăţătura Sfinţilor În acest chip, luptând, pentru Biserica lui Hristos,
Părinţi ai Bisericii, să-i înveţe pe tineri Catehismul împotriva rătăcirilor, dăruind cuvânt hrănitor de
calvinesc, să nu mărturisească adevărul privind pre- suflet păstoriţilor săi şi urmaşilor – Legea Nouă a
facerea Darurilor în Trupul şi Sângele Domnului lui Iisus Hristos, Domnul nostru, în grai românesc
Hristos, la Sfânta Liturghie. Iar, ca nişte urâtori ai – şi învăţându-i să privegheze la unitatea neamului,
icoanelor, aceștia l-au îndemnat să scoată icoanele şi sfântul ierarh şi-a dat cu pace sufletul în mâinile
Sfânta Cruce din biserici. Însă, de Dumnezeu lumi- Domnului, în anul 1656.
natul ierarh nu i-a urmat, ci a apărat credinţa orto- Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase
doxă cu mult curaj și iscusință. Astfel, făcându-se Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
321
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul
din Maramureș
(24 aprilie)
323
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Iosif
Mărturisitorul din Maramureş prin hotărârea nr. 1158/19-20 iunie 1992, iar proclamarea
canonizării a fost realizată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992, precum şi prin Tomosul Sinodal de
canonizare citit în data de 9 septembrie 2003, la praznicul Sfinților şi Drepților dumnezeieşti Părinți
Ioachim şi Ana, cu prilejul târnosirii bisericii cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” şi „Soborul
Maicii Domnului”, aflată la primul nivel al Catedralei Episcopale din municipiul Baia Mare.
Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, cu cântări cinstim şi pomenim
numele tău. Căci mărturisind pe Hristos şi în Maramureş, dreapta credință apărând, ocrotitor te-ai
făcut turmei tale. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Îndreptător al credinței şi învățător preablând te-ai arătat păstoriților tăi şi cu smerenie slujind,
pe Hristos L-ai mărturisit. Drept aceea, cu neîncetată cântare te lăudăm, zicând: Bucură-te, Sfinte
Ierarhe Iosif, ocrotitor al dreptcredincioşilor maramureşeni!
Sinaxar
S fântul Iosif Mărturisitorul s-a născut în satul

Crişăneşti (Criciova) din Maramureşul istoric,
în dreapta Tisei, din familia Stoica, din oameni
din Maramureş de la Legea strămoşească ortodoxă
şi să-i aducă la unire cu Biserica papală. Cu înţelep-
ciune şi râvnă, Sfântul a cercetat parohiile, a ţinut
luminaţi şi curaţi la suflet, puternic înrădăcinaţi în soboare şi a apărat libertatea Bisericii româneşti cu
credinţa ortodoxă. El a primit la botez numele Ioan. o pricepere rară, cu arma puternică a cuvântului şi a
Învăţătura şi-a dobândit-o de la preoţii satelor, dar şi scrisului, ca un cărturar învăţat şi mânuitor dibaci al
de la călugării din mănăstirile şi schiturile maramure- condeiului împotriva vrăjmaşilor credinţei sale stră-
şene, de care a fost povăţuit încă din copilărie. După moşeşti. Chemat la Viena, în anul 1701, unde i s-a
slujirea în treapta preoţiei, ca protopop la Ieraşul de făcut propunerea de părăsire a credinţei ortodoxe, el
Jos, a primit tunderea în monahism la Mănăstirea a respins cu toată puterea această ispită, lucru care
Ciumuleşti, apoi a fost ales episcop, în anul 1690, în i-a îndârjit mai mult pe cei ce urmăreau prin orice
vremuri de grele încercări pentru românii din ţinu- mijloace dezbinarea religioasă şi de neam a români-
tul Maramureşului. Hirotonit arhiereu în Moldova lor transilvăneni. Căutând să se răzbune, aceştia s-au
pentru ţinutul Maramureşului, de către Sfântul năpustit asupra lui cu calomnii şi învinuiri de tot
Mitropolit Dosoftei, el a primit, odată cu darul arhi- felul, pentru a-l compromite înaintea turmei sale. Ca
eriei, şi îndemnul de a veghea cu stăruinţă la păstrarea urmare a unor asemenea învinuiri, episcopul Iosif a
şi apărarea dreptei credinţe în Maramureşul acelor fost chemat la Sibiu pentru a răspunde în faţa Dietei
vremuri, mult încercat de uneltirile celor potrivnici Transilvaniei. El s-a prezentat fără teamă la judecată
Ortodoxiei şi unde vlădicii români nu puteau să şi s-a apărat cu demnitate şi curaj, pentru care a fost
rămână în scaun decât doi-trei ani, după care erau trimis în temniţă, de unde a fost scos la stăruinţele
nevoiţi să pornească pe drumul pribegiei. A avut, la clerului şi ale credincioşilor Maramureşului. În
început, reşedinţa la Mănăstirea „Sfântul Mihail” din martie 1705 însă, uneltitorii s-au ridicat cu şi mai
Peri, apoi, când aceasta a fost închisă, s-a mutat lângă multă înverşunare împotriva lui şi, în urma unor
cetatea Hust, iar spre sfârşitul păstoririi a viețuit la învinuiri nedrepte, episcopul Iosif a fost aruncat
Mănăstirile Giuleşti şi Budeşti din Maramureş. Din din nou în temniţă, fără judecată, de data aceasta
documentele vremii aflăm că acest episcop a fost în cetatea Hust. Fraţii români din Maramureş s-au
un neobosit păstor sufletesc şi cu mare grijă pen- împotrivit acestei samavolnicii şi au cerut stăruitor
tru turma sa, precum şi un dârz apărător al dreptei eliberarea arhipăstorului lor. Deşi a fost pus în liber-
credinţe, într-o vreme când duşmanii Ortodoxiei tate, nu i s-a mai îngăduit să mai rămână în fruntea
reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărâme unitatea turmei sale. A revenit totuşi în scaunul episcopal al
religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi Maramureşului în anul 1711, dar la scurtă vreme, în
făceau uneltiri mari ca să-i înstrăineze şi pe românii urma suferinţelor îndurate, a trecut la cele veşnice,
325
având conştiinţa curată că a mărturisit şi a slujit cu Pentru marea lui dragoste faţă de Hristos şi de
credincioşie Legea strămoşească, până la sfârşitul Biserica Ortodoxă, Episcopul Iosif al Maramureşului
zilelor sale. Dacă la actul dezbinării religioase a a fost trecut în rândul Sfinţilor, ca Mărturisitor, fiind
românilor transilvăneni de la 1700 n-a luat parte pomenit alături de Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Simion
niciun român din Maramureş, aceasta se datorează, Ştefan şi Sava Brancovici, Mitropoliţii Mărturisitori
desigur, şi Sfântului Episcop Iosif, care a răspuns cu ai Transilvaniei, în ziua de 24 aprilie.
demnitate misiunii sale, apărând cu jertfelnicie şi Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
pricepere obştea credincioşilor împotriva uneltirilor Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne
tuturor potrivnicilor Ortodoxiei. mântuieşte pe noi. Amin.
326
Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin
(24 aprilie)
327
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfinților Mucenici
Pasicrat şi Valentin prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestor sfinți
în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu
există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de literatura patristică).
Troparul, glasul 1:
Mucenici ai lui Hristos, Sfinților Pasicrat şi Valentin, tineri cu vârsta fiind, desăvârşiţi cu
înţelepciunea v-aţi arătat; deşertăciunea închinării la idoli aţi defăimat-o, iar pe Hristos, Dumnezeu
L-aţi mărturisit. Cei ce sunteţi rod desăvârşit al creştinilor de la Dunăre, rugaţi-vă să se mântuiască
sufletele noastre.
Pasicrat şi Valentin, Mucenicii Domnului, care închinarea la idoli cu bărbăţie ați surpat-o, de
darurile chemării celei de sus v-ați învrednicit. Întărire de la maica voastră cea după trup şi de la
Sfântul Isihie având, pe păgâni i-ați înfruntat şi chinuri pentru Hristos ați răbdat. Drept aceea, după
cuviinţă, Biserica vă aduce laudă.
Sinaxar
A ceşti doi Sfinţi erau fraţi şi erau amândoi ostaşi

din legiunea armatei romane de la Dunăre, sub
comanda lui Avsolan. Văzând Pasicrat şi Valentin că
Hristos de teamă, voia să jertfească idolului şi astfel să
scape de chinuri, dar Pasicrat şi-a întors faţa de la el,
spunându-i că nu este vrednic de rudenia cu el. Fiind
păgânii se închină la idoli, s-au aprins de râvnă pentru din nou cercetat, Sfântul Valentin L-a mărturisit acum
adevăratul Dumnezeu şi au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, ca şi fratele său, iar în urma mărturisirii au
că Hristos este Dumnezeu, iar idolii sunt materie fost osândiţi la moarte prin tăierea capului. Pe când
neînsufleţită. Pentru îndrăzneala lor, au fost prinşi slujitorii îi duceau pe Sfinţi afară din cetate, la chinuri,
şi au fost duşi la comandantul legiunii. Acesta le-a îi însoţea mama lor, încurajându-i să fie fără de frică
arătat statuia zeului Apolo, pentru a-i aduce jertfă. şi să sufere moartea pentru Domnul Hristos, Care a
Atunci, Pasicrat, apropiindu-se de idol, l-a scuipat în pătimit pe Cruce pentru noi. Pasicrat avea 20 de ani,
faţă, zicând: „Astfel de cinstire se cuvine acestui zeu!”. iar Valentin 30. Mama lor, luând apoi trupurile neîn-
Pentru aceasta, păgânii l-au legat cu lanţuri de fier şi sufleţite ale celor doi fii, le-a înmormântat cu cinste.
l-au dus la închisoare. Atunci s-a apropiat de el fratele Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
său, Valentin, care puţin mai înainte, tăgăduindu-L pe miluiește-ne pe noi. Amin.
329
Sfântul Cuvios Vasile
de la Poiana Mărului
(25 aprilie)
331
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Vasile
de la Poiana Mărului prin hotărârea nr. 928/4-5 martie 2003, iar proclamarea canonizării a fost
realizată prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 5 octombrie 2003, la
Mănăstirea Brazi din județul Vrancea.
Învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, povățuitorule al călugărilor, propovăduitorule al

harului, dascălul rugăciunii minții celei cu trezvie lucrate, Părinte Cuvioase Vasile, roagă pururea pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Pe minunatul călăuzitor al monahilor, pe învățătorul rugăciunii cel preaîncercat şi pe omul cel

ceresc, pe pământescul înger, pe povățuitorul duhovnicesc cel mult vestit, să-l cinstim cu bucurie şi să-i
cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Vasile, propovăduitorule al harului!
Sinaxar
S fântul Cuvios Vasile s-a născut din părinţi drept-

credincioşi, în anul 1692, în părţile Rusiei. Iubind
din tinereţe pe Hristos, a părăsit lumea şi s-a nevoit
duhovnicească şi în desăvârşita cunoaştere a dogmelor
Sfintei Biserici a Răsăritului şi a Sfintelor ei Canoane
şi a dreptei lor tâlcuiri”. Acest Cuvios Părinte a fost
destulă vreme în pustnicie, în sihăstriile din Rusia, duhovnic şi povăţuitor al Sfântului Paisie de la Neamţ,
apoi în Munţii Moşenschi din preajma Kievului, vie- pe care l-a şi tuns în monahism în anul 1750, pe când
ţuind cu râvnă dumnezeiască şi cercetându-i adesea, se aflau în Sfântul Munte Athos. Cuviosul Stareţ Vasile
pentru folos sufletesc, pe monahii rugători şi pe alţi a alcătuit şi câteva scrieri foarte folositoare pentru cei
pustnici încercaţi în lucrarea lăuntrică. Făcându-se ce doresc să citească şi să înţeleagă corect scrierile
în locurile acelea prigoană asupra credinţei ortodoxe Sfinţilor Părinţi care vorbesc despre rugăciunea ini-
şi mai ales împotriva monahilor, a părăsit patria sa, mii şi despre trezvie. El a adunat mărturii din vieţile şi
împreună cu fericitul său ucenic, Mihail ieroschimo- învăţăturile sfinţilor monahi, din pravilele călugăreşti
nahul, venind în Ţara Românească şi aşezându-se la şi din tipicul bisericesc, dovedind că nu se cuvine ca
Mănăstirea Dălhăuţi. Aici a fost ales întâistătător, monahii să dezlege la mâncarea de carne. A scris, de
povăţuind cu înţelepciune şi blândeţe acel sfânt locaş asemenea, un preafrumos cuvânt despre pocăinţă.
vreme de aproape 20 de ani. Dorind mai apoi să se Fiind cercetat de patriarhii Alexandriei, Antiohiei şi
retragă la un loc mai liniştit, a plecat cu o parte din Ierusalimului, aflaţi atunci la Bucureşti, a fost binecu-
ucenicii săi, 12 la număr, la Schitul Poiana Mărului, vântat de aceştia şi învăţătura lui a fost socotită întru
în Munţii Buzăului, şi a fost povăţuitor vieţii mona- totul ortodoxă şi folositoare de suflet. Spre sfârşitul
hiceşti din această parte de ţară, căci sub îndrumarea vieţii sale pământeşti, fiind cuprins de boală, a răb-
lui au venit monahii de la schiturile: Trăisteni, Cârnu, dat cu mulţumire şi stăruia în rugăciunea inimii. În
Răteşti, Ciolanu, Bonţeşti, Pometul, Rogozu, Coteşti, această fericită stare, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine
Găvanu şi Valea Neagră, aşezate în Munţii Buzăului şi a trecut cu pace la Domnul, în ziua de 25 aprilie,
şi ai Vrancei. Precum scria un contemporan: ,,Acest anul mântuirii 1767, fiind cinstit de către toţi ca un
bărbat plăcut lui Dumnezeu îi covârşea cu neasemă- dascăl încercat al sfintelor nevoinţe şi ca un ales povă-
nare pe toţi părinţii care vieţuiau în vremea aceea în ţuitor duhovnicesc.
înţelegerea dumnezeieştii Scripturi şi în învăţătura Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
de Dumnezeu purtătorilor Părinţi şi în înţelepciunea miluieşte-ne pe noi. Amin.
333
Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie
din Axiopolis
(26 aprilie)
335
Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie din Axiopolis prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar
generalizarea cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin
Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană,
confirmată de literatura patristică).
Pe cei trei Mucenici de la Axiopolis, care pe Sfânta Treime au mărturisit, pe Chiril, Chindeu şi
Tasie să-i lăudăm, că ei, prin chinurile lor, pentru Hristos au pătimit, iar Domnului se şi roagă să
dăruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Pământul Dobrogei cer l-aţi făcut, Mucenicilor Chiril, Chindeu şi Tasie, cu preaînaltele
străluciri ale luptelor celor bune, prin care tot întunericul deşertăciunii idoleşti l-ați risipit şi întru
lumina cea neapusă v-aţi sălăşluit, îndumnezeindu-vă prin împărtăşire şi strălucind lumina
cunoştinţei tuturor celor ce după datorie vă laudă cântând: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici, care pe
Sfânta Treime pe pământ ați preaslăvit!
Sinaxar
Î n vremea prigoanelor venite asupra creştinilor

la sfârşitul veacului al treilea şi începutul celui
de-al patrulea, în cetatea Axiopolis din Dobrogea
cetate care a devenit episcopie în veacul al şase-
lea. Alături de Sfinţii Chiril, Chindeu şi Tasie,
vechile sinaxare mai pomenesc la Axiopolis şi alţi
(numită astăzi Cernavodă) erau mulţi creştini. martiri: Acachie, Crispion, Dadas, Dion, Fausta,
Dintre aceştia, unii au fost prinşi, chinuiţi şi Felix, Saturnin, Victorin şi Zenon (pe 10 mai),
osândiţi la moarte din porunca dregătorilor păgâni. Heraclie şi Irineu (pe 4 august) şi Hermes (pe 18
Vechile martirologii îi amintesc la 26 aprilie pe octombrie). Mulţimea acestor Mucenici care L-au
Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie, ale căror mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii arată puterea
nume au fost găsite şi pe inscripţiile descoperite credinţei strămoşilor noştri din Dobrogea, pe care
în ruinele vechii cetăţi. Moaştele lor erau cinstite se cuvine să o urmăm şi noi.
în această cetate, după ce vremea persecuţiilor a Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
încetat. Două mari biserici se aflau în Axiopolis, miluieşte-ne pe noi. Amin.
337
Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian
și Dadas din Ozovia
(28 aprilie)
339
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfinților Mucenici
Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din
21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de literatura
patristică).
Mucenicii Tăi, Doamne, Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia, nevoindu-se creştineşte şi
mărturisind pe Hristos adevăratul Dumnezeu, s-au împotrivit stăpânitorilor păgâni şi nu s-au
lepădat de dreapta credință; deci, primind cununa munceniciei, acum se roagă în ceruri pentru
sufletele noastre.
Mlădițe bine roditoare ale viei Domnului fiind, cinstiți Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas,
ținând cu neclintită hotărâre credința în Hristos, ați răbdat tăierea capetelor de la păgâni şi ați
primit de la Dumnezeu daruri de minuni, veselind Biserica.
Sinaxar
A ceşti Sfinţi au trăit pe vremea împăratului

Diocleţian (284-305) şi a dregătorilor Tavrinie
şi Gavinie, când a fost mare prigoană asupra creşti-
cerurilor, Care are grijă de toate şi pe toate cele câte
sunt le ţine în palmă, iar noi nu ne vom închina la
idoli făcuţi de oameni!”.
nilor. Deci, pentru că nu au vrut să aducă jertfă în Atunci Gavinie i-a chemat la el pe Dadas şi
faţa idolilor, au fost pârâţi la dregătorul Tavrinie. pe Cvintilian, vorbind multe vorbe defăimătoare,
Atunci, îndată, prinzându-i în satul lor, care se crezând că îi va amăgi spre păgânătate. Însă ei,
numea Ozovia, unde erau pururea în lucru şi în rugă- neplecându-se, au fost duşi în temniţă, unde prin
ciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanţuri de fier şi arătare îngerească au fost întăriţi în mărturisirea lor,
i-au dus degrabă la cetatea Durostorum. Cei doi dre- lăudând pe Dumnezeu. Apoi, scoţându-i la judecată,
gători de acolo le-au zis Sfinţilor: „Spuneţi-ne, mai i-au dezbrăcat de haine şi, legându-i, i-au întins pe
întâi, numele vostru!”. Iar în vreme ce vorbeau, cuvin- pământ şi i-au bătut cumplit. Şi ducându-i iarăşi în
tele lor erau scrise de un notar. Apoi le-a zis Tavrinie: temniţă, i-au scos, din nou, şi i-au dus în satul lor,
„Iată, viaţa voastră este în mâinile mele; deci, de voiţi Ozovia, şi acolo le-au tăiat capetele, într-o zi de 28
să trăiţi, mergeţi să aduceţi jertfă mamei zeilor şi aprilie. După încetarea prigoanelor, moaştele lor,
veţi fi preoţii ei, că a murit preotul ei şi s-a dus către aflate prin arătare îngerească într-o zi de 2 august,
marele Zeus împăratul, ca să-i slujească lui acolo!”. au fost mutate la Constantinopol, în biserica numită
Iar Sfântul Maxim i-a răspuns păgânului Tavrinie: Viglentia, unde săvârşeau nenumărate minuni şi
„Cum îndrăzneşti, neruşinatule, să-l numeşti împărat tămăduiri.
pe Zeus, desfrânatul cel preaspurcat?! Cunoaşteţi, Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
deci, oameni fără minte, că Hristos este Împăratul miluieşte-ne pe noi. Amin.
341
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului
Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu
(prăznuită în Vinerea Săptămânii Luminate)
343
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar, începând cu anul
2019, a cinstirii Sfintei icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, prin hotărârea
nr. 1602/15 februarie 2018.
Troparul, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, după cuviință te slăvim, închinându-ne sfintei icoanei
tale Siriaca, cea făcătoare de minuni şi mângâietoare; că prin ea dăruieşti credincioşilor vindecare de
boli şi suferințe. Pentru aceasta, cântăm ție: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării
tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!
Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, însă lumea nu ai părăsit-o, ci veghezi pururea asupra
fiilor tăi, cei ce se roagă ție; iar prin sfântă icoana ta şi prin apa izvorului tău, dăruieşti credincioşilor
vindecare trupească şi mângâiere sufletească. Pentru acesta, strigăm ție: Bucură-te, Maică Fecioară,
uşa milostivirii!
Sinaxar
A ducerea icoanei făcătoare de minuni a Maicii

Domnului Siriaca la Mănăstirea Ghighiu este
legată de numele vrednicului de pomenire Episcop
paraclisul mănăstirii sub văzduh de clopote, cântări
duhovnicești și lacrimi de bucurie. Iar soborul
maicilor din această mănăstire a făcut, împreună cu
Vasile Samaha de Sergiopolis (Siria). Pe când era slu- vlădicii, întâia rugăciune în cinstea sfintei icoane și
jitor al metocului Patriarhiei Antiohiei în Moscova, au cinstit-o cu laude, metanii și cu duhovnicească
acesta făcea numeroase vizite în țările ortodoxe, înso- sărutare. «O prea Sfântă Maică a lui Hristos
țind, ca arhimandrit, delegațiile Bisericii Antiohiene. Dumnezeu, păzește sfânt locașul acesta și întărește
Cunoștea și Biserica noastră și îl prețuia pe vrednicul credința ortodoxă a celor ce te laudă pre Tine»”.
de pomenire Patriarh Justinian. În iarna anului 1958, Istoria păstrată în amintirea și în sufletul
Vasile Samaha a întreprins pentru întâia dată ca arhi- monahiilor Sfintei Mănăstiri Ghighiu ne spune că
ereu o vizită în România, iar cu acel prilej a vizitat și această icoană este veche de peste patru sute de ani,
câteva mănăstiri. fiind vestită pentru minunile ei. A fost pictată pe lemn
Cronica vremii consemnează: „Se face aici de santal, undeva în Rusia, și este o reproducere a
cuvenită însemnare asupra bucuriei ce s-a petrecut icoanei Maicii Domnului din Kazan sau Kazanskaya,
astăzi, 25 februarie 1958, în Sfânta Mănăstire cea mai cunoscută icoană rusească, după care s-au
Ghighiu. Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha, făcut numeroase copii, răspândite în tot cuprinsul
solul Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit Rusiei, dar și dincolo de granițele ei. Prin străvechile
Prea Fericirii Sale, Patriarhului Justinian al României, legături dintre Biserica Rusă și cea Antiohiană, prin
o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru trimiterea de numeroase daruri în sprijinul creștinilor
sute de ani și vestită prin minunile ei. Prin vrerea lui din Antiohia, prin pelerinii ruși care călătoreau spre
Dumnezeu și prin dragostea Sfintei Fecioare, Prea Orient, icoana a ajuns în Antiohia, la un moment
Fericirea Sa, Patriarhul, a hotărât ca această sfântă rămas necunoscut. De aici o aduce episcopul Vasile,
icoană să fie sălășluită în Mănăstirea Ghighiu. Drept căruia Maica Domnului i-a descoperit de mai multe
aceea, Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha de ori că trebuie să ducă icoana la Mănăstirea Ghighiu, în
Sergiopolis, însoțit de Prea Sfinția Sa Episcopul România. După ce au așezat Sfânta Icoană în paraclisul
Teoctist Botoșăneanul, Vicar Patriarhal, a venit mănăstirii, Episcopul Vasile s-a așezat în genunchi în
astăzi în Mănăstirea Ghighiu și a adus cu sine darul fața icoanei, plângând și cerându-i Maicii Domnului
său de preț. Și fiindcă biserica cea mare acum se iertare, crezând că a dorit să plece din Siria din cauza
preînnoiește, a fost așezată icoana, pentru început în păcatelor săvârșite de către credincioșii de acolo.
345
Icoana Maicii Domnului, numită Siriaca, după care omenește nu se mai puteau vindeca, multe
venirea ei, a stat în paraclisul mănăstirii timp de 34 de femei au fost binecuvântate cu prunci sănătoși după
ani. În anul 1992, Maica Domnului i-a descoperit în ani în care nu puteau zămisli și mulți dintre cei care
chip minunat maicii starețe Pelaghia, pe când aceasta s-au rugat cu lacrimi în fața icoanei au fost feriți
se afla în pelerinaj la Locurile Sfinte, că trebuie să ducă de primejdii ori au avut mari bucurii și împliniri.
icoana în biserica mare, zicându-i: „Scoateți-mă de Necontenit, binefacerile Maicii Domnului se
aici, am venit să ajut lumea!”. De atunci icoana se află revarsă asupra mănăstirii şi a pelerinilor prin Icoana
în biserica mare a mănăstirii și, prin ea, Născătoarea Făcătoare de minuni.
de Dumnezeu ascultă și împlinește rugăciunile Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
tuturor celor care o cheamă în ajutor cu credință. Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, Doamne
La această icoană mulți s-au tămăduit de boli miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!
Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea
(Patelarie), patriarhul Constantinopolului
(2 mai)
347
La data de 1 februarie 1662, Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul
Constantinopolului, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire în data de 2
mai. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea sa în Calendar prin hotărârea
nr. 1968/6 martie 2008, iar proclamarea înscrierii acestui sfânt în calendarul Bisericii Ortodoxe
Române s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal în ziua de duminică, 3 mai 2009, la Catedrala
Arhiepiscopală din Galați.
Împodobit cu numele nemuririi, Sfinte Ierarhe Atanasie, ai fost rânduit de la Dumnezeu să fii
păstor înțelept al cetății împărăteşti, comoară neprețuită a Harkovului şi povățuitor duhovnicesc al
creştinilor ținutului Proilaviei. Roagă-te lui Hristos, Sfinte, să mântuiască sufletele noastre.
Vrednic apărător al credinței ortodoxe şi icoană înfrumusețată a arhieriei te-ai arătat, Sfinte
Atanasie. Deci, ca unul ce ai îndrăznire către înduratul Dumnezeu, cere pace şi mare milă pentru
sufletele noastre, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite!
Sinaxar
S fântul Ierarh Atanasie Patelarie s-a născut din

părinţi binecredincioşi, către sfârşitul veacului al
XVI-lea, în oraşul Rethimno, din insula Creta, pri-
trimis în exil, la Constantinopol este aşezat, pentru
puţină vreme, mitropolitul Atanasie al Tesalonicului.
În cele din urmă, otomanii l-au silit să părăsească
mind la botez numele de Alexie. El a purtat crucea a tronul patriarhal. Nevoit să strângă milostenie
nenumărate încercări, mărturisind dreapta credinţă pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre
într-o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului
răsăriteană. Încă din fragedă vârstă se străduia să împli- domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis
nească poruncile Evangheliei. Râvnind la viaţa duhov- la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Galaţi.
nicească, se îndeletnicea cu citirea Vieţilor Sfinţilor, Întorcându-se însă la Constantinopol, este reales
aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoinţele patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât
acestora. puţină vreme, după care a fost nevoit să renunţe, din
După moartea tatălui său, s-a călugărit la metocul pricina potrivniciei turcilor otomani, şi s-a întors la
sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Galaţi.
Dorind însă o viaţă duhovnicească mai înaltă, după ce Slujitorii bisericeşti şi credincioşii din oraşul de
a vieţuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic, unde la Dunăre s-au bucurat mult de blânda şi înţeleapta
a fost hirotonit ierodiacon, a plecat în Sfântul Munte păstorire a Patriarhului Atanasie, care s-a arătat
Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, statornic în credinţă, purtându-şi crucea în chip
unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeză. Se neşovăielnic.
hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile le petrecea în Sfântul Atanasie şi-a exprimat dorinţa de a-şi
rugăciune, dormind câteva ore şi având drept aşternut, sfârşi viaţa la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din
atât vara, cât şi iarna, pământul gol. După un pelerinaj Galaţi (pe care o numea „mănăstirea sa”), dar voia
în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a lui Dumnezeu a fost alta: astfel, el a continuat să
venit, pe la anul 1626, în Ţara Românească, ca dascăl; strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici
aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară. Ortodoxe căzute sub ocupaţie otomană.
Marele patriarh al Constantinopolului, Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân
Chiril Lucaris (†1638), l-a chemat pe Atanasie şi bolnav, a primit însemnate daruri de la ţar şi de la
la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă Patriarhul Nicon (1652-1666). La întoarcere a rămas
atacată de necreştini şi de eretici. În anul 1631 este în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la
ales mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din Mgarsk.
mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându-i sprijin Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului,
pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci. Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care
În anul 1634, când patriarhul Chiril Lucaris este a împărţit darurile primite de la ţar mai multor
349
mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Sfântul Atanasie i s-a arătat şi i-a cerut să fie
Athos şi din Muntele Sinai. A rânduit de asemenea a scos din mormânt. Când acesta a fost deschis,
se aduce daruri şi la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din trupul Sfântului Atanasie era întreg şi neputrezit,
Galaţi. Apoi s-a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru răspândind bună mireasmă.
cei ce i-au făcut bine şi pentru cei care l-au prigonit Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste
ori nedreptăţit în viaţă; şi-a cerut iertare de la toţi, în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie
iertându-i, la rândul său, pe toţi. Cu cugetul împăcat 1662, iar pomenirea între Sfinţi a Ierarhului Atanasie
şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai, odată cu cea a
având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei.
în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti, în Cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a
genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu cuprins de două ori biserica, dar nu şi pe vieţuitorii
glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu!”. mănăstirii, pe care i-a păzit Sfântul.
A fost îmbrăcat în veşminte arhiereşti şi aşezat La începutul veacului al XX-lea, sfintele sale
în jilţ, ţinând în mână cârja. Apoi a fost pus într-un moaşte au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au
mormânt săpat înlăuntrul bisericii Mănăstirii din fost puse spre închinare în catedrala „Buna Vestire”
Mgarsk. din acel oraş.
Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit În toamna anului 2004, când se împlineau 350
de nenumărate nevoinţe al cinstitului Ierarh a de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusă de la
rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat după Harkov, la Galaţi, o părticică din moaştele Sfântului
opt ani de la mutarea sa la locaşurile cele veşnice, Atanasie Patelarie.
atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne,
venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie. miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
350
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici
(3 mai)
351
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Irodion de
la Lainici prin hotărârea nr. 6370/29 octombrie 2010, iar proclamarea canonizării a fost realizată
prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în data de 1 mai 2011, în Duminica a 2-a după
Sfintele Paşti, la biserica mare a Mănăstirii Lainici, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Troparul, glasul 1:
Părinte duhovnicesc al Sfântului Calinic de la Cernica, povățuitorule al monahilor şi luceafărule

al Olteniei, ajutătorule al celor în nevoi şi făcătorule de minuni, Sfinte Cuvioase Irodion, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, încredinţându-te ei ca un fiu, ai
ajuns în lăcaşurile Domnului, jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai
întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci, Părinte Irodion.
Sinaxar
S fântul Irodion s-a născut în anul 1821 la Bucureşti,

primind la botez numele de Ioan. A primit de mic
o educaţie aleasă de la părinţii săi, alături de bunele
În anul 1850, Sfântul Calinic, la stăruinţa
voievodului Barbu Ştirbei, a primit alegerea sa ca
episcop al Eparhiei Râmnicului. Cu multe lacrimi,
deprinderi creştine. vrednicul stareţ a părăsit obştea de la Cernica,
Pe atunci, în apropierea Bucureştiului, la luând cu sine câţiva părinţi pentru a-i fi de ajutor în
Mănăstirea Cernica, sporea sub povăţuirea Sfântului rânduirea Episcopiei Râmnicului. Printre părinţii
stareţ Gheorghe, ucenic al Sfântului Paisie de la care l-au însoţit a fost şi Cuviosul Irodion, pe care
Neamţ, lucrarea duhovnicească a rugăciunii şi l-a numit eclesiarh la Schitul Lainici, în anul 1851,
ascultării, rânduială continuată de Sfântul Calinic, când l-a şi hirotesit protosinghel. La scurt timp
viitorul episcop al Râmnicului. Tânărul Ioan, auzind după această dată, Sfântul Calinic îl va numi pe
de intensitatea trăirii duhovniceşti de acolo, la vârsta protosinghelul Irodion egumen al acestui schit, unde
de 22 ani, după ce a cerut binecuvântare de la părinţii va rămâne până la sfârşitul vieţii sale.
săi trupeşti, s-a retras la Mănăstirea Cernica, sub De îndată ce fericitul a ajuns egumen, cu mai
îndrumarea stareţului Calinic. Aici, tânărul frate a multă râvnă a trecut la nevoinţe şi mai mari. Pentru
fost supus la toate încercările şi, în scurt timp, a trecut el, cu cât erau mai mari răspunderile înaintea lui
prin toate ascultările, răbdând cu multă bărbăţie Dumnezeu şi a oamenilor, cu atât trebuia sporită
ispitele. şi nevoinţa. Preamilostivul Dumnezeu, văzând
Fericitul dormea doar câte trei-patru ore pe cugetarea şi osteneala Cuviosului, revărsa în inima
noapte, iar restul timpului îl petrecea în rugăciune şi lui daruri duhovniceşti negrăite. Dar cum diavolul,
metanii. Era nelipsit de la toate slujbele din biserică, vrăjmaşul neamului omenesc, n-a putut răbda
la care participa cu multă bucurie duhovnicească, iar smerenia şi nevoinţele Cuviosului Irodion, nu l-a
pe buzele lui era permanent rugăciunea „Doamne lipsit de săgeţile sale înveninate. Aşa că vrăjmaşul a
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe intrat în inima unor fraţi din mănăstire şi i-a provocat
mine, păcătosul”. fericitului multă amărăciune. Acestor răzvrătiţi
În anul 1846 a fost tuns în monahism cu li s-au adăugat şi unii mireni, urmaşii ctitorilor
numele de Irodion şi hirotonit diacon, apoi, la de altădată ai schitului, care râvneau să conducă
scurt timp, preot, potrivit hotărârii stareţului său, obştea după bunul lor plac. De aceea, Cuviosul a
Sfântul Calinic. După hirotonie, fericitul ieromonah fost îndepărtat de la conducere o vreme. Dar, fiind
Irodion s-a nevoit şi mai mult în post, rugăciune şi chemat înapoi, Dumnezeu l-a slăvit cu numeroase
metanii, aşa încât ridicarea sa în vrednicia preoţească daruri duhovniceşti.
n-a schimbat cu nimic felul de viaţă al Cuviosului, ba În scurt timp Schitul Lainici a ajuns prin grija
mai mult, el a sporit în smerenie faţă de toţi. Cuviosului Irodion la cea mai numeroasă obşte din
353
Oltenia, întrecând chiar mănăstiri mari şi vechi. ocrotea de ispite şi-i ferea de năvălirile celui viclean.
Faima fericitului era din ce în ce mai mare, astfel O faptă vrednică de laudă şi de iubire de neam a
încât Sfântul Ierarh Calinic, Episcopul Râmnicului, arătat Sfântul în anul 1877, când a trimis 12 părinţi
murindu-i duhovnicul, s-a hotărât să-l ia ca părinte din mănăstirea sa pentru a sluji ca sanitari pentru
duhovnicesc pe Cuviosul Irodion, cu toate că îngrijirea celor bolnavi şi răniţi în Războiul de
era mult mai tânăr decât el şi îi fusese ucenic. Cu Independenţă. Mare dragoste față de oameni a arătat
adevărat, mare dar avea Părintele Irodion, căci toţi Sfântul Irodion şi pentru credincioşii mireni care
care veneau la el îşi găseau alinare sufletelor şi inimilor erau în nevoi, trimiţând ajutoare celor săraci şi lipsiţi
lor, vindecare de boli şi izbăvire de duhurile necurate. de hrană materială.
Dar Cuviosul şi mai mult se nevoia, iar Dumnezeu Cuviosul Irodion şi-a dat sufletul în mâinile lui
revărsa asupra lui daruri şi mai bogate, ajungând să fie Hristos în ziua de 3 mai din anul 1900. La 10 aprilie
văzător cu duhul, cunoscând dinainte cele ce aveau să 2009 au fost descoperite moaştele Cuviosului, care se
se întâmple. Pentru aceste virtuţi, Cuviosul Irodion află spre închinare în Mănăstirea Lainici până astăzi.
a fost numit de Sfântul Ierarh Calinic „Luceafărul Trecerea sa în rândul Sfinţilor a fost făcută de
de la Lainici”, deoarece, ca şi astrul ceresc, pe mulţi îi către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în
călăuzea şi îndruma pe calea mântuirii. anul 2011.
Ca monah, era cu inima şi cu mintea la ceruri, iar ca Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hris
stareţ era cu grija la părinţii şi fraţii mănăstirii, pe care-i toase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
354
Sfântul Mucenic Ioan Valahul
(12 mai)
355
Sfântul Mucenic Ioan Valahul a fost înscris în Mineiele greceşti începând cu anul 1843, iar în
Mineiele româneşti începând cu anul 1846. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat
înscrierea în calendar şi generalizarea cultului acestui sfânt prin hotărârea nr. 3622/28 februarie
1950, iar proclamarea solemnă s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din 10 octombrie 1955.
Astăzi duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: Veniți,

iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor noului Mucenic Ioan. Că
acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit
minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat
în ceruri să se mântuiască sufletele noastre.
Arătatu-s-a astăzi nouă cel preaînfrumuseţat întru curăţie, tânărul ostaş al Mântuitorului,
luminând pe toţi cei ce strigă: Bucură-te, Sfinte Ioane, Mucenice al lui Hristos!
Sinaxar
S fântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în

Ţara Românească, din părinţi de bun neam şi
binecredincioşi, pe la anul 1644, adică în vremea
îndrăzneală adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii
văduve, pentru ca ea să facă ce va voi.
Stăpâna nu i-a luat tânărului capul, ci,
stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început
(1632-1654). La câţiva ani după ce acesta s-a mutat printre slugile sale; apoi, văzându-l preafrumos la
la Domnul, a venit la domnie Mihnea al III-lea înfăţişare, s-a aprins de spurcată poftă pentru el, ca
(1658-1659), care, nemaiputând face faţă haraciu- oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif
lui şi birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu patimă, ea a
răzvrătit împotriva acestora, plănuind a se uni cu încercat la început să-l ademenească prin tot felul de
voievozii ţărilor creştine din jur ca să scape ţara sa de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar
sub robia turcească. Dar sultanul Mahomed al IV-lea lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan.
(1648-1687) a trimis atunci împotriva lui oaste mare Dar Ioan s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi
de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor
făcut prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, lui şi în curăţia trupească.
prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu Văzând că nimic nu izbuteşte, s-a mâniat şi l-a
ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecân- dat mai-marelui cetăţii, ca să-l pedepsească pentru
du-i peste Dunăre. uciderea soţului ei. Acesta l-a aruncat în temniţă,
Acestea se petreceau în toamna anului 1659. supunându-l la multe chinuri; femeia venea zilnic la
Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan
numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră
lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde făgăduinţele ei, vor face ameninţările şi chinurile.
au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de durerea
şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor
deasupra, Ioan era voinic şi chipeş; frumuseţea lui de la Dumnezeu, rămânând până la sfârşit ca un
feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul diamant tare, neclintit în credinţa creştină.
către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar
cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcate. Dar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la
tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi, împingându-l, moarte. Şi, scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre
agareanul a căzut şi a murit. Fiind prins, Ioan a fost o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci
legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au predat Parmak-Kapî (adică Poarta Stâlpului), lângă piaţa
femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului, marelui bazar al neguţătorilor; aici i-au pus gâtul în
ca să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit cu ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l,
357
în ziua de 12 mai, într-o vineri, înainte de Înălţarea Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi Sfântul
Domnului, din anul mântuirii 1662. însuşi ştiu. Istoria scurtei, dar pilduitoarei sale vieţi
Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil,
mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când din Istanbul, care a trăit pe vremea Sfântului, fiind
avea numai 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi martor al pătimirilor lui.
fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost Pentru rugăciunile noului Mucenic Ioan Valahul,
îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
358
Sfântul Ierarh Iacob Putneanul,
(15 mai)
359
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Iacob
Putneanul, mitropolitul Moldovei, prin hotărârea nr. 5645/6-7 iunie 2016, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 14 mai
2017, la Sfânta Mănăstire Putna.
Grija cea lumească lepădând şi viaţa pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea
cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu Îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob,
Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.
Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl iscusit al credincioşilor
te-ai arătat şi înnoitor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta,
Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719

într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina.
Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12
sufletești, în Maramureș și în ținutul Clujului.
Sfântul Iacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de
carte a păstoriților săi, deoarece, după cum spunea,
ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhov- „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau
nicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a rea, toată viaţa curge”. De aceea, a înfiinţat şcoli și a
Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al tipărit cărţi de învăţătură și de slujbă, dând la lumină
Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi primul abecedar românesc (Bucvar) și înfiinţând,
mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe Sfântul Paisie pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară
de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor
duhovniceşte). sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice
Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un
înţelepciune de bătrân şi cu viaţă aleasă, l-au rânduit model de viaţă, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit
a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales doar traducerea primelor 6 dintre cele 12 volume.
egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea
În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat
a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea
şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și Doljeşti, Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava,
română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala
au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul „Sfântul
de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi Spiridon” din Iaşi și altele.
1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi În vremea domniilor fanariote, a intervenit,
socială, promovând tiparul românesc şi veghind la împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea
traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să unor forme de asuprire (desființarea veciniei în anul
deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea
slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit vădrăritului în anul 1756), în primul rând a
în bisericile şi mănăstirile din toate ținuturile locuite văcăritului (în anul 1757), legând cu blestem pe
de români. domnii ţării să nu revină asupra acestora.
Grija pentru românii din Transilvania, ame Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului,
nințați să-și lepede credința strămoșească, și-a Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului
manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul
dreptei credințe, cât și prin hirotonirea de preoți și următor a potolit o răscoală a poporului, impunând
trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori domnitorului să îndeplinească unele cerințe, pentru
361
pacificarea țării. A mustrat adesea pe unii conducători tunderea în marea schimă, prin mâna duhovnicului
din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie.
silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la
să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare. Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul
Petrecând ultima parte a vieţii la Mănăstirea Mănăstirii Putna, ca nou ctitor al ei.
Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de Purtându-şi cu sârguință şi cu vrednicie crucea
ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în slujirii arhiereşti, iar cu blândeţe şi smerenie pe
scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe
întărind-o duhovnicește şi material. Astfel, acest sine pentru poporul încredințat lui spre păstorire,
așezământ a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii
românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu Bisericii, luminării poporului prin școală şi tipar,
răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în apărării celor nedreptăţiţi şi povățuirii sufletelor
anul 1775. spre mântuire, rămânând în amintirea poporului
Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului credincios drept „păstorul celor săraci şi smeriți,
Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi care a dus o viaţă de Sfânt”. De aceea, cu prilejul
luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii
rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea
dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților,
apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele
ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus veșnice.
de moarte şi de stricăciune”. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit Amin.
362
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan
de la Sihăstria Putnei
(16 mai)
363
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Sila,
Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei prin hotărârea nr. 5646/6-7 iunie 2016, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 14 mai
2017, la Sfânta Mănăstire Putna.
Troparul, glasul 1:
Mărturisitori ai dreptei credinţe şi apărători ai neamului românesc v-aţi arătat, Sfinţilor

Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ostenindu-vă, cereştile
daruri aţi luat. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!
Pe Cuvioşii Părinţi ai Bucovinei, Sfinţii Sila, Paisie şi Natan, să-i lăudăm; că aceştia, mult
nevoitori fiind, înţelepţi îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta, cu evlavie cântăm: Bucuraţi-vă,
Cuvioşilor Părinţi, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Sinaxar
S finții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în

veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de
aspră nevoință și de liniște, în care se retrăgeau cei
cu înțelepciune pe calea mântuirii. Sub îndrumarea
sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau
cu caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte
mai aleși monahi putneni. slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți.
Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697, în Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut este Dosoftei
ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Herescu, episcopul Rădăuților. Ultimii ani de
Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri
(com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către
de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor
Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit puse de noua stăpânire. Schitul nu avea cele necesare
de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele hranei monahilor și era nevoit să se împrumute de
veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc bani și alimente. Cunoscându-și apropiatul sfârșit
al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor Sihăstriei
iar la scurt timp să fie tuns în schima mare. Ca ucenic Putnei pe Cuviosul Natan, apoi și-a cerut iertare de la
și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul toți. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70
Sila a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul Ieroschimonah
cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe
la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.
În toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și
Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia
mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. sa, a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns
Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie”, de unde a trecut
duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun la Mănăstirea Râșca. După o vreme, a venit la Schitul
chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie. Deși
Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat,
„Buna-Vestire”, pe care a împodobit-o cu toate cele sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în
trebuitoare, precum și o nouă trapeză și chilii. Ajuns vremea stăpânirii străine. De asemenea, el primise de
vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul la Dumnezeu darul înainte-vederii, care, adăugându-
Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți
și de domnitorii Moldovei (Constantin Cehan ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții
Racoviță și Grigorie Calimachi), precum și de înalți Sila și Natan, a fost martor al greutăților din anii de
dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin
365
de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii
decembrie 1784. Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, La scurt timp după trecerea la cele veșnice a
fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor celor trei Sfinți Schitul Sihăstria Putnei s-a pustiit
și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de
diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune 200 de ani, la începutul Postului Mare din anul 1990,
și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a
schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii
a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica,
părinte duhovnicesc și Sfântului Iacob Putneanul. apoi s-a făcut nevăzută. La puțin timp după aceasta,
Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori în data de 24 aprilie 1990, când s-a început refacerea
cu el, dar și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe Schitului, în pronaosul vechii biserici s-au descoperit
un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli mormintele celor trei Cuvioși: Sila, Paisie și Natan,
ortodoxe. El se îndeletnicea și cu caligrafierea de în care se aflau osemintele lor, galbene ca ceara și
manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești. În răspândind bună-mireasmă. În anii care au urmat,
anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu
care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși moaștele Cuvioșilor. De aceea, cu prilejul împlinirii a
înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna și a 20
cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria
a înaintașului său, călăuzind obștea încredințată lui Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în
și greutățile erau tot mai mari din pricina ocupației rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la
habsburgice. La capătul unei vieți închinate lui Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.
Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
grea a bolilor, Cuviosul Ieroschimonah Natan s-a Amin.
366
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul
(27 mai)
367
Mucenic Iuliu Veteranul prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului
acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din
Învrednicindu-te a primi harul lui Hristos, ai biruit semeţia tiranului închinător la idoli şi,
bine săvârşind lupta mucenicească, ai dobândit cununa biruinţei. Pentru aceasta, toţi credincioşii
de la Dunăre cinstim pătimirea ta, Sfinte Mucenice Iuliu, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel ce ne
dăruieşte, prin rugăciunile tale, mare milă.
În cetatea Durostorum L-ai mărturisit pe Dumnezeu cel viu, Mucenice Iuliu Veteranul, ruşinând
păgânătatea. Ademenirile lumeşti ale necredincioşilor întru nimic le-ai socotit şi pătimire mucenicească
ai primit, pentru care te lăudăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Iuliu, cel încununat de Hristos!
Sinaxar
Î n timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi

Maximian Galeriu (305-311) s-a pornit mare
persecuţie împotriva creştinilor. În anul 298, Maxi
cat să mă asculţi pe mine? Eu nu te silesc. Dar altfel
vei primi solda pentru cei douăzeci de ani de slujire
ostăşească şi nimeni nu va mai fi supărat din pricina ta”.
mian Galeriu a hotărât îndepărtarea soldaţilor creş- Iuliu i-a răspuns că nu va primi banii aceştia,
tini din armată. La Durostorum, în provincia Moesia nici sfatul lui cel viclean, ca să nu fie lipsit de lumina
Secunda, a fost dus la judecată ostaşul veteran creştin cea veşnică. Apoi, spunând că el nu poate tăgădui pe
Iuliu în faţa dregătorului locului, Maxim, căruia i s-a Dumnezeu, l-a rugat pe dregător să dea hotărârea
spus că veteranul Iuliu nu vrea să asculte de poruncile împotriva lui ca împotriva unui creştin.
împăraţilor, ca să jertfească zeilor. Maxim i-a spus din nou lui Iuliu: „De nu vei as-
Iuliu i-a răspuns lui Maxim că spusele slujitorilor culta de poruncile împărăteşti şi de nu vei jertfi zeilor,
sunt adevărate. „Nu dispreţuiesc poruncile, desigur”, îţi voi tăia capul”.
a spus el, „dar eu sunt creştin şi nu pot face ceea ce Iuliu i-a răspuns: „Bine ai gândit. Te rog, deci,
vrei. Căci nu se cuvine să uit pe Dumnezeul meu Cel preabunule, pe sănătatea împăraţilor, să îndeplineşti
adevărat şi viu”. gândul tău şi să dai împotriva mea hotărârea, ca să se
Maxim i-a zis: „Ce lucru mare este să tămâiezi desăvârşească făgăduinţele mele”.
statuile zeilor şi ale împăraţilor şi să pleci?”. Iar Iuliu Apoi, dregătorul l-a îndemnat din nou: „Ia
a mărturisit: „Nu pot să dispreţuiesc poruncile dum- seamă la tine! De vei suferi pentru legile patriei (pă-
nezeieşti şi să mă arăt necredincios Dumnezeului mânteşti), vei avea o laudă veşnică”. Iuliu însă i-a răs-
meu”. De altfel, el îşi făcuse datoria de ostaş. De şase puns: „Adevărat, pentru legi sufăr aceasta, dar pentru
ori a mers la război şi s-a luptat, fără să fie mai pre- cele dumnezeieşti”.
jos decât alţii. Şi a zis Iuliu: „După gradul meu, sunt Atunci Maxim i-a spus : „Un om răstignit şi
acum veteran. Mă tem însă totdeauna de Dumnezeu, mort (Iisus Hristos) v-a încredinţat acestea? Vezi cât
Care a făcut cerul şi pământul, şi Îi datorez neîncetat de nepriceput eşti, să te temi mai mult de un mort,
ascultare”. decât de împăraţii care trăiesc?”.
Auzind acestea, dregătorul Maxim l-a îndem- Iuliu însă a mărturisit: „Acela (Iisus Hristos) a
nat cu blândeţe: „Iuliu, te văd bărbat înţelept şi des- murit pentru păcatele noastre, ca să ne dăruiască viaţa
toinic. Jertfeşte zeilor, înduplecat fiind de mine, ca veşnică. Hristos Dumnezeu rămâne în vecii vecilor. Pe
să dobândeşti o mare răsplată!”. Iuliu însă a rostit cu Acesta de-L va mărturisi cineva, va avea viaţă veşnică,
îndrăzneală: „Nu fac ceea ce doreşti, ca să nu ajung la iar cel ce-L va tăgădui va avea pedeapsă veşnică”.
osânda cea veşnică”. Văzând credinţa sa neclintită în Mântuitorul
Maxim a stăruit să-l înduplece, vorbindu-i mai nostru Iisus Hristos, dregătorul Maxim a dat această
departe cu blândeţe: „Oare, socoteşti, Iuliu, că este pă- hotărâre: „Iuliu, nedorind să se supună p oruncilor
369
împăraţilor, primeşte pedeapsă prin tăierea capului”. „Grăbeşte-te, frate, să vii în Împărăţia cerurilor, căci au
Pe când îl duceau la locul de osândă, îl sărutau auzit făgăduinţele tale cei pe care i-ai salutat”. Şi pri-
toţi. Un oarecare Isihie, care era ostaş creştin şi era mind Iuliu ştergarul, s-a legat la ochi şi şi-a acoperit
şi el închis, i-a zis Sfântului Mucenic: „Te rog, Iuliu, capul, apoi s-a rugat fierbinte: „Doamne, Iisuse Hris-
să împlineşti cu bucurie făgăduinţa ta, ca să primeşti toase, pentru numele Căruia pătimesc acestea, Te rog
cununa pe care Domnul a făgăduit-o credincioşilor să binevoieşti a primi sufletul meu cu Sfinţii Tăi Muce-
Săi, şi să-ţi aminteşti şi de mine. Peste puţin şi eu te nici”.
voi urma. Te rog, salută pe Pasicrat şi pe Valentin, slu- Deci călăul păgân, tăindu-i capul cu sabia, a pus
jitorii lui Dumnezeu, care au luat-o înaintea noastră sfârşit vieţii pământeşti a fericitului Mucenic.
către Domnul, prin buna mărturisire”. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
Iar Iuliu, îmbrățișându-l pe Isihie, i-a zis: miluiește-ne pe noi. Amin.
370
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou
de la Suceava
(2 iunie - data muceniciei
24 iunie - data aducerii moaștelor)
371
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava s-a bucurat de cinstire locală îndelungată,
începând cu secolul al XV-lea, odată cu aducerea sfintelor sale moaşte la Suceava. Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea cultului acestui
sfânt prin hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950. Nu există act de canonizare formală (canonizare
spontană, confirmată de scrierile aghiografice).
Viața ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi

lacrimi, apoi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredința persienească ai mustrat. Drept aceea,
Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.
Plutind pe luciul mării cu neguțătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit şi, chemându-
te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama şi tu neguțătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele
muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruință.
Sinaxar
S fântul Mare Mucenic Ioan s-a născut în slăvita şi

marea cetate Trapezunt, de lângă Marea Neagră.
El călătorea prin multe cetăţi şi făcea negoţ. Deci,
aceasta s-a adunat aici, cu femeile şi copiii lor, ca şi
alţii să înveţe. Proslăveşte pe luminatul soare şi dă
cinste luceafărului ce răsare înaintea lui şi să le aduci
odată, pe când călătorea cu corabia, văzându-l dia- jertfe, pentru care lucru, mare cinste şi dregătorie vei
volul rugându-se lui Dumnezeu şi postind, miluind primi de la împărat”. Iar Ioan, cel viteaz cu duhul, a
şi mângâind pe cei ce pătimeau de boli pe corabie, răspuns dregătorului: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda
şi pizmuindu-l, a ridicat asupra lui pe stăpânul coră- de Hristos al meu, Cel ce este Ziditorul soarelui
biei, numit Reiz, un italian din Biserica latină, foarte pe care tu îl cinsteşti ca pe Dumnezeu, cinstea lui
nemilostiv şi fără de omenie, vrând să-i împiedice Dumnezeu aducând-o făpturii. Deci lasă tu, rogu-
Sfântului Ioan calea mântuirii şi să-l despartă de cre- te, dregătorule, înşelăciunea necredinţei sufletului
dinţa lui cea dreaptă. Deci, a început Sfântul Ioan, tău şi primeşte haina dumnezeiescului Botez, care
mergând pe mare, a-i arăta adevărul Ortodoxiei şi străluceşte mai mult decât soarele, şi crede în Domnul
l-a lăsat ruşinat, biruindu-l în cuvânt. Apoi au ajuns nostru Iisus Hristos. Că soarele este făcut a patra zi;
la Cetatea Albă, care era atunci stăpânită de tătarii cum, dar, crezi în făptură?” Aceste cuvinte auzindu-
nogai. Deci, intrând în cetate, acel rău-credincios le, dregătorul s-a aprins de mânie şi a poruncit să
corăbier, purtat de invidie, a adus pâră mincinoasă întindă pe Mucenic la pământ şi să-l bată cu toiege
înaintea păgânului dregător al cetăţii, împotriva ghimpoase, fără milă. Iar, venind seara, a poruncit să
Sfântului, zicând: „Este, o, dregătorule, un bărbat lege pe Sfânt cu două lanţuri şi să-l arunce în temniţă,
care a venit aici cu mine şi vrea să se lepede de părin- până dimineaţa.
teasca lui predanie şi să se înstrăineze de credinţa Iar dimineaţa, a doua zi, a şezut judecătorul
creştinească, şi de credinţa voastră a se apropia şi acela în scaunul de judecată, poruncind să aducă
părtaş predaniilor voastre vrea să fie. Pentru care, cu pe Mucenic. Şi, stând înaintea lui, Sfântul, cu faţa
multe jurăminte, s-a făgăduit mie, mergând pe mare. luminată şi cu sufletul vesel, s-a minunat dregătorul
Pentru aceasta, să faci în grabă cele de trebuinţă pen- de strălucirea feţei lui şi a început, cu multă măgulire,
tru el, ca să primeşti mare laudă, fiindcă este de rang a-l ademeni pe Mucenic. Iar Sfântul, rămânând
slăvit, printre cei dintâi din cetatea Trapezunt.” neclintit, a răspuns chinuitorului: „Sunt creştin”.
Acestea auzindu-le dregătorul, a stat cu bucurie Deci, păgânul, ca o fiară răcnind, a poruncit îndată
la judecată, poruncind să cheme pe Sfântul. Şi, dacă să întindă pe Mucenic la pământ şi mai cumplit să-l
a stat el înaintea dregătorului, acesta a zis către el: bată. Slugile se schimbau, bătând pe Sfântul, iar
„Am auzit despre tine că vrei să te apropii de credinţa acesta, neîncetat se ruga. Apoi, a poruncit să lege
noastră. Deci, huleşte şi blesteamă cu glas mare pe Mucenic de coada unui cal neînvăţat şi sălbatic şi
credinţa creştinească înaintea poporului, că pentru unul dintre ostaşi să încalece pe el şi pe uliţele cetăţii
373
să alerge cât va putea calul. Şi aceasta făcându-se, a cel dreptcredincios, preotul a spus cele ce se făcuseră
fost târât Sfântul prin toată cetatea. Iar un iudeu şi toţi au slăvit pe Dumnezeu, Cel minunat întru
răucredincios, batjocorind pe Mucenic, a luat o sabie Sfinţii Săi. După aceasta, a pus cinstitele moaşte ale
şi, ajungând pe Sfânt, îndată i-a tăiat capul. Şi aşa a Sfântului în Sfântul Altar, aproape de Sfânta Masă,
fost despărţit capul de trup, lăsându-se să zacă în locul şi au rămas acolo mai mult de 80 de ani. Şi neîncetat
acela trupul Sfântului, neluat în seamă, împreună cu se vedeau, ziua şi noaptea, fel de fel de arătări cereşti,
capul. Mucenicia Sfântului s-a petrecut în ziua de 2 deasupra trupului Mucenicului.
iunie 1330. Deci, a venit aceasta la auzul binecredinciosului
Nimeni dintre creştini nu îndrăznea a se atinge şi de Hristos iubitorului domnitor Alexandru cel
de moaştele Mucenicului. În noaptea aceea, însă, Bun, cel ce stăpânea atunci toată Moldova până la
multe făclii s-au văzut luminând lângă moaştele Marea Neagră (1400-1432). Acesta, fiind iubitor de
Sfântului Mucenic, iar trei bărbaţi luminaţi cântau Sfinţi, la sfatul mitropolitului Iosif, cel ce păstorea
cântări negrăite, cădindu-l, şi un stâlp de foc se atunci Biserica Moldovei, îndată a trimis boieri, cu
vedea deasupra trupului Sfântului. Această minune destulă oaste, la Cetatea Albă. Iar ei, cu grăbire şi
mulţi au văzut-o. Iar un iudeu răutăcios, având casă cu mare cinste, au adus moaştele Mucenicului. Şi,
aproape de mult pătimitorul trup, socotind că preoţii primindu-le cu multă evlavie şi cinste împreună
creştinilor vor să-l ia şi să-l îngroape, a luat un arc cu toţi boierii, cu mitropolitul şi cu tot clerul şi
cu săgeţi şi, întinzându-l, a voit să săgeteze pe unul poporul, le-au aşezat în biserica Mirăuţi din Suceava,
dintre ei. Dar arcul şi săgeata s-au lipit de mâinile lui cetatea de scaun a Moldovei, în anul 1415, iar în anul
şi a rămas aşa toată noaptea. Şi, făcându-se ziuă, acei 1589 moaştele au fost mutate în Biserica „Sfântul
bărbaţi minunaţi şi acele făclii nu s-au mai văzut. Şi Gheorghe”, noua catedrală mitropolitană.
oameni de toate vârstele s-au adunat ca să privească În anul 1686, din pricina deselor năvăliri ale
pe acel ticălos săgetător. Iar el mărturisea tuturor tătarilor, sfintele moaşte au fost duse în Polonia, de
ceea ce i se întâmplase. Şi, aşa, pocăindu-se, a primit Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care a fost
izbăvire de pedeapsa lui. luat ostatic de regele Jan Sobieski al Poloniei (1674-
Atunci dregătorul, aflând de această minune şi 1696), după retragerea sa din Moldova, întrucât
temându-se mult, a poruncit creştinilor să îngroape domnitorul Constantin Cantemir al Moldovei
trupul Sfântului, iar ei, luându-l, l-au îngropat (1685-1693) nu s-a asociat cu el împotriva turcilor.
într-un loc cinstit. După aceasta, acel corăbier Iar revenirea acestor sfinte moaşte de la Jolkiev,
răucredincios, cel care dăduse pe Sfânt la chinuri, a din Polonia, s-a făcut abia în anul 1783, prin
voit să-i fure trupul şi în patria lui să-l ducă, gândind grija episcopului de Rădăuţi, Dositei. Readucerea
să scoată câştig de pe urma moaştelor lui muceniceşti. moaştelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava se
Deci, într-o noapte, venind cu ai săi şi săpând, voia sărbătoreşte în fiecare an la 24 iunie. Până astăzi,
să ia moaştele. Însă, în aceeaşi noapte s-a arătat în vis Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava dăruieşte
Mucenicul Ioan preotului acelei biserici, zicându-i: tămăduiri de la racla sa tuturor celor ce aleargă la el
„Deşteaptă-te degrab şi aleargă la biserică, pentru cu credinţă şi evlavie.
că, iată, vor să-mi fure trupul.” Şi, îndată, preotul Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
a alergat la locul acela şi a aflat mormântul săpat şi Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
trupul Sfântului gata să fie luat. Şi, chemând poporul Amin.
374
Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie
și Filip de la Niculițel
(4 iunie)
375
Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculițel prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992,
iar generalizarea cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată
prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană,
confirmată de actele martirice, martirologii şi literatura patristică).
Mucenicii Tăi: Zotic, Atal, Camasie şi Filip şi cei care dimpreună cu ei au pătimit, întru
nevoințele lor pe pământul dobrogean, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Hristoase
Dumnezeul nostru. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Plini fiind de râvnă pentru Hristos Dumnezeul nostru, fericiților Mucenici, paharul pătimirilor
l-ați băut şi cu sângele vostru ați înecat înşelăciunea idolească a tiranului, că întrarmându-vă
bărbăteşte cu puterea lui Hristos şi biruință de sus luând, prealăudaților, cu un glas strigați: Cât este
de bine şi cât este de frumos a fi împreună cu Stăpânul tuturor!
Sinaxar
P răznuirea Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal,

Camasie şi Filip se face încă din vechime în ziua
de 4 iunie a fiecărui an bisericesc. Ei sunt cuprinşi în
învăluit în uitare, sub pardoseala altarului acoperită
de ruine, multe veacuri.
Cu voia lui Dumnezeu, moaştele lor sfinte au
numărul celor 36 de Mucenici care au pătimit pentru fost descoperite în vara anului 1971, aceasta făcându-
Hristos pe pământul românesc, în străvechea cetate se în urma unor ploi abundente, apa abătută pe o
Noviodunum (Isaccea), din Dobrogea, pe la sfârşitul uliţă lăturalnică din satul Niculiţel scoţând la iveală
secolului al III-lea şi începutul celui de al IV-lea. cupola de piatră a criptei, tăinuită până atunci, aflată
După moartea lor de Mucenici pentru Hristos, sub ruinele vechii biserici creştine.
trupurile lor au fost aşezate cu multă evlavie de către În interiorul criptei se aflau moaştele celor patru
creştini într-o criptă, numită „martyrion”, din actuala Mucenici, sub înscrisurile: „Aici şi acolo sângele
localitate Niculiţel – Tulcea. Acolo se aflau şi alte moaşte Martirilor”, şi a doua: „Martirii lui Hristos: Zotticos,
de Martiri, din timpul unor persecuţii mai vechi. Atalos, Camasis, Filippos”.
Deasupra criptei, bunii creştini ai primelor Tot acolo, în partea de jos a criptei, s-au
secole au zidit apoi o biserică din piatră, încăpătoare, descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţe
în care preoţii săvârşeau sfintele slujbe şi învăţau de oseminte, amestecate cu ţărână, ale altor doi
poporul. Dar, cu timpul, peste acel pământ s-au Mucenici, fără a li se cunoaşte numele.
abătut vremuri grele, cu războaie, înrobiri şi pustiiri Obştea creştinilor s-a bucurat, aşadar, cunoscând
din partea multor popoare năvălitoare care au dus, că, dintru început, şi din sânul neamului românesc
între altele, şi la decăderea cetăţii Noviodunum, Dumnezeu a fost preaslăvit de Sfinţi şi Mucenici.
precum şi a celorlalte multe aşezări întărite şi biserici Sfintele moaşte se găsesc acum la Mănăstirea Cocoş,
din Dobrogea. Biserica din Noviodunum a fost şi ea din judeţul Tulcea.
pustiită de năvălitorii barbari, iar locaşul Sfinţilor Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase
Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip a rămas Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
377
Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian
(8 iunie)
379
Mucenici Nicandru şi Marcian prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal
În ceata Mucenicilor de la Dunăre v-aţi arătat strălucind ca stelele luminoase, ostaşilor Nicandru
şi Marcian, că voi, mărturisind pe Hristos şi înfruntând închinarea la idoli, chinurile tiranului întru
nimic le-aţi socotit şi cununile veşnicului Împărat le-aţi dorit. Pentru aceasta, în lumina cerească aţi
intrat şi cu Hristos pururea vă bucuraţi, Căruia rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
În adâncul pătimirilor voastre înecând cu tărie pe prigonitorul vrăjmaş, vitejilor purtători

de chinuri, dumnezeiescule Marcian, împreună cu vestitul Nicandru, aţi primit sfârşitul alergării
pământeşti prin tăiere cu sabia; deci, slăvind pe Hristos, strigăm către voi: Bucurați-vă, Sfinților
Mucenici Marcian şi Nicandru, mărturisitori ai lui Hristos!
Sinaxar
S finţii Nicandru şi Marcian erau ostaşi în armata

romană de la Dunăre şi îşi îndeplineau slujirea
ostăşească în cetatea Durostorum, astăzi Silistra,
împăratului. După aceea, au fost din nou cercetaţi,
îndemnaţi şi, apoi, siliţi să se lepede de Hristos. Dar
ei, nevrând să se lepede de Mântuitorul sufletelor
pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). În noastre, au fost bătuţi şi chinuiţi în felurite chipuri.
acea vreme, a venit în cetăţile de la Dunăre cezarul Rămânând ei statornici în credinţa Domnului
Maximian Galeriu, care a îndepărtat din armată pe nostru Iisus Hristos, iar cezarul Maximian Galeriu,
ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecu- văzând că nu-i poate îndupleca să se închine zeilor,
tându-i până la moarte. a poruncit să se taie capetele Sfinţilor Nicandru şi
Pentru că Sfinţii ostaşi Nicandru şi Marcian Marcian la 8 iunie, primind ei de la Hristos cununa
au mărturisit împreună cu alţi trei ostaşi: Pasicrat, muceniciei.
Valentin, Isihie şi cu veteranul Iuliu, că sunt Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase Dum
creştini, au fost aruncaţi în închisoare din porunca nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
381
Sfântul Mucenic Isihie
(15 iunie)
383
Mucenic Isihie prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui sfânt
există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele martirice, martirologii
şi literatura patristică).
Mărturisind pe Hristos, Mucenice Isihie, l-ai îndemnat pe Iuliu Veteranul, cel împreună cu
tine nevoitor, să primească pătimirea pentru Domnul, apoi şi tu, vărsându-ţi sângele pentru dreapta
credință, ai sfinţit pământul dintre Dunăre şi Mare, iar acum te rogi neîncetat lui Dumnezeu să
mântuiască sufletele noastre.
Condacul, glasul 1:
Iubind a răbda, preamărite, chinuri cu multe dureri, muncirile închinătorilor la idoli nu le-ai
socotit. Cu puterea credinței te-ai întrarmat, pildă făcându-te ca un adevărat viteaz mărturisitor,
înțelepte Isihie. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Mucenic Isihie era ostaş creştin şi făcea parte

din legiunea romană de la Dunăre, aflată în cetatea
Durostorum, în vremea împăraţilor Diocleţian (284-
au luat-o înaintea noastră către Domnul, prin buna
mărturisire”. Iar Iuliu, îmbrățișându-l pe Isihie, i-a zis:
,,Grăbeşte-te, frate, să vii (în Împărăţia cerurilor), că au
305) şi Maximian Galeriu (305-311). În anul 297, auzit făgăduinţele tale cei pe care i-ai salutat.” Astfel
cezarul Maximian Galeriu a poruncit îndepărtarea s-au îmbărbătat între ei vitejii ostaşi, rugându-se unul
creştinilor din armată, acuzându-i că sunt pricina slă- pentru altul, ca adevăraţi ucenici ai lui Hristos. După
birii împărăţiei romanilor, pentru că nu voiau să aducă moartea Sfântului Iuliu Veteranul, la 27 mai, Sfântul
jertfe zeilor. Astfel au început căutarea, arestarea, Isihie a rămas în temniţă, rugându-se şi mai fierbinte
schingiuirea şi uciderea creştinilor din armata romană pentru a dobândi şi el cununa de Mucenic, lepădând
care nu vroiau să se lepede de Mântuitorul Hristos. cu totul orice gând lumesc şi cugetând des la cuvintele
Prigoana a ajuns şi în cetatea Durostorum, pe malul Domnului: „Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde,
drept al Dunării, unde era staţionată o legiune a arma-
iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru
tei romane, în care se afla şi ostaşul Isihie. Pe vremea
Evanghelie, acela îl va mântui” (Marcu 8, 35). Precum
aceea, cetatea Durostorum era mare şi vestită, fiind
ceilalţi soldaţi, Sfântul Isihie a fost ţinut mai întâi în
locuită de geto-daci şi de romani, strămoşii neamului
temniţă, apoi a fost chinuit cu multe torturi şi bătăi,
românesc, iar astăzi, pe ruinele cetăţii Durostorum se
dar a rămas statornic în credinţa în Mântuitorul Iisus
află oraşul Silistra, aflat pe teritoriul Bulgariei, dar apro-
Hristos, Cel ce S-a răstignit şi a înviat pentru mântui-
piat de localitatea Ostrov de pe teritoriul românesc. În
rea noastră, amintindu-și cuvintele Sfântului Apostol
această cetate, ostașul creștin Isihie a fost întemnițat și
chinuit pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos. El Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui
a fost martor la pătimirea și uciderea prin decapitare a Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau
soldaţilor creştini: Pasicrat şi Valentin (la 24 aprilie), foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia,
Iuliu Veteranul (la 27 mai), Nicandru şi Marcian (la sau sabia?” (Romani 8, 35). Nelăsându-se amăgit de
8 iunie). În ziua pătimirii Veteranului Iuliu, ostaşul ispitirile vrăjmaşului, nici tulburându-se pentru că a
Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a adresat suferit pe nedrept bătăi, Sfântul Isihie, al cărui nume
următoarea rugăminte: ,,Te rog, Iuliu, să împlineşti înseamnă liniştire, a fost osândit la moarte și, la 15
cu bucurie făgăduinţa, ca să primeşti cununa pe care iunie, în anul 298, i s-a tăiat capul, primind cununa de
Domnul a făgăduit-o credincioşilor Săi şi aminteşte-ţi Mucenic.
şi de mine. Curând şi eu te voi urma. Te rog, salută pe Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule,
Pasicrat şi pe Valentin, slujitorii lui Dumnezeu, care miluieşte-ne pe noi. Amin!
385
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul,
mitropolitul Țării Românești
(22 iunie)
387
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie
Dascălul, mitropolitul Țării Româneşti, prin hotărârea nr. 4318/20-21 octombrie 2005, iar
proclamarea canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de
duminică, 21 mai 2006, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Preacinstit truditor în ogorul dumnezeieştilor slove, înțelepte următor al Sfinților Părinți,

blând povățuitor al Țării Româneşti, numai cu smerenia ai biruit meşteşugul celor potrivnici. Pentru
aceasta, Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Condacul, glasul 1:
Apărător neînfricat al dreptei credințe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a aflat
pe tine Biserica Țării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoți şi, credincioşi i-ai povățuit, pe
tineri i-ai învățat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înțeleptele învățături sunt comoară de
mult preț Bisericii noastre dreptmăritoare.
Sinaxar
A cest ierarh ales de Dumnezeu s-a născut în

Bucureşti, în anul 1765, din părinţi cucernici
şi iubitori de Dumnezeu, primind la botez numele
în scaunele de la Argeş, Râmnic şi Buzău, zidind noi
biserici, hirotonind preoţi cucernici, rânduind şi
gospodărind cu bună chibzuială bunurile Mitropoliei,
de Gheorghe. Încă din pruncie s-a arătat iubitor de întemeind noi şcoli de luminare a poporului.
înţelepciune, învăţând cu multă râvnă şi dragoste la Întreaga viaţă şi lucrare a mitropolitului Grigorie
şcoli înalte ale vremii, unde a dobândit o cunoaştere în ogorul Domnului a fost o pildă de sfinţenie şi de
temeinică a învăţăturilor. iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi, de ajutorul său
S-a învrednicit să ajungă, apoi, ucenic al bucurându-se mulţi sărmani, văduve şi copii săraci
Sfântului Paisie, în vestita Lavră a Neamţului, unde cărora le oferea hrană, adăpost şi cărţi spre învăţătură.
a primit îngerescul chip al călugăriei, sub numele De aceea, la moartea sa nu s-au găsit în chilie bunuri
de Grigorie, şi unde a fost hirotonit ierodiacon. sau bani, ci o mulţime de cărţi pregătite de el spre a fi
De timpuriu şi-a desăvârşit darul său de tălmăcitor oferite în dar şcolarilor.
al Sfinţilor Părinţi din limba greacă, spre folosul Şirul binecuvântaţilor ani de arhipăstorie avea
Bisericii româneşti. să fie curmat de suferinţele unui surghiun de peste 4
Împlinirea dorului nestins după liniştea pustiei şi ani şi jumătate, în care mitropolitul Grigorie a fost
l-a aflat mergând la Sfântul Munte Athos, unde s-a zidit trimis de către ocârmuirea rusească stăpânitoare în
sufleteşte, prin cercetarea marilor nevoitori neştiuţi Principatele Române.
de lume. După întoarcerea la Mănăstirea Neamţ, a Având cugetul liniştit, a purces pe drumul
continuat truda de tălmăcire a cărţilor duhovniceşti, pribegiei, mai întâi la Chişinău (ianuarie 1829 –
pe care o începuse înainte de pelerinajul său la Athos, septembrie 1832), apoi la Buzău (septembrie 1832
apoi, chemat de episcopul Iosif al Argeşului, s-a aşezat – aprilie 1833) şi, în cele din urmă, la Mănăstirea
la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar după o vreme Căldăruşani (aprilie-august 1833), încredinţându-se
la Mănăstirea Căldăruşani, aşezământ monahal cu totul în mâna lui Dumnezeu şi rostind, asemenea
organizat de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Sfântului Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu
Cernica. pentru toate!”.
Aici l-a găsit domnitorul Grigorie Dimitrie Reîntors din surghiun (22 august 1833),
Ghica (1822-1828), la începutul anului 1823, care mitropolitul s-a bucurat că poate vedea începută
cu multe rugăminţi l-a chemat la Bucureşti şi l-a reînnoirea bisericii Mitropoliei din Bucureşti,
ridicat în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti, lucrările de aici încheindu-se la câţiva ani după
nemaiaflând pe cineva care să-i fie asemenea în mutarea sa la Domnul, în ziua de 22 iunie, anul
smerenie şi înţelepciune. mântuirii 1834.
Ca arhipăstor nu şi-a îngăduit odihnă, ostenind Cu doar câteva ceasuri înainte de a-şi încredinţa
neîncetat spre binele Bisericii, aşezând ierarhi vrednici sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, cerea celor din
389
preajmă, ca o dorinţă arzătoare, continuarea fără mitropolitul Grigorie Dascălul a fost trecut în rândul
oprire a tipăririi lucrării intitulate Vieţilor Sfinţilor, Sfinţilor, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească şi Române, în anul 2005.
luminarea sufletelor credincioşilor. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
Pentru viaţa sa curată, pentru păstorirea sa Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
cu vrednicie şi pentru nevoinţele sale pilduitoare, Amin.
390
Sfântul Ierarh Niceta
de Remesiana
(24 iunie)
391
Niceta de Remesiana prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui
sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie
1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele martirice,
martirologii şi literatura patristică).
Prin glasul tău cel păstoresc, turma încredințată ție de Hristos ai povățuit-o şi ținuturile
Dunării cu biserici le-ai împodobit. Darul înțelepciunii ai primit, Duhul Sfânt descoperindu-ți
înțelegerea tainelor duhovniceşti. Pentru aceasta, dobândind îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte
Ierarhe Niceta, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Dumnezeiescul flaut ca o trâmbiță duhovnicească, săditorul credinței şi surpătorul eresurilor, al

Treimii plăcutule, mare Ierarhe Niceta, cu îngerii înaintea lui Hristos stând de-a pururea, roagă-te
neîncetat pentru noi toți.
Sinaxar
S fântul Ierarh Niceta (Nichita) s-a născut în jurul

anului 338, în cetatea Remesiana, din provincia
Dacia Mediterranea, la sud de Dunăre (astăzi loca-
Tine, Dumnezeule, Te lăudăm (Te Deum laudamus),
scris într-o limbă latină înţeleasă de toţi şi de mare
limpezime teologică.
litatea Bela Palanka din Serbia), într-o familie de Dintre scrierile sale, care-i arată dreapta
daco-romani creştini. A deprins din copilărie purta- credinţă, râvna apostolică şi grija părintească pentru
rea în duhul Evangheliei şi a învăţat la înalte şcoli ale credincioşii săi, au ajuns până la noi, în parte sau
vremii, ajungând un tânăr cu o cunoaştere adâncă a în întregime, următoarele: şase cateheze, adresate
multor arte şi ştiinţe. Aprins de dorul dumnezeiesc, celor care se pregăteau pentru primirea Sfintei
şi-a închinat viaţa slujirii lui Dumnezeu spre mântu- Taine a Botezului, grupate sub titlul Cărticele de
irea oamenilor. De aceea a fost ales şi hirotonit epi- învăţătură, precum şi lucrările: Despre diferite numiri
scop al cetăţii sale natale, Remesiana, unde a păstorit ale Domnului nostru Iisus Hristos, Către o fecioară
cu vrednicie între anii 366 şi 414. afierosită, Despre privegherile robilor lui Dumnezeu şi
Deşi Evanghelia fusese predicată la daco- Despre folosul cântării de psalmi.
romani de Sfinţii Apostoli şi de ucenicii lor, totuşi, Se ştie că Sfântul Niceta a întreprins cel puţin
nestatornicia vremurilor şi năvălirea popoarelor două pelerinaje la moaştele Sfântului Felix, în cetatea
migratoare au făcut ca dreapta credinţă să aibă nevoie Nola, din provincia italiană Campania, prilej cu care
de noi propovăduitori plini de curaj şi de jertfelnicie. a legat o caldă şi duhovnicească prietenie cu Sfântul
Lucrarea misionară a Ierarhului Remesianei s-a Paulin, episcopul acelei cetăţi. Acesta i-a şi dedicat
întins, de la cele două Dacii, aflate la sudul Dunării, şi Sfântului Niceta două poeme, în care laudă slujirea
la daco-romanii din nordul ei. Predica sa era adresată lui misionară plină de dumnezeiască râvnă.
însă şi altor neamuri barbare, precum goţii, besii şi Sfântul Ierarh Niceta a adormit în Domnul puţin
hunii. după anul 414, încheind o păstorire îndelungată şi
Sfântul Niceta a fost un adevărat Apostol, bogată în roade duhovniceşti şi fiind cinstit pentru
întărind credinţa ortodoxă, aducând pe păgâni la sfinţenia sa de către cei care l-au cunoscut, precum
botez şi îndepărtând superstiţiile dintre cei de curând şi de urmaşii lor. Chipul blând, înţelept şi smerit al
încreştinaţi. Pentru continuarea acestei misiuni, el ierarhului din Remesiana a rămas întipărit în inimile
hirotonea preoţi şi diaconi, zidea şi sfinţea biserici strămoşilor noştri daco-romani şi s-a transmis peste
şi întemeia obşti monahale. În parohii şi mănăstiri, veacuri, fiind frumos zugrăvit şi în unele colinde.
statornicise săvârşirea cu evlavie a Sfintei Liturghii şi El este cinstit în mod deosebit de comunităţile
a sfintelor slujbe, chiar şi a privegherilor de noapte, româneşti din Serbia, ca un sfânt ocrotitor, întrucât
ca pregătire duhovnicească, în ajunul duminicilor şi a el a vieţuit în vremea de formare a poporului român,
marilor praznice. În lucrarea sa misionară, Sfântul se întărind în dreapta credinţă pe strămoşii noştri.
folosea de cântarea psalmilor, dar şi de imne creştine Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Niceta,
pe care le compunea el însuşi, precum imnul Pe Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
393
Sfântul Ierarh Ghelasie
de la Râmeț
(30 iunie)
395
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie
de la Râmeț prin hotărârea nr. 2086/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Troparul, glasul 1:
De Dumnezeu purtătorule Părinte Ghelasie, povățuitorul călugărilor, întărirea preoților şi a

credincioşilor, podoaba Cuvioşilor şi lauda Ierarhilor, sprijinitorul celor din necazuri şi făcătorule
de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti;
împreună cu aceştia, roagă pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Mărturisitorule al credinței ortodoxe şi apărătorule al Bisericii lui Hristos, preafericite Ghelasie,

purtătorule de biruință, ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îți cântă pururea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru!
Sinaxar
Î n veacul al XIV-lea, s-a nevoit la Mănăstirea

Râmeţ, din Transilvania, un monah cu viaţă îmbu-
nătăţită, pe nume Ghelasie. Credincioşii din partea
Odată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană
cu asinul său la adunat fân, şi-a cunoscut dinainte
sfârşitul. Deci, rugându-se mult, şi-a chemat ucenicii,
locului l-au cinstit pe acesta ca Sfânt, din neam în poruncindu-le să trăiască în desăvârşită dragoste, să
neam, până în zilele noastre, iar vieţuitorii sfintei iubească Biserica şi să fugă de beţie, de desfrâu şi de
mănăstiri îi cinstesc cu mare evlavie sfintele moaşte, tot păcatul. Apoi, binecuvântându-i pe toţi, şi-a dat
ştiind că acestea dăruiesc minunate vindecări de boli sufletul în mâinile lui Hristos.
şi suferinţe. În tradiţia mănăstirii se spune că, în ceasul
În tradiţia locului se spune despre Cuviosul când cobora asinul de pe munte cu trupul Sfântului
Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împre Ghelasie, au început clopotele de prin sate să sune
ună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu singure. Apoi, fiind plâns de ucenici, a fost îngropat
mare osârdie şi frică de Dumnezeu. Toată săptămâna, lângă zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la
Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulân mormântul lui.
du-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea Ceea ce s-a transmis prin tradiţia locului
cu ucenicii la muncă, iar noaptea făcea priveghere de generaţii întregi s-a adeverit în zilele noastre
şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica
Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza Mănăstirii Râmeţ o inscripţie de mare însemnătate
mănăstirii. pentru Biserica şi neamul românesc, mai ales din
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părţile Transilvaniei, şi care pomeneşte numele
părinte duhovnicesc al sihaştrilor din împrejurimi, „Arhiepiscopului Ghelasie”, pe cel al zugravului
precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor. La fericitul „Mihul de la Crişul Alb”, precum şi anul 1376.
Ghelasie veneau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpâniţi Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat
de duhuri rele, şi, prin rugăciunile lui, se vindecau, cu numele, este îmbunătăţitul Ghelasie pe care
întrucât avea mare dar de la Dumnezeu. poporul, în evlavia sa, îl cinsteşte ca Sfânt.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana În anii din urmă s-au descoperit în chip
mănăstirii, numită Hopagi, şi fiind mare arşiţă, minunat, prin bunătatea şi milostivirea lui
încât toţi sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a Dumnezeu, în jurul mănăstirii, părţi din sfintele
îngenuncheat la rugăciune, apoi, lovind pământul sale moaşte prin care se fac nenumărate minuni în
cu toiagul său, îndată a izvorât acolo apă. Acest izvor rândul dreptcredincioşilor veniţi pentru rugăciune
se vede până în zilele noastre şi se cheamă „Izvorul şi închinare. Astfel, o femeie, cu numele Maria, din
Cuviosului Ghelasie”. Mulţi săteni iau apă din el Negreşti-Oaş, după ce i s-a arătat în vis un porumbel
pentru sănătate şi binecuvântare. care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Râmeţ,
397
ca să se roage şi să se atingă de moaştele Sfântului Ghelasie, întorcându-se pe deplin vindecat la casa

Ghelasie, a făcut precum i se poruncise în vis şi s-a lui, asemenea slăbănogului din Evanghelie.
tămăduit de cumplita epilepsie. Unei alte femei, Sfântul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de către
Elisabeta din Albina (Timiş), i-a fost vindecată Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul
mâna, atinsă de o grea boală, prin fierbinţi rugăciuni 1992, având zi de pomenire 30 iunie, iar moaştele
şi multe lacrimi vărsate la moaştele Sfântului sale se află acum în biserica nouă a Mănăstirii Râmeţ,
Ghelasie, iar un credincios căzut în rătăcire de unde sunt cinstite cu evlavie de monahiile din obşte
la dreapta credinţă, din Cocora (Alba), care era şi de credincioşi.
paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Ghelasie,
minunată vindecare prin stăruitoarele sale rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu
şi ale părinţilor mănăstirii la moaştele Sfântului ieşte-ne pe noi. Amin.
398
Duminica Sfinților Români
(Duminica a II-a după Rusalii)
399
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat instituirea Duminicii Sfinților
Români prin hotărârile nr. 292/30 martie 1989 şi 952/19-20 iunie 1992, iar proclamarea
solemnă a acestei Duminici a fost realizată prin Tomosul Sinodal din 20 iunie 1992 şi prin Actul
Sinodal din 21 iunie 1992.
Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc a odrăslit şi Biserica străbună cu Sfinți s-a

împodobit. Vrednici lucrători s-au arătat Mucenicii şi Mărturisitorii, care pentru Hristos viața şi-au
jertfit, iar Cuvioşii şi pustnicii, întru nevoințe urmând calea Domnului, chipuri îngereşti au dobândit.
Arhiereii şi preoții neîncetat vestind cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioşii
Voievozi biserici au înălțat şi cu dreptmăritorii creştini credința ortodoxă şi țara au apărat. Toate
cetele Sfinților împreună rugați pe milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinților preaslăviți, care pe pământul românesc ați viețuit şi pretutindeni credința ortodoxă
ați mărturisit, rugăciunile şi cântările dreptcredincioşilor creştini către Hristos, Domnul nostru, le
purtați. Pomenirea voastră cu laude astăzi cinstind-o, înălțăm neîncetată cântare şi zicem: Bucurați-
vă, toate cetele Sfinților Români, împreună cu toți Sfinții, podoaba de mult preț a Bisericii lui Hristos,
cea una dreptmăritoare!
Duminica Sfinților Români
S finţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii Ortodoxe au

înscris în calendar, îndată după Duminica în care
prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt, amintirea şi
pe toţi Sfinţii Cuvioşi şi Cuvioase care prin rugăciune,
post şi lacrimi s-au nevoit, luând chip îngeresc şi care,
prin pilda vieţii lor, hrănesc duhovniceşte sufletele
cinstirea Tuturor Sfinţilor, dând în acest fel mărturie noastre. Cerem întărire în credinţă şi răbdare de la
peste timp despre evlavia credincioşilor faţă de toţi Sfinţii Martiri, care, prin sângele şi pătimirile
Sfinţii Bisericii ştiuţi şi, mai ales, cei neştiuţi, care au lor, au primit cununa sfinţeniei. Ne întrarmăm cu
bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. rugăciunile tuturor Sfinţilor români ucişi de oştile
Drept aceea, multe Biserici Ortodoxe, ca să păgâne sau ale altor asupritori. Ne întărim în lupta
întărească mai mult amintirea şi cinstirea Sfinţilor duhovnicească prin rugăciunile celor căzuţi în amară
ştiuţi după numele lor, dar mai ales pe aceea a robie sau ale celor jertfiţi pe câmpurile de luptă,
mulţimii fără de număr a Sfinţilor neştiuţi, au în lagăre şi în închisori, pentru credinţa străbună,
rânduit o anumită zi pentru prăznuirea Sfinţilor din Biserică şi neam, din vechime şi până în vremea
acele neamuri. prigoanei ateiste. Învăţăm şi mărturisim dreapta
Văzând că acest lucru este de mult folos pentru credinţă din lumina scrierilor Sfinţilor, care, luptând
zidirea duhovnicească şi întărirea în credinţă a cu arma cuvântului, au apărat Evanghelia lui Hristos
dreptmăritorilor creştini, precum şi spre slava şi Biserica Sa. Plecăm cu smerenie genunchii noştri
Bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe şi ne rugăm Sfinţilor odrăsliţi de neamul nostru care
Române, cu puterea lui Dumnezeu Celui în Treime au sporit în dragostea pentru Hristos Domnul, cu
lăudat şi închinat, a rânduit, în anul 1992, ca, în a fapta, cu rugăciunea şi cu virtutea creştină şi pe care
doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, să Milostivul Dumnezeu i-a scris în cartea veşniciei.
prăznuim Duminica Sfinţilor Români, în care să Şirul acestor Sfinţi este însă neîntrerupt în
cinstim pe aceia dintre fiii neamului nostru, ştiuţi iconomia lui Dumnezeu până la sfârşitul veacurilor
numai de Bunul Dumnezeu şi care prin vieţuirea, şi sporeşte neîncetat. Asemenea lor, şi nouă ne este
pătimirea şi mărturia lor pentru Hristos, au ajuns adeverit, ca fii dreptcredincioşi ai Bisericii, că fiecare
prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu. dintre noi, ducând viaţă în sfinţenie, pe cât ne este
În această Duminică, în chip evlavios cinstim cu putinţă, nădăjduim să avem părtăşie cu Sfinţii la
cu cântări de laudă şi cereri duhovniceşti pe toţi viaţa şi fericirea veşnică de care să ne învrednicească
Sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi slujitori ai Bisericii Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru
Ortodoxe Române care s-au săvârşit muceniceşte rugăciunile Preacuratei Sale Maicii, ale Sfinţilor
sau au mărturisit şi apărat cu jertfelnicie credinţa cea Îngeri, ale Sfinţilor de neam român şi ale tuturor
dreaptă, neamul şi ţara. Chemăm în ajutorul nostru Sfinţilor. Amin.
401
Sfântul Ierarh Leontie
de la Rădăuți
(1 iulie)
403
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Leontie de
la Rădăuți prin hotărârea nr. 1205/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Cu ostenelile nevoințelor duhovniceşti toată viața ți-ai petrecut-o şi primind vrednicia arhieriei,
cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe
Leontie, să mântuiască sufletele noastre.
Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel preaales al Duhului Sfânt, care cu înțelepciune şi cu smerenie
s-a nevoit cu rugăciunea şi cu povățuirea celor încredințați lui spre mântuire, pe Sfântul Leontie cu
cântări duhovniceşti lăudându-l, îl cinstim.
Sinaxar
S fântul Leontie s-a născut în secolului al XIV-lea,

în Rădăuţi, din părinţi creştini dreptmăritori.
De tânăr a intrat în cinul monahal la Mănăstirea
din scaunul episcopal şi a mers la schitul pe care îl
întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie.
Pentru râvna sa duhovniceasă, episcopul Lavrentie
Bogdana din Rădăuţi, primind numele de Lavrentie. a ajuns la măsura desăvârşirii, fiind binecuvântat
Mai târziu, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, cu darul înainte-vederii şi cu cel al vindecărilor.
unde se nevoiau mulţi călugări îmbunătăţiţi, care Cunoscându-şi mai dinainte sfârşitul său, el a cerut
l-au îndrumat în viaţa duhovnicească. În jurul lui să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de
s-au adunat mulţi ucenici. Pentru aceasta, Cuviosul „schimonahul Leontie”. Chemându-i la el apoi pe
Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va toţi fraţii şi ucenicii, şi-a luat rămas-bun de la obşte,
deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, apoi şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A
prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn
Cuviosul Lavrentie a devenit apoi egumen al acestei a schitului Laura, ctitoria sa.
obşti monahale în creştere. Potrivit tradiţiei, la acest La mormântul lui veneau mulţi credincioşi să se
schit avea să se aşeze mai târziu şi Sfântul Daniil închine, iar acolo se săvârşeau şi multe vindecări de
Sihastrul, sub povăţuirea egumenului Lavrentie. boli. La auzul acestor vindecări, credincioşii şi clerul
În anul 1402, domnitorul Alexandru cel Bun Episcopiei de la Rădăuţi au cerut mitropolitului
(1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuţilor. Ast Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele
fel, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală moaşte ale Sfântului Ierarh Leontie în catedrala
episcopală. Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de episcopală. Mitropolitul Moldovei a încuviinţat,
domnitor, cler şi mitropolitul Sucevei, a fost ales astfel că sfintele moaşte au fost aduse în catedrala
ierarh al noii Episcopii. Deşi nu îşi dorea aceasta, el din Rădăuţi şi aşezate în partea dreaptă a naosului.
a primit hotărârea cu smerenie, lăsând în locul său, Şi aici veneau zilnic mulţi credincioşi şi primeau
ca egumen al schitului Laura, pe Cuviosul Daniil vindecare de boli şi ajutor în necazuri. În anul 1639,
Sihastrul, ucenicul său. oraşul Rădăuţi a fost jefuit de o ceată de tâlhari
Ca episcop al Rădăuţilor, Lavrentie a rămas om veniţi de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei.
al rugăciunii şi al dragostei de aproapele, făcând În vremea acestei năvăliri au fost ascunse moaştele
milostenie şi împărtăşind povăţuiri şi cuvinte de Sfântului Ierarh Leontie şi n-au mai fost găsite
mângâiere tuturor. Ajuns la bătrâneţe, s-a retras multă vreme. O parte din ele au fost redescoperite la
405
sfârşitul secolului trecut. Sfântul Sinod al Bisericii Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi, unde aduc şi
Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1992, să-l astăzi duhovnicească mângâiere şi ajutor de sus
cinstească aşa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de celor ce cheamă cu credinţă şi evlavie pe Sfântul
la Rădăuţi, înscriindu-l în rândul Sfinţilor, cu zi Leontie.
de prăznuire la 1 iulie. Moaştele Sfântului Ierarh Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
Leontie au fost puse în raclă şi aşezate în biserica miluieşte-ne pe noi. Amin.
406
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
(2 iulie)
407
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Voievod Ştefan
cel Mare prin hotărârea nr. 3841/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 2460/15-17 iunie 2004 se aprobă trecerea de la forma
„Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” la cea de „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”.
Troparul, glasul 1:
Apărător neînfricat al credinței şi patriei străbune, mare ctitor de locaşuri sfinte, Ştefane Voievod,
roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri.
Condacul, glasul 1:
Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Ştefane, sfinte biserici şi mănăstiri ai înălțat; pe cei
săraci ai ajutat şi pe cei greşiți i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a înzestrat cu
înțelepciune şi putere ca să biruieşti pe vrăjmaşii țării tale şi ai credinței creştineşti. Drept aceea, te
cinstim şi părinte te numim.
Sinaxar
„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate şi
şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, mărinimie, neuitând nicio clipă pe vitejii oşteni, pe
căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici cei săraci şi suferinzi, răsplătind şi ajutând pe toţi cu
nu este în gura lui vicleşug”. (Psalmul 31, 1-2) neţărmurită dragoste părintească.
Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe: rana
U nul dintre aceşti fericiţi a fost măritul Voievod

Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe
care poporul l-a numit şi „cinstit”, bun, mare şi sfânt.
de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a
patru copii, trădarea unor sfetnici şi multe războaie,
nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci
,,Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească,
celor care au greșit; ,,mare”, pentru iscusinţa cu care luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă împotriva
a condus ţara, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit duşmanilor ţării şi ai credinţei.
pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan
de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numă- Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru ţara şi credinţa
rul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi întregului popor. El aducea mulţumiri şi laudă lui
înzestrat cu cele necesare, spre slava lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu numai atunci când biruia, ci şi atunci
mântuirea credincioşilor. când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al
Marele Voievod Ştefan al Moldovei a fost fiul pocăinţei.
binecredincioşilor creştini Voievodul Bogdan al II- Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii
lea şi Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie creştinătăţi, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii
a arătat o dragoste deosebită faţă de ţară şi credinţa creştini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie
strămoşească. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat 1475, din care, pentru frumuseţea şi valoarea ei
după vremuri tulburi de luptă pentru domnie. duhovnicească, redăm acest text:
Pe Câmpia Dreptăţii este întâmpinat de mulţimea „Prealuminaţilor, preaputernicilor şi aleşilor
poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în domni a toată creştinătatea, cărora această scrisoare
ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi,
poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn
domn, i s-a răspuns într-un glas: „întru mulţi ani al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă,
de la Dumnezeu să domneşti”. Şi a domnit, precum tuturor cărora vă scriu, şi vă doresc tot binele şi vă
ştim, 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, luptând pentru spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al
apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti, turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul
a întregii creştinătăţi, zidind cetăţi militare, dar şi întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar
cetăţi ale sufletului, adică multe biserici şi mănăstiri. putea să supuie şi să nimicească toată creştinătatea.
409
De aceea, facem cunoscut domniilor voastre că pe la asemenea, şi la Muntele Athos, unde pericolul otoman
Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în ţara ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit
noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr şi înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri, între care
de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era la loc de cinste stă Mănăstirea Zografu. Pe toate
Soliman Paşa. Auzind şi văzând noi acestea, am luat aceste sfinte locaşuri, Ştefan cel Mare le-a înălţat ca
sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele
nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor purtate în lupta cu duşmanii creştinătăţii, cât şi
creştinătăţii şi i-am biruit, pentru care lăudat să fie pentru cinstirea şi pomenirea celor căzuţi în luptele cu
Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, duşmanii credinţei neamului. Pentru aceasta, poporul
păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să-şi l-a cinstit, numindu-l ,,cel Sfânt”.
răzbune şi să vie, în luna mai, cu capul său şi cu toată Ştefan cel Mare a fost un om al pocăinţei şi al
oştirea sa împotriva noastră şi să supuie ţara noastră rugăciunii: el a simţit permanent nevoia să se roage,
care e o parte creştinească şi pe care Dumnezeu a să se încredinţeze, el şi familia sa, împreună cu cei
ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e ţara vii şi cu cei morţi, rugăciunilor părinţilor sfinţiţi din
noastră, va fi pierdută, atunci creştinătatea va fi în mare sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea rugătorii
primejdie. De aceea, ne rugăm de domniile voastre să noştri. Cerea călugărilor şi egumenului din Mănăstirea
ne trimiteţi pe căpitanii voştri împotriva duşmanilor Neamţ, în fiecare miercuri seara, un parastas, iar joi o
creştinătăţii până mai este vreme, fiindcă turcul are Liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire”.
acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru Viaţa de rugăciune personală a lui Ştefan cel Mare
cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar ne este arătată şi de cele trei icoane unite, numite
noi, din partea noastră, făgăduim pe credinţa noastră triptic: Mântuitorul, Maica Domnului şi Sfântul
creştinească şi cu jurământul domniei noastre că vom Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea
sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod
legea creştinească, noi, cu capul nostru. Aşa trebuie le purta la el permanent în călătorii şi mai ales în
să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutorul bătălii. Ştefan cel Mare şi Sfânt însoţea rugăciunea
lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna cu postul, înainte de a începe lupta cu duşmanii
dreaptă. Deci, fiţi gata fără întârziere”. credinţei şi ai neamului şi după biruinţă, aşa cum
Ştefan cel Mare a pus biruinţele în luptele purtate aminteşte cronicarul că a făcut-o la Vaslui: „Cu toţii
nu pe seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii s-au legat a posti patru zile cu pâine şi apă”.
lui Dumnezeu. Pentru credinţa şi smerenia sa, Ştefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu
Dumnezeu i-a dat putere, înţelepciune, „har”, cum postul, ci şi cu fapta bună a milosteniei şi a dragostei
spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6). creştine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând
Ştefan cel Mare a fost nu numai un apărător al căsătorite cu cele necesare unei gospodării, pământ
credinţei creştine în luptele sale cu turcii şi tătari, ci şi vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea
el a fost şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de războaie, arătând o deosebită purtare de grijă faţă de
biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea cei rămaşi cu infirmităţi, cum aminteşte tradiţia de
lor cu cele necesare slujbelor şi obştii călugărilor, Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruieşte o
care împleteau rugăciunile de zi şi de noapte cu pereche de boi, car şi plug, pentru a se putea gospodări
lucrul mâinilor şi cultura minţii. Ştefan cel Mare singur, pentru a nu mai fi silit să-şi are pământul în zi
a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, de sărbătoare cu boi şi plug împrumutate de la boieri.
ci şi în Muntenia şi Transilvania, mărturisind prin Marele Voievod a fost, deopotrivă, om al dreptăţii
aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi de neam. De şi al iubirii creştineşti, al iertării duşmanilor săi care
410
au dat dovadă de căinţă pentru greşelile săvârşite: şi multă apărătură”. A fost plâns de întreg poporul
,,Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, şi toată şi de tot pământul Moldovei, cum se spune şi azi
mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră. în cântarea populară: ,,Plânge dealul/ Plânge valea/
Şi nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de Plâng pădurile bătrâne./ Şi norodu-n hohot plânge/
lucrurile şi întâmplările petrecute, ci te vom milui şi Cui ne laşi pe noi, Stăpâne?”
te vom ţine la mare cinste şi dragoste, deopotrivă cu Ştefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl
boierii cei credincioşi şi de cinste”. simţim cu toţii, mai ales atunci când ne aflăm în faţa
Întreaga sa viaţă, Ştefan cel Mare a trăit sub povaţa mormântului său de la Putna şi în faţa icoanei sale,
permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul insuflându-ne aceeaşi dragoste de ţară şi credinţă
Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea şi strămoşească; îl simţim alături de noi la bucurii şi
cinstea cuvenită. mai ales la durere, în vreme de năvălire a necazurilor
Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul asupra noastră.
morţii, aşa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor Binecredinciosul Voievod a avut întotdeauna
care au trăit viaţa cu adevărat creştineşte: ,,Iar când au credinţa că Mântuitorul Iisus Hristos va mijloci la
fost aproape de sfârşenia sa, scrie cronicarul, chemat-au Judecata de Apoi şi va răsplăti pe toţi cei care şi-au
vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţii, toţi câţi jertfit viaţa pentru credinţă şi apărarea hotarelor ţării.
s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara La mormântul său străjuieşte, de la moartea sa până
cum a ţinut-o el”. După cum putem vedea, grija pentru astăzi, o candelă permanent aprinsă, dovedindu-
binele ţării şi al credinţei străbune o poartă în inima sa se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a
până în ceasul morţii. Cronicile vechi mai pun în gura lungul veacurilor din partea întregului popor, care
măritului Voievod şi aceste cuvinte înainte de moarte: dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfânt, apărător al
,,Doamne, numai Tu singur ştii ce a fost în inima mea. creştinătăţii, după cum se vede şi în pictura bisericii
Nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti Mănăstirii Dobrovăţ ( Jud. Iaşi), ultima sa ctitorie,
n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este pictată nu la mult timp după moartea sa.
Însuşi Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrăţişată De aceea, trecerea lui în rândul sfinţilor, prin
la piept ţinând, viaţa mea am închinat-o nesmintită hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toţi Române din 20 iunie, anul mântuirii 1992, este
vrăjmaşii am gonit şi înfrânt”. împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu
Ştefan cel Mare a trecut la cele veșnice în data şi potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios.
de 2 iulie 1504 şi a fost îngropat în biserica El este o icoană de lumină pentru tot poporul
Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locaşuri
consemnează cronicarul: ,,iar pe Ştefan Vodă l-a sfinte şi al celor care luptă pentru biruinţa Crucii şi a
îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire, iubirii lui Hristos pentru oameni.
în Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne
cunoşteau toţi că s-au scăpat (păgubit) de mult bine mântuieşte pe noi. Amin.
411
Sfinții Mucenici Epictet preotul
și Astion monahul
(8 iulie)
413
Mucenici Epictet şi Astion prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului
acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din
Troparul, glasul 1:
Pe cei de o cinste cu Sfinţii doctori fără de arginţi, pe Epictet, preotul cel înţelept, şi pe Astion,
ucenicul cel mult râvnitor, pe Mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, veniţi, toţi credincioşii, să-i
lăudăm, zicând: Bucuraţi-vă, cei ce pururea mijlociţi pentru sufletele noastre!
Din cer aţi primit dumnezeiesc har şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi făclii prealuminate
pe calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, Sfinţilor Mucenici şi doctori fără de arginţi,
tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Sinaxar
N u departe de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării

şi de satul Dunavăţul de Jos, în Dobrogea, se
află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care
în care se cuibărise. Izbăvit de diavol, omul a adus
îndată mulţumire Mântuitorului Hristos.
În altă zi i-au înfăţişat lui Epictet o femeie oarbă.
se numea în vechime Halmyris. În această cetate au Aceasta plângea cu amar că doctorii nu au putut-o
pătimit Sfinţii Epictet şi Astion, mărturisindu-şi cre- vindeca şi-l ruga fierbinte să-şi pună dreapta sa peste
dinţa în Hristos, în anul 290. ochii ei. Sfântul i-a îndeplinit rugămintea şi femeia
Pe vremea nelegiuitului împărat Diocleţian şi-a recăpătat vederea.
(284-305) trăia în părţile Asiei Mici un preot cu Astion era un tânăr, fiul unui om de vază din oraş,
numele Epictet, care ducea o viaţă curată şi evlavioasă. foarte bogat. Mama sa era şi ea de viţă nobilă, fiica
Din fragedă copilărie el a fost crescut în frică de senatorului Iulian. Părinţii îl iubeau nespus, fiind şi
Dumnezeu, urmând poruncile Mântuitorului. Ca singurul copil, privindu-l ca pe odorul lor cel mai de
şi odinioară Samuel, a fost cinstit din tinereţe cu preţ. Epictet i-a lămurit acestuia care este adevărata
haina preoţiei şi, plin fiind de harul lui Dumnezeu, el nestemată a vieţii, spunându-i că aurul de aici nu este
făcea multe semne şi minuni. Adeseori, prin puterea de cel mai mare preţ, deoarece el înşală multe suflete.
rugăciunii sale, deschidea ochii orbilor, vindeca pe La fel şi argintul. „Vino, îi zice el, şi-ţi voi arăta care
leproşi şi pe ologi şi scotea duhurile necurate din cei aur trebuie să alegi şi după care argint trebuie să tinzi.
îndrăciţi. Este acela pe care Domnul şi Mântuitorul nostru l-a
Odată, pe când Epictet se afla acasă şi-şi făcea dat celor ce cred în El. Tatăl tău, pe care-l vezi, nu este
obişnuita rugăciune către Hristos, i-a fost adusă fiica adevăratul tău tată, ci atotputernicul Dumnezeu este
unui om care era paralizată în aşa măsură, că nu putea tatăl tău. Acesta a poruncit, iar tu ai devenit om. El a
mişca altceva decât limba. Tatăl său, aducând-o la uşa hotărât, şi tu ai fost plămădit în pântecele mamei tale.
preotului, a lăsat-o afară şi a intrat la Sfânt, rugându-l El a voit, şi tu ai putut ajunge până la vârsta tinereţii.
fierbinte să-i tămăduiască fiica. Auzind acestea, De asemenea, mama noastră adevărată nu este fiinţa
preotul a zis tatălui s-o aducă înăuntru, apoi s-a rugat pe care o vedem, ci Sfânta Biserică”.
fierbinte, a uns cu ulei sfinţit trupul fetei şi ea s-a A doua zi, tânărul s-a trezit la revărsatul zorilor
făcut sănătoasă. şi s-a îndreptat în grabă spre acelaşi loc unde, cu o
Altă dată, i-a fost adus un îndrăcit. Când acela zi înainte, gustase din mierea florilor cereşti. Intrând
a ajuns lângă omul lui Dumnezeu, duhul cel rău în locuinţa preotului lui Hristos, Astion a vorbit cu
a început să strige şi să zică timp de trei zile: „O, acesta şi la sfârşit i-a zis: „Îngăduie-mi să fiu chiar
cruce, o, chin, cum sunt pus la cazne! Cât de bine astăzi catehumen şi supune-mă la post atâtea zile câte
îmi mergea când eram în Frigia!”. Certat de Sfântul crezi de cuviinţă; după trecerea acestui timp, doresc
Epictet, duhul cel rău a părăsit, după trei zile, trupul să primesc Botezul. Atunci îmi voi fi însuşit tot ce
415
priveşte credinţa creştină. Te rog ca, după aceea, să spus de către unii dintre slujbaşii săi că sunt în oraş
părăsim amândoi acest oraş şi să ne ducem într-o ţară doi străini, care ar fi „vrăjitori” şi „ghicitori” şi că prin
îndepărtată, acolo unde ne va îndrepta Duhul Sfânt, cuvântările lor au întors pe mulţi de la cinstirea zeilor.
ca nu cumva tatăl meu să-mi schimbe gândul curat cu Auzind acestea, dregătorul s-a mâniat şi a
lacrimile sale”. poruncit ca după apusul soarelui cei doi Sfinţi să fie
După ce a împlinit dorinţele înţeleptului tânăr, prinşi şi duşi la închisoare. Pe drum, ei cântau psalmi,
preotul Epictet şi ucenicul său, Astion, au părăsit rosteau lungi şi fierbinţi rugăciuni şi s-au înţeles ca a
oraşul, s-au îmbarcat pe o corabie şi au sosit la doua zi, când vor fi duşi la judecată, să nu spună nimic
hotarul sciţilor, oprindu-se în cetatea Halmyris, din despre familia lor şi despre ţara de unde veneau, ci
Dobrogea, unde nu era nimeni care să-i cunoască. doar să repete că ei sunt creştini, că acesta este numele,
Părinţii lui Astion îşi căutau însă fiul şi se tânguiau că neamul şi patria lor şi că ei nu sunt altceva decât
nu-l găsesc. cinstitori ai Dumnezeului adevărat.
După ce s-au aşezat la Halmyris, Epictet şi Foarte devreme, în ziua următoare, comandantul
Astion au continuat să ducă aceeaşi viaţă curată, aşa Latronian a poruncit să fie făcută o tribună în mijlocul
cum trăiseră în patria lor. Epictet a făcut şi aici multe oraşului şi acolo să fie chemat cât mai mult popor. Aici
semne şi minuni. Unei femei i-a vindecat fiul surdo- au fost aduşi şi cei doi învinuiţi. Latronian abia putea
mut şi paralitic. Cel vindecat s-a întors la Dumnezeu să privească la ei, deoarece faţa lor strălucea ca soarele.
şi, împreună cu el, s-au convertit mai mult de 1000 Epictet era un bărbat cam de 60 de ani, înalt şi cu barba
de locuitori din Halmyris, care văzuseră minunea. încărunţită, iar Astion, un tânăr de 35 de ani, frumos
Şi Astion a căpătat darul facerii de minuni, având o şi cuvios la înfăţişare. În timpul cercetării lor, cei doi
deosebită putere asupra diavolului. Sfinţi îşi mărturiseau credinţa în Iisus Hristos şi arătau
Într-o zi, pe când Astion mergea grăbit spre Dunăre că ei nu pot să se închine zeilor. Mâniat, dregătorul
ca să ia apă, s-a întâlnit cu un om care era chinuit de a poruncit ca amândoi să fie legaţi, chinuiţi şi să li se
duhul cel rău. Apropiindu-se de el, Astion s-a rugat, rupă carnea de pe trup cu gheare de fier. Sfinţii nu
a făcut semnul crucii pe fruntea şi pe trupul lui, şi în răspundeau la toate decât cu cuvintele: „Noi suntem
aceeaşi clipă duhul cel rău a fugit din cel chinuit. creştini, facă-se cu noi voia lui Dumnezeu”.
Altă dată, Astion a văzut cum un om a căzut de Unuia dintre judecători, pe nume Vigilanţiu,
la mare înălţime şi zăcea la pământ, pe jumătate mort. auzind din gura Sfinţilor cum cinstesc şi mărturisesc
În taină, s-a rugat fierbinte lui Hristos şi şi-a amintit fără încetare credinţa în Iisus Hristos, nu i-au ieşit din
de Sfântul Apostol Pavel cum l-a izbăvit pe Eutihie, minte aceste cuvinte timp de trei zile; în a patra zi, s-a
care căzuse de la o fereastră, cum Petru i-a dat putere dus şi a mărturisit: „Şi eu sunt creştin, facă-se şi cu mine
să meargă lui Eneea, care zăcea de opt ani pe patul de voia lui Dumnezeu”. Vigilanţiu s-a dus la Mucenici în
suferinţă. Atunci, L-a rugat fierbinte şi el pe Domnul, închisoare, ca să primească de la ei învăţătură. Apoi,
pentru nefericitul din faţa lui, zicând că „şi acesta împreună cu toată casa lui, au devenit creştini.
este unul din turma Sa”. Şi a rostit Astion către cel În a cincea zi, cei doi Sfinţi au fost iarăşi aduşi
căzut cuvintele Sfântului Apostol Petru: „În numele la judecată. Atunci, Epictet a rostit o cuvântare, care
lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” s-a terminat cu mărturisirea: „Noi suntem creştini”.
(Faptele Apostolilor 3, 6). Astion l-a ridicat şi acela a Latronian s-a mâniat şi urla ca un leu: „Aduceţi sare şi
devenit apoi unul dintre catehumenii săi, botezându-l oţet şi frecaţi cu ele rănile de deasupra, puneţi smoală
la scurt timp. şi untură într-un cazan şi când vor începe să fiarbă
În acea vreme a sosit în oraşul Halmyris în clocot, aruncaţi pe îndărătnicii aceştia înăuntru”.
dregătorul Latronian. În a patra zi de la sosire, i s-a Auzind porunca, cei doi Sfinţi repetau şi mai aprig
416
cuvintele: „Suntem creştini, facă-se cu noi voia lui atingeau cu credinţă de ele, se vindecau.
Dumnezeu”. Dar la chinul care li se pregătise, ei au La apusul soarelui, Vigilanţiu împreună cu alţi
rămas nevătămaţi şi, de aceea, au fost osândiţi ca 30 de creştini au venit şi au luat trupurile Sfinţilor, au turnat
zile să nu primească nimic de mâncare şi de băutură. Ei peste ele mir şi alte miresme de preţ şi, cântând psalmi
s-au hrănit însă din bogăţia Cuvântului lui Dumnezeu, şi laude, le-au înmormântat într-un loc potrivit. După
întărindu-se zilnic cu pâinea care coboară din cer, uciderea celor doi Martiri şi înmormântarea lor,
cântând psalmi. Latronian a înnebunit şi şi-a sfârşit viaţa în chip jalnic.
Pe când Epictet şi Astion îndurau chinuri, a În a treia zi de la înmormântare, Astion i s-a
apărut la Halmyris un străin care, văzând pe Astion în arătat lui Vigilanţiu, spunându-i că în ziua aceea vor
faţa scaunului de judecată, l-a recunoscut. Degrabă s-a sosi părinţii săi ca să-l caute şi că îl roagă să meargă în
suit în corabie, a călătorit pe mare şi a ajuns la ţărmul port, să-i primească, să le dea găzduire şi să-i mângâie.
ţării unde trăiau părinţii lui Astion. El le-a spus ce Ducându-se în port, Vigilanţiu a aflat pe părinţii lui
văzuse şi auzise în legătură cu fiul lor. Însoţiţi de trei Astion, care întrebau despre fiul lor. Vigilanţiu le-a
slujitori, părinţii s-au îmbarcat în grabă şi, călătorind povestit cum Astion plecase cu trei zile mai înainte
pe mare, au ajuns în oraşul Halmyris, în ţara sciţilor într-o ţară îndepărtată, apoi, înfăţişându-le cu vorbe
(Dobrogea). Aici, ne spune Actul martiric, „episcopul alese frumuseţile cereşti şi ale vieţii veşnice, le-a spus
şi întâistătătorul sfintelor Biserici era preafericitul adevărul despre moartea mucenicească a fiului lor,
Evangelicus”. adăugând că toţi cei care se învrednicesc de un asemenea
După cele 30 de zile au fost aduşi din nou în faţa sfârşit sunt numiţi „Mucenici”. Timp de o săptămână,
judecăţii cei doi pătimitori. Latronian a început prin a părinţii lui Astion au primit învăţătură de la Vigilanţiu,
zice că el încă nu ştie de unde vin ei şi din ce neam se în urma căreia s-au hotărât să devină creştini. Preotul
trag şi fiindcă ei nu vor să spună, îi consideră demoni; Bonosus, care, pentru a scăpa de prigonitori, se
apoi i-a osândit la moarte prin tăierea capului. Atât ascunsese într-un loc tăinuit, i-a făcut catehumeni şi
Epictet, cât şi Astion şi-au mărturisit din nou credinţa după 40 de zile de la moartea lui Astion, părinţii lui
în Hristos, zicând că ei demoni nu sunt, ci că ei au scos au fost botezaţi de episcopul Evangelicus. Acesta din
demoni din oameni cu ajutorul lui Hristos, şi anume urmă a rămas cu ei 8 zile, după care a plecat într-un oraş
pe acei demoni pe care judecătorii îi cinstesc şi li se apropiat. Părinţii lui Astion s-au întors apoi în patrie,
roagă ca unor dumnezei. Auzind acestea, Latronian a luând cu ei pe Vigilanţiu şi pe preotul Bonosus.
poruncit slujitorilor să-i lovească peste gură cu pietre După încetarea persecuţiilor, creştinii au ridicat
şi să-i lege din nou. Dar pentru că şi în urma acestor o biserică deasupra criptei ce adăpostea moaştele
chinuri ei au rămas senini şi veseli, dregătorul a dat mucenicilor, dar, din pricina năvălirilor barbare, atât
ultima poruncă, cerând să fie scoşi afară din cetate şi biserica Sfinţilor, cât şi cetatea Halmyris, au căzut în
acolo să li se taie capul. Cu braţele întinse şi cu privirea ruină. Abia peste 17 veacuri, la praznicul Adormirii
ridicată la cer, Mucenicii au rostit o lungă rugăciune, iar Maicii Domnului (15 august) din anul 2001, moaştele
poporul a răspuns „Amin!”. Epictet a lăsat mai întâi pe Sfinţilor au fost descoperite în chip neaşteptat în cripta
Astion să i se taie capul; acesta, spunând o rugăciune, de sub altarul bisericii ruinate din cetatea Halmyris,
a terminat-o cu cuvintele Mântuitorului: „În mâinile alături de un fragment de inscripţie, care cuprinde
Tale încredinţez duhul meu” (Luca 23, 46). Epictet s-a cuvintele Martir şi Astion. Sfintele moaşte se află la
aşezat lângă trupul ucenicului său şi îndată i s-a tăiat Mănăstirea Halmyris, din eparhia Tulcii, fiind purtate
şi lui capul. Era ziua de 8 iulie a anului 290. Trupurile în procesiune în fiecare an la ziua pomenirii lor, 8 iulie.
Mucenicilor s-au făcut albe precum zăpada şi cei care Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
sufereau de vreo boală, durere sau slăbiciune, şi se miluieşte-ne pe noi. Amin.
417
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului,
Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț
(9 iulie)
419
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar, începând cu anul
2019, a cinstirii Sfintei icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț, prin
hotărârea nr. 5197/24 mai 2018.
Troparul, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu dragoste şi cu credinţă ne închinăm sfintei

tale icoane, numită Îndrumătoarea şi, mulţumind, o sărutăm cu evlavie; că prin ea dăruieşti celor
binecredincioşi tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei
tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care străjuieşte în biserica

Mănăstirii Neamț, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l cu evlavie; că prin mijlocirile tale ne păzeşti
şi ne izbăveşti de ispite, de necazuri şi de toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, strigăm
către tine: Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Istoria Sfintei Icoane a Maicii Domnului, numită
Îndrumătoarea, de la Mănăstirea Neamț
S fânta icoană a Maicii Domnului cu Pruncul,

numită Îndrumătoarea, este unul dintre odoa-
rele cele mai de preț ale Mănăstirii Neamț.
din Suceava. Astfel, nu cu mult înainte de căderea
Constantinopolului (29 mai 1453) sub stăpânire
otomană, Maica Domnului și-a pus la adăpost
Tradiția spune că ea a fost pictată după modelul icoana sa, făcând-o dar poporului binecredincios din
icoanei de la Lida, din Țara Sfântă, numită Lidianca. Moldova.
Aceasta era nefăcută de mână omenească, ci apărută În anul 1447, fiul lui Alexandru cel Bun,
prin minune, la rugăciunea Maicii Domnului, pe un domni torul Ștefan al II-lea (1433-1447), o dăru
stâlp al primului lăcaș creștin ridicat de Sfinții Apostoli iește Mănăstirii Neamț, unde, în același an, a fost
Petru și Ioan în Lida. În anul 665, Sfântul Gherman, înmormântat. În această sfântă mănăstire, Icoana
înainte de a deveni patriarh al Constantinopolului, Maicii Domnului Îndrumătoarea a devenit cunoscută
a mers în pelerinaj în Țara Sfântă și a făcut o copie prin darul facerii de minuni și a arătat purtarea de
a acestei icoane, iar pe spatele ei a pictat și icoana grijă a Maicii Domnului față de monahii lavrei și de
Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale cărui sfinte binecredincioșii închinători.
moaște se aflau atunci în aceeași biserică. În anul 1491 este consemnată minunea săvârșită
După modelul icoanei care a aparținut Sfântului la hramul mănăstirii, praznicul Înălțării Domnului,
Gherman a fost pictată și sfânta icoană aflată astăzi când icoana, scoasă în procesiune, s-a ridicat în
la Neamț, de către un monah al Mănăstirii „Sfântul văzduh, fiind văzută de toată mulțimea închinătorilor.
Gheorghe”, zisă a Manganelor, din Constantinopol, Această minune s-a repetat în anul 1655, cu prilejul
în vremea când Sfântului Grigore Palama lua parte procesiunii din ziua de Paști.
la Sinoadele care au stabilit învățătura ortodoxă De mai multe ori, obștea de monahi a fost
despre harul dumnezeiesc, lumina necreată și nevoită să se refugieze din calea cotropitorilor, luând
nevoința isihastă, între anii 1341-1351. În biserica și sfânta icoană și rămâneau în locuri tăinuite până
acestei mănăstiri, în fața acestei sfinte icoane a Maicii când pericolul se depărta, iar monahii puteau reveni
Domnului cu Pruncul și a Sfântului Gheorghe, ostașii la locul lor de nevoință. Așa s-a întâmplat când au
armatei bizantine depuneau jurământul și primeau năvălit polonezii în Moldova, în anul 1697; atunci,
binecuvântare înainte de luptă. după mărturia consemnată de Sfântul Ierarh Pahomie,
Prin rânduială dumnezeiască, această icoană episcopul Romanului, care era în acel timp frate la
a fost trimisă de împăratul bizantin Ioan al VII-lea Mănăstirea Neamț, „soborul marii lavre s-a retras
Paleologul (în acea vreme regent), la 31 martie 1401, din fața primejdiilor și, însoțit de sfânta făcătoare
ca dar, binecredinciosului Voievod Alexandru cel Bun, de minuni icoană a Precistei, a plecat în bejanie la
domnitorul Modovei (1400-1432). Ea a fost adusă de Strâmba, un schit al Mănăstirii Neamț, din părțile
către Protopopul Petru, exarh al Patriarhiei Ecumenice, Tutovei”, iar când s-a făcut pace, în anul 1700, atunci
și a fost așezată în catedrala mitropolitană Mirăuți soborul a revenit în mănăstire cu icoana.
421
De asemenea, o grea încercare pentru obște a fost Boguciar, Rusia), unde s-au săvârșit multe minuni
năvălirea oștirii otomane pentru a înfrânge mișcarea și vindecări, încât icoana de la Neamț a devenit
de eliberare numită Eteria, începută de greci în Țările cunoscută și cinstită în toată Biserica Rusă.
Române, în anul 1821. În acel an, în ziua de 3 iunie, De asemenea, în anul 1864 s-a făcut o altă copie
starețul Ilarie a trimis mai mulți monahi care au dus a acestei icoane pentru Mănăstirea Noul Neamț,
icoana împreună cu multe dintre obiectele sfințite, din Basarabia, care s-a proslăvit prin darul facerii
într-un loc mai sus de mănăstire, pe apa Nemțișorului, de minuni. Astfel, icoana Maicii Domnului de la
unde astăzi este Schitul Icoana Veche, ascunzând-o în Mănăstirea Neamţ se bucură de multă cinstire şi este
pământ. Maica Domnului s-a arătat în vis unui cuvios una dintre renumitele icoane făcătoare de minuni,
bătrân şi i-a zis: „Voi mă ascundeţi, dar eu tot nu vă cunoscută în toată lumea ortodoxă.
voi părăsi”. Şi cu adevărat mare minune a fost, că turcii, Înaintea acestei icoane s-au rugat Sfântul Voievod
după ce au ucis pe toți viețuitorii mănăstirii Secu și pe Ștefan cel Mare, Sfântul Cuvios Paisie de Neamț și
cei ce se refugiaseră acolo și după ce au dat foc acelei Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul pe când era monah,
mănăstiri, s-au pornit de mai multe ori ca să prade şi dar și ceilalți Sfinți nemțeni. Aici a venit pentru a cere
Mănăstirea Neamţ. Însă, cum ajungeau aproape, îndată călăuzire în viață și ocrotire de la Împărăteasa cerurilor
li se schimba mânia lor în blândeţe, de care lucru şi ei Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, înainte de a
singuri se mirau, nepricepând ce este aceasta. După lua jugul cel bun al monahismului.
ce s-a liniştit toată tulburarea, la 28 octombrie 1822 Înaintea acestei sfinte icoane a venit, în anul 1933,
s-a făcut scoaterea icoanei din locul de taină, printr-o tânărul Ioan Iacob, rugându-se Maicii Domnului
procesiune la care a participat toată obștea monahală să-i binecuvinteze intrarea în obștea nemțeană, sub
și mulțime de credincioși din împrejurimi. Când ascultarea Episcopului Nicodim, viitorul Patriarh al
icoana a ajuns în marginea poienii spre mănăstire, s-a României.
observat, după cum se vede însemnat pe crucea de Secole de-a rândul, Maica Domnului, prin
piatră, adăpostită în Aghiasmatarul de acolo, că fața icoana ei de la Mănăstirea Neamţ, a revărsat mila şi
sfintei icoane s-a înnegrit deodată. Dar, după ce au ajutorul ei peste credincioşii care o cinstesc, săvârşind
stat cu toții la rugăciune și au adus cântări în cinstea nenumărate minuni. Icoana făcătoare de minuni a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a început a Maicii Domnului Îndrumătoarea este odorul cel mai
se lumina fața câte puțin, devenind mai frumoasă ca de preţ al Mănăstirii Neamţ și străjuiește în naosul
înainte. Adusă în biserică și așezată în strana sa, în bisericii cu hramul Înălţarea Domnului, ctitorită de
care stă și acum, sfânta icoană răspândește în inimile Sfântul Ștefan cel Mare, Domnitorul Moldovei.
credincioșilor o pace sfântă și o bucurie nespusă De trei ori pe an, la Izvorul Tămăduirii, la Înălțarea
cu bună nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, pentru Domnului (hramul Mănăstirii Neamț) și la Pogorârea
rugăciunile care se fac înaintea ei. Sfântului Duh, sfânta icoană este scoasă în procesiune,
Între anii 1844 - 1845, prin osârdia starețului după care, Dumnezeu trimite asupra mănăstirii și
Neonil, în parte cu cheltuiala mănăstirii și în parte cu împrejurimi o ploaie binefăcătoare pentru holde.
sprijinul unor donatori, icoana Maicii Domnului cu Prin rugăciuni stăruitoare înaintea sfintei icoane a
Pruncul și icoana Sfântului Gheorghe au fost ferecate Născătoarei de Dumnezeu, credincioșii și monahii
în argint aurit și împodobite cu pietre preţioase. aflau alinare în necazuri și tămăduire de boli.
În anul 1846, un moșier rus, Certkov, a făcut Pentru rugăciunile și mijlocirile Preasfintei
o copie pe pânză a icoanei Maicii Domnului și a Născătoare de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase,
așezat-o în biserica din satul Mihailovka (în ținutul Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
422
Cinstirea Sfintei Icoane a
Maicii Domnului Îndrumătoarea de la
Muntele Athos
(12 iulie)
423
Cinstirea sfintei icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos a fost introdusă
în Mineiul lunii iulie încă din anul 1910. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat
înscrierea în Calendar a cinstirii acestei sfinte icoane a prin hotărârea nr. 3944/19 mai 2011.
Troparul, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi

cu credință închinându-ne, o sărutăm mulțumind; că prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat
tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă
milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm noi, credincioşii,

cinstindu-l după vrednicie, că ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru
aceea, mulțumind, grăim ție: Bucură-te, Fecioară, nădejdea şi slava creştinilor!
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului
Îndrumătoarea de la Muntele Athos
– Istoria și minunile –
Î n vremea zidirii Schitului Românesc Prodromu,

în Sfântul Munte Athos, primul stareţ, ieroschi
monahul Nifon, plin de râvnă duhovnicească şi
zugrăvească Icoana Maicii Domnului, cu Domnul
Iisus Hristos prunc în braţe pe stânga, cât va putea
mai bine şi mai frumos, în mărime de 1 m şi 10 cm, pe
dragoste către Maica Domnului, se gândea în ce chip scândură de lemn de tei; şi în tot timpul cât va lucra, să
ar putea dobândi o sfântă icoană făcătoare de minuni facă rugăciune către Maica Domnului, citind Acatistul
a Maicii Domnului, care să fie spre mângâiere frăţimii sau Paraclisul în toate zilele, şi să nu mănânce, nici să
şi a închinătorilor, şi totodată ocrotitoare acestei noi bea mai înainte de lucru, iar după mâncare să nu mai
obşti monahale, precum se află şi la celelalte sfinte lucreze, şi să se păzească în curăţie trupească până la
mari locaşuri din Sfântul Munte. terminare, să fie mărturisit la duhovnic şi să nu aibă
Şi fiindcă alt mijloc nu era, a alergat cu fierbinţi ceartă şi vrajbă cu nimeni.
lacrimi către însăşi Maica Domnului şi preaiubitul Evlaviosul zugrav primi cu bucurie zisele con
ei Fiu, dulcele Iisus Hristos, adevăratul nostru diţii, dar se umilea, zicând că-i tremură mâinile de
Dumnezeu, cerând mila şi ajutorul Său, ca, zugrăvind bătrâneţe şi că nu mai poate zugrăvi aşa bine şi curat
o icoană nouă a Maicii Domnului, să o proslăvească ca altădată; Părinţii îl încurajau însă să aibă credinţă
prin faceri de minuni. şi să se silească, pentru că-i va ajuta Maica Domnului.
În anul 1863, pentru neapăratele trebuinţe ale Şi aşa, bunul şi cucernicul bătrân zugrav a început cu
Sfintei Mănăstiri, mergând în România, Părintele multă evlavie a lucra frumos şi cu bună sporire, astfel
Nifon, însoţit de Părintele Nectarie Ieroschimonahul, că, în câtva timp, a terminat veşmintele şi celelalte
şi ajungând în Iaşi, unde a stat mai mult timp, nu părţi ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe să le facă pe
încetă cercetând vreun bun zugrav, care ar fi primit să urmă, după cum era obiceiul lui. După ce a terminat
zugrăvească icoana Maicii Domnului în condiţiile pe de zugrăvit, cum s-a priceput mai bine, veşmintele şi
care le dorea: cu post şi rugăciune. câmpul, a început a lucra la Sfântul Chip al Maicii
În sfârşit, din Pronia lui Dumnezeu, Care hotă Domnului şi Sfântul Chip al Mântuitorului,
râse ca noul sfânt locaş românesc să fie înzestrat cu un Domnul Iisus Hristos, silindu-se cu toată dăruirea
nepreţuit odor, cu această preastrălucită şi neasemănată ca să le facă pe cât va putea mai bine; însă în ziua
icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, plină aceea, după multă osteneală, îl apucă seara fără vreo
de har şi de toată frumuseţea, protectoarea şi de grijă izbândă, şi astfel lăsă lucrul mâhnit.
purtătoarea noastră, a aflat de un bătrân şi bun zugrav A doua zi, plin de zel, se apucă de dimineaţă a
român, anume Iordache Nicolau din oraşul Iaşi, cu lucra cu toată silinţa, că doar ar putea reuşi să îndrepte
care intră în vorbă pentru zugrăvirea icoanei Maicii Sfintele Feţe şi să le termine; că ardea cu sufletul de
Domnului, arătându-i şi condiţiile următoare: să dragostea duhovnicească pe care o avea ca să vadă
425
Sfânta Icoană făcută aşa precum doreau şi Părinţii. „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul
Dar, cu toată osteneala lui şi cu tot zelul pe care îl Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui
avea, lucrul ieşea dimpotrivă; că nu numai că n-a Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, la care a urmat o
putut să le îndrepte, ci şi mai rău le-a schimonosit, minune preaslăvită, în modul următor: după ce am
încât au rămas cu totul fără de chip, strâmbe şi urâte, isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirei mele,
ieşite din cuviincioasele măsuri, având o înfăţişare m-am apucat să lucrez Chipul Maicii Domnului şi
întru totul neplăcută. al Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat
Pe de altă parte, Părintele Nifon, arzând cu mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să
dorul să vadă Sfânta Icoană terminată, se duse în o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri, cu totul
ziua aceea, împreună cu Părintele Nectarie, să vadă au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am
cum lucrează zugravul la icoană, dacă o face bine mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa,
şi frumoasă; şi găsi pe zugrav mâhnit, că nu putea fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în
isprăvi nimic; şi văzând icoana, rămaseră întristaţi ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă
şi în mirare, socotind în sine, ca nişte oameni, că nu apuc mai cu dinadinsul.
este voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului ca noul După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am
sfânt locaş românesc Prodromu să se întărească prin făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-
această Sfântă Icoană. mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta
După aceea, Părinţii au plecat la Metoc, iar zugra ei Icoană, şi când m-am dus să mă apuc de lucru –
vul a acoperit icoana cu o pânză curată şi, încuind cu o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au
cheia uşa camerei unde lucra, s-a retras foarte mâhnit, aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede; şi eu,
nemâncând nimic în ziua aceea, ci tot închinându-se văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai
să-i lumineze Dumnezeu mintea şi rugându-se să-i pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios,
ajute a termina frumos Sfintele Chipuri. deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la
A doua zi, sculându-se mai de dimineaţă şi luând o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei
cheia, a deschis uşa camerei unde lucra Sfânta Icoană Sfinte Icoane.
şi a început a pregăti cele trebuincioase pentru Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iaşi”.
zugrăvit, având multă dorinţă şi râvnă să se apuce de Minunea aceasta s-a întâmplat noaptea, spre 28
lucru; şi, făcând câteva metanii, se închină şi se rugă Iunie; iar pomenirea minunatei zugrăviri a acestei Sfinte
Maicii Domnului să-i ajute. Icoane s-a pus la 12 Iulie, fiindcă la 13 avem Soborul
Şi aşa, mergând să înceapă lucrul, a ridicat Arhanghelului Gavriil, care, ca unul ce întotdeauna
pânza de pe Sfânta Icoană; şi – o, minunile Maicii este slujitor de aproape al Maicii Domnului, credem
lui Dumnezeu! – văzu, înspăimântat, că Sfintele Feţe că tot prin el s-a săvârşit şi această minune.
sunt cu desăvârşire îndreptate şi bine încuviinţate, Pe lângă aceasta, era cu greu să se pună două
pline de dumnezeiesc har şi veselie, după cum se vede praznice cu privegheri de toată noaptea unul după
şi până acum la această Sfântă Icoană a Preacuratei altul, adică la 28 şi 29 Iunie, când se prăznuiesc şi
Maici a lui Dumnezeu, care nu altfel, ci în adevăr cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Şi s-a aşezat să se
dumnezeiască minune sunt săvârşite! facă praznic mare, cu privegheri de toată noaptea,
Această minune, spre mai bună încredinţare, a care se numeşte şi cel de-al doilea hram al Schitului
întărit-o zugravul prin act sigilat şi iscălit cu propria Românesc Prodromu, adică al Sfintei Icoane a Maicii
sa mână, pe care l-a dat Părinţilor şi care se păstrează în Domnului „Prodromiţa”.
arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte, unde Minunea aceasta, după cum am zis, văzând-o
se află şi Sfânta Icoană; iar cuprinsul lui este acesta: zugravul, nu se pricepea cum s-a făcut aceasta.
426
Asemenea şi ucenicii lui, văzând, i-a cuprins mirarea Dumnezeu şi a Preacuratei Sale Maici, şi pentru ca
şi au început a chema prietenii şi vecinii de prin să nu mâniem pe Dumnezeu, tăcând adevărul; că
preajmă ca să vadă, şi îndată s-a umplut casa zugravului pe unele le-au văzut cu ochii lor Părinţii Nifon şi
de lume multă, care se minuna de proslăvirea Sfintei Nectarie, împreună cu alţi preoţi şi monahi, cât timp
Icoane, şi toţi se închinau, aprinzând lumânări, au stat cu Sfânta Icoană în ţară, iar altele s-au văzut
îndulcindu-se duhovniceşte de privirea Sfintelor de toţi Părinţii, când s-a dus Sfânta Icoană la Schit, în
Chipuri, aşa de bine încuviinţate şi minunate, pline Sfântul Munte, şi s-a pus în biserica mare.
de har şi o frumuseţe neasemănată, care deodată aduc Un om avea albeaţă pe ambii ochi, astfel încât
la evlavie şi respect pe oricare privitor. se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe;
Părinţii Nifon şi Nectarie, fiind la Metocul din şi aducându-l, s-a închinat la Sfânta Icoană; şi
oraşul Iaşi, îngrijoraţi şi întristaţi, neştiind nimic stropindu-l şi spălându-i ochii cu agheasmă, i-au dat
de această minune, fără de veste văd că vine unul de a şi băut, luând şi acasă ca să bea şi să se mai spele,
dintre ucenicii zugravului foarte repede, zicând în spunându-i să aibă credinţă la Maica Domnului; şi
gura mare: „Să trimiteţi curând să ia Sfânta Icoană, aşa făcând, peste trei zile a venit ca să mulţumească
fiindcă în noaptea aceasta singură s-a zugrăvit şi s-a Maicii lui Dumnezeu, arătându-şi ochii că s-au
adunat lume multă, încât nu mai încape, privind la curăţit şi vedeau luminat.
minunea Sfintei Icoane!”. Deocamdată Părinţii nu Un alt om avea lepră peste tot trupul, încât era
credeau cele zise de vestitor şi cu gândul acesta au numai răni; şi închinându-se cu credinţă, bând şi
trimis pe Părintele Dositei Schimonahul, îngrijitorul stropindu-se cu agheasmă, a căzut lepra de pe trupul
Metocului şi, ajungând ei la casa zugravului, nu său ca nişte solzi şi s-a curăţit.
puteau intra să vadă Sfânta Icoană de îmbulzeala Un boier a venit şi a spus că fiul său, acum de trei
poporului; deci îndată, luând o trăsură şi învelind zile, numai pentru că suflă se mai cunoaşte cum că
Sfânta Icoană cu o pânză curată, au adus-o la Metoc, este viu, şi zace în pat cu totul mort. Deci, rugându-
urmând şi poporul. Iar în Metoc venind, au închis se Maicii Domnului la Sfânta Icoană, cu credinţă,
porţile curţii şi n-au mai lăsat pe nimeni să intre, cu lacrimi şi cu evlavie, a luat agheasmă şi, stropind
până se vor sfătui ce este de făcut. copilul, dându-i şi în gură puţină ca să bea, îndată
Apoi grabnic au făcut cunoscut Sfintei s-a deşteptat şi s-a sculat cu totul sănătos. Apoi, de
Mitropolii de această minune; şi venind însuşi bucurie, l-a adus tatăl său de s-a închinat la Sfânta
Preasfinţitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu câţiva Icoană şi a mulţumit Maicii lui Dumnezeu cu lacrimi
clerici, fiind aproape Metocul de Sfânta Mitropolie, şi cu daruri.
au văzut cu toţii Sfânta Icoană şi, crezând, s-au Acestea şi altele multe: bolnavi de friguri, surzi,
închinat cu toată evlavia, minunându-se şi zicând: cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături,
„Cu adevărat mare dar ne-a dăruit Maica Domnului îndrăciţi, care suferă de epilepsie şi alte multe feluri
prin această minunată şi proslăvită Icoană a sa!”. Apoi de boli s-au tămăduit prin această Sfântă Icoană,
Mitropolitul a dat binecuvântare ca să se sfinţească minuni pe care Părinţii de la Metoc nu le-au mai
apa; şi îndată a năvălit lume multă la Metoc, spre însemnat, fiind covârşiţi de îmbulzeala poporului,
închinarea Sfintei Icoane, cerând a se citi acatiste şi a care cerea neîncetat a le citi paraclise, acatiste şi
se face agheasmă. aghesme, încât nu puteau să ţină cont de cine cu ce se
Şi îndată a început darul Maicii lui Dumnezeu foloseşte şi mai ales că erau ameninţaţi de orăşeni a le
a lucra prin Sfânta Icoană şi a face minuni pe care, opri Icoana acolo, zicând că lor li se cuvine, fiindcă în
din cele multe, puţine le vom spune aici, câte s-au Iaşi s-a făcut minunea cu zugrăvirea Dumnezeieştilor
putut ţine minte cu de-amănuntul, spre slava lui Feţe. Acestea înţelegând Părinţii Nifon şi Nectarie şi
427
văzând că se înmulţeşte poporul, venind neîncetat, din toate încheieturile lui. Atunci au cunoscut toţi
s-au temut să nu le oprească Sfânta Icoană, astfel că, că nu voieşte Maica lui Dumnezeu să meargă acolo
luând-o cu grăbire, au plecat spre Sfântul Munte. unde nu era evlavie şi credinţă, ci numai o iscodire
Plecând din Iaşi, au venit cu Sfânta Icoană în şi defăimare; iar întorcând-o înapoi, doi oameni au
oraşul Huşi. Dar şi acolo, mare minune! Cum a simţit adus-o preauşor.
poporul? Căci seara târziu au sosit la Episcopie şi a Asemenea, o femeie de neam mare, evlavioasă,
doua zi, când s-a luminat, tot oraşul a prins de veste, dar greu bolnavă, fiind afară la moşie, auzind de
ca şi cum le-ar fi vestit cineva, şi îndată s-a umplut Sfânta Icoană şi de minunile pe care le face, voia să
Episcopia de popor. Însă Părinţii şi de aici îndată au meargă în oraş ca să i se închine şi să ceară sănătate la
plecat, temându-se ca nu cumva să-i urmărească de Maica Domnului, dar se temea să se suie în trăsură, ca
la Mitropolie, că acum se înştiinţase şi Domnitorul să nu moară pe drum, până în oraş. I s-a arătat Maica
Alexandru Ioan Cuza şi zicea: „Să se oprească Sfânta Domnului în chipul acestei Sfinte Icoane în vis,
Icoană, fiindcă s-a făcut minunea în ţară!”. poruncindu-i să se scoale curând şi să vină la Bârlad, ca
De acolo au mers în oraşul Bârlad şi au dus să se închine Maicii Domnului şi să ia binecuvântarea
Sfânta Icoană în casa Doamnei Ecaterina Suţu, care de la Sfânta Icoană; şi cum s-a suit în trăsură, îndată
cu multă dragoste şi cucernicie a primit-o. Aci, aflând s-a simţit sănătoasă, şi venind la Părinţi, a mărturisit,
Protoiereul, a poftit pe Părinţi să aducă Sfânta Icoană zicând: „Cu adevărat, pe această Sfântă Icoană am
în catedrala oraşului, ca să se închine lumea mai cu văzut-o astă-noapte în vis, care mi-a zis să vin cât mai
înlesnire. Mergând cu Sfânta Icoană în biserică şi degrabă la Bârlad, să apuc închinarea ei, şi acum iată-
începând a se închina mulţimea din acel oraş, iarăşi a mă cât sunt de sănătoasă!”. Şi ea a dat slavă Maicii
săvârşit şi acolo multe minuni, dintre care vom spune Domnului.
pe una mai însemnată. De acolo au venit Părinţii cu Sfânta Icoană la
Era în oraş un învăţător şi înţelept bine pregătit Galaţi şi au pus-o în Biserica Sfinţilor Împăraţi. La
în ştiinţele profane, care avea la şcoala lui pe fiii celor această biserică, un zugrav lucra meşteşugul său
mai însemnate persoane de acolo, şi spuneau despre şi, văzând el îmbulzeala poporului care se închina
el bârlădenii că este foarte de treabă şi cinstit, însă şi admira Sfânta Icoană, i s-a părut ceva străin şi a
nu are evlavie la cele sfinte şi la biserică nu mergea, început a-i ocărî pe oameni. „Nu vă amăgiţi, că greşiţi;
fără numai la Sfintele Paşti. Acela, auzind de venirea un bun pictor poate să zugrăvească o icoană mult
Sfintei Icoane, a trimis trăsura sa, rugând pe Părinţi mai frumoasă ca aceasta” – şi altele mai multe zicea.
să facă osteneală să meargă cu Sfânta Icoană la casa Acestea bârfind, însuşi se uita cu obrăznicie la faţa
lui; dar Părinţii nu au voit, trimiţându-i răspuns că Sfintei Icoane, ocărând poporul în gura mare. Şi iată
mai cuviincios este să vină el la Sfânta Icoană. Astfel, că, deodată, Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea
a trimis trăsura în trei rânduri, ca să meargă părinţii feţei sale atât l-a îngrozit, încât s-a înfricoşat cu totul,
cu Icoana la el; şi rugându-i pe Părinţi şi alte persoane şi apoi el singur s-a făcut propovăduitor poporului,
de vază, s-au hotărât aceştia a merge cu Icoana la el, zicându-le să creadă că într-adevăr Sfânta Icoană cu
pentru folosul sufletului lui. Deci, când au voit să minune dumnezeiască este zugrăvită, că face semne
ia Părinţii Sfânta Icoană şi să o pună în trăsură, aşa mai presus de fire şi este făcătoare de minuni.
de grea s-a făcut încât abia patru oameni cu mare După plecarea Sfintei Icoane din Iaşi, a urmat o
greutate au dus-o până la trăsură, iar când au voit să preaslăvită minune, de mare mirare în acel ţinut.
o pună în trăsură, a trosnit aşa de tare tocul în care Un evreu avea un han la drum; acel evreu,
era Sfânta Icoană încât toţi s-au spăimântat şi caii de ducându-se după negoţul său, a lăsat în han pe soţia sa
la trăsură au tresărit, iar tocul Icoanei s-a desfăcut cu copiii şi o slugă. S-a întâmplat însă şi a murit evreul
428
acolo unde s-a dus şi un alt prieten al lui, tot evreu, Ajungând Părinţii cu Sfânta Icoană în Sfântul
îngropându-l, a luat marfa şi banii rămaşi, aducându- Munte, la arsanaua Schitului românesc, au trimis
le evreicei, soţiei mortului, spunându-i de întâmplarea veste să se coboare preoţii îmbrăcaţi în sfintele
morţii bărbatului ei. Iar după ce s-a dus acel evreu străin, veşminte, cu cântări şi tămâieri, spre întâmpinarea
vrăjmaşul a pus în mintea slugii ca să omoare pe evreică Sfintei Icoane; şi aşa, ducând-o în sunetul clopotelor,
şi, luându-i averea, să se ducă de acolo. Deci, pândind o au aşezat-o în sfânta biserică mare, unde se vede până
noapte când evreica era singură cu copiii, a intrat la ea astăzi şi toţi câţi intră i se închină cu multă evlavie
pe când dormea şi a început a o ameninţa că o va omorî şi o sărută. După aceasta, cu sfatul de obşte, s-a
de nu-i va da banii pe care-i are; ea, văzând primejdia, a făcut rânduială şi s-a întocmit slujbă, ca să i se facă
scos tot ce avea şi i-a dat, numai să-şi scape viaţa. Luând pomenire în fiecare an, cu milostenii la toţi câţi se vor
sluga aceea banii şi lucrurile date, a intrat în altă grijă, aduna din toate părţile.
socotind că evreica are să spună oricui va veni în han şi Se afla pe atunci în Schit un monah topit
va fi vădit. Deci, ca să fie fără de grijă, a socotit în gândul de boală, cu numele Inochentie, care numai prin
său să o spânzure; şi, pregătind acela spânzurătoarea, suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni
evreica se ruga să o lase cu viaţă; el însă îşi căuta de nemâncat, şi nu mai putea vorbi nicidecum. Dar
planul său. Soția evreului şi-a adus aminte de această cum a intrat Sfânta Icoană în Mănăstire, ca dintr-un
Sfântă Icoană şi de minunile ei, precum auzise de pe la somn s-a trezit şi a cunoscut că a venit Icoana Maicii
trecători, fiindcă străbătuse această veste pretutindeni, Domnului şi, împreună cu ea, harul şi îndurările sale.
şi a început cu lacrimi a se ruga ca o creştină, zicând: Deci, a cerut ca să-l ducă în biserică şi, închinându-
„Maica Domnului, dacă Chipul Tău cu adevărat s-a se, acestea a grăit: „Maica lui Dumnezeu, de-mi este
zugrăvit cu dumnezeiască minune, precum am auzit, şi de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, de vreme
tu eşti adevărată Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte- ce cred că poţi, iar de nu, fie voia ta; cum voieşti,
mă de această primejdie şi atunci voi crede şi mă voi Stăpâna mea, şi cum cunoşti, aşa fă cu mine!”.
boteza cu toată casa mea!”. Acestea şi alte mai multe Acestea zicându-le, s-a întors la chilia sa, vesel şi plin
zicându-le femeia, cu mare plângere, sluga s-a apropiat de duhovnicească bucurie; însă nu a spus nimic, ci
de ea, gata să-i pună laţul de gât, dar, socotind el că este îndată a cerut cămaşă curată, ca să se schimbe, apoi a
prea sus şi nu o va putea ridica, l-a lăsat puţin mai jos cerut să se îmbrace în toată rânduiala monahicească,
şi apoi, suindu-se pe scaun, a pus laţul în gâtul său, să fiind schimonah, şi să se împărtăşească cu Sfintele
vadă de este potrivit; şi, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, Taine. După aceea, trecând ca un ceas de când se
a călcat strâmb pe scaun şi îndată a sărit scaunul de sub închinase la Sfânta Icoană, şi-a dat duhul şi s-a dus să
picioarele lui, rămânând singur spânzurat. Văzând stea înaintea înfricoşătorului Judecător, având drept
această minune, soția evreului a rămas încremenită de protectoare pe Maica lui Hristos Dumnezeu, spre a-i
frică şi, socotind minunea, a crezut cu toată casa ei şi mijloci fericirea veşnicei împărăţii.
s-a botezat după cum făgăduise. Un alt monah din Schit, anume Serghie, cre
La plecarea Părinţilor Nifon şi Nectarie din zându-şi minţii sale şi bizuindu-se pe sine, a ieşit
Galaţi cu Sfânta Icoană, aproape de pornire fiind, din Schit, nespunând nimănui, şi a intrat într-o
s-a făcut chipul Sfintei Icoane numai valuri de-a peşteră pustie, socotind să se apuce de o nevoinţă
lungul obrazului, ca asudată; apoi, intrând într-un călugărească mai mare. Odată, rugându-se el după
vapor austriac, „Loid”, se mirau toţi cei de acolo de obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr;
chipul cel minunat al Maicii Domnului, nu numai şi sta aşa în vederea ochilor lui, însă el îşi făcea
pasagerii creştini ortodocşi, dar şi ceilalţi, cinstindu-l canonul său, încurajându-se; apoi acel luceafăr atât
şi închinându-i-se. de tare a trăsnit încât monahul, plin de spaimă, a
429
căzut la pământ ca un mort; şi tocmai după trei bucurie şi îndestulaţi că au câştigat un asemenea
zile s-a deşteptat, însă surd cu desăvârşire şi de tot nepreţuit şi scump odor pentru Sfânta Mănăstire din
slăbit; şi cum a putut, a venit la Schit şi a mărturisit nou întemeiată, care nu avea cu ce să se proslăvească;
întâmplarea ispitei drăceşti, dar nu auzea nicidecum, iar cele spuse sunt numai care s-au văzut cu ochii de
ci numai prin scris se înţelegea cu ceilalţi. Văzându-l Părinţii noştri şi le-au ţinut minte, iar altele ni le-au
părinţii şi făcându-li-se milă de el, l-au dus în biserică, spus cei care s-au folosit de la această Sfântă Icoană.
la Sfânta Icoană a Maicii Domnului, şi înălţând cu O copie în mărime naturală a acestei icoane se
dinadinsul rugăciuni de umilinţă pentru el, l-a găseşte la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului
vindecat Maica lui Dumnezeu, redându-i auzul. din anul 2011, altă copie se află la Schitul Darvari
Altădată, pe un meşter dintre cei ce lucrau în din Bucureşti, pictată în Sfântul Munte în anul 1922,
Schit, după neîncercatele judecăţi ale lui Dumnezeu, iar alte copii la diferite biserici şi mănăstiri din ţară.
l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea; S-au pus în scris aceste puţine lucruri, întru slava
şi aducându-l fraţii dinaintea Sfintei Icoane, citindu-i Maicii lui Dumnezeu, şi mărturisim şi credem cu
Acatistul şi Paraclisul, grabnic s-a izbăvit omul de toată inima că Preasfânta Fecioară, pentru bunătatea
acea bântuială drăcească. sa, spre folosul celor ce cred şi o cinstesc cu credinţă
În Moldova s-au făcut multe minuni de la şi cu dragoste, pururea a săvârşit şi săvârşeşte minuni,
Maica Domnului prin această Sfântă Icoană, pe care, până la sfârşitul veacului.
precum am zis mai sus, Părinţii nu s-au gândit să le Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule,
însemneze cu de-amănuntul, fiind cuprinşi de mare miluieşte-ne pe noi. Amin.
430
Sfântul Mucenic Emilian
de la Durostorum
(18 iulie)
431
Mucenic Emilian de la Durostorum prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la
Tine, Dumnezeul nostru; că, având tăria Ta, pe chinuitori i-a surpat; zdrobit-a şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele
noastre.
Arătatu-te-ai luceafăr strălucitor, Mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura,

izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emilian.
Sinaxar
Î n vremea domniei păgânului împărat Iulian (361-

363), cel ce s-a lepădat de Hristos, s-a ridicat de
către el o cumplită prigoană asupra creştinilor, tul-
Era, însă, în acea cetate, unul dintre creştinii
cei tăinuiţi, cu numele Emilian, rob al unui oarecare
bărbat cinstit şi mare din cetate, care era creştin. Acest
burând toată lumea. Pentru că, în toată împărăţia Emilian, când se ospătau dregătorul şi mai-marii
Romei, în toate ţările şi cetăţile, a poruncit ca bine- cetăţii, aflând vreme prielnică, a intrat singur, fără să
credincioşii creştini din toată seminţia şi limba, băr- ştie nimeni, în capiştea idolească, având un ciocan de
baţi şi femei, de toată vârsta, să fie daţi fără de milă la fier, şi a început să bată în idoli, încât i-a sfărâmat,
chinuri şi la amară moarte. Cu o poruncă nedreaptă făcându-i praf. Altarul lor l-a răsturnat, jertfele le-a
ca aceasta, urâtorul de Dumnezeu împărat a stricat aruncat şi le-a călcat în picioare, iar făcliile cele mari,
legile cele drepte şi a umplut Răsăritul şi Apusul de care erau prinse înaintea lor, le-a rupt şi le-a sfărâmat
sângele creştinilor, ce se vărsa fără de cruţare, pornin- şi, apoi, a plecat împăcat cu duhul. După plecarea
du-se cu mânie şi vrajbă împotriva lui Hristos şi a creş- lui, un oarecare om dintre păgâni a intrat în capişte
tinilor. Deci, punând dregători asupritori prin toate şi, văzându-le pe toate sfărâmate, s-a înspăimântat
cetăţile şi ţările pentru a-i chinui pe creştini, a trimis şi, alergând, a spus aceasta dregătorului şi celor
în cetatea Durostorum, care este lângă Dunăre, pe un care erau la masă cu el; şi, îndată, toţi s-au tulburat
chinuitor nemilostiv, cu numele Capitolin, pierzător şi dregătorul s-a mâniat mult. Şi a trimis îndată să
de oameni şi iubitor de idoli, care, venind în cetate, caute pe cel ce a făcut aceasta. Alergând, trimişii au
mai întâi a intrat în capiştea idolească şi a adus jertfă văzut pe un oarecare sătean trecând pe lângă capişte.
demonilor, închinându-se acelor idoli neînsufleţiţi. Şi, prinzându-l pe acela, îl trăgeau la dregător,
Apoi, într-o altă zi, ieşind la locul de judecată, a stat socotindu-l ca pe un tâlhar. Şi venea din urmă mult
pe un scaun înalt, cu mare mândrie şi cu îngrozire popor, făcând multă zarvă pentru sfărâmarea zeilor.
pentru înfricoşarea creştinilor. Şi, punând de faţă Iar fericitul Emilian, văzând aceasta, a socotit întru
porunca împărătească, întreba: „Este, oare, cineva în sine, zicând: „De voi tăinui fapta mea, apoi, ce folos
cetatea aceasta împotriva zeilor, mărturisind că este îmi va fi mie? Oare, dimpotrivă, nu-mi voi îngreuna
creştin?”. Iar cetăţenii, cu jurământ, îl încredinţau că cugetul meu, făcându-mă pricinuitor de moartea
nu este în cetatea lor niciun om de felul acesta, ci toţi, acestui om nevinovat şi voi fi ca un ucigaş înaintea
cu închinăciuni şi cu jertfe, cinstesc zeii în toate zilele. lui Dumnezeu?”. Aceasta gândind-o, a alergat la cei
Aceasta auzind-o Capitolin dregătorul, s-a bucurat ce trăgeau şi băteau pe omul acela şi a început a-i
mult şi a chemat pe toţi mai-marii cetăţii la sine, la opri, strigând, cu glas tare: „Liberaţi pe acest om
prânz, zicându-le: „De vreme ce vă văd pe voi slujind nevinovat. Pe mine să mă prindeţi, pentru că eu am
părinteştilor zei cu osârdie, se cade ca în ziua de astăzi sfărâmat şi am călcat în picioare pe zeii voştri, cei fără
să mâncăm împreună şi să bem şi să ne veselim”. de suflet”. Iar ei, lăsând pe omul acela, l-au prins cu
433
mânie pe Sfântul Emilian şi, cu bătăi şi cu ocară, l-au lui Hristos să-l dezbrace, spre bătaie. Şi, când au
dus pe el la dregător. dezbrăcat hainele de pe Mucenic, i-a zis dregătorul:
Iar dregătorul, stând la obişnuita judecată, „Spune, ticălosule, cine te-a îndemnat să sfărâmi pe
înaintea poporului, şi văzând pe Emilian cel adus la zei?”. Răspuns-a Sfântul: „Ţi-am spus mai înainte şi
el, a zis către cetăţeni: „Cine este acesta?”, iar ei au iarăşi îţi spun, că nimeni altul, în afară de Dumnezeu
zis: „El este cel ce a făcut răul acela, sfărâmând zeii şi şi cugetul meu, nu mi-a poruncit să fac aceasta”.
răsturnând jertfele”. Iar dregătorul, umplându-se de Şi a zis dregătorul către slujitori: „Întindeţi-l
mânie, a grăit către cetăţeni: „Voi aţi zis, mai înainte, pe el şi-l bateţi tare, ca să ştie că îndrăzneala nu-i va
că în cetatea voastră nu este niciunul potrivnic zeilor ajuta lui, nici nu-l va scoate pe el cineva din mâinile
şi, iată, s-a aflat unul ca acesta, prin nepurtarea voastră mele”. Şi au început a-l bate pe el cumplit. Şi, bătut
de grijă. Pentru această pricină să daţi la vistieria fiind Mucenicul şi pământul de sângele lui roşindu-
împărătească o livră de aur”. Aceasta zicând-o către se, a zis către el dregătorul: „Spune, osânditule, cine
cetăţeni, s-a întors spre fericitul Emilian şi a început te-a îndemnat să faci răul acesta?”. Iar Mucenicul,
a-l întreba cu mânie: „Cap necurat, spune-ne nouă bătut fiind, a răspuns: „Ţi-am spus ţie că Dumnezeu
cum te numeşti?”. Iar ostaşul cel viteaz al lui Hristos mi-a poruncit mie şi sufletul meu şi încă nu mă
i-a răspuns: „Creştin sunt”. Apoi dregătorul, şi mai crezi pe mine. Dar niciun rău n-am făcut, ci numai
mult mâniindu-se, a zis: „Numele tău, spune-ni-l bine, pentru că pe diavolul l-am ruşinat, iar pe
nouă”. Răspuns-a Mucenicul: „Părinţii mei m-au Dumnezeul meu L-am proslăvit”. Iar dregătorul a zis
numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, către slujitori: „Întorceţi-l pe el şi-l bateţi pe pântece
m-a învrednicit a mă numi şi a fi creştin”. Zis-a şi pe piept, pentru că semeţ este şi nu se supune
dregătorul: „Spune, omule răucredincios, cine te-a legilor împărăteşti”. Şi a fost bătut Mucenicul mult
îndemnat să faci ocară zeilor celor fără de moarte?”. şi fără de cruţare. Apoi dregătorul, poruncind să
Iar ostaşul lui Hristos a răspuns: „Dum nezeu şi înceteze bătaia, a zis către Sfânt: „Rob eşti sau liber?”.
sufletul meu mi-au poruncit să sfărâm idolii cei fără Răspuns-a Sfântul: „Sunt rob al unuia mai-mare din
de suflet, pe care voi îi numiţi dumnezei, pentru ca cetate”. Şi s-a mâniat dregătorul asupra acelui mai-
toţi oamenii să ştie că ei sunt fără de suflet, surzi şi mare din cetate, stăpânul lui Emilian, fiindcă pe un
muţi şi nu spun nicio vorbă, ci sunt pietre şi lemne rob ca acela, vrăjmaş al zeilor şi nesupus poruncii
nesimţitoare. Deci, să ştii că n-am adus nicio ocară împărăteşti, îl ţinea la el şi a pus asupra lui pedeapsă
adevăratului Dumnezeu, Celui ce toate le-a făcut, ci ca să dea la vistieria împărătească o livră de argint, iar
pe zeii voştri cei mincinoşi i-am surpat, ca pe unii ce pe Mucenic l-a osândit să fie ars.
n-au făcut nimic din ce este în lume, ci ei înşişi sunt Şi, îndată, slujitorii, luând pe Sfânt, l-au scos cu
făuriţi de voi, ca să piară numele lor în veci”. Iarăşi, mult popor din cetate şi, aproape de malul Dunării,
a zis dregătorul: „Numai tu singur i-ai sfărâmat pe aprinzând un foc mare, l-au aruncat în el pe Mucenic.
zei sau şi altcineva, împreună cu tine?”. Răspuns-a Iar văpaia focului înconjura pe Sfânt şi nu s-a atins
Sfântul: „Singur eu, cu ajutorul Hristosului meu, de el, ci se revărsa împrejur, departe, şi a ars pe
i-am sfărâmat, făcându-i praf pe idolii voştri şi am necredincioşi, pe toţi câţi i-a ajuns. Iar Sfântul, stând
călcat în picioare jertfele şi lumânările lor şi niciu în foc, s-a întors cu faţa spre răsărit şi cu semnul crucii
nul n-a putut să se răzbune pe mine, nici să scape din se îngrădea pe sine şi binecuvânta pe Dumnezeu.
mâinile mele, pentru că n-au putere, nici simţire. Şi Şi, rugându-se cât a voit, a zis: „Doamne Iisuse
aşa să fiţi şi voi, ca ei, voi care îi faceţi pe ei şi voi, Hristoase, primeşte duhul meu!”. Acestea zicându-le,
toţi, cei ce nădăjduiţi în ei (cf. Psalmul 134, 18)”. Iar s-a culcat şi a adormit în Domnul, focul fiind stins
dregătorul, mâniindu-se, a poruncit ca pe ostaşul acum. Şi a rămas trupul lui nevătămat de foc, încât
434
nici părul lui nu i-a ars. Iar toţi cetățenii care erau luându-l şi cu pânză curată şi cu aromate învelindu-l,
creştini în taină, mergând la soţia dregătorului, care l-au îngropat cu cinste, la un loc ce se numea Gedina,
şi ea, în taină, avea credinţă creştinească, i-au spus ca la trei stadii de la cetate. Deci, a pătimit Sfântul
ei toate cele despre Sfânt şi au îndemnat-o să ceară Mucenic Emilian pentru Hristos în ziua de 18 iulie a
de la bărbatul ei trupul Mucenicului, cel nevătămat anului 362, într-o vineri.
de foc, spre îngropare. Iar ea, rugându-şi bărbatul, Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
acesta i-a poruncit să-l ia fără teamă. Şi, credincioşii, miluiește-ne pe noi. Amin.
435
Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie
de la Agapia Veche
(21 iulie)
437
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Rafael şi
Partenie de la Agapia Veche prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării
s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008, în biserica
Sfintei Mănăstiri Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Următori şi împlinitori ai Evangheliei, Cuvioşilor Părinți Rafael şi Partenie, sihaştri

prealuminați ai munților Moldovei, ostenindu-vă în post şi rugăciune, v-ați întraripat cu
dumnezeiescul dor, iar acum în ceruri rugați-vă lui Hristos să dăruiască har şi mare milă celor ce vă
cinstesc cu dragoste.
La ajutorul vostru alergăm, Cuvioşilor Părinți, ca la nişte izvoare tămăduitoare, pe care

Dumnezeu ni le-a dăruit spre alinare. Prin voi, fericiților, ne adapă Hristos din apele Duhului,
ca să lăudăm Treimea cea de o ființă şi vouă să vă cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Cuvioşi Rafail şi
Partenie, rugători pentru sufletele noastre!
Sinaxar
C uviosul Rafael s-a nevoit în străvechiul aşeză-

mânt călugăresc Agapia din Deal, în veacul al
XVI-lea. Acesta a fost cinstit mai ales în Moldova,
dobândească, deopotrivă, toate virtuţile şi, astfel, s-a
făcut locaş al tuturor bunătăţilor duhovniceşti, încât
toţi luau aminte la el, căutând să-l urmeze. Viaţa de
ca unul dintre marii Sfinţi români, ale cărui sfinte nevoinţă a acestui purtător de Dumnezeu este mult
moaşte le-a căutat, spre a le săruta, Sfântul Ierarh învăluită în taină. Dar se ştie că părinţii de la Agapia
Dosoftei, mitropolitul Moldovei. ţineau o rânduială a locului de la care nu s-a abătut
Sfântul Rafael s-a născut, după tradiție, în nici ascultătorul monah Rafael. Călugării vieţuiau în
satul Bursucani (astăzi în com. Bălăbănești, jud. obşte, iar cine era întărit şi râvnea la viaţa cea liniştită
Galați), în apropierea Bârladului, fiind fiul unor a pustiei, cu binecuvântare, pleca să se nevoiască în
părinţi virtuoşi, de neam român. Faima despre viaţa sihăstrie împreună cu un bătrân, mai târziu, poate,
duhovnicească înaltă a călugărilor din „Mănăstirea şi singur. Munţii sunt martori tăcuţi ai nevoinţelor
lui Agapie”, trecând de hotarele Moldovei şi chiar Sfinţilor. La tot pasul apar tainiţe potrivite nevoinţei.
dincolo de Carpaţi, atrăgea pe mulţi iubitori de Stânci scobite, peşteri, poieni însorite, obcini unde
Hristos. Cuviosul, ascultându-şi chemarea lăuntrică pădurea începe să dispară, au fost întotdeauna locuite
şi purtând întru sine frica de Dumnezeu, vine de sihaştri. Această cale binecuvântată a urmat-o
aici cu dorinţa de a urma calea cea strâmtă şi mult şi fericitul Rafael, care, asemenea unui vultur în
bătătorită de sihaştrii cei din veac. Mult s-a minunat înălţimi, s-a însingurat în inima muntelui. Pustnicii,
văzând viaţa de aspră nevoinţă, rugăciunea şi tăcerea acele făclii strălucitoare ce au luminat cu viaţa lor
părinţilor. Dar mai mult a fost cucerit de duhul îngerească pustietatea muntelui, i-au dezvăluit
dragostei celei nefăţarnice. Cu iubirea de Hristos în tainele lucrării duhovniceşti săvârşite cu mintea. Dar
suflet şi cu îndrăzneala cea bună fiind întrarmat, s-a desăvârşita călăuză i-a fost liniştea cea sfântă spre
făcut ucenic părinţilor. Învăţa de la ei că ascultarea aflarea celor cereşti, iar prin rugăciunea curată s-a
este mai mare decât toate şi că numai cei curaţi cu ridicat mai presus de cele pământeşti şi a văzut slava
inima pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar lui Dumnezeu, cât i-a fost îngăduit. Rodul ostenelilor
pentru a dobândi neprihănirea este nevoie de multă sihăstreşti şi al rugăciunii neîncetate a fost dobândirea
silinţă a firii. Pătrunde, cu vremea, tainele vieţii darurilor înalte, care cu anevoie pot fi înfăţişate în
duhovniceşti, străduindu-se să se asemene părinţilor cuvânt. Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea
în osteneli, rugăciune şi smerenie. mântuirea tuturor, a rânduit ca să fie îndrumător al
După îndelungă ascultare, ucenicul a luat fraţilor din obşte, căci, prin viaţa sa îngerească şi prin
pe umerii săi jugul cel bun al lui Hristos şi, înţelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor
îmbrăcat fiind în chipul cel monahicesc, a primit uimire. În Condica Sfântă şi în pomelnicele vechi este
numele de Rafael, care se tâlcuieşte „Dumnezeu numit „Fericitul Stareţ Rafael”. Toţi îl priveau ca pe o
aduce vindecare”. Cu nemăsurată râvnă se silea să icoană a virtuţilor. Sfeşnic de lumină era sihaştrilor,
439
dar şi părinte iubitor creştinilor din satele Moldovei fierte, după care toată noaptea se nevoiau, rostind cu
care veneau la el ca la un liman, pentru rugăciuni, mintea rugăciunea lui Iisus, iar cu mâinile împletind
tămăduiri şi ajutor în tot felul de nevoi, în vreme de coşuri. Aţipeau doar câte puţin când oboseau, în
pace sau de cumpănă pentru ţară. laviţe (scaune), aşezate între trunchiurile de brazi.
După trecerea din lumea aceasta, ucenicii, Această nevoinţă continua fără întrerupere până
cunoscându-i viaţa şi nevoinţele şi văzând minunile dimineaţa. Ucenicii duceau coşurile la târg, unde
care se făceau la mormântul său, i-au dezgropat le vindeau, iar cu banii astfel câştigaţi, cumpărau
trupul, pe care l-au aflat bine mirositor. A fost aşezat hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. De la
în biserică spre închinare. Odor de mare preţ era aceste „scaune”, muntele şi poiana au primit numele
pentru Moldova, pentru că veneau credincioşii să de Scaunele. Părintele Partenie este şi el numărat
se închine la sfintele sale moaşte, mai ales la hramul în rândul egumenilor Agapiei. Mulţi călugări şi
Mănăstirii Neamţ, când avea loc pelerinajul la pustnici s-au mântuit prin rugăciunea şi povăţuirea
Mănăstirile Neamţ, Agapia şi Secu. La Agapia Veche sa blândă. Era luminat şi plin de toată înţelepciunea,
acest pelerinaj continuă şi astăzi, cu toate că trupurile că, având dragoste de Sfintele Scripturi şi de cărţile
întregi ale Sfinţilor au fost tăinuite din pricina Sfinţilor Părinţi, s-a îngrijit ca fraţii din obşte să nu
vitregiei vremurilor. fie lipsiţi de aceste comori nepreţuite în vremuri când
Sfântul Partenie, părintele cel sfânt şi minunat, cu anevoie şi cu mare cheltuială se dobândeau. Avea
vrednic urmaş al sihaştrilor din Munţii Agapiei, a darul tămăduirii şi alunga demonii din cei îndrăciţi.
vieţuit în aceste locuri în veacul al XVII-lea. Sfântul Pentru viaţa sa sfântă, dintotdeauna a fost cinstit de
Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care a călugări şi de credincioşi.
cunoscut mulţi călugări cu înaltă viaţă duhovnicească Mărturie a vieţuirii sale sfinte şi minunate este
din Moldova, îl numără pe Cuviosul Partenie printre şi faptul că, după moarte (pe la anul 1660), trupul
Sfinţii români cărora le-a văzut viaţa şi traiul. Ucenic i-a fost găsit nestricat. Cu adâncă evlavie şi nădejde
al stareţului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada veneau să se închine la sfintele sale moaşte călugări
Părinţilor, primeşte din mâinile acestuia tunderea şi credincioşi de pretutindeni. Sfintele moaşte ale
în schima monahală. Cât a stat în viaţa de obşte, Cuviosului Partenie au fost tăinuite, poate, odată cu
cât s-a nevoit în sihăstrie, nu putem şti. Tradiţia ale Cuviosului Rafael. Aceşti doi mari luminători ai
spune despre el că a sihăstrit în Muntele Scaunele, călugărilor întregesc şirul părinţilor din veac, ce s-au
după pilda părinţilor de odinioară. Nevoinţa lor sfinţit prin mari nevoinţe în „Mănăstirea lui Agapie”
era aceasta: ziua se rugau în singurătate, mai ales şi în împrejurimile ei.
citind Psaltirea, pe care o ştiau pe dinafară, iar la Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
apusul soarelui gustau puţin din pâine şi legume miluieşte-ne pe noi. Amin.
440
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou
de la Muscel
(26 iulie)
441
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ioanichie cel
Nou de la Muscel prin hotărârea nr. 4074/18-19 iunie 2009, iar proclamarea canonizării s-a realizat
prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de sâmbătă, 26 septembrie 2009, la Catedrala
Arhiepiscopală din Curtea de Argeş, cu prilejul sărbătorii Sfântului Voievod Neagoe Basarab.
Troparul, glasul 1:
Locuitor în sihăstrie şi înger în trup şi făcător de minuni te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu,
Părintele nostru Ioanichie; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci
pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă
Celui ce te-a încununat pe tine! Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Ca o floare de primăvară s-a deschis peştera din Valea Chiliilor ca să dea rodul înmiresmat al
moaştelor tale, Sfinte Cuvioase Ioanichie. Pentru aceea, mulțumim lui Dumnezeu pentru darul
dobândit, iar ție îți cântăm: Bucură-te, Părinte Cuvioase, podoaba sihaştrilor şi tămăduitorul bolnavilor!
Sinaxar
C uviosul Ioanichie s-a născut din părinţi români

evlavioşi, trăitori în ţinutul Muscelului, în
secolul al XVI-lea. Din fragedă tinereţe, ascultând
povăţuirii sufletelor şi înainte-vederii, precum şi
darul vindecării bolnavilor prin rugăciune. Monahii
şi mirenii cereau rugăciunile Cuviosului şi primeau
chemarea lui Hristos, s-a despărţit de toate plăcerile împlinirea cererilor, dar acesta nu se cobora din
şi ispitele lumii deşarte şi s-a retras în Mănăstirea peşteră, pentru a se feri de laudele oamenilor.
Cetăţuia Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviţei, Tradiţia locului spune că binecredincioşii domnitori
unde s-a călugărit şi a deprins, de la părinţi Mihai Viteazul (1593-1600) şi Matei Basarab
îmbunătăţiţi, rânduiala vieţii monahale. A cunoscut (1632-1654) au cerut rugăciunile Sfântului pustnic
pe mulţi dintre sihaştrii care locuiau în vremea în vreme de cumpănă, ştiindu-l fierbinte rugător
aceea în preajma mănăstirii, datorită cărora ţinutul către Dumnezeu pentru ţară şi neam.
muscelean a fost numit Valea Chiliilor. Minunatul Cunoscându-şi dinainte sfârşitul, minunatul
Ioanichie, după ce a deprins vieţuirea călugărilor Părinte Ioanichie şi-a săpat singur mormântul
iscusiţi, luând binecuvântare, s-a retras într-una în peştera sa, încrustându-şi în dreptul capului
dintre peşterile Muntelui Negru-Vodă, unde, după anul trecerii la cele veşnice: 1638. Aşezându-se în
ce a primit marea schimă monahală, s-a nevoit mai mormânt, a adormit întru Domnul. Firea necuvân
mult de 30 de ani. tătoare i-a slujit, pentru că un păianjen i-a ţesut
Ostenelile sale, lipsurile, lucrarea sa lăuntrică, deasupra trupului o pânză, ca un epitaf. Aşa au rămas
rugăciunea neîncetată şi cercetarea harului osemintele Sfântului vreme de 300 de ani.
dumnezeiesc pe care le-a trăit Cuviosul, erau ascunse Din rânduială dumnezeiască, moaştele lui au
oamenilor, întrucât peştera în care s-a retras el se afla fost aflate în anul 1944. Ieromonahul Pimen, sta
într-un loc greu de ajuns, iar sihastrul nu căuta slava reţul Mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă, a coborât
lumii, ci mergea pe calea smereniei, care este temelia în peştera unde sihăstrise cu mulţi ani înainte
sporirii duhovniceşti. O dată pe săptămână, un Schimonahul Ioanichie şi a văzut cum pânza de
ucenic al Cuviosului venea să-i aducă pâine şi apă, pe păianjen acoperea osemintele bine mirositoare ale
care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie, din Cuviosului. Le-a scos cu multă evlavie şi le-a aşezat
pricina locului foarte abrupt. Duminica, după Sfânta în biserica mănăstirii, spre întărirea monahilor şi
Liturghie, Cuviosul îl primea pe stareţul mănăstirii, bucuria credincioşilor. Mulţi au primit folos de la
care îl mărturisea şi îl împărtăşea cu Sfintele Taine. minunatul odor descoperit în peştera din Valea
Astfel vieţuind Cuviosul Ioanichie în rugăciune Chiliilor. Bolnavii se vindecau, cei aflaţi în necazuri
şi aspră nevoinţă, Dumnezeu i-a făcut cunoscute primeau sprijin şi nădejde. Dar, odată cu venirea
descoperiri cereşti, care l-au întărit să rabde toate cârmuirii ateiste în România, s-a dat poruncă să
ispitele războiului nevăzut, şi i-a dăruit harismele fie închisă mănăstirea, iar moaştele Sfântului să fie
443
îngropate în pământ. Cu mare mâhnire, monahii au nevoinţă şi minunile Schimonahului Ioanichie,

aşezat moaştele Sfântului într-un sicriu, pe care l-au precum şi cinstirea de care se bucură în rândul
îngropat în cimitirul mănăstirii. credincioşilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
După anul 1989, când Biserica şi-a recăpătat Române a hotărât înscrierea lui în rândul Sfinţilor
libertatea, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă şi-a români, cu zi de pomenire la 26 iulie.
reluat viaţa duhovnicească, iar moaştele Cuviosului Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse
au fost din nou aşezate în biserica mare a mănăstirii. Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Cercetând credinţa ortodoxă, viaţa de aspră Amin.
444
Sfântul Cuvios
Ioan Iacob de la Neamț
(5 august)
445
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ioan Iacob
de la Neamț prin hotărârea nr. 3145/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat
Crucea lui Hristos şi în valea Iordanului te-ai aşezat spre nevoință. Pentru aceasta şi cu îngerii
acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.
Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi în pustie locuind, cu liniştea duhului
te-ai logodit, Sfinte Cuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii, pe care
roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut în data

de 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna
Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o fami-
Primii ani de şcoală i-a făcut în satul natal,
apoi a urmat gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la
Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.
lie de ţărani credincioşi, Maxim şi Ecaterina Iacob, În acești ani a avut mult de îndurat din pricina sărăciei,
fiind singurul copil la părinţi. Deși erau oameni a lipsei de cărți, haine și hrană, dar, prin stăruință,
săraci, părinții săi erau bogați în evlavia și dragostea studiu și rugăciune, a ajuns respectat de toţi ceilalți.
de Dumnezeu. La botez, pruncul a primit numele de În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la
Ilie. După şase luni de la naştere, mama sa, fiind o fire Facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă
bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. preot. Simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă
După doi ani, în toamna anului 1916, a murit şi tatăl mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr”!
său, pe frontul din Ungaria, copilul rămânând în grija După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se
bunicii sale, Maria. Aceasta, deși dorea să se retragă la ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să
mănăstire, a rămas să-și crească nepotul în credință o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând:
față de Dumnezeu. De mic l-a deprins cu înfrânarea „Mănăstirea”! Din clipa aceea nu a mai avut odihnă
și răbdarea, iar după ce a crescut și a învățat literele, în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului
îl punea adesea să-i citească din Noul Testament cu său, fericitul Ioan, la vârsta de 20 de ani, şi-a luat
glas tare. Astfel, din pruncie s-a dovedit un copil ales cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului
şi binecuvântat de Dumnezeu. În anul 1924, bunica din casa natală şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat
a trecut la cele veșnice, nu înainte de a-l încredința în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii,
pe micul orfan unchiului săi, Alecu, tată a mai mul- Episcopul Nicodim (viitorul Patriarh al României),
tor copii. În casa unchiului, tânărul Ilie era adesea l-a primit cu multă dragoste şi, după ce l-a trimis
marginalizat și nedreptățit. Uneori era lăsat flămând să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a
și trimis să doarmă afară din casă. După cum avea să Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit
mărturisească mai târziu în poezia intitulată „Micul ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Era
orfan”, la Paști, în anul 1927, pe când aprindea o tăcut, ascultător şi smerit. Între anii 1934-1935 și-a
lumânare la mormintele părinților săi, s-a învredni- îndeplinit serviciul militar la Dorohoi, ca infirmier,
cit să audă glasul Domnului Hristos și să-L vadă pe având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de
Acesta cu trupul înviat. După această minunată ară- toţi. În toamna anului 1935 s-a reîntors în obştea
tare a Domnului, tânărul orfan a primit, ca pe o mare Mănăstirii Neamţ, continuând aceeaşi ascultare de
mângâiere duhovnicească, încredințarea purtării de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi aveau folos
grijă a lui Dumnezeu pentru el, simțire care nu l-a din smerenia, blândeţea şi dragostea lui şi cugetau că
mai părăsit toată viața. este un ales al lui Dumnezeu.
447
La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le oferea pelerinilor
Sfintelor Pătimiri, a fost tuns în îngerescul cin români care veneau spre închinare la Mormântul
monahal de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al Domnului.
lavrei, primind la călugărie numele de Ioan. Între anii 1939-1940, fericitul sihastru Ioan
Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima Iacob, cu binecuvântarea duhovnicului, s-a nevoit
pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a împreună cu un ucenic român într-o peşteră din
născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici
Ioan Iacob a primit binecuvântarea starețului său și l-a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a
a mitropolitului Moldovei, Nicodim Munteanu, de rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Ca
a pleca în Ţara Sfântă, împreună cu alţi doi monahi, pustnic, se hrănea doar cu pesmeţi şi puţine fructe.
Claudie şi Damaschin. După ce s-au închinat la toate Între anii 1940-1941, din cauza războiului,
Sfintele Locuri, după ce au sărutat Crucea Golgotei Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara
şi Mormântul Domnului, cei trei călugări s-au Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, întrucât
retras să ierneze în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” toți cetățenii români și italieni au fost reținuți de
din pustiul Iordanului. Însoţitorii săi s-au întors la către ocupanții britanici. Vreme de nouă luni a
Mănăstirea Neamţ, dar fericitul monah Ioan Iacob fost folosit ca traducător, deoarece cunoștea mai
s-a nevoit în continuare în Mănăstirea „Sfântul Sava” multe limbi străine. Fiind eliberat, s-a reîntors la
timp de zece ani, trecând, plin de răbdare, prin grele Mănăstirea „Sfântul Sava” şi a continuat aceleaşi
ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavol. ascultări şi nevoinţe, deși era bolnav de dizenterie. De
Prima ascultare în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” a această boală a fost vindecat în chip minunat atunci
fost cea de paracliser, având în grijă cele două biserici când a mers la Mănăstirea „Sfântului Teodosie”,
mari și cele patru paraclise. Cuviosul Ioan avea mare la ziua de pomenire a acestuia. Drept mulțumire
evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, pentru tămăduirea dobândită, a alcătuit o poezie de
menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De mulțumire către Sfântul Cuvios Teodosie, în care îl
asemenea, păstra o atmosferă de iubire, de smerenie numește pe acesta doctor minunat.
şi milă faţă de toţi. A avut, vreme de șapte ani, și În anul 1947, la recomandarea Arhimandritului
ascultarea de bibliotecar, dar şi pe cea de infirmier Victorin Ursache, superiorul Așezământului
al mănăstirii, îngrijind cu dragoste atât pe călugări, Românesc din Ierusalim, și cu binecuvântarea
cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi Patriarhului Nicodim al României, Patriarhul
în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Timotei al Ierusalimului a aprobat hirotonia întru
Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau toţi. Duhovnicul diacon și întru preot a monahului Ioan Iacob. Astfel,
lui, arhimandritul Sava, macedonean de neam, care în Biserica Sfântului Mormânt, Cuviosul a fost
cunoştea limba română, era un mare povăţuitor hirotonit diacon în ziua de 21 aprilie a aceluiași an,
de suflete şi mărturisea pe toţi călugării români de către Arhiepiscopul Pantelimon de Neapolis, iar
nevoitori în Ţara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba în ziua de 28 aprilie a primit hirotonia întru preot de
obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur la Arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei. Îndată după
în chilie cu multă rugăciune, cu metanii, lacrimi şi aceasta, a fost numit, de Patriarhia Română, egumen
citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe
Părinţi. Învățând bine limba greacă, traducea unele valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat
pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, Domnul nostru Iisus Hristos. Timp de cinci ani
cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de (1947-1952), cât a dus această ascultare, Cuviosul
învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în
448
limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii scândură, având o piatră drept pernă. Apoi începea
Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a privegherea în rugăciune până la răsăritul soarelui.
compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a Când se lumina de ziuă se mai odihnea două ore, apoi
înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa începea să citească și să scrie, împletind osteneala cu
duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru neîncetata rugăciune a minții. În timpul posturilor,
primirea pelerinilor români, pe care îi spovedea, îi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în
împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. paraclisul peşterii Sfânta Ana împreună cu părintele
Noaptea se nevoia neştiut de nimeni, fie în chilie, Pavel cipriotul şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele
fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.
să urmeze, după putere, exemplul Cuvioasei Maria În unele duminici și la marile praznice mergea la
Egipteanca. Singurul său ucenic statornic era mănăstire pentru Sfânta Liturghie și masa de obște.
monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce Acolo se sfătuia cu unii părinţi duhovniceşti, dintre
mai în vârstă: Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi care este cunoscut Sfântul Filumen, Noul Mucenic
Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau de la Fântâna lui Iacob (†29 noiembrie 1979), care
sub ascultarea sa de multă vreme. cerceta adesea Lavra Hozeva.
În luna noiembrie 1952, s-a retras din ascultarea Din această perioadă se cunosc unele fapte
de egumen şi, în urma sfatului primit de la cunoscutul minunate săvârșite de Dumnezeu prin Cuviosul Ioan
părinte Teodosie de la Mănăstirea Sfintelor Maria şi Iacob, dintre care amintim următoarele:
Marta din Betania, Cuviosul Ioan a intrat în obştea Pe când Cuviosul se afla la Chilia Sfintei Ana,
mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din pustiul cu ajutorul ucenicului său, Ioanichie, şi a părintelui
Hozeva, pe valea pârâului Cherit (sau Horat). Pavel cipriotul, a făcut o mică grădină în albia
După un an și jumătate, s-a retras într-o peşteră din pârâului, sădind ceapă şi varză. Într-o zi, pe când lucra
apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, aflată deasupra acolo împreună cu părintele Pavel, deodată s-a oprit
unei prăpăstii de 30 de metri, peșteră unde, după şi a cerut părintelui Pavel să meargă împreună cu el
tradiţie, ea s-a rugat, mulțumind lui Dumnezeu după să bea împreună un ceai. Acesta a refuzat la început,
nașterea Fecioarei Maria. În apropiere, într-o altă dar văzând stăruinţa neobişnuită a Cuviosului, l-a
peşteră, vieţuia un monah cipriot, anume Pavel. Aici ascultat şi au urcat la peşteri. La câteva clipe după
s-a nevoit Sfântul Ioan timp de 7 ani, în rugăciuni ce au plecat, o bucată imensă de stâncă s-a prăvălit
neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri peste mica lor grădină, acoperind-o cu totul. Atunci
îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în a înţeles părintele Pavel că Dumnezeu l-a ferit de o
doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite şi moarte năprasnică prin Cuviosul Ioan.
încercări, aprinzându-se de multă râvnă pentru Altădată, Cuviosul a auzit noaptea pe săpătorii de
Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime morminte care căutau comori. Dimineaţa a văzut că
lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o aceştia aruncaseră din peşteri osemintele pustnicilor
scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând, cu care se nevoiseră acolo. Revoltat de această profanare,
cei ce veneau, prin scrieri şi prin ucenicul său, care şi-a ridicat mâinile spre cer şi a zis: „Doamne, acoperă-
îl cerceta de două sau de trei ori pe săptămână. În ne pe noi, păcătoşii, cu mila Ta şi ne iartă faptele noastre
timpul zilei citea Noul Testament și alte cărți sfinte, cele fără de oprelişte, precum şi lenevirea noastră şi
scria versuri religioase şi traducea pagini patristice obrăznicia noastră, care nu au lăsat pe părinţii de
din limba greacă. Mânca o dată în zi pesmeţi cu aici să se odihnească în pace. Acoperă Tu, Doamne,
stafide, uneori măsline sau smochine şi bea puţină din nou osemintele Cuvioşilor Tăi, astfel încât să
apă, iar după apusul soarelui dormea două ore, pe o nu mai treacă prin nicio altă pângărire!”. Atunci s-a
449
făcut cutremur şi pietrele, alunecând de pe munte, au aproape, i-a înștiințat pe cei ce îi aduceau hrană:
acoperit osemintele pustnicilor. Acest cutremur a fost „De praznicul Schimbării la Față nu îmi aduceți
resimţit până la Ierusalim. de-ale gurii!”. În ziua de 1 august a anului 1960 a
Fiind vizitat de un ieromonah athonit pe nume refuzat hrana trimisă de la mănăstire și i-a spus celui
Mitrofan, care se îndeletnicea cu pictarea icoanelor şi trimis: „Spune-i egumenului să vină miercuri să mă
care dorea să se stabilească la Hozeva, Cuviosul Ioan împărtășească și apoi să mă îngroape!”. Cunoscând
l-a sfătuit să rămână atunci în Lavră şi să nu se mai sfințenia sihastrului Ioan, egumenul mănăstirii,
întoarcă în Athos, pentru că, de se va duce acolo, nu arhimandritul Amfilohie nu s-a îndoit de spusele
va mai veni niciodată la Hozeva. Acesta însă nu l-a lui. De aceea, a mers și l-a împărtăşit cu Sfintele
ascultat, ci s-a întors în Sfântul Munte cu scopul de Taine, iar Cuviosul, după câteva ore, şi-a dat sufletul
a-şi rândui unele treburi şi a reveni la Hozeva. El a în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani,
fost însă omorât la scurt timp şi n-a mai ajuns să-şi în ziua de 5 august. Apoi a fost înmormântat lângă
îndeplinească dorinţa, astfel împlinindu-se prorocia aceeaşi peşteră, cei prezenți fiind uimiți de mulțimea
Cuviosului Ioan. păsărilor care au venit și au umplut peștera pe toată
Egumenul de la Hozeva a chemat odată un durata slujbei, până ce trupul Cuviosului a fost pus
medic să-l vadă pe Cuviosul Ioan, căci el nu mergea în mormânt.
niciodată la Ierihon, iar acesta i-a recomandat În luna octombrie a anului 1979, ieromonahul
pustnicului să consume mâncare gătită şi multe grec Pantelimon, care-l avusese ca duhovnic pe
fructe. În aceeaşi zi a venit la Hozeva şi o monahie Cuviosul Ioan, a primit binecuvântare să meargă la
româncă din Ţara Sfântă, Casiana, care l-a întrebat peșteră și să se închine la mormântul Cuviosului.
dacă-l poate ajuta cu ceva. Cuviosul i-a zis: „Dacă ai Cu acest prilej, s-a descoperit că trupul Cuviosului
bani, ia-mi niște fructe!”. Dar ea a răspuns: „Nu am a rămas nestricat, răspândind bună mireasmă, semn
bani!”. După câteva zile s-a întors tulburată şi i-a că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata
cerut iertare. Tâlharii intraseră în chilia ei şi furaseră Sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale. Cum,
toate lirele pe care le ţinea ascunse în saltea. din pricina revărsării pârâului Horat, nu s-a putut
Un arab musulman din Ierihon, pe nume Abu muta atunci trupul Sfântului, aceasta s-a săvârșit
Habtan, lucrând pentru Mănăstirea Hozeva, în în vara următoare, la 28 iulie/10 august 1980. O
anul 1957 a trecut pe la Schitul Sfânta Ana, în timp mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La
ce Părintele Ioan liturghisea în peşteră. A rămas 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit o raclă
înmărmurit când a văzut că acesta nu atingea pământul sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare
cu picioarele, ci se afla la aproape jumătate de metru cinste, şi l-a dus în procesiune, depunând Sfintele
înălţime. De atunci l-a cinstit ca pe un om sfânt. moaşte în biserica cu hramul „Sfântul Ștefan” din
În vara anului 1960 era bolnav şi suferea toate incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe
cu multă răbdare. La sfârșitul lunii iulie, după cum a Hozevitul. De atunci, vin zilnic pelerini să se închine
mărturisit ucenicului său Ioanichie, Cuviosul a avut la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care,
o vedenie a Judecății: în înaltul cerului văzu o cunună toţi cei ce se roagă cu credinţă îl primesc.
luminoasă din frunze de finic și o inscripție din care Se cunosc şi unele întâmplări minunate de după
a putut citi doar cuvântul „Fericiți...” spre stânga a aflarea moaştelor sale. O credincioasă din Grecia, pe
văzut însă fulgere și era scris cuvântul „Blestemați”. nume Eleni, văzând moaştele Cuviosului, s-a speriat,
Cuviosul a primit înștiințare de la Dumnezeu cu dar noaptea l-a văzut în vis pe Sfântul, care i-a zis:
privire la ziua morții sale, pe care singur o însemnase „Eleni, de ce te-ai speriat? Eu sunt Ioan. Ce rău ți-am
pe peretele de stâncă al peșterii. Simţindu-şi sfârşitul pricinuit?”. Peste un an ea s-a întors la Hozeva, s-a
450
închinat moaştelor Cuviosului şi a cerut o fotografie de boli primite prin mijlocirea Sfântului şi despre
a lui, ca binecuvântare. Altădată, o credincioasă împlinirea bunelor dorinţe.
din Cipru a luat în ascuns câteva fire de păr din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
barba Cuviosului şi o fâşie de veşmânt. Noaptea, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan
Cuviosul i s-a arătat şi, privind-o cu asprime, i-a zis: Iacob, l-a trecut în rândul Sfinţilor, la data de 20 iunie
„Bucata de rasă o poți ţine, însă firele de păr să mi le 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ,
înapoiezi!”. Aceasta a şi făcut a doua zi precum i s-a fixându-i-se zi de prăznuire 5 august, data mutării
spus. De asemenea, unii pelerini au relatat că li s-a sale la cele veşnice.
arătat Cuviosul Ioan aievea, ca un monah care se ruga Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
la strana bisericii şi care apoi a dispărut dinaintea Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
ochilor lor, iar alţii au dat mărturie despre vindecările Amin.
451
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
(7 august)
453
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfintei Cuvioase Teodora
de la Sihla prin hotărârea nr. 3842/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos
şi lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Teodora, duhul tău.
Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viață îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare şi te-
ai retras la Sihla, în peşteră, mult nevoitoare. Şi acolo, hrănită fiind de păsările cerului, neîncetat
ai slăvit pe Dumnezeu Cel în Treime închinat. Pentru aceasta, cu credință îți strigăm: Bucură-te,
Cuvioasă Maică Teodora!
Sinaxar
A ceastă floare duhovnicească şi mireasă a lui

Hristos, pe care a odrăslit-o pământul bine-
cuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea
numele de Elefterie. Aşa a binevoit Dumnezeu
să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a
mântuirii.
secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamţ, din La Vărzăreşti, fiecare călugăriţă din schit se
părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa
Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie Teodora le întrecea pe toate celelalte surori în
ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al rugăciune, smerenie şi nevoinţă duhovnicească.
Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme, După câţiva ani, năvălind turcii în acele părţi,
pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile
Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngri- din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea
jea de cele ale casei şi de buna creştere, în frică de locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui
Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a
(Marghiolita). retras în Munţii Vrancei împreună cu stareţa ei,
Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se
fericita Teodora, sub povăţuirea duhovnicului ei – nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în
Sfântul Ioan de la Râşca, pe atunci stareţ al Mănăstirii post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli,
de la Cetatea Neamţului, sporea în rugăciune şi fapte foame, frig şi tot felul de încercări.
bune, iubind din tot sufletul pe Hristos şi dorind să-I Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma
închine toată viaţa ei. Voinţa părinţilor a fost însă unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit Munţii
alta, iar Teodora a fost căsătorită, împotriva voinţei Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a
ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor
sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Sihăstria şi Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat
Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrăţişeze viaţa de la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o
monahală. Marii sihaştri, vechii ei sfătuitori, ce se la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo.
nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie,
ţinutul Neamţ, precum şi duhovnicul care îi cunoştea egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încre
firea evlavioasă şi râvna pentru rugăciunea de taină, o dinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în
îndemnau spre viaţa de sihăstrie. apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo
Astfel, fericita Teodora a intrat în cinul monahal până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieţii
la Schitul Vărzăreşti – Vrancea, iar după doi ani, soţul pustniceşti, iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul
ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.
455
Aşa a ajuns fericita Teodora în Munţii Sihlei, iar rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că
un sihastru bătrân i-a oferit chilia sa, care se afla sub păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi
stâncile uriaşe ale Sihlei, iar el şi-a căutat adăpost şi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui
mai tainic în altă parte. Acolo s-a nevoit Cuvioasa Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera
cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile
şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de înălţate spre cer, învăluită în lumină ca de foc. Atunci,
metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemându-i
Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o pe nume, le-a cerut o haină ca să se acopere, căci
mărturisea, o sfătuia, o împărtăşea cu Sfintele Taine hainele îi erau rupte şi zdrenţuite de vreme, şi le-a spus
şi îi ducea cele de trebuinţă. să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic, care
După un timp, a răposat fericitul duhovnic Pavel, să o spovedească şi să o împărtăşească cu Trupul şi
iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci Sângele lui Hristos.
nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul, Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers
i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, repede la schit şi dimineaţa au adus la peşteră pe
fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie,
şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a
de foc, ce se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa
răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit
nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu
diavolii nu o mai puteau birui, căci era ca un diamant pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi
strălucitor în Munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat
însă umbrită necontenit de harul Duhului Sfânt. sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al
Năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.
ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit Între anii 1725-1780, întru pomenirea
în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, nevoinţelor Cuvioasei Teodora, s-a ridicat Schitul
ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. Sihla cu o bisericuţă de lemn şi câteva chilii, având
În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din hramul „Schimbarea la Faţă”, care, cu unele adăugiri
adâncul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita şi prefaceri, dăinuieşte şi astăzi.
s-a izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Cinstitul trup al Sfintei Teodora a rămas în
Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieţii sale. Stăruind peşteră până prin anii 1828-1835, când familia
neîncetat în rugăciunea de taină a inimii, faţa i se domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a
lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă
Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp, păsările de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre
cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia
fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, lui din satul Miclăuşeni – Iaşi, le-a adus în această
iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, biserică şi multă lume venea aici să se închine,
numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora. primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1853, familia
Ajungând Cuvioasa aproape de sfârşitul vieţii şi Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska
cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor
unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-au înstrăinat
ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează
ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine. Astfel, cu în peşterile de la Pecerska, aşezate în raclă de mult
456
preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte: Sfânta îndată după adormirea ei în Domnul, mergând în
Teodora din Carpaţi. pelerinaj la chilia ei din peştera de lângă Schitul Sihla.
Aceasta este, pe scurt, viaţa Sfintei Teodora de la La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii
Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial
lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinţilor, fiind în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la 7 august.
socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o Pentru ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
vreodată ţara noastră. Credincioşii din Moldova au Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne
început să o socotească şi să o cinstească drept sfântă mântuieşte pe noi. Amin.
457
Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul
(7 august)
459
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Pafnutie
- Pârvu Zugravul prin hotărârea nr. 5589/4-5 iulie 2017, iar proclamarea canonizării s-a realizat
prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 6 august 2017, la Mănăstirea
Robaia din județul Argeş.
Troparul, glasul 1:
Iconar iscusit al Arătării lui Dumnezeu, zugrav al firii omeneşti luminate de har şi al
frumuseților Raiului, Cuvioase Părinte Pafnutie, slujind lui Hristos în toată viața ta prin lucrare
stăruitoare în tăcere, rugăciune şi răbdare, vas ales al Duhului Sfânt te-ai făcut. Pentru aceasta,
roagă-te Preasfintei Treimi să mântuiască sufletele noastre.
Rugător către Hristos întru tăcere smerită, iconar preaiscusit şi lucrător al virtuții fiind tu, Sfinte
Pafnutie, Cuvioase, vas ales te-ai arătat cereştilor daruri, iar acum, în cer te bucuri de strălucirea
Treimii Sfinte, în veci.
Sinaxar
C uviosul Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu

numele de Pârvu ,,Mutul”, s-a născut la Câmpu
lung-Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotu-
familiei domneşti a Cantacuzinilor, a zugrăvit mai
multe ctitorii ale acestora, dar și unele ale Sfântului
Voievod Martir Constantin Brâncoveanu: Mănăs-
lui Ioan Pârvescu (1623-1702) și al credincioasei sale tirile Cotroceni (București), Mărgineni (astăzi
soții, al cărei nume nu s-a păstrat. La botez a primit penitenciar, com. I.L. Caragiale, jud. Dâmbovița),
numele nașului său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu, Sinaia (jud. Prahova), Colţea (București), Berca
un creștin evlavios și ctitor de biserici. Crucea încer- (jud. Buzău), Schitul Poiana (com. Poiana Câmpina,
cărilor s-a abătut asupra familiei preotului Ioan, când jud. Prahova), Schitul Lespezi (oraș Comarnic, jud.
preoteasa acestuia a trecut la Domnul ca o muceniță, Prahova) şi Bordeşti (jud. Vrancea), Bisericile de la
născând pe al șaselea copil. Boala a secerat apoi pe Filipeştii de Târg (distrusă, jud. Prahova), Filipeştii
cinci dintre ei, Pârvu fiind singurul rămas în viață. de Pădure (jud. Prahova), Călineşti (com. Florești,
Prin urmare, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la jud. Prahova) și Măgureni (jud. Prahova), Biserica
Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung Muscel, ,,Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sărat
luând cu sine și pe fiul său, Pârvu, în vârstă de 11 ani. (jud. Buzău) şi cea de la Fundenii Doamnei (com.
La școala acelei mănăstiri s-a deprins cu cititul și scri- Dobroești, jud. Ilfov); biserica Mănăstirii Mamu
sul, dar și cu cele dintâi taine ale zugrăviei, alături de (com. Lungești, jud. Vâlcea), precum şi Biserica
monahul Evghenie, care l-a luat lângă sine, pe schele, ,,Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti. De aseme-
punându-i în mâini scoica pentru amestecat culorile nea, alături de fresce, Pârvu Mutu a pictat şi icoane
şi găsindu-l înzestrat pentru iconografie. La împlini- pe lemn. Dintre ele, cea mai cunoscută se află la
rea vârstei de 18 ani, Pârvu și-a îndreptat paşii spre Mănăstirea Sinaia: icoana Sfintei Treimi (numită
pământul binecuvântat al Moldovei, trimis să înveţe și Sfânta Troiță, Cina din Mamvri sau Filoxenia
zugrăvia în Bucovina, cu un vestit meşter rus. Acolo a lui Avraam), inspirată de icoana asemănătoare a
deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de Sfântului Andrei Rubliov, din Rusia (sec. XV).
iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovi- Pârvu Pârvescu a primit supranumele de Mutul
nene, împodobite cu picturi interioare și exterioare. nu pentru că ar fi fost mut, ci pentru că picta fără să
După 5 ani s-a întors din Moldova, devenind, pentru vorbească și fără să mănânce, adică în post şi rugăciune.
scurt timp, pictor de curte al boierilor Vlădeşti, urma- Dacă spunea vreun cuvânt sau gusta hrană, întrerupea
șii naşului său. Din această vreme datează şi cea dintâi lucrul în ziua respectivă. Astfel, făcea mai lucrător
pictură a bisericii Mănăstirii Aninoasa (jud. Argeș). darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru
Apoi, alături de monahul Evghenie, primul său das- nevoința sa și iscusință în lucrarea iconografiei.
căl, a pictat biserica Mănăstirii Negru-Vodă (oraș Stabilit în cele din urmă în Bucureşti, a ajuns
Câmpulung-Muscel, jud. Argeș). Fiind recomandat dascăl la propria sa şcoală de zugrăvie, în care a
461
format mai mulți ucenici. Căsătorit cu credincioasa inimii și, luând binecuvântarea stareţului Cosma,
Tudora, a avut doi copii, Pârvu și Gheorghe, dar la s-a îndreptat spre schitul mai depărtat de lume, din
scurt timp a avut de purtat și el, precum odinioară inima codrilor, Robaia (com. Mușătești, jud. Argeș).
tatăl său, crucea încercărilor vieții. Soţia sa, Tudora, a Acolo a primit marea schimă călugărească și s-a
trecut la cele veşnice, iar el a pornit într-un pelerinaj nevoit încă patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare și
la Ierusalim, în timpul căruia a postit și s-a rugat smerenie, trecând la Domnul în anul 1735.
stăruitor. La întoarcere, în anul 1718, luminat de Cuviosul Pafnutie – Pârvu, iconarul de la
harul lui Dumnezeu, intră în monahism la Mănăstirea Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare
Mărgineni, împreună cu fiul său cel mai mic. Pârvu pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și
primește numele de Pafnutie, iar fiul său, Gheorghe, brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de
pe cel de Gherasim. La Mărgineni, monahul iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un
Pafnutie, dovedind o vastă cultură și cunoașterea mare trăitor al Ortodoxiei româneşti. Luând aminte
de limbi străine, se îndeletnicește și cu traducerea în la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului
românește a unor texte din vasta bibliotecă înființată Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
acolo de Cantacuzini. În 1731, după 13 ani de l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat
nevoinţă, rabdă o nouă încercare: fiul său, monahul iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de
Gherasim, trece la cele veșnice. Înțelegând pe deplin pomenire în data de 7 august.
deșertăciunea lumii și fugind de laudele oamenilor, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
Cuviosul Pafnutie a căutat și mai multă însingurare, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
trebuincioasă pentru rugăciunea cea de taină a Amin.
Sfântul Ierarh Nifon,
patriarhul Constantinopolului
(11 august)
463
Nifon, patriarhul Constantinopolului, prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea
din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de
literatura aghiografică).
Cu faptele dreptei credințe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoțindu-te cu smerenia

cea dătătoare de înălțare, tu, cinstea sfintelor lăcaşuri din România şi din Athos; înfrumusețarea
patriarhilor, slăvite Nifon, umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credință şi cu dragoste te
măresc pe tine.
Pomenirea nevoințelor tale cea strălucită şi de lumină purtătoare răsărind în chip luminat,
veseleşte, Părinte, sufletele tuturor celor binecredincioşi; iar atingerea de sfintele tale moaşte îndulceşte
simțirile lor. Pentru aceasta, după cuviință te mărim, înțelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule,
Părintele nostru.
Sinaxar
S fântul Nifon s-a născut în Peloponez, în prima

jumătate a veacului al XV-lea, din părinţi strălu-
ciţi cu neamul, dar şi cu dreapta credinţă şi cu faptele
care a osândit hotărârile de la Ferrara-Florenţa.
În anul 1486, Sfântul Nifon a fost ales patriarh al
Constantinopolului. De vreme ce împrejurările erau
bune, Manuel şi Maria, primind la botez numele de deosebit de grele – întrucât, de la cucerirea Constan
Nicolae. tinopolului (1453), turcii se amestecau necontenit în
Arătând multă dragoste pentru carte, a avut treburile Bisericii Ortodoxe –, şi păstoria Sfântului
mulţi dascăli iscusiţi şi cuvioşi la şcolile Despotatului Nifon a fost zbuciumată. A fost alungat din scaun,
din Mistra, care i-au dat o învăţătură aleasă, dar l-au apoi iarăşi chemat, la cererea credincioşilor, iar în
povăţuit şi pe căile slujirii lui Dumnezeu. După anul 1498 a fost surghiunit la Adrianopol.
trecerea la cele veşnice a tatălui său, alege calea vieţii În această cetate l-a aflat voievodul Ţării
monahale, plecând în ascultare la pustnicul Antonie Româneşti, Radu cel Mare (1495-1508), în anul
din Epidaur, apoi la dascălul său, ieromonahul 1503, pe când se întorcea de la Constantinopol
athonit Zaharia, din mâinile căruia a primit chipul spre ţară, şi l-a înduplecat să vină spre a pune bună
monahicesc, luând numele Nifon, care în limba greacă rânduială în Biserica Ţării Româneşti. Astfel, a
înseamnă: „cel ce veghează”. Împreună cu acesta, din venit la Târgovişte, însoţit de cei doi ucenici ai săi,
pricina tulburărilor iscate de Sinodul unionist de la Macarie şi Ioasaf (care, fiind mai târziu martirizaţi
Ferrara-Florenţa (1438-1439), a plecat din Grecia în de păgâni, sunt şi ei cinstiţi în rândul Sfinţilor).
Albania, unde a fost hirotonit ieromonah, iar după Deci, îndată ce a sosit în Ţara Românească, Sfântul
cucerirea ei de către turci, a stat o vreme la Mănăstirea Ierarh Nifon a adunat în sobor pe egumenii şi
Maicii Domnului din Ohrida. După moartea boierii ţării. Atunci au fost întemeiate Episcopia de
îndrumătorului său, a plecat la Muntele Athos. la Râmnic şi cea de la Buzău, iar Sfântul Nifon a
Acolo, cercetând mai multe mănăstiri, schituri, sfinţit pe cei doi episcopi. De asemenea, s-a îngrijit
peşteri şi chilii pustniceşti, s-a aşezat în cele din urmă de apărarea credinţei ortodoxe şi de bunul mers
la Mănăstirea Dionisiu, unde s-a ostenit multă vreme al vieţii monahale. În Ţara Românească a avut ca
în ascultare, în nevoinţe, în privegheri şi mai ales în fiu duhovnicesc pe Neagoe Basarab, cel care avea
rostirea neîncetată a rugăciunii minţii. Aflând, însă, să devină, în anul 1512, domnitor. Nu a trecut,
de evlavia şi de înţelepciunea lui, clerul şi credincioşii însă, multă vreme şi Sfântul Nifon nu s-a mai
din Tesalonic l-au ales mitropolit, în anul 1483. putut bucura de buna rânduială pe care o pusese
Acolo a păstorit cu vrednicie, învăţând şi în Biserica Ţării Româneşti, deoarece domnitorul
întărind în Ortodoxie pe credincioşii săi, tulburaţi Radu cel Mare a săvârşit o nelegiuire, căsătorind pe
de zvonurile falsei uniri cu Biserica latină. În anul o soră a sa cu un boier moldovean, numit Bogdan,
1484, mitropolitul Nifon a luat parte la un sinod care avea, în Moldova, soţie şi copii. Sfântul Nifon,
465
neputând încuviinţa o asemenea căsătorie, a rămas deasupra mormântului lui Radu cel Mare, de la
neînduplecat la rugăminţile voievodului. După Mănăstirea Dealu, ctitoria acestuia, ca, astfel, Sfântul
puţină vreme, a plecat din Ţara Românească, să ierte greşeala răposatului domnitor.
împreună cu cei doi ucenici ai săi, mergând întâi Sfântul Voievod Neagoe Basarab a rânduit ca
în Bitolia Macedoniei, iar de acolo la Sfântul sfintele moaşte ale Ierarhului să fie puse într-o raclă
Munte, aşezându-se la Mănăstirea Vatoped. După de argint, poleită cu aur şi pietre scumpe, şi să fie
moartea mucenicească a ucenicului său Macarie duse înapoi la Sfântul Munte. Însă, părinţii din acea
(14 septembrie 1507), Sfântul Nifon s-a stabilit în mănăstire, văzând adânca evlavie a Voievodului, i-au
Mănăstirea Dionisiu, unde, prorocind pătimirea dăruit capul Sfântului Nifon şi o mână. Deci, zidind
pentru Hristos a celuilalt ucenic al său, Ioasaf (†26 Sfântul Voievod Neagoe Basarab biserică nouă
octombrie 1516), şi-a dat fericitul suflet în mâinile la Curtea de Argeş, în anul 1517 a venit la sfinţire
lui Dumnezeu, la 11 august 1508. patriarhul Teolipt al Constantinopolului, săvârşind
După şapte ani, Sfântul Voievod Neagoe Basarab şi trecerea în rândul Sfinţilor a marelui ierarh Nifon.
(1512-1521), noul domn al Ţării Româneşti, a Moaştele lui au fost aşezate acolo, iar din anul 1949
trimis pe boierii săi la Mănăstirea Dionisiu şi, cu se află în Catedrala Mitropolitană din Craiova.
încuviinţarea monahilor de acolo, luând moaştele Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Nifon,
Sfântului Nifon, le-au pus într-un sicriu de lemn Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
şi le-au adus în ţară cu mare alai. Apoi, le-au aşezat miluieşte-ne pe noi. Amin.
466
Sfinții Martiri Brâncoveni
(16 august)
467
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Martiri
Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul
Ianache, prin hotărârea nr. 3892/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
prin Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Prin
hotărârea nr. 10.236/29 octombrie 2012, anul 2014 a fost declarat de către Sfântul Sinod „Anul
comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul
Sfinților Brâncoveni.
Cel ce pentru dreapta credință şi pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir
împreună cu fiii tăi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule
Voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
În cetatea Sfântului Împărat Constantin şi tu împreună cu fiii tăi, Voievodule Constantine,

astăzi pe Hristos ai mărturisit şi, cu puterea Sfintei Cruci, pe necredincioşi ruşinând, cu vrednicie
toți cununa muceniciei ați primit. Pentru aceasta, cântări de laude aducem vouă, ca unora ce sunteți
ocrotitori şi rugători pentru Biserica şi neamul românesc.
Sinaxar
B inecredincios domnitor al Ţării Româneşti,

Constantin Brâncoveanu s-a născut la anul 1654
din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul
Însă dărnicia şi purtarea de grijă ale evlaviosului
voievod Constantin Brâncoveanu nu se vor opri
la hotarele Ţării Româneşti, ci se vor întinde şi la
domnitorului Matei Basarab (1632-1654), iar după fraţii români din Moldova şi din Transilvania. De
mamă fiind nepot de soră al domnitorului Şerban asemenea, vrednice de pomenit sunt şi multele
Cantacuzino (1678-1688), în timpul căruia, la anul ajutoare trimise dreptcredincioşilor creştini aflaţi în
1688, s-a tipărit pentru întâia oară, în întregime, suferinţă în ţinuturile siriene, caucaziene şi arabe,
Sfânta Scriptură în limba română. precum şi la toate Locurile Sfinte ale Răsăritului.
Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul În anul 1714, însă, tocmai în Săptămâna Sfintelor
Cons tantin a fost crescut de către unchiul său, Pătimiri ale Domnului, a trimis sultanul Ahmed al
stolnicul Constantin Cantacuzino (†1716), un foarte III-lea (1703-1730) mulţime de ostaşi care l-au luat
învăţat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pe Constantin Vodă, împreună cu fiii săi, şi l-au dus
pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură aleasă. la Înalta Poartă Otomană din Constantinopol (astăzi
Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin Istanbul). Atunci, jale mare i-a cuprins pe toţi locuitorii
a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă ţării. La Constantinopol, domnitorul creştin şi fiul
cinstire încă din tinereţe. său cel mare au fost întemniţaţi şi chinuiţi cumplit
După moartea domnitorului Şerban Canta de către otomani vreme de patru luni, fiind supuşi la
cuzino, în 29 octombrie 1688, la stăruinţele tuturor nenumărate suferinţe în închisoarea Şapte Turnuri
boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul Constantin (Edicule) din Istanbul, fiind învinuit că nu era cu totul
Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării supus sultanului. Pentru a nu fi pedepsit cu moartea, el
Româneşti, fiind uns de către mitropolitul Teodosie trebuia să se lepede de credinţa creştină, dar n-a voit să
(†1708). Împodobit de Dumnezeu cu daruri se despartă de Hristos.
alese, el a cârmuit ţara cu multă pricepere, dar şi cu Astfel, după aproape 25 de ani de strălucită
înţelepciune şi răbdare creştinească. domnie, a venit ceasul ca marele domnitor creştin
Luându-L în ajutor pe Hristos, Împăratul Constantin Brâncoveanu să-şi încununeze fruntea,
veacurilor, şi având pildă pe vrednicii săi înaintaşi, el şi cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi
Constantin Vodă îşi începu domnia punând temelia Matei, precum şi sfetnicul său, Ianache, cu cinstita
celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la cunună a muceniciei pentru credinţa ortodoxă, pe
Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă. care toţi au mărturisit-o până la moarte.
Multe altele sunt bisericile şi mănăstirile ridicate sau Şi anume, în ziua praznicului Adormirii Maicii
înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot Domnului, 15 august 1714, când dreptcredinciosul
cuprinsul Ţării Româneşti. Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea vârsta
469
de 60 de ani, a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie Maria, soţia sa, şi aşezate în Biserica „Sfântul
împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Gheorghe Nou” din Bucureşti, ctitoria Voievodului.
Matei, şi cu ginerele său, sfetnicul Ianache, în cetatea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în
Sfântului Constantin cel Mare. Trupurile Martirilor ziua de 19 iunie 1992, a trecut în rândul Sfinţilor din
Brâncoveni au fost aruncate de turcii otomani în calendar pe Sfinţii Martiri Brâncoveni (Constantin
mare, de unde au fost scoase de către unii creştini Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu,
milostivi, care le-au îngropat cu evlavie, în taină, Matei şi sfetnicul Ianache), având zi de prăznuire data
nu departe de Constantinopol, în insula Halki, la de 16 august a fiecărui an.
Mănăstirea Maicii Domnului. Pentru rugăciunile Sfinţilor Martiri Brâncoveni,
Mai târziu, moaştele Sfântului Voievod Martir Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte
au fost aduse în ţară, la anul 1720, de către doamna pe noi. Amin.
470
Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec
(16 august)
471
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Iosif de
la Văratec prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin
citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008, în biserica Sfintei Mănăstiri
Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Purtătorule de Dumnezeu, Cuvioase Părinte Iosife, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamț,

ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec, povățuitor al monahilor şi credincioşilor evlavioşi, te-ai
învrednicit de mari daruri de la milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta, cu adâncă evlavie facem
pomenirea ta şi strigăm ție, Cuvioase Părinte: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.
Veniţi, toate cetele călugărilor, să lăudăm astăzi pe Cuviosul Iosif, duhovnicul de la Văratec, cel
ce bine s-a nevoit cu postiri şi rugăciuni neîncetate, cu lacrimi şi cu privegheri, desăvârşit făcându-
se şi în cetele Sfinţilor Cuvioşi numărându-se. Pentru acesta, îl lăudăm, cântând: Bucură-te,
mărgăritarule de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare şi povăţuitorule al călugărilor!
Sinaxar
C uviosul Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în

Transilvania, într-o familie de oameni credin-
cioşi. În acea vreme, a avut loc răscoala românilor
duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări
şi mireni, Sfântul Iosif este cel dintâi îndrumător al
aşezării călugăreşti de la Văratec şi, în acelaşi timp,
ortodocşi din Transilvania, condusă de Cuviosul unul dintre ctitorii acestei mănăstiri.
Sofronie de la Cioara, împotriva asupririi austriece Cunoscândui purtarea, lucrarea şi slujirea de la
şi a uniaţiei. Din cauza acestor tulburări şi prigo- Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi (†1846) al
niri, multe familii de români, statornici în credinţa Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii şi pentru
ortodoxă, au venit în Moldova, între care şi cea a faptele bune pe care le săvârşea. Ca ucenic şi următor
Cuviosului Iosif. al Sfântului Paisie de la Neamț, Cuviosul Iosif a deve-
Râvnind vieţii îmbunătăţite a monahilor, nit întemeietor al vieţii monahale de la Văratec, dar
Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile din Moldova şi misionar pentru cei din împrejurimi. Împreună cu
şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, stareţele din vremea sa, a pus temelia bunelor rându-
le-a urmat pilda. Astfel, a devenit ucenic al Sfântului ieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte
Cuvios Paisie Velicicovschi (†1794), pe când acesta şi pravila din chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul,
se afla la Mănăstirea Dragomirna, şi a învăţat de la el lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. La
ascultarea, smerenia, înfrânarea, postirea, priveghe- Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al primelor două
rile şi rugăciunea minţii. biserici ridicate, al celei din lemn (1785) şi al celei
Când Sfântul Paisie s -a mutat cu obştea la din zid (1808-1812), ambele cu hramul Adormirea
Mănăstirile Secu şi Neamţ, a venit şi Cuviosul Iosif, Maicii Domnului.
care, la recomandarea stareţului, a fost călugărit Cuviosul Iosif s-a nevoit, de asemenea, timp de
şi hirotonit ieromonah. Pe la anul 1779, Cuviosul treizeci de ani, cu îndrumarea duhovnicească a mai
Iosif povăţuia duhovniceşte Schitul Pocrov, de lângă bine de 300 de călugăriţe din ţinutul Neamţului, pre-
Mănăstirea Neamţ, dar şi maicile de la Schiturile cum şi a numeroşi pustnici din munţii de lângă Sihla.
Gura Carpenului şi Durău. La ceva timp, cu binecu- Slujitor râvnitor al cuvântului lui Dumnezeu, el a
vântarea stareţului său, a devenit sihastru în Munţii pătruns încă din tinereţe duhovniceştile înţelesuri
Neamţului, cu alţi doi părinţi, Gherman şi Gherontie. ale Sfintei Scripturi şi ale scrierilor Sfinţilor Părinţi,
După anul 1785, sub îndrumarea Cuviosului Paisie ostenindu-se şi la copierea manuscriselor scripturis-
şi cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei, tice, patristice şi a cărţilor de cult.
Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună temelie Ucenicilor săi, Cuviosul Iosif le-a insuflat duhul
Mănăstirii Văratec, împreună cu maicile Olimpiada râvnei duhovniceşti şi al jertfirii de sine, dar şi gân-
şi Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul dul de a dobândi desăvârşirea, dintre ucenicii săi
Durău. Sihastru şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, amintind pe Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859),
473
ctitor al Mănăstirii Horaiţa, apoi al bisericii de pe veşnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în
Muntele Tabor, în Ţara Sfântă. pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, de
Cuviosul Iosif a dus o viaţă aspră, iubindu-L pe la Mănăstirea Văratec, ctitoria sa.
Dumnezeu şi pe oameni, îndeletnicindu-se cu rugă- Locurile din Munţii Neamţului unde s-a nevoit
ciunea şi cu citirea cărţilor duhovniceşti. Pentru viaţa Ieroschimonahul Iosif au rămas în tradiţia locului
sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu sub denumirea: „Poiana lui Iosif ”, „Pârâul lui Iosif ”
darul facerii de minuni şi al izgonirii duhurilor necu- şi „Chiliile lui Iosif ”. De la marele isihast român se
rate. Adesea, prin rugăciunile sale înălţate către Sfânta păstrează şi un Tipic al rugăciunii inimii, pe care îl
Treime şi către Maica Domnului, mulţi creştini pri- urma dimpreună cu ucenicii săi din mănăstiri.
meau curând vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti. Pentru faptele şi viaţa lui plină de sfinţenie,
Blândeţea, îndelunga răbdare, bunătatea şi dragostea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a tre-
l-au făcut pe ieroschimonahul Iosif să fie iubit, ascul- cut în rândul Sfinţilor Cuvioşi, în anul 2008, fiind
tat şi preţuit de către soborul Mănăstirii Văratec, dar pomenit pe 16 august. Sfintele sale moaşte au fost
şi de către pelerinii care veneau acolo. Prin viaţa sa, aflate în anul 2013 şi sunt aşezate spre închinare în
prin tot ceea ce a învăţat şi a lucrat, Cuviosul Iosif s-a biserica mare a Mănăstirii Văratec.
dovedit a fi o adevărată pildă de trăire a Evangheliei Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hris
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A trecut la cele toase, Dumnezeul nostru, miluieştene pe noi. Amin.
474
Sfântul Gheorghe Pelerinul
(17 august)
475
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Gheorghe
Pelerinul prin hotărârea nr. 6444/5 octombrie 2017, iar proclamarea canonizării s-a realizat
prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 25 martie 2018, la Catedrala
Mitropolitană din Iaşi.
Troparul, glasul 1:
Pe nevoitorul cel mare şi următorul sihaştrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în cântări să-l
cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!
Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui şi în
lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, şi nici capul,
fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!
Sinaxar
S fântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în

Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți bine-
credincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte
să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai
mulți țărani din satul său. Luând cu sine Evanghelia
și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu
din Imperiul Habsburgic. Încă din fragedă vârstă vaporul până la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci
mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt
o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe.
și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem,
ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului
și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit
După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în
învățat-o pe de rost. loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai
La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Sfânta astfel avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă
Taină a Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume evlavia în inimile multor oameni.
Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas
copii. Ca soț și tată, nu și-a neglijat deprinderile vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post,
sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de
faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Sus. Uneori îl speria vrăjmașul cu năluciri de fiare
Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu
de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși setea, cu arșița și cu țânțarii. Odată, diavolul i-a tot
el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre
celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos
și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să și a făgăduit lui Dumnezeu că, până la moarte, va
ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat
încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se încalțe. Iar
îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu
Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă darul să umble toată viața sa desculț, atât vara, cât și
și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care iarna. Altădată diavolul i s-a arătat sub chipul unui
viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de plugar, care-l lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să
lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cadă în ispita trufiei, dar înțeleptul Gheorghe l-a
cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața. biruit prin smerita cugetare. Astfel, cu ajutorul lui
După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul Dumnezeu și cu multă stăruință a trecut de încer
1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea carea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se
477
din toate ispitele venite fie de la neputințele firii, fie Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat
de la vrăjmașul diavolul. Îndată după aceasta, bunul psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna.
nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de
Mormântul Domnului. Cum a intrat în biserică să rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca
aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă nimic, până a doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc,
neîndoielnică și mângâietoare că rugăciunile și gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o dată pe
postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, zi. Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și
lumânarea din mâna lui s-a aprins singură. viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu limba
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită,
Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în
plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea.
Șugag la rugăciune, l-a văzut aievea pe diavolul venind Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un
la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora
Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de
bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la săraci și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor
el. Altă dată bătrânul povestea celor mai de aproape care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum.
ai săi: „Într-o duminică, pe când mă întorceam de la Iar după ce termina de făcut milostenia trupească,
sfânta biserică, am văzut la cârciuma din Șugag mulți începea pe cea sufletească: venind rândul celor
săteni la băut, și printre ei, mulțime de diavoli, așa împresurați de necazurile și poverile vieții, înțeleptul
cum n-am mai văzut în altă parte”. bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl
Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii
început călătoria, ca în vremurile apostolice, simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară
făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. peste ei prin rugăciunile și sfaturile Sfântului.
Mergea din biserică în biserică, unde se ruga aproape Toate mănăstirile dimprejur îi erau nespus de
toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei
descoperit, postea și se depărta de toate desfătările Ana. Aproape de Mănăstirea Sihăstria, moșul
lumii, cutreierând prin părțile Sibiului, Făgărașului Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care
și Brașovului. Aproape în fiecare an făcea câte un se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când
pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor. se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri:
în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut «Astăzi am fost în cer!».
Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit La aceste mănăstiri mergea adeseori pentru
o cămăruță în turnul clopotniță al Bisericii „Sfântul rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții duhovnicești,
Ioan Domnesc”, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl
Ștefan cel Mare. În scurtă vreme a ajuns cunoscut primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei
de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați
adevărat om duhovnicesc. În acest loc a rămas până de sfințenia vieții bătrânului.
la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie, Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul
liniște, duhovnic și multe mănăstiri în împrejurimi. spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu
Pravila lui așa era: noaptea dormea cel mult trei avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l
ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși
rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă
478
la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, Sihăstriei Secului. Ziua morții și-a cunoscut-o de mai
zicând: ,,Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor
Domnului!”. Însă, când să pornească trenul, trenul când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va
nu mai pornea deloc. Au schimbat locomotiva; au fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste
schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul
unul dintre funcționarii gării a zis: ,,Ați dat jos din Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a
vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar
trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați clopotarul Bisericii ,,Sfântului Ioan Domnesc” din
înapoi”. Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat Piatra Neamț urca să tragă clopotele.
în vagon și imediat a pornit trenul din gară. La îngroparea lui s-au adunat mulțimi nenumărate,
O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel
s-a săvârșit la Târgu Neamț. O evreică tânără nu putea adormit și cerându-i rugăciune de mijlocire către
să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului
doctori, dar nu au izbutit nimic. Atunci, rudele ei au Piatra Neamț, cu același cojoc rupt, desculț, fără
venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având
oamenilor predică, și l-au chemat să se roage pentru pe față același zâmbet curat ca în toată viața.
ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui,
casei ei, a strigat: ,,Deschide-te, cu Dumnezeu și cu vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit
Maica Domnului!”. Și îndată s-au deschis legăturile cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și
ei și a născut, iar Sfântul a venit și i-a făcut cruce pe punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar,
cap copilului și a spus: ,,Să fie al lui Hristos!”. Și s-a prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la
făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul și i-a pus Râșca, ci la Mănăstirea Văratec, în a căreia gropniță
numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au au și fost așezate până astăzi.
botezat atunci toate rudele femeii din Târgu Neamț. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie
În anul 1914, fericitul Gheorghe îi spunea tatălui și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin
Evdochiei Ștefan că va începe război, dar să nu se cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a
teamă, că se va întoarce sănătos de pe front, însă fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care
fratele lui nu se va întoarce întreg. Și, într-adevăr, așa a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții
a fost, acela s-a întors sănătos, iar fratele lui a venit pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de
fără o mână din război. credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii
Maica Zenovia Iacov de la Mănăstirea Văratec Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu
amintea că Sfântul i-a prorocit ce avea să i se întâmple zi de pomenire la 17 august.
în viață și că va deveni monahie. Starețului Ioanichie Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul,
Moroi i-a profețit, cu mai mult de 25 de ani înainte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
necazurile prin care avea să treacă atât el, cât și obștea miluiește-ne pe noi. Amin.
479
Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul
preotul, Silvan diaconul și Venust
(21 august)
481
Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust prin hotărârea nr. 3844/19-20
iunie 1992, iar generalizarea cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost
proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare
spontană, confirmată de actele martirice, martirologii şi literatura patristică).
Troparul, glasul 1:
Mucenici slăviți, Donat, Romul, Silvan şi Venust, voi aţi înfruntat cu tărie pe chinuitorii păgâni
şi aţi adus jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu; pentru aceasta, având îndrăznire către Hristos,
rugați-L să ne izbăvească de toate ispitele vrăjmaşului şi să mântuiască sufletele noastre.
Slujitori ai lui Hristos, Donat, Romul, Silvan şi Venust, odrasle din neam daco-roman,
mărturisind dreapta credinţă până la moarte prin sabie, primiți în ceruri cunună veşnică.
Sinaxar
S fântul Mucenic Donat, de neam daco-roman, era

diacon la biserica din Singidunum (astăzi Belgrad),
cetate aşezată pe Dunăre, în apropiere de Sirmium.
provincia Friul (astăzi Forli), din nordul Italiei, unde
s-au bucurat de multă cinstire.
Sfântul Mucenic Silvan diaconul a slujit împreună
În aceste ţinuturi se porniseră mari prigoane împo- cu Sfântul Romul preotul în cetatea Sirmium. Acesta
triva slujitorilor lui Hristos, din porunca împăraţilor se închina la început zeilor păgâni, dar, din rânduială
Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311). dumnezeiască, a cunoscut învăţătura cea adevărată a
Însă, tânărul Donat diaconul nu înceta să mărturi- lui Hristos Dumnezeu, pe care a mărturisit-o până
sească în tot locul pe Hristos. De aceea, din porunca la moarte, fiind hirotonit, pentru râvna sa, diacon
lui Victorian, întâistătătorul acestor ţinuturi, diaconul la biserica din Sirmium. A fost prins şi a fost dus la
Donat a fost prins şi aruncat în închisoare. Fiind îndem- Cibales, în apropiere de Sirmium, împreună cu alţi
nat de Victorian să se lepede de credinţa în Hristos, pe creştini, unde a suferit chinuri multe, iar apoi i s-a
care o socotea „nebunie deşartă”, fericitul Donat i s-a tăiat capul cu sabia.
împotrivit cu tărie, zicând că judecata păgânilor este Sfântul Venust era fratele geamăn al Sfântului
nebunie. Văzând că nu poate să-l convingă pe Sfântul Donat diaconul şi, pentru mărturisirea credinţei în
Donat să se lepede de credinţa sa, Victorian l-a pus mai Hristos, a fost prins la Cibales. Şi, fiind adus înaintea
întâi în lanţuri, apoi a poruncit să i se taie capul. lui Victorian, întâistătătorul acelui ţinut, a mărturisit
Sfântul Mucenic Romul preotul era din cetatea cu tărie credinţa în Sfânta Treime. Şi, pentru că nu
Sirmium (astăzi Mitroviţa) şi, la fel ca şi Sfântul putea să-l înduplece pe Sfântul ca să jertfească zeilor
Donat diaconul, lupta pentru păstrarea credinţei păgâni, Victorian a poruncit să fie scos afară din
celei adevărate, fiind gata oricând să-şi pună cetate şi să i se taie capul.
sufletul pentru oile sale cele cuvântătoare. Aşadar, Astfel, s-au săvârşit, la 21 august 304, Sfântul
pentru credinţa pe care o mărturisea, a fost prins şi Mucenic Donat diaconul, Sfântul Mucenic Romul
chinuit, iar apoi a fost dus la Cibales, în apropiere de preotul, Sfântul Mucenic Silvan diaconul şi Sfântul
Sirmium, împreună cu alţi creştini, unde i s-a tăiat Mucenic Venust, primind cununa muceniciei din
capul cu sabia. Mai târziu, în veacul al VI-lea, sfintele mâinile lui Hristos Domnul, Căruia Se cuvine slavă,
lui moaşte au fost duse în Concordia, localitate din acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
483
Sfântul Mucenic Lup
(23 august)
485
Mucenic Lup prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui sfânt
în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de tradiția bisericească şi de
literatura aghiografică).
Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la
Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Nevoinţă în chinuri, nevoinţă pentru credinţă cu bărbăţie ai suferit pentru Hristos, nădejdea
celor năpăstuiţi, şi pentru El te-ai adus jertfă bineprimită, slăvite Mucenice Lup, veselindu-te acum
cu Îngerii şi rugându-te cu ei neîncetat lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Mucenic Lup a trăit pe vremea împăratu-

lui Aurelian (270-275), în cetatea Nove (Novae,
astăzi Sviştov, în Bulgaria), pe malul Dunării, în
moarte, iar prin slăvita Sa înviere din morţi a slobozit
pe toţi din robia păcatului.
Păgânii, văzând că idolii lor sunt defăimaţi şi că
provincia romană Dacia Ripensis. Fiind sclav, era mulţi se leapădă de ei şi trec la slujirea adevăratului
sortit să ducă o viaţă plină de umilinţă, de asuprire, Dumnezeu, s-au umplut de mânie şi s-au pornit
supus la munci grele şi lipsit de orice bucurie. Însă, asupra Sfântului, având în mâini săbii şi dorind să-l
cunoscând învăţătura Mântuitorului Hristos şi deve- omoare. Sfântul, stând în mijlocul lor, le propovăduia
nind creştin, el şi-a pus toată nădejdea în Cel Care a cuvântul lui Dumnezeu. Ei, însă, orbiţi de mânie,
zis: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care căutau să-l prindă şi să-l dea chinurilor, dar puterea lui
M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec Hristos îi oprea şi nu-i lăsa să se apropie de el. Văzând
pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor ei aceasta, stând deoparte, şi-au întins arcurile şi au
dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei început a trage în el cu săgeţile. Deşi Sfântul era în
apăsaţi” (Luca 4, 18) şi „Fericiţi voi, cei săraci, că a mijlocul lor, ca o ţintă, săgeţile nu-l nimereau şi nu-l
voastră este Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 6, 20). răneau, fiind ocrotit de darul lui Dumnezeu.
Cu această nădejde, răbda de la stăpânul său, care Pentru că nu primise încă Botezul, nu voia
era păgân, toată asuprirea şi lipsurile. Fiind ridicat să moară ca un păgân în mâinile chinuitorilor
din această stare de asuprire şi umilinţe de Hristos, lui. De aceea, Îl ruga stăruitor pe Dumnezeu să-l
Prietenul celor năpăstuiţi, la adevărata libertate, învrednicească de acest mare dar. Dumnezeu, care
fericire şi bucurie, el a devenit prieten al Aceluia, căci ascultă rugăciunea robilor Săi şi împlineşte dorinţa
L-a iubit până la a-şi da viaţa pentru El. celor bineplăcuţi Lui, a făcut să se verse, îndată, apă
Astfel, din întunericul robiei şi al apăsării din cer, ca o ploaie ce vine repede, peste el, luând
pământeşti, Sfântul s-a ridicat la fericirea şi lumina astfel, de Sus, baia cea dumnezeiască, încât se mirau
cea pururea fiitoare, rugându-se neîncetat pentru cei păgânii văzând aceasta. După împlinirea dorinței
obidiţi şi pentru venirea lor la cunoştinţa adevăratului de a fi botezat, Sfântul Lup s-a dat de bunăvoie în
Dumnezeu. mâinile păgânilor, ca un miel spre junghiere, iar
Plin de râvnă dumnezeiască, Sfântul a început aceia, luându-l, l-au dus la dregătorul lor.
să defaime pe zeii păgânilor, cei fără de suflet, şi A încercat dregătorul să-l ademenească pe
să propovăduiască învăţătura dumnezeiască dată credinciosul rob al lui Hristos, făgăduindu-i că îl
de Hristos, Cel ce din dragoste pentru lume, de va slobozi din robie dacă se va lepăda de Hristos,
bunăvoia Sa, a primit batjocură, bătăi, loviri, cruce şi dar fără folos. El, plin de credinţă, de înţelepciune
487
şi de darul lui Dumnezeu a mărturisit: „Nu mă voi să i se taie capul cu sabia. Deci, plecându-şi capul, a
lepăda de Cel ce m-a slobozit din robia păcatului şi fost tăiat cu sabia în ziua de 23 august, anul 304, care
m-a adus la libertate”. a devenit ziua naşterii sale pentru viaţa cea veşnică.
Auzind aceasta, dregătorul a poruncit să fie Sufletul său, înălţat la ceruri, a fost întâmpinat de
bătut cu toiege, fără cruţare. Bătut fiind, tot trupul corul îngerilor şi aşezat în Ceata Mucenicilor.
i-a fost sfărâmat şi umplut de răni, iar Fericitul pe Sfintele sale moaşte s-au arătat doctorie
toate le răbda, purtând toiagul puterii cel mântuitor, izgonitoare de tot felul de boli şi loc de tămăduire
Crucea Dumnezeului nostru. Văzând dregătorul că neîmpuţinată a sufletelor.
prin aceste chinuri nu l-a putut clinti din credinţă pe Cinstirea lui s-a făcut mereu, cu multă evlavie,
ostaşul lui Hristos, l-a supus la alte chinuri mai aspre, în cetatea Novae şi în împrejurimi de către populaţia
din care Sfântul, cu ajutorul lui Hristos, a ieşit biruitor. daco-romană. La prăznuirea lui luau parte şi creştinii
Pentru că mulţi dintre păgâni, văzând răbdarea din ţinuturile cele mai îndepărtate.
Sfântului, se lepădau de idoli şi veneau la Hristos, Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
îmbrăţişând învăţătura Lui, dregătorul a poruncit miluiește-ne pe noi. Amin.
Sfântul Ierarh Varlaam,
(30 august)
489
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh
Varlaam, mitropolitul Moldovei, prin hotărârea nr. 762/12-14 februarie 2007. Tomosul Sinodal
de canonizare a fost aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 2702/20-21 iunie 2007, iar
proclamarea canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de 30
august 2007, la biserica Mănăstirii Secu din județul Neamț.
Troparul, glasul 1:
Vrednic slujitor al lui Hristos şi înțelept apărător al dreptei credințe, mare cinstitor al Sfintei
Cuvioase Parascheva şi credincios luminător al neamului românesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu să ocrotească şi să mântuiască sufletele noastre.
Cu dumnezeieştile învățături strălucind, Părinte Sfinte, ai păstorit Biserica neamului tău şi ai

tâlcuit Evanghelia lui Hristos. Pentru aceasta te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Varlaam, rugător neîncetat
pentru sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Ierarh Varlaam s-a născut în jurul anu-

lui 1590, într-o familie de răzeşi din ţinutul
Neamţului. Numele său de botez a fost Vasile. Din
păstoririi sale, Mitropolia Moldovei s-a bucurat de
mult ajutor din partea binecredinciosului domn Va-
sile Lupu (1634-1653). Sprijinit şi de Sfântul Petru
tinereţe şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosim de pe Movilă, mitropolitul Kievului (†1647), mitropolitul
valea pârâului Secu, unde a învăţat limbile slavonă şi Varlaam a înfiinţat prima tipografie românească din
greacă. Pe acest loc, vornicul Nestor Ureche şi soţia Moldova, în anul 1640, pe care a aşezat-o la Mănăsti-
sa, Mitrofana, au ctitorit în anul 1602 Mănăstirea rea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.
Secu, în care era şi o şcoală. Tânărul Vasile Moţoc a Înţelept apărător al dreptei credinţe şi al unităţii
intrat în obştea noii mănăstiri, unde a fost călugărit Bisericii Ortodoxe în vremuri tulburi, mitropolitul
cu numele de Varlaam. Fiind bun povăţuitor, după o Varlaam s-a ocupat îndeaproape de organizarea Si-
vreme a fost numit egumen al mănăstirii. Cu multă nodului de la Iaşi, din anul 1642, care a îndreptat şi
osârdie, cuviosul Varlaam s-a adâncit în tainele cărţi- a aprobat Mărturisirea de credinţă alcătuită, în anul
1638, de Sfântul Petru Movilă al Kievului, mărturisi-
lor, traducând Scara Sfântului Ioan Scărarul, în anul
re care punea la îndemâna clerului şi a credincioşilor
1618. Apoi, pentru strădaniile şi virtuţile sale, a fost
ortodocşi o călăuză în lupta lor împotriva rătăcirilor
ridicat la treapta de arhimandrit. de la Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.
Ajungând sfetnic de încredere al binecredin- Vrednicul mitropolit Varlaam al Moldovei era pre-
ciosului domnitor martir Miron Barnovschi (1626- ţuit atât în ţară, cât şi în afara ei. Astfel, pentru evlavia
1629; 1633), apoi egumen la Dragomirna, arhiman- şi înţelepciunea sa, el s-a numărat, în anul 1639, printre
dritul Varlaam a fost trimis la Kiev şi Moscova, în cei trei candidaţi propuşi pentru ocuparea tronului de
anul 1628, în vederea cumpărării de icoane pentru patriarh ecumenic al Constantinopolului.
Mănăstirile Dragomirna şi Bârnova şi pentru biserica Ca un păstor bun şi harnic, mitropolitul a tipărit
ctitorită de domnitor în Iaşi. Când s-a întors în ţară, a la Iaşi mai multe cărţi de slujbă şi de apărare a cre-
primit trista veste a morţii marelui mitropolit Anasta- dinţei ortodoxe, şi anume: Cazania, Cele şapte Taine,
sie Crimca (†19 ianuarie 1629) şi pe cea a înlăturării Răspuns împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Pa-
raclisul Născătoarei de Dumnezeu şi altele.
domnitorului Miron Barnovschi, fapt pentru care s-a
Lucrarea sa, intitulată Cazania sau Carte ro-
retras la Mănăstirea Secu.
mânească de învăţătură la duminicile de peste an, la
În anul 1632, în timpul domniei lui Alexandru praznice împărăteşti şi la sfinţi mari (1643), a fost
Iliaş (1620-1621; 1631-1633), prin lucrarea lui Dum- prima carte românească tipărită în Moldova. Ea s-a
nezeu, arhimandritul Varlaam a fost chemat să păsto- răspândit în toate provinciile româneşti, dar mai ales
rească Mitropolia Moldovei, după trecerea la cele veş- în Transilvania, unind în cuget şi credinţă pe românii
nice a mitropolitului Anastasie al II-lea (1629-1632). care locuiau de o parte şi de alta a Munţilor Carpaţi.
Noul mitropolit împletea învăţătura cu rugăciu- În timpul păstoririi mitropolitului Varlaam a
nea şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună. În timpul fost zidită frumoasa biserică a Mănăstirii „Sfinţii Trei
491
Ierarhi” din Iaşi, ctitoria cea mai de seamă a domnito- dornic de linişte şi de rugăciune, s-a retras la mă-
rului Vasile Lupu. În această biserică, sfinţită în anul năstirea sa de metanie, Secu, după cum mărturiseş-
1639, mitropolitul Varlaam slujea adeseori şi bineves- te cronicarul Miron Costin. Vrednicul mitropolit
tea Evanghelia lui Hristos cu râvnă şi înţelepciune. a mai trăit patru ani, în smerenie, în rugăciune şi
Tot aici, la 13 iunie 1641, evlaviosul mitropolit a aşe- în vieţuire sfântă, strămutându-se la veşnicele loca-
zat moaştele Cuvioasei Parascheva, dăruite domnito- şuri către sfârşitul anului 1657. Toate cele agonisite
rului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Con- în timpul vieţii sale le-a dăruit mănăstirii. El a fost
stantinopol, în semn de recunoştinţă pentru ajutorul înmormântat în zidul de miazăzi al bisericii Mănăs-
oferit de el acesteia, în vremea patriarhului ecumenic tirii Secu.
Partenie I (1639-1644). Pentru râvna sa întru apărarea dreptei credinţe,
Pentru a întări credinţa ortodoxă şi a-i lumina pe pentru vieţuirea sa sfântă şi pentru lumina duhov
tineri, mitropolitul Varlaam l-a îndemnat pe domni- nicească pe care a dăruit-o poporului român drept
torul Vasile Lupu să întemeieze la Iaşi, în anul 1640, credincios, la propunerea Sinodului mitropolitan
prima şcoală de grad înalt din Moldova, după mode- al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în data de 12
lul Academiei duhovniceşti de la Kiev, înfiinţată aco- februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
lo de Sfântul Ierarh Petru Movilă. Noul aşezământ Române a înscris în rândul Sfinţilor din calendar pe
de cultură din Moldova, în care se preda în limbile învăţatul mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de
greacă, slavonă şi română, se afla în incinta Mănăstirii pomenire la 30 august. Moaştele sale se găsesc acum
„Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, având la început şi pro- aşezate în raclă, în biserica Mănăstirii Secu.
fesori trimişi de Mitropolitul Petru Movilă. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
După ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut sca- Hris
toase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
unul domnesc, în anul 1653, mitropolitul Varlaam, Amin.
492
Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu,
episcopul Romanului
(30 august)
493
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Ioan de
la Râşca şi Secu, episcopul Romanului, prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008,
în biserica Sfintei Mănăstiri Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Împreună-slujitor cu Sfinții mitropoliți Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui

Dumnezeu ai fost ales episcop al Huşilor şi apoi arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credință,
ai păstorit turma lui Hristos şi, în sfințenie viețuind, ai binecuvântat sfintele Mănăstiri Râşca şi
Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
De dragostea lui Hristos fiind aprins, Sfinte Ierarhe Ioane, mintea înălţându-ți în lumina
Preasfintei Treimi, ai dobândit lucrarea faptelor bune şi smerita cugetare. Luminat fiind de Duhul
Sfânt, păstor înţelept şi nevoitor, roagă-te Împăratului slavei să ne dăruiască pace şi mare milă!
Sinaxar
S fântul Ierarh Ioan s-a născut în Ţara de Jos a

Moldovei, în ţinutul Vrancei, din neam de răzeşi,
din binecredincioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia.
Sfânta Liturghie, fie în paraclisul cetăţii, renovat de
Vasile Lupu, fie în bisericuţa metocului din satul
străjerilor, ctitorită de acelaşi milostiv domnitor, care
Din tinereţe a dorit viaţa călugărească şi a plecat la îl avea ocrotitor tot pe Sfântul Ierarh Nicolae. În
Mănăstirea Râşca, unde a fost călugărit de egumenul cele din urmă zile ale Sfântului Mitropolit Varlaam,
Agafton, în jurul anului 1630. Apoi a ajuns vieţui- egumenul Ioan ,,din Cetate” se afla în chilia acestuia
tor al Mănăstirii Secu. Ioan, care vieţuise la Râşca de la Secu, ascultându-i ultimele dorinţe şi poveţe, iar
aproximativ 18 ani, nu a uitat însă niciodată în viaţă după mutarea sa la Domnul, l-a aşezat în mormântul
mănăstirea în care a fost călugărit, contemporanii şi de lângă zidul bisericii.
urmaşii numindu-l „Ioan de la Râşca”. În anul 1666, mitropolitul Ghedeon, aflat
La Mănăstirea Secu, Ioan a stat sub ascultarea pentru a doua oară în scaunul mitropolitan, l-a aşezat
egumenilor Nichifor şi Ghedeon, acesta din urmă egumen la Mănăstirea Secu, dar în anul 1667, Ioan
fiind ctitorul Schitului Sihăstria, şi apoi, în două este ales, hirotonit şi înscăunat episcop al Huşilor,
rânduri, mitropolit al Moldovei. Episcopie ce purta grijă de credincioşii din Ţara de
În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu, sfătuit Jos a Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului.
de mitropolitul Varlaam, înfiinţează în Cetatea Aici, Ioan a păstorit timp de şapte ani, în vremuri
Neam-ţului o mică mănăstire, cu hramul Sfântul grele, când turcii şi tătarii prădau, deseori, aceste
Ierarh Nicolae. În cetate se adăposteau, în vremuri de locuri. Vlădica Ioan era milostiv, gata oricând să aline
restrişte, familia domnitorului şi alte familii boiereşti orice durere. Era foarte îndrăgit şi cinstit de ceilalţi
din Moldova. Aici era adăpostit şi tezaurul ţării. De ierarhi moldoveni, mai cu seamă de Sfântul Ierarh
aceea, mitropolitul Varlaam a aşezat la egumenia Dosoftei, în acea vreme episcop la Roman, iar după
acestei mănăstiri-cetate pe Ioan, numit „de la Râşca”, câţiva ani, mitropolit al Moldovei.
adus de la Mănăstirea Secu, călugăr smerit, mare Din anul 1674 şi până la fericita sa mutare la
rugător şi postitor. Domnul în anul 1685, Ioan a păstorit Episcopia
Ioan a fost egumen la mănăstirea din Cetatea Romanului. Această eparhie se bucura de deosebită
Neamţului până în anul 1665. El a botezat-o, în anul cinste, ierarhilor dându-li-se uneori titlul de
1650, pe fiica lui Joldea, armaşul cetăţii, cea care ,,arhiepiscop” sau chiar de ,,mitropolit” al Ţării
avea să fie, peste ani, marea sihastră, Sfânta Cuvioasă de Jos. Şi aici, marele ierarh Ioan a dus o viaţă
Teodora de la Sihla, şi tot el i-a fost duhovnic şi pilduitoare. Un Pateric al Sfinţilor din Moldova,
îndrumător până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să manuscris din anul 1888, ni-l descrie astfel:
aleagă viaţa monahală. În toţi aceşti ani, el i-a povăţuit „Preasfinţitul arhiepiscop Ioan a îndemnat pre
cu blândeţe pe străjerii cetăţii, săvârşind şi pentru ei lume a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale
495
nevoinţe. El mai întâi din tânără vârstă a îmbrăţişat în cartea sa, intitulată Viaţa şi petrecerea sfinţilor, îl
orânduiala monahicească şi, petrecând viaţă sfântă numeşte ,,arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”.
şi plăcută lui Dumnezeu, de acolo s-a rânduit la În anul 1685, fericitul Ioan s-a mutat la Domnul.
scaunul arhiepiscopiei Romanului în anul 1674, Sfântul Mitropolit Dosoftei, împreună cu ceilalţi
unde iarăşi întru neîncetate nevoinţi şi întru înalte ierarhi ai Moldovei, i-a făcut cuvenita prohodire şi
bunătăţi strălucind minunat! Şi petrecând cu l-a aşezat în mormântul de lângă biserica cea mare a
smerenie adâncă, s-a mutat la veşnica odihnă”. Mănăstirii Secu. Lespedea mormântului său, peste care
Cât timp a păstorit la Roman s-a ostenit ca, din au trecut vitregiile vremurilor, stă şi astăzi mărturie
puţina sa agoniseală, să ctitorească Mănăstirea Mera, în deasupra locului unde odihnesc osemintele sale.
ţinutul natal al Vrancei. La săvârşirea acestei frumoase Cuvioasa Teodora, după ce şi-a condus duhovnicul
fapte a fost ajutat de rudenia sa, vornicul Moţoc din pe drumul spre veşnicie, s-a retras în singurătate în
Odobeşti. Mănăstirea Mera era destul de aproape Munţii Sihlei, urmând pilda vieţii duhovnicescului
de Mănăstirea Vărzăreşti. Episcopul Ioan a găsit de său părinte. Luând în considerare viaţa de sfinţenie şi
cuviinţă ca la această mănăstire să aşeze pe ucenica sa, cinstirea de care s-a bucurat încă din viaţă ierarhul Ioan
Teodora, de la Cetatea Neamţului, împreună cu alte al Romanului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
câteva călugăriţe. Purtând grijă de lucrările de la Mera, Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în data de 7
putea supraveghea şi liniştea călugăriţelor, ajutându-le, martie 2008, având zi de pomenire la 30 august, împre-
totodată, cu cele necesare traiului. ună cu Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei.
Adânc mişcat de viaţa curată şi alesele nevoinţe Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
ale episcopului Ioan, Sfântul Mitropolit Dosoftei, Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Amin.
496
Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul
(1 septembrie)
497
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Dionisie
Exiguul prin hotărârea nr. 5070/8-9 iulie 2008, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin
citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 26 octombrie 2008, la Catedrala
Patriarhală din Bucureşti.
Troparul, glasul 1:
Ca o rază strălucitoare care luminează toată lumea te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Dionisie, cel ce
ai socotit timpul mântuirii după Naşterea lui Hristos şi ai făcut cunoscute rânduielile Sfinților Părinți
în toate laturile creştinătății. Pentru aceasta, cu bucurie cântăm: Slavă Celui ce ți-a dat înțelepciune!
Slavă Celui ce te-a binecuvântat! Slavă Celui ce dăruieşte mântuire sufletelor noastre!
Din Dobrogea strămoşească ai mers către Apus, ca un Apostol pe Hristos propovăduind şi următor
Sfinţilor Părinţi făcându-te, Sfinte Cuvioase Dionisie. Lumina învăţăturilor tale, Părinte înţelepte,
preaslăveşte Dumnezeirea cea întreit strălucitoare, Căreia pururea te rogi pentru sufletele noastre.
Sinaxar
C uviosul Dionisie s-a născut în Sciţia Mică,

Dobrogea de astăzi, din părinţi binecredincioşi,
în jurul anului 460. De tânăr a primit învăţătură
numeroase lucrări teologice, în care, din smerenie, se
semna Dionisie Exiguus, adică cel neînsemnat, nume
prin care a rămas cunoscut în istoria bisericească.
duhovnicească în şcolile şi mănăstirile dobrogene, Întrucât avea bune cunoştinţe de astronomie, el a
având ca îndrumători pe înţelepţii călugări sciţi şi propus ca numărarea anilor să se facă de la Naşterea
pe vestitul episcop Petru, care păstorea la Tomis Mântuitorului Iisus Hristos, nu de la întemeierea
(Constanţa de astăzi). Pentru a deprinde mai bine Romei sau de la împăratul persecutor Diocleţian,
nevoinţele şi învăţăturile monahale, el a călătorit cum se făcea, de obicei, până la el. De aceea este soco-
în Răsărit, unde nu a rămas multă vreme, din pri- tit, pe drept cuvânt, părintele erei creştine.
cina tulburărilor provocate de erezia monofizită. Sfântul Dionisie a predat dialectica la Academia
După ce a vieţuit un timp în cetatea împărătească a din Vivarium, în Calabria, unde l-a cunoscut
Constantinopolului, pe la anul 496 a fost chemat la foarte bine pe Casiodor, întâiul dregător al regelui
Roma de către papa Ghelasie, care căuta traducători Teodoric, cel ce l-a descris în chip luminos, arătând
din limba greacă în cea latină. Aici şi-a petrecut o înţelepciunea şi viaţa sa sfântă. Închinându-şi viaţa
mare parte a vieţii, nevoindu-se cu sârguinţă la tradu- propovăduirii în cuvânt şi faptă a Evangheliei lui
cerea în limba latină a numeroase lucrări ale Sfinţilor Hristos, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul s-a mutat
Părinţi răsăriteni, a canoanelor primelor patru la Domnul, în Mănăstirea din Vivarium, în sudul
Sinoade Ecumenice şi ale celor locale, fiind socotit, Italiei, în anul 545.
pentru aceasta, părintele Dreptului bisericesc. El a Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
tradus şi vieţi ale unor mari Sfinţi ai Bisericii şi a scris miluieşte-ne pe noi. Amin.
499
Sfânții Cuvioși Neofit și Meletie de la
Mănăstirea Stânișoara
(3 septembrie)
501
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Neofit şi
Meletie de la Mănăstirea Stânişoara prin hotărârea nr. 2212/25 februarie 2016, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de 28 septembrie
2016, la biserica Sfintei Mănăstiri Antim, cartierul Troianu din Râmnicu Vâlcea.
Troparul, glasul 1:
De Dumnezeu iubitorilor Părinți, suindu-vă în munții faptelor bune, lăcaşuri Preasfântului

Duh v-ați arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminați în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugați-
vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Lumina cea negrăită în inimi primindu-o, în munte v-ați nevoit pentru dragostea Domnului şi
cununa răsplătirilor în ceruri ați primit. Iar noi laudă vă aducem, Sfinților Cuvioşi Părinți Neofit şi
Meletie, strigând: Bucurați-vă, întărirea sihaştrilor şi slava creştinilor!
Sinaxar
Î n munții din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe

valea Oltului, s-au nevoit mulți sihaștri iubitori
de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaș
ce s-a dăruit cu totul vieții pustnicești și a ajuns pe
înalte trepte de sfințenie, a primit de la Duhul Sfânt
darul lacrimilor și al mijlocirii pentru întreaga lume.
de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea După 30 de ani, trăiți în sălbăticia locurilor, unde
cel Bătrân (cel Mare) al Țării Românești, cât și după a suferit asprimea iernilor „în sărăcie și golătate”,
aceea. Printre cei mai cunoscuți pustnici ai locului răbdând grele ispite de la diavoli, și-a dat sufletul
au fost cei șase monahi de la Cozia care, în preajma în mâinile Domnului în peșteră, neștiut de nimeni.
anului 1600, s-au retras dincolo de Olt. Dintre ei, Trupul său răposat a fost descoperit de un călugăr de
cunoaștem cu numele pe Cuvioșii Daniil duhovnicul la Mănăstirea Cozia, care era rânduit să ducă mâncare
și Misail, ucenicul său, care s-au așezat la poalele pustnicilor. El a luat trupul Sfântului și l-a adus
Muntelui Cozia și au întemeiat Schitul Turnu, la mănăstire să-l îngroape. Dar noaptea, Fericitul
precum și pe Cuvioșii Neofit și Meletie, pe care îi Neofit i s-a arătat în vis și l-a certat, poruncindu-i să-i
prăznuim în ziua de 3 septembrie, și care au sihăstrit ducă trupul înapoi în peșteră. Tot în această noapte,
mai sus, în munte, acolo unde astăzi este Mănăstirea Cuviosul s-a arătat și starețului, îndemnându-l să
Stânișoara. așeze la locul său de nevoință sfântul său trup. A
Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al doua zi de dimineață, călugărul a luat cinstitul trup
XVI-lea, din părinți creștini ortodocși, cu frică de al Cuviosului și, împreună cu un alt monah, le-a dus
Dumnezeu și cu evlavie sfântă. De tânăr a primit în peștera lui, în Muntele Sălbaticul. Ajungând aici,
chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia unul dintre călugări, supărat de osteneala pe care
și, după mai mulți ani de ascultare smerită în obște, o făcuse, a zis: „Cu urșii ai trăit, cu urșii să rămâi!”.
dorind viață desăvârșită, a primit binecuvântarea Pentru aceste vorbe lipsite de evlavie a fost pedepsit
starețului său să meargă în pustnicie. Astfel, și-a îndată, întorcându-i-se capul spre spate. Atunci, cu
săpat o chilie în partea de apus a Muntelui numit vaiete mari a coborât la mănăstire, mărturisindu-și
Sălbaticul și acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli păcatul. Părinții, împreună cu starețul mănăstirii,
și în neîncetată rugăciune, primind după o vreme s-au rugat Cuviosului Neofit să ierte pe cel păcătos și
tunderea în marea schimă călugărească. Toată acesta s-a vindecat îndată. În felul acesta a preamărit
săptămâna postea și se ruga în peșteră, iar din când în Dumnezeu pe plăcutul său, arătându-l înaintea
când, în duminici și sărbători, cobora la sihăstria de tuturor făcător de minuni, îndemnător la pocăință și
la Turnu, se spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul, tămăduitor. Vestea aceasta s-a răspândit curând, mai
apoi, la Sfânta Liturghie, se împărtășea cu Sfântul ales în satele de prin apropiere, încât mulți credincioși
Trup și cu Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos. își îndreptau pașii spre peștera lui, unde se închinau
Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, acest și primeau mângâiere sufletească și vindecare de
fericit, mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu, după boli. Moaștele Sfântului Neofit se păstrează astăzi
503
în biserica Mănăstirii Stânișoara, unde mulțime de și, în același timp, să se roage și mai mult. La bătrânețe,
binecredincioși creștini primesc ajutor, fiind izbăviți însă, nemaiputând coborî din peșteră cale îndepărtată,
de patimi sufletești, de necazuri și de boli, iar peștera s-a rugat lui Dumnezeu și, prin grija Maicii Domnului,
unde s-a nevoit Cuviosul este și astăzi loc de pelerinaj. a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peșterii sale,
Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria care curge și astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”.
Stânișoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea și al Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor,
XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în al tămăduirilor și al mângâierii sufletelor întristate,
preajma Mănăstirii Cozia, unde a și intrat ca viețuitor încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfințenia
din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post și rugăciune sa. După îndelungate nevoințe, ajungând la adânci
până în ziua în care, la rugămințile lui, starețul său i-a bătrâneți, și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu. O
dat binecuvântare să mergă la părinții sihaștrii și să se parte din cinstitele sale moaște, care au odihnit vreme
nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul și-a săpat o peșteră îndelungată în peșteră, iar peștera este loc de închinare
în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care până astăzi.
se nevoia și pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, Viața și nevoințele Cuvioșilor Neofit și Meletie
a primit marea schimă și s-a ostenit vreme de peste 40 îi arată a fi preamăriți de Duhul Sfânt și moștenitori
de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și păzindu- ai Împărăției cerurilor, ca purtători de daruri
și mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui duhovnicești și rugători înaintea lui Dumnezeu
erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, pentru sufletele noastre. Sfântul Sinod al Bisericii
privegheri și lupte împotriva duhurilor necurate. Șase Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016,
zile se nevoia în chilia pe care și-o săpase în peșteră, iar rânduindu-le zi de pomenire la data de 3 septembrie.
duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
Turnu, și primea Sfânta Împărtășanie. Zilnic își aducea Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult Amin.
504
Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie
de la Pângărați
(7 septembrie)
505
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Simeon şi
Amfilohie de la Pângărați prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării
s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008, în biserica
Sfintei Mănăstiri Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Cuvioşilor Părinți Simeon şi Amfilohie, cei ce ați luminat pădurile Carpaților prin rugăciunile
voastre şi ați umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriței, fiind sfetnici de taină ai
voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi; rugați-vă lui Dumnezeu
pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Pe Unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare aţi fugit şi, în sihăstrie vieţuind, cu cerul v-aţi
logodit, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, neîncetat slăvind pe Hristos Dumnezeu.
Pentru aceasta, cu evlavie, cântare de laudă vă aducem, zicând: Bucuraţi-vă, flori preaalese ale
Bisericii dreptslăvitoare!
Sinaxar
S fântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul

secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea ora-
şului Piatra Neamţ, în timpul evlaviosului domnitor
pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile
cotropitorilor, şi-a luat ucenicii şi s-a stabilit la
Mănăstirea Caşva, în ţinutul Mureşului. Aici, în
Alexandru cel Bun (1400-1432). Încă din tinereţe toamna aceluiaşi an, s-a mutat la cele veşnice, fiind
era râvnitor pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa îngropat în această mănăstire. Spre sfârşitul anului
monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. 1484, după ce s-a aşezat pacea în ţară, Sfântul
După multă nevoinţă şi ascultare, sporind duhovni- Voievod Ştefan i-a adus sfintele moaşte într-o raclă
ceşte, s-a retras la linişte, împreună cu încă doi uce- şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte
nici ai săi, în anul 1432, pe malul stâng al pârâului din ele, le-a oprit pentru binecuvântare, iar rămăşiţa
Pângăraţi. Aici, Cuviosul şi-a făcut o chilie din bârne sfintelor lui moaşte le-a îngropat în Cetatea Sucevei.
de brad, într-o frumoasă poiană, unde s-a nevoit, cu Sfântul Cuvios Părinte Amfilohie de la Pângăraţi
ucenicii săi, în rugăciuni neîncetate, încât aşezămân- s-a născut în anul 1487, în Ţara de Sus a Moldovei.
tul lui a devenit cunoscut sub numele de „Sihăstria Şi-a început viaţa monahală de tânăr la Mănăstirea
lui Simeon”. Auzind Sfântul Voievod Ştefan cel Mare Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi în anul 1508.
(1457-1504) de nevoinţa Cuviosului, i-a dăruit Aici a fost ales de toţi vieţuitorii părinte duhovnicesc,
ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, cu hramul conducând obştea Mănăstirii timp de 56 de ani.
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Despre viaţa lui vorbeşte ieromonahul Anastasie de
Mir. La sfinţirea ei de către mitropolitul Teoctist I, la Moldoviţa, care l-a cunoscut îndeaproape: „Din
Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind copilăria sa, el s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind
astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Era
Pângăraţi, ce s-a numit până în anul 1508 „Schitul scriitor foarte iscusit, postitor, răbdător şi ostenitor în
lui Simeon”. Aici a adunat în jurul său mulţi ucenici, toată nevoinţa duhovnicească”. Datorită nevoinţelor
sporind în nevoinţă şi rugăciune şi învrednicindu-se sale, Stăpânul Hristos şi ocrotitorul Mănăstirii,
de darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. De Sfântul Dimitrie, au rânduit ca domnitorul Alexandru
binecuvântarea lui se bucurau credincioşii, dar şi Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568) să zidească
înalţii dregători şi chiar Sfântul Voievod Ştefan cel la Pângăraţi o biserică nouă, în locul celei vechi de
Mare, care-i cerea sfatul pentru el şi pentru ţară. lemn, care fusese arsă de turci. Aceasta a fost sfinţită de
Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476, mitropolitul Grigorie al Sucevei în anul 1560. În anul
când au năvălit turcii asupra Moldovei şi au biruit 1566, Sfântul a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti,
la Războieni, Cuviosul Simeon, după ce s-a rugat le-a dat ultimele poveţe, a lăsat egumen în locul său pe
507
ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la mănăstirea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a
lui de metanie, Moldoviţa. Aici, fericitul Amfilohie canonizat pe Cuvioşii Simeon şi Amfilohie la data
a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei, sub de 7 martie 2008, rânduindu-le ca zi de pomenire 7
numele de Enoh, şi s-a nevoit timp de încă 4 ani. În septembrie.
anul 1570, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul şi Pentru rugăciunile Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi
împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, s-a mutat la cele Amfilohie, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe
veşnice, fiind îngropat de ucenicii săi. noi. Amin.
508
Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău
(9 septembrie)
509
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de
la Tazlău prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin
citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008, în biserica Sfintei Mănăstiri
Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Troparul, glasul 1:
De dragostea lui Hristos fiind înflăcărat, întru sihăstrie ai viețuit în peştera din Măgura
Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind şi pe diavoli biruind. Pentru aceasta, cu credință te lăudăm pe
tine, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
În peşteră, pe munte, te-ai umplut de harul Duhului, nevoindu-te în post şi privegheri, în

cântări şi lacrimi. Pentru aceasta, ai strălucit ca o stea, pildă făcându-te ucenicilor tăi, iar acum te
bucuri cu cei fără de trup, neîncetat slăvind pe Hristos, Dumnezeu-Cuvântul.
Sinaxar
S fântul Cuvios Chiriac s-a născut la începutul

secolului al XVII-lea, într-o familie de credin-
cioşi din satul Mesteacăn, din ţinutul Neamţului.
binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gân-
durilor şi s-a arătat făcător de minuni încă din timpul
vieţii.
De mic copil, fiind luat de către părinţi la sfintele A trecut la Domnul în jurul anului 1660, fiind
slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simţit că sufletul ,,i înmormântat în pridvorul bisericii Mănăstirii Tazlău.
se întraripează cu dumnezeiescul dor”, pentru care, Încă din timpul vieţii, poporul l-a socotit drept
luând binecuvântare părintească, a intrat din fragedă sfânt, lucru adeverit şi de Sfântul Ierarh Dosoftei, mi-
tinereţe în obştea acestei mănăstiri. A deprins viaţa tropolitul Moldovei, care l-a cunoscut şi, apoi, i-a să-
monahală, apoi a primit îngerescul chip al călugă- rutat cinstitele moaşte, după cum însuşi mărturiseşte:
riei. Aici, el a dat dovadă de multă dragoste şi râvnă ,,Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig
duhovnicească, devenind un ales lucrător al smereniei (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele
întru ascultare, al rugăciunii neîncetate şi al postirii Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”, iar
îndelungate. După puţină vreme a fost hirotonit, fără în Patericul Sfinţilor moldo-români, din anul 1888,
voia lui, diacon şi preot, devenind în scurtă vreme un se scrie: ,,Asemenea, tot întru această vreme, s-a ne-
iscusit povăţuitor de suflete. Dorul pentru o nevoinţă voit sihăstreşte şi alt preacuvios părinte Chiriac de la
mai aspră l-a făcut să se retragă în pustnicie, într-o Schitul Tazlăul şi tare mult s-a luptat împotriva vrăj-
peşteră de pe Măgura Tazlăului, unde s-a ostenit în maşilor celor nevăzuţi şi desăvârşit i-a biruit”.
privegheri de toată noaptea, răbdând şi biruind fri- Drept mărturie a vieţuirii sale sfinte şi minunate
gul cumplit şi ispitele diavoleşti. Dobândind darul este aceea că după moarte, trupul, fiindu-i dezgropat,
rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii a fost găsit nestricat. Cu credinţă adâncă şi cu nădej-
demonilor, el devine foarte căutat de către mulţimile de vin şi astăzi să se închine la mormântul său călugă-
de călugări şi de credincioşi. Cuviosul a fost şi un ri şi credincioşi de pretutindeni.
adevărat apărător şi mărturisitor al dreptei credinţe, A fost trecut în rândul Sfinţilor de către Biserica
păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ţinutul Ortodoxă Română în anul 2008, având zi de pome-
Neamţului. nire la 9 septembrie.
Urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, mul- Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
tora le aducea folos duhovnicesc prin vieţuirea sa Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
aleasă, prin rugăciunile şi sfaturile sale, deoarece era Amin.
511
Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona
(9 septembrie)
513
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Onufrie
de la Vorona prin hotărârea nr. 2712/5-6 iulie 2005, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin
citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în zilele de 8 septembrie 2005, la Mănăstirea Vorona, şi 9
septembrie 2005, la Mănăstirea Sihăstria Voronei, din județul Botoşani.
Viețuind în rugăciune şi tăcere, te-ai suit pe treptele sfințeniei, Cuvioase Părinte Onufrie, chip al
blândeții te-ai arătat şi tuturor bun sfătuitor te-ai făcut prin pilda vieții tale, căci iubind mai mult pe
Dumnezeu, te-ai depărtat de cele lumeşti şi în pustietăți te-ai sălăşluit. Roagă-te Domnului pentru
sufletele noastre.
De tulburările lumeşti depărtându-te, casa şi patria ai părăsit şi pe pământul Moldovei ai trăit

viață sihăstrească. Asemenea marilor Cuvioşi, ai ajutat pe mulți prin rugăciunile şi povețele tale,
Cuvioase Părinte Onufrie.
Sinaxar
Î ntre numeroşii Părinţi care au sfinţit pământul

ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se
numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al
un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărtu-
riseşte ucenicul său, Ieromonahul Nicolae. Cuviosul
a îmbrăcat schima cea mare, pe care a primit-o din
ţinuturilor botoşănene. El s-a născut în jurul anului mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul
1700, în Rusia, într-o familie nobilă, ajungând să fie 1774. Astfel va stărui în chemarea numelui prea-
guvernator al unui ţinut. Dorind viaţa pustnicească dulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului,
şi aprinzându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi
familia, cinstea rangului şi patria sa, în jurul anului primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş
1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru
renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli adâncul ei de mari daruri şi mângâieri duhovniceşti,
tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie.
codrilor. S-a îndeletnicit cu citirea Scripturii şi a altor Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau,
cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu iar el pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind
multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni
frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria
duhovniceşte în preajma unor aleşi Părinţi duhov- cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său
niceşti, precum Sfinţii Vasile de la Poiana Mărului suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte
şi Paisie de la Neamţ. Acesta din urmă îl va afla pe de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se
Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele
anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului din satul
cei doi se va înfiripa o strânsă legătură duhovnicească, Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine
povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desă- Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu
vârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera
şi duhovnic. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi, cerând să
sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru
va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de
Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.
de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Nu după mult timp, la mormântul Cuviosului au
Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smere- început să se petreacă fapte minunate, care adevereau
nie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca sfinţenia sa. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou
doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie.
o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe Pe când domnitorul Mihail Sturza (1834-1849) se
515
afla la vânătoare, a găsit un fruct mare şi frumos la să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte
rădăcina mărului ce străjuia mormântul Cuviosului, a fost aşezată într-o firidă din pronaosul Bisericii
l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă „Buna-Vestire“ din Sihăstria Voronei, unde se află şi
de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2005. Cuviosul
întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului Onufrie continuă să săvârşească numeroase minuni
pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape ose- pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi
mintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în smerenie.
altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târ- Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
ziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
s-a arătat stareţului Mănăstirii Vorona, cerându-i Amin.
516
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop
(13 septembrie)
517
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ioan de la
Prislop prin hotărârea nr. 2189/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată prin
Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Troparul, glasul 1:
Iubitorule de nevoință şi râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioane, părăsit-ai cele
trecătoare şi ai ales pe cele veşnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi, în peşteră
pustnicească, împreună cu Îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga
pentru sufletele noastre.
Jugul nevoinţelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, fericite. În peşteră nevoindu-te, cu
răceala pietrei te-ai împrietenit şi podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta, întru cântări te
lăudăm, zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, lauda Prislopului!
Sinaxar
C uviosul Ioan s-a născut spre sfârşitul veacului al

XV-lea, în satul Silvaşul de Sus, din apropierea
oraşelor Haţeg şi Hunedoara. El îşi însoţea părinţii la
potrivit tradiţiei locului, în acest fel: Pe când îşi făcea
o fereastră la chilia lui, doi vânători, de pe versantul
celălalt al prăpastiei, l-au împușcat, neştiind că vieţuia
lucrul câmpului unde, treptat, a început să înţeleagă, în acele locuri. Poporul dreptcredincios l-a cinstit cu
din contemplarea naturii, înţelepciunea şi atotpu- evlavie ca sfânt încă din timpul vieţii, dar şi după
ternicia Ziditorului tuturor. Credinţa i-a sporit prin neaşteptatul lui sfârşit. Vestea despre el s-a răspândit
învăţăturile primite de la părinţii săi dreptcredincioşi şi în Ţara Românească, de unde au venit câţiva călu-
şi prin rugăciunile făcute în biserica satului, dar şi în gări care i-au cerut trupul, ducându-l şi tăinuindu-l
singurătate. Dorind să-şi închine întreaga viaţă lui într-una dintre mănăstirile de peste munţi. Sfântul
Dumnezeu, a părăsit casa părintească şi s-a închino- Cuvios Ioan de la Prislop stă până astăzi pildă vie de
viat în obştea călugărilor de la Mănăstirea Prislop, sfinţenie pentru credincioşii din părţile Haţegului
ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana (†1406), şi Hunedoarei, iar chilia Sfântului rămâne loc de
în care se păstrau încă vii amintirea şi rânduiala lăsate pelerinaj pentru toţi cei ce se îndreaptă către vestita
de marele stareţ. După mai mulţi ani şi după ce s-a Mănăstire Prislop.
deprins cu virtuţile ascultării şi smereniei, cu binecu- Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
vântarea duhovnicului său s-a retras pe malul abrupt în ziua de 19 iunie 1992, a trecut în rândul Sfinţilor
al pârâului Slivuţ, nu departe de mănăstire, unde şi-a din calendar pe Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop,
săpat singur o chilie în piatră, cunoscută până astăzi rânduindu-i zi de prăznuire data de 13 septembrie a
sub numele de „Chilia” sau „Casa Sfântului”. Aici a fiecărui an.
vieţuit în neîncetate rugăciuni şi posturi, bine plă- Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dum
când lui Dumnezeu. Viaţa sa îmbunătăţită s-a sfârşit, nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
519
Sfinții Mucenici din Dobrogea: Macrobie,
Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian
(13 septembrie)
521
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine,
Dumnezeul nostru, că, având tăria Ta, pe chinuitori i-au surpat; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Pe Mucenicii Macrobie şi Gordian, Ilie, Lucian şi Valerian, care ca nişte stele prealuminoase
strălucesc pe cerul cel duhovnicesc al Bisericii străbune şi cu multe feluri de chinuri pe Hristos L-au
slăvit, iar acum se roagă pentru sufletele noastre, să-i lăudăm noi toți, zicând: Bucurați-vă, ostaşi
nebiruiți ai cerescului Împărat!
Sinaxar
A ceşti Sfinţi au pătimit pe la anul 320, în vremea

persecuţiei împăratului Liciniu (308-324).
Dintre ei, Macrobie era din Paflagonia şi Gordian
scurtă vreme Biserica din Sciția Mică în vreme de
prigoană. Toţi aceştia, după multe chinuri, au pri-
mit sfârşitul prin sabie, din porunca dregătorului
din Capadocia, și pentru credinţa lor creştină, au Maxim. Creștinul Valerian le-a îngropat cu evlavie
fost surghiuniţi în Dobrogea, la Tomis, unde erau trupurile și s-a săvârşit, plângând pe mormântul
întemnițați şi alţi creştini: Ilie, Zotic şi Lucian, de Sfinţilor.
neam roman. Martirologiul roman îl numește pe Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule,
Gordian episcop, ceea ce înseamnă că a păstorit o miluieşte-ne pe noi. Amin.
523
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș,
mitropolitul Banatului
(15 septembrie)
525
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului, prin hotărârea nr. 3622/28
februarie 1950, iar proclamarea solemnă s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare,
în ziua de 7 octombrie 1956, la Catedrala Mitropolitană din Timişoara. Generalizarea cultului
acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost aprobată prin hotărârea sinodală nr.
3843/19-20 iunie 1992 şi a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru
aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit şi, după
moarte, în cetele Sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.
Apărător nebiruit, ca unul care prin tine de nevoi s-a izbăvit, te are pământul Banatului, Sfinte
Iosif. Deci, având îndrăznire către Dumnezeu, apără-ne pe noi de toată nevoia, ca să cântăm ţie:
Bucură-te, Sfinte Iosif, făcătorule de minuni!
Sinaxar
S fântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut

pe la anul 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia,
într-o familie de creştini vlahi. Din botez se numea
a fost numit egumen în Mănăstirea Cutlumuş din
Athos, renumită ctitorie a domnilor Ţării Româneşti,
unde se nevoiau mulţi călugări români şi macedo-
Iacob. Rămânând orfan de tată, mama sa i-a dat o neni. După ce formează numeroşi fii duhovniceşti,
creştere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis se retrage la linişte în preajma Mănăstirii Vatoped.
la Ohrida să înveţe carte. Când avea 15 ani, tânărul Dar, răposând mitropolitul Timişoarei, românii din
Iacob a fost chemat de Hristos la sfânta nevoinţă Banat, călăuziţi de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul
călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului, din lui pe Cuviosul Iosif, deşi avea 80 de ani, fiind vestit
Ohrida. După cinci ani, a mers la Muntele Athos şi în toate ţările balcanice şi cinstit ca sfânt încă din
a intrat în obştea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după viaţă. În anul 1650 a fost hirotonit arhiereu şi aşezat
aspre osteneli duhovniceşti, a primit marea schimă în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici, bunul
călugărească și numele de Iosif, apoi s-a nevoit mulţi păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mân-
ani împreună cu numeroşi alţi monahi greci, români gâind şi povăţuind către Hristos Biserica Banatului
şi macedoneni. Acolo a deprins meşteşugul luptei vreme de trei ani. El era tare în credinţă, înţelept la
duhovniceşti, înfrânarea, postul, privegherea de toată cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A
noaptea, ascultarea şi smerenia. Apoi, făcându-se făcut şi unele minuni spre lauda lui Dumnezeu şi ali-
sihastru în pădurile din împrejurimi şi mult ostenin- narea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe
du-se, a ajuns la măsura desăvârşirii, învrednicindu-se capul lor şi rugându-se pentru ei. De asemenea, a stins
de la Dumnezeu de darul lacrimilor şi al rugăciunii cu rugăciunea sa focul care cuprinsese partea de apus
neadormite care se lucrează cu mintea în inimă. a Timişoarei; că, ieşind din biserică şi rugându-se cu
Pentru sfinţenia vieţii sale, avea încă şi darul facerii lacrimi, având şi Sfintele Taine în mâinile sale, îndată a
de minuni, vindecând mulți bolnavi, îndeosebi pe trimis Dumnezeu o ploaie puternică şi s-a stins focul.
cei ologi. Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la
părinţii mănăstirii au chemat în obşte pe Cuviosul Mănăstirea Partoş. Aici, trăind încă trei ani, în toamna
Iosif şi, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic anului 1656 şi-a dat sufletul în mâinile Marelui
al călugărilor. Şi era atât de iscusit povăţuitor de Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârstă de peste 85 de
suflete, încât ajunsese vestit până la patriarhul de la ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul
Constantinopol. Pentru aceea, a fost rânduit egumen 1956 şi se face pomenirea lui la 15 septembrie.
la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Adrianopol, pe Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
care a condus-o cu multă înţelepciune şase ani. Apoi miluieşte-ne pe noi. Amin.
527
Sfântul Mare Mucenic Nichita
(15 septembrie)
529
Troparul, glasul 1:
Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu puterea Crucii cea nebiruită,
pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, înțelepte; şi, biruind-o, Nichita,
ai primit daruri vrednice de biruință. Slavă lui Hristos, Celui ce te-a întărit! Slavă Celui ce te-a
încununat! Slavă Celui ce a preamărit pururea cinstită pomenirea ta!
Tăind tăria înşelăciunii cu împotrivirea ta şi luând cununa biruinţei prin nevoinţa ta, te
veseleşti împreună cu Îngerii, slăvite Nichita, cel cu nume de biruinţă, împreună cu aceştia neîncetat
rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Sinaxar
S fântul Mare Mucenic Nichita, numit şi „Gotul”

sau „Romanul“, s-a născut şi a crescut în Dacia,
la nordul Dunării, ţară pe care atunci, în veacul
bisericile creştinilor şi-i urmăreau dacă se adunau la
rugăciune, ca să-i prindă şi să-i silească spre credinţa
păgână. În vremea aceea a pătimit şi Sfântul Sava
al IV-lea, o stăpâneau goţii. Sfântul Nichita era de la Buzău, cu alţi credincioşi. Iar Sfântul Nichita,
urmaşul unor creştini luaţi robi din Imperiul care luptase mai înainte cu multă vitejie în oaste, îi
Roman de către goţi. El a fost botezat de Fericitul ajuta în ascuns, din toate puterile sale, pe creştini,
Teofil, episcopul Goţiei, care a participat la întâiul ascunzând pe unii, hrănind pe alţii, îmbărbătând pe
Sinod din Niceea, din anul 325, întărind dogmele toţi. Multă vreme, însă, n-a scăpat nici el de furia
sfintei credinţe ortodoxe. Pe vremea sa, poporul sângerosului rege, pentru că, aflând Atanaric de
goţilor era condus de doi regi: Atanaric, care faptele creştineşti ale Sfântului, a poruncit să fie
domnea asupra celor din răsăritul Goţiei (Daciei) prins şi pus la chinuri. Şi, nevrând el a se lepăda de
şi era un rege barbar şi păgân, purtând o ură de Hristos, nici a urma păgânătatea barbarilor, a fost
moarte creştinilor, şi Fritigern, care stăpânea asupra ars de viu şi aşa, prin foc, s-a săvârşit. Iar trupul lui a
celor din apusul ţării, fiind creştin credincios. Însă fost luat de un cunoscut al său, pe nume Marian, şi
Sfântul Nichita trăia sub stăpânirea lui Atanaric. mutat în Cilicia, fiind înmormântat, cu mare cinste,
Deci, în anul 370, Atanaric a pornit o prigoană în cetatea Mopsuestia. Pomenirea lui se săvârşeşte
împotriva creştinilor. El a pus un idol într-o căruţă în fiecare an la 15 septembrie.
şi trecea cu el prin cetăţi şi prin sate, poruncind Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dum
oamenilor să se închine la idol. Iar păgânii ardeau nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
531
Sfântul Ierarh Dionisie,
Episcopul Cetății Albe – Ismail
(17 septembrie)
533
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Dionisie,
episcopul Cetății Albe - Ismail, prin hotărârea nr. 10633/25 octombrie 2018, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de 27 octombrie
2019, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Troparul, glasul 1:
Din tinerețe ai slujit lui Dumnezeu cu smerenie, sufletul ți l-ai hrănit cu Sfintele Scripturi, iar
prin rugăciune stăruitoare şi viață virtuoasă te-ai făcut lăcaş al darurilor Duhului Sfânt şi ai fost
vrednic păstor al românilor basarabeni. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Dionisie, îndrăznire câştigând
către Hristos Dumnezeu, roagă-te pentru sufletele noastre.
Pe cel ce este fiu ales al Basarabiei şi următor al cuvioşilor nevoitori, pe cinstitul Ierarh şi părinte
darnic, milostiv spre cei orfani şi iubitor de neam, să-l cinstim cu bucurie, din inimă strigând:
Bucură-te, înțelepte Dionisie!
Sinaxar
S fântul Ierarh Dionisie s-a născut în satul Bardar,

județul Lăpușna, din Basarabia, în ziua de 2
noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie.
După șapte ani de ascultare, a fost făcut rasofor,
iar după alți nouă ani a fost tuns în monahism, în anul
1899, primind numele Dionisie. A fost hirotonit
Părinții săi, Vasile și Adriana Erhan, erau răzeși, ierodiacon în anul 1900 și ieromonah în anul 1904.
din neamul arcașilor Sfântului Voievod Ștefan cel Dovedind o viață aleasă, blândețe, dar și fermitate
Mare. Cei opt copii ai acestei familii binecuvântate în apărarea dreptei credințe și a poporului asuprit,
au moștenit, după mărturia Sfântului, „de la tatăl ieromonahul Dionisie s-a bucurat de aprecierea
lor dragostea de carte și slova noastră românească, credincioșilor care îl căutau pentru sfat duhovnicesc,
iar de la mamă întărirea în credința și obiceiurile dar și a intelectualilor care îi sorbeau cuvintele și
strămoșești”. învățăturile pline de tâlc, rostite în dulcele grai „al
La vârsta de 15 ani, simțind dorul de Dumnezeu vechilor cazanii”, precum și a monahilor din obștea
și dorința de a îmbrăca haina monahală, Dimitrie mănăstirii, care, apreciindu-i virtuțile și înțelepciunea
a intrat în obștea Schitului Suruceni, aflată în dobândite prin multe lecturi și nevoințe duhovnicești,
apropierea Chișinăului, fiind primit cu bunătate darul oratoriei, smerenia și dragostea față de frați și
de ieroschimonahul Serafim Blănaru, stareț cu pelerini, l-au ales ca să le fie povățuitor și stareț, în
înaltă trăire duhovnicească. Acolo, prin smerenie și anul 1908. În această slujire, i-a învățat să citească
ascultare desăvârșită, prin stăruința rostirii rugăciunii și să scrie românește pe toți cei 60 de călugări din
lui Iisus și prin citirea cărților de folos, a pus bazele obștea sa. Tânărul stareț a avut un rol de seamă în
formării duhovnicești prin virtuți alese. Fiind acele vremuri grele, în care Basarabia era amenințată
înzestrat cu o voce duioasă, fratele Dimitrie s-a arătat de teroarea bolșevică atee, întrucât a propovăduit, cu
râvnitor față de sfintele slujbe și cântări bisericești, credință neșovăielnică, renașterea duhovnicească și
dar și dornic de cunoaștere, sârguindu-se să citească națională, lucrând cu osârdie la realizarea idealului
zilnic, pe lângă cărțile de slujbă și Viețile Sfinților, de unitate al românilor, în perioada premergătoare
Canoanele Bisericii și învățătura de credință, dar mai momentului istoric de la 27 martie 1918, dar și după
ales Sfânta Scriptură, încât se spunea despre el că știa acesta.
Biblia pe de rost. De asemenea, a citit cu multă râvnă Sfântul Dionisie, ca duhovnic și ca predicator,
scrieri ale Sfinților Părinți, care i-au fost călăuză în i-a încurajat și însuflețit pe mulți contemporani
viață, pildă de predică folositoare de suflet și sprijin ai săi să lucreze pentru unitatea neamului, ceea ce
în momentele de răscruce. i-a determinat pe marele istoric Nicolae Iorga, pe
535
profesorii de teologie: preotul Gala Galaction și Argeșului, unde a păstorit credincioșii vreme de un
Nichifor Crainic, precum și pe alți oameni de seamă an. Apoi, împovărat de ani și de suferințele provocate
ai epocii, să-l caute pentru sfat și binecuvântare, pe toți de boli, s-a întors la mănăstirea sa de metanie, pe care
povățuindu-i cu multă dragoste, ca un părinte iubitor. a găsit-o prădată de ocupanții atei. S-a străduit să
Pentru activitatea sa bisericească deosebită, dar refacă obștea și să readucă mănăstirea la bunăstarea
și pentru viața sa duhovnicească prin care ajunsese de odinioară. După 75 de ani de viață, din care 60
foarte cunoscut și iubit de toți basarabenii, a fost de viețuire monahală și 25 de slujire arhierească,
ales ca arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Sfântul Dionisie și-a cunoscut apropierea sfârșitului
Hotinului, la 22 iulie 1918, cu titulatura al Ismailului, pământesc și a alcătuit testamentul său duhovnicesc,
fiind hirotonit în Catedrala mitropolitană din Iași, apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în data
de către mitropolitul Pimen Georgescu. de 17 septembrie 1943, în spitalul din Chișinău.
Atât în calitate de vicar, cât și ca episcop al De acolo, trupul său sfințit a fost însoțit de mulți
eparhiei Cetății Albe-Ismail, începând din anul preoți, monahi și credincioși, care au mers pe jos,
1934, a contribuit la revigorarea vieții bisericești în procesiune, până la Mănăstirea Suruceni, unde a
din Basarabia, intensificând activitățile misionare, fost înmormântat în gropniţa de sub proscomidiarul
culturale și educaționale prin predicarea Evangheliei, bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
readucerea multora de la rătăcirea inochentismului, În perioada regimului ateu, Mănăstirea Suruceni
încurajarea monahilor din mănăstiri, cărora le a fost închisă, iar necredincioșii au încercat să
era model de viețuire și slujire. Pe mulți tineri i-a profaneze mormântul Sfântului, dându-i foc, dar
sprijinit la învățătură, acordându-le burse de studiu, Dumnezeu i-a păzit sfințitul trup. În anul 2018,
însuflețind oamenii și instituțiile prin sfatul său începându-se lucrări de restaurare la Biserica „Sfântul
părintesc și duhovnicesc, izvorât din experiența Mare Mucenic Gheorghe” din Mănăstirea Suruceni,
Bisericii și a vieții sale. Sfintele slujbe le săvârșea s-a deschis mormântul său, descoperindu-se sfintele
întotdeauna cu evlavie și în liniște, nevorbind cu sale moaște întregi și binemirositoare. Acestea au
nimeni, ci fiind neîncetat în stare de rugăciune. fost așezate în biserica mănăstirii spre închinare,
Pe lângă lucrarea de zidire sufletească pe care a fiind izvor de binecuvântare pentru obștea monahală
înfăptuit-o, episcopul Dionisie a refăcut din temelii și pentru închinători.
biserica reședinței episcopale din Ismail, a înființat Luând în considerare credința statornică, faptele
un orfelinat și a deschis o tipografie și o fabrică de de vrednicie, viața de neîncetată rugăciune, nevoințele
lumânări. Din îndemnul său au fost reparate multe și descoperirea minunată a sfintelor moaște întregi,
biserici din județul Ismail. La Mănăstirea Borisăuca a Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în
întemeiat o școală de pictură bisericească, o bibliotecă ședința sa de lucru din data de 25 octombrie 2018,
și un atelier de covoare și țesături naționale. La a hotărât trecerea în rândul Sfinților a episcopului
Giurgiulești a contribuit la construcția unei școli pe Dionisie al Cetății Albe-Ismail, înscriindu-l în
lângă biserică, iar în orașul Bolgrad a reparat capital calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu zi de
Catedrala „Schimbarea la Față”, construită între anii prăznuire la data de 17 septembrie, ziua trecerii sale
1833 și 1838. De asemenea, a ridicat o biserică în la cele veșnice.
ținutul său natal, la Sociteni. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
După ocuparea Basarabiei de către trupele Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
sovietice, în anul 1940, s-a refugiat în Episcopia Amin.
Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la
Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei
(22 septembrie)
537
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Mucenic
Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei, prin hotărârea nr. 821/4-5 martie 2003,
iar proclamarea canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de
duminică, 5 octombrie 2003, la Mănăstirea Brazi din județul Vrancea.
Troparul, glasul 1:
Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeşnic pururea luminos şi mare apărător al Bisericii lui Hristos.
Strălucit-ai prin slujire şi mucenicie, ca o jertfă preacurată aducându-te Stăpânului tuturor. Slăvim
pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Glasul cuvântului vieţii a răsunat în Biserica lui Hristos, că păstorul ei s-a arătat bun
chivernisitor al Tainelor lui Dumnezeu. Drept aceea, soborul arhiereilor şi cetele călugărilor cântă
într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenic nebiruit al lui Hristos!
Sinaxar
S fântul Ierarh Teodosie s-a născut în ţinutul

Vrancei, în prima jumătate a veacului al XVII-
lea şi, iubind din tinereţe viaţa călugărească, s-a
poporului şi să alunge dincolo de hotare pe păgâni.
Mâniat, Dumiraşcu Vodă nu a voit să audă mustrările
cele drepte ale mitropolitului, ci, fără judecată, l-a
lepădat de lume şi a primit sfântul chip îngeresc la silit să-şi părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât
Schitul Brazi. Cugetând ziua şi noaptea la Legea lui vreme de un an, şi să fie pus sub pază în Mănăstirea
Dumnezeu şi deprinzând de la dascălii încercaţi din „Sfântul Sava”, din Iaşi. Răbdând cu mult curaj
mănăstirile Ţării de Jos a Moldovei învăţăturile cele nedreapta prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptăţii
folositoare, a fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana a stat închis acolo până la revenirea în ţară a blândului
din ţinutul Bacăului, reconstruind în vremea stă- mitropolit Dosoftei, care l-a scos pe ierarhul Teodosie
reţiei sale acest sfânt lăcaș. Pentru vrednicia sa şi din surghiunul său. Acesta s-a retras în părţile Ţării
pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Jos, vieţuind când la Focşani, când la Bogdana. În
de Rădăuţi în anul 1670, iar peste un an a fost tri- acest răstimp s-a îngrijit îndeosebi de reconstruirea
mis să păstorească Episcopia Romanului. Iubind cu Schitului Brazi, unde a ridicat o nouă biserică şi chi-
adevărat sfintele lui Dumnezeu lăcașuri, a cercetat şi lii, aşezând acolo monahi şi punându-i sub ascultarea
a ajutat cu multă râvnă schiturile şi mănăstirile din egumenului Zaharia, care vieţuise o vreme în Sfântul
eparhia sa, sprijinind totodată şi pe binecredincioşii Munte Athos. În anul 1688, pe când se afla la Focşani,
creştini aflaţi în felurite necazuri sau cuprinşi de sără- a fost răpit şi dus în Ţara Românească, unde a îndu-
cie. În anul 1674, Sfântul şi preaînvăţatul mitropolit rat, vreme de 10 săptămâni, închisoare şi chinuri din
Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras în partea rudeniilor lui Dumitraşcu Vodă, fostul dom-
Polonia, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, nitor al Moldovei. Scăpând cu viaţă şi din această
iar Moldova a fost asuprită de cetele de turci şi de dureroasă încercare, ierarhul Teodosie a continuat
tătari, care au adus la cârma ţării pe Dumitraşcu, din să se ocupe de sfintele lăcaşuri din ţinutul Vrancei,
neamul Cantacuzinilor. Acesta, văzând că moldo- pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă
venii au fost lipsiţi de păstorul lor, a cerut arhiereilor trei schituri. În toamna anului 1694, tătarii au năvălit
să-şi pună mitropolit. Ierarhul Teodosie, deşi nu voia, din nou în Moldova, jefuind pe creştini şi distrugând
mai mult fiind silit, a luat conducerea Mitropoliei bisericile. Cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, mitro-
Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când politul Teodosie s-a pregătit duhovniceşte. Curând,
turcii şi tătarii intraseră ca lupii înfometaţi în sme- la Schitul Brazi a venit o ceată de tătari, care l-au
rita lui turmă. De aceea, bunul păstor nu a răbdat schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le pre-
mult a vedea în toate zilele cum sunt nedreptăţiţi dea agoniseala mănăstirii şi odoarele sfântului lăcaş.
creştinii, ci, punându-şi sufletul pentru oile sale, a Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit,
mers la domnitor şi i-a cerut să pună capăt asupririi decât să dea în mâinile păgânilor puţinele bunuri ale
539
mănăstirii şi sfintele vase. În cele din urmă, tătarii i-au pentru ridicarea de sfinte lăcaşuri şi pentru cinstirea
tăiat capul. Noaptea a fost îngropat în grabă de câţiva celor sfinte, smerenia sa adâncă, dragostea pentru
credincioşi. Aşa a luat cununa muceniciei mult-păti- buna rânduială şi chivernisire a obştilor monahale,
mitorul ierarh, primindu-şi prin sabie sfârşitul şi sufe- grija părintească faţă de păstoriţii săi, răbdarea
rind pentru dragostea de Dumnezeu şi de Biserică. tuturor suferinţelor şi prigonirilor nedrepte la care
Prin minune, în anul 1842, s-au aflat cinstitele a fost supus, precum şi lucrarea lui, încununată de
sale moaşte, de faţă fiind şi Sfântul Antipa de la jertfa martirică, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit
Calapodeşti. Astăzi, moaştele Sfântului se află tot la cu evlavie de dreptslăvitorii creştini, fiind canonizat
Mănăstirea Brazi, lângă oraşul Panciu din Vrancea, de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2003.
fiind izvor de vindecări şi de alinare sufletească Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
pentru toţi cei ce vin să-l cinstească. Hristoase, Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi.
Viaţa Sfinţitului Mucenic Teodosie, râvna lui Amin.
540
Sfântul Voievod Neagoe Basarab
(26 septembrie)
541
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Voievod Neagoe
Basarab prin hotărârea nr. 5811/8-9 iulie 2008, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin
citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 26 octombrie 2008, la Catedrala
Patriarhală din Bucureşti.
Troparul, glasul1:
Domnitor preaînţelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcaşuri sfinte, prieten al
Sfinţilor Părinţi, învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod,
roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Pe apărătorul credinţei şi darnicul ocrotitor al creştinilor din toată Ortodoxia, pe învăţătorul

şi împlinitorul Sfintelor Scripturi, care a adus liniştea pustiei în viforul tulburărilor lumeşti, să-l
lăudăm cu bucurie şi să-i cântăm cu dragoste: Bucură-te, Sfinte Neagoe, binecredincios voievod al
Ţării Româneşti!
Sinaxar
F ericitul Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar

domnesc, născut într-o familie evlavioasă. Tatăl
său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temă-
Ţara Românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate
între oameni”. Domnia Sfântului a fost un răstimp
de linişte şi prosperitate, într-o vreme când greută-
toare de Dumnezeu, era din familia Craioveştilor. ţile apăsau asupra ţării şi asupra Bisericii Ortodoxe
Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinţi- din Balcani. Pentru ca toate să fie lucrate după voia
lor săi. Înrâurit de credinţa mamei sale, el a deprins Domnului, Sfântul Neagoe a iubit pacea, precum
din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi vir- spuneau cronicile: ,,Cu toţi vecinii a fost împăcat”.
tuţile creştine. Mănăstirea Bistriţa Vâlcii, ctitorie Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în credinţă şi
a străbunicilor săi, a devenit şcoală duhovnicească iubire de Dumnezeu, în dreptate şi smerenie, cinstind
pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a pomenirea învăţătorului său, Sfântul Ierarh Nifon,
făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistriţa să a adus în Ţara Românească sfintele sale moaşte de la
fie retras marele între patriarhi, Sfântul Nifon al Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, împăcându-l
Constantinopolului, chemat în Ţara Românească pe în chip minunat cu prigonitorul său, Radu cel Mare.
la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a Sfântul Neagoe a rămas în amintirea poporului
reorganiza şi întări viaţa bisericească. De la Sfântul român şi a tradiţiei ortodoxe prin scrierea sa,
Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isi- intitulată Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul
haste, evlavia şi trezvia sufletului, învăţătura şi înţe- său Teodosie. Această lucrare este un ,,testament
lepciunea Evangheliei lui Hristos, dobândind înaltă duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic”
sporire duhovnicească. Înzestrat cu o adâncă putere şi, în acelaşi timp, o adevărată culegere de sfaturi
de cunoaştere, el şi-a agonisit mai toată ştiinţa şi cul- creştine, scripturistice şi patristice.
tura teologică a vremii sale. De aceea, prin purtarea Dar nu numai aceste învăţături ni le-a lăsat moş-
de grijă a lui Dumnezeu, în anul 1512, Neagoe a fost tenire măritul voievod, ci şi multe mănăstiri, bise-
chemat la vrednicia de Domnitor şi Voievod al Ţării rici şi aşezăminte în ţara peste care a domnit timp de
Româneşti, deşi el a refuzat această cinste cu smerite nouă ani, între care cea mai strălucită este M
ănăstirea
cuvinte: ,,Puneţi pe altul pe care-l veţi vrea dimpre- Argeşului, pe care Gavriil, Protul Sfântului Munte
ună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu din acea vreme, a numit-o pentru măreţia ei ,,Sionul
voi fi”. Poporul însă, cunoscând vrednicia lui, l-a Românesc”. Pentru marea sa dărnicie, domnitorul
rugat să primească dregătoria, şi numai după multe Neagoe Basarab a fost socotit de toată lumea urmaşul
stăruinţe fericitul Neagoe, după spusele cronicarilor, împăraţilor mărinimoşi ai Imperiului Bizantin, iar
,,se plecă glasului lor şi luă coroana şi sceptrul a toată în această calitate a ajutat toate popoarele ortodoxe
543
aflate sub stăpânirea semilunei, plătindu-le datoriile, veşnicele lăcaşuri ale lui Dumnezeu, unde a primit
reparând multe mănăstiri şi biserici şi înzestrându-le cununa cea neveştejită a slavei Sale.
cu cele necesare. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
În ziua de 15 ale lunii septembrie, anul mântuirii Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne
1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat la mântuieşte pe noi. Amin.
544
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul,
(27 septembrie)
545
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Martir
Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Româneşti, prin hotărârea nr. 3109/19-20 iunie 1992, iar
proclamarea canonizării a fost realizată prin Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi
prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost rânduit păstor şi învățător turmei tale şi cu
înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții
tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Sfințite
Mucenice Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Sfințitor te-ai arătat în țara noastră, Părinte, plinind Evanghelia şi pe popor luminându-l;
sufletul, ca un păstor bun, pentru turma ta l-ai pus; sfânt lăcaş ai închinat tuturor Sfinților; drept
aceea, Hristos Domnul ți-a pus cunună de daruri veşnice.
Sinaxar
S fântul Antim s-a născut în Iviria (Georgia sau

Gruzia de astăzi) pe la anii 1640-1650, din
părinți dreptcredincioși, Ioan și Maria, primind
învățând limbile română și slavonă și aprofundând
scrierile teologice și filosofice grecești, iar la scurt
timp a fost rânduit egumen al mănăstirii. Pe la înce-
numele de botez Andrei. Crescut și educat în duhul putul anului 1690, la sfatul patriarhului Ierusalimului
Ortodoxiei, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu Dositei Notara, ieromonahul Antim Ivireanul a venit
har și înțelepciune, deprinzând încă de tânăr mește- în Țara Românească spre a lucra împreună cu episco-
șugul artelor frumoase (caligrafie, pictură, sculptură pul Mitrofan, conducătorul tipografiei domnești de
și broderie). Precum Iosif cel din vechime, așa și la Mitropolia Ungrovlahiei. În anul următor, ierar-
tânărul Andrei a fost răpit din familia sa și vândut de hul Mitrofan a fost ales episcop de Buzău și a plecat
compatrioți de-ai săi negustorilor de sclavi care l-au în eparhia sa, lăsând în grijă ieromonahului Antim
scos din țara natală și l-au dus în Imperiul Otoman. tipografia Mitropoliei. În vara anului 1694, ieromo-
Ani buni a viețuit Andrei ca rob la turci, în ținutu- nahul Antim a intrat sub ascultarea mitropolitului
rile Siriei și Palestinei, unde a îndurat amărăciunile Teodosie al Țării Românești și a fost numit egu-
și umilințele vieții printre cei străini de neamul lui și men al Mănăstirii Snagov de lângă București, unde,
de credința creștină, desăvârșindu-și totodată, întru înțelegând rolul și valoarea educației prin carte a
răbdare, rugăciunea tainică, priceperea artistică și oamenilor, a întemeiat o renumită școală tipografică,
cunoașterea limbilor turcă, arabă și greacă. După ostenindu-se la tipărirea a 15 cărți, dintre care amin-
un timp, în anul 1685, a fost răscumpărat cu bani tim: Antologhionul, Evangheliarul, Floarea daruri-
de Patriarhul Dositei Notara al Ierusalimului, care lor, Carte sau lumină, Octoihul, Capete de poruncă,
i-a apreciat credința și iscusința și l-a tuns în mona- Învățătură bisericească, Mărturisirea ortodoxă, pri-
hism, la Sfântul Mormânt al Domnului, dându-i mul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-ro-
numele Antim, iar la scurt timp l-a hirotonit diacon mân. La 16 martie 1705 a fost ales, iar a doua zi a fost
și preot. Văzându-l priceput în meșteșugul artelor, în hirotonit și înscăunat episcop de Râmnicu-Vâlcea,
primăvara anului 1686 patriarhul Dositei l-a adus pe dovedindu-și și acolo calitățile de bun păstor duhov-
ieromonahul Antim la Mănăstirea Cetățuia de lângă nicesc și om de carte, tipărind în mai puțin de trei ani
Iași, pe atunci metoc al Sfântului Mormânt, cu sco- 9 cărți, între care cea mai importantă carte de apolo-
pul de a lucra la tipografia grecească nou înființată, getică, Tomul bucuriei, având aproape 800 de pagini,
condusă de episcopul Mitrofan al Hușilor. Deși năvă- cuprinde cinci lucrări polemice împotriva rătăcirilor
lirea polonezilor din septembrie 1686 în Iași l-a făcut apusenilor, care încercau să dezbine Ortodoxia în
pe ierarhul tipograf Mitrofan să se refugieze în Țara Țările Române (mai ales în Ardeal) și în Răsăritul
Românească, ieromonahul Antim Ivireanul a rămas creștin. S-a preocupat și de restaurarea, zugrăvirea
sub îndrumarea starețului Macarie Ieromonahul, și sfințirea multor biserici, precum și a Mănăstirilor
547
Strehaia, Surpatele, Cozia, Govora (unde a și rămas ctitorului ei. Prin Așezământul (regulamentul) pe
zugrăvit în frescă chipul marelui ierarh). În această care l-a lăsat viețuitorilor acestui sfânt lăcaș, mitro-
perioadă, Sfântul Antim a început seria unor tipări- politul Antim le cerea să-și împlinească menirea cât
turi românești, menite să ducă la generalizarea limbii mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre
naționale în Biserică. Astfel, în anul 1706, a tipărit folosul și mântuirea credincioșilor, spre ajutorarea
Molitvenicul, prima ediție românească în Muntenia, celor lipsiți și spre mângâierea celor întristați. Nicio
traducerea din limba greacă aparținându-i. La 22 altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat
februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, a fost cu atâta hotărâre și curaj, cu atâta dragoste și înțele-
înscăunat mitropolit al Țării Românești. Îndată după gere spre cei săraci și uitați. Bun patriot și luptător
înscăunare, Antim a mutat tipografia de la Râmnic la împotriva asupririi turcești, care instalase regimul
Târgoviște, unde a imprimat alte 18 cărți, dintre care fanariot în Țara Românească, mitropolitul Antim
11 în românește. În anul 1713 a tipărit Liturghierul, a fost arestat, în martie 1716, și a îndurat umilințe
integral în românește, consfințind biruința limbii și chinuri în temnițele domnești, răstimp în care a
române în cultul Bisericii. Cea mai valoroasă operă fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică și
literară a mitropolitului Antim Ivireanul o constituie condamnat de către sultan la închisoare pe viață în
Didahiile sale. Sunt 28 de predici rostite în cursul Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de pe Muntele Sinai.
arhipăstoririi sale la diferite sărbători împărătești, Deși era demn și dârz cu sufletul, Sfântul Antim
ale Maicii Domnului și ale Sfinților, la care se adaugă purta în trup povara bătrâneții, având peste 70 ani,
șapte cuvântări ocazionale, la anumite evenimente dar și a nevoințelor de fiecare zi și a bolilor. Pe drum,
importante. Mitropolitul Antim a desfășurat o însă, după cum mărturisesc unii cronicari ai vremii,
bogată activitate tipografică, publicând în total 64 în ultimele zile ale lunii septembrie, ostașii turci l-au
de cărți, 39 fiind lucrate cu mâna sa, iar 21 în limba omorât și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia,
română. Multe dintre cărți au fost pregătite pentru lângă Adrianopol (Edirne, în Turcia de astăzi). Prin
tipar de el însuși și au fost împodobite cu gravuri faptele și darurile sale deosebite, prin smerenia sa,
în lemn și ornamente tipografice felurite. Sfântul a prin dragostea de Biserică și de semeni, prin îndem-
tipărit cărțile pe care le-a considerat cele mai de folos nurile la pocăință, Sfântul Antim a luminat viața
preoților și credincioșilor și le-a diortosit pe înțele- duhovnicească a vremii sale. Abia în anul 1966, la
sul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe cererea Patriarhului Justinian al României, Patriarhia
care el a îmbogățit-o și a înfrumusețat-o, devenind Ecumenică a ridicat caterisirea ce fusese aruncată în
astfel unul dintre întemeietorii limbii literare și litur- mod nedrept asupra Sfântului Antim. Mai târziu, în
gice românești. Începută în primăvara anului 1713, anul 1992, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii
Mănăstirea Tuturor Sfinților, construită în București Ortodoxe Române, mitropolitul Antim Ivireanul a
în urma unei descoperiri dumnezeiești la inițiativa și fost trecut în calendar, ca Sfânt Ierarh Martir, rându-
după planurile Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul, indu-se ca zi de pomenire 27 septembrie.
reprezintă o bijuterie a stilului arhitectonic brân- Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
covenesc și poartă cu adevărat pecetea sufletească a miluiește-ne pe noi. Amin.
548
Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac
de la Bisericani
(1 octombrie)
549
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Iosif şi
Chiriac de la Bisericani prin hotărârea nr. 1466/5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării s-a
realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de joi, 5 iunie 2008, în biserica Sfintei
Mănăstiri Neamț, cu prilejul praznicului Înălțării Domnului.
Troparul, glasul 1:
Povățuitori sihaştrilor, ocrotitori ai celor din nevoi şi celor mâhniți mângâietori, Sfinților
Cuvioşi Iosif şi Chiriac, cei ce ați dobândit rugăciunea cea de foc şi vase alese ale Sfântului Duh v-ați
făcut, rugați-vă lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!
Condacul, glasul 1:
Rugăciunea şi liniştea iubind, nevoința şi răbdarea îmbrățişând, patimile cele pierzătoare le-
au stins cu ostenelile pustiei, Sfinții Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani, că unul luminător al
chinoviei s-a făcut şi iscusit păstor, iar celălalt sfeşnic al luminii neînserate s-a arătat, prin rugăciunea
cea neîncetată.
Sinaxar
S fântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a năs-

cut într-un sat din ţinutul Neamţ în veacul
al XV-lea şi, de mic, dorind viaţa călugărească, a
geţi?”. La această minunată vedere, ei au răspuns: „Ne
ducem la grădina ta!”. Iar Maica Domnului le-a spus
atunci: „Întoarceţi-vă, că şi aici este grădina mea!”. În
intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici a primit amintirea acestei minuni, ei au aşezat acolo o icoană
tunderea în monahism şi a deprins de la părinţii cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cu-
bătrâni viaţa duhovnicească, postul şi neîncetata viosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică al
rugăciune. După o vreme, Cuviosul Iosif a luat celor ce se rugau pururea în biserică, pentru că mona-
binecuvântare de la egumenul său şi a plecat să se hii se rugau aici ziua şi noaptea, cu lacrimi, şi mulţi
închine la Mormântul Domnului din Ierusalim. S-a credincioşi se vindecau de boli, prin rugăciunea şi
retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a binecuvântarea Cuviosului Iosif. Deci, bine vieţuind
ajuns, în câţiva ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit până la adânci bătrâneţi şi făcător de minuni arătân-
într-o peşteră, mai întâi singur, apoi cu câţiva uce- du-se, a răposat cu pace.
nici, răbdând multe ispite de la diavol. Ducând o Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani s-a ne-
viaţă de o înaltă trăire duhovnicească, şi-a adunat voit la începutul veacului al XVII-lea la Mănăstirea
în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comu- Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călu-
nitate monahală românească din Ţara Sfântă. Dar, gări. S-a retras în pustie, într-o peşteră din Muntele
năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă lui Simon, unde s-a nevoit singur, în aspră osteneală,
tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit vreme de 60 de ani. Vara şi iarna stătea pe munte lip-
în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa. Astfel, sihăstria sit de îmbrăcămintea trebuincioasă, în rugăciune cu-
lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova, rată, biruind cu puterea lui Hristos neputinţele firii şi
pe Muntele Bisericanilor. ispitele diavolului.
După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat Pe acest Cuvios l-a cunoscut şi Sfântul Ierarh
o mică biserică, al cărei hram era „Buna-Vestire”, con- Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care, mai târziu,
struind şi chilii împrejur. Pentru viaţa monahală de după mutarea Cuviosului la Domnul, i-a sărutat şi
aici, a statornicit rânduiala achimită (neadormită), sfintele moaşte, aşezate în peştera în care a trăit, peş-
după modelul Mănăstirii Studiţilor din Constantino- teră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a ridicat un
pol, rânduială care presupunea rugăciune neîncetată paraclis în cinstea lui.
în biserică şi la chilii, post, metanii, cântarea psalmilor Pentru sfinţenia vieţii lor, Cuvioşii Iosif şi Chiri-
şi ascultarea. ac au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Biseri-
Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, cii Ortodoxe Române în anul 2008, fiind cinstiţi în
s-au hotărât să plece spre Sfântul Munte Athos. Pe ziua de 1 octombrie.
drum, însă, li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Năs- Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase Dum-
cătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mer- nezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
551
Sfinții Cuvioși Daniil și Misail
de la Mănăstirea Turnu
(5 octombrie)
553
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioşi Daniil
şi Misail de la Mănăstirea Turnu prin hotărârea nr. 2212/25 februarie 2016, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de 28 septembrie
2016, la biserica Sfintei Mănăstiri Antim, cartierul Troianu din Râmnicu Vâlcea.
Troparul, glasul 1:
Dascăli ai rugăciunii neîncetate şi ai luptelor duhovniceşti v-ați arătat, Cuvioşilor Daniil şi

Misail, că de iubirea Mântuitorului Hristos nedespărțiți fiind, cu apostolească râvnă Preasfintei
Treimi ați slujit cu osârdie, în peşteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugați-vă, să
se mântuiască sufletele noastre!
Pe apărătorii credinței şi fericiții călăuzitori ai călugărilor şi credincioşilor, pe sfeşnicele

luminii dumnezeieşti şi rugătorii neîncetați ai Duhului să-i lăudăm, pe Daniil şi Misail, următorii
Domnului, în cântări preamărindu-i şi zicând: Rugați-vă să se mântuiască sufletele noastre!
Sinaxar
Î n decursul veacurilor creștine, numeroși sihaștri

s-au nevoit pe Muntele Coziei. Acești oameni
plăcuți lui Dumnezeu au mers departe de lume, în
teneli și pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut
vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind
tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind
sihăstria munților, asemenea marilor nevoitori ai cunoscător al Sfintelor Scripturi și al învățăturilor
Bisericii, devenind călugări desăvârșiți, iubitori de Sfinților Părinți, dar având și viață vrednică și iscu-
nevoință și de viață pustnicească. Printre cei mai sință în viața călugărească, a fost învrednicit de harul
cunoscuți pustnici ai locului au fost cei șase monahi preoției. Deci, ajuns ca făclia în sfeșnic, prin viață sme-
de la Cozia care, în preajma anului 1600, s-au retras rită și curată, s-a făcut repede cunoscut de părinții
dincolo de Olt. Dintre ei, cunoaștem cu numele pe din mănăstire, care și l-au ales duhovnic și povățuitor
Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie, care au sihăstrit mai pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la
sus, în munte, acolo unde se află astăzi Mănăstirea Cuviosul Daniil a fost și vrednicul de pomenire, fe-
Stânișoara (prăznuiți pe 3 septembrie), și pe Cuvioșii ricitul Misail, care i-a devenit și ucenic duhovnicesc.
Daniil și Misail, ucenicul său, care s-au așezat la poa- Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a în-
lele Muntelui Cozia și au întemeiat Schitul Turnu. ceput și mai cu osârdie a se nevoi, mergând din pu-
Sfinții Cuvioși pustnici Daniil și Misail s-au năs- tere în putere și sporind întru faptele cele bune, chip
cut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părțile și pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind
Olteniei. Amândoi, încă din tinerețile lor, erau iubi- împlinire duhovnicească și arzând de dragostea cea
tori de nevoințe pentru Dumnezeu și doritori de via- dumnezeiască, au hotărât să părăsească viața de obște
ță sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuito- și să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la
rul Iisus Hristos și către Preacurata Sa Maică. Drept starețul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în
aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: ținuturile Muntelui Cozia. Ei se pregătiseră din vre-
„Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, me în post și rugăciune, în ascultare și citirea dumne-
să-și ia crucea sa și să urmeze Mie” (Marcu 8, 34), au zeieștilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe
lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și au intrat de rost. De asemenea, se rugau cu Rugăciunea lui Ii-
în Mănăstirea Cozia ca frați, viețuind în ascultare și sus în desăvârșită liniște și ascultare. La început, și-au
smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a construit bordeie, iar apoi și-au săpat chilii în stânca
făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea muntelui, lângă izvoarele de apă ale pădurii liniștite.
pe Cruce. Ei au deprins taina nevoințelor, dobândind Multe au fost ispitele Cuvioșilor, însă niciuna n-a bi-
darul rugăciunii și al iubirii de Dumnezeu. Deci, tre- ruit setea lor de rugăciune, de liniște și de osteneli.
când, după rânduială, prin toate încercările duhov- Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvi-
nicești, s-au supus poruncilor starețului lor și ale fra- oșilor s-a adunat o mică obște de frați nevoitori întru
ților, fiind pilde vii de nevoință întru toate. Nu mult rugăciunea neîncetată, în privegheri, post și în citirea
după ce au intrat în mănăstire, pentru multele lor os- cărților folositoare de suflet. De aceea, fericiții Daniil
555
și Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebu- veșnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au
ințele lor, în cinstea Intrării în biserică a P
reasfintei fost îngropați lângă altarul bisericuței lor. Când, în
Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era du- anul 1676, mitropolitul Varlaam al Țării Românești
hovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a așezat
spovedindu-se, după tradiție, și Sfinții sihaștri Neofit sfintele moaște ale Cuvioșilor Daniil și Misail la teme-
și Meletie. Aceștia coborau din când în când, mai cu lia altarului bisericii celei noi. Astfel, Cuvioșii Daniil și
seamă în duminici și sărbători, pentru a se spovedi Misail, avva și ucenicul, s-au arătat vase alese ale Du-
și pentru a se împărtăși la Sfânta Liturghie săvârșită hului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinților Cuvioși
în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului sihaștri români, ca purtători de daruri duhovnicești și
turn roman, s-a numit Schitul Turnu. luminători prin viețuirea sfântă. Sfântul Sinod al Bi-
Spre sfârșitul vieții, Cuviosul Daniil a dat părin- sericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016,
ților care se nevoiau acolo rânduieli de viață pustni- rânduind prăznuirea lor în ziua de 5 octombrie.
cească, apoi, cunoscându-și mai înainte sfârșitul, le-a Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
pus povățuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
Misail. Fericiții, Daniil și Misail, după trecerea la cele Amin.
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași
(14 octombrie)
557
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a bucurat de cinstire locală îndelungată, începând cu
secolul al XVII-lea, odată cu aducerea sfintelor sale moaşte în Moldova de către voievodul Vasile
Lupu. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea
cultului acestei sfinte prin hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea solemnă a
generalizării cultului Sfintei Cuvioase Parascheva s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din
data de 10 octombrie 1955. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată
de tradiția bisericească).
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea ai urmat lui Hristos
şi lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toți cu dreaptă credință să o lăudăm, pe
Preacinstita Parascheva. Că aceasta, lăsând viața cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat-o în
veci. Pentru aceasta, mărire a aflat şi dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.
Sinaxar
S fânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul

Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol,
şi a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Părinţii
şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire şi a mers
la Constantinopol, să se închine moaştelor Sfinţilor
şi să caute povăţuire duhovnicească. De acolo, a mers
ei erau oameni evlavioşi şi înstăriţi, care, în afară de la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu,
Sfânta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de cinci
avea să fie mai târziu episcop al Maditului şi Sfânt ani, ducând o viaţă aspră, la anii tinereţii ei, după
Ierarh izvorâtor de mir (pomenit la 5 mai). Tatăl rânduiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca
lor, pe nume Nichita, a murit pe când copiii aveau să se închine Sfintelor Locuri. Deci, văzând, cu mare
doar câţiva ani, iar mama lor, al cărei nume nu s-a mulţumire sufletească, acele Sfinte Locuri binecu-
păstrat, s-a îngrijit să le dea o bună creştere, în frica vântate de paşii Mântuitorului, a mers cu bucurie în
de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune creş- pustia Iordanului şi, aflând o mănăstire de fecioare, a
tineşti, dar mai ales în deprinderea rugăciunii, a intrat acolo şi cânta necontenit laude lui Dumnezeu,
postului şi a milosteniei. Odată, pe când avea 10 ani, vărsând râuri de lacrimi, pentru că o stăpânea o
a auzit cuvintele Domnului spuse tânărului bogat: nesfârşită dragoste de Mirele Hristos şi i se dăruise
,,Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează culmea virtuţilor pustniceşti, smerita cugetare. Deci,
Mie!” (Matei 19, 21). Fericita a ascultat aceste după o vreme, a venit îngerul Domnului şi i-a zis: „Să
cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-şi laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se
râvna pentru rugăciune, privegheri, milostenie şi cuvine să-ţi dai trupul pământului”. Şi, înţelegând
nevoinţă. Sfânta oferea mereu săracilor hainele sale Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că viaţa
cele bune, îmbrăcând hainele ponosite ale acelora, ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul şi, venind în
iar odată a dat ca milostenie chiar cruciuliţa de aur împărăteasca cetate, Constantinopolul, a intrat în
pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. biserica cea preafrumoasă a Sfintei Sofii, apoi în bise-
Certată de mama sa, fericita a răspuns că sfânta cruce rica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat
este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni şi laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-I slujească Lui cu
a socotit că o poate da milostenie din dragoste faţă dreaptă credinţă. Cuvioasa Parascheva, care avea pe
de semeni, după porunca lui Hristos. La vârsta de atunci doar 25 de ani, s-a întors în patria sa, aşezân-
15 ani, după trecerea la Domnul a evlavioasei sale du-se, ca o străină, lângă Biserica Sfinţilor Apostoli
mame, ca una ce avea dorinţa de a se retrage din lume din satul Calicratia, sat vecin cu Epivata natală. Şi,
şi de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, Sfânta vieţuind acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine şi
a înţeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate şi pentru toată lumea, şi-a dat obştescul sfârşit în mâi-
să urmeze Mântuitorului. Moştenind o mare avere de nile preaiubitului ei Mire, Hristos Cel viu, iar trupul
la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva ei a fost îngropat lângă biserică.
559
Şi, după mulţi ani, un corăbier a fost înmormân- (1634-1653) din Constantinopol la Iaşi, în Moldo-
tat lângă sfântul ei trup, iar Cuvioasa s-a arătat în va, la minunata lui ctitorie, Mănăstirea Sfinţilor Trei
vedenie mai multor credincioşi, cerându-le să scoa- Ierarhi, în anul 1641. Sfintele moaşte au fost dăruite
tă din pământ sfintele ei moaşte. Şi, fiind scoase din Moldovei de patriarhul Constantinopolului Parte-
mormânt moaştele cele întregi şi bine mirositoare ale nie I (1639-1644), ca recunoştinţă pentru dărnicia
Sfintei, Dumnezeu le-a proslăvit cu faceri de minuni, domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile
astfel încât şi îndrăciţii dobândeau tămăduire, atin- Patriarhiei ecumenice. Astăzi, moaştele Sfintei Paras-
gându-se de sfintele ei moaşte. cheva se află în Catedrala mitropolitană din Iaşi.
În anul 1235, moaştele Sfintei au fost luate de Întrucât Sfânta Cuvioasă Parascheva este grab-
împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor şi bul- nic-ajutătoare şi mult-folositoare, credincioşii or-
garilor (1218-1241), şi au fost aşezate cu cinste la todocşi, mai ales românii, bulgarii, sârbii şi grecii, o
Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămu- cinstesc cu multă evlavie.
tate la Belgrad, şi, apoi, în anul 1521, au fost aduse la Pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre,
Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaş- mult milostivei Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase,
te, mai pe urmă, le-a adus Voievodul Vasile Lupu Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
560
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și
Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea
(21 octombrie)
561
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea, cu cinstire locală, a Sfinților
Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi a Sfântului Mucenic Oprea prin hotărârea nr. 3622/28
februarie 1950, iar proclamarea solemnă s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în
ziua de 21 octombrie 1955, la Catedrala „Reîntregirii” din Alba Iulia . Generalizarea cultului acestor
sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost aprobată prin hotărârea sinodală nr. 3843/19-20
iunie 1992 şi a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Troparul, glasul 1:
Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea
mărturisirii dreptei credinţe şi, ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi
luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre, mare şi osârdia propovăduirii, mare a fost şi
rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.
Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră,
prealăudaţilor apărători ai Ortodoxiei; că, fiind întrarmaţi cu puterea lui Hristos, strălucite biruinţe
pentru poporul dreptcredincios aţi secerat, voi, cei ce aţi fost adevăraţi soli cereşti şi mucenicească
pătimire aţi pătimit.
Sinaxar
A ceşti Sfinţi Mărturisitori au strălucit cu pro-

povăduirea dreptei credinţe şi cu sfinţenia vie-
ţii în veacul al XVIII-lea, fiind apărătorii Bisericii
mulţime, Cuviosul Mărturisitor a plecat în Munţii
Apuseni, îndemnând pe credincioşi să ţină credinţa
cea adevărată. A fost prins din nou şi închis la Abrud.
Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii ei silnice Eliberat încă o dată, mergea din loc în loc, ţinând so-
cu Roma. boare, adică adunări, şi învăţând poporul: „Stricaţi
Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia, din silnica unire cu Roma, învăţa el, cereţi episcop român
părinţi de neam român. A călătorit pe la multe locuri şi ortodox în Transilvania!”. Iar când a înţeles că şi-a
sfinte şi îndeosebi la Ierusalim şi la Muntele Athos împlinit chemarea, s-a retras la Mănăstirea Argeşu-
şi a intrat de tânăr în monahism la Mănăstirea Sfân- lui, unde s-a săvârşit cu pace.
tului Sava. Îndurerat de suferinţa românilor pentru Cel de al treilea luptător pentru dreapta credinţă
credinţă, a călătorit prin Transilvania, propovăduind a fost ţăranul Nicolae Oprea, născut în Săliştea Sibiu-
pretutindeni credinţa ortodoxă. Era primit în tot lo- lui. Tată de familie, plugar, mirean şi bun creştin, gata
cul ca un înger din cer. Drumul lui până la Braşov a de jertfă pentru credinţa străbună, fericitul Oprea a
fost un adevărat alai de biruinţă creştină, aprinzând primit, ca pe o mare cinste, sarcina să ducă „la împă-
în sufletele celor dreptslăvitori dragostea de legea ratul” plângerile românilor: „Noi cerem, ziceau ei, în
strămoşească. Pentru râvna sa în apărarea credinţei numele poporului, vlădică de legea noastră”.
ortodoxe, a fost întemniţat la Sibiu şi, în cele din La început, curajul şi îndrăzneala românilor au
urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a mu- fost întâmpinate cu ameninţări şi izgoniri. Cu tim-
rit, pentru mărturisirea credinţei ortodoxe. pul, ele s-au repetat şi au stârnit prigoană şi multe
Cuviosul Mărturisitor Sofronie s-a născut în întemniţări. În cele din urmă, în loc să i se împlineas-
satul Cioara, din părţile Orăştiei, ca fiu al unei fa- că cererile, fericitul Oprea a fost închis pe viaţă, în
milii preoţeşti. Ucenicia în călugărie şi-a făcut-o în vestita temniţă de la Kufstein, şi nu s-a mai întors ni-
Ţara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un ciodată, primind cununa nemuritoare a Mucenicilor.
schit în mijlocul codrilor, învăţând pe români calea Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
mântuirii. Pentru râvna lui faţă de Legea ortodoxă, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne
a fost închis în temniţa de la Bobâlna. Eliberat de mântuieşte pe noi. Amin!
563
564
Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din
Galeș și Moise Măcinic din Sibiel
(21 Octombrie)
565
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Preoți Mărtu-
risitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel prin hotărârea nr. 3233/19-20 iunie 1992, iar
proclamarea canonizării a fost realizată prin Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi
prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Troparul, glasul 1:
Preoți cu chemare sfântă, Moise şi Ioane, ca nişte ostaşi adevărați ai lui Hristos Dumnezeu, cu
putere ați propovăduit dreapta credință şi mărturisitori ai Ortodoxiei v-ați făcut pentru poporul cel
credincios. Drept aceea, moarte mucenicească primind, rugați pe Hristos Dumnezeu să dăruiască
Bisericii Sale pace şi unire, iar sufletelor noastre mare milă.
Să prăznuim astăzi, cu vrednicie, pe ostaşii lui Hristos, Preoții Moise şi Ioan, care s-au arătat
în pământul Transilvaniei ca nişte făclii aprinse ale dreptei credințe, pentru care au primit cununa
muceniciei. Şi cu dragoste să strigăm: Bucurați-vă, mărturisitori ai lui Hristos şi apărători ai
credinței noastre strămoşeşti!
Sinaxar
A ceşti Preoți Mărturisitori au strălucit cu pro-

povăduirea dreptei credinţe şi cu sfinţenia
vieţii în veacul al XVIII-lea, fiind apărătorii Bisericii
Transilvania, cu numele Ioan, care pătimeşte în robie
de 24 de ani pentru credinţa ortodoxă”. Acesta era pre-
otul Ioan din Galeş, cel întemniţat în anul 1756, deci
Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii ei silnice cu 24 de ani în urmă.
cu Roma. Sfântul Moise Măcinic din Sibiel a fost hiroto-
Sfântul preot Ioan din Galeş a fost hirotonit în nit la Bucureşti de Mitropolitul Neofit al Ţării Ro-
Țara Românească, în lipsa unui episcop ortodox în mâneşti, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva
Transilvania. S-a numărat printre cei mai îndrăzneţi uniaţiei, a fost prins şi întemniţat la Sibiu, unde a păti-
apărători ai credinţei ortodoxe în faţa încercărilor mit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu
autorităţilor habsburgice de a impune unirea cu condiţia de a nu mai săvârşi cele ale preoţiei şi a trăi şi
Biserica papală. În anul 1756 a fost arestat şi dus în a munci ca un simplu ţăran. În anul 1752 a fost dele-
lanţuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza a dat ordin gat, alături de credinciosul Nicolae Oprea din Sălişte,
să fie dus în închisoarea cetăţii Deva, urmând să fie să plece la Viena pentru a prezenta împărătesei Maria
reţinut acolo până la moarte. Dar, spre sfârşitul anului Tereza plângerea credincioşilor din părţile de sud ale
următor a fost dus sub aspră pază militară la închi- Transilvaniei (Făgăraş, Sibiu, Sebeş şi Orăştie), prin
soarea de la Graz, în Austria. Un cronicar braşovean care cereau drepturi pentru Biserica Ortodoxă. Au
– Radu Duma - scria că în anul 1776, câţiva negustori fost primiţi de împărăteasă, dar, în loc să li se dea un
din Braşov l-au cercetat în închisoare, mărturisindu-le răspuns la plângerea lor, au fost aruncaţi în fioroasa
că ,,mai bine va muri acolo, decât să-şi lase credinţa închisoare Kufstein, din Munţii Tirolului. În anii
strămoşească”. Mai târziu a fost mutat în închisoarea care au urmat, reprezentanţii clerului şi ai credincio-
din Kufstein, unde îşi sfârşiseră viaţa şi alţi doi mărtu- şilor ortodocşi din Transilvania au cerut în mai multe
risitori şi mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În anul rânduri autorităţilor habsburgice să elibereze pe cei
1780, un alt întemniţat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, soţia lui Oprea,
a reuşit să trimită o scrisoare împărătesei Ecaterina a ruga pe împăratul Iosif al II-lea să-l elibereze după o
II-a şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta că
ruga să se intervină pentru eliberarea lui. Între altele, nu se mai ştie nimic despre el. Înseamnă că amândoi
scria: „Aici, în fortăreaţă, este şi un preot român din şi-au sfârşit zilele în temniţa de la Kufstein, jertfin-
567
du-şi viaţa pentru credinţa ortodoxă, câştigând însă tutindeni şi mai cu seamă de cei din mijlocul cărora
cununa muceniciei. s-au ridicat.
Pentru mărturia lor ortodoxă şi moartea lor Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisu-
martirică, aceşti cinci Mărturisitori din Ardeal sunt se Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne
cinstiţi ca Sfinţi de către obştea credincioşilor de pre- mântuieşte pe noi. Amin!
568
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou,
Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)
569
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, s-a bucurat de cinstire locală
îndelungată, începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu aducerea sfintelor sale moaşte la Bucureşti.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea cultului
acestui sfânt prin hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea solemnă a generalizării
cultului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din data
de 10 octombrie 1955. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de
tradiția bisericească).
Înlocuire cu: Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că, luând crucea, ai urmat
lui Hristos şi, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul
cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu Îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.
Apărător al său, nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit, te pune înaintea
oraşului tău, Dimitrie; deci, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l, ca
să strigăm ție: Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie!
Sinaxar
S fântul Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou a trăit pe

vremea binecredincioșilor împărați româno-bul-
gari (secolele XII-XIV), într-un sat mic, numit
vieții și podoaba faptelor monahicești. De n-ar fi fost
întru acest chip, nu s-ar fi învrednicit să fie și după
moarte nestricăcios și, de nu și-ar fi agonisit prin lu-
Basarabov sau Basarabi, așezat pe apa Lomului. crarea faptelor bune harul Sfântului Duh, în puterea
S-a născut din părinți săraci, dar buni creștini căruia trupul său și până acum se păstrează întreg și
dreptmăritori. înmiresmat, n-ar fi săvârşit atâtea minuni, despre care
Încă din copilărie, Sfântul nu s-a deprins la în- vom vorbi mai jos.
vățături înalte, nici la meșteșuguri strălucite, nici la După ce s-a făcut desăvârșit întru toate fapte-
măiestrite neguțătorii ori la desfătările copilărești și le bune, ajungând a fi „bărbat desăvârșit, la măsura
la alte plăceri cu care se îndeletnicesc tinerii cei iubi- vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13), și, pe
tori de lume și de cele ale lumii, ci s-a îndeletnicit cu când a mai viețui în trup i se părea o adevărată pagu-
meșteșugul meșteșugurilor: lucrarea faptelor bune, a bă, iar a zbura spre veșnicele lăcașuri – o neprețuită
smereniei și a rugăciunii, ca și Avraam, Isaac și Iacob; dobândă, Dumnezeu, pe Care-L iubea și pe Care-L
deoarece prin astfel de virtuți cu înlesnire se învred- dorise, a hotărât să-l mute din „cele de aici”. Și iată că,
nicește omul a vorbi cu Dumnezeu și degrabă se îm- din tainica descoperire dumnezeiască, mai dinainte
prietenește cu El, făcându-se bineplăcut Lui. cunoscându-și sfârșitul și, culcându-se între două
Dintru început, fericitul se îndeletnicea cu lua- pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peșteră, toc-
re aminte și osârdie, cu pășunatul vitelor satului său, mai pe țărmul Lomului, și-a dat strălucitul său suflet
precum odinioară Iacob păștea turmele lui Laban. în mâna lui Dumnezeu, iar mult truditul lui trup a
După ce, cu sârguință și cu nevoință, s-a ostenit des- rămas nevătămat între acele două pietre.
tulă vreme în această smerită ascultare, pe toate cele Odată, s-a revărsat apa Lomului, încât prăbușea
ale lumii ca pe un nimic socotindu-le, s-a retras într-o copacii de pe țărmuri, surpa podurile și aducea cu ea
peșteră pe apa Lomului în sus, unde era o mănăstire. bolovani mari. Atunci s-au surpat lespezile care aco-
Aici a primit schima monahală, fugind de rudenii, pereau trupul sfințit al Cuviosului Dimitrie cel Nou
prieteni și cunoscuți. și moaștele au căzut în apă, rămânând vreme îndelun-
Apoi, prin viața cea cu totul îmbunătățită, izbă- gată acolo, ca o neprețuită comoară duhovnicească.
vindu-se de orice ispită, a început, ca un viteaz ostaș Apoi s-a arătat Cuviosul, în vis, unei copile, care
al lui Hristos, să alerge spre luptele cele mai anevoioa- era chinuită de duh necurat, arătându-i locul și zi-
se și duhovnicești: post aspru, priveghere și rugăciu- cându-i: „Eu te voi vindeca, dacă părinții tăi mă vor
ne de toată noaptea, sporind acestea cu smerita cuge- scoate din apă”! Dimineața, copila a spus părinților
tare întru frica lui Dumnezeu, lucrări care i-au adus visul pe care l-a avut. Atunci, adunându-se preoți și
măsura întregii înțelepciuni, din care se naște curăția oameni mulți, s-au dus toți la locul descoperit copilei
571
în vis, unde adeseori se ivea o lumină, care se socotea vizitii îi băteau mereu. Atunci, coborând din căruțe,
de cei de rând a fi semn că acolo era o comoară. Cău- cu lacrimi au alergat și au căzut la moaștele Sfântului
tând cu de-amănuntul, au aflat sfintele lui moaște în și, punând părticica la locul ei, s-au rugat să le ierte
prundiș, după cum se arătase copilei, le-au scos între- greșeala; și așa, izbăvindu-se de nevăzuta oprire, s-au
gi, strălucind ca aurul, și le-au dus în satul Basarabov. dus cu pace în satul lor.
Vestea despre aflarea cinstitelor moaște a străbă- Altă dată, a venit Părintele Mitropolit al Târno-
tut toate împrejurimile și a ajuns și la urechile dom- vei, anume Nichifor, cu soborul lui, ca să se închine
nitorului Țării Românești. Acesta a trimis preoți și cinstitelor moaște ale Sfântului Dimitrie. Și, închi-
boieri, ca să aducă în țara noastră moaștele Sfântului nându-se mai întâi Mitropolitul și sărutând sfinte-
Cuvios Dimitrie. Mergând trimișii domnești în satul le moaște, s-a depărtat puțin și a șezut pe un scaun;
Basarabov, au luat moaștele Cuviosului și au pornit după aceea, mergând pe rând toți ceilalți din sobor și
către Țara Românească. Însă, ajungând cu acestea sărutând sfintele moaște, un oarecare monah, anume
până la o localitate ce se numea Ruse, aproape de o Lavrentie, în vremea sărutării, încercând să rupă cu
fântână, au lăsat sfintele moaște, de vreme ce – prin gura o mică părticică din moaștele Sfântului, a rămas
dumnezeiască minune – n-au putut să le ducă mai cu gura deschisă; și toți, privind spre el și văzându-l
departe. Iar preoții și boierii, văzând aceasta și necu gura deschisă, nu pricepeau ce a pătimit, iar Mi-
dumirindu-se ce vor face, s-au sfătuit să înjuge două tropolitul i-a poruncit să se dea la o parte, ca să se
junici tinere la carul în care se aflau moaștele Sfântu- închine și ceilalți. Dar el, fiind mut și fără glas, de-
lui și să le lase să meargă încotro vor vrea, socotind abia s-a depărtat puțin de la racla Sfântului. După ce
– cu dreptate – că aceasta va fi voia Cuviosului. Și au ieșit toți, a căzut cu lacrimi la moaștele Sfântului,
– o, minune! – junicile s-au întors îndată cu moaștele cerându-și iertare, și astfel i s-a dezlegat limba și a
Sfântului înapoi la Basarabov, oprindu-se în mijlocul grăit ca mai înainte. A mers apoi cu Mitropolitul la
satului. Drept aceea, preoții și boierii s-au întors fără cel care-i găzduia și i-a spus toate cele ce a pătimit.
nicio ispravă și au spus domnitorului toate cele ce au Iar el a zis: „O! Păcătosule, cum n-ai socotit că de-
văzut. Atunci domnitorul Țării Românești a trimis ar fi fost să se împartă sfintele moaște la toți care vin
din nou boieri cu bani și au făcut o biserică în numele să se închine lor, până acum n-ar mai fi rămas nimic.
Cuviosului Dimitrie, acolo unde s-a oprit Sfântul. Deci, de acum pocăiește-te, că ai greșit lui Dumnezeu
Multe minuni a săvârșit celor care au năzuit cu și Sfântului”.
credință către el. Despre acestea vom istorisi câteva Un iubitor de Dumnezeu, Episcop al Preslavu-
dintre cele ce s-au însemnat de martori ai acestora lui, anume Ioanichie, căzând într-o boală foarte grea,
demni de crezare. era purtat de patru inși și, neputând a se vindeca, l-au
Astfel, două femei surori, anume Aspra și Ecate- dus în Biserica Sfântului Dimitrie. Acolo l-au pus
rina din Cernavodă, au făcut o biserică preafrumoasă, jos cu așternutul lui și, slujindu-se Sfânta Liturghie,
punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoare după trei ceasuri s-a ridicat sănătos și umbla pe pi-
de Dumnezeu, și s-au sfătuit între ele cum ar putea cioarele sale, lăudând pe Sfântul și mulțumindu-i.
să ia vreo părticică din moaștele Sfântului Dimitrie, Între anii 1769 și 1774, fiind război între împără-
ca să o aducă în biserica lor; întrucât a le lua cu to- ția Rusiei și Poarta Otomană și cuprinzând rușii, cu ar-
tul socoteau că nu va vrea Sfântul, precum a și fost. matele, țările românești, generalul Petru Saltîkov a tre-
Deci, venind cu smerenie și cu evlavie și închinân- cut Dunărea și, pornind război asupra Rusciucului, a
du-se Sfântului, au luat în taină o mică părticică din ocupat și câteva sate de peste Dunăre, între care și satul
moaștele lui și, vrând să se ducă cu căruțele lor, caii Basarabov, unde se aflau moaștele Sfântului, pe care,
nicidecum n-au putut a se mișca din locul acela, deși luându-le, voia să le trimită în Rusia. Un creștin drept-
572
credincios, anume Hagi Dimitrie, aflându-se într-acea ruși și turci, ci a contenit și boala ciumei cea înfrico-
vreme lângă general, a căzut înaintea lui cu rugăminte, șătoare. Și mult ajutor și mare folos câștigă toți cei
ca să nu înstrăineze sfintele moaște, ci să le dăruiască care cu credință se închină la moaștele Sfântului!
Ţării Româneşti, pentru pagubele şi suferinţele pe care De atunci și până astăzi au rămas în biserica aceasta,
le-au pătimit locuitorii ei din pricina războiului și s-o chiar dacă, în vremurile de prigoană ateistă, necre-
mângâie cu acest dar. Înduplecându-se, generalul a dă- dincioșii au dorit să le scoată afară și să dărâme din
ruit sfintele moaște Țării Românești. temelii biserica și reşedinţa patriarhală. Dar Sfântul
În anul 1774, pe timpul Mitropolitului Grigorie Dimitrie nu a îngăduit aceasta, ci a făcut să cadă ti-
al II-lea al Țării Românești (1760-1787), primin- rania și a păzit neatinsă catedrala care-i adăpostește
du-le tot poporul cu mare cinste și evlavie, le-a așezat cinstitele moaște.
în biserica cea mare a Sfintei Mitropolii a Munteniei. Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie
Și îndată a simțit poporul ocrotirea și sprijinul Sfân- cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nos-
tului, întrucât nu numai că a încetat războiul dintre tru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
573
Sfântul Ierarh Iachint,
(28 octombrie)
575
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Iachint,
mitropolitul Țării Româneşti, prin hotărârea nr. 5069/8-9 iulie 2008, iar proclamarea canonizării
s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 26 octombrie 2008,
la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Troparul, glasul 1:
Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între mitropoliții Țării Româneşti, Sfinte
Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților şi rugător pentru
sufletele noastre.
Pe apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel ce s-a arătat ca un luceafăr
strălucitor al Mitropoliei Țării Româneşti şi a împlinit cele duhovniceşti ale păstoriților săi, să-l
lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui
Hristos pe pământ românesc!
Sinaxar
S fântul Iachint s-a născut la sfârşitul veacului

al XIII-lea. A urmat înaltele şcoli ale vre-
mii, desăvârşindu-şi cunoaşterea teologică la
plinit-o fiul marelui Întemeietor, Nicolae Alexandru
Basarab (1352-1364), care a făcut demersuri la Pa-
triarhia de Constantinopol pentru venirea Mitro-
Constantinopol, unde a apărat învăţătura ortodoxă politului Iachint de Vicina la Curtea domnească de
a isihasmului alături de Sfântul Grigorie Palama. la Argeş. În luna mai 1359, cu îngăduinţa Sfântului
Pentru vrednicia sa, a fost ales mitropolit al Vicinei, Patriarh Calist I al Constantinopolului (1350-1354;
după moartea mitropolitului Chiril, în anul 1358. 1355-1363) şi la stăruinţele voievodului Nicolae Ale-
Sfântul Iachint a fost unul dintre cei mai strălu- xandru Basarab, Sfântul Iachint s-a mutat în capitala
ciţi mitropoliţi care a sfârşit şirul ierarhilor ce au de atunci a Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş. Ast-
păstorit de-a lungul veacurilor creştine la Vicina, fel, locul Vicinei a fost luat, în şirul mitropoliilor Pa-
în Dobrogea. În această parte de ţară, locuită de triarhiei de Constantinopol, de Mitropolia Ungrov-
strămoşii noştri geto-daci, s-a păstrat credinţa lahiei sau a Ţării Româneşti, care de atunci înainte
adevărată în Mântuitorul Hristos şi s-a trăit după s-a îngrijit şi de credincioşii ortodocşi din Dobrogea.
cuvântul Evangheliei propovăduit aici de Sfântul Mutarea Mitropolitului Iachint a fost lesne de înfăp-
Apostol Andrei, cel întâi chemat. În vremea păsto- tuit, deoarece, încă de la începutul secolului al XIV-
ririi la Vicina, Sfântul Iachint a purtat grijă de epar- lea, Ţara Românească a lui Basarab I se întindea până
hia sa, de preoţi, de credincioşi şi de monahi, dar la Gurile Dunării, la Chilia.
s-a luptat cu mari încercări din pricina năvălirii tăta- În scrisoarea prin care Sfântul Patriarh Calist I
rilor şi a genovezilor asupra acestor locuri. Sfântul întăreşte mutarea Sfântului Iachint în Ţara Româ-
Iachint a fost chemat în mai multe rânduri şi în Ţara nească, se arată că ,,toţi clericii din ţară şi ceilalţi sfin-
Românească, pentru binecuvântarea credincioşilor ţiţi călugări şi laicii trebuie să asculte şi să se supună
creştini ortodocşi de pe aceste plaiuri. lui ca unui adevărat păstor şi părinte al lor”, că arhie-
Mitropolitul Iachint ducea o viaţă sfântă şi era reul trebuie să-i înveţe pe toţi ,,calea Evangheliei, de-
pildă pentru creştinii ortodocşi din acele timpuri. El părtându-i şi împiedicându-i de la faptele oprite ale
învăţase rugăciunea inimii de la monahii din preaj- păcatului şi de la toată dogma străină de Biserica lui
ma Sfântului Grigorie Palama şi-i învăţa pe călugării Hristos”, de vreme ce şi în Ţara Românească erau în
din mănăstirile eparhiei sale să dobândească starea vremea aceea unii care încercau să ademenească po-
de rugăciune neîncetată. De sfinţenia vieţii lui auzise porul, fie la Biserica papală, fie la erezia bogomilică.
însuşi Voievodul Basarab I Întemeietorul (cca. 1310- De aceea, patriarhul Constantinopolului îl încredin-
1352), dar în timpul domniei lui nu este atestată exis- ţează pe acest minunat ierarh poporului român ev-
tenţa unei autorităţi bisericeşti în Ţara Românească lavios, ştiindu-l pe Iachint cuvios, rugător, râvnitor
recunoscute de Constantinopol. Această lipsă a îm- în săvârşirea celor sfinte, bun chivernisitor al lucrării
577
Bisericii, precum şi mare apărător şi mărturisitor al În ultimii ani ai vieţii, Sfântul Iachint a îndurat,
dreptei credinţe. cu răbdare şi rugăciune, povara multor neputinţe şi
Sfântul Iachint a întărit în mărturisirea Orto- boli şi a suferit felurite clevetiri nedrepte din pricină
doxiei, prin cuvânt şi faptă, pe voievod şi pe dregă- că slăbiciunea bătrâneţii îl împiedica să mai meargă la
tori, care erau ispitiţi să-şi schimbe credinţa pentru Constantinopol. El însă a biruit încercările prin sme-
dobândirea unor trecătoare foloase lumeşti făgăduite renie şi cu nădejde în Dumnezeu, dând tuturor pildă
de străini. de răbdare a necazurilor în chip duhovnicesc.
De asemenea, marele ierarh s-a îngrijit de orga- În toată viaţa sa, întâiul între mitropoliţii Ţării
nizarea bisericească a Ţării Româneşti, de hirotoni- Româneşti s-a arătat bineplăcut lui Hristos şi, la adânci
rea unor preoţi vrednici şi de buna rânduială a vieţii bătrâneţi, în anul 1372, a fost chemat la veşnicele loca-
monahale, fiind iubit de popor pentru blândeţea şi şuri, fiind plâns de tot poporul ca un adevărat părinte
milostivirea lui. Spre sfârşitul păstoriei sale, a venit şi propovăduitor al adevărului dumnezeiesc.
în Ţara Românească Sfântul Cuvios Nicodim, care a Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
ridicat mai apoi mănăstirile cu viaţă de obşte: Vodiţa Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
şi Tismana. Amin.
578
Sfinţii Mucenici Claudiu,
Castor, Sempronian şi Nicostrat
(9 noiembrie)
579
Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992,
iar generalizarea cultului acestor sfinți în întreaga Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată
prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană,
confirmată de tradiția bisericească şi de literatura aghiografică).
Troparul, glasul 1:
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, cei de Dumnezeu

înțelepțiți! Strălucind în meşteşugul cioplirii pietrei, v-ați arătat pricepuți şi în lucrarea duhovni-
cească, prin credința în Hristos, pe Care l-ați făcut cunoscut lui Simpliciu şi celor din Sirmium.
Pentru aceasta, cu cetele Arhanghelilor împreună bucurându-vă, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu
pentru mântuirea sufletelor noastre.
Condacul, glasul 1:
Veniţi, cetele credincioşilor, să lăudăm pe Mucenicii lui Hristos: Claudiu, Castor, Sempronian şi
Nicostrat, care pe tirani i-au înfruntat, au mărturisit Crucea lui Hristos şi în râul Sava au pătimit,
iar cinstitele lor moaşte s-au arătat izvor de minuni. Pe aceştia să-i rugăm a fi mijlocitori către
Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Sinaxar
A ceşti Mucenici străromâni au pătimit pe vremea

împăratului păgân Diocleţian (284-305), din
a cărui poruncă, dregătorul său Lampadie a pornit
facă cele poruncite. De aceea, mărturisind că sunt
creștini, au fost aruncați în temniţă, apoi au fost
bătuți și schingiuiți, cu gândul de a-i îndupleca să
prigoană împotriva creştinilor. Claudiu, Castor, se lepede de Hristos. Însă chinuitorul Lampadie
Sempronian şi Nicostrat erau renumiţi meşteri în a murit pe neaşteptate, ceea ce a fost socotit de
arta sculpturii în piatră, faima lor ajungând până la locuitorii cetăţii ca pedeapsă pentru faptele sale de
cunoştinţa împăratului. În vremea aceea, în cetatea chinuitor al creştinilor. Totuși, împăratul, auzind
lor, Sirmium, din ţinutul Iliricului, a fost surghiunit cele întâmplate, i-a osândit la moarte pe cei patru
episcopul Chiril al Antiohiei, mărturisitor al creștini, închizându-i de vii în sicrie de plumb şi
credinței creștine. El le-a vestit Evanghelia celor patru aruncându-i în apa râului Sava. Împreună cu ei a fost
pietrari, care au primit apoi botezul din mâinile lui. ucis și creștinul Simpliciu, care crezuse în Hristos
Devenind creștini, cei patru pietrari îndemnau pe prin propovăduirea celor patru mărturisitori.
cei împreună lucrători cu ei să-şi facă semnul Sfintei La scurt timp, în închisoare, şi-a dat sufletul în
Cruci la începutul şi la sfârşitul lucrului, știind că mâinile lui Dumnezeu şi episcopul Chiril, cel care
numai prin ajutorul şi puterea lui Dumnezeu au i-a botezat pe aceşti Mucenici ai lui Hristos. Mai
putut ajunge desăvârşiţi în meşteşugul lor. Datorită târziu, moaștele celor patru pietrari pătimitori au
smereniei şi comportării lor, de buni creştini, mulţi fost mutate la Roma, ei fiind cunoscuți de atunci în
au crezut în Hristos. popor mai ales sub numele de „cei patru încununați”,
Când însă împăratul le-a poruncit să cioplească pentru că au primit de la Hristos cununi de biruință
idolul zeului Asclepios, numit și Esculap, socotit în Împărăția cerească.
zeul medicinei şi al vindecărilor, Sfinţii au Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
mărturisit că singur Dumnezeu este vindecător Hristoase, Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi!
adevărat al sufletelor şi trupurilor și au refuzat să Amin.
581
Sfinţii Martiri și Mărturisitori Năsăudeni:
Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod,
Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu
(12 noiembrie)
583
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinților Martiri şi
Mărturisitori Năsăudeni prin hotărârea nr. 4490/22-24 octombrie 2007, iar proclamarea canonizării
s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de duminică, 11 mai 2008, la biserica
Sfintei Mănăstiri „Izvorul Tămăduirii” din localitatea Salva, județul Bistrița Năsăud.
Ca o stea luminoasă a strălucit în ţara Năsăudului viaţa voastră plăcută lui Dumnezeu,
Sfinţilor Mucenici Atanasie din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu;
că, întăriţi fiind de harul cel dumnezeiesc, v-aţi făcut apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei
împotriva stăpânitorilor străini de neam şi de credinţă. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, aţi
fost încununaţi în ceruri de Hristos Dumnezeu, Căruia rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Povara celor o sută patru ani nu te-a oprit de la mărturisirea adevărului, primind fără teamă
cununa suferinţei, prin care ai dobândit Împărăţia cea veşnică; pentru aceasta, fericite, roagă-L pe
milostivul Dumnezeu să ne apere de primejdii şi să ne întărească în încercări, pe noi, care îți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Atanasie, Mucenice al lui Hristos!
Sinaxar
S fântul Mucenic Atanasie Todoran s-a născut în

Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, din ţinutul
transilvan al Năsăudului într-o familie de creştini
Someşului Mare. Împreună cu alţi români, el însuşi
a fost la Viena, unde s-a încheiat pactul cu guvernul
şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul
ortodocşi. Despre copilăria lui ne-au rămas puţine grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor
cunoştinţe; se ştie doar că Sfântul era fruntaş în avea mai multe înlesniri şi nu vor fi siliţi să-şi lepede
comună şi cunoscător de carte, fusese jude şi colector credinţa ortodoxă.
al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii,
Sălăuţei. fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama
Încă din tinereţe, pentru virtuţile sale şi pentru de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă
curajul său a făcut parte dintr-un regiment militar încercărilor de convertire la Biserica papală.
al împărăţiei de la Viena. De aici, amânându-i-se La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit ,,La
eliberarea, a plecat din oastea stăpânilor săi de altă mocirlă”, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă
credinţă şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii şi depunerea jurământului de către nouă companii
împărăţiei, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în ale regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul
Maramureş şi în Ţara Chioarului. În acest surghiun, Bukov, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să
s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu pentru sine şi grăbească în Ardeal trecerea românilor la catolicism,
pentru semenii săi aflaţi în suferinţe şi în umilinţe a venit să primească jurământul grănicerilor
de tot felul. năsăudeni şi să fie de faţă la sfinţirea steagului, fiind
Nevoinţele sale s-au înmulţit şi mai mult când însoţit de episcopul unit. În acele momente de grea
a fost prins de cei rău credincioşi şi a fost închis încercare pentru creştinii ortodocşi, când militarii
câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în
După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, unde faţă a ieşit, călare, ,,moş Tănase Todoran”, atunci în
credinţa ortodoxă a strămoşilor săi era ameninţată vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor români o
de uniaţie. Astfel că, neexistând preot ortodox în cuvântare. Printre altele, le spunea: ,,De doi ani noi
sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii şi spovedirii suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta
lui de către un preot unit. împărăteasă că suntem oameni liberi, cum ni s-a
Credinţa sa în Dumnezeu şi dorinţa sa de făgăduit! Şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta
dreptate şi de adevăr nu l-au părăsit niciodată. Pentru credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
aceasta, în anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Cuvintele înflăcărate ale evlaviosului bătrân
Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 au dat roade în inimile ascultătorilor săi şi, astfel,
de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă
585
faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie, arun creştini ortodocşi au fost bătuţi cu vergi, mulţi dintre
când armele jos. ei murind sub lovituri. Capetele Sfinţilor martirizaţi
Nu mult după aceea, stăpânirea a făcut cercetări au fost ridicate în pari la poarta caselor în care
pentru ca Sfinţii mărturisitori să fie pedepsiţi. Din locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost
aceasta pricină, la 12 noiembrie 1763, pe acelaşi aşezate la răspântii de drumuri.
platou din Salva a avut loc schingiuirea apărătorilor În astfel de chinuri s-a săvârşit Sfântul Mucenic
credinţei strămoşeşti şi a libertăţilor poporului ro- Atanasie, vărsându-și sângele pentru credinţa stră-
mân. Binecredinciosul mucenic Atanasie a fost frânt moşească şi pentru drepturile fraţilor săi români
cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, din Transilvania. De atunci şi până astăzi, cinstirea
,,pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la nevoinţelor lui şi a celor pătimitori împreună cu el se
înrolarea în statutul militar grăniceresc”. Împreună face neîntrerupt în sufletele orto-docşilor năsăudeni.
cu el şi-au aflat sfârşitul mucenicesc şi alţi trei Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
credincioşi: Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
şi Vasile din Telciu. De asemenea, alţi nouăsprezece Amin.
586
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ
(15 noiembrie)
587
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț a fost canonizat de Biserica Rusă în anul 1988. Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfântului Paisie prin hotărârea
nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui sfânt în întreaga Biserică Ortodoxă
Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992.
Apărătorule al dreptei credinţe şi lauda monahilor, Cuvioase Părinte Paisie, din pruncie iubind
pe Hristos, ca un alt Avraam ai părăsit patria ta, în Muntele Athos nevoindu-te; şi, adunând ceată de
ucenici, te-ai aşezat în Ţara Moldovei cea binecuvântată şi Mănăstirea Neamţului rai pământesc ai
făcut-o. Pentru aceasta, împreună cu îngerii, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Pe Cuviosul Paisie de la Neamţ, vasul cel ales al Duhului Sfânt, pe părintele Filocaliei româneşti
şi dascălul cel cu mulţi ucenici, care a hrănit pe toţi cu învăţăturile Sfintelor Evanghelii, înnoind
multe mănăstiri, să-l lăudăm astăzi după cuviinţă, cântându-i împreună cu cetele cereşti: Bucură-
te, Cuvioase Părinte Paisie, lauda Moldovei şi cununa Cuvioşilor!
Sinaxar
C uviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele

nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul
Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie,
doisprezece ani, până în anul 1775. La Dragomirna,
obştea urma întru totul rânduiala atonită. Aici,
Cuviosul Paisie formează o obşte de 350 de călugări
într-o binecuvântată familie preoţească, fiind al şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau
unsprezecelea copil dintre cei doisprezece fraţi. Tatăl buni cunoscători ai limbii greceşti vechi, o parte din
său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind,
mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru. astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă.
În anul 1735, după moartea tatălui său, copilul Filocalia de la Dragomirna din anul 1769 este prima
a fost dat de mama sa să înveţe carte la Academia colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice
teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul (de 626 pagini), adunate de monahul Rafail. În
moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind anul 1775, Moldova de Nord, căzând sub ocupaţie
şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea austriacă, Sfântul Paisie a fost nevoit să se stabilească
Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de ucenici,
rasofor, primind numele de Platon. După o scurtă lăsând la Dragomirna o obşte de 150 de monahi. În
şedere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, anul 1779, cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil
în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni – Calimachi şi la îndemnul domnitorului Alexandru
Vrancea, apoi la Mănăstirile Cârnu şi Dălhăuţi, aflate Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea
sub povaţa duhovnicească a Sfântului Vasile de la Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu. Timp
Poiana Mărului, care-l îndrumă şi pe rasoforul Platon. de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde mănăstiri unificate, Neamţ şi Secu, Sfântul Paisie a
se nevoieşte ca sihastru timp de patru ani. În anul păstrat cu sfinţenie aceeaşi rânduială. La cultul divin
1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţii, afară de
Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de cei bolnavi sau cei trimişi la ascultări. Marele stareţ
Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah şi întemeiază venea cel dintâi la sfintele slujbe şi neîncetat se ruga
o obşte monahală în Schitul Sfântul Proroc Ilie, cu rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi.
unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând Spovedania fraţilor obştii se făcea în fiecare seară,
în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi. iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru
Din pricina asupririi turceşti, părăseşte Athosul şi aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici,
vine în Ţara Românească, la Mănăstirea Vărzăreşti- care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga
Vrancea, dar, după o scurtă şedere acolo, trece în obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers al
Moldova şi se stabileşte, împreună cu toţi ucenicii celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât
săi, la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte şi în ascultările de obşte, primind pe cei care veneau
589
pentru sfat şi binecuvântare. Cei neascultători sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în anul 1790,
primeau canon şi mustrare părintească. mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a
O atenţie deosebită a acordat Cuviosul Paisie făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulţi dregători,
traducerii din limba greacă a scrierilor patristice boieri şi chiar ierarhi sau domnitori poposeau la
filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor de Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare
la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni, stareţ cu viaţă sfântă. Înrâurirea lui a fost mare asupra
munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau multor mănăstiri şi schituri din Moldova şi din Ţara
scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în Românească.
limba română, iar călugării slavi traduceau în limba În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, şi-a
slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru
academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită Iisus Hristos în ziua de joi, 15 noiembrie, la vârsta
în alte ţări ortodoxe din acea vreme. de 72 de ani. A fost plâns de toată obştea celor două
Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000
înnoitor al vieţii monahale, întemeind în jurul de călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari.
Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugăriţe, pe Fiind cinstit ca sfânt, încă din viaţă, ucenicii săi i-au
care le îndruma duhovniceşte, rânduindu-le duhovnic săvârşit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală
pe Cuviosul Iosif Pustnicul (†1828, pomenit la 16 de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale
august), unul dintre ucenicii săi de la Neamţ. Alt ucenic secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-
al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în
(†1859), mare lucrător al rugăciunii inimii, ctitorul Ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri
Mănăstirii Horaiţa din județul Neamț, precum şi al din Rusia şi Ucraina.
bisericii de pe Muntele Tabor, din Ţara Sfântă. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ vin
Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului să se închine şi să-i ceară ajutor nu numai credincioşi
Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările din România, ci şi din alte ţări ortodoxe.
ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
Peşterilor din Kiev şi de la Mănăstirea Optina până în miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
590
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul
(20 noiembrie)
591
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul s-a bucurat de cinstire locală îndelungată, începând cu
sfârşitul secolului al XV-lea, când sfintele sale moaşte au fost aduse la Mănăstirea Bistrița din județul
Vâlcea. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea
cultului Sfântului Grigorie prin hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea solemnă
a generalizării cultului acestui sfânt s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din data de 10
octombrie 1955. Nu există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de tradiția
bisericească).
Chip te-ai făcut înfrânării şi, prin dumnezeiescul Duh, pe toţi i-ai luminat; alergarea dreptei
credinţe ai săvârşit şi, cu învăţăturile, lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor răucredincioşi,
Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu razele tămăduirilor
pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim
nevoinţele tale, fericite Părinte, înţelepte Grigorie.
Sinaxar
S fântul Cuvios Grigorie s-a născut şi a crescut în

Irinopole, una dintre cetăţile ținutului Decapole,
din Isauria, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi
ajuns, de asemenea, şi la Biserica „Sfântul Mina” din
Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei. Mergând
către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la Muntele Olimp.
Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor Şi mulţime multă de eretici a adus la calea credinţei şi
icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A a fost creştinilor de mare folos. Deci, urcându-se în
fost dat la carte din fragedă vârstă şi, având aplecare munte şi îmbolnăvindu-se, a înţeles că i s-a apropiat
spre cele dumnezeieşti şi învăţând bine, citea pe la sfârşitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se
biserici. Deci, dacă a ajuns la vârsta tinereţii, părinţii afla unchiul său, Simeon, închis în temniţă pentru
se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele sfintele icoane, şi, închinându-se lui, s-a săvârşit cu
lumeşti, mergând la o mănăstire, unde se afla egumen pace, în anul 842. Trupul lui n-a putrezit însă, ci
Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în
mamă, care i-a fost lui adevărat părinte duhovnicesc. cinste multă vreme în mănăstirea unde se sfârşise. Iar
În acea mănăstire a vieţuit fericitul Grigorie vreme în anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, rezidind din
de 14 ani, pecetluindu-şi viaţa cu tot folosul temelie Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, a
duhovnicesc al nevoinţelor călugăreşti şi după ce s-a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie
pregătit cu sârguinţă a început a umbla din loc în Decapolitul şi le-a aşezat la această mănăstire, unde
loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi din oraşe, se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni, atât pentru
îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti ale celor
lupta pentru sfintele icoane. ce vin cu credinţă. Racla de argint în care odihnesc
Lungă şi plină de primejdii a fost călătoria aceasta ele astăzi este dăruită în anul 1656 de domnitorul
a Sfântului Grigorie, întru care s-a arătat şi mare făcător Constantin Şerban (1654-1658).
de minuni, că a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Grigorie
Corint, ajungând până la Roma, unde a zăbovit mai Decapolitul, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe
multă vreme. A mers, apoi, în Siracuza Siciliei şi a noi. Amin.
593
Sfântul Mucenic Dasie
(20 noiembrie)
595
Mucenic Dasie prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui sfânt
există act de canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele martirice, martirologii
şi literatura patristică).
Sfinte Mucenice Dasie, pe tine te laudă obştea credincioşilor creştini, că, în cetatea Durostorum,
pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii, vitejeşte l-ai biruit şi, lepădând păgânătatea, ai primit cununa
slavei din dreapta lui Hristos, pe Care roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce săvârşim cu dragoste
sfântă pomenirea ta.
Pricină de bucurie s-a făcut nouă astăzi pomenirea ta, Mucenice Dasie, că, întrarmându-te
cu neprihănirea sufletului şi păstrând în cuget rugăciunea cea neîncetată, cu tărie ai biruit taberele
vrăjmaşilor; Sfinte făcătorule de minuni, roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Sinaxar
S fântul Mucenic Dasie a trăit pe vremea

împăratului Maximian (286-305), fiind ostaș
în Legiunea XI Claudiana, care-și avea tabăra lângă
fiind înştiinţaţi împăraţii Diocleţian şi Maximian,
l-au adus înaintea lor pe Dasie şi, fiindcă în public a
mărturisit credinţa creştină și a refuzat să aducă jertfă
Dunăre, în cetatea Durostorum (Silistra de astăzi). atât idolilor, cât și statuii împăratului, a primit multe
În această cetate era obicei ca păgânii să săvârşească chinuri, iar la sfârşit i s-a tăiat capul cu sabia şi astfel a
în fiecare an sărbătoarea Saturnalia, în cinstea zeului luat fericitul cununa muceniciei.
Saturn, numit și Cronos. Cu treizeci de zile înainte Creștinii au îngropat cu evlavie trupul său,
de această serbare, alegeau un ostaş şi-l pregăteau ca iar, după ce Sfântul Împărat Constantin cel Mare
jertfă. Pe acesta mai întâi îl îmbrăcau împărăteşte, a dat libertate creștinilor, au așezat moaștele
apoi îl îndemnau ca să-şi facă orice poftă şi apoi îl Mucenicului în biserică, spre cinstire. Când, pe la
înjunghiau pe altarul zeului. Când a venit rândul să anul 600, popoarele migratoare au pustiit ținuturile
fie jertfit ostaşul acesta, Dasie, ostaşii cei împreună cu dunărene, creștinii au mutat moaștele Sfântului
el îl sileau ca să-şi împlinească orice poftă, dar el şi-a Dasie în Italia, în cetatea Ancona. Un fragment din
pus în minte un gând foarte bun şi înţelept şi a zis sfintele sale moaște a fost adus înapoi în anul 2002
către ei: ,,Fiindcă trebuie să mor, mai bine îmi este să în orașul Silistra, iar de aici a fost împărțit și unor
mor pentru Hristos, ca un creştin”. Deci, s-a înfăţişat mănăstiri și biserici din Dobrogea.
la scaunul de judecată al guvernatorului şi a mărturisit Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
cu îndrăzneală credința sa în Hristos. Despre aceasta miluiește-ne pe noi. Amin.
597
Sfântul Cuvios Antonie
de la Iezerul Vâlcii
(23 noiembrie)
599
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Antonie
de la Iezerul Vâlcii prin hotărârea nr. 3840/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost
realizată prin Tomosul Sinodal de canonizare din 20 iunie 1992 şi prin Actul Sinodal din 21 iunie
1992.
Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiei o ai lucrat şi cu suspinele cele dintru adânc spre
însutite osteneli o ai făcut roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie,
Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu razele tămăduirilor
pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim
nevoinţele tale, fericite Părinte, înţelepte Antonie.
Sinaxar
A cest fericit părinte Antonie era de neam român,

născut în anul 1628 la Ianina, în Munţii
Pindului. A crescut în dreapta credinţă, mergând de
şi a pus rânduială deplină la sfintele slujbe şi la
ascultări. După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie
s-a aprins de dorul pustniciei, drept pentru care,
mic la biserică, unde îşi găsea bucuria sufletească. La cu binecuvântarea Sfântului Antim Ivireanul, care
vârsta de 20 de ani, îndeletnicindu-se cu negoţul, a păstorea atunci Eparhia Râmnicului, a ieşit din schit
venit în Ţara Românească şi s-a stabilit la Râmnicu- şi, cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră
Vâlcea, unde şi-a întemeiat familie, iar pe fiul său, mică într-o stâncă. Acolo, a săpat o bisericuţă în care
Mihail, l-a încredinţat slujirii preoţeşti. El a trăit pe se ruga ziua şi noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul,
vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab i-a adus însă multe ispite şi supărări, dar pe toate
(1632-1654) şi a Sfântului Constantin Brâncoveanu le-a biruit cu harul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi
(1688-1714). La vârsta de 64 de ani, lăsând neîncetata osteneală şi luare-aminte, cu privegheri de
desfătarea lumii acesteia, a îmbrăţişat viaţa monahală toată noaptea, cu lacrimi şi metanii.
în Mănăstirea Sărăcineşti, cu binecuvântarea Cuviosul Antonie era mic de stat şi gârbov de
episcopului Ştefan al Râmnicului (1673-1693), bătrâneţe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă
primind numele de Antonie. Aici, Cuviosul Antonie şi destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos,
s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată puţin iute din fire, dar lesne iertător. Îmbrăcămintea
osteneala şi asprimea vieţii mănăstireşti. Dorind sa era simplă şi numai cele de trebuinţă purta. Pentru
să sporească nevoinţele sale, cu blagoslovenia înfrânarea trupului, purta un brâu din lanţuri de fier
egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea
Ilarion, să-i ceară binecuvântarea de a pleca în ceas din zi şi atunci numai pâine uscată şi apă, dar
Sfântul Munte Athos. Episcopul, cunoscându-l că şi acelea cu măsură. Vin şi băutură ameţitoare nu a
este monah îmbunătăţit şi poate fi de folos multora gustat niciodată, de când s-a călugărit. Pe pat nu
aici, a stăruit ca el să rămână în ţară şi l-a îndrumat dormea, ci stătea, pentru osteneală, rezemat de nişte
să meargă la Schitul Iezeru, aflat în părăsire. Schitul pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul
Iezeru era întemeiat de sihaştri în secolul al XIV- la rugăciune. Vestea despre traiul şi nevoinţele
lea, apoi fusese refăcut în veacul al XVI-lea de Cuviosului Antonie s-a răspândit curând în toate
domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1554). Făcând satele şi târgurile Olteniei, ajungând până şi dincolo
ascultare faţă de arhiereul său, Cuviosul Antonie a de munţi, în Transilvania. Călugării şi credincioşii
mers la acest schit şi, văzând că biserica se ruinează, care auzeau de sfinţenia vieţii lui, se îndreptau spre
s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu Schitul Iezeru sau spre peştera lui, pentru a-i cere
sprijinul episcopului Ilarion, precum şi cu agoniseala cuvânt de învăţătură şi de mângâiere.
lui de o viaţă, a reînnoit sfântul lăcaş, a adunat obşte Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul, cunoscând
601
că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat vorbind în pace cuvinte de învăţătură pentru suflet,
pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai a adormit în Domnul, la 23 noiembrie, anul 1720.
înainte, şi i-a spus în taină: ,,Sfârşitul mi s-a apropiat. Ţinând seama de viaţa şi nevoinţele sale, Sfântul
După ieşirea sufletului, să te nevoieşti să pui trupul Sinod al Bisericii noastre, în iunie 1992, a hotărât ca
meu în gropniţa pe care eu am săpat-o aici, în piatră”. el să fie aşezat în rândul Sfinţilor.
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
Cuviosul, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, apoi, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna,
mitropolitul Transilvaniei
(30 noiembrie)
603
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Andrei
Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, prin hotărârea nr. 782/21 iulie 2011, iar proclamarea
canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de sâmbătă, 29
octombrie 2011, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Apărător înţelept al românilor ortodocşi, păstor cărturar al Transilvaniei şi mare chivernisitor al

vieţii bisericeşti, Sfinte Ierarhe Andrei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Pe cel ce a fost, între ierarhii Bisericii dreptmăritoare, străjer al adevărului şi ctitor de şcoală
românească, pe Sfântul Andrei al Transilvaniei, după cuviinţă să-l lăudăm, că s-a arătat vistierie
nesecată, fereastră prin care ne vine lumină din cer şi mână binecuvântată prin care Dumnezeu
trimite poporului român daruri alese; slăvitului păstor, credincioşii, să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte
Andrei, înţelept Ierarh al lui Hristos!
Sinaxar
S fântul Ierarh Andrei s -a născut din părinţi

temători de Dumnezeu, ai căror strămoşi erau
„vlahi” sau „aromâni”, vieţuitori în Balcani, care, din
A primit numele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi
chemat. Era un călugăr învăţat, cu studii de Drept,
Filosofie şi Teologie, bun cunoscător al limbilor
cauza stăpânirii turceşti, în veacul al XVIII-lea, s-au română (inclusiv dialectul aromân), maghiară,
refugiat în câteva ţări creştine din Imperiul Austriac. germană, sârbă, greacă, latină şi slavonă. Cu toate
Familia Şaguna când, din voia lui Dumnezeu, l-a acestea, noul ostaş în slujba Domnului Hristos
adus pe lume pe Anastasie, viitorul sfânt ierarh s-a ostenit întru smerenie şi ascultare desăvârşită,
al Ardealului, se găsea în oraşul Mişcolţ, în nord lucrând, cu timp şi fără timp, în împlinirea virtuţilor,
estul Ungariei. Era în preajma Crăciunului din anul sporind în evlavie şi rugăciune curată, desăvârşindu-
mântuirii 1808. Vrednica sa mamă, Anastasia, a se duhovniceşte şi înălţându- se, prin cunoaştere,
dat pruncului nou-născut numele ei, care înseamnă către asemănarea cu Dumnezeu. A fost apreciat
„înviere”. După ce a venit pe lume Anastasie, la câţiva foarte mult de ierarhii ortodocşi sârbi, care l-au
ani tatăl său a plecat la cele veşnice. Astfel, Anastasia rugat să părăsească liniştea mănăstirii şi să activeze în
Şaguna se regăseşte în faţa necazurilor vieţii cu cadrul Mitropoliei de la Carloviţ. Făcând ascultare,
trei copii: Evreta, Ecaterina şi Anastasie, rămaşi împlineşte această chemare şi, timp de 13 ani,
orfani de tată. Înfruntând mari lipsuri materiale, activează ca rector, asesor (consilier) mitropolitan,
a reuşit să facă din ei oameni crescuţi în frică de profesor de seminar şi ca egumen la patru mănăstiri
Dumnezeu, păstrători ai sfintelor predanii ortodoxe. sârbeşti (Iazak, Beşenovo, Hopovo şi Covil).
Anastasie a fost dat să înveţe la cele mai bune şcoli În vara anului 1846, mitropolitul de la Carloviţ
ale timpului: Şcoala Primară „greco-valahă” din l-a numit „vicar general” al Episcopiei româneşti
Mişcolţ, întreţinută de parohia aromânească de vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu; în
acolo, Gimnaziul „inferior” din Mişcolţ, Gimnaziul decembrie 1847, „soborul” protopopilor ardeleni
„superior” (liceul) din Pesta (azi Budapesta), apoi l-a propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea
la Universitatea din acel oraş, unde a făcut studii imperială din Viena şi hirotonit arhiereu de către
strălucite de Filosofie şi Drept. La terminarea mitropolitul din Carloviţ în Duminica Tomii a
studiilor, tânărului Anastasie i se deschidea în faţă anului 1848. Chiar în ziua hirotonirii a plecat spre
o frumoasă carieră de avocat, judecător sau profesor. Sibiu, unde poporul român ortodox îl aştepta ca pe
Însă la îndemnul evlavioasei sale mame, a plecat la un izbăvitor. S-a implicat direct şi cu multă dăruire în
Vârşeţ (în Banatul sârbesc de astăzi) şi s-a înscris toate acţiunile de reabilitare a identităţii culturale şi
la Seminarul teologic româno-sârb de acolo. La spirituale a naţiunii românilor ardeleni, pe primul loc
absolvire intră ca frate în Mănăstirea Hopovo, unde, fiind recunoaşterea lor ca „naţiune” egală în drepturi
la nici 25 de ani, a cerut să fie tuns în monahism. cu maghiarii, saşii şi secuii şi desfiinţarea iobăgiei. În
605
plan bisericesc, mitropolitul Andrei Şaguna a luptat eparhial (numit astăzi „Îndrumătorul bisericesc”, din
cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru ieşirea Bisericii anul 1852 până în prezent), o serie de manuale pentru
româneşti din Ardeal de sub jurisdicţia Mitropoliei şcolile primare, dar şi manuale pentru învăţământul
sârbeşti de la Carloviţ, sub care a fost aşezată în mod teologic (unele scrise de el însuşi), toate cărţile de
abuziv de Curtea imperială de la Viena. Lupta lui slujbă, unele în mai multe ediţii, o nouă ediţie a Bibliei,
a fost încununată de izbândă în decembrie 1864, în 1856-1858, şi multe altele. Tot Şaguna a fost acela
când s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a care a obţinut acordul autorităţilor pentru înfiinţarea
Ardealului (desfiinţată în anul 1701 de către autorită „Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura
ţile de stat de atunci), iar Andrei Şaguna a devenit poporului român” (ASTRA). A acordat burse, din
arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al românilor fondurile Arhiepiscopiei, unor tineri care urmau
din Ardeal, Banat şi „părţile de vest” (Crişana). studii gimnaziale şi universitare, din rândul cărora
El a întocmit apoi o lege de organizare, cunoscută s-a format elita intelectuală a Ardealului de altădată.
sub numele de „Statutul organic”, aprobată de un El a organizat actuala reşedinţă mitropolitană din
Congres naţional-bisericesc în anul 1868, prin care Sibiu, a ctitorit biserica din Guşteriţa (astăzi cartier
se prevedea autonomia Bisericii sale faţă de stat, dar al Sibiului) şi a îndemnat preoţii şi credincioşii să
şi participarea laicilor la conducerea vieţii bisericeşti, contribuie cu banii şi braţele la ridicarea unor biserici
în probleme administrative şi economice. Biserica şi clădiri şcolare. Intenţiona să zidească o catedrală în
din Ardeal s-a condus după acest statut până în anul Sibiu, dar nu a reuşit să strângă banii necesari pentru
1925, dar principiile lui de bază s-au păstrat şi în începerea lucrărilor.
Statutele următoare până astăzi. A fost un ales rugător şi postitor, un desăvârşit
Mitropolitul Andrei a fost un adevărat „cti liturghisitor, predicator şi păstor de suflete, care a
tor” al învăţământului şi culturii româneşti din păstrat în permanenţă legătura cu clerul şi credincioşii.
Ardeal. El a reorganizat vechea şcoală teologică de A trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind
la Sibiu ca un Institut teologic-pedagogic, cu două îngropat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a
„secţiuni”, în care se pregăteau viitorii preoţi, dar şi rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de
învăţătorii celor aproximativ 800 de şcoli primare din un singur preot, „fără predică şi fără pompă”. Cu
Ardeal, îndrumate de Biserică (mai mult de jumătate toată smerenia lui, cu adevărat călugărească, poporul
fiind înfiinţate în timpul lui). Tot el a întemeiat l-a cinstit cum se cuvine şi după moarte, socotindu-l
Gimnaziul cu opt clase din Braşov (actualul Colegiu între cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Ardealul.
„Andrei Şaguna”), un Gimnaziu la Brad, în judeţul Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l -a
Hunedoara, o şcoală „realăcomercială” în Braşov, a trecut în rândul Sfinţilor în anul 2011, rânduindu-i
iniţiat cursuri pentru neştiutorii de carte în fiecare pomenirea în ziua de 30 noiembrie.
parohie. La Sibiu a înfiinţat o „tipografie diecezană”, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse
în care s-a tipărit ziarul Telegraful Român (din ianuarie Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
1853 până astăzi, în mod neîntrerupt), „Calendarul” Amin.
606
Sfântul Cuvios Gheorghe
de la Cernica
(3 decembrie)
607
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Gheorghe
de la Cernica şi Căldăruşani prin hotărârile nr. 2863/5-6 iulie 2005 şi 4319/20-21 octombrie
2005, iar proclamarea canonizării s-a realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în
ziua de sâmbătă, 3 decembrie 2005, la Mănăstirea Cernica din județul Ilfov.
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea ai urmat lui Hristos
şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Gheorghe, duhul tău.
Condacul, glasul 1:
Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi împlinitor neobosit al virtuţilor te-ai arătat, purtătorule

de Dumnezeu, Cuvioase Părinte Gheorghe; întrarmându-ţi trupul cu nepătimirea, ai luminat
inimile credincioşilor. Pentru aceasta, te-ai făcut sălaş cinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat
plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască pace şi mare milă.
Sinaxar
S fântul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a născut

din părinţi iubitori de Dumnezeu, în anul 1730,
într-o familie evlavioasă din Săliştea Sibiului. Încă din
din Vrancea, apoi în Moldova, unde s-a aşezat, pe
rând, la Mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ.
Chemarea lui Dumnezeu a aprins iarăşi inima
fragedă vârstă, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, Cuviosului Gheorghe şi, râvnind după viaţa sihăs-
dorea să vieţuiască după rânduiala călugărească a trească, a luat binecuvântare de la Cuviosul Paisie să
Părinţilor din Sfântul Munte Athos. Dar, din pricina se întoarcă în Sfântul Munte. Ajuns însă în Bucureşti,
prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei şi a s-a oprit la un oarecare călugăr îmbunătăţit, pe nume
monahismului, la vârsta de 19 ani a trecut în Ţara Macarie Dascălul, care era foarte apropiat de Grigorie
Românească. Bunul Dumnezeu a ascultat glasul al II-lea, mitropolitul Ţării Româneşti (1760-1787).
inimii lui, căci, aflându-se în Bucureşti un mitropolit Luându-l pe Cuviosul Gheorghe, Macarie Dascălul l-a
grec, tânărul Gheorghe s-a dus la el şi i-a cerut să-i fie înfăţişat înaintea mitropolitului, care, ascultându-l şi
ucenic şi, învoindu-se mitropolitul, l-a luat cu sine văzând darurile cu care era împodobit, i-a cerut să nu
la Constantinopol. Tânărul Gheorghe a rămas la mai plece în Athos, ci să rămână în Ţara Românească
Constantinopol, în ascultare faţă de mitropolit, trei pentru a întemeia obşte de călugări, după cum făcuse
ani, după care a plecat în Sfântul Munte Athos, cu şi Cuviosul Paisie în Moldova. La început, Cuviosul
binecuvântarea lui. Gheorghe s-a apărat, zicând că nu este vrednic pentru
Ajuns în Grădina Maicii Domnului, a intrat în o lucrare ca aceasta; dar, adormind cu mâhnire în
obştea Sfintei Mănăstiri Vatoped, unde a fost făcut suflet, l-a văzut în vis pe Sfântul Ierarh Nicolae, care
rasofor, apoi a fost hirotonit diacon. Căutând un i-a spus că trebuie să rămână în Ţara Românească,
părinte duhovnicesc, l-a întâlnit, prin rânduială pentru a-i curăţi cinstitul său lăcaş de fiarele sălbatice.
dumnezeiască, pe Cuviosul Paisie, cu care s-a retras Trezindu-se, Cuviosul Gheorghe l-a întrebat îndată
în singurătate, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, pe prietenul său, Macarie, dacă ştie vreo mănăstire
citirea şi traducerea sfintelor cărţi. Nu după multă cu hramul Sfântului Nicolae. Acela i-a spus că în
vreme, la Schitul „Sfântul Ilie” şi în jurul Cuviosului ostrovul Cernicăi este una, dar că e în paragină şi
Paisie s-a adunat mulţime de fraţi. În acest schit, plină de fiare sălbatice şi de târâtoare.
Cuviosul Gheorghe a primit chipul îngeresc din Pătruns de o bucurie negrăită, Cuviosul Gheor
mâinile fericitului Paisie şi tot aici a fost hirotonit ghe a cerut să fie dus acolo. Ajungând, a trebuit să-şi
preot. Dar, pe de o parte, înmulţindu-se obştea şi croiască singur cărare, tăind cu toporaşul mărăcinii.
schitul devenind neîncăpător, iar, pe de altă parte, Când a intrat în biserică, Cuviosul a văzut în Sfântul
fiind împovărat de birul turcesc, stareţul Paisie a Altar un şarpe mare încolăcit lângă Sfânta Masă,
hotărât să plece din Sfântul Munte. Astfel, împreună căruia i-a zis cu blândeţe: „Puiul tatii, până acum
cu ucenicii săi, a mers mai întâi la Schitul Vărzăreşti ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să
609
locuim noi”, iar fiara s-a supus îndată şi s-a dus. din somnul păcatului şi să le aducă la dorirea cea
Mult s-a ostenit Cuviosul aici, curăţind cu dumnezeiască. Astfel, vestea faptelor sale pustniceşti
mâinile sale mărăcinii şi punând toate în bună a ajuns departe de mănăstirea sa şi a adunat în
rânduială. Mari au fost şi luptele împotriva viclenilor jurul său mulţime de fraţi doritori după vieţuirea
diavoli, care îl atacau neîncetat, până când Dumnezeu îngerească, printre care se număra şi Sfântul Ierarh
i-a trimis ajutor din toate părţile, aşa încât obştea a Calinic, vrednicul său urmaş întru nevoinţe şi la
ajuns să numere peste o sută de fraţi. Totodată, i-au stăreţia acestei sfinte mănăstiri.
venit în ajutor şi boierii din împrejurimi, care au După ce a vieţuit multă vreme cu ucenicii săi,
sprijinit mănăstirea cu cele necesare traiului. Când pe care i-a îndrumat la ascultare şi la statornicie în
obştea s-a înmulţit, Cuviosul a primit în ascultarea viaţa călugărească, Cuviosul, cunoscându-şi dinainte
sa şi Mănăstirea Căldăruşani, unde a dus călugări de vremea adormirii sale, a chemat la sine pe părinţi şi
la Cernica. Atât de mult sporeau părinţii împreună pe fraţi, pe care i-a îndemnat să urmeze întotdeauna
cu stareţul lor, încât binecredinciosul domnitor al calea smereniei, alungând cu rugăciunea orice
Ţării Româneşti, Nicolae Mavrogheni (1786-1790), cârtire şi nemulţumire. I-a sfătuit, apoi, să păzească
aflând de viaţa lor aleasă, a venit să se închine în sfânta dragostea unii către alţii şi să nu se lase biruiţi de slava
mănăstire şi, fiind mişcat de cele auzite şi văzute, i-a deşartă, ştiind că nimic nu va apropia mai mult pe
răsplătit cu multe binefaceri. călugăr de Dumnezeu decât smerenia, ascultarea şi
Nenumărate au fost nevoinţele şi ostenelile sfintele slujbe ale Bisericii.
Cuviosului Gheorghe, pentru care a fost cinstit şi Astfel vieţuind şi învăţând, Cuviosul Gheorghe
iubit atât de călugări, cât şi de boieri şi de poporul de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în
credincios. Cu înţelepciunea şi dulceaţa cuvintelor ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toţi ca un mare
sale, izvorâte din taina rugăciunii neîncetate, adăpa nevoitor şi părinte duhovnicesc.
sufletele cele însetate după Dumnezeu, iar cu Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase, Dum
harul Duhului Sfânt ştia să trezească conştiinţele nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
610
Sfânta Muceniţă Filofteia
de la Curtea de Argeş
(7 decembrie)
611
Sfânta Muceniță Filofteia s-a bucurat de cinstire locală îndelungată, începând cu sfârşitul secolului
al XIV-lea, când sfintele sale moaşte au fost aduse la Curtea de Argeş. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea cultului Sfintei Mucenițe Filofteia prin
hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea solemnă a generalizării cultului acestei sfinte
s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din data de 10 octombrie 1955. Nu există act de canonizare
formală (canonizare spontană, confirmată de tradiția bisericească şi de literatura aghiografică).
Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru
bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i, ceea ce şi
acum pe cei bolnavi îi tămăduieşti, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să mântuiască
sufletele noastre.
Filofteia preafericită, din pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă neprihănită lui Dumnezeu,
Celui ce mai înainte de a te naşte te ştia pe tine, care te-ai făcut podoaba fecioarelor şi locuitoare cămării
celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceasta, strigăm ţie: Bucură-te, fecioară pururea-pomenită!
Sinaxar
S fânta Filofteia s-a născut, potrivit tradiţiei,

în oraşul Târnovo (din Bulgaria), din părinţi
creştini, simpli, fără carte. Încă din copilărie, ea a
de ajuns, încă şi de prisos. Într-una dintre zile însă,
diavolul i-a strecurat în minte tatălui fericitei gândul
de a o pândi, spre a vedea ce face cu bucatele. Deci,
primit în inima şi în sufletul ei sămânţa faptelor bune mergând la vremea la care ştia că vine Filofteia, s-a
şi a milosteniei de la mama sa, iar, după mutarea la aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea
Domnul a mamei sale, având întipărite în inimă cu bucatele. De aceea, fiind biruit de mânie şi uitând
toate învăţăturile primite de la ea şi fiind înţelepţită de dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca
de Duhul Sfânt, a început a lucra cu osârdie faptele întotdeauna, ca să o apuce de cosiţe şi să o bată până
bune: mergea la biserică, asculta Sfintele Scripturi cu ce îşi va astâmpăra mânia cea peste fire; dar fericita,
luare aminte, postea, păzindu-şi neîntinată fecioria cuprinsă de spaimă, a început a fugi, însă el, azvârlind
trupească şi sufletească, miluia pe cei săraci, sătura pe după ea cu barda ce o avea la brâu şi lovind-o, a rănit-o
cei flămânzi, adăpa pe cei însetaţi şi îmbrăca pe cei la un picior; şi îndată Sfânta şi-a dat sufletul în mâna
lipsiți de îmbrăcăminte. lui Dumnezeu.
Însă, după ce a murit mama ei, tatăl ei şi-a luat Atunci, sfântul şi feciorescul ei trup, rămânând
altă soție, care, văzându-i milostivirea şi faptele bune, pe pământ şi sângerând, a strălucit de slavă cerească,
şi îndemnată fiind de diavolul, îi făcea neîncetat încât s-a luminat şi locul dimprejur. Iar ticălosul ei
necazuri, bătând-o, pârând-o tatălui ei şi pornindu-l tată, văzând cele întâmplate, a fost cuprins de spaimă
cu mânie asupra ei. Adesea, se întâmpla că, văzând şi de cutremur, mai întâi pentru că a ajuns ucigaşul
fericita pe cei săraci şi flămânzi şi biruită fiind de fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşti
milostivire, îşi dădea hainele şi împărţea din bucatele care se revărsase în jurul sfintelor moaşte; că vrând să
pe care mama vitregă i le dădea ca să le ducă la ţarină, ridice sfântul ei trup, nu putea să se atingă şi nici să
tatălui ei. Pentru aceste fapte bune, de multe ori, tatăl se apropie de el.
ei o bătea fără milă. Deci, a alergat în cetate şi a spus arhiepiscopului
În cele din urmă, avea să pătimească şi moarte şi mai-marilor cetăţii toate cele întâmplate şi cum stă
din mâinile lui, deoarece, mergând după obicei pe pământ trupul fericitei, fiind cinstit de Dumnezeu
să-i ducă bucate în ţarină, îi ieşeau înainte săracii cu strălucire cerească. Auzind aceasta, arhiepiscopul a
şi flămânzii, care, cunoscându-i milostivirea şi alergat împreună cu mai-marii cetăţii şi cu popor mult,
blândeţea sufletului, îi cereau milostenie, iar fericita, cu făclii aprinse şi cu tămâie şi, văzând neprihănitul
neavând altceva ce să le dea, le împărţea din bucatele ei trup strălucind cu acea dumnezeiască lumină, s-au
ce se cuveneau tatălui ei. Şi făcând astfel multe zile, şi minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeu, Care
rămânând tatăl ei flămând, acesta o certa pe femeia şi în vremurile cele mai de pe urmă preamăreşte pe
lui, care îl încredinţa că întotdeauna îi trimite bucate robii Săi care împlinesc poruncile Lui. Apoi, vrând să
613
ridice sfântul ei trup şi să-l ducă în cetate, n-au putut aflarea unei asemenea veşti, domnitorul a alergat
nicidecum, fiindcă Dumnezeu, vrând să proslăvească îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâie, la Dunăre,
pe roaba Sa, a îngreunat ca o piatră de moară trupul fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara
ei. cu odoare de mult preţ ca acestea, şi a adus sfintele
Şi cunoscând că Sfânta voieşte să fie dusă în ei moaşte în Ţara Românească. După ridicarea, în
altă parte, au început să o întrebe ca şi cum ar fi fost anul 1517, a Mănăstirii Curtea de Argeş, de către
vie, pomenind toate cetăţile, mănăstirile, bisericile Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521),
cele până la Dunăre şi de cealaltă parte a Dunării, cinstitele moaşte ale Sfintei Filofteia au fost aşezate în
dar n-a voit nicăieri; însă cum a pomenit de biserica mănăstire. Şi, deşi au fost atâtea schimbări de vremuri,
domnească din Curtea de Argeş, îndată s-a uşurat de robii şi de tulburări, ele au rămas până astăzi acolo,
mai mult decât greutatea ei firească şi, înţelegând toţi dând tămăduiri la tot felul de boli şi ajutând celor ce
că acolo este voia lui Dumnezeu şi a Sfintei să meargă, aleargă cu credinţă la Sfânta Filofteia, cu ale cărei
au înştiinţat îndată, prin scrisori, pe domnitorul rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe
Ţării Româneşti de toate cele despre Sfânta. La noi. Amin.
614
Sfântul Ierarh Dosoftei,
(13 decembrie)
615
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Dosoftei,
mitropolitul Moldovei, prin hotărârile nr. 2711/5-6 iulie 2005, iar proclamarea canonizării s-a
realizat prin citirea Tomosului Sinodal de canonizare, în ziua de 14 octombrie 2005, la Catedrala
Mitropolitană din Iaşi.
Apărătorule al Ortodoxiei şi învăţătorule al sfinţeniei, păstor blând ca un miel şi mare dascăl

al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.
Arătatu-te-ai bun lucrător în via lui Hristos, folosind cuvântul Evangheliei Domnului la
povăţuirea dreptcredincioşilor pe calea mântuirii, ca un adevărat păstor duhovnicesc al Bisericii şi
slujitor al oamenilor. Credinţa păzind-o şi pe credincioşi către Dumnezeu îndreptându-i, întăreşti
nădejdea în sufletele celor ce te cinstesc, fericite Ierarhe.
Sinaxar
S fântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624,

la Suceava, în familia Barilă, primind la botez
numele Dimitrie. Părinţii săi, Leontie şi Maria-
1658 este numit episcop de Huşi, după un an trece în
scaunul vlădicesc de la Roman, iar în anul 1671 este
ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul
Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, ierarh uimea pe toţi prin înţelepciunea şi bunătatea
aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului, sa. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest
din Polonia. Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte mitropolit Dosoftei nu era om prost (simplu) de felul
de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la Şcoala lui. Şi era neam de mazâl, preaînvăţat; multe limbi
Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea ştia: elineşte, sloveneşte şi altă carte şi-nvăţătură
Maicii Domnului” din Liov. Dăruit de Dumnezeu adâncă. Deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un
cu o deosebită agerime a minţii, şi-a agonisit încă miel. În ţara noastră, pe ceastă vreme nu este om ca
din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. acela”.
A cercetat cu multă râvnă dumnezeieştile Scripturi şi Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător
învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice
cu mult drag meşteşugul tâlcuirii scrierilor sfinte în pentru ţară”, cu dese schimbări de domni, Sfântul
limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit îndatorirea de
şi în alte limbi: greacă, latină, slavonă, polonă şi păstor sufletesc prin punerea în lucrare a darurilor
ucraineană. pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug, mai ales
Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la prin traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba
mulţi dascăli, la şcoala Mănăstirii Probota a deprins şi română. În liniştea chiliei sale din patria natală
învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii şi
smerenia şi nevoinţele monahale. A primit îngerescul neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele
chip al călugăriei în această sfântă mănăstire la anul cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul
1649, odată cu numele de Dosoftei. Iubitor de Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înţelegând
înţelepciune şi vrednic împlinitor al ostenelilor în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în
călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de
şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi stareţ sufletul poporului comoara de lumină şi de har a
al obştii de la Probota. Timp de mai mulţi ani, el a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate
călăuzit pe monahi, întărindu-i în buna nevoinţă şi teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul
în cunoaşterea Sfintei Scripturi. Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi
Datorită faimei sale de cărturar şi virtuţilor care-i inclus în Biblia de la Bucureşti, din anul 1688.
luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei a fost În toamna anului 1673 a plecat în pribegie
chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul în Polonia, din pricina problemelor politice şi a
617
convingerilor sale antiotomane. În anul 1674 a fost vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat
înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura
episcopul de Roman. În anul următor, mitropolitul cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev.
Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza
iar Teodosie se retrage la Mănăstirea Bogdana, apoi euharistică, adică momentul pogorârii Sfântului Duh
la Mănăstirea Brazi, unde va primi moarte martirică la Dumnezeiasca Liturghie, mitropolitul moldovean
din partea năvălitorilor tătari (†1694, prăznuit ca a tradus din greceşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor
Sfânt la 22 septembrie). Părinţi: Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman
După refacerea tipografiei de la Iaşi, mitropolitul al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului,
Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii
în limba română: Psaltirea de-nţăles (1680), cu text Ortodoxe. Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, Sfântul
paralel în română şi slavonă, Dumnezăiasca Liturghie Ierarh Dosoftei a îndurat cu demnitate asprimile şi
(1679 şi 1683), Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe
1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea
tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, în nu numai asupra fiilor duhovniceşti, ci însuşi regele
patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită Ian Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde
plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de locuia Sfântul mitropolit al Moldovei, ca să asiste
necesară pentru folosul duhovnicesc al Bisericii arată la slujbe cu familia şi să-i dea cinstirea cuvenită. În
darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei, ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfântul
dar şi dragostea sa pentru Sfinţi şi pentru sfinţenie. Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas
De aceea, el scrie despre Sfinţi Cuvioşi români pe ortodox până la moartea sa, pe în 13 decembrie
care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit
poporul îi cinstea cu multă evlavie: „Dară tocma şi în surghiun, aflăm că Sfântul şi-a cunoscut vremea
din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi văzut viaţa şi chemării sale la Domnul, pentru care s-a pregătit prin
traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de rugăciune şi milostenie. Blândul Ierarh Dosoftei a fost
Voroneţ şi Rafail de Agapia, i-am sărutat şi svintele înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului”din
moştii. Apucat-am în zilele noastre părinţi nalţi la Jolkiew, astăzi în Ucraina.
bunătăţi şi-n podvig, şi plecaţi la smerenie adâncă: Pătimind încercări şi multe necazuri în
Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în această viaţă, Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul
munte 60 de ani, şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Moldovei, rămâne peste veacuri un teolog al întregii
Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut
arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de învăţător al dreptei credinţe în limba poporului
Pobrata şi Istatie!”. său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit
În anul 1686, regele polon Ian Sobieski (1674- cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu
1696), în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova smerenie şi fapte minunate. A fost canonizat de
pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Cantemir (1685-1693). Luat ostatec împreună cu în şedinţa din 5-6 iulie 2005.
tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sfântului Ioan Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, milu
cel Nou, mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai ieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
618
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
(18 decembrie)
619
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Daniil
Sihastrul prin hotărârea nr. 1928/19-20 iunie 1992, iar proclamarea canonizării a fost realizată
Înlocuire cu: Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că, luând Crucea, ai
urmat lui Hristos şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător, ci să poarte grijă de
suflet, de lucrul cel nemuritor; pentru aceasta, şi cu Îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte
Daniil, duhul tău.
Îngereşte ai vieţuit pe pământ, pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate
şi privegheri, învrednicindu-te a te sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte Cuvioase Daniil, de
Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.
Sinaxar
C uviosul Daniil s-a născut într-un sat nu departe

de Rădăuţi, din părinţi binecredincioşi, primind
la botez numele Dimitrie.
cel Mare (†1504), care a primit de la Cuviosul sfaturi
duhovniceşti şi binecuvântare. Se spune că pentru
întâia dată Ştefan a venit la chilia Cuviosului în anul
Iubind cele duhovniceşti, a părăsit încă de la 1451, când tatăl său fusese ucis la Reuseni. Sfântul
vârsta de 16 ani casa părintească şi a intrat în obştea l-a îmbărbătat şi i-a prorocit că va ajunge domnitor,
mănăstirii din Rădăuţi, închinată Sfântului Nicolae, ceea ce s-a şi împlinit peste şase ani (1457). La
nevoindu-se şi sporind în credinţă şi în fapte bune, sfatul Cuviosului, marele Ştefan a ctitorit, în anul
în rugăciune şi în privegheri de toată noaptea. Se 1466, Mănăstirea Putna. După sfinţirea acesteia,
îndeletnicea zilnic cu citirea cărţilor Sfinţilor Părinţi în anul 1470, Cuviosul a mers să pustnicească la
şi a cărţilor de slujbă, arătând ascultare şi smerenie stânca Şoimului, lângă Voroneţ. Ştefan cel Mare l-a
în toate cele încredinţate lui de stareţul acestei cercetat şi acolo, în anul 1476, după înfrângerea de
obşti. Ca răsplată a nevoinţelor sale, a primit chipul la Războieni. Sfântul sihastru l-a încurajat să strângă
îngeresc, cu numele de David, însă râvna pentru iarăşi oaste şi să apere ţara şi creştinătatea de păgânii
nevoinţele duhovniceşti mai aspre l-a îndrumat către năvălitori. Voievodul l-a ascultat şi a făgăduit că
mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuţi, aproape după fiecare biruinţă va ridica o biserică, ceea ce a şi
de satul Laura de astăzi. Aici, lucra ziua împreună cu împlinit. Astfel, alături de marele Voievod, Sfântul
vieţuitorii mănăstirii, iar noaptea se ruga în chilia sa Daniil ocrotea Moldova prin rugăciunile sale cele
necontenit. Văzându-i râvna şi simţindu-i dorinţa neîncetate şi bine-primite de Dumnezeu.
neîncetată după Dumnezeu, stareţul mănăstirii i-a În anul 1488, marele Ştefan a construit, în
dat schima cea mare, la sfatul părintelui său duhovnic, doar patru luni şi jumătate, Mănăstirea Voroneţ.
primind numele de Daniil. Cuviosul Daniil a venit atunci în obşte, fiind
Nu după multă vreme de la primirea schimei ales ca stareţ. Aici a povăţuit obştea monahală
celei mari, s-a retras, cu binecuvântarea stareţului şi pe pustnicii din împrejurimi, fiind părinte
său, lângă pârâul Viţău, în pădurile din jurul Putnei, duhovnicesc şi multor credincioşi care-l căutau
unde şi-a săpat într-o stâncă o chilie care se vede şi pentru folos sufletesc. Dumnezeu i-a dăruit şi
astăzi, nu departe de Mănăstirea Putna. Asprele sale darul facerii de minuni, pe care Cuviosul căuta,
nevoinţe îl vor face repede cunoscut, fiind căutat din smerenie, să-l ascundă în tot chipul. Totuşi,
de mulţi credincioşi spre a-i cere sfat şi îndrumare vindecările de boli şi izgonirea duhurilor necurate
duhovnicească dar şi pentru a mijloci la Dumnezeu erau semne ale sfinţeniei sale, pentru care era mult
pentru vindecarea bolilor sufleteşti şi trupeşti. cinstit. Cuviosul Daniil a trecut cu pace la Domnul
Între nenumăraţii săi fii duhovniceşti care-l Hristos, Căruia I-a slujit din fragedă tinereţe, în
cercetau adesea, pomenim pe Sfântul Voievod Ştefan anul 1496. Pe piatra de mormânt aşezată de Sfântul
621
Voievod Ştefan, stă scris: „Acesta este mormântul fiilor, ascultaţi-mă pe mine şi vă voi învăţa frica
părintelui nostru David, schimnicul Daniil”. În anul Domnului” (Psalmul 33, 11).
1547, din porunca mitropolitului Grigorie Roşca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a
(†1570), ucenic al său, chipul i-a fost zugrăvit, canonizat în data de 21 iunie 1992, rânduindu-i zi de
cu aureolă de sfânt, deasupra uşii de la intrare, pe prăznuire la 18 decembrie.
latura de miazăzi a bisericii. Pe pergamentul pe care Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Hristoase
Cuviosul Daniil îl ţine în mână stă scris: „Veniţi, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
622
Sfântul Ierarh Petru Movilă,
mitropolitul Kievului
(22 decembrie)
623
Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă
Ucraineană în data de 6 decembrie 1996, proclamarea solemnă a canonizării având loc la 15
decembrie 1996. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act de canonizarea Sfântului
Petru Movilă şi a aprobat înscrierea sa în calendar prin hotărârea nr. 7207/13-14 februarie 1997,
menținând ca zi de prăznuire data de 31 decembrie, stabilită de Biserica Ortodoxă Ucraineană. Prin
hotărârea sinodală nr. 1273/12-13 martie 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
aprobat troparul, condacul, sinaxarul şi icoana Sfântului, precum şi stabilirea zilei sale de prăznuire
în data de 22 decembrie, data reală a mutării sale la cele veşnice.
Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al neamurilor, Fiule al Moldovei

şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne
apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.
Pe vestitorul Ortodoxiei şi apărătorul credinţei, pe arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să-l
cinstim după vrednicie, că patria şi neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat; de cele lumeşti s-a lepădat, pe
cele cereşti şi veşnice dobândind, de aceea acum se veseleşte împreună cu ceata Ierarhilor mărturisitori
ai credinţei.
Sinaxar
A cest Sfânt Ierarh, de neam român, s-a născut la

Suceava, la 21 decembrie 1596, ca fiu al lui Si-
mion Movilă – mai târziu, domnitor în Muntenia şi
ţă. După cinci ani petrecuţi în liniştire şi studierea
Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi, a intrat în obş-
tea Lavrei Pecerska unde, în noiembrie 1627, a fost
în Moldova – şi al soţiei sale, Marghita. De mic copil călugărit cu acelaşi nume de Petru, iar după numai
a învăţat carte şi a fost crescut în frica de Dumnezeu, câteva luni a devenit egumen, fiind ridicat la treap-
sub povăţuirea unchiului său Gheorghe, Mitropoli- ta de arhimandrit. Alegerea făcută de obştea Lavrei
tul Moldovei, care, împreună cu un alt unchi al său Pecerska, care era pe atunci stavropighie a Patriarhiei
– Ieremia, domn al Moldovei, au ctitorit Mănăstirea Ecumenice, a fost confirmată şi de patriarhul Chiril
Suceviţa. De aceea îndrăgea de mic viaţa călugăreas- Lukaris al Constantinopolului. Arhimandritul Petru
că şi avea o deosebită evlavie la Sfântul Ioan cel Nou, Movilă, chiar din primii ani de călugărie şi până la
ale cărui cinstite moaşte ocroteau Moldova. După sfârşitul vieţii sale, s-a nevoit spre biruirea patimilor
uciderea tatălui său, în anul 1611, Petru a pribegit cu post, rugăciune şi mari osteneli, şi a purtat în as-
cu familia în Muntenia, apoi s-a aşezat definitiv în cuns, pe sub hainele obişnuite, o cămaşă ţesută din
Polonia. Aici el şi-a continuat studiile la şcoala or- păr foarte aspru, ce avea presăraţi pe dinăuntru nişte
todoxă a „Frăţiei” din Liov, unde a învăţat nu numai nasturi de fier. Mai purta pe trup o cingătoare tot din
teologia, ci şi multe limbi străine, dar în special lim- fier, cu dinţi ascuţiţi, spre a-şi smeri trupul. Se ruga
bile greacă şi latină. După obiceiul vremii, ca fiu de foarte mult, făcea multe metanii şi vărsa multe la-
nobil, a fost nevoit să facă şi studii militare. Totuşi, crimi. Cu toate acestea, nevoinţa nu l-a împiedicat
în scurt timp s-a dovedit mai degrabă un iscusit ostaş de la lucrarea cărturărească şi de păstor sufletesc. În
duhovnicesc, în apărarea Ortodoxiei, ameninţată de doar cinci ani de stăreţie la Pecerska, arhimandritul
prozelitismul romano-catolic şi cel calvin. Petru a săvârşit o bogată lucrare bisericească şi cul-
Situaţia ortodocşilor din Ucraina de atunci era turală, tipărind multe cărţi spre apărarea Ortodoxiei
foarte gravă, mai ales în timpul regelui Sigismund de prozelitismul catolic şi întemeind un colegiu, la
al III-lea, care a lipsit Ortodoxia de dreptul la exis- Lavra Pecerska, colegiu care, mai târziu, va deveni
tenţă, confiscând astfel multe biserici şi chiar averi- ,,Academia Duhovnicească” de la Kiev. Pentru buna
le personale ale ortodocşilor care refuzau unirea cu chivernisire a Academiei, Sfântul a dat în folosinţa ei
Roma. De aceea, tânărul Petru s-a retras la Rubejo- bunurile sale de la Rubejovka, pe care le dobândise
vka, nu departe de Kiev, unde a ctitorit o biserică de înainte de călugărie.
lemn cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Murind bătrânul mitropolit Iov Boreţki, arhi-
De aici mergea adeseori la Lavra Pecerska (adică ,,a mandritul Petru a fost ales ca mitropolit al Kievului,
Peşterilor”), rugându-se Sfinţilor Cuvioşi ale căror Galiţiei şi a toată Rusia Mică. Hirotonia în arhiereu
moaşte întregi se află acolo să-l călăuzească în via- a avut loc la 28 aprilie 1633, în fruntea soborului
625
aflându-se Patriarhul Teofan al Ierusalimului. Ca semnată, ulterior, de Patriarhii Constantinopolului,

mitropolit, vreme de 13 ani, s-a preocupat în primul Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului, ea a devenit
rând de tipărirea cărţilor bisericeşti, cunoscându-se o mărturisire de credinţă a întregii Biserici Ortodoxe.
peste 50 de cărţi îngrijite de el. Printre cărţile de Deşi departe de plaiurile natale, marele ierarh
slujbă, cele mai însemnate sunt Liturghierul (1629), al Kievului n-a uitat de poporul român din care
Evangheliarul (1636), Apostolul (1638), Psaltirea a provenit şi l-a ajutat ori de câte ori a fost nevoie.
(1640), precum şi Trebnicul adică Molitfelnicul El a trimis tipografii la Târgovişte, la Câmpulung şi
(1646). la Govora, iar la Iaşi, pe lângă tipografie, a trimis şi
Dintre cărţile de apărare a Ortodoxiei, amintim patru profesori pentru noua Academie înfiinţată de
Lithos (Piatra) (1644), în care arată netemeinicia în- dreptcredinciosul voievod Vasile Lupu, după mode-
văţăturilor apusene despre primatul papal şi despre lul celei de la Kiev.
purcederea Duhului Sfânt de la Fiul, printr-o expu- A trecut la Domnul în ziua de 22 decembrie
nere paşnică şi obiectivă a dogmelor ortodoxe. 1646, fiind îngropat în biserica mare a Mănăstirii Pe-
Cea mai importantă lucrare a acestui sfânt ie- cerska. Toate bunurile sale le-a folosit pentru restau-
rarh este însă Mărturisirea Ortodoxă, revizuită şi co- rarea de biserici, înfiinţarea de şcoli şi întreţinerea lor.
rectată de învăţatul teolog grec Meletie Sirigul, apoi Pentru vredniciile sale, mitropolitul Petru Movilă al
aprobată de Sinodul de la Iaşi, din anul 1642. Acest Kievului a fost trecut în rândul Sfinţilor, pe care i-a
Sinod s-a ţinut la Mănăstirea ,,Sfinţii Trei Ierarhi” şi cinstit şi ale căror virtuţi le-a urmat cu stăruinţă.
la el au participat trimişi ai Patriarhiei de Constan- Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, milu
tinopol, ai Bisericii din Kiev şi ai Bisericii Moldo- ieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
vei, în frunte cu Sfântul Mitropolit Varlaam. Fiind
626
Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit
de la Tismana
(26 decembrie)
627
Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana s-a bucurat de cinstire locală îndelungată încă
de la începutul secolului al XV-lea, după trecerea sa la Domnul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a aprobat înscrierea în calendar şi generalizarea cultului Sfântului Cuvios Nicodim prin
hotărârea nr. 3622/28 februarie 1950, iar proclamarea solemnă a generalizării cultului acestui
sfânt s-a realizat prin Enciclica Sfântului Sinod din data de 10 octombrie 1955. Nu există act de
canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de tradiția bisericească).
Troparul, glasul 1:
Celui ce a răsărit din Fecioara, Mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele
nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti,
tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta, grăim: Slavă Celui ce te-a
preaslăvit pe tine! Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere! Slavă Celui ce a arătat tuturor, prin tine, îndreptare!
Ca pe cel împreună-râvnitor Sfinţilor şi ca pe un Părinte mare, toată lavra ta, Tismana, te

cinsteşte pe tine cu credinţă, sfinţite Nicodim; pe care păzeşte-o prin rugăciunile tale, fericite,
totdeauna nebiruită şi netulburată de toate nevoile, ca un Părinte Cuvios şi pururea lăudat.
Sinaxar
C uviosul Nicodim cel Sfinţit era de neam

macedo-român. S-a născut la Prilep, în sudul
Serbiei, prin anul 1320, fiind înrudit cu domnitorul
Nicodim cu câţiva dintre ucenicii săi, dar numărul
celor ce veneau să slujească lui Hristos, sub
povăţuirea şi îndrumarea vrednicului stareţ, sporea
Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab (1352- fără încetare. Pe toţi îi învăţa cu blândeţe şi-i călăuzea
1364) şi cu Sfântul Lazăr al Serbiei (1371-1389). spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Sfântul Nicodim
De mic copil, Nicodim a învăţat citirea Sfintelor a fost un mare întemeietor şi îndrumător al vieţii
Scripturi şi s-a umplut de râvnă pentru slujirea lui monahale la noi, după rânduielile Sfântului Munte
Hristos. Iar când părinţii săi au dorit să-l aşeze în Athos, iar ucenicii lui sunt cei ce au ctitorit, cu ajutor
dregătorii, Nicodim s-a lepădat de toată averea de la binecredincioşii domni şi voievozi români, cele
părintească şi de toată slava lumii acesteia. Îmbrăcat dintâi mari mănăstiri de obşte în Ţara Românească,
în haine sărăcăcioase, a fugit din casa părintească, s-a mănăstiri care au avut şi rolul de a stăvili prozelitismul
dus la Sfântul Munte Athos şi, intrând în Mănăstirea catolic.
Hilandar, după trei ani de ucenicie s-a învrednicit De-a lungul timpului, Mănăstirea Tismana s-a
a fi tuns în monahism, apoi a fost hirotonit diacon bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377–
şi, după o vreme, preot. După aceea s-a întors în 1383), Dan I (1383–1386) şi Mircea cel Bătrân
Serbia, unde a întemeiat două mănăstiri şi o biserică (1386–1418), al căror duhovnic a fost Cuviosul
de mir. Prin anul 1369, Sfântul Nicodim a ajuns Nicodim. Între 1399 şi 1405 s-a retras la Mănăstirea
în Ţara Românească, trecând Dunărea în chip Prislop din Transilvania, iar în anul 1406 s-a întors în
minunat. Aici s-a aşezat, cu binecuvântarea Sfântului Ţara Românească. La puţin timp după aceea, Sfântul
Iachint, mitropolitul de atunci al Ţării Româneşti, Nicodim s-a întâlnit la Tismana cu Mircea cel Bătrân,
şi a întemeiat Mănăstirile Motru şi Vodiţa. În anul care-l numeşte „rugătorul domniei mele, părintele
1375, Sfântul Nicodim a făcut parte din solia care Nicodim”, iar în noiembrie, la Severin, a participat
a mers la Patriarhia din Constantinopol cu scopul la întâlnirea cu regele Sigismund al Ungariei (1385-
de a o împăca cu Biserica Serbiei, în urma unor 1437), pe care l-a uimit prin darul facerii de minuni.
neînţelegeri. Sfântul Filotei al Constantinopolului Sfântul Nicodim a corespondat cu Sfântul Eftimie,
(1354-1355; 1364-1376) l-a preţuit foarte mult Patriarhul Târnovei (1375-1393), pentru apărarea
pe Sfântul Nicodim, l-a hirotesit arhimandrit şi i-a dreptei credinţe împotriva ereziei bogomililor.
dăruit atât cârja sa patriarhală, cât şi trei părticele de Sfântul Nicodim a trecut la Domnul în 26
sfinte moaşte. decembrie 1406 şi a fost înmormântat în pridvorul
S-a întors în Ţara Românească unde, prin bisericii mari a Mănăstirii Tismana. Moaştele sale
descoperire dumnezeiască, a întemeiat Mănăstirea s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi au fost
Tismana, în anul 1378. Aici s-a aşezat Cuviosul ascunse într-un loc necunoscut, din pricina vitregiei
629
vremurilor. A rămas la Tismana doar un deget, cel Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1955, a generalizat
arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de cinstirea Cuviosului Nicodim în toată Patriarhia
plumb, pe care o purta la piept. Română, el fiind socotit ca înnoitor al monahismului
Sfinţenia vieţii sale şi minunile săvârşite atât în românesc de obşte şi ca ocrotitor al Olteniei.
timpul vieţii, cât şi după adormirea sa, prin moaştele sale, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse
au făcut ca arhimandritul Nicodim să fie cinstit ca sfânt Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
îndată după trecerea sa la cele veşnice. Sfântul Sinod al Amin.
630
Sfântul Mucenic Hermes
(31 decembrie)
631
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendar a Sfântului Mucenic
Hermes prin hotărârea nr. 3844/19-20 iunie 1992, iar generalizarea cultului acestui sfânt în întreaga
Biserică Ortodoxă Română a fost proclamată prin Actul Sinodal din 21 iunie 1992. Nu există act de
canonizare formală (canonizare spontană, confirmată de actele martirice şi martirologii).
Cu neînfricare ai mărturisit pe Hristos şi ai primit cunună din dreapta cea de sus, bunule
biruitor; deci, ca unul ce eşti din neamul străbunilor noştri şi îndrăznire ai dobândit prin mucenicie,
Sfinte Hermes, roagă neîncetat pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Ca o stea neînşelătoare lumii te-ai arătat, vestind prin razele tale pe Hristos, Soarele Dreptăţii,
izgonind întunericul idolilor şi dăruind lumina credinţei strămoşilor noştri; pentru aceasta, roagă-te
neîncetat, Sfinte Mucenice Hermes, să se mântuiască sufletele noastre.
Sinaxar
S fântul Hermes era de neam daco-roman, din sudul

Dunării, şi a vieţuit în cetatea Bononia, oraşul
Vidin din Bulgaria de astăzi. Fiind botezat şi crescut
preoţii, citeţii şi exorciştii, dacă nu se lepădau de cre-
dinţă. Cei care refuzau să aducă jertfă zeilor erau ucişi.
Sfântul Hermes, însă, nu şi-a ascuns lucrarea sa de pro-
în credinţa creştină, el a sporit în faptele cele bune şi în povăduire printre cei de un neam cu el, ci, fiind prins,
dragostea faţă de Dumnezeu şi față de aproapele, fiind a mărturisit cu mult curaj pe Hristos. Alături de el au
învrednicit, prin lucrarea Sfântului Duh, de darul mărturisit şi alţi creştini, care sunt pomeniţi de vechile
cuvântului şi de cel al izgonirii duhurilor necurate. De sinaxare: Gaius (a pătimit tot pe 31 decembrie), Iact
aceea, episcopul locului l-a rânduit exorcist al Bisericii şi Heraclie (la 1 ianuarie) şi Agheu (pe 4 ianuarie).
din Bononia. El îi învăţa adevărurile de credinţă pe Pentru stăruinţa în mărturisirea creştină, Sfântul
cei ce doreau să primească Sfânta Taină a Botezului Hermes a fost osândit la moarte prin tăierea capu-
şi le citea rugăciunile de lepădare şi de curăţire de lui, într-o zi de 31 decembrie. Pomenirea morţii sale
întinăciunea diavolească. Tot el îi primea în biserică pe muceniceşti a fost cinstită an de an de creştinii din Bo-
cei stăpâniţi de duhuri necurate, pe care le alunga cu nonia şi din cetatea apropiată, Raţiaria. În anul 1992,
harul şi cu puterea rugăciunilor sale. Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendarul
În vremea aceea, păgânul împărat Diocleţian bisericesc, spre a fi pomenit după cuviinţă, ca un Sfânt
(284-305) a început o cumplită prigoană împotriva Mucenic din neamul strămoşilor noştri daco-romani.
creştinilor. În anul 303, el a dat mai multe edicte, Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dum-
prin care poruncea să fie închişi în temniţă episcopii, nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
633
Cuprins
Notă editorială.............................................................................................................................................................. 5
I
Sfinții români canonizați: 1955-2011.................................................................................................................. 11
Hotărârea nr. 3662/1950 a Sfântului Sinod privind canonizarea unor sfinţi români
în Biserica Ortodoxă Română................................................................................................................................ 17
Act Sinodal la 70 de ani de autocefalie................................................................................................................. 22
Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru canonizarea unor sfinți
cu moaște în țara noastră: Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfânta Muceniţă Filofteia,
Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfântul Cuvios
Nicodim cel Sfinţit şi Sfântul Ioan Valahul (10 octombrie 1955).................................................................. 25
Procesul verbal al Sfântului Sinod – Şedinţa solemnă din 10 octombrie 1955
pentru proclamarea generalizării cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră
şi pentru proclamarea canonizării unor sfinţi români (10 octombrie 1955)................................................ 34
Însemnare la solemnităţile pentru generalizarea cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră,
precum şi cele pentru canonizarea unor sfinţi români (octombrie 1955)..................................................... 40
Tomosul de canonizare a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica (23 octombrie 1955)............................ 56
Tomosul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş,
mitropolitul Banatului (6 octombrie 1956)........................................................................................................ 62
634
Cuprins
Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Române

privind canonizarea unor sfinţi români (21 iunie 1992).................................................................................... 68
Tomosul de canonizare a Sfinților Ierarhi Ilie Iorest și Sava, mitropoliții Transilvaniei,
și a Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori Visarion, Sofronie
şi Sfântul Mucenic Oprea (10 octombrie 1955)................................................................................................ 58
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop (20 iunie 1992)........................... 89
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii (20 iunie 1992)........... 92
Tomosul sinodal de canonizare
a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul (20 iunie 1992).......................................................................................... 94
Tomosul de canonizare a Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea............................................................ 96
Tomosul sinodal de canonizare a
Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (20 iunie 1992)................................................................................ 99
Tomosul sinodal de canonizare a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (20 iunie 1992)............................ 103
Tomosul sinodal de canonizare a Sfinţilor Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş
şi Moise Măcinic din Sibiel (20 iunie 1992)........................................................................................................ 105
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul,
mitropolitul Ţării Româneşti (20 iunie 1992).................................................................................................... 108
Tomosul sinodal pentru proclamarea solemnă a canonizării
Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş....................................................................................... 110
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (20 iunie 1992)........................ 115
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi (20 iunie 1992)....................... 118
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (20 iunie 1992)............................... 121
Tomosul sinodal de canonizare a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod
cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache (20 iunie 1992).................... 124
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (5 martie 2003)........... 130
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie
de la Mănăstirea Brazi (5 martie 2003)................................................................................................................. 135
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Onufrie de la Vorona (5 iulie 2005)........................................ 140
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Dosoftei,
mitropolitul Moldovei (5 iulie 2005).................................................................................................................... 145
Tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Cuvios Gheorghe
de la Cernica și Căldăruşani (20 octombrie 2005)............................................................................................ 150
Tomosul sinodal de canonizare (21 octombrie 2005) și de proclamare a canonizării
(21 mai 2006) a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti................................... 155
635
Cuprins
Tomosul sinodal de canonizare (14 noiembrie 2006)

și de proclamare a canonizării (14 aprilie 2007) a Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin........................ 160
Tomosul sinodal de canonizare (20 iunie 2007) și de proclamare a canonizării (30 august 2007)
a Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei........................................................................................... 165
Tomosul sinodal de canonizare a Sfinţilor Martiri
şi Mărturisitori Năsăudeni (22 octombrie 2007)............................................................................................... 170
Tomosul Sinodal de proclamare a canonizării a Sfinţilor Nemţeni (5 iunie 2008)..................................... 175
Tomosul sinodal de canonizare (8 iulie 2008) și de proclamare a canonizării (26 octombrie 2008)
a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit) ............................................................................................. 181
Tomosul sinodal de canonizare (8 iulie 2008) și de proclamare a canonizării
a Sfântului Voievod Neagoe Basarab (26 octombrie 2008)............................................................................. 185
Tomosul sinodal de canonizare (8 iulie) și de proclamare a canonizării (26 octombrie 2008)
a Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti................................................................................ 190
Tomosul sinodal de înscriere în calendarul ortodox român (6 martie 2009)
și de proclamare (3 mai 2009 ) a Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie............................................ 195
Tomosul sinodal de canonizare (19 iunie 2009) și de proclamare a canonizării (26 septembrie 2009)
a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel ........................................................................................... 200
Tomosul sinodal de canonizare (29 octombrie 2010) și de proclamare a canonizării (1 mai 2011)
a Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici.............................................................................................................. 205
Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna,
mitropolitul Transilvaniei (29 octombrie 2011)................................................................................................. 210
Tomosul sinodal de canonizare (21 iulie 2011) și de proclamare a canonizării (30 octombrie 2011)
a Sfântului Ierarh Simion Ştefan, mitropolitul Transilvaniei.......................................................................... 216
Act Sinodal Comemorativ al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române la împlinirea a 300 de ani de la
martiriul Sfinţilor Brâncoveni (16 august 2014)................................................................................................. 221
Tomosul sinodal de canonizare (25 februarie 2016) și de proclamare a canonizării
(28 septembrie 2016) Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara şi a Sfinţilor Cuvioşi
Daniil şi Misail de la Mânăstirea Turnu............................................................................................................... 232
Tomosul sinodal de canonizare (6 iunie 2016) și de proclamare a canonizării
(14 mai 2017) Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei..................................................... 237
Tomosul sinodal de canonizare (6 iunie 2016) și de proclamare a canonizării
(14 mai 2017) Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie și Natan de la Mănăstirea Sihăstria Putnei............................. 242
Tomosul sinodal de canonizare (4 iulie 2017) și de proclamare a canonizării
(6 august 2017) Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul......................................................................... 247
Tomosul sinodal de canonizare ( iulie 2017) și de proclamare a canonizării
(25 august 2017) Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei............................................... 252
636
Cuprins
Tomosul sinodal de proclamare a canonizării (25 martie 2018) Sfântului Gheorghe Pelerinul............... 257
Tomosul sinodal de canonizare (25 octombrie 2018) și de proclamare a canonizării
(27 octombrie 2019) Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail.............................. 262
II
Luna Ianuarie
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti............................................................................................................. 271

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic........................................................................................................................ 275
Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului................................................................................................... 279
Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.............................................................................................. 283
Luna Februarie
Sfânții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea................................................................................... 287
Luna Martie
Sfântul Sfințit Mucenic Efrem, episcopul Tomisului........................................................................................ 291

Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima ................................................................................... 295
Sfinții 26 de Mucenici din Goția........................................................................................................................... 299
Luna Aprilie
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium......................................................................................... 303

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului........................................................................... 307
Sfântul Mucenic Sava de la Buzău......................................................................................................................... 311
Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului........................................................................... 315
Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului........................................................................................................ 319
Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei.......................................................... 323
Sfântul Ierarh Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei................................................................................. 327
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş........................................................................................... 331
Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin de la Durostorum.................................................................................... 335
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului......................................................................................................... 339
Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie din Axiopolis ................................................................................. 343
Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia................................................................................ 347
637
Cuprins
Luna Mai
Istoria Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu................................................ 351
Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului.............................................. 355

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici..................................................................................................................... 359
Sfântul Mucenic Ioan Valahul................................................................................................................................ 363
Sfântul Ierarh Iacob Pruteanul Mitropolitul Moldovei.................................................................................... 367
Sfânții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei................................................................................ 371
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul............................................................................................................................ 375
Luna Iunie
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava............................................................................................ 379

Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel.......................................................................... 383
Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian.................................................................................................................. 387
Sfântul Mucenic Isihie............................................................................................................................................. 391
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti.................................................................... 395
Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana...................................................................................................................... 399
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț...................................................................................................................... 403
Duminica Sfinţilor Români (Duminica a II-a după Rusalii)........................................................................... 407
Luna Iulie
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi..................................................................................................................... 411

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare............................................................................................................................ 415
Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul......................................................................................... 421
Istoria Sfintei Icoane a Maicii Domnului numită Îndrumătoarea, de la mănăstirea Neamț..................... 427
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos........................................ 431
Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor............................................................................................................ 439

Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche........................................................................................ 445
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel�� 449
Luna August
Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ................................................................................................................ 453

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla..................................................................................................................... 461
Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu zugravul........................................................................................................... 467
638
Cuprins
Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului....................................................................................... 471

Sfinţii Martiri Brâncoveni....................................................................................................................................... 475
Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec.......................................................................................................................... 479
Sfântul Gheorghe Pelerinul.................................................................................................................................... 483
Sfinţii Mucenici: Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust............................................. 489
Sfântul Mucenic Lup................................................................................................................................................ 493
Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei.................................................................................................. 497
Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, episcopul Romanului........................................................................ 501
Luna Septembrie
Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit).....................................................................................................505

Sfânții Cuvioși Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stănișoara.........................................................................509
Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi.......................................................................................... 513
Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona.................................................................................................................... 517
Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău...................................................................................................................... 521
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop........................................................................................................................... 525
Sfinții Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian.................................. 529
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului................................................................... 533
Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul............................................................................................................ 537
Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail................................................................................. 541
Sfântul Ierarh Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei....................................................... 545
Sfântul Voievod Neagoe Basarab........................................................................................................................... 549
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti.......................................................... 553
Luna Octombrie
Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani.................................................................................................... 557

Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu.................................................................................... 561
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi.................................................................................................................... 565
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea ....................................................... 569
Sfinții preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise din Sibiel........................................................................ 573
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor............................................................................ 577
Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti....................................................................................... 583
Luna Noiembrie
Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat............................................................................ 587

Sfinţii Martiri şi Mărturisitori năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu,
Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu................................................................................ 591
639
Cuprins
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ......................................................................................................................... 595

Sfântul Grigorie Decapolitul.................................................................................................................................. 599
Sfântul Mucenic Dasie din Durostor.................................................................................................................... 603
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii........................................................................................................ 607
Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României.................................................................... 611
Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei .............................................................................. 615
Luna Decembrie
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica............................................................................................................... 619

Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş................................................................................................ 623
Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei................................................................................................. 627
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul............................................................................................................................. 631
Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului.......................................................................................... 635
Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana............................................................................................. 639
Sfântul Mucenic Hermes......................................................................................................................................... 643
TIPOGRAFIA CĂRȚILOR BISERICEȘTI

Intrarea Miron Cristea nr. 6; 040162, București
Telefon: +40 335 21 29; +40 335 21 28; Fax: 3551900
e-mail: magazin@editurapatriarhiei.ro
www.editurapatriarhiei.ro
640

Revizie Acte Si Tomosuri - 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revizie Acte Si Tomosuri - 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acte şi Tomosuri

Ediția a II-a revizuită și adăugită

Lucrare tipărită cu ocazia împlinirii a 135 de ani de Autocefalie (1885-2020) și a

Carte publicată cu binecuvântarea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

©Editura BASILICA - 2020

11 aprilie †) Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului

12 mai †) Sfântul Mucenic Ioan Valahul

15 septembrie † ) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului

14 octombrie †) Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

21 octombrie †) Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie

27 octombrie †) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

20 noiembrie †) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

7 decembrie †) Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

26 decembrie †) Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana

†) Crucea cu o paranteză marchează o sărbătoare cu Priveghere.

10 ianuarie †) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești

13 ianuarie † Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

25 ianuarie †) Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului

29 (28) februarie †) Sfântul Cuvios Ioan Casian

29 (28) februarie †) Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea

26 martie † Sfinții Mucenici Montanus preotul și soția sa, Maxima

6 aprilie † Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium

12 aprilie †) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

20 aprilie †) Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului

24 aprilie † Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș

24 aprilie † Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin

26 aprilie † Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)

28 aprilie † Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia

27 mai † Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul

2 iunie †) Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

4 iunie †) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculiţel

8 iunie † Sfinţii Mucenici Nicandru și Marcian

15 iunie † Sfântul Mucenic Isihie

24 iunie † Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana

30 iunie †) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț

1 iulie †) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți

2 iulie †) Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

8 iulie †) Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion monahul

18 iulie †) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum

5 august †) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

7 august †) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

11 august †) Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului

23 august † Sfântul Mucenic Lup

13 septembrie †) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

9 noiembrie † Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat

15 noiembrie †) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț

20 noiembrie † Sfântul Mucenic Dasie

23 noiembrie †) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii

18 decembrie †) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul

31 decembrie † Sfântul Mucenic Hermes

Duminica a II-a după Rusalii Duminica Sfinților Români

13 decembrie †) Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei

22 iunie †) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești

16 august †) Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec

30 august †) Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului

1 septembrie † Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul

7 septembrie †) Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați

9 septembrie †) Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău

26 septembrie †) Sfântul Voievod Neagoe Basarab

1 octombrie †) Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani

28 octombrie †) Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Țării Românești

26 iulie †) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

15 septembrie † ) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului

21 octombrie †) Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie

4 iunie †) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculiţel

22 iunie †) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești