, I STUDII

ARTICOLE S
I . I
'~„.\/ \\ r( ~
,, J •

.l·

VECHIMEA ŞI FORMELE RAPORTURILOR

BISERICII ORTODOXE ROMANE CU CELELALTE
BISERICI ORTODOXE
1. Consideraţii generale.

Des.pre. r&porturile Bisericii Ortodoxe Române cu ceJel'dlle Bis€fici Ortodoxe, şi

fodeosebi cu Patriarhia de Constantinopol, se vorbeşte, în general, începînd cu jumă­
tatea veacului al XIV-iea, pentru Ţarn Românească, de cînd, la cererna Domnitorului
Nicolae Alexand.ru, Pat6a1rhia de Cons1lantiu10pol a aprobat, în 1359, triair1sferarea Mi-
tropolitului I1a~Jiint de la Vicina - în Scythia Mic:ă, Dobrogea de azi - «în scaunul
întregii Ungrovlahii», cane îşi ave1a sediul l1a Curtea de Argeş, capitala de a;tunci a
Ţării Româneşti 1, sau, pE1I1tru Moldov<l, cu începutul veacului al XV-iea, de cînd, de
usemenea, Palriarhha de Constantinopol a recuno.scut, In 1401, la .cererea Domnitorului
Alexandru c·el Bun, ca mitropolit le9i1lim şi oanonic .al Bisericii a•ce.lei ţări, pe Mitro-
politul Iosif Muşat, care fusese ales, potrivit .tradi[iei, de boierii şi Domnitorul Ţării,
şi hirotonit de către mitropolHul Haliciu!ui care av.ea atunci această îndreptăţire ca-
nonică - cu zece aJ)i înainte ele dalia la oare ia fost recunoscll'lă Şi confirmată hiro-
tonia lui de către P1!itriarhul de Constan.tinopol 2 . Aceste date __:__ 1359, pentru Ţiara
Românească sau Ungrovlahia, cum .i se spunea în i1cte, .~i 1401, pentru Mold1ova sm1
JvfiavrovlaMa, cum de as·emenea i se spunea în acte -··- sînt socotite c:a dale ale în-
fiinţării mitropoliilor acesrtor ,provi-ncii româneşti, presupunînd şi începutul organizării
bisericeşti în aceste provincii. ln realitate, aşil cum rezultă din însuşi conţinutul acte-
lor prin care Patriilrhia de Constanti110pol .a dat urmare cererilor domnitorilor Nicolae
Alexandru, pentru Ţ1a;r.a Române·ască, .şi Ale,xandru cel Bun pentru Moldova, c/atclc
men/ionalc pol fi socolilc mai de 9rabă ca o rcslahilire u. rnporluri/or ccmonicc clircc-
le înlre Bisericile celor c!ouă provincii româneşti cu Scaunul palriarhal ele Conslan-
linopol, raporturi într.eruptc? ve.acuri de-a -rîndul, din cauz1a împrejurărilor poliU.ce,
vitrege, în care s-·au 9ăsit ilCeste linuturi, îndc'osebi din cauza popoarelor migratoare.

I. Miklosich-Mliller, Acta Palriarc/iatus Co11stantinopolita11i, voi. I, Vindobonae, 1860, p. 383-388

(În continuare : A.P.).
2. Pr, prof. Gheorghe I. Moisescu, Pr. prnf. Ştefan Lupşa, Pr. prof. Alexandrn Filipa,şcu,
Istoria Bisericii Române. Manual pentru Institutele teologice, voi. I, Bucureşti, 1957, p. 171-179 (în
continuare : J.B.R!.),
 -------------------

ARTICOLE ŞI STUDll 77:

'Într-adevăr - r-eferindu-ne îrulîi la Biserica din Tara Românească - în baz

celor două -acte prin car.e Patriarhul de ConstanUnopol a răspuns Domnitorului Nic<
lae Alexandru, comunicîndu-i că a aiproba-t t11ansfer•a1reia Mitropolitului Iachint, s
poate afirma cu certitudine că nici DomnLtorul n-a cerut, ni-ci Patriarhul n,a a1prob<
înfiinţarea mitropoliei Ungrovliahiei, ci, simplu, transfenarea Mitropolitului Iiaohint î
scaunul de mi1ropolit al «Bisericii Ung11ov1'ahiei», care exist-a efectiv 3 , fiind numi
vacant la acBa dată. De altfel, prin aprobarea tna.nsferării lui Iachint nu se făce•a al
ceva decît să se legalizeze o si,tuaţi-e care se împlinise în fapt, întrucît - aşa cui
menţione,ază însuşi Patriarhul Oallist, în prLma s•criso1are - Mitropoliltul Iachint s
găsea deja de cîlva limp 4 la Curtea de Argeş, în urma chemării pe care i-o făcus
direcit Domnitorul Nicolae Alexandru. Fără încloialil, acceplînd chemarea şi părăsi•·
du-şi -eparhia în1a,it11·te de .a primi încuviin~are din p1artea Patri1arhului - ceea ce cor
stituia o abatere canonică - Mitropolitul Iachint a contat pe asigura:ea pe care i-
clat-o Domnitorul Nicolae Alex•andru că V•a obţine .aprobarea transferării lui. L-a rîr
ciul lui, Domnitorul - primind pe Iachint îna-inte de a avea un răsipuns din partea Pc
triarhului - -conita desigur pe sprijinul împă-ratului Bizia 1 nţului, cu care stabilise bu11
re-porturi .poli1tie-e, pentru care mijlocise, este ·adevăriat, şi Patriarhul. .Jn răspunsul săi
~ Patriurhul accentuează chi·ar că împăratul a aprobat t.ransfemrea lui J.achinl, «C
I bună voin\ă şi plăceren 5 .
II Părerea întîlnită la unii autori 6 că o dată cu tnansferareia lui lcichint a fo~
I
transferat la Curilea de Argeş şi Soaunul mitropolitan d-e la Vicina - luîndu-se c
temei faptul că, după transferarea lui l·a,chint scaun-ul Vicinei n-1a mai fost ocupe
de alt mitrnpolit şi n-a mai apărut între scaunele mitrop·olitane dependente de P.atri
arhia de Constantinopol - nu poa;te fi susţinută. S-a socotit că, •a·dmiţîn<lu-se 1aceast
ipoteză, s~ar da o mai mare importanţă şi un 1n.ai puternic rtemei în!Hnţării mitropc
!iei Ungrovlahiei şi legăturilor strînse care existau între Scythia Mică şi Ţara Româ
ne.ască. Asemeneia strînse legături înlne T1a.ra Românească şi Scythia Mică - Dobroge
- au existat într-adevăr în mod permanerut; fiindcă ambele provincii făcuseră part
din teritoriul statului dac centralizat şi independent al lui Burebista. Fărîmiţarea aces
tui stat, î-n urma înfrîngerii vite1azului rege diac, De-cebal, de elitre împăr-atul romar
Traian şi stăpînirile diferite la care au fost supuse apoi aceste provincii de-a lungu
veacurilor, pînă ·Ce s-a ajm1s la formarea stat-el·or Tării Româneşti şi Moldovei, n-a
reuşit să şteargă din conştiinla poporului rezultat din contopirea băştinaşilor cu re
manii cuceritori, ideea unităţii lui de neam şi limbă, la care s-a adăugat şi unitate
credinţei religio1ase, prin 1primire-a religiei creştine, încă din primele ·patru veacuri. Do
în împrejurărlle dilte, ·o :asemenea tnansfer-arie, a sc-aunului mHropolilam de la Vicin
lil Curtea de Argeş, nu era nici necesară, nici utilă. Nu era necesară, fiindcă Biseric
Ungrovlahiei îşi ave1a scaun mitropolitan, aşa cum se menţionează de mai muHe 01
în cele două scrisori ale Patriarhului Ca!list, adresate Domnitorului Nicolae Alexandn
şi nu era utilă, fiindcă ai-ar fi contribuit cu nimic l,a creşterea importanjei sc-aunulL

13. „. Ei;; 'to f.1.EW>:E6~v:.<( 'tov oe 't/Jv /L-r,'tpor.oi,(,·r,v ~h:U'1"fJ\:„. sir; '"'' 6p6'10v ml:cr-r,r; <frnp1
~),a'/.1a;„. 't~- O"l)Aw0dcr1J>: a'(LW'ta-.:·r,~ f.1."IJ'tp07t0AEw; Ounpo~AlX:.a.;„„ în A.P„ p. 384-385.
4. A.P„ p. 383: «„.OLO "/.Cit r.po 'tl'/O<; ~O"I) '/.C!tpoii»„.
j, A.P„ p. 185.
6. Dintre cei care şi-au însuşit această părere, în ultimul timp, amintim pe : Pr. I. Ionesci
Localizarea Chiliei bizantine şi împreiurările în care s-a înfiin/at Mitropolia Ţării Româ11eşti, în 0Glas1
Bisedcii„, nr. 9-12_ (septembrie-decembrie) 1978, p. 1055-1071 (sp. 1067) ; I. N. Floca, Origini
dreptului scris în Biserica Ortodoxei Ro11uînd, Sibiu 1969, p. 13 şi p. 11, nota 60.
 774 GLASUL BISERICII

ele la Curtea de Argeş. Se ştie că, în ucel timp, la jumătatea secolului al XIV-lea, în
ur~a deselor năvăliri la care fusese expusă regiunea respectivă a Scythiei Mici, scau-
nul mitropolitan al Vicdnei îşi pierduse prestigiul de care se bucurase mai înainte, în
cadrul prosperităţii regiunii; acum el nu mai pute.a oferi titu1arului său inici mijloace
cor.espunzătoare de întreţinere, şi nici siguranpa vie.ţii. Aşa se şi explică fiaptul că, ~n
urmă cu douăzeci şi unu de ani, în 1338, predecesorul lui Iachint pe scaunul de la Vici-
na, mitropolitul Macarios, fusese obligat de către Patriarhul de Constantinopol să-şi
ia angajamentul în scris că va locui permainent la sediul scaunului .în iafară de mare
nevoie şi de trebuinţă, pe care o va aprecia Patriarhul ecumenic şi Sinodul său ca
binecuvînt•ată şi adevărată» 7 •

·In asemenea condiţii, transfer1arna lui lachint e.ra - pentru el -, în realitate,

o promovare - npo~<~et.O'fLOC - , căd ·el trecea de 11a o eparhie lim1tată ca jurisdkţie
şi aproape pustiită d·e năvă!Hori la scauarnl prian al Ţării întregi, în plină ,afinnaire, cu
rol efectiv în problemele politice impontarute ale epocii. .In acest sens, istoricul Const.
C. Giurescu, analizînd imprejurările în care a avut loc întemeierea Ţării Româneşti
- prin reunirea formaţiilor politice care existau în veacul ·al XIIl-lea între Carpaţi
şi Dunăre - spune că Ia temelia înfiinţării aces;\iei ţări a stat o îlllllreită realitate: de-
l
mografică, economică şi politică. Re·alJta.te1a demografi·că îşi găseş,te confirmarea în
documentul cunoscut sub numele ele diploma Ioaniţilor, din 2 iunie 1247. !n aceastil
diplomă se menţionează ca existente pe teritoriul care va forma Ţara Românească,
la jumătatea veacului •al XIII-lea, ce,! p'uţin patru forma\iUtni politice: două cnez.a~e
şi două voi.evadate 8, cu populaţie rdensă şi orgm1izată, încît fuseseră în măsură să
r
poarte Iup•te cu arma;te organizate - tătarii şi ungurii - în .a doua jumătate •a vea-
cului al XIII-iea (1272) 9 •
; Baza economkă a înt~meierii Ţilrii Româneşti poate fi dedusă, de •asemenea, din
diploma Ioani~ilor, în oare sînt aminltite «to.ale folo1aisele şi veniturile şi slujbele pe
:care le ave1a coroana umgară» de la locuitorii formapunilor româneşti din dreaptii .5i
din stîng;a Oltului, coborîncl pînă la Dunăre 10 • Iar baza politică ia statului înbemeiat
de Basarab ia fost alcătuită ·de formaţiunile teritoriale delinut.e anterior de Litov:oi, de
cnezatul lui Ioan şi ele acela al lui Farcaş -- toate trei în Oltenia -, de voievodatul
lui Seneslau în stlnga Oltului, în regiunea Argeş-Muscel - Dîmboviţa - Prahova, cu
partea corespunzătoare spre Du.niire; şi de un cnez•at sau voievodat în ,partea de ră­
sărit a Tării Român:eşti. Cu .ace.astă întindere, reunind toate formaţiile dintre Carpaţi
şi Dunăre, Ţara Românească este recunoscută, la 1324, de Carol Robert, regele Unga-
riei, numind pe «Basarnb ca voievod al său» 11 • Lipw de înţelegere a lui Carol Robert, I
faţă de a·cjiunile paş11ice iile lui Basanab penilru cosolidare;a ţării, a dus la războiul din ~
1330, care, prin înfrîngereci lui Carol Robert, a avut drept urmare dobîndirea indepen-
denţei Ţării Româneşti faţă ele Ungaria şi un prestigiu mărit pentru domnul ei, «ma-

rele voievod» Basarab, a cărui situaţie a devenit de pl'imul rang în sud-estul euro-
pean.

7. A.P „ p, 184 şi 182.

!. Const. C. Giurescu, Intemeierea mitropoliei U11grovlahiei, în rev. «Biserica Ortodoxă Românii»,
nr. 7-10/1959, p. 673. Textul latin al diplomei se găseşte în : Docume11te privind istoria României,
veacurile Xlll, XIV şi XV, Ţara Româueascli, Bucureşti, 1953, p, 285-289 (în continuare : 1.M.U.).
9. J.M.U., p. 674, v. şi notele 7-12.
10. Diploma face menJiune şi despre venitul pescăriilor de la Celei, lingă Corabia, pe rna:lul
stîng al Dunării. Vezi 1.M.U., p. 547, n. 14.
11. I.M.U„ p. 675 şi n. 24.
 ARTlCOLE ŞI STUDfl 775

faţă de tarceastă situaţie ,apare îndreptăţită şi logică întrebcirea pe care şi-_o pune
marele istoric al nostru Const. C. Giurescu, s1punînd: «Se poa1e concepe Ţara Româ-
nească, aşa cum se înfăţişează ea în timpul lui Basarab întemeietorul, fără o ierar-
hie bisericească? A putut domni acest mare stăpînitor decenii întregi, fără să -aibă
în prnajmă-i un înalt ierarh care să cîrmuiască Biserica şi să îndeplinească înda-
toririlie epis,copiale.? Ni se pare o imposibilitate» 12 • Invocind şi principiul - valiabil
în conrnpţia şi pria:ctioa evului mediu - că orice organizaţie de stiat implică şi o
organizaţie I<eligioasă, şi orice ierarhire porntică sup,erioară e dublată de o ierarhie
similară biserice1ască - principiu exemplificat cu situaţia din ţările vecine, Serb!la şi
Bulgaria - la î•nceputul ve<icului al 1reis1prez-ecelea, isboricul amrintit conchidie, cate-
goric: «Este cu neputinţă de admis ca voievodul Ţării Româneşti, cirunuitorul între-
gului teritoriu dintne Carpaţi şi Dunăre, să nu fi avut lingă sine un înall ierarh,
chiar din primii ani după întemeiere» I „.«Cînd urmaşul voievodului Sene:slau cel
amintit în diploma Ioaniţilor, a devenit "mare voievod» şi şi-a întins au(oritatea asu-
pra tuturor celorlalte forffi/aţiuni, ocupînd şi posesiunile coroanei ungare de dincoace
ele Carpa!i, vlădica ele lîngii el s-a înălţat, Ja rîndu-i, cu o treaptă şi a <ijuns căpe­
tenia bisericească <i ţării, noi zi-cern : mitropolit 13 , E adevărat - spune în continuare
Cornst. Giurescu - .n-avem documente c•are s-o ateste.„ Dar logic.a -politică a vremii
i.mpune aceas1tă concluzie. Se poate oare închipui «curtea» de la Argeş sau cea de la
Cîmpulung, atît înainte, dar mai ales clu,pt't biruinţ•a din 1330, fără un înaht ierarh'!
Puteau să rămînă primii doi domni ai ţării, Basarab întemeietorul şi fiul său Nicolae
Alexandru, limp de circa o jumătate ele sec·ol (c. 1310-1359), fără un cîrmuitor al
Bisericii? Am fi fost un unkum al vremii, o excepţ.ie. nu numai în rîa1dul statelor
ortodoxe din sud-estul europeiru1, dar, în general, al statelor din î11treag1a Europă» 14 •
Existenţa unei ierarhii bisericeşti pe teritoriul Ţării Româneşti, la Curtea de
Argeş, înainte de transferarea Mitropolitului Iachint de la Vicina, poate fi susţinută
însii şi pe !Y.aza unor documente. Astfel, într-'O scrisoare a Papei Grigore IX, trimi.să,
la 14 noiembrie 1234, lui Bel,a, principele, de coroană al Ungariei, în cadrul ofensivei
catolke în părţile noa,stre, se relevă că «în episcopatul Cumanilor 15 , sînt, du.pă cîte
aflăm, nişte popoare ce se numesc V1al1ahi care, deşi se socotesc creştini, totuşi„.

avînd diferite rituri şi obiceiuri, fac faipt·e .oare nu sînt creştine. Căci, dispreţuind
Biserica romană, 1m primesc tainele bi.sericeşti de la veneriabilul frate al nostru, epi-
scopul cumanilor, care, are di•oceză acolo, ci ele la oareccui pseudo-episcopi ce ţin ritul

12. I,M.U., p. 676.

13. Această afilmai~e este în perfectă armonie cu principiul canonic, aplicat în organizaţia
Bi<ericii creştine de la început, dar dccrcta-t obligatoriu de către sinodul IV ecumenic, ln canonul 17,
unde, în partea ultimă, se spune : ... ((Iar dacă vre-o cetate s-ar înnoi din autoritate împăriitească, sau
s-ar face întru totul clin nou, formelor politice şi publice să le urmeze şi unităţile bisericeşti». Vezi Sintagma
Ate11ia11ă, voi. li, Atena, 1852, p. 258-259. Principiul a fost aplicat de Piirinjii aceluiaşi S.inod, cu
priyire la Scaunul Constantinopolului, în canonul 28 (Sint. At. 11, p. 281) şi a fost reînnoit de Sinodul VI
ec„ în canonul 38 (Sint. At. JI, p. 392).
14. l,M.U., p„ 676. Părerea că în Ţara Românească a existat mitropolit şi înainte de Iachint şi-a
însuşit-o şi profesorul Pr. Niculae Şerbănescu. !n s-tudlul său intitulat «Mitropoliţii Ungrovlahiei» - publicat
în rev. «Biserica Ortodoxă Românii», nr. 7-10il959, p. i22-826 - prof. N. Şerbănescu spune : «Vom
începe ·cu cel dintîi, fachint de Vicina, deşi convingerea noastră este că şi în lunga domnie a lui
Basarab Vodă întemeietorul (c. 1310-1352) trebuie să fi fost neapărat un mitropolit în capitala ţării,
dote fiind nevoile legate - într-un stat ortodox cum era }'ara Românească - de un asemenea demnitar
biserjcesc» (p. 730).
15. Episcopatul Cumanilor a fost întemeiat între 31 iulie 1227 şi 21 martie 1228 ; ci. I.M.U„
p. 673, nota 31, în care se menţionează şi paginile unde se găsesc documentele, în colecţia Hurmuzaki.
 776

grecilor.
GLASUL BISERICII

Şi unii din regaitul Ung1ari;ei, atît unguri cît şi g.enma·ni, locuind printre ei,
trec la credinţa lor şi făcîndu-se turn cu •aceşti valahi, primesc z·isele itaine, dispre-
tuind pe episcopul cumanilor, spre marele soandial .aJ droeptcreclincioşilor şi nu mai
puţina scădere a credin ~ei creştine» 16 • ln acelaşi timp, Papa comunică lui Bela şi
măsuria pe care a luat-o .pentru curmarea <acestei stări de lucruri ; ianume, a ordonat
ll
episcopului cum.anilor să numea.scă pen;tru v1a!ahi un episcop din neamul lor, soco-
tind că acesta devenind supus episcopului cumaniLor, în mod indirect, românii de-
pendenţi de el ajun.geau srnpuşii Prupei. Papa recomam-dm, totodată, PrinC'i'P'elui Bela ca
să acorde a,cestui nou ierarh, clin venirturile pe care el le încaS!a de Ia români, o I
cată «suficientă şi onestă» 17 , pentru ca acesta să fie mulţumit, şi astfe,1 să se simtă
oblig.al faţă de PrinC'ipe. Nu se ştie dacă episcopul cumanilor ia r•euşit să împ!in:ească
porunoa Papei şi să hiro:tonească episcop pentru valahi, clin neamul lor. Urmările pot
confirma î:nsă neîmplinirea •aces·tei porunci, întrucît .românii au rămas în continua.re
ală:turi de episcopii lor «schismatici», a1dică ortodocşi. Dar, independent de ceea ce
s-1a întîmpLat dutpă ,porunca pe care P1apa Grigore IX a dat-o episcopului cumanilor
ş1 de recomandar.ea făcută Principelui Bela, prin scrisoa,rna clin 14 noiembrie 1234, se
cuvin evidenţiate, ca foarte importcmte, două realităţi care se desprind, în mod clar,
I
clin această scrisoare: prima realitate es:te .aeeea că la acea dată, 1234, românii (va- ~
lahii) de la nord şi est ele Carpaţi aveau o ierarhie bisericească formată din «epi-
scopi» - iar nu clintr-tm singur episcop - şi cit a,ceşti episcopi el'au în măsură să
ţină grupaţi în jurul lor pe toţi românii, oare .au rămas neclătinaţi în credin~a lor,
cu 1toate mijloace.le .pe care le folosea propag•ancla catolică, sprijinită şi 1pe căi poli-
tice; dimpotrivă - aşa cum rezultă clin scrisoarea Papei Grigore IX - cei. de alt
neam, unguri şi nrn1ţi, oare locuiau printre ro mâini, îmbrăţişau ei credinţa «schisma-
tică» a acestora; iur a doua realitate importantă cure se desprinde din această scri-
soare consta în acee1a cii, J.ci 1234, românii formau populaţia majoritară în pa,rtea
Moldovei şi a Ţării Româneşti - la care se referea Papa Grigore IX, în legătură cu
episcopatul cumanilor 18 - - aşa cum, de altfel, românii au constituit populaţia majori-

16. V. l.M.U., p. 677 şi nota 32.

17. Hurmuzaki, Docume1Zte, I, p. 132; el'. l.M.U„ p. 677, nota 3J.
18. Cu privire Ja raporturile cumanilor cu românii,· şi îndeosebi la existenja acestora din urmă ca
stat organizat, cu cîleva secole înainte de timpul lu care se referea Papa Grigore IX, prezintă deosebită
importanţă menţiunea cuprinsă într-o veche cronică turcească despre existenţa unei «}'1hi a românilor»
în secolul 1JX. Este vorba de cronica numită «Oguzname» (Cronica lui Oguz Han), în care cercetătorul
Mellmet Ali Ekrem a descoperit un fragment privitor la români. Cronica cuprinde istoria popoarelor turce
din Asia Centrală începînd din secolul VII î.e.n. plnă în anul 1035 e.n. Pasajul care ne interesează se·
referă Ia deplasarea cumanilor din Asia Centrală în regiunile nord-pontice şi venirea lor în contact ~
- ciocnirea lor - cu românii şi celelalte popoare din această zonă : ruşi, maghiari şi başkurzi, care I
Ie-ar fi devenit duşmani. Pasajul a fost publicat de Simion Săveanu în rev. «Magazin» nr. 1186 din 28
iunie 1980, cu cîteva din concluziile valoroase ale descoperitorului izvo1ului documentar, desprinse din
analizarea atentă a textului. Amune : epoca în care s-au petrecut evenimentele este cu mult anterioară
anului 1064, data stabilirii cumanilor la Dunărea de )os ; faptul că maghiarii locuiau în acel timp în zona
nord-pontică, între Nipru şi Don, ceea ce subliniază că evenimentele s-au petrecut în secolul IX, înainte
de migraţia lor în Europa. Potrivit textului Cronicii «Dguzname», limitele estice ale cumanilor se aflau
pe 11rnlul fluviului Ural, iar cele vestice pe malurile Nistrului, de unde începea «Ţara românilor». Din
textul care menţionează «Ţara românilor», reiese că această ţară n-a voit să se supună lui Oguz Han.
Acest aspect relevă faptul că î11că din secolul IX românii disp1111eau de o formaţiune statală capabilă să
organizeze rezistenta împotriva unui inamic de tem11t, ceea ce constituie încă o dovadă, alături de multe
altele, despre conti;1uitate; poporului român în străvechea sa vatră.
In legătură cu menţiunea despre «Tara Românilor» din Cronica turcească ·«Oguzname)), pot fi
adăugate şi menţiunile pe care le-au făcut, în acelaşi sens, doi autori armeni - unul din secolul
al IX-iea, Moise Corcnal'i şi altul din scrnlul al Xlfl-lea, Vurt·apetul Vardan, în «Geografiile» pe care
 ARTICOLE ŞI STUDll 777

lară, în mod pernnanent, în toate provi1nciUe oa.re formaseră Dacia din timpul lui Bure-
bistia şi Decebal, în ciuda tuturor năvălirilor şi stăpînirilor pe care au fos:t nevoiţi
s<l le îndure, ve,acuri de-ia rînclul, după retragerea 1nrmatei şi .adminis,tra\iei romane din
Dacia 19 , în drea,pba Dunării, sub împărCttul Aurelian, între anii 271-275.
Din cadrul aceleiaşi aqiuni catolice în părţile noastre, la care se referea scri-
somea Papii Grigore IX, în 1234, po1ale fi menţionată ca deosebit ode importantă, şi
informaţia pe care a lăsctl-o PC!pa Inocenţiu IV (1243-1258), CLl privire 1Cl viaţa reli-
g.ioasă a «Valahilor clin DaciCl», spun1ncl că ClceşliCl tracluseseră liturghia din limba
slavă, în JimbanaţionCllă, la siîrşitul veacului Cll XI-lca .5i începutul veacului al XII·
lca, fără ştirea şi fără aprob1area Pa,triarhiei ele Constan ti.nopol 2°, de care româmii de-

Ie-au publicat. Savantul istoric român, Aurel Decei - decedat de curînd -, într-un studiu intitulat:
«Romanii din veacul al /X-lea pînă î11 al XIII-iea» (care a format teza sa de doctorat, susţinută în
1937), şi n fost republicat în volumul : «Relaţii româno-orientale>>, Bucureşti, 1978, p. 15-117), a analizat,
cu o impresionantă documentare, menliunile autorilor armeni amintiji, coroborindu-le cu menţiunile di11
cea mai veche cronică rusească 1 cea a lui pseudo-Nestor 1 şi din «Gesta Ungarorum)) şi din Cronica nota·
rului anonim al regelui Bela al ungurilor. ln concluzie, Aurel Decei spune : «Noua ştire a lui Moise
Chorenaţ'i, admisibilă prin logică şi confirmată de faptul că acelaşi nume de popor apare, cu un secol
mai tîrziu şi în izvoarele bizantine, este de importanJă foarte mare pentru )reculul nostru. Ea ne arată
că o populaţie lrntărît romanică, era aşezată, în secolul al /X-lea, şi desigur în cele anterioare, în preajma
Carpaţilor, şi în ţinuturile dunărene, deosebită fiiucl ele bulgari şi de slavi, pe eare Geografia îi cunoaşte
şi ii menţionează ; - aceeaşi Geografie, care pe unguri î11c<l 11u·i cunoaşte» (Relaţii româno-orientale», p.
104)„. ln aceeaşi tradijie apoi, peste citeva secole - în secolul al Xlll-Iea - scrie Vartapetul Vardan
.„«Prin concordanţa deplină a celor doi geografi, despărjiţi şi în timp şi în spaţiu, însă întrebuinţînd,
în parte, aceleaşi noţiuni clasice, peste care turnau ştirile noi, lămurindu-le în sens contemporan, ciştigăm
ccrUtudinea, aşa cum o aveau şi ei, că în aceleaşi locuri trăia acelaşi popor) că toate vicisitudinile
soartei nu l-au mişcat de ·acolo, eliminind astfel ipotezele construite de istorici de bună credinţă cu
elemente nu totdeauna pozitive, însă nu mai puţin logice şi verosimile despre existenţa unei populaţii
romanice în diferitele teritorii numite fie terrn Blacorw11, fie mai tîrziu - «Tara Românească». lntemeiaţi
şi pc aceste două izvoare armeneşti, putem afirma aşadar - încheie Aurel Decei - că, începînd cu
secolul al IX-iea, în nordul Dunării, prin plaiurile carpatice se poate vorbi - fiind cunoscută şi, mai
ales, atestată - despre o .ţară românească. Teritoriul stăpînit astăzi de români, nu era, prin urmare 1

o «terra deserta et inhabitata», ci era locuit de stăpinii lui de astăzi» (Ibidem, p. 106).
19. Istoricul rus N.A. Maschin, inso)eşte importanta lucrare a lui : «Istoria Romei antice» - tra·
dusă şi în româneşte - de zece planşe. Din planşele 6, 8 şi 9 se pot vedea clar limitele cuceril'ilor împă·
ralului Traian în Dacia, cuprinzinel aproape întreg teritoriul României de astăzi, plus partea de sud a
Basarabiei. Aşa cum era normal, intre aceste părţi ocupate şi cele neocupate (Moldova Carpo-Dacilor,
Crişana şi Maramureş) au continuat strinse legături comerciale şi eullurale. Conviejuirea populaţiei
autohtone din teritoriile ocupate, cu armata şi administralia romană şi Jsgăturile neîntrerupte ale acestei
popula.ţii cu cea din teriloriilc neocupate ale Daciei, pînti la retragerea armatei şi administraţiei romanc 1
sub împăratul Aurelian (a. 27'5), adică aproape două veacuri, stau Ia baza unită)ii limbii românilor şi
~
I
a conştiinţei lor de neam, unitate şi conştiinţă, păs.trate neîntrerupt şi în timpul ocupaţiei popoarelor
năvălitoare şi migratoare. Aşa se explică fenomenul, de neînţeles pen'tru cei de rea credinţă, c!
- rom&nii - deşi au trăit separaţi sub stăpîniri diferite, veacuri de-a rîndul - atunci cînd împrcjurări}c
Ic-au îngăduit să se unească în formaţiuni statale mai mari, ci vorbeau aceeaşi limbă şi aveau clart
conştiinţa unităţii lor etnice.
20. Informaţia este dută de Nifon B:1lăşescu 1 în prefaţa Gl·amalicci române pentru scminan
- tipărită la Sibiu, în 1848 - unde se spune : ln cartea intitulată «Casabo E111mauscoe Calatoiui-
1
:

td3Jagovestvovanic» tipărită la Praga, la p. 12 nota 12 stă scris, cum că Românii în şuta 12 (pe li:
1 1

1100) ar fi avut în limba românu tradusă Evanghelia. Aci, vorbind ele Papa lnocenţiu TV (1243-1258) zic<
aşa (i11 limba latină) : «Căci deşi în timpurile cele mai noi, adică ele un secol şi jumătate, Valachi
cJin Dacia traduseră pe ncsimJitc in limba lor naţională liturghia slavică de ritul grecesc mai înaint<
uzitată şi la <linşii pe tăcute şi pe nebăgate de seamă, precum se parc, sau chiar fUră ştirea ş
neconsultată fiind ~nama (biserica) Contantinopo\ilană, etc.». Această informaţie este reprodusă ~1
1•Bibliografia cronologică română sau Catalog general de cărţile române}), imprima.te de la adoptarct:
imprimeriei, jumătalca secolului \VI ~i pînU ~1stăzi - l.550 - 18'13, cdiJiu a II-:.i 1 ele Dimitrie Iarcu
Bucureşti, 1873, p. VI.
778 GLASUL BISERICII

pindeau {lin punct ele vedere canonic. P.i!lpia Inocenţiu IV - ca şi ceilalţi papi care
r
au mai amintit despre Valahii din Dacia - n-avea nici un interes să pună în circu-
lajie o asemenea ia1formaţie, dacă eu n-ar fi avut 11a bază o situaţie reală, pfl oare
i-o relataseră trimişii lui, de la filţu locului. De aceea, această informaţie prezintă, pen-
tru noi mar·e import1iwţă; într-1aclevăr ea îngăduie cît'eva concluzii logice şi anume :
la începutul veacului 1al XH-lea valahii - români,] - din Dada se afirmau ca popm
cu identitatea proprie, cu limbă naţională - în măsură să tălmăcească, din slavă,
evangheliia şi liturghia - şi cu orguniza\ie bisericeiască proprie, cu episcopi şi preoţi,
care săvîrşeau liiturghi1a şi tălmăceau eva1nghelia în Jimb1a poporului, limba naţională.
De asemenea, de la pal)Ja Inocenţiu III s-1au păstrat cîteva menţiuni care 1atestă
existenta une-i ierarhii bisericeşti ortodoxe, la începutul veacului 1al XIII-iea ,în Tran-
silvania. Astfel, la 16 aprilie 1204, papa Inocen\iu III a cerut episcopului Simion din
Oradea să cerceteze sparea în care se află «unele biserici ale monahilor greci din
regatul Ungariei». Iar un an mai tîrziu, la 3 mai 1205, el scria episcopului Ioan de
Calocea, în Ungaria, îngăduiI1du-i să ia sub ascultarea sa episcopia care se afla «Pe
pămîntul fiilor cneazului Bî!ea», atrăgindu-i însă a:tenţia oa să fie cu multă băgare de
seamă oa nu cumva aoeia episcopie să fie supusă Bisericii din Constanitinopol, moti-
vlnd că «întrucît această Biserică din Constantinopol s-u reîntors de curîncl Ia uni-
tatea Scaunului apostolic, nu vrem s-o lipsim de dreiptul ei». Această rezervă a papii,
de a respecta drepturile Scaunului de Constantinopol, era determinată de situaţiei
care se crease prin cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi, în anul 1204, şi
inst.aliarea unui cpisoop latiln pe acest soaun. Dacă :a·ceste .moşii ale fiilor cneazului
Bîloo se găseau în părţile Bihorului, în Jocurile pe care le stăpînise mai înainte Me-
numorut - cum consideri\ unii cercetători 21 - sau în părţile Hunedoarei, unde se în-
tilnesc biserici de piatră româneşti încă din secolul XII, cum consideră alţi cercetă­
tori, importaill[a menţiunii nu scade, întrucît ea se referă, şi într-un oaz şi în altul
- l<i părti !oculte tot de români. De altfel - documentar - se ştie că pe Crişuri şi
pc Someş a existet un-a dintre cele mai vechi înjghebi1ri stat-ale române5li, înzeSJtrati.i
cu cetăji ele .apărare şi cîrrnuilă d~ oameni vrednici care au ştiut să se împotrivească
cu demnitate .5i bărbăţie invadatorHor» . .tntr-ade,văr, «cînd, Ia începutul secolului al
X-lea, armatele maghiare au ajuns în părţile Bihorului şi Sătmarului, ele au fost în-
timpinate de ostaşii voievodului Menumorut, care era cle1pli.11 conştient că apără un
pămînt strămoşesc» 22 • Asemenea aprecieri elogioase la adresa lui Menumorut şi a
osta.şilor lui, iau Ia bază relatările notarului Anonim al regelui Bel>a. Concludent, în
acest sens, este pasajul din CronJ.ca acestui notar, în .care se redă răspunsul d·at de
Menumorul solilor ducelui Arpad, la cererea acestuia de a-i ceda o parte din ţinu­
turile pe care Menumorul le ave.a în stăpînirea s,a, «Spuneţi lui Arpad, ducele Un-
gariei, domnului vostru» el răspuns Menumorut solilor - că «îi sîntem datori ca un
amic unui am.ic, cu toate ce-i sînt neces·are, fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe.
lnsă teritoriul ce I-a cerut bunei voi·n ţe 1a noi'lstre nu i-l vom da niciodată cîtă vreme
vom fi în viată. Şi ne-a pcirut rău că ducele Scll!Onus i-·a ced·at un foarte mare teri-

21. v. \'asilc Drăguţ, O vatră de străveche cultwă ro111â11cască, în «Monumente istorice bisericeşti di11
Eparhia Orndici», Oradea, 1978, p. 21 şi notele 35 şi 36, care menţionează unde se găsesc aceste scrisori
ale Papei, anume în colecţia : Documelffe privind. istoria României, Transi/v(lllia, veacul XI, XJ! şi XII I,
Bucureşti, 1951, doc. 45, p, 28 şi doc. 47, p. 29 ; vezi şi Pr. Prof. Mircea Păcurariu, Din trecutul bise-
ricesc al românilor transilvăneni, în <(Almrmahul 1980» editat de Capela ortodoxă română «Mihail
1

Stuwi» şi de parohiile ortodoxe romilnc din R.F. Germania, p. J 14.

22. Vasile Drăguţ, op. cit., p. 16,
 ARTICOLE ŞI STUD!l 779

toriu, fie din dragoste, cum se spune, fie ele; frică, cc:ea ce se tăgăduieşte. Noi, însă,
nici din dragoste, nici de frică nu-i ·cedăm din pămînt nici cit un deget, deşi a spus
ciî are un drept asupra lui. Şi vorbele lui nu u1e tulbură inima, că n:e-a 1arătat că
descinde d1ln neamul regelui Athila, care se numea «bidul lui Dumnezeu». Şi cil1iar
clacă acela a răpit, prin violenţă, această \·ară ele la strămoşul meu, acum însă, graţie
stăp.inului meu, împărntul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-o smulgă di·n
mlini!e mele» 23 • Din această relart.are a .Cronicarului maghUar rezultă că Menumorut era
dispus să ajute pe Arpad cu cele de care avea nevoie - ca unul venit de curînd în
acele părţi -oa să evite înfruntarea arma'tă ; cii nu l-a impresionat faptul că Arpad
a ţinut să-i spună că descinde din neamul lui Athila, arătîncl că şi el se află la con-
ducerea voievodatului bihorean, ca succesor al unui str~.moş vi\e.az. Dar din rel·aliaT·ea
Cronioarului Anonian se desprinde o realitate şi 1111ai importanrtă, anume că, la. acea
dată, voievodatul lui Menumorut era bine organiwt avîncl stabilite raporturi politice
cu lmi!Jăratul Bizanţului, pe care Menumorurt îl socotea suzeranul - ·adică protec-
torul - său; că ·acest voievodat era creştin - ceea ce a u.5urat sLabilirea ra,porturilor
politice cu împăratul Bizanţului -, şi că, în mod neîndoielnic, pentru cerinţele cul-
tului, existau locaşuri ele cult - biserici, p·arnclise şi mănăstiri 2 ' - , iar pentru exer-
citarea cu1tului şi conducerect Bisericii exista ierarhia corespunzătoare, formată clin
preoţi şi episcopi. Chi-ar clacă Menumorut, cu toa1tă viteji'a lui şi a ostaşilor lui, î.n
cele din urmă a fost învins,exemplul hotărîrii lui, de a-şi apăra, cu orice &acrificiu,
pămîntul patriei, 1a trecut în conştiinj,a urmaşilor ca cea mai înallă îndatorire.
Situaţia s-a repet·at, aproaipe identic, .5i cu jin.uturile Banatului. Astfel, cinel un-
gurii ·au încercat să înainteze spre Bwnat, în jurul anului 900, ei s-au izbi.t de rezistenţa
hotărîtă a organiz.aţiei statale ·autohtone condusă de Glad. ln faţ·a fortelor superiome
ale invadatorilor, Glad s-a retras în fortăreaţa Cuvin ele la Dunăre. Prin trntative, el
,a •ajuns la împăcare cu in.v,adatorii, căror•a, în schimbul recunoaşterii autonomiei şi
succesiunii cU•nastice, le-a cedat unele porjiuni de lingă Tisa. Aurtonomfo obţinută de
Glad a durat mai mult d.e un secol, 1pînă la începutul secolului al Xl-lea, dnd în
fruntea org'1nizmţiilor ·din Banat se găsea Ohtum, clescenclen.t clin neRmul lui Glad.
Ca şi Menumorut, Ohtum - cun:oscincl inte·JJţiile tot mai vădite ale conclucători!Dr
maghiari de a-şi întinde St1ăpînirea peste ţinuturiLe bogate ale Banatului - a accepta•t
>11veranitatea împăratului bizantin Vasile al II-iea, în jurul anului 1002, în nădejdea
că \Ila li •protejat ele acesta ..Jmpăratul Vasile al II-lea a murit însă în 1025, iilr îu1
1028, a murit şi fratele său, Constantin al XI-lea, care îi urmase la tron 25 • Lupta pentru
succesiune la tronul imperinl a creul o conjunctură favorabilă pentru regele Ungariei.

23. cf. G. Popa~Lisscanu, Izvoarele istoriei românilor, I, Anonymi Beie regi nolarii, Gcsta Unga·
rorurn, Bucureşti, 1934, p. 91. (Alcătuirea soliei şi pretenţiile teritoriale ale lui Arpad sint expuse
într-un pasaj aflat în Colecţie la p. 90).
24. Vasile Drăgu'ţ, op. cit., p. J7 şi p. 21. La început bisericile şi .nu1nt1stiri!e au fost făcute 1 ca
~;i casele de Iocuit 1
din lemn, care, expus degradării sau focufui, a făcut ca acestea să nu reziste
peste veacuri. Au fost construite însă şi biserici cu ziduri de piatră, cum a fost cca descoperită în punctul
numit <<Boldîgă», care se crede că a fost distrusă la sfîrşitul secolului al lX·!ea sau la începutul seco-
lului al X-lea, cînd a fost cUstrusă şi fortificaţia snu cetatea de la Dobica, aflată la cca. 30 km nord-est
de Cluj-Napoca, I'. idem, ibidem, p. 18-19 şi nota 15. Din secolele XI, XH şi îndeosebi XIII s-au păstrat
în aceste părli mai multe biserici ele piatră. v. idem, nota 43 şi ele asemenea nota 32, unde se arată
că, în urma cercetărilor efectuale de arheologul Raclu Popa, în anii 1974-1975, cu prilejul restaurării
bisericii clin Streisîngeorgiu, s-a putut stabili cu exactitate că acest valoros monument a fost construit
în jurul anului llOO.
25. cf. J.D. Suciu, Monografia l\ififropoliei Bmza!ului, Timişoara, 1977, p. 37 şi nota 16, unde se
fr1cc trimilcrc lu: «·faptele ungctrilor>i, cd. G. Popa-Lisscnnu, Bucure.şti, 19341 p. 3.-i, 57-58.
 780

Ştefan
GLASUL BlSE-RICII

I, de a înoerca să-şi extindă stăpfo1irera asupra Bianaitului. Pentru uşurarea aces-

r
!
tui scop, el 'a ademenit pe unul dintre militarii de seamă ai lui Ohtum, Cenacl, pe care,
clupă ce 1-a botez,at în ritul cartolic, l-a trimis în fruntea armatelor maghiare, îm-
potriva lui Ohtum. După o :priimă vic1torie împotriv1a lui Cenad, armata lui Ohtum este
infrîntă, el însuşi ,pi1erzînclu-şi viaţa în timpul luptei. In urma acestei înfrîngeri a lui
Ohtum, Banatul - ţara lui Gl11d -- a fost încorporată regatului lui Ştefan I 25 , în t
jurul anului 1028. Această încorporare impusă n-a şters însă din conştiinţa locuito-
rilor .autohitoni dorinţa de libertate, păstrînd în acest scop permanente legături cu
românii din celelalte voievodate, în raşrteptarna unor împr.ejurări favor·abile ele ra ·se uni.
Orgia,nizaţ1a aut·ohtonti a lui Glad şi Ohtum avea - potrivit praclticii celorlalte
voievodate româneşti - şi organizra ţie bisericerarscă, formată din episcop.ii cu veche
tradiţie în aceste ţinu1turi 27 • De altfel, - în afară ele V'echile centrn biserice.~ti din
Sciţi.a, în frunte cu Tomisul (ConsLanţa de astăzi), am.Jntilte în documente şi ,act-e bise-
riceşti - Banatul şi Oltenia, port revenclica vechimea organizării ll()r biserioeşti, cu
centre episcopale, pe bază de importante legi împărăteşti. Astfel, împăratul Justinian
(527-565), îrnfiin\înd 1prin Novela XI, din anul 535, Arhiepiscopia Justiniana Prima şi
stabilind provinciile oa.re îi vor forma jurisdicţia - între care se găseau şi cele două
Dacii formate în dreapta Dunării, după rntragerea armatei şi a.ctmini·straţiei romane,
sub Aurelian, din Dacia Traiană, anume: Dacia mecliteraneeană şi Dacia ripensis -
a arăJbat că această jurisdicţie se va înttinde şi peste cetăţile Vimiruacium şi Recidiva
şi Litterata, pe care imperiul biznntin Je pierduse în timpul lui Ath.i!a, care le şi di-
strusese. mn a.ceas/tă cauză, prefectura lllyricului, ,cme îşi avea sediul la Sirmium, se
mutase ha Salonic, ceea ce atrăsese clupă srine cneştere.a în prestigiu a soaunuluJ epi-
scop,al clin acEst oraş. Menţiunea deosebit ele interesanrtă pe care o face Justinian în
această novelă, cu privire la existenţa unei organizaţii bisericeşti, şi în stînga Du-
nării, este cea cuprinsă în paragraful 2 cll novelei, unde se spune: «Dar, fiindcă în
limpul de faţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, sialul nostru s-a mărit, aşa că amindouă
fărmurile Dunării sini populnte acum cu cetăţi ele ale noastre şi atil Viminacium, cit
şi Recldil'CL şi Lillerata, care se 9ăsesc dincolo ele Dunăre, au fost supuse clin nou
stăpinirii noastre.„». Din acest fragment al novelei se desprinde întîi menţiunea gene-
rală că mnîndouă ţărmurile Dunării erau populate, la acea cl:ată, cu cetăţi ,aflate sub
stăpînirea imperiului bizra1~tin şi apoi menţiunea specială pe·ntru cele două cetăţi: Re-
ci<liva şi Litter.ata care - aflate în srtîng·a Dunării - fuseseră trecute sub jurisdicţia
Arhiepiscopului Justinianei Prima. Dacă ambele cetăţi, Recidiva şi Litterata, se găseau
pe teritoriul Banatului, cum admite T. D. Suciu 28 , sau una în Oltenic1, la Sucidava
(Celei), cum crede ~)rof. D. Tudor 29 , bazînrdu-se pe faptul că Ia Vărădia - care ar
corespunde Recidivei - nu s-au găsit urme bizantine, pe cînd la Celei s-a descoperit
o bazilică creştină datată din secolul VI, adică clin perioada în care Justinian organi-
zează Jus,tiniana Prima, nu mai prezintă mare i1mporLanţă pentru teza care i·n~eresează

26. Idem, op. cil„ p. 37-38.

27. Existcnja unei episcopii, la începutul veacului al XI-iea - cu sediul în localitatea pe care
o continuă Timişoara de astăzi - este acceptată de istorici, care nu s-au lansat niciodată în afirmaţii,
înainte de a se fi documentat temeinic. Se menţionează, intre aljii, prof. Alexandru Elian, în «Les
rapports biza11tino.romains». «Byzantinoslavica» r958 (XIX), nr. 2, p. 215 ; Eugen Stănescu, în «Byzance
et Ies Pays Roumains aux I X -XV-e siecles». Rapports IV (X[V-e Congres intemational des etudes
byzantins, Bucarcst, 6-12 scptembre 1971), p. 15 ; Răzvan Teodorescu, în «Bizanţ, Balcani, Occident la
î11ceputuri/e culturii medievale ro111â11eş-ti», Bucureşti, 1974, p, 72 cf. J,D. Suciu, op. cit., p. 40.
28. I.D. Suciu, op. cil., p. 35.
Z9. D. Tudor, Oltenia romană, cd, 11-u, p. 47•!,
 . ·-----·------------·--------------------
ARTICOLE ŞI STUDII 781

în mod· deosebit şi anume că în stînga Dunării - ca, în general, în fosta Dacie,

nu numai în fosta Dacie Traiană - a, exi.st-ait o organizaţie bisericească încă di·n pri-
mele veacuri şi îndeosebi după ce Constantin cel Mare a început să-şi pună în apli-
care planul său politic de a recuceri terirtoriile pe care le stăpînise imperiul roman,
l.a nord dre Dunăre 30 • Con,diţiile de securitate pe care le-a asigurat Consrta.nti.n cel
Mare papulaţiei autoht'one rămase, în Dacia Tpaiană, după retragerea armatei şi admi-
nistPaţiei romane, ex.p!ică •organizareia comunvtăţi!or creştine din stînga Dunării, aş.a
cum confirmă existenţa unei biserici de pi.atră cu dimensiuni care presupun o comu-
nitate puternică, pe malul drept al Oltului, în comuna Gostavă\u (satul Slăveni), ju-
deţul Olt, pe la jumătatea secolului al IV-lea. Descoperire.a aceSltei biseric:i 1arparţine
profesorului Dumitru Tudor, făcută cu prHejul săpăturilor rarheologice clin prntoriul
castrului roman 31 de la Slăveni, în 1963. ln fostul tezaur subteran din pretoriu (serci-
rium) a fost identificat un mormînt; se srocoteşte că de o asemenea cinste n-a puitul
beneficia clecît un martir sau un slujiitor de se·amă al bisericii 32 • Şi în interiorul bise-
ricii de lu Sucicl!ava (Celei) s-au găsit morminte - şi rnnume şase - care, ele aseme-
nea, se presupune 'a fi ale unor înalţi demnitari bisericeşti; alle trei mom1inte desco-
perite în afara zidurilor bisericii, se crede că aparţin unor credincioşi mireni, mem-
bri ·ai comundrtăţii respective 33. ·Inmormîntările clin biserică m fi avut loc între anii
565-600, în orice caz după moartea lui Justinian, fiindcă numrai după moartea lui au
fost lngădui~e înmormîntări în biserică ale împăraţilor şi clernnit,arilor bisericeşti. Prof.
D. Tudor crede că bi.s-erka ;diJ1 Slăveni a funcţionat cel· puţin pînă în timpul marei
perturbări pro-dusă la Dunărea de Jos de către invazia hunică, cînd S>curt.ul ce proteja

g:1ani\u imperiului la Nord ele fluviu -- Brazc!Ja lui Novac de N. - a fost clestrămiat.
ln mod logic, Prof. D. Tudor socoteşte că, «Biserica paleocreştină clin Slăveni consli-
Luic o imporlcwlă c/escopcrire wheologică». Pentru ci't «ea documentează cimentarea
puternică a creştinisrmului la nord de Dunăre. în secolele IV-V, care, pentru acele vre-
muri, constituia un factor cultural de seamă. Mărimea clădirii (7 X 21 m) ne indică
şi pe a comunităţii creştine de la S!ăveni . .în al cloilm1 rînd, 1 prin ea se a·lestă pre-
zenta· în număr mare a ,populaţiei. daco-romane rămasă clupă evacuarea raureliană
(274)». Prin biserica paleocreşJtină de la S!ăveni «avem în Jnţă un nou c/ocumcnt

30. Menţionăm, în acest sens, articolul deosebit de interesant publicat de I. Barnca, în rcv.
«Mitropolia Olteniei», nr. 1-2/1980, p. 17-32, sub litiul : «Prnocupiiri ale Sfî1rt11lui Constantin cel Mare la
Dunărea de /OS». Reproducem, ca exemplificator, următorul pasaj : «După ce a rămas singur împărat,
Constanlin a pus bazele unui nou jmperiu, imperiul bizantin, şi ale unei noi capitale, Constantinopolul,
iar la frontierea Dunării de Jos a trecut la o politică ofensivă - politică de recuceriri, concretizată într-o
primă etapă (324-328) în construirea unui pod peste D.unăre, la S'ucidava (Celei), restaurarea drumului
roman din cîmpia romănăţeană, refacerea fortăre!ei Sucidava şi a castrului lui Traian de la Drobeta şi
înălţarea clin nou a cetăţii Dafne. !n acei'1Şi timp au fost refăcute sau construi.te din temelii alte
fortăreţe în stînga Dunării şi probabil a fost ocupată întreaga cîmpie a Olteniei şi Munteniei de astăzi
pînă la «Brazda lui Novac», de nord, atribuită de asemenea lui Constantin. !ntr-o a doua etapă, după
consolidarea poziţiei în această zonă, Constantin n pornit o campanie holărîtoare împotriva goţtlor din
cimpia Munteniei, învingîndu-i şi obligîndu-i să încheie cu Impel'iul tratatul de pace şi alian\ă (foedus)
din anul 332 (p. 25).
3-1. Descrierea bisericii de la Slăveni, ridicată peste rninele pretoriului castrului roman, probabil,
pc timpul lui Constantin II (337~361) sau Valens (364-378), a prezentat-o prof. D. Tudor, într-un scurt
articol, cu titlul «Diserica paleocrcşti11<l de la Sldve11i-Olt din secolul al J\1-/ea„, publicat în rev.
«Mitropolia Olteniei», nr. 1-3/1979, p. 102-105.
32. Idem, ibidem, p. 103.
33. \'czi prof. D. Tuclor, NC1i ccrcctriri in lrnziiirn de lu. Sucidava, în rcv. «Mitropolia Olteniei», nr.
l-2.·1930, p. 14-15.
 -,;~-

782 GLASUL BISERlCII

pentru controversata problemei o romunizdrii 34 .şi a celei de a doua continuităţi clin

Dacia Traiană. Pînă în prezent, biserica paleocreştină ele la Slăveni-Olt răm1ne cel
mai vechi locaş ele cult de la norei ele Dunăre, datat din secolul IV. Via fi urmată de
către bazilica cre.~tină, din secolul al Vl-lea, construită în cetăţuia Sucidavei» 35. Acea-
stă bazilică de la Sucidava, t1 fost dis 1 trusă odată cu cetatea rorruano-biz.anitină, de
către aviari şi slavi, la sfîrşitul secolului al Vl-lea. 1nlr·e antichităţile cu caracter creş­
tin oare au fost descoperite la Sucid1ava se remarcă partea superioară a unei amforo
cu m1mele unui prGot local Lulwnochos fiul lui Lylcalios 36 .
Ase.menea comunităţi creş;line, ca cea de la Gostavăţ, Sucidav1a (Celei), RomuJa,
Recidiva, Litternt-a ş.a„ nu puteau fi ignorate de către Justinian, să nu le iJa în consi-
derare în cadrul t1cţiunii sale de consolidare a stăpînirii Imperiului asupra teritoriilor re-
cucerite. Dar nu toate ţinuturile s-mt putut bucura ele ocrotire, sau de .aceeaşi ocro-
tire, din parite-a imperiului bizanitin. Comunităţile creşti-ne care., în vremea împăratului
.Justinian, 1ajunseseră să cuprindă 'aprotl)Je îrutreug.a populalie autohtonă - indiferent
ele condiţiile care s-.au creat fiecărui ţinut ele către năvălitori - au continuat să păs­
treze totuşi legături neîntrerup:te între ele, cultivate şi de unitatea credinţei Jor reli-
gioase, aşa încît stăpînirile străine n-au reuşit să le înăbuşe conştiinţa unităţii Jor
e.lnice, sub care i-au înregist11at cronicile ~i documentele amintite.
Es;te adevăr•ait, cles'pre c1'eştin1tir'ea poporului romfrn, adică a st.rămaşilor Jui, daco-
romanii, nu exi.st[t o dată precisi'i. Căci «Spre deosebire de alte popoare C·are s-au
creştinat la o trnumită dată, din ordinul conducătorilor politici sau oa urmare a unor
misiuni oficiale, daco-ron1iJnH au îmbri'i1iş1at religia lui Hristos încă din prima etapă
r. formării lor ca ipopo.r, între sfîrşitul secolului al lll-Jea şi secolul 1al VI-lea, înainte
de simbioz1a cu slavH» 37 . Cel pu !in pe teritoriul DC'!Jrogei de as·tăzi - fos;t.a Scythia-
Mirnor - creştinismul este socotit ele origine a,postolică, datorită SfîntuluJ Apostol
Andrei căruia, în baz1a sorţilor, i-a revenit să «e.vanghelizeze Bitinia, părţile Pontului
Euxin şi ale Propontidei, cu cetăţile ChaJce·don şi Bizanţ, Macedonia, Traci.a şi regiu-
nile c.are ajung pînă Ia Dunăre, Thesalia, He!:ada, Ahaia» etc. Dar «avîndu-se în ve-
rlere Iegă.turile binecunoscute 1ale a.şezărilor de pe liloralul de vest al Mării Negre
şi de la Dunărea de Jos cu diferite cenlrc clin Asia Mică şi din Grecia continentală,
unde creştinismul se răspîndise înc:il clin perioada apostolică, se presupune că atît în
Scythia-Minor, cît .~;i în fosta D·acioa Tra.iană au existat creştini izol•a\i chiar din pri-
mele secole creştine» 38. 1n general se admite că «Pe teri,toriul fos;tei provincii Dacia

34. Tntre obiectele gilsite pe raza comunei Guslavăţ, cure atestă existenţa unei mari comunităti
rontanizale pc teritoriul acestei comune, se mcnţioneazU eclc două tezaure descoperite unul în 1893 şi
altul în 1969. Din ultimul au putut fi recuperate 318 monede cte la cei care le culeseseră în urma spargerii
vasului în care fuseseră îngropate, de· un tractor care ara. După aprecierile cercetătorului acestor monede,
Dr. G. Popilian, procesul de acumulare a tezaurului a început în epoca împăratului Traian şi a continuat,
în mod ascendent, pinii în epoca lui Marcu Aureliu. lngroparea tezaurului ar fi avut loc cu prilejul atacu-
lui Marcomanj/or şi a aliaţilor lor, care n început fn anul 166 c.n. (v. O. Popilian, Descope1·irea monetară
de la Gostavăţ - /ud. Oft, în: His/orica li, Editura Acaclcmici Republicii Sociaii.ste România, 1971,
p. 35-51).
35. Vezi Prof. O. Tudor, Biserica rw/eocreşlină de ia Slăve11i-Olt, în rcv. «Mitropolia Olteniei», nr.
1-3/1979, p. 105. Intre timp, au mai fost descoperite biserici de piatră, cam din aceeaşi epocă cu biserica
de fa Sucidava, şi în alte localităţi din cuprinsul !iîrii. Numai în ConstanJa (f. Tomis) au fost clcscoperitc
cinci asemenea biserici, datînd din secolele V-VI).
36. Idem, Noi cercetări în bazilica creştină de la Sucidava, în rev. «Mitropolia Olteniei», nr. 1-2/
1980, g. 16.
37. Jon Barnea, Aria creştină i11 România. /. Secolele //I-VI. Album tipărit cu binecuvîntarea
Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe llornânc, Ecliturn Institutului 13iblic şi ele
Misiune al Bisericii Ortodoxe Homfinc, 13ucure~!.i, 1979, p. 5 (în cuniinuurc : A.C.H.). 38. A.C.R., p. G.
 ARTICOLE ŞI STUDII 783

Traiana şi îndeosebi la nord de Dunărea inferioc1ră, creştinismul s-a răspînclit ca

urmare a legăturilor coDti•nue dintre populaţia arntohtonă ·de pe 1ambele malur:i. ak
fluviului, stăpînită de conştiinţa originii e•i comune» ; şi că «O mare imporbanţă în
pro,pagarea şi menţinerea creştinismului în aoeastă regiune a avut exp·ansiunea im-
periului roman în s~îng.a Dunării, m1aii îrutîi în timpul lui Constantin cel Mare şi al
urmaşilor săi (324-364), ·apoi sub împănatul Justinian (527--565)». Dacă numetoasele
vestigii paleocr.c;,ştine descoperite, îndeosebi în ultimiLe trei decenii, pe teritoriul
Republicii Socialiste Rounânia constHu.ie dovezi de neco•11testat despre răs·pîndirea
creştinL>mului la daco-romani, termenii de origină latină privind noţiunile fundamen-
!Jale ale credinţei creştine ca şi numărul mare ele termeni toponimici, păstraţi pînt1
astăzi în limba română, rara tă oaracterul latin al cre,ştinismulu.i daco-roman 39 •

Numărul mult mai mare al acestor vestigii - biserici şi obiecte de cull -

descoperil·e în Dobrogea, în rarport cu celela1te provincii româneşti, ·poate, fi socotit
şi ca o consecinţă a faptului că această provincie s-a găsit mai multă vreme sub stă­
pînirea romană şi bizantină, bucurîndu-se astfel timp mai îndelungat de protecţie şi
linişte, dar şi datorită faptului că, în celelalte provincii s-au făcut mai pu\ine cerce-

tări arheologice, pînă în prezent, urmărind asemenea obiective. Ace11stă situaţie deo.-
scbită pe oare a avut-o, din punct de vedere poli-He, Scy1thia-Minor „._ Dobrogea --.

s-ra răsfrînt pozitiv şi în privinţ'a organizării bis-erice.5ti, pe teritoriul ei <0 , în primele

şapte veacuri creştine, dar îndeosebi în veacurile III-VII, î11 care s-a realizat pro-

cesul de contopire definitivă dintre dacii autohtoni şi romanii cuceriJtori, dind naş.tere
poporului român menţionat -- aşa cum s-a văzut -·- în multe clocume,nte şi sub nu-
mele de poporul vl1ah sau V•a1'11h. Sub aspectul organizării bisericeşti - clupă nun re-
latează istoricii bisericeşti Sacrale şi Teocloret, ·'ii după cum rezul•lă clirutr-o lege a
împăratului Zenon, clin jurul anului 480, Iliscrica clin Scyţia îv'fică, sau Dacia Pontică,
era condusii ele un singur episcop, cu reşedinţa în c11pitala provinciei, oroaşul Tomis.
Situaţia aceasta s-a păstrat însă numai atîta t.imp cît provincia Scyţia Mică era lipsită

ele mijloace şi su:pusă năvălirilor pusrtiitoare. lmbunătăţindu-se siluajia sub aspectul

prosperităţii şi al siguranţei s-a aplicat şi în această provincie principiul ca în fie-

carq or·aş mai i.mportanrt să existe episcop. De acee•a nu mai pol fi socotite fără temei
pCirerile celor care· ilU susţinut - şi susjin -- că în Dobrogea --- în e·parhi•a Sciţiei,
au exisla't, pe lingă importantul centru mitropolitan sau arhiepiscopal Tomis, încă H
sedii episco:pale. Pornind ele la rafirmaji.a învăţatului german Karl von Boor - în
Nolilia episcopatum - că în eparhi.a Scyjiei, rau exish11t 15 centre .episcopale, menţio­
ninclu-le, Prof. Emilian Popescu, luî11cl în sprijin şi temeiurile epigrafico-arheologice
~i i.s~orice ca.re s-au adăugat între 1timp, a ajuns la concluzi;a că aceste episcopate pot
fi conside!late ca re.ale, existenţa lor putî11;<l fi aclmisi\ cel )JLljin pînă la începutul vea-
cului al VIl-lea, dnd a încet11t viaţ,a organizartă în ScylÎ'a, ca urmare a spargerii fron-

39. A.C.R., p. 5. Sub titlul <<Contiuuarea popula./iei romanice în Dobrogem>, prof. Dinu C. Giurescu
a scos în cvidenjă importanţa pc care o prezintă numele de riuri, sate şi oraşe, păslratc în epoca emi-
graţiilor. pentru dovedirea continuităţii elementului romanic în Dobrogea, v. rcv. «Săptămînai>, m. 499
clin 27 iunie 19EO şi 500 din 4 iulie 1980.
40. Pentru situaţiile deosebite în care Swau găsh provinciile româneşti : Transilvania, Banatul, .Oltenia,
Muntenia, Moldova şi Dobrogea, dupii victoria împăratului Traian asupra lui Decebal (105-106 c.n.), v.
Hadu Vulpe, fon Jlarnca, Din istoria Dobrogei, voi. lI: ll.Olllauii la Du1111rea de Jos, Bucureşti, Ectilura
Academici Hcpublkii Socialiste Homflnia, J.968, 591 p.
 784 GLASUL BISERICII

lierei dunărene de către popuhaţiile avaro-slave 41 . P.aptu1 că din cele 15 episcopate

ale provinciei Scyţia, opl sînt a.5ezale pe malul drept al Dunării, îndreptăţeşte conclu-
7j.a că acestor soa.une li se încredi11ţase .~i o ;:;ictivitate misionară dincolo de fluviu, în
rîndu1 populaţiei awtohtone şi a barbarilor. Se ştie, de altfel, că începînd cu Constantin
cel Mare, Bisericii creştine i s-a aco!'dat un imporMnt rol pentru întărirea wnu•tăţii
imperiului. Biserica era .sprijinită efectiv în OiJJera ei misionară în mijlocul barbali-
lor, pentru creştinarea lor, consltatîndu-se că pe unăsură ce deveneau creştini, aceştia
adoptau o ·ati1tudine mai favor.a.bilă, mai conciliantă, foţă de impNiu. «Rolul creşti­
nismului în procesul de romanizare, de asimilare ia migriatorilor şi în continuit·atea
daco-romană a fost esenţial. Inscripţiile şi alte documente ne a.nată cum prin cre.~­
tinare, încadrare în .armată şi în administraţia imperi1a.lă au fost asimilaţi goţi, huRi
şi alţi migmtori», fiindcă «misiunea episcopatelor în stînga şi în dreapta Dunării
nu însemna numai propagareia noii religii, ci şi .a culturii şi a civilizaţiei romane.„
De acee<i, istoria creştinismului în pri.mile veacuri este şi istoria populaţiei daco şi
greco-romană de pe teritoriul României» 42 • Sub acest ;aspect se poate spune că «apa-
riţia şi răs:pîndirea cre.~tinismului pe teritoriul de azi 1al Republioii Socialiste România
constiJtuie nu numai un [mportant fenomen cultural-iSl!oric ci "Şi o dovadă .a continui-
tăţii populaţiei autohtone daco-roma·lle pe acest teritoriu, în timpul marii migraţii a
popoarelor» 43 .

II. Aspecte ale vieţii şi activităţii Bisericii Ortodoxe Române în

lumina cărora pot fi apreciate raporturile ei cu celelalte Biserici Ortodoxe.
Dintre multiplele 'aspecte sub care pol fi pri\'ile raporturile Biser.icii Ortodoxe
Române cu ce1e1a1Jte Biserici Ortodoxe, oare au format ·de la început Biserica cea
un<i, sfîrntă, sobornicească şi <ipost0Jeasd'1, vom menţiona, de dala •aceasta, numai
cîteva pe care le socotim, totuşi, îndeajuns de concludente, pentru a \}June în lumină
concepţia după care s-a condus Biserica Ortodoxă Română 4 4, în activitatea ei, ca parte
integrantă a Trupului tainic •al Domnulu·i, şi contribuţia pe rnre ea a adus-o la în-
tărirea şi afirmare·a Bisericii Ortodoxe, ca împlinirtoare <1 misiunii ce i s-a încredinţat
- potrivit poruncii cu care Mînluito.ru! Hristos a trimis pe Sfi•nţii Săi Apostoli în
lume - ele a propovădui învătătura Sa lei to111te neamunile, povăţuindu-le să con-
vieţui·ască pc1şnic şi sprijinindu-le să-şi păstreze fie,care identitarteu etnică, oridt •ar
fi {]e vi:treg.e împrejurările în care c1r ujunge. Asrpectele Ia a căror evidenţiere ne
vom limita sînt urmi\lomele: I. mărlurisirca şi npărarcn ârcplei creclin/c; 2. lntr-
ajulorarea; 3. sinoc/alilctlea; 4. carnclerul cinic; 5. ecumenismul; 6. clcschiclcrca fa/ă
ele lume.

41. Emilian Popescu, Orga11izarea ec/esiasticil a provinciei Scythia Minor în secolele IV-VI. Confe-
rinjă dactilografiată, p. 13 ; idem, O inscripţie de la Mangalia (Callatis) şi senmifica(ia ei pentru 01·ga-
11izarea bisericeascri 11 Dobrogei în secolele V-\' I, în «Almanal1ul 1980», editat de Capela Ortodoxu Română
«Mihail Sturdza» şi de Parnhiile Române din R. F. Germania, p. 103-106.
42. Idem, co11f. cit., p. 15 şi 16 ; v. şi Pr. prof. I. G. Coman, Misionari creştini i11 Scytliia-Miuor
oi Dacia în secolele III-VI, în rev. «Mitropolia Olteniei», nr. 4-6/19T9, p. 255-276.
43. A.C.R., p. 5.
44. Vom folosi termenul de «Biserica Ortodoxă Română» şi pentru timpul în care nu se ajunsese
la desăvîrşirca procesului de formare a poporului român - care a avut Ioc, aşa cum s-a mai amintit,
inlrc secolele f'LI-VII - din contopirea populaţiei autohtone cu romanii cuceritori, întrucit cei dintii care
au primit creştinismul în părţile Dacici cucerite de romani au fost autohtonii, cei care au format tot-
deauna majoritatea populaţiei in aceste ţinuturi, inclusiv Scythia-Minor.
 ARTICOLE ŞI STUDII 785

1. Primind învăţătur·a Mîn'luÎl\orului Hristos direct, de la cel mai autentic izvor,

în vremea ·aceea, - chiar de la unul dirutr'e Sfinţii Apostoli, Sfîntul Apostol A.11drei -
comunităţile creştine oare s-au format pe teritoriul de as1tăzi al Republicii Socialiste
România au avut permanent vie conştiinţa responsabilităţii ce le-a revenit, ca ur-
mme a acestei situaţitl privileg~ate, anume: de a păs.tra noealterală învăţărtu11a pri-
mită şi de a o propovădui şi 1tr.ansmite în ace1aşi nealt~rat cuprins, adăugind în plus
exemplul propriu al trăirii a.cestei învăţături, cu toate străduin\<ele şi s•acrificiile pe
care le,a impus, împlinirea acestei îndatoriri. lntr-adevăr, - se ştie că - religia
creştină, şi îndeosebi mărturisirea ei, n-a .fost înqiăduiltă în cuprinsul imperiului ro·
man p!nă la începutul ve.acului al IV-lea, cînd împăratul° Consbantin cel Mare ia putut
determina şi pe împăriatul Liciniu să consimtă la acord•area edictului de toleranţă,
din anul 313. Dar, chiar şi după aoeastă diată, au fos1 epoci în care creştinii care
ţineau şi mărtturLseau dreapta credinţă 'ilU fost nevoi ţi să su por-te grele prigoane, fie
i'11 teritoriile din cuprinsul imperiului bizanttin, clin p.airtea împăraţilor o:prfjinitori 1ai
păgînisunului -- oa Iulian Apost,atul - sau •a.i a<letpţilor eireziei lui Arie - ca împă­
ratul Valens -, fie în teritoriile căzute sub stăpînirea ~JoJilor, hunilor, av·arilor şi a
oltor neamuri ca.re s-au dovedit cu crudă vrăşmăŞie împolriva populaţiei <tutohtone
- adică a românilor (v1alahilor) - fie pentru că ,aceştia nu consimţeau să sacrifice
zeilor lor, ţinînd cu rtărie J,a religia creştină 4 5, fie, pentru că 'nu se clezlip-eau de pă­
mîntul moştenit de la părinţi şi strămoşi. ·ln timpul acestor epoci de prigoană, au
ccizut victime, suferind moar.te martirică, mulii creştini. .fnd·eosebi în 1timpul perse-
cuţiei clezlănţuărte de împăratul Diocleţia.n, în ,anii 303-304, şi-au pierdut viaţa, n)fin
înecare sau ardere pe rug, mulţi creşti<ni, în mal multe aşezămite ·din Sqnlhi,a Minor.
Textele Martirologiilor amintesc un nll!l1lăr d.e peste 60 ele marliri numai k1 Tomis 46 ,
capita~a ace,s1tei provincii. De asemenea, sînt menţionaţi martiri, în textele M·artirn-
logiilor, clin cetăţile : Halmyris, Noviodunum, Dinogeţia, Axiopolis, Durostorum, aflate
pe malul drep1t •al Dunării. Ultimul martir pe teritoriul Dobrogei - Scythia MLnor -
este socotit Sf. Emilian, fiul unui prefect din Durostorum, torturnt şi ars pe rug, în
unul 362, în timpul persecuţiei lui Iulian Apostatul (361-363), din ordinul guvernato-
rului Thraciei, Capitolinus, pentru cii spărsese cu ciocanul statuile zeilor şi răstur-
/
nase altar•ele din templul loc1aJ 47 •
·!ntrucît în legătură cu :informaţiile Mmtirologiilor s-a f~cut deseori rezervă.
atribuindu-se legendelor cele relatate î•n Martirologii, es:t·e socoli,tă ca deosebit de im·
p0rtantă descoperirea arheologică făcută în anul 1971, în comuna Niculifcl, judeţul
Constanţa. ln cadrul ruinelor unei vechi biserici, dale la iveală de ploi, s-a găsit
edificiul unui marlyrium, pe pavimentul căruia er,a depus un mure sicriu lrapezoictal

45. Această cale de constrîngere a creştinilor ca să-şi renege credinţa, prin consimţirea ele a jertfi
zeilor păgîni, rezultă din numărul mare al canoanelor primului sinod local, ţinut de creştini după edictul
de la Milan, sinodul de la Andra, din 314. Din canoanele acestui sinod rezuHă, pe de o parte, formele
diferite sub care creştinii erau ispitiţi sau constrînşi să apostasJeze, iar pe de altă parte, bunăvoinţa cu
care Părinţii acestui sinod au căutat să găsească circWl1stanţe care să uşureze reprimirea în sinul Bisericii
a clericilor - episcopi, preoţi, diaconi şi alţi slujitori bisericeşti - şi a laicilor care jertfiseră zeilor.
v. Sintagma Atenia11ă, UI, Atena, 1853, p. 20 ş.u.
46. A.C.R. p. 6-7 ; v. şi .!. Rămureanu, Sfinţi şi martiri la Tonzis-Consta11ţa, în «Biserica Orto-
doxă Română», nr. 7-8/1974, p. 979 ş.u. O sintezil a tuturor dovezilor descoperite pînă acum - biserici,
obiecte de cult - care confirmă vechimea creştinismului şi a organizaţiei bisericeşti pel teritoriul de astăzi
al Republicii Socialiste România, pentru secolele Hl-Vl, cu prezentarea şi explicarea planşelor respective,
se găseşte în lucrarea menţionată a lui Jon Barnea, Arta creştină în România, I, Sucureşti 1974, p. 278.
47. A.C.R. ; p. 7, şi n. 5: v. îndeosebi, I. Pulpea (I. Rămureanu), Sfîntul mucenic Emilia11 de
Dmostor, în «·Biserica Ortodoxă Română», nr. 4-6/1944 şi extras, p. 1-22.
 /OU GLASUL BlSEIUCII

din scînduri do brnd, în 'care se· aIJau patru scheJe<lo umane. O j,11Scrip~ie pict1C1Jlă pe
pereteJ.e din sud al edificiului menţioneazit p1i11lru nume: Zotikos, Att.alos, Kamasi(o)s,
Jlhilippos. Fără îndoială a·ce.ste nume reprezintă ,numele martirilor ,ale ct1ror relicve
se aflau în sicriu. Numele acestor martiri se găsesc înregistrate, împreună cu ale
altor 25, în /v!arlyrologium Hieronymianwn, Ja 4 iunie 48 • Cu prilejul cercetărilor
care au foslt re! uate ba Nicu li ţel, în 1973, .~i 1975, sub încăperea în care :a fost aflat
sicriul celor pratru mart.iri menţionaţi, rau fost descoperj,te două încăp.eri mult mai
ascunse, din inte.tioruJ cărora a fost scoasă o mare cantitate de păimînt, din care au
fost culese în jui- de 110 fragmente de oase, rău conserVJa{e, unele cu urme de ar-
sură. Expertiza antropologică a srtJabilit că oasele apiarlin 1ra doi bă11baţi în vîrsitii de
45-55 ani. Aceşti doi mantiri rpentru al căror nume nu s-a găsit nici UJJ inclic.ju, se
crede că sînt cei mai vechi martiri dobro9eni, martiriz;aţi po,ate încă din timpul pri-
goanei lui Deciu (250-251 ), în cetatea Novioc!unum şi înmormîntaţi la început într-un
Joc necunoscut din necropola cetăţii, de unde vor fi fosit transp<irbaţi şi reînhumaţi la
Niculiţel 49, în timpul lui Constall'tin cel Mare sau ,al urmaşului său 50•

O altă confirmare a informaţiilor Martirologiilor o constituie inscripţia care se

află pe o mică placă de calc.ar, descoperită înlîII11Plător, printre rui:nele bazilicii de ci-
mitir situată în apropierea de nord il cetă(ii Axiopolis (Hinog, Cernavodă, jud. Con-
stanţa) şi recupe11a.tf1 de I. Brarnea, în vara amilui 1947. Inscripţ-i;a, dataJtă în prima ju-
măitate a secolului al IV-lea, men ţionrează pe martirii : Chir.jJ, Chind€cls şi Tasios
(Dasius), care se întîlnesc î·n textele ma.rtiroJogiilor de cele mai multe ori la Axio-
polis, dar şi Ja Durostorum sau în alte localităţi. Această inscripţie este socotită ca
t
foante imporba·rută pe ele o parte fiindcă ea confirmă informaţiile Martirologiilor, iar
pe ele altă pante fiindcă rezolvă controverna dintre cercetători cu privire J,a locali·
zarea martirilor ,amintiţi .~i îndeosebi ipe cea a martirului Darsius. In cat·edrala cldn
Ancona (It.aJi.a) .există un sfil·.coftag ce poartă următoai-e-0 i'n.scripţie, în greceşte: «Aici
odihneşte sfîn!tul martir Dasius, adus de la Duros1torum". Coroborînd menţiunea de
pe pla.cia descoperită la Axiopo!is cu menţiunea de rpe .sarcofagul din catedrnl1a din
Ancowa, apare lăimurit că Da·sius a fost ma1itiriz·at la Axiopolis, ae aci, moaştele s,ale
au fost transport,at.e, la un moment dat, la Durnstorum, şi 1apoi la Ancorrna - poate -
în urma invaziilor 1waro-sJave de la sfîrşitul secolului al VI-Jea 51 •

48. S-ar putea ca Zolicos să fie cel amintit în «Acta Sauctorum» - împreună cu Euthychos, Eusta-
lI
lhius şi alji fraţi credincioşi, temători de Dumnezeu care au adus la ţărm tmpul lui Philus Episcopus,
înecat în mare sub împăratul Licinius, şi, punîndu-1 într-un sicriu, l-au îngropat, în timpul nopţii, lingă

î
zidurile cetăţii (Tomis), în propr.iclatca agricolă a lui Adamantius, într-o boltă subterană. v. Fontes His-
toriae Daco-romanae, II, Ed. Acad. R. S. Rom8nia, Bucureşti, 1970, p. 707. Pentru aceeaşi zi, 4 iunie, în
Breviarium Syriacum, este menjionat numai nu111ele lui Philippos, la Bobidounia (Noviodonum). Cf. A.C.R.,
p. 8, v. şi nota 6.
~9. A.C.R., p. 9; v. H. Baumann, în «Biserica Ortodoxă Română» nr. 5-.G/1976, p. 580-586. I. Barnea
crede că «toţi cei şase martiri ale căror relicve s-au găsit în cripta-mczrtyrium de la Niculiţel sint contem-
porani, aparţinînd uneia şi aceleiaşi persccujii, cel· mai probabil marca persecuţie a lui Diocleţian din
I
anii 303-304» ci. A.C.R. nr. 9.
so. Prof. D. Tudor crede că şi cu schelcltrl giisil în biserica paleocreştină de la Slăveni - care ar
aparţine mai degrabă unui martir <lecit unui clemnilar bisericesc - se va fi procedat ca şi cu relicvele
celor patiu martiri descoperile în biserica paleocreştină de la NiculiJel, adică iniţial ar fi fost înmormîntat
în alt loc, unde putea fi socotit în siguranţă şi de acolo a fost transportat şi depus în bisedca de la
Slăveni, în a doua jumătate a sec. al .IV-iea, cf. D. Tudor, Biserica ·l(aleo-cJ'eŞ'tinii de la Slăveni-Olt di1i
secolul al /V-lea, în «Mitropolia Olteniei», nr. 1-3/1979, p. 103 şi p. 105, nota 18.
51. A.C.R., p. 9-10.
 ·----·-----------
ARTICOLE Şl STDDH 787

ln Acba Sru1dtorum sînt 1amintiji mulţi martiri şi· sfinţi clin terilor·iile Daciei, care
au apărait cu mult curaj dreapta credinţă, înfruntînd fără teamă chiar pe împărat.
lntre cei din Scythia se menţionează şi episcopul Bretanion al Tomisului «CClre a stră­
lucit în biserici ,printr-o ac/mirabilă sfinţenie şi zel pentru crcclinta sobornicească, sub
împăratul arian V·alens, căruj.a i s-a împotrivit» 52 . Cazul este relartat şi de istoricul
bisericesc Sozomen, spunind : «„.lmpăriatul Valens a venit în Tomis, Intrînd în biseric[1
şi îndemnînclu-1 (pe Bretanion) - cum obişnuia el - să se unească cu cei din secta
potrivnică, Bretaa1ion •a discutat cu mult curaj în faţa s1tăpînitorului despre dogma :de
la sinodul din Niceea, apoi l-a părăsit şi s-a dus în altă Biserică, iar poporul l-a
însoţii\... Părăsit racolo, împreună cu oe~ d.iJ1 jurul său, Valens a îndurat cu greu
aceast[i înfruntare. Şi prinzîndu-1 pe Bretanion, a poruncit să-1 ducă în exil, irar nu
mult după aceeia, a dait ordin să fie adus din nou (la locul său). Căci vedea bine că
sciţii sînt supăraţi pentru exilarea episcopului şi se temea să nu pună la cale o răs­
coală„. !n acest chip, Bretanion s-a arătat mai puternic decît zelul stăpî.nitorului;
era, de altfel, un bărba:t destoinic, şi i·enumit prin virtutea vie\ii siale, d1!pă cum măr­
turisesc şi sciţii înşişi» 53,
Dintr.e creştiniicare iau suferit martiriul în teritoriile din stinga Dunării în timpul
persecuţiei pornită: de goţii păgîni, sub conducerea lui Atanaric, între anii 369-372,
de o deosebită şi largă cinstire s-a bucurat Sfintul Sava Gotul, care - pentru currajul
cu oare mărturisea pe Hrfatos - a suferi•\ aspre chinuri şi a primit moarte martirică,
prin îneoare, în rîul Buzău, la 12 1a:p1.1ilie 372. Moraştele lu.i, cei şi <1le altor llllar:tiri an
fost cerute ele Sfîntul Vasile ccol Mare lui Iunius Soranus, guvernatorul Scythiei Mici,
maritiri despre care acesta îi scri.s,es·e Sfîntului Vasile 54 , de,s.criindu-le frumuseţea com-
portării lor şi l))ePsrecuţiile pe care le îndură creştinii în teritoriile din nordul Dunării,
asigurîndu-1 totodată că el se străduieşte să-i ocrntea.scă, îndeosebi pe cei care reu-
şeau să se refugl·eze în tel'it·orrne din dreapta Dunării, •aflate sub p•aza şi conducerea

sa. Aceasta rezultă şi din epistola prin ca:re «Biserica lui Dumnezeu din Goţia>>, co-
munica bisericilor din Capadocira şi tuturor .creş.tinilor Biseridi universale. mO'.artea
1nartirică a Sfîntului Sav•a, ale cărui relicve - se ::1pm1e în episolă - după ce omo-
rîtorii l-au scos din apă şi l-au lăsat neîngropat, «au fost luate cu cinste ele nişte fraţi
cucernici şi trimise viteazului comandant al Scythiei, Iunius Soranus un bărbat temător
de Dumnezeu ; şi, astfel, însoţLte de oameni credincioşi (relicvele) fură tr·allSportate
din jar;a barbară în teritoriul românesc» 55 . Pentru tran.spo1ctarea moaştelo-r Sfîrntului

52. Vezi Fontes, II, p. 707.

53. Sozomenos, Istoria Bisericească, VI, 21, 5-6 ; cf. Fo11/es, II, p. 225.
54. Din scrisoarea 155 trimisu ele Sfîntul Vasile cel Mare lui lunius Soranus, remllă că despre
martirii ale căror moaşte li ruga pc Soranus să Ic trimită, spre vrednică cinstire, în Cezarcca Capa<lociei,
îi vorbise însuşi acest credincios guvernator, pe care ii întrisfa !'aptul că nu poate să ocrotească pe
creştinii aflaji sub stăpînil'e barbară. «Uşurarea pe care o prilejuieşti celor prigoniţi, pentru numele Dom-
nului - îi scrie Sf. Vasile lui Soranus - e ceva pregătit de tine, clin vreme, pentru ziua răsplăfilor.
Vei face un lucru bun dacă vei trimite jn patrie moaştele martirilor ; după cum ne scriii prigoana ele
acolo dă şi acum la iveală mărturisitori ai Domnului». v. Fo1r/es Hisloriae Daco-ro111a11iae, II, p. 89.
53. G. Timuş, Epistola Bisericii Goţiei pentru 111arliri11l Sfintului Sava, în «Biserica Ortodoxă Română"
anul 1890-1891, p. 822 ; v. şi Fontes Historiae Daco-rom.aniae, LI, p. 715, unde se spune dl «rămăşijele
au fost adunate şi îngropate de mîinile fraţilor, pe care apoi, Iunius Soranus, prea strălucitorul conducător
al Scijiei, cinstitor al Domnului, trimijîncl oameni vrednici de încredere, le-a transportat din (inutul barbar
în România (terito1iltl unde locuiau românii) ; şi făcînd ţării sale dar de preţ şi rod slăvit al credinţei,
le-a trimis în Capadocia. ;;„,
788 GLASUL BISERICII

S11v11, în sigurnnţă, prna rn Cezmec11 Capadociei, Guvernatorul Iunius Soranus a căutat

ca, pc Jîngii paza pe care o asigura el, să aib[1 şi sprijinul Arhiepiscopului Ascholius
al Tesalonicului, întrucît cca mai nrnre parte din drum trecea prin eparhii de sub
jurio;dJcţi.a acestui vrednic capaclocian, ccire îl ocro1ise şi pe SfîntuJ Atanasie cel ·Mare
în surghiunul său. Pentru acest sprijin îi mulţumeşte Sfîntul Vasile cel Mare lui
r
Ascholius, în 1mod cleoseb1t de călduros, exprimîncl - în Scrisoarea 164 - bucuri!a pe
care a făcut-o creştinilor din Cezareea Capadociei sosirea la ei a moaştelor Sfîntului
Sava. «Ni se iveşte un martlr - spune Sf. Vasile - venit l.a n.oi din mijlocul bar-
barilor de dincolo ele Istm, şi ne face cu.noscută, prin însăşi vi1aţa lui, străşnicia cre-
clinţei pe care o trăiesc oamenii c1colo. Cine ar puteia să î·nfăţişeze bucuria sufletelor
noastre l•a citirea ·Qopslor lucruri? Ce meş1teşug al vorbei s-1a.r putea afJ.a, care să ves-
tească limpede s1tareia lăuntrică 11 inimii noastre'? Cînd l-am văzut 1pe ratJet, I-am
numit fericit iPe învăţ[1torul lui. Şi acesta va clobîndi, în faţa dreptului judecător, cu-
nuna dreptăţii, întrudt pe multi i-a întărit pen·tru lupt1a ce trebuiau s-o dea, din iu-
bire ele Dumnezeu» s0•
Unitiatea Bisericii exprimfo1dL1-se prin unit.a1tea episcopurtului, iar unitatea e,pisco-
patului exprirn!nclu-se prin comuniunea episcop·iJor în mărturisirea dreptei credinţe,
sintetizată în mă11turisirea în Sfînta Treime - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt -, dov;a.cla
acestei. uni.lăii a episcopwtului a fost Ju,ată drept criteriu, prin legea împăraţilor Grn-
!i1an, Valentinna.n şi Teodosie III, din a•JJU! 38!, pentru restituire·a bisericilor care fu-
seseră mai înainte confisoate. Intre episcopii a .căror clrt'aptă credinţă nu era pusă
la îndoială, este men(ionat şi episcopul Terenius al Scythiei 57 , de beneficiile legii -
pentru .a li se restitui bisericile - putineiu-se bucu:ra şi episcopii cnre emu în co-
î
muniun.e cu el.
Tot ca o grijă pentru păs1trare.a dreptei învă(ătur·i, de către episcopii clin teri-
toriile româneşti, se menţionează şi intervenfia episcopului Valentinian al Tomisului
- la jumătate.a veacului al Vl-lea -- către Pa.pa Vigiliu, cerînclu-i să-şi justifice. ra-
tificarea - prin celebrul său Judicatum - a hotăirîrilor împiiratului Justinfon, cuprinse
în edictul dat în anul 543, împotriva celor «Trei capitole». !n scrisoarea pe care Papa
Vigiliu a adresat-o - ca răspuns - episcopului Valentinian, după ce îl laudă pen-
tru străduinf;a pe oaTe el o depune ca ·p[istoriţii săi să nu se lase t1măgi!i de diferite
zvonuri şi «nici o vestire răutăcioasă să nu înclepă·rteze sufletele lor credirncioa:se ele
calea ce11 dreaptă, care este Hristos„.», îl asigură că, a.~a cum a arătat şi episcopului
Mennas al Constm11Unopolului, ele către el -·--· «nimic n-a fost săvîrşit sau cel puţin
orînduit, care să fie împotriva credin!ci şi t1 celor anunţate de cinstitele patru si- i
noade, care au fost fixate penitru una .';ii aceea.)i credinţă, •adică la cel clin Niceea, clin
Constantinopol, la primul clin E:es .<;i Ia cel din Cha.lce1clo11; sau 111r încerca sii ofenseze
î
p2 unul cl.in cei ome au semna1t ctefinirea credin(ei a mai sus pomenitului sinod clin
Chialce.don; sau cme să fie în contraclictie (fer0ască Dumnezeu) cu cele stabilHe de
predecesorii noştri... Totuşi, dacii după acestea cine\/la ar voi să se îndoiască (ceea ce
l
nu credem), îl înclermnfim să se gri1beasdi să vină la noi cu ordinul fră!iei tale, ca I
prin sfătuire luminoasă să i·a cuno.)tin(ă că au fost pr1strate neschimbate ele noi to·ale
ale precl?cesorilor- no.5tri şi ·ale celor p11tru sinoade pomenite, care •au fost făcute şi
scrise cu vremea» ss.

56. Vezi Foutes„., II, p. 89.

57. Vezi Cod Tlieodosiaui, ca1·ic[f XVI a, til. I, legea 3 (în ediţia Guslav Haenel, 1837, col. 1477-1478).
58. Foutes, II, p. 402-405.
 ARTICOLE Ş! STIJDll '789

Făcînd o· pnv1re cuprinzătoure peste veucuri, se po<1te vecleu cu ori de cite ori
au intervenit împrejurări vitrege 1pentru români: punîndu-li-se la grele încercări tări·a
şi curajul în mărturisi.rea şi apărnre·a dreprtei credinţe, ei au dovedit aceeaşi stator-
nicie şi jertfelnicie Qa inaint•aşii lor din primele veacuri. Astfel, - aşa cum spune
Sfîntul Sinod al Blseri>Gii Ortodoxe Române, în Tomosul pentru oanonizarea sfinţil()r
Ilie Ioresit, Sava Brancovici, Visarion Sanai, Sofronie de la Cioara şi Opre,a Miclăuş
- «la Ceâla ·mucenicilor clin zilele dintîi ale Bisericii, s-.au aclăugiat mereu <ilţi muce-
nici, după încercările la care .a fo~t supusă crnelinja ortodoxi'.1, fie de către păgîr\i şi
eretici mai vechi, fie de către urzitorii ele rătăciri clin veacurile de mijloc, ori de
·către urmaşii lor».

Crugul v.rnmii n-.c1 scwtit odi•ni()ară nic'i Biser;ica noastră de a.tari încercări. Şi
'dacă ele ·au fost 11.uinernase în vechimE\ şi în timpul stăpînirii otomane, apoi cu nimic
n-au fos1t mc.i puţine cele. din partea urgiei ercticeşti 1a stăpînitoPilor de· al1tă dată ai
Transilvaniei. La mare strîmtoar•e ajunse.s.e atunoi po1porul român drept creelindos din
întrecag·a ţa.ră a Ardealului.„ Diar, cu iinişte·a şi cu 1puterea pe care· 1e-•a dwt-o crediQ1ţa
cca adevărată, şi tu preţul vieţii lor, s-au împotrivit celor ce voiau să le strice dreapta
credinţă şi au rămas neclirutiţi în mărturisire.a ei pînă la ma.arte.„ Din numftrul cel
niare al acest-or mi\.rturisitori şi mucenici, evl1avi.ct credincioşilor şi rnîna Domnului a
ridi,cait din vreme cleia•supra vreunii şi la o cinstire tot :mai vrednică de faptele lor,
pe fericiţii îrntru adormire Vlădicii Ilie lorest şi Sava Bnanc.ovici, care au păstori·! în
soaunul Mitropoliei de Alba IuUa, - î1ntîiul înt·I'e anii 1643 şi 1650, i,a.r el cloile·a
între anii 1653 şi· 1683 - pătimind pentru credinţa lor chinurile i:niirturisi~orilor, la
care i-au supus stăpînii calvini .ai Ardealului d.e atunci, apoi 'pe v.ajnicii luptători
pentru a7Jărarea credinţei otrocloxe, împotriv·a silniciilor sltă.pîruilor owtolici ·,ai Ardea-
lului din ve.acul ·al XVIII-le.a, pe numele lor : Oprea Miclăuş, ţ(tran clin satul Sălişte
- Sibiu, c:a,r.e a îndurart mourte pemtru elre1ap.ta oeredi.nţă şi pe ieromonahii Visari:o.n
.clin Sar•ai şi Sofronie . clin S.a'tul Cio-a.ra, de lingă Orăştie, suferind amindoi chinurile
mărturisitorilor». J..a bucuri1a duhovniceasci\ a Bisericii Ortodoxe Române, prilejuită de
canonizarea - de .către Sfîntul Sinod - a acestor sfinţi, în ·luna octombrie 1955, <tu
pardicipat - prin întîistătători sau eleleg·a li ai ac~sto!'a -- toate Bisericile Olitodoxe
surori, vădind Şi pri1n .asemenea manifestare legăitura drugost'ei oare garantează uni-
tatea Ortodoxiei ecumenioe s9 .
Necanonizaţi încă, prin act formal al Bisericii, clar cinstiţi ·ca atare ele evlavia
poporului român elrep~creclincios, pentru curajul ş( ti\ria cu oore au preferat- sii su•porte
moa.rtea, prin tăiereu c.a.pu!ui, clecît să ucceipte să-şi lepede credfriţa ortodoxă şi' să
se turcească, se cuvine s·ă fie amintiţi Domnitorul Constantin Brîncovea11ul al Ţării
Rc.mâneşti, împreună cu potru fii Şi un .ginere, la începutul \'eaioului al XVUI-°Jea
(1714)', sub ocuzaţi1a că clomnitorul or fi pus la cale unireo popoarelor cre5tine pen-
tru scuturnrea jugulu·i otoman. Doi •t1ni moi tîrz-i.u, în 171G, 11' căzut vic1limă, pentru
oc.eeaşi vină, .nednicul mitropolit Antim ll'ire·anul, oare a fost omorî! de solclatii •turci
.care îl conduceau spre lo~ul ele exil hotiirîl dG sultan, în muntele Sinai, cltipă ce, în
prealabil, fusese. judecat, în lipsd., şi cateris.it de către sinodul pat!(iarhal de Constan-
tinopol, eljn dispozi\ia Sultanului, la cererea domnitorului NicoJ,ae J'vf1avrocorcla-t, penitru
vini im·entate.

59. Vezi Tomas pentru canonizarea Sfinjilor Ilic Iores!, Sava Brancovici, Visarion Sarai, Sofronie
de la Cioara şi Oprea Micliiuş, p. 4-5, passim., v. şi rev. «Biserica Ortodoxă Română», nr. 9-12/1955.

Glasul Bisericii
 790 · CLASUL BISERICII

Un rol deosebit -de in~portant - în cadrul străduinţei Bisericii Ortodoxe Române,

de a păstra 11eaJ.terntă dreapta învăţătură, aşa cum au propovăduit-o Sfinţii Apostoli, a fost
îndeplinit, în veacurile mai apropia le de noi, de lucrarea intitulată: «Mărturisirea Orto-
doxă ('Op06ooeo~ 'Oµwt.orla), întocmită de fiul de domn român, Petru Movilă (1596-1646)
ajuns arhiepiscop al Kievului, al Gali ţi ei şi al întregii Rusii. Lucrarea a fost întoc-
mită cu scopul ca să fie «drept oaPle de învăţăitură ortodoxă, din care credincioşii să
afle ce să crează şi cum să trăiască iar Biserica răsări,te:ană, cum să se apere de
învinuirile eterodocşilor» 60 • Lucrarea, întocmită de Petru Movilă în latineşte, a fost
.cercetată de un sinod din Kiev (în septembrie 1640). Acest sinod a primit toate
învăţărturile ei, af.ară d:e două (cu privire la locul sufletelor după moarte şi prin ce
cuvinte şi în ce timp se prefiac Sfintele Daruri), pentru lămurirea cărora a socoli1t
necesar să se facă apel la patriarhul ecumenic. Din aauza strîmtorării în cme se
găsea, în acel 'timp, Patriarhia de Constantinopol nu putea 'asigura condiţiile pentru
co\llvocarea şi întreţinere.a unui sinod, care să c.erceteze şi, eventuial, să îmbună1tă­
ţească lucrarea lui PeJtru Movilă. Acea·stă sarcină şi-a asumat-o domnitorul v,asile
Lupu al Moldovei, sprijinitor cu mină largă al Bisericilor Or·todoxe,, prieten cu Petru
Movilă şi cu trecere deopotrivă la turci şi la poloni. Aşa s-a ajuns la ţinerea Sino-
dului de la Iaşi, între 15 septembrie şi 27 octombrie 1642, pentru cercetarea Măr­
turisirii Ortodoxe a lui Petru Movilă. Indreptată şi tradusă din limba latinii - în

r
care o îllitocmise Petru Movilă - în limba grecească de către Meletie Sirigul, dele-
gatul P.atriiarhiei de Constanti·nopol, Mărturisireia Ortodoxă a fost trimisă siinodului
de Constantinopol, prin îngrijirea domnului Mo1dovei Va.sile Lupu. Ptatriarhul ecu-
menic Partenie I cel Bătrîn (1G39-1644), cercetînd lucrarea, împreună cu sinodul de
arhierei din jurul său, a aprobat-o în martie 1643 - hotărînd : «Am găsit carlea
aceasta că urmează c/ogmcle Bisericii lui Hristos, că esle împreună glăsuitoare cu
sfintele canoane şi că întru nimic nu se împotriveşte Bisericii„. Hotărim cu votul de
obşte al sinodului ca tot creşlinul cucernic şi ortodox aflat în Biserica apostolească
ele Răsării să o citească şi să nu o fopede». Fiind aprobată după aceea, şi de către
patriarhii: Ioanichie al Alexandriei (1645-1657), Macarie al Antiohiei (1647-1672)
şi Paisie al Ierusalimului ( 1645-1661 ), Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, a
devenit «Măvtudsirea de credinţă» ('OfLw/..011a t~<;; 7ttatEwc;;) a întregii Ortodoxii, fiind
tradusă în limbile tuturor Bisericilor Or•todoxe, în mai multe ediţii 61 • Procedura aceast·a,
folosită de către Bisericile Ortodoxe •autocefale, pentru recunoaşte.rea, pe rind, a
Mărturisirii de credinţă întocmită de Mitropolitul Petru Movilă, ajungînd să fie so-
cotită, în cele din urmă, ca hotărîre a întregii Bisericii, este dată ca exemplu de apli-
.p
care a aşa numitului «Consensus Ecclesiae dispersae>>, cînd, fără să se întrunească
sinodul ecumenic, holărîrna la care s-a ajuns prin Consens, este socotită ca fii.ne! !
'
I
lua.tă de un sinod ecumenic. I

60. Mitropolit Tit Simcdrca, Precuvîutare, îu «Mărturisirea Orlodo.>:ă», editată de Preotul Niculae
M. Popescu, prof. univ. şi Diac. Gheorghe I. Moisescu, asist. univ., Bucureşti, 1942, p. 3. «lnvinui;ilc
eterodocşilor» se rePcr'ă la lnvătăturilc greşite publicate de Calvini în Catehismul atribuit, pe nedrept,
patriarhului Chirii Lucaris al Constantinopolului.
61. Un istoric al «Mărturisirii Ortodoxe», cu ediţiile care au apărut pînă la 1942, a făcut Preotul
Niculae M. Popescu, în «Introducerea» publicată la cdi!ia din 1942 (p. XXI-XLVIII) ; iar pentru ediţiile
în româneşte, Gheorghe I. Moisescu, (p. XLIX-LXVIII). ln cadrul aceleiaşi preocupări, de apărare a
dreptei învăţături, în Transilvania, a publicat şi învăjatul mitropolit al Moldovei, Varlaam, în 1645 : «Răs­
p11nsul împotriva catel'lis11111/11i calvi11esc», tipărit - probabil - în Mînăstirea Dealu, în Ţara Românească.
 ARTICOLE ŞI STUDII 791

2. Într-ajutorarea
Recunoscîndu-se totdeauna ca parte integrantă a Trupului Tainic al
Domnului, Biserica Ortodoxă Română şi-a manifestat permanent solidari-
tatea cu celelalte Biserici, membre ale aceluiaşi Trup Tainic, nu numai prin
comuniunea cu ele, în mărturisirea aceleiaşi drepte învăţături, prin săvîrşirea ace-
lu1aşi cult şi pr1n recunoaşterea şi. respectarea aceloraşi canoane, în organizarea şi
funcţionarea sa, ci şi prin venirea în ajutorul acelora dintre Bisericile surori ca.re
ajungeau în strîmtorări, după exemplul într-ajutorării între. ele al primelor comunil~ţi
creştine, întemeiJate şi îndrumate de Sfinţii Apostoli. O asemenea datoI'i.e şi-a re-
cunoscut-o şi şi-a împlinit-o Biserioo Or.todoxă Română, îndeosebi faţă de :p,a,triarhia
de Co~1stantinopol, socotită ca Biserică mamă a rruajorităţii Bisericilor Ort.odoxe auto-
cefale şi ·autonome naţionale, care formează asităzi Biserica Ecumenică !ii Răsăritului.
Astfel, spre jumătatea veacului al XVII-le1a, Patriarhlla de Const·antinopol ajunsese
sub povaria unor 'Cl:Şa de mari datorii înc!;t dacă nu s-ar fi găsit dărnicia Domnitorului
Moldovei Viasile Lupu, izvorîtă din sentimentul 1preţuirii şi solidarHă!ii ortodoxe, oa
să ia asupra lui aceste datorii, strălucitul Scaun Ecumenic ar fi fost obligat să-şi în-
ceteze activi.tulea. Fără să ceară ceva pemtru sine sau pentru Biserica Moldove.i,
Domnitorul Viasile Lupu ia dat, -totuşi, îndrumări, cum sii fie gospodărite pe viitor
\'eniturile Patriarhiei, ca să nu mai '1jungă în lipsuri şi datorii ,alt~t de apăsătoare.
oa cele de care a fost scăpată 62 • Dărnicia Voievozilor şi Domnitorilor români se în-
tîlneşte de asemenea la tot pasul în Sfîntul Munte, toate schituri!e şi mănăsilirile din
11ce:astă ceta1te duhovnicească a Ortodoxiei, bucurîn<lu-se de, ajutoa.re pe:ntru zidirea
sau rest-au11ar:ea lor. De generozitatea Domnitorilor, rrrlltropoliţi!or, episcopilor, cleri-
cilor şi credincioşilor români, s-au bucur,at secole de-a rîndul şi celelalte patriarhale
apostolice clin Răsărit, cînd ·ajunseseră şi ele, din cau:z;a stăplnirilor otomane, în grele
strîmtorări. .
Cu prdJejul vizitei smle în România, în ootombr-ie 1967, Pa1lriarhul Atenagora I
al Coinsta.111tino,polului a confirmat aceste dărnicii, într-o scurtă cuvîntare, rostită în
catedr;ala mănăstirii lui Noagoe Ba.sarnb din Curtea de Argeş, spunînd : «Numele
slrălucil al Bascuabilor umple înlreaga caledrală ·clin Conslanlinopol. De a/llel, pre-
tulindeni uncie am mers în Răsări/ul ortodox, am găsit aceste urme vii ele legături
între Biserica Orlodoxă Română şi Bisericile Ortodoxe în genernl. fo afară de Con-
stantinopol, Sfîntul Munte Atos este plin de numele voievozilor ortoc/ocşi români.
Am găsii urme ele voievozi români în Damasc, Ierusalim, Alcxanclria şi chiar în
Muntele Sinai, un~le am fost, în 1959. Toate locurile acestea sfinte păstrează cu evla-
vii" numele străluciţilor c!omnilori ai ţărilor române pentru marile lor binefoceri, pen-
tru interesul deosebit pe care l-au ară/al Ortodoxiei» 63 •
O formă de ajll!torare a Pa,triarhia·lelor orientale şi a locurilor sfinte, îmbrăcînct
aspect juridic, ca să nu atragă atenţia stăpînirii otomane, a fost aceea a «închinării»
unor mănăstiri, cu moşiile lor, acestor locuri sfinte. VenHurile acestor mtinăsliri şi
moşii erau lncas,ate di.re.ol ele către cillugării reprezentanţi ai aşezămi·n.telor cărora le

62. Arhim. Kallinikos Delicanis publică în colecţia «Patriarhika engrnfa», voi. Ili, p. 288-33-1, actele
din care rezultă pe de o parte achitarea de către Domnitorul Vasile Lupu a datoriilor Patriarhiei şi îndru-
mările dale de el pentru administrarea veniturilor, prin instituirea unei epitropii, iar. pe de altă parte
confirmarea de către Patriarhie a punerii în aplicare a îndrumărilor date de Domnitor şi instituirea
epitropiei.
63, Vezi «Biserica Ortodoxă Română», nr. 9-10/1967, p. 866.
 r
'
792 GLASUL BISERICII
:

fuseseră închinate aces·te bum1ri 64 • O aht.ă: formă ele ajutorille a celorl1aHe Biserici
Ortodoxe ele către Biserica Ortodoxă Română a fost aceea a tipăririi cărţilor de cult şi
i:le învăţătură pentru aceste Biserici în limba lor n·aponală, In timpul Domnitorului
,;„~;,
!
co·nstantin Brîncoveanu, la sfîr.~itul veacului al XVII-le'a şi începutul celui de al XVIII- "l:•
le-a, s--au tipărit cărţi pentru to.ale 1popoarele clin Orient - pînă şi fo limba iviră· şi .I ~-

arabă '--- trimiţînclu-le în ieiitoriul acelor popo1are. Este t1Xemplifkatoare, în acest se.ns,
dechlcaţia pe oare a făcut-o Patriiarhul Dositei al Ierusalimului, Domniitorului Con-
stantin Brîncoveic1.nu, cu J)rilejul tipăririi, cu cheltuiala sa - spre· folosul comun al
creştinilor 6rtodocŞi - a «Mărturisirii ele ere-din (ă», la Sn1agov, de căitre, «Cel ;mai mic
între ieromonahi, Antiih Ivireanul» 65 •
3. Insuşindu,şi de la început, o dată cu dreapta învăţătură, şi spiritul cano.nic
ortodox, Biserica Ortodoxă Homână a socotit sinodalitalea c·a forma ·cea mai cores-
p'unzăioare penfru exercitarea ptbterii bisericeşti centrale. Sinodalitatea este conse-
cinţa logică· 1a recunoaşterii egalităţii în putere a tuturor episcopilor, ca urmaşi în
sfera de putere a Apostolilor, cărora Mîntuitorul însuşi încredinţîndu-le putere
egală - le-,a 1atras atentia, în· diferite împrejurări, asupra .acestei egiÎ,Jităţi, care-i
\'a obliga ca numai împreunii să i1a hotiirîri de imporitaniă generală ,acilcă de prin-
cipiu. Conducîndu-se de acest pri·ncipiu, al sinodali.tăţii, 1pe cm~ Sfinţii Apostoli l-au
0xemplificat prin practica lor şi l-au reglementiat prin canoanele eare _le poartă nu-
mele (v. can; 34, 35 şi 37 ap.), Biserica Ortodoxă Homână a fost sprijinitoare, fără re-
z·ervă, a aplicării acc.stui principiu, întrucît prin respectarea lui, se respectă, implicit,
Şi celelalte principii canonice funclamerntale oa : cel ierarhic, cel 1al autonomiei şi cel
al autocefoliei, 'prin care se afirmă 'e1tît egalitate.a în putere· a tutu.ror episcopilor, cu
hirotonie V"alidă şi cu jurisdicţie efectivă, în baza 111crtului întronizării, cît şi egaii-
fble~ Bisericilor autocefale între ele, independent ele înrtinderea lor geografică s<iu de
i:iumărul membrilor lor. Recunoscîncl rolul important pe care l-1a îndeplinit„ scaumul
patriarhal de Constantinopol în cultivare•a principiului sinodaliltăţii în conştiinţa Bi-
sericilor ~utocefiale, ca mijloc ele păstrare şi de întărire a unităţii Bisericii Ecumenice
a Răsăritului; socortim că inu umbrim acest ·ro1 ··al scaunului ecumenic, dacă eviden-
ţiem, în ace.laşi timp, contribuţia cu care 1a venît Bis·erica Ortodoxă Română;· după
pri.inul război mondial, în afirmarea im 1portanţei principiului sinoda!Hăjii, prin ini\ie·
reci convocării unui sinod ecumenic al Ortodoxiei. Omagiind spiritul ecumenist · al
Patfi.arhului Atenagora I al Const·antinopolului şi activi1tatea desfă.~urată în acest spi-
rit - cu prilejul împ!i.nirii a douăzeci de a,ni de la în Ironizarea s1a, ·ca Arhiepiscop
al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic - patriarhul de atunci (i1an. 1969) ·al Bi-
sericii Ortodoxe Române, Justinian, spunea: «Viziune.a ecumenistă a Sanctităţii SaJc. ~
I
Atenagora s-a contura,\ şi mai lămurit după instal1area sa în Scaunul patriarhal de l·a

' 64, lntinderea moşiilor închinate Aşezămintelor _locurilor .·sfinte ajunsese, la începutul veacului al
XIX-liia, la aproape o treime din suprafaţa agricoli! a Jării Româneşti. Cu toată această dărnicie, de care
au beneficiat şi schiturile şi mînăstirile din Sfintul Munte, Biserica Ortodox!! Română n-a pretins nici
măcar să fie reprezentată în aşa-numita «chinotilil», formală din 20 membri, care reprezintă organul de
conducere al Sfîntului Munte. · .
65. Lăudînd generozitatea Domnitorului Brincoveanu, Patriarhul Dositei al Icrusalimullli, între al-
lele, a spus :· O egemone, succesor al împl!raţilor şi domnitorilor ortodocşi, proaducindu-ţi acest dar, cerem
ca'precum şi ·mai înainte aţi servit BiScrica Universală„., aşa şi acum să binevoiţi a imprima prezentele
~pere : Despre Credinţă, Speranţă şi D!'agostc şi să dispuneţi a se împărţi poporului lui Dumnezeu gratis,
spre ·eternă amintire a faptului„. Vă rugăm de pe acmn a ţine această cale regală lăudabilă, făcîndu-vă
î11tot timpul cu adevărat mina dreaptii a popornl11i ortodox spre a deveni prin răspîndirea sfintei credinţe
pioase un alt întocmai c11 Apostolii» (v. «Revista Teologică», nr. 51 şi 52 din martie 1885, ·în voi. I, p'. 413).
 - -------------------
ARTICOLE Şl STUDII 793

Consbantino.pol. De ·aceea, ca şi după oe!. clinlîi război mumllal, cînd imporitanba En-·
ciclică a Sfîntului Sinod cil Patriarhiei Ecumenice, din 1920, a cli:!t un nou 1avînt stră­
daniilor ecumeniste din lume, chemî,nd Bisericile şi· confesiunile creştine la culHvarea
legăturilor de- dragoste, ele prietenie şi de colabonare între ele, în slujba omenirii
cloriW·a:re ele· pace, Sa.nctit-a~e,a Sa a venilt cu un rtou şi important 1program ele acti-
\'itate, menit pe de o varte să strîngă clin ce în ce mai mult legăturile dintre Bise~
ricile Ortodoxe, iar pe de altă parte menit să trercă 1'a fapte concrete în acţiunea
pentru realizarea uni-tăţii Biser-icii lui Hristos în Jmne, cu •acel,aşi măreţ scop, c~ Bi-
serica creştină, într-o mmonie desăvîrşită, sil se •aşeze în slujba ome.nirii să1tulă ele
neînţelegeri şi războaie şi însipiiimîntată ele gînclul unui nou război pustiitor» 65 •

Se ştie. însă că, în timp ce Sirnoc!Ltl patriurhal ·din Constantinopol se adresa în

piimăvara anului 1920, întregii lumi creştine, pentru unitate, Sinodul Bisericii ·orfo-
doxe Române -·· însuşindu-şi propunere.a Mi,tropolitului primat ele a1hinci, Miron
Cristea - se aclres·a Bisericilor ortodoxe răsări lene ele· pretutindeni, pentru ţimerea
unui ·sinod ecumenic, care să hotărască, în spiritul c·anonic general al Bisericii Or-
todoxe, asupra unui număr ele probleme care -- prin importan t·a lor şi în interesul
1

u11itătii ·Bisericii· depăşeau competenţa unei singure Biserici, probleme pe care şi Ie-a
şi însuşit de altfel şi Comisi.a c•a.re s-·a în1trunit, pentru pregăitirea temelor acestui
sinod, la Vatoped - Sfîntul Munte -, în 1930, şi ele Comisiile care s-au întrunit,
in acel•aşi scop, la Rhoclos, în 19Gl, 1963 şi 1964; şi Ia sediul Patriiarhi8i Ecumenice ele
Ici. Genevu,· în 19G8. Iniţiutivei Sinodului Bi~ericii Ortodoxe Române - prevăzuiă ·în
proptme:rna pentru
.
tinerea unui sinod ecumenic - i se datoreşte şi insti1tuirea Con-.
gresului profesorilor Facultăiilor ele, Teologie, cu scopul de 1a studia -- ajungincl la
soluţii dtî mai unitare - t01ate problemele usupra cărora va avea să hotăruscă viito-
rul sinod ecumen'ic. Primul Congres al profesoriior Facultăţilor ele teologie -din Bise-
ric'iie Ortodoxe s-a ţinut la A.tenia (Grecia). în 1936, cu foarte bune rezul 1tate, J;a a
cărot realizare iau avut o contribuţie bine apreciată şi profesorii teologi români. Cel
ele-al doilea Congres, cme trebuia să se, ţină la Bucureşti, în 1939, n-a mai putut
[l\"C~a loc clin ctrnza evenimentelor 1politice i.n1terveu1ite în to1amnt1 acelui an. Abia în

m1gust 1976 s-111 r-euş~t să se ţină acest al cloileit1 Congres Cil profesorilor Faculită\ilor
ele teologie, tot la Atena, clupă cc, cu un un î1rninte, se întrunise Ici Bucureşti, o
Comisie -pregătitoare. Ceea cc s-a putut reţine„ 011 esenţial, în urma <!Cestui Congres,
ti fost co.nsitatarea utiliităţii lui, JX'n-tru uşurareci,· priri col•aborarca profesorilor, a -Co-

niisi·ei pre9i\titoare a temelor care pretind o mai urgentă hoUirîrc asupra lor de către
"in.oclul ecumenic. Intre 11teste teme,· o importan\ii deosebitu au impus-o principiului
etnic, mutu\iilc nrnsivc ele crNI-inciuşi ontoclocşi ---· din slutele n11\ion ul'"' în c11clrul
1

t1llo~ state.

4. Principiul etnic.

Crcarc<1 şi dez\'ollarc;.1 neamurilor, cu Jimbă .~i lrudiţii diferite, est.e

opcr<1 lui Dumnezeu-Tulii], pe cnrc Mîntuitorul Hristos, rn împlinitor al

ti. Vc:d d3bcrica Orlo<loxă Humâniii> 1 nr. 1-2:1969 1 p. 11-12.

 ,„„ GLASUL BISERICII

.. .·
:.·.'.:·

i oii Tatălui, a respectat-o, impunînd respectarea ei şi de cătro Sfinţii Apos- "

~:..

·r·
toli, prin porunca pe care le-·a dat-o, c'lnd i-a trimis la propovăduire 67 şi i-·a în- ''
vrednicit apoi, în ziua Cincizecimii - ca să vorbească tuturor neamurilor, care se :1

~·
găse•au atunci în Ierusalim 68 , fiect\ruia în limba lui. Acest principiu etnic se găseşte
clar formulat în canonul 34 apostolic, care prev-ede ca episcopii fie.cărui a1eam să
recunoască şi să cinstească pe cel dintîi dintre ei (cel din Capitală) şi să nu focă
nimic nrni impor-tant fără 1avizul acestuiia; dar niC'i acesta să nu facă nimic mai
important fără avizul tu1turor, pentru că numai aş,a se păstrează ·armonia şi unita-
tea. Este canonul în care, într-o formulare sintetică, sînt evidenţia~e cele mai im-
porLante principii ctmonice, socotite oa fundamen.tale, pentru că exprim[1 fidel î<11-
1·ăţăitura Mîntui:torului Hristos cu prh'ire la forma exercitării puterii bisericeşti, şi
anume; prindpiul autocefaliei, principiul m1tonomiei - deopotrivă, în înţeles intern,
exprî,mînd egalitatea şi i1ndependenţa între ele a org.anelor individuale şi colegiale
de acelaşi gr>ad, şi în înţeles ex.tern, exprimînd inde1pendenţa Bi.sericii de •a-şi regie.

•
menl•a singurii, prin orgnne proprii, chestunile ei interne religioase - şi principiul
sinodalităţii, al cărui co1nţiirnt 1a fost evidenţiat mai înainte. Imporitan~-a canonului 34
apostolic, ca 1te.mei al .autocefaliei Bisericilor Ortodoxe rna ţionale, a fost accentuată i
de sinodul P'atriarlrnl de Constan·linopol -- reproducînd textul acestui canon în To-.
mosul pentru acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe ruse. Principiul etnic a fo&t
invocat de către Patriarhia de Consba1ntinopol şi ca temei al dreptului fiecărei Bise-
rici autocefale naţionale asupra diasporei proprii, acol'dînd acest drept Bisericii Orto-
doxe a Eladei. Chiiar dacă, ulterior s-a revenit asupna acestei holtărîri, r0aducîndu-se
toate comunităţile greceşti din afara statului elen sub jurisdicţia Patriarhiei ecume-
nice, p·entru moti1·e care slujesc oa uza afirmării Scaunului ecumenic în lume, prin·
ci piui et·nic rămîne oa un temei canonic de netăgăduit pentru dreptul fiecărei Bise-
rici Ortodoxe 1autocefale naţionale 1asupra dia·spore.i proprii; drept pe care îl exercită
şi Biserica Ortodoxă Română, fără a micşora prin aceasta întiietatea onorifică şi
cinstirea deosebită pe care a acordat-o totdeauna scaunului ecumenic şi lntîistătă­
torului acestui sca1;1n.
5-G. Afirmînd struc·tura etnică 'a credincioşilor ei şi folosind î'Il cult şi în p~o­
povăduirca Evangheliei Jimba poporului, limba naţională, Biserica Ortodoxă Română
a 1avut permanent, în lucrarea ei, conştiinţa că aparţine Bisericii celei «una, sfîntă,
soboraiiceasci1 şi apostolească». De aceea, caracterul etnic, exprimat în mod depUn
prin auitocefa!ie, n-a ispitit-o spr.e izolare, ci, dimpotrivă, a apropi«1t-o şi mai mult
de celelalte Biserici Ortodoxe surori, avînd convigerea că numai găsindu-se toate
într-o comuniune desăvîrşită ele credinţă şi cult, pot asigura Bisericii Ecumenice a
RăsărHului rolul pc care, ca pi:istriîto,are fidelă a învă\ăturii Mintuitorului Hristos, ea
îl poate exercita atît în lucrarea perntru refacerea unitiîţii Bi.sericii, clt şi în lucrnrca
sodală, pentru spriji·nirca tuturor inilailivelor care se iau de către st-ale sau diferit~
organisme internaţionale, in vederea asigurării unei păci lrainic'C! în lume şi a unei
vie\i mai prospere pentru to~i oamenii şi îndeosebi perntru cei oare clin cauza împre-

67. Malei 28, 19-20.

68. Fapte 2, 4-5.
 ARTICOLE ŞI STUDll 795

jurărilor în care s-au găsl.t stafole resp.ective, trăiesc în mari lipsuri. Prin vred,nicii
ei lntîistătători, Biserica Ortodoxă Română şi-a strîns şi adîncit legăturile cu toate
Bisericile surori; în special după primul război mondial, fie cercetîndu-le la ele acasă,

fie> primind vizitele frăţeşti ale conducătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor întregii

Ortodoxii. Jn acelaşi timp, ea şi-a lărgit raporturile, printr-o deschidere frăţească faţă

de ioa;te Bisericile şi confesiunile creştine, încît, prin colaboriareia tuturor, s-a ajuns
să se creeze o atmosferă ele încredere reciprocă ce lndreptă\eşte nădejdea realizării

unor efectivi paşi ele apropiere, în vederna re.a!i:tării scopului ma'i îndepărtat al refa-
facerii unită ţii Bisericii. · Ace,astă lucrare de deschidere a început-o Biserica Ortodoxă

Română cu Bisericile şi confesiunile creştine clin \ara noastră. Astfel, s-a realizgt Ia
noi ac-el «ecumeni.s:m looal», înitre toate cultele religioase din !oră, îngăduindu-le să s0
angajeze într-o lucrare comună pentru slujirea omului, în generoL în aspjra\iile legi-
limo ale lui pentru o viaţă mai dreaptă şi llllai bună. Acelaşi ecumenism local a în-
găduit cuHelor religioase din \ana noastră să se •afirme, într-o solidaritate exempl.ară,

în deschiderea lurgă către toate mişcările şi org•anizaliile intercreştine, care urmăresc

pe de o parte refacewa unităţii Bisericii creşUne - cum este Consiliul Ecumenic 1al
Bisericilor, din care cultele din ţara noastră fac purte clin •a"nul 1961 - iar pe de ·altă
parte asigurarea păcii pe continentul nostru şi în lu.mea întreagă - cum este Con-
ferinţa Bisericilor Europene şi Conforin\a creştină pentru Pace.
ln concluzie, pentru caracterizare.a concepţiei Bisericii Ortodoxe Române, în pri-
vinţa rra.porturilor ei cu celelaHe Biserici Ortodoxe şi îndeosebi cu Patriarhia Ecume-
nică, vom reiprocluce cîteva fragmente din cuvîntul adresat de Prea Fericitul Patriarh
Justin, Sanctităţii Salo Patriarhul Dimilrios I, membrilor Sfîntului Sinod al Patriarhiei
Ecumenice şi tuturor celor prezenţi, la sfirşitul Sfintei Liturghii, la cure au par.ticip•at
c:ci doi patriarhi, în ziua de duminică, 16 aprilie 1878, cu .prilejul vizitei pe care a
fdcut-o Prea Fericitul Patriarh Iustin - însolit ele o delegalie - SanC:tită!ii Sale
Dimitrios I, Pa1tri1arhul Consta~1tinopolului. ln aces•t cuvîn•t, Prea Fericitul Patriarh
Iustin, a spus, intre altele: «Aflîndu-ne în această s•tr[1vechco catedrală de reşedinţă
,; venerabilului Scaun ecumenic, 9îndul nostru se înclreap!E\ cu aclîncă emoţie şi cu
aleasă cinstire către trecutul plin de glorioase înfi:iptu.iri şi ele adînci semnificaţii isto-
rico al de Dumnezeu-păzitei PatritJrhii ecumenice. Aici, in inima Bisericii-mame a
întregii Ortodoxii s-au întrunit sinoade ecumenico şi locale, în cadrul cărora, sub în-
riurirea Duhului Sfînt, s-'1u precizu,t ad·ev<lruri de creelinl(1 şi s-au formulut rnnom1e de
L11porlun\ă deosebită pentru Biserică; „.Momente.Ie binecuvîntate pe care le trăim

11stăzi ne prilejuiesc totocli11tă o evocare «1 legăturilor Bisericii Ortodoxe Române cu

l\itriarhi·a Ecumenică de-a lwngu! ,·eacurilor. Trebuie să menţionfim mai întii legă­

turile fili;.1Je ~i ecumenice existente incă din veacurile al lV-loa, al V-lea şi al Vl-lea,
ilustrato prin acei episcopi ele Tomis - începînd cu Velrunio .-;;i sfîrşind cu Valenli-
nian -- caro ptirtidpau la sinoade s·au prin acel Ioan Ct1sian, român din Dobrogea,
hiroto~1it diacon ele către Sfintul lot1n Gură de Aur şi 'trimis cu misiuni importan,te la
episcopul lnocenţiu I c1l Romei şi lL! alji conducători biserice~ti din Apus.
 796 GLASUL BISERICII

Ne amintim apoi de impreşiom1ntul ,5ir de patriarhi ecumenici veniţi în_ Jara

nO'astră 69
pentru a aduoe personal binecuvî·nl-areia .şi înelrumă-rile lor duhovnic•eşti
clreptcreelincio.5ilor noş1tri creşti·ni. .. Ceea ce am . dori su subliniem în mod deosebit
este faptul că legăturile elintre _Patriarhia Ecumenică .5i Biserioa Ortodoxii Română,
care s-au. păstrat neîntrerupt pînri în zilele noas.tre, se manifestă în prezent, mai ales
prin do_rinţa comună de ·a sluji unHalea noastră pa•nortodoxil, unita1te:a creştină şi
11S1pinaţiile omenirii contemporane ... Pe plan doctrinar, unitatea creş·tină continuă să
fie un imperativ oategoric şi permane.nrt al epocii noastre. foi vederea transpunerii în
vi·aţti a testamentului Mîilituitorului : «Ca toti să fie una» (Io1a11 · XVII, 21 ), BiSerica
Ortodoxă Română participă - alături de celelal~e Bisericii Orrtoeloxe surori - la dia-
logul teologic, cu Bisericile vechi-orientale, se află în eli-alog cu Biserica Anglicană
şi Veche-Catolicii, nu· mai puţin cu Biserioa Romano-Catolică şi este pregăti1tă pentru
di1alog cu _unele Biserici Protesfornte. Noi înţelegem şi do:·im să praciticăm ecumenismul
Cil pe o caldă îmbrăţişare în dragoste şi preţuire a tuturor celor zidiţl.. «după ·chipul

şi asemănarea lui Dumnezeu» (Facere l, 26), cu convingerea că aprnp-iindu-ne şi cu-

noscînelu-ne mai bine unii pe .alţii, vom reuşi sii ne iubim mai mult şi să aducem con-
tribuţii .sporite la fericirea oamenilor de pretutindeni.

Devine, astfel, limpede, că 111oi ne străduim .să. păstrăm, să s.t•flbilim şi să ra<lîncim

legi\turi ele apropiere şi colabo11are, atît pe p.Ian interor1to<lox, cit şi intercreştin, in-
terreligios şi general uman, cu convingerea că acestea sint dimensiunile pe care
Bis()rica es·t.e chemată să şi le însuşe1ască, mai ales în vremea noastră, în ve<lerea îm-
plinirii menirii ei slujitoure şi .mîntuJ-toare.
Biserica Ortodoxă Română este însuflelită de dorinţa ele ·a sluji deopotrivă atît
nwrea c;auzii a unităţii cceştine, cit şi pe aceea a unităţii umane, sprijinind orice
acţiune menită sii apropie şi să înfrăţească pe oameni în duhul iubirii, -al ipăcii şi al
bunei înţelE;geri... Călăuziti ele ciseimenea gî·nduri, ne -aflăm în aoastă străveche cetate
el Ortodoxiei, pen1tru oa împreună cu Prea iubi·ta Voastră Sanctita·te şi cu înalţii ierarhi.
ui Tronului· ecumenic să căutăm ciii!e cele m:ai potrivite prin care să ne aducem
aportul nostru l-a c-auz•a unită ţii creştine, J.a propăşirea viei ii creştine de azi, la rezol-·
varcfl marilor ·aspir~jii. ale oamen.ilor, îi1 spiritul îrna.Jt al epoc!i •noastre» 1o.
ln lumina celor ele mai sus, se pot clesprinele pe ele o parte vechimea şi aotivl-
tule11 neîntreruptă a Bisericii Ortodoxe Româi1e pe teritoriile ele astăzi ale' pt1triei
noastre, iar pe de raltă pa.rte aspedel~ sub care pot fi privite relaţiile ei cu cele-
lalte Biserici Ortodoxe - şi îndeosebi cu Patriarhia ele Constantinopol - în străduinţa
comună de ia face cit mai Jucriitoiare în lume Evm1gheJi.a păcii, încreclintalit ele Mîn-

lu~lorul spre propo1·5cluirc Sfinţilor Apostoli.

Prof. IORGU D. IVAN

69. Pentru expunerea pc larg .şi documentară a unor asemenea vizite a patriarhilor ccumcmc1 şi ai
scaunelor apostolice în ţara noastră, a se vedea : Prof. Alexandru Elian, Legăturile Mitropoliei U11grovlahiei
ett Patriarhia de Co11stanti11opol şi cu celelalte Biserici Ortodoxe, de la î11lemeiel'e pînă la 1800 (în «Bise-
rica .Ortodoxă Română», nr. 7-10/1959, p. 904-935) şi Pr. Prof. I. Rămurcanu, de la 1800 piuă la recu-
uoaştcrca aulocc/afici Bisericii noastre (p. 961-979)
70. Vezi rcv. «Bi::crka Orlodoxă Homână>), nr. 5-6.:'1978 1 p. 363-jGG passim.