Itinerarul Iubirii Maicii Domnului

SPIRITUALITATE
11
Din aceastã colecþie au mai apãrut:
1. Claudiu Dumea, Vã invit la bucurie.

2. Claudiu Dumea, Cuvintele de pe urmã rostite de Cristos
pe cruce.
3. Anton Dancã, Alter Christus. Consideraþii despre chemarea
ºi trãirea preoþeascã.
4. Ludovic Gillot, Meditaþia. Omagiu filial adus sfintei Tereza
de Avila, doctorul meditaþiei.
5. Fiorenzo Angelini, Între oameni.
6. Claudiu Dumea, Dacã vrei sã fii desãvârºit.
7. Claudiu Dumea, Fericirile.
8. Claudiu Dumea, Viciile capitale.
9. Carlo Maria Martini, A pune ordine în viaþa proprie:
meditaþii asupra textului „Exerciþii spirituale” a sfântului
Ignaþiu de Loyola.
10. Cristinel Fodor, Direcþiunea spiritualã în seminarul
diecezan.
11. Anton Dancã, Itinerarul iubirii Maicii Domnului.
ANTON DANCÃ
ITINERARUL IUBIRII
MAICII DOMNULUI
Femeie, iatã fiul tãu!
(In 19,26)
Sapientia
Iaºi – 2004
Imprimatur
? Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
22.12.2003
Lector: pr. dr. ªtefan Lupu.

Copertã ºi tehnoredactare: Cãtãlin Simon.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
DANCÃ, ANTON
Itinerarul iubirii Maicii Domnului / Anton Dancã. - Iaºi :
Sapientia, 2004
(Spiritualitate ; 11)
ISBN 973-8474-38-8
252
© 2004 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 700462 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.ro
email sapientia@itrc.ro
CUPRINS
Prefaþã ............................................................................. 9
Introducere ...................................................................... 12
CAPITOLUL I: La ºcoala iubirii Maicii Domnului ............. 16

1. Cine este preacurata Fecioarã Maria? ....................... 16
2. De ce Femeia i-a fost datã ca mamã
apostolului Ioan, ºi nu lui Petru? ............................... 20
3. Bucurie din Bucurã-te, Marie ..................................... 25
4. Necesitatea sfinþirii noastre prin Fecioara Maria ...... 29
5. Mama Cuvântului ........................................................ 33
6. Lecþia desãvârºirii ........................................................ 37
7. Devoþiunea marianã .................................................... 42
8. Peregrini în credinþã cu Maica Domnului .................. 47
9. Mai presus de toate este iubirea ................................. 52
10. ªcoala iubirii .............................................................. 57
11. Absolvenþii iubirii ...................................................... 62
12. Sfinþi în iubire ............................................................ 68
CAPITOLUL II: Darurile Maicii Domnului ......................... 74

1. Locul privilegiat al Maicii Domnului .......................... 75
2. Desãvârºirea în vorbire ............................................... 83
3. Desãvârºirea în tãcere ................................................. 95
4. Calea suferinþelor ........................................................ 103
5. Plinã de dar .................................................................. 111
6. Darul înþelepciunii ...................................................... 117
7. Darul înþelegerii .......................................................... 121
8. Darul sfatului ............................................................... 125
9. Darul puterii ................................................................ 129
10. Darul ºtiinþei ............................................................. 133
11. Darul evlaviei ............................................................. 136
12. Darul temerii de Dumnezeu ..................................... 140
6 ITINERARUL IUBIRII MAICII DOMNULUI
CAPITOLUL III: Apariþiile Maicii Domnului la Lourdes

ºi misterele sfântului Rozariu ................................... 144
1. Lourdes, centru de spiritualitate marianã .................. 144
2. Sfântul Rozariu ............................................................ 149
3. Bernadeta Soubirous ................................................... 153
4. Primele trei apariþii
ºi introducerea la recitarea Rozariului ...................... 158
4.1. Prima apariþie ºi primul Bucurã-te, Marie ........ 162
4.2. Apariþia a II-a ºi al II-lea Bucurã-te, Marie ....... 166
4.3. Apariþia a III-a ºi al III-lea Bucurã-te, Marie ..... 170
5. Urmãtoarele cinci apariþii
ºi cinci mistere de bucurie .......................................... 174
5.1. Apariþia din 20 februarie 1858
ºi primul mister de bucurie ................................. 176
5.2. Apariþia din 21 februarie
ºi al doilea mister de bucurie .............................. 178
ºi al treilea mister de bucurie .............................. 179
ºi al patrulea mister de bucurie .......................... 181
ºi al cincilea mister de bucurie ........................... 184
ºi cinci mistere de durere ............................................ 187
ºi primul mister de durere .................................. 187
ºi al doilea mister de durere ................................ 189
ºi al treilea mister de durere ............................... 190
6.4. Apariþia din 1 martie
ºi al patrulea mister de durere ............................ 192
ºi al cincilea mister de durere ............................. 194
ºi cinci mistere de slavã ............................................... 196
CUPRINS 7

ºi primul mister de slavã ..................................... 196
ºi al doilea mister de slavã ................................... 198
ºi al treilea mister de slavã .................................. 201
7.4. Apariþia din 7 aprilie
ºi al patrulea mister de slavã .............................. 204
7.5. Apariþia din 16 iulie 1858
ºi al cincilea mister de slavã ................................ 205
8. Încheiere ...................................................................... 207
8.1. Bucurã-te, Reginã ................................................ 207
8.2. Litania lauretanã ................................................. 211
8.3. Rãspuns la obiecþia: recitarea Rozariului
este monotonã ºi plictisitoare ............................. 214
8.4. Prin Maria la Isus ................................................ 218
8.5. Consfinþirea ......................................................... 223
CAPITOLUL IV: „Florile” Maicii Domnului ........................ 227

1. Sfântul Dositei ............................................................. 228
2. Fericita Panasia ........................................................... 232
3. Sfântul Gabriel Possenti ............................................. 235
4. Fericitul Franco Lippi .................................................. 239
5. Sfântul Odilon din Cluny ............................................ 242
6. Sfântul Ieronim Emiliani ............................................ 245
7. Sfânta Maria Egipteanca ............................................. 248
8. Sfântul Andrei din Chios ............................................. 252
9. Fericitul Andrei Gallerani ........................................... 255
10. Sfântul Nifon din Constantiana ................................ 257
11. Sfântul Andrei Corsini .............................................. 259
12. Sfântul Dominic Savio ............................................... 262
13. Sfânta Ecaterina Labouré ......................................... 265
14. Fericitul Egidiu Portughezul ..................................... 268
15. Fericitul Herman Suson ............................................ 271
16. Sfânta Bernadeta Soubirous ..................................... 273
17. Fericitul Herman-Iosif .............................................. 277
18. Sfântul Maximilian Kolbe ......................................... 279

19. Sfântul Iosif din Copertino ........................................ 282
20. Sfântul Edmund din Canterbury .............................. 285
21. Sfântul Gerard Majella .............................................. 287
22. Fericitul Teofan Vénard ............................................ 290
23. Sfântul Bernardin din Siena ..................................... 293
24. Fericitul Ieremia Valahul .......................................... 296
25. Sfântul Alexiu Romanul ............................................ 299
26. Sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort ........... 302
27. Sfântul Conrad din Parzham .................................... 305
28. Sfântul Ioan Nepomuk .............................................. 308
29. Sfântul Ioan Damaschinul ........................................ 310
30. Sfântul Albert cel Mare ............................................. 313
31. Sfântul Alfons Rodriguez .......................................... 315
Concluzie .......................................................................... 318

Bibliografie ....................................................................... 321
PREFAÞÃ
Cine vorbeºte despre Cristos nu poate sã tacã despre

preasfânta Fecioarã Maria. Nu pentru cã ea este insepa-
rabilã de biografia lui Isus, ci pentru cã în ea începe mân-
tuirea pe care el ne-a adus-o ºi pentru cã ea meritã toatã
atenþia ºi veneraþia noastrã. Autorul cãrþii mãrturiseºte
cã motivul pentru care s-a hotãrât sã scrie aceste pagini
a fost atât dorinþa de a repara cã n-a vorbit mai mult
despre sfânta Fecioarã Maria, cât ºi recunoºtinþa faþã
de cea prin care a rãsãrit aurora mântuirii ºi în care
vede realizarea unui „itinerar de iubire”.
Tocmai pentru cã noi suntem beneficiarii acestei iubiri
care începe într-însa, suntem obligaþi sã ne îndreptãm
spre ea cu mare veneraþie. Aceasta nu înseamnã a face
numaidecât un studiu sistematic de mariologie, deºi avem
nevoie ºi de acesta; este doar primul pas, nu tot drumul.
Pentru a înþelege o persoanã, trebuie sã ne apropiem de
ea în mod personal, cu iubire. Numai cine iubeºte în mod
sincer un om are posibilitatea de a pãtrunde în misterul
fiinþei sale.
Este de datoria noastrã s-o venerãm ºi s-o iubim pe
Mama lui Isus. Ce trebuie sã facem astãzi pentru a o cinsti
cum se cuvine pe Fecioara Maria? Cartea de faþã cautã
tocmai sã ne dea un rãspuns la o asemenea întrebare.
Pentru a-l scuti de eventuale deziluzii pe cititorul acestei
cãrþi, trebuie sã spunem imediat cã ea nu propune reþete
exhaustive. Cartea de faþã vrea sã indice un „itinerar de
iubire”, mai precis „itinerarul iubirii Maicii Domnului”,
abordând-o în mod obiectiv ºi metodic; ea vrea sã punã
cititorul în condiþia de a o cunoaºte ºi venera pe Fecioara

Maria cu inimã sincerã ºi de a-l pune pe acelaºi „itinerar”,
pentru a ajunge la o iubire profundã a lui Isus.
Primele douã capitole ale acestei cãrþi ne-o prezintã pe
Maica Domnului în toatã splendoarea ei, cu toate darurile
cu care a fost copleºitã, dar, mai ales, cu iubirea ei, care
îl ajutã pe orice om sã se poatã apropia de Cristos.
ªi pentru a nu ne opri numai la contemplarea iubirii,
autorul cãrþii ne propune o cale practicã de apropiere
de Fecioara Maria, contemplând-o ºi admirând-o prin reci-
tarea ºi meditarea misterelor sfântului Rozariu, bazân-
du-ne pe fapte ºi episoade ale apariþiilor ei la Lourdes.
Acest loc ne ajutã s-o descoperim ºi mai mult pe sfânta
Fecioarã, pentru cã „de aici porneºte un impuls nou în
spiritualitatea marianã”.
Ultima parte a cãrþii ilustreazã cum a fost însuºit ºi
trãit acest „itinerar de iubire” de cãtre sfinþii din toate
timpurile, „îndrãgostiþi de frumuseþea Stãpânului lor”,
care ºi-au pus „întreaga strãdanie a vieþii lor în a o face
cunoscutã ºi iubitã de cât mai mulþi”. Razele de luminã
proiectate asupra temei pe parcursul paginilor acestei
cãrþi sunt concentrate în vieþile unor sfinþi ºi fericiþi
care au cinstit-o pe Fecioara Maria într-un mod deosebit:
sfinþii sunt indiciul cel mai sigur cum se poate repar-
curge itinerarul iubirii, care trece „prin Maria la Isus”.
Cine o cinsteºte ºi o iubeºte pe Fecioara Maria, Mama lui
Cristos, îl cinsteºte ºi îl iubeºte pe Dumnezeu în Isus.
Astfel, Maria devine un ajutor puternic pentru oamenii
din toate timpurile pe drumul desãvârºirii ºi iubirii lui
Dumnezeu.
Rãmâne oricum evident cã Fecioara Maria, fie ca per-
soanã care a ºtiut sã parcurgã „itinerarul de iubire”,
fiind plãmãditã de Duhul Sfânt ca fãpturã nouã, fie ca
o creaturã intim legatã de planul de mântuire al lui
PREFAÞÃ 11
Dumnezeu, este pentru noi, toþi creºtinii, un model ex-

celent ºi maestrã a vieþii spirituale, care spune în toate
timpurile cum se poate sta alãturi de Cristos ºi cum putem
parcurge, la rândul nostru, acest „itinerar de iubire”.
Autorul cãrþii, director spiritual la Seminarul Diecezan
din Iaºi, cu o bogatã experienþã pastoralã, ne ajutã sã
vedem misiunea Fecioarei Maria în planul divin de mân-
tuire ca un „itinerar de iubire” ºi ne face s-o simþim
alãturi de noi ca un ajutor real, ca pe o adevãratã mamã,
cãreia i-am fost încredinþaþi, tot din iubire, în persoana
lui Ioan, la picioarele crucii.
Paginile acestei cãrþi, pline de parfumul „iubirii”, se
citesc cu mare emoþie. Citind aceastã carte, care se
adaugã la miile de cãrþi scrise despre Fecioara Maria,
suntem puºi în situaþia sã contemplãm o minunatã pano-
ramã: ochii noºtri se umplu de priveliºti încântãtoare ºi
aproape instinctiv îi închidem, pentru a ne bucura mai
intim, cu o participare sufleteascã intensã, de minunã-
þiile acestei fãpturi care ne învaþã cum ne putem apropia
mai mult de Cristos.
Astfel, în bucuria sufletului o admirãm pe Fecioara
Maria, admirãm minunile pe care Dumnezeu le-a sã-
vârºit în ea, ba, mai mult, minunile lui Dumnezeu care
se reveleazã prin ea în mod extraordinar. „Ea strãluceºte
înaintea poporului peregrin ca semn de speranþã sigurã
ºi de mângâiere” (LG 68).
Este un fapt evident: Maica Domnului continuã sã-l
intereseze pe creºtin ºi chiar sã-l facã mai departe curios.
Cine citeºte ºi mediteazã aceastã carte va constata
imediat acest lucru ºi va simþi cã într-adevãr „de Maria
nunquam satis”.
? Aurel Percã,
episcop auxiliar
INTRODUCERE
Sunt diferite motivele care m-au determinat sã scriu

„Itinerarul iubirii Maicii Domnului”. Mai întâi, consider
aceastã lucrare ca o modalitate prin care sã repar faptul
cã, în omiliile ºi predicile pe care le-am þinut de-a lungul
anilor, am pus prea puþin accent pe rolul Maicii Dom-
nului în istoria mântuirii, exceptând solemnitãþile, sãr-
bãtorile ºi comemorãrile din timpul anului liturgic.
În al doilea rând, sper ca aceastã carte dedicatã sfintei
Fecioare Maria sã fie ca o sãmânþã aruncatã în „ogorul lui
Dumnezeu”, care este Biserica; gãsind în sufletul citito-
rilor pãmântul cel bun, îmi doresc sã producã în ei multe
roade spirituale, cãci, aºa cum spune un renumit scriitor:
Duhul Sfânt, care a spiritualizat-o pe Maria, continuã sã
spiritualizeze, în mod special, persoanele mântuite. Dupã
ce a înãlþat persoana Mariei, el nu a pãrãsit lumea, ci con-
tinuã sã-i înalþe pe toþi cei ce se deschid faþã de harul mân-
tuitor, fãcând din ei o persoanã misticã. El prelungeºte forþa
sa generatoare de-a lungul secolelor: nãscându-l cu ajutorul
Mariei ºi prin Maria pe Cristos, continuã sã-i nascã prin
intermediul Bisericii pe creºtini, pe fraþii lui Isus Cristos1.
În al treilea rând, am dorit sã scot în evidenþã o dimen-

siune a spiritualitãþii mariane, care mi s-a pãrut cã a
rãmas puþin în umbrã. Conciliul al II-lea din Vatican
a sintetizat în mod admirabil învãþãtura Bisericii despre
preacurata Fecioarã Maria în constituþia dogmaticã
1
L. BOFF, Il volto materno di Dio, 157-158, citat de Al. SUCEU,
Maternitatea spiritualã a preasfintei Fecioare Maria, Plumb, Bacãu
1996, 80.
INTRODUCERE 13
Lumen gentium. Însã, dupã cum se spune, de Maria

nunquam satis (despre Maria niciodatã nu s-a spus destul),
au mai rãmas multe amãnunte de spus ºi de clarificat,
mai ales în domeniul spiritualitãþii. Fiind sfânta Fecioarã
Maria o fiinþã umanã „supraeminentã” (LG 53), plãmã-
ditã de Duhul Sfânt ca o „fãpturã nouã” (LG 56) ºi împo-
dobitã încã din prima clipã a zãmislirii sale cu „strãlu-
cirea unei sfinþenii unice”, care „a cooperat într-un mod
cu totul deosebit la opera Mântuitorului prin ascultare,
credinþã ºi iubire înflãcãratã pentru a reda sufletelor
viaþa supranaturalã” (LG 61), nimic din ce se spune
despre ea nu-i fãrã importanþã.
În al patrulea rând, am dorit sã fac o profesiune de
credinþã ºi iubire faþã de aceea despre care Isus de pe
cruce i-a spus ucenicului Ioan: „Fiule, iatã mama ta”,
cãci am convingerea cã acelaºi lucru mi l-a spus ºi mie.
Aºadar, am început sã lucrez la aceastã carte cu gândul
de a fi atent la „semnele timpului” ºi pentru a rãspunde
dorinþei Bisericii, care vrea ca Preacurata sã fie cât mai
bine cunoscutã ºi iubitã; preþuind cum se cuvine „prac-
ticile ºi exerciþiile de pietate faþã de ea”( LG 67), se înles-
neºte „unirea directã a credincioºilor cu Cristos” (LG 60).
Se spune cã, undeva în Europa, Fecioara Maria a apãrut
unor copii, cãrora le-a spus cu tristeþe: „Când cineva se
aflã în faþa voastrã ºi vã cere ceva, voi îi daþi. Eu mã aflu
în faþa atâtor inimi ºi ele rãmân închise. Rugaþi-vã ca
lumea sã primeascã iubirea mea”.
Adevãrul este cã lumea de azi este destul de ostilã celor
cereºti, dacã nu în teorie, cel puþin în practicã. Sporturile,
distracþiile ºi goana dupã îmbogãþire þin capul de afiº în
toate întreprinderile oamenilor. ªtirile despre apariþiile
Fecioarei Maria în diferitele locuri, vindecãrile mira-
culoase etc. se pierd în noianul ºtirilor de scandal, de
recorduri mondiale; ele impresioneazã o clipã ºi sunt

date uitãrii, în aºteptarea celor noi.
Cine îºi mai aminteºte, de exemplu, de vindecarea feri-
citului Padre Pio, bolnav de cancer la plãmâni? Când în
1959 statuia Maicii Domnului de la Fatima ºi-a început
pelerinajul prin oraºele Italiei, Padre Pio ºi-a manifestat
dorinþa de a o vedea ºi el. I-a fost adusã cu elicopterul.
Când s-a aflat în faþa ei, a exclamat: „Aº dori sã pot striga
tuturor pãcãtoºilor sã vinã ºi sã o vadã!” Când elicopterul
a luat statuia ºi s-a ridicat deasupra pãmântului, Padre
Pio a strigat: „Pleci ºi mã laºi cum m-ai gãsit?” A simþit
cum o cãldurã plãcutã îi strãbatea tot trupul ºi, deºi
medicii nu-i mai dãduserã nici o ºansã de vindecare, s-a
fãcut sãnãtos în câteva clipe, ridicându-se din pat ºi
reluându-ºi activitatea. Se pot uita astfel de lucruri? Din
pãcate, da.
Odatã mi-au cãzut în mânã câteva foi volante având
trei idei care mi s-au pãrut interesante, dar insuficient
dezvoltate. M-am gândit cã este bine sã nu se piardã ºi
le voi trata mai pe larg, anume: 1) preasfânta Fecioarã
Maria a primit cele mai mari privilegii pe când se afla
sub un acoperiº ºi a suferit mult când s-a aflat pe drum;
2) cãsuþa ei din Nazaret a fost lãcaºul sfânt al tãcerii ºi
3) cele optsprezece apariþii de la Lourdes corespund foarte
bine misterelor sfântului Rozariu.
Înainte de tratarea acestor trei probleme, aº dori sã
spun câteva cuvinte despre titlul acestei cãrþii: „Itine-
rarul iubirii Maicii Domnului”. Conciliul al II-lea din
Vatican a vorbit despre „itinerarul de credinþã al Maicii
Domnului”. Papa Ioan Paul al II-lea a transpus acest iti-
nerar în enciclica Redemptoris mater, faþã de care marii
teologi ai zilelor noastre, J. Ratzinger ºi H. Urs von
Balthasar, au cuvinte de apreciere la gradul superlativ:
INTRODUCERE 15
„Genialitatea enciclicei constã, mai ales, în a fi pus în

centru credinþa Mariei. Poate nici o mariologie nu a fãcut
încã acest lucru cu atâta conºtiinþã”2. Iar în cartea sa, Sã
trecem pragul speranþei, papa spune: „Conciliul al II-lea
din Vatican a fãcut un pas uriaº atât în doctrina, cât ºi în
devoþiunea marianã. Nu putem reproduce acum în între-
gime minunatul capitol al VIII-lea din Lumen gentium,
deºi s-ar cãdea sã o facem»3. M-am întrebat: pe când va
fi pus în evidenþã „Itinerarul iubirii Preacuratei”, fiindcã
ea a fost cea dintâi ce l-a parcurs în conformitate cu
porunca pe care Fiul ei, Isus, a dat-o ucenicilor: „Dupã
cum m-a iubit pe mine Tatãl, aºa v-am iubit ºi eu pe voi.
Rãmâneþi în iubirea mea! (...) Aceasta este porunca
mea: sã vã iubiþi unii pe alþii, aºa cum v-am iubit eu!”
(In 15,9.12). ªi ce a dorit mai mult Fecioara Maria decât
ca ucenicii sã urmeze porunca lui Isus? Ce a cãutat sã
facã ea, în calitate de „Reginã a apostolilor”, decât sã le
arate drumul iubirii?
Astfel, m-am decis sã prezint „Itinerarul iubirii Maicii
Domnului” ºi, dat fiind faptul cã acest itinerar parcurs
cu Preacurata este plin de poezie ºi cântare, am cãutat
sã redau acest entuziasm sufletesc ºi prin versuri clasice,
pentru a îmbãlsãma inimile cititorilor. În final am ales
31 de exemple – sfinþi ºi fericiþi – care sã ne fie sprijin pe
drumul vieþii spirituale.
2
J. RATZINGER -H. URS VON BALTHASAR, Maria il Si di Dio all’uomo,
33, citat de Al. SUCEU, Maternitatea spiritualã a preasfintei Fecioare
Maria, 33.
3
IOAN PAUL AL II-LEA, Sã trecem pragul speranþei, 254.
CAPITOLUL I
LA ªCOALA IUBIRII MAICII DOMNULUI
1. Cine este preacurata Fecioarã Maria?

Întrebarea s-ar putea crede banalã, întrucât orice
creºtin ºtie cã este mama lui Isus, mama Fiului lui Dum-
nezeu. ªi totuºi...
Într-una din zile, Isus i-a întrebat pe ucenicii sãi, care
îl cunoºteau de ani de zile: „Cine zice lumea cã sunt eu?”
Dupã ce a ascultat pãrerile unora ºi ale altora, i-a întrebat
din nou: „Dar voi, cine ziceþi cã sunt eu?” Petru ºi-a mãr-
turisit credinþa: „Tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel
viu” (Mt 16,13-16).
Dacã ne-ar întreba preacurata Fecioarã pe noi: „Cine
zice lumea cã sunt eu?”, i-am putea rãspunde la unison:
„Tu eºti Mama lui Dumnezeu (Theotokos)”; dar dacã
ne-ar întreba pe fiecare în parte: „Dar tu, cine zici cã sunt
eu?” ce i-am rãspunde? Desigur: „Tu eºti Mama lui Isus,
Mama lui Dumnezeu”. ªi dacã ar continua: „Dar nu sunt
ºi mama ta?” Rãspunsul ar putea fi fãrã ºovãialã: „Da!”
Isus, de pe înãlþimea crucii, adresându-se mamei sale,
pentru a o dãrui lui Ioan ºi lumii întregi ca mamã, i-a
spus: „Femeie, iatã fiul tãu” (In 19,26).
De ce i-a spus „femeie”, ºi nu „mamã”? Nouã ni se pare
jenant acest lucru, fiindcã numele de „femeie” a fost
compromis, în primul rând, de Eva, ºi apoi de toatã lumea,
aºa cum bine spune papa Ioan Paul al II-lea: „În civili-
zaþia noastrã, femeia a devenit, în primul rând, un obiect
al plãcerii”. Dar observã Sfântul Pãrinte mai departe:
CAP. I: LA ªCOALA IUBIRII MAICII DOMNULUI 17
Extrem de semnificativ este cã, în cadrul acestei realitãþi,

se produce un fenomen de renaºtere a unei autentice teo-
logii a femeii. Este descoperitã frumuseþea ei spiritualã,
geniul ei particular, se redefinesc bazele necesare pentru
consolidarea poziþiei sale nu numai în viaþa de familie, ci
ºi în cea socialã ºi culturalã. ªi, în acest scop, trebuie sã
revenim la figura Mariei. Figura Mariei ºi devoþiunea faþã
de ea, trãitã în toatã plenitudinea sa, devin astfel un mare
izvor de inspiraþie creativã pe aceastã cale1.
Sã revenim la teologia „femeii”.

Fecioara Maria este femeie în adevãratul înþeles al
cuvântului, aºa cum a intenþionat-o Dumnezeu din vecie
în planul creaþiei, în firea ei cea mai intimã, ca pe Eva cea
nevinovatã, ba, chiar mai mult, Eva fiind doar „rudimenta
Mariae” (icoana simplã a Mariei), fiindcã n-a fost nici
plinã de har, nici sortitã de a fi mama lui Dumnezeu.
Calitatea de a fi „mamã” nu-i adaugã nimic în plus
femeii, ci doar poate semnificã o împãrþire a iubirii cu un
partener masculin. Orice femeie poartã în sine capaci-
tatea maternitãþii ºi o poate valorifica mai mult prin actul
voinþei, spiritualizând-o prin cuvântul lui Dumnezeu
(cf. Mt 12,50), decât prin actul material ºi instinctual al
trupului. Aºa încât este cu adevãrat mai mult mamã o
fecioarã consfinþitã numai iubirii generatoare a lui Dum-
nezeu, decât o femeie hãrãzitã sã devinã mamã printr-o
iubire care sã dea viaþã unor fiinþe umane numai pentru
acest pãmânt.
Eva, cât timp a fost fecioarã, a fost femeia luatã din
coasta feciorelnicã a lui Adam (cf. Gen 2,22-23) ºi numai
dupã pãcat a devenit „mama celor vii” (Gen 3,20).
1
IOAN PAUL AL II-LEA, Sã trecem pragul speranþei, 259-260.
În primul rând, Isus i-a spus mamei sale „femeie”

pentru a face distincþie între sine ºi noi, despre felul cum
Fecioara Maria este mama sa ºi cum este mama noastrã.
O distincþie asemãnãtoare a fãcut Mântuitorul ºi când
a vorbit despre Tatãl ceresc. Mereu a spus: „Tatãl meu
ºi Tatãl vostru, Dumnezeul meu ºi Dumnezeul vostru”
(In 20,17). Tatãl meu este Dumnezeul meu prin naturã,
Tatãl vostru este Dumnezeul vostru prin adopþiune. Prea-
curata Fecioarã Maria, pentru Isus, este, în primul rând,
„femeie”, el fiindu-i creatorul din veci cu Tatãl ºi cu
Duhul Sfânt ºi, în al doilea rând, îi este „mamã” doar
pentru cã a primit de la ea carnea omeneascã.
Dacã Isus de pe cruce i-ar fi spus Preacuratei: „Mamã,
iatã fiul tãu” ºi lui Ioan: „Iatã mama ta”, s-ar fi produs
o gravã confuzie, Ioan fiind pus pe aceeaºi treaptã cu Isus;
Maria fiind mamã amândurora în acelaºi sens. Isus a
privit-o pe Fecioara Maria întotdeauna prin icoana femeii
desãvârºite din planul veºnic al lui Dumnezeu, de unde
trebuie sã izvorascã ºi felul nostru de a o privi ºi de a res-
pecta orice fiinþã umanã creatã dupã chipul ºi asemãnarea
lui Dumnezeu. Apoi, dacã Isus i-ar fi spus de pe cruce:
„Mamã, iatã Fiul tãu”, s-ar fi putut crede cã Mântuitorul
îi cere Preacuratei compãtimirea ei, aºa cum a încercat
Pilat sã trezeascã mila poporului asupra lui Isus când a
spus: „Iatã omul!” (In 19,5). Cred cã sfântul Leon cel Mare
a spus cã Fiul, iubind-o atât de mult pe mama sa, a avut
plãcerea s-o umileascã ºi s-o ascundã în timpul vieþii, spre
a-i favoriza umilinþa, dându-i numele de „femeie” (mulier)
ca ºi cum ar fi fost o strãinã, deºi în inima sa el o stima
ºi o iubea mai mult decât toþi îngerii ºi oamenii.
„Respectul faþã de femeie, uimirea în faþa misterului
feminitãþii, dragostea lui Dumnezeu însuºi ºi a lui Cristos,
aºa cum se exprimã ea în rãscumpãrare, sunt, toate,

elemente ale credinþei ºi ale vieþii Bisericii”2.
Desigur, taina cuvântului femeie este în misterul lui
Isus. Interpretarea lui dã unele nuanþe deosebite, care
pun în evidenþã demnitatea ºi bogãþia de har în care este
învãluitã Preacurata. Dacã lumina soarelui are doar
nuanþa culorii albe, totuºi, în ea sunt cuprinse cele mai
frumoase culori ale curcubeului. Isus, pe lemnul crucii
de pe Golgota, îºi împlineºte lucrarea sa de mântuire ºi
se întoarce la Tatãl; ca atare, nu mai are nevoie de nici
o mamã. Adresându-i-se lui Ioan, îi adaugã Mariei numele
de mamã. În felul acesta, i se dã Mariei o nouã misiune.
Ea trebuie sã-ºi extindã iubirea ºi grija ei de mamã la
Ioan, ºi nu numai la el, dar ºi la toþi oamenii pe care,
în acele clipe, Ioan îi întruchipa. Dupã învãþãtura tradiþio-
nalã a Bisericii, Isus ºi-a încredinþat Biserica ocrotirii
Maicii sale, Maria3.
Contemplând iubirea lui Isus de pe cruce, un autor
spune cã Mântuitorului, fiindu-i milã de inima zdrobitã
a mamei sale, n-a voit sã i-o sfâºie ºi mai mult prin cu-
vântul intim de mamã. Deci, a numit-o aºa ca sã nu-i
mãreascã amãrãciunea. Îi zice numai femeie ca sã nu-i
mai aducã aminte cã cel þintuit pe cruce era însuºi Fiul
ei iubit4.
O altã pãrere este ºi aceasta, citez: „Cei care au vãzut
murind soldaþi pe câmpul de luptã sau în spitale militare
ne spun cã aceºtia nu-ºi chemau în agonie nici logodnica,
nici soþia, ci mama. Isus, în agonia sa, nu strigã: „mamã”,
2
3
J. DREISBEN -H. STEFFANS, Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu
în luna mai, Sapientia, Iaºi 2001.
4
J.C. BARREAU, Adevãratele cuvinte ale lui Isus, Lucman.
ci „femeie”. Vrea sã moarã liber de orice legãturã pur

biologicã”5.
Isus este Sãracul lui Iahve; preferã sã moarã fãrã
mamã, ca sã nu murim noi fãrã mamã. Rana sufletului
sãu ne-a adus mângâierea nu numai de a nu ne simþi
orfani pe lume, ci chiar de a avea bucuria unei prezenþe
pe care o descoperim cu ochii iubirii, precum poetul care
se întreabã:
Cine-i tainica Luminã, cu rãsfrângeri viorii,
Ce rãsare din genune de-ntuneric din pustii?
Cine-i Flacãra ce arde, tot mai plinã de Viaþã,
Pe tãrâmul ce de veacuri zace-n cripta lui de gheaþã?
(...)
Toatã har ºi frumuseþe, toatã spirit ºi viaþã,
În oglinda feþei sale paradisul se rãsfaþã;
Cât de mult vã lasã-n urmã, o, serafice soboare,
Cu fãptura ei de graþii ºi cu chipu-i rupt din Soare!6
2. De ce „femeia” i-a
a fost datã ca mamã lui Ioan,
ºi nu lui Petru?
În orice ocazie, Petru s-a arãtat mai credincios ºi mai
curajos decât Ioan. De ce Isus n-a încredinþat-o pe mama
sa grijii lui Petru?
Isus n-a încredinþat-o pe mama sa lui Ioan în vederea
morþii sale, ca sã nu fie singurã pe lume, ci a învierii. El,
Ioan, fiind simbolul apostolic al nemuririi pânã la venirea
Domnului (pânã la învierea lui Isus), fiindcã Mântuitorul
îi spusese lui Petru cã aºa vrea el, „ca acesta (Ioan) sã
rãmânã pânã voi veni”, ºi „a ieºit cuvântul acesta între
5
Cl. DUMEA, Cuvintele de pe urmã rostite de Cristos pe cruce,
Sapientia, Iaºi 2001, 17.
6
N. PURA, Simfonia Mariei, 1-2.
fraþi, cã ucenicul acela nu va muri” (In 21,22-23), fiindcã,

dupã venirea lui Isus din moarte, Ioan devine „fiul”
Mariei, ea devenind icoana vie a lui Isus înviat. Mater-
nitatea ºi filiaþiunea sunt pecetea vieþii, ºi nu a morþii.
Preacurata Fecioarã Maria a continuat sã le spunã uce-
nicilor ºi dupã înãlþarea lui Isus: „Faceþi tot ceea ce v-a
spus el”, „ca sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã” (In 3,16).
Apoi, ridicatã la cer ºi unitã cu imaginea vie din planul
divin al femeii, imagine pe care Ioan a descris-o în Apo-
calips (12,1), ea nu pãrãseºte misiunea mântuitoare
pentru care a fost creatã material, ci, aºa cum spune
Conciliul al II-lea din Vatican, „prin mijlocirea ei multi-
formã, continuã sã ne obþinã darurile mântuirii veºnice”.
Fecioara Maria, în iubirea ei de femeie faþã de Creator,
îi aduce lui Dumnezeu preamãrirea întregii creaþii, iar
prin „iubirea ei maternã, are grijã de fraþii Fiului sãu
(simbolizaþi sub cruce de Ioan), care sunt încã pe cale ºi
ameninþaþi de primejdii ºi strâmtorãri, pânã ce vor fi duºi
în Patria fericitã” (LG 62).
Maternitatea divinã face ca persoana umanã cea mai apro-
piatã de Dumnezeu sã fie o femeie. Aici este o compensaþie
faþã de alegerea bãrbatului pentru întrupare. Fiul lui Dum-
nezeu s-a fãcut om, ºi acest lucru este o onoare pentru sexul
ales. Dar acest om, care este Cuvântul întrupat, nu este per-
soanã umanã. Singura persoanã umanã care îndeplineºte
un rol determinant în misterul întrupãrii este o femeie; aici
se aflã onoarea sexului feminin7.
Din cauzã cã Fecioara Maria, fiind persoana umanã
cea mai apropiatã de Dumnezeu, însuºi Isus, în cali-
tatea sa de Fiu al Omului (Mt 8,20), nãscut din femeie
7
J. GALOT, Maria la donna nell’opera della salveza, 109, citat de
Al. SUCEU, Maternitatea spiritualã a preasfintei Fecioare Maria, 36.
(Gal 4,4), a fost supus Fecioarei-Mame, ea fiind supe-

rioarã lui ca persoanã umanã, fiindcã i-a dat firea ome-
neascã, dar nu ºi persoana; în Cristos fiind persoana
divinã, din care cauzã ea era supusã lui, el trebuind sã
fie în cele ce sunt ale Tatãlui sãu (cf. Lc 2,49), iar ea sã
pãstreze în inimã cuvintele lui (Lc 2,51), fiindcã, poate,
ceea ce nu înþelegea în Isus era persoana: era om, ºi
totuºi persoana era divinã. Dar, ca sã fim drepþi, nu mulþi
pot face aceastã distincþie dintre naturã ºi persoanã, în
definiþia ei filozoficã de suppositum, adicã: individua
substantia rationalis naturae (Boeþiu). Cea mai mare ase-
mãnare a omului cu Dumnezeu este persoana, deoarece
este creat de cele trei persoane divine printr-un mister
inefabil al înþelepciunii, atotputerniciei ºi iubirii infinite.
Veriºoara Maicii Domnului, Elisabeta, fiind o persoanã
ca ºi noi, pãstreazã logica umanã: o laudã pentru credinþã
(cf. Lc 1,45), fiindcã nu avea cum sã-i cunoascã iubirea.
Sfântul apostol Ioan, datoritã privilegiului sãu de a-ºi
fi plecat fruntea pe pieptul lui Isus la cina cea de tainã
ºi de a fi descoperit cã „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8),
este singurul dintre evangheliºti care, vorbind despre
Preacurata, o pune în lumina iubirii, la nunta din Cana
Galileii, chiar a treia zi (adicã foarte repede) dupã ce
Isus ºi-a început activitatea publicã, ea intervenind în
favoarea mirilor. Cu toate cã lui Isus nu-i sosise ceasul
pentru a face semne ºi minuni, dar la cererea Preacuratei,
amintindu-ºi cã ea este „femeia” desãvârºitã prin iubirea
lui Dumnezeu, nu o poate refuza, ea fiind persoana cea
mai apropiatã de Creator.
Fecioara Maria este persoana cea mai apropiatã de
Dumnezeu fiindcã a fost rãscumpãratã anticipat de meri-
tele lui Isus, ceea ce înseamnã cã „la început a fost iu-
birea” care ºi-a pus amprenta pe firea ei înaintea credinþei,
fiindcã Isus, „începãtorul ºi desãvârºitorul credinþei”

(Evr 12,2), a pus începutul ºi desãvârºirea credinþei
tot printr-un act de iubire. Calea Fiului – itinerarul
iubirii – nu poate fi decât itinerarul Fecioarei-Mame.
Despre femeia pãcãtoasã, pe care Isus a adus-o la
demnitatea ei de femeie, spune: „I se iartã mult, pentru
cã a iubit mult” (Lc 7,47).
Preacuratei sale Mame nu a avut ce sã-i ierte, ea fiind
opera iubirii sale, ci i-a dat iubire multã, ca sã creadã
mult. Cred cã, aºa cum spune papa Ioan Paul al II-lea,
Maria, „trãind sub acelaºi acoperiº cu Fiul sãu ºi pãstrând
cu fidelitate unirea cu Fiul, a înaintat în peregrinarea
credinþei”8, a dus credinþa la desãvârºire prin iubire.
În apariþii, de-a lungul istoriei, Fecioara-Mamã le vor-
beºte fiilor sãi, oamenilor din toate timpurile, ca o conti-
nuare a peregrinãrii sale pline de iubire. Avem o declaraþie
deosebitã a sfintei Tereza a Pruncului Isus, care spune:
Cât de mult aº fi dorit sã fiu preot, ca sã predic despre
sfânta Fecioarã! N-aº fi spus despre ea lucruri neverosimile
sau care nu se ºtiu (...)
Ca o predicã despre sfânta Fecioarã sã-mi placã ºi sã-mi facã
bine, trebuie sã-mi arate viaþa ei realã, aceea pe care Evan-
ghelia ne face sã o întrezãrim, ºi nu viaþa sa presupusã. ªi
sunt sigurã cã viaþa ei realã a trebuit sã fie foarte simplã.
Adesea ne este prezentatã sfânta Fecioarã ca ceva departe
de noi: dar ar trebui, din contrã, sã ne fie prezentatã ca
imitabilã în exercitarea virtuþilor ascunse, sã ni se spunã
cã ea trãia în credinþã ca ºi noi, ºi s-o argumenteze prin
Evanghelie, unde citim: „Nu a înþeles ceea ce le spunea”
(Lc 2,50); sau cã: „Tatãl sãu ºi mama sa se mirau despre
cele ce se spuneau despre el” (Lc 2,33).
Am mai înþeles ºi faptul ce nu este adevãrat, adicã ceea ce
afirmã unii, cã sfânta Fecioarã nu a cunoscut suferinþa
8
IOAN PAUL AL II-LEA, Redemptoris Mater, 17.
fizicã. Nu, chiar ºi Fecioara a suferit, nu numai în suflet,

ci chiar ºi în trup. A suferit mult în cãlãtorii: frig, cãldurã,
obosealã... Da, ea ºtie ce înseamnã a suferi.
Cât va fi de minunat în cer când vom cunoaºte tot ceea ce
s-a petrecut în sânul sfintei Familii! Cât de mult mi se pare
cã viaþa lor a fost atât de simplã! Femeile din Nazaret veneau
la sfânta Fecioarã ºi vorbeau cu dânsa într-un mod atât de
familiar.
Ceea ce mã încântã, când mã gândesc la sfânta Familie,
este imaginea unei vieþi absolut obiºnuite!
Cât de mult îmi place sã-i cânt Mariei: „Calea îngustã a
cerului, tu ai fãcut-o accesibilã punând în practicã cele
mai umile virtuþi”.
Ce bucurie mare este sã ne gândim cã Maria este mama
noastrã! De ce ar trebui sã ne temem, dacã ea ne iubeºte
ºi ne cunoaºte slãbiciunea?
ªtim destul de bine cã sfânta Fecioarã este regina cerului
ºi a pãmântului, dar mie îmi place sã o vãd mai mult mamã
decât reginã.
Nu trebuie sã se creadã, dupã cum adesea am auzit spunând,
cã, datoritã privilegiilor sale, Maria i-ar pune în umbrã pe
toþi sfinþii, dupã cum soarele eclipseazã stelele. Dumnezeul
meu! Cât este de straniu: o mamã care face sã disparã slava
fiilor sãi! Eu gândesc tocmai contrariul: cred cã ea mãreºte
cu mult mai mult splendoarea celor aleºi.
Este bine, desigur, de a vorbi despre privilegiile sale, dar nu
trebuie sã se limiteze doar la atâta. Trebuie fãcut în aºa fel
ca sã fie iubitã.
Dacã, ascultând o predicã despre Fericita Fecioarã, se limi-
teazã doar în a o admira, ne oboseºte repede ºi câte unul va
ajunge sã simtã o oarecare indiferenþã faþã de o creaturã
atât de supusã. Scopul predicii este acela de a conduce la
iubirea ºi la imitarea ei, nu la o admiraþie sterilã.
Privilegiul unic al sfintei Fecioare a fost acela de a nu putea
pãcãtui, cã a fost scutitã de pata pãcatului strãmoºesc,
fiindcã a fost mama lui Dumnezeu. Pe de altã parte, noi
suntem, într-un fel oarecare, mai fericiþi decât ea, fiindcã
ea nu a avut o sfântã fecioarã pe care sã o iubeascã! Este

o plãcere în plus pentru noi; o plãcere mai puþin pentru ea!
Ah, cât de mult o iubesc pe Fecioara Maria!9
Mi-am permis sã citez mai pe larg spusele sfintei Tereza

a Pruncului Isus datoritã dorinþei ei de a o cunoaºte cât
mai simplu pe Maica Domnului, ca sã o poatã iubi mai
mult. Ceea ce este foarte bine dacã facem la fel ºi noi.
3. Bucurie din „Bucurã-tte, Marie”

Orice copil se bucurã când aude spunându-se lucruri
frumoase despre mama sa. Cu atât mai mult mã bucur
eu, ºi cred cã împreunã cu mine se bucurã orice creºtin,
auzind lucruri frumoase despre mama noastrã cereascã.
Cele mai frumoase lucruri care se pot spune despre
Preacurata sunt acelea care pun în evidenþã mai mult
legãtura ei cu izvorul frumuseþii, cu Dumnezeu.
În cenacol, Biserica îºi începe drumul ei de credinþã,
speranþã ºi iubire în lume, având ca model viu depo-
zitul supraplin de frumuseþe, pe „cea plinã de har”, pe
Fecioara Maria, ºi, impresionatã de exemplul ei, a ajuns
în mare parte „un singur popor al lui Dumnezeu im-
plantat la toate neamurile pãmântului”. Iar credincioºii
„rãspândiþi pe suprafaþa pãmântului se aflã în comuniune
unii cu alþii în Duhul Sfânt” (LG 13), Mirele Fecioarei,
care a revãrsat în inima ei caritatea, adicã legãtura desã-
vârºirii (cf. Col 3,14). Duhul Sfânt face ca toþi fiii Bisericii
sã trãiascã uniþi în speranþa cã vor ajunge acolo unde
se aflã ea, la dreapta Fiului, „adunând în jurul Regelui
toate neamurile ce i-au fost date ca moºtenire” (Ps 2,8).
9
Citat de P. FAUSTO CASA, Meditazioni mariane, Messaggero, Padova
1978, 214-215.
Într-adevãr, preacurata Fecioarã Maria proclamã so-

sirea momentului istoric al mântuirii, venirea în lume a
„Slujitorului lui Iahve” prezis de Isaia (cf. 11,4; 61,1),
care va fi „Mesia sãracilor”, care îi va da jos de pe tro-
nuri pe cei puternici ºi îi va înãlþa pe cei smeriþi, pe cei
flãmânzi îi va umple de bunãtãþi, iar pe cei bogaþi îi va
lãsa cu mâinile goale (cf. Lc 1,52-53), fiindcã Dumnezeu
l-a trimis sã binevesteascã sãracilor (cf. Lc 4,18).
Misiunea Fecioarei Maria nu se limiteazã numai la
atâta, la a proclama sosirea, ci devine mijlocitoare în fa-
voarea celor sãraci, confirmând mijlocirea unicã a lui
Cristos, fiindcã, aºa cum ne învaþã Biserica: „Nici o
fãpturã nu poate fi comparatã cu Cuvântul întrupat ºi
rãscumpãrãtor”, dar, în acelaºi timp, „unica mijlocire a
Rãscumpãrãtorului nu exclude, ci suscitã în fãpturi o
cooperare variatã, ce provine de la unicul Izvor” (LG 62).
Preacurata Fecioarã s-a angajat sã coopereze la actul
naºterii fiecãrui om la „viaþa cea nouã”, în calitate de
slujitoare: „Iatã slujitoarea Domnului” (Lc 1,38).
Cât de minunat este exemplul Bernadetei Soubirous,
chematã de „Doamna cea Frumoasã”, cum o numea ea,
sã slujeascã suferind. La afirmaþia unei surori, care sus-
þinea cã Bernadeta nu-i bunã la nimic ºi îi mulþumea
lui Dumnezeu cã nu se aflã în pielea ei, Bernadeta îi
mulþumeºte Domnului: „Mulþumesc cã am fost Berna-
deta, cea ameninþatã cu închisoarea pentru cã am vãzut-o
pe sfânta Fecioarã, acea Bernadetã care a fost oaia cea
neagrã pentru toatã lumea atât de neînsemnatã, încât
cine o vedea zicea: «Asta e?»”10.
Cât de minunat este Dumnezeu în sfinþii sãi care
sunt sufletul Bisericii, sfinþi care se oglindesc în Maica
Bisericii!
10
Cl. DUMEA, Maria în apariþiile sale, 75.
Maria este imaginea omului mântuit integral de Cristos.

Cine vrea sã cunoascã efectul mântuirii lui Cristos sã o
priveascã pe Maria! Mântuirea este har; mama lui Dum-
nezeu este „plinã de har”. În ea vedem mai bine ce poate
face harul din om, la ce înãlþime îl poate ridica11.
Chiar dacã pe Preacurata nu o putem privi asemenea

Bernadetei Soubirous, putem simþi fericirea din noi când
trãim în starea harului sfinþitor, când avem siguranþa
cã Fecioara Maria ne ajutã sã suferim pentru cauza lui
Dumnezeu.
Sfântul Bernardin de Siena ne sugereazã ideea cã
Dumnezeu este gelos pe capodopera mâinilor sale, pe
Fecioara Maria, considerând cunoaºterea, stãpânirea ºi
contemplarea ei ca fiind vrednicã numai de ochii lui prea-
curaþi. Dumnezeu Tatãl a consimþit ca ea sã nu facã în
viaþa pãmânteascã nici o minune, deºi i-a dat putere
pentru aceasta. Dumnezeu Fiul a consimþit ca ea sã nu
vorbeascã aproape nimic, deºi i-a fãcut parte de înþelep-
ciunea sa. Dumnezeu Duhul Sfânt a consimþit ca apos-
tolii ºi evangheliºtii sã nu vorbeascã despre ea decât foarte
puþin ºi numai atât cât era strict necesar spre a-l face
cunoscut pe Isus Cristos, cu toate cã ea a fost mireasa lui
credincioasã12.
Sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort spune cã,
pentru a ne bucura de vederea Fecioarei Maria, pentru
a atinge culmea ridicãrii prin har, trebuie sã-l avem pe
Dumnezeu ca tatã ºi pe Preacurata ca mamã.
Precum în naºterea trupeascã ºi fireascã se aflã un tatã
ºi o mamã, tot astfel, în naºterea sufleteascã ºi suprafireascã
11
T. ŠPIDLÍK, Izvoarele luminii, 573.
12
L. M. GRIGNON DE MONTFORT, Tratat despre adevãrata evlavie
cãtre preasfânta Fecioarã Maria, Serafica, Roman 1999, 7.
avem un tatã, care este Dumnezeu, ºi o mamã, care este

Maria. Toþi adevãraþii fii ai lui Dumnezeu ºi aleºii pentru
viaþa veºnicã au ca tatã pe Dumnezeu, iar ca mamã pe
Maria. Cine nu o are ca mamã pe Maria nu-l are pe Dum-
nezeu ca tatã13.
Cred cã pãrerea sfântului Grignon de Montfort pro-
vine de la sfântul Augustin, care susþine cã toþi cei aleºi,
pentru a fi asemãnãtori icoanei Fiului lui Dumnezeu,
sunt în lumea aceasta închiºi în sânul preasfintei
Fecioare, unde sunt pãziþi, hrãniþi, întreþinuþi ºi cres-
cuþi de aceastã mamã, pânã când îi naºte mãririi veº-
nice, prin moartea trupeascã14.
Rugãciunea este sãmânþa care face sã se nascã sfinþii
ce îl au pe Dumnezeu ca tatã ºi pe Preacurata ca mamã.
Asemenea apostolilor din cenacol, sã stãruim „într-un
cuget în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama
lui Isus, ºi cu fraþii lui” (Fap 1,14), fiindcã „nu tuturor
le este dat sã o cunoascã pe Maria, ci numai acelora care
cer în genunchi acest har”15. Astfel, duhul Fecioarei Maria
va fi în fiecare dintre noi, spre a-l lãuda pe Dumnezeu;
duhul Fecioarei Maria va fi în noi, spre a ne bucura de
Dumnezeu16.
Aceasta este bucuria din „Bucurã-te, Marie, cea plinã
de har”. ªi, dupã cum cântul ºi poezia sunt rodul iubirii,
îmi permit sã mai redau câteva versuri din Simfonia
Mariei:
13
L. M. GRIGNON DE MONTFORT, Tratat despre adevãrata evlavie...,
15.
14
17.
15
125.
16
118.
Ca un munte de tãmâie ºi de scumpe mirodenii,

Împrejur îºi varsã harul feciorelnicei sfinþenii
ªi-mpânzeºte tot cuprinsul cu mireasmã de fecioarã,
De-ar pãrea cã Universul se clãdeºte a doua oarã.
Sub privirea ei cea caldã, iarna lumii se topeºte,

Primãvara se coboarã pe meleaguri ºi-nfloreºte;
Buruienile prihanei se preschimbã-n flori de crin,
Iar furtuna rãzvrãtirii, în zefir de searã lin17.
În mijlocul acestui Univers care se clãdeºte a doua oarã

stã omul. ªi, aºa cum spune apostolul Paul, cã fãptura
însãºi se va izbãvi din robia stricãciunii, ca sã se bucure
de libertatea mãririi fiilor lui Dumnezeu, fiindcã toatã
fãptura împreunã suspinã ºi împreunã are dureri, ba
chiar ºi noi, cei care avem pârga Duhului, suspinãm în
noi înºine în aºteptarea înfierii (cf. Rom 8,21-23), omul
nou se naºte numai din iubirea Fecioarei ºi a Duhului
Sfânt prin Cristos, iar prin omul nou se va izbãvi întreg
Universul din robia stricãciunii.
4. Necesitatea sfinþirii noastre prin Fecioara Maria

Încã din Vechiul Testament, Iahve ºi-a manifestat
dorinþa faþã de poporul sãu: „Fiþi sfinþi, pentru cã eu,
Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt ºi v-am deosebit
de toate popoarele, ca sã fiþi ai mei” (Lev 20,26). Isus îl
reveleazã pe Dumnezeu ca „Tatã”, vrednic de iubire ºi de
a-i împlini voinþa: „Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru
cel ceresc este desãvârºit” (Mt 5,48). ªi cum „dragostea
este legãtura desãvârºirii” (Col 3,14), trebuie sã învãþãm
sã-l iubim pe Dumnezeu ºi pe aproapele asemenea Preacu-
ratei, cãreia îngerul Gabriel i-a spus: „Domnul este cu
17
N. PURA , Simfonia Mariei, 2.
tine” (Lc 1,28), arãtând cã legãtura desãvârºitã între

Fecioara Maria ºi Dumnezeu este iubirea, astfel cã sfin-
þenia dumnezeiascã, vãditã în faþa îngerilor, îi aparþine.
Fecioara Maria nu poate sã ne facã o invitaþie la ºcoala
iubirii ei decât folosind cuvintele Sfintei Scripturi, pe
care le pãstra în inima ei:
Sunt ca o viþã cu ramuri încântãtoare, dar ºi florile mele
sunt rodul mãririi ºi al bogãþiei. Apropiaþi-vã de mine, cei
ce mã doriþi, ºi vã sãturaþi din roadele mele. Cã pome-
nirea mea este mai dulce decât mierea ºi moºtenirea mea,
mai dulce decât fagurele de miere (Sir 24,17-19).
Roadele Preacuratei sunt cele moºtenite de la Duhul
Sfânt, pe care apostolul Paul le enumerã în Scrisoarea
cãtre Galateni: „Rodul Duhului este dragoste, bucurie,
pace, îndelungã-rãbdare, bunãtate, binefacere, credinþã,
blândeþe, curãþie” (5,22-23).
Spuneam chiar în prefaþa cãrþii cã un motiv care m-a
determinat sã scriu aceastã carte a fost ºi cel de a scoate
în evidenþã o dimensiune a spiritualitãþii mariane care
a fost lãsatã în umbrã, ºi anume itinerarul iubirii Prea-
curatei. De exemplu, am citit o carte cu cele mai frumoase
meditaþii despre Fecioara Maria ºi, din 110, în majoritate
scrise de bãrbaþi aleºi, doar douã s-au axat pe tema iubirii,
ºi acestea au fost scrise de sfânta Tereza a Pruncului Isus
ºi alta de Chiara Lubich. Mai este una scrisã de Elisabeta
a Preasfintei Treimi, dar trateazã problema fecioriei
Mariei ca dar al lui Dumnezeu. În rest, toþi trateazã alte
subiecte, în majoritate despre credinþa ei.
La un moment dat, mã gândeam cã dacã al II-lea Con-
ciliu din Vatican ar fi încredinþat elaborarea unui docu-
ment marian unei femei, ea ar fi pus în evidenþã aproape
numai itinerarul iubirii. ªi, fiindcã o femeie simte mult
mai bine, asemenea aceleia despre care Isus a spus:
„Femeie, iatã fiul tãu”, îmi permit sã reproduc textul

Chiarei care spune:
Maria nu-i înþeleasã uºor de oameni, chiar dacã este atât
de iubitã. Este mult mai uºor de gãsit într-o inimã depãr-
tatã de Dumnezeu o devoþiune faþã de dânsa decât o devo-
þiune faþã de Isus.
Maria este universal iubitã.
ªi motivul este acesta, cã Maria este mamã.
Mamele, în general, chiar de fiii lor cei mai mici, nu sunt
„înþelese”, sunt iubite, ºi nu sunt rare cazurile, ba chiar
foarte frecvente, când chiar un om de optzeci de ani moare
pronunþând ultimul cuvânt: „mamã”.
Mama este mai mult obiectul intuiþiei inimii decât al specu-
laþiilor raþiunii, este mai mult poezie decât filozofie, fiindcã
este mult mai realã ºi înrãdãcinatã, aproape de inima omului.
Aºa este Maria, Mama mamelor, încât toate afectele, toatã
bunãtatea, toatã milostivirea mamelor din lume nu reuºesc
s-o egaleze.
Într-un fel oarecare, Isus stã în faþa noastrã: cuvintele sale
divine ºi strãlucitoare sunt prea diferite de ale noastre
pentru a le confunda; ba chiar sunt semn de contrazicere.
Maria este pacificã precum natura, curatã, seninã, crista-
linã, liniºtitã, frumoasã; precum este acea naturã mai înde-
pãrtatã de lume, precum este în munþi, pe câmpii, la mare,
este precum cerul albastru sau înstelat.
ªi totuºi, este puternicã, viguroasã, armonioasã, stator-
nicã, inflexibilã, plinã de speranþã, fiindcã în naturã este
viaþa care înfloreºte mereu binefãcãtoare, îmbrãcatã în fru-
museþea diafanã a florilor, caritativã prin bogãþia roadelor.
Maria este mult mai simplã ºi mult mai aproape de noi
spre a fi „contemplatã”.
Ea este „cântatã” de inimile curate ºi îndrãgostite care
revarsã din ele ceea ce este mai bun.
Aduce divinul pe pãmânt cu suavitatea unui plan înclinat
care, din înãlþimile ameþitoare ale cerului, coboarã spre
micimea infinitã a creaturilor.
Este mama tuturor ºi a fiecãruia în parte, singura care ºtie

sã murmure ºi sã surâdã pruncului sãu într-o manierã
unicã ºi în aºa fel încât, deºi mic, fiecare ºtie deja sã se
bucure de acea alintare ºi sã rãspundã cu iubirea sa acelei
iubiri.
Maria nu-i înþeleasã fiindcã este prea aproape de noi. Ea
este destinatã de Cel Veºnic sã aducã oamenilor harurile,
perlele divine ale Fiului, ºi, de fapt, ni le pune în faþa ochilor,
aºteptând, mereu sperând, ca sã ne îndreptãm privirile
asupra lor ºi sã-i acceptãm darul.
ªi dacã cineva, prin menirea ei, o înþelege, îl rãsplãteºte în
împãrãþia sa de pace, unde Isus este rege ºi Duhul Sfânt
este respiraþia acelui cer18.
Acesta este itinerarul iubirii ºi pot merge pe aceastã
cale numai acei care învaþã iubirea de la Mama cereascã.
Spuneam ceva mai înainte cã iubirea o cunosc numai
acei care se roagã. Din acest motiv, Alexis Carrel, autorul
meditaþiilor Cãlãtorie la Lourdes, spune: „Viaþa nu constã
în a înþelege, ci în a iubi, a-i ajuta pe alþii, a te ruga, a
munci. Fã, Doamne, sã nu fie prea târziu!”19
Fiule, – se spune în Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Dom-
nului – inima mea a fost numai foc de iubire cãtre Dum-
nezeu, pentru cã am cunoscut cã el este vrednic de cea mai
mare dragoste.
Pentru a-l mulþumi, nu aveam de fãcut altceva decât sã-l
iubesc mai mult decât orice alt lucru.
Acest foc preadulce mã istovea cu totul ºi foarte des fãcea
sã izbucneascã afarã din mine.
Nu-þi vei putea închipui niciodatã dragostea mea vãzându-mã
îmbrãþiºându-l pe Fiul meu.
Lumea n-a putut sã mã influenþeze cu nimic, pentru cã
sufletul meu era cu totul aprins de dragoste cãtre Dumnezeu.
18
P. FAUSTO CASA, Meditazioni mariane, 202-203.
19
A. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, 57.
N-am murit decât din dragoste ºi am ieºit din lume cu mare

plãcere, fãrã sã gust amãrãciunea morþii (...)
Credinþa te învaþã cã Dumnezeu este binele cel mai mare,
adevãratul bine ºi neschimbãtor, ºi cã suntem fãcuþi numai
pentru a iubi20.
Tot în aceastã cãrticicã, citim urmãtoarele:

Dacã iubeºti pe cineva pentru talentele sale, ºi nu pentru
cã este icoana lui Dumnezeu, nu ai adevãrata ºi sfânta
dragoste.
Dacã iubeºti pe cineva pentru cã se potriveºte cu caracterul
tãu, eºti plin de iubire de sine ºi adesea chiar vicios.
Dacã iubeºti pe cineva pentru cã este binefãcãtor, nici atunci
nu ai dragoste curatã.
Nu întemeia dragostea ta pe un lucru trecãtor, pentru
cã nu va dura; adevãrata dragoste nu are sfârºit ºi este
nemuritoare21.
5. Mama Cuvântului
Fecioara Maria ne-a invitat la ºcoala sa, ºcoala iubirii.
Dar dacã Sfintele Scripturi ne relateazã cã ea a vorbit
atât de puþin, cum ne poate învãþa?
Isus, Cuvântul întrupat, este acela care a desãvârºit
Sfintele Scripturi (cf. Mt 5,17), el ne-a vorbit mult, dar
cuvintele lui aparþin ºi mamei sale, nu numai acelea pe
care le-a auzit direct de la el ºi pe care le pãstra în inima
ei (Lc 2,51), ci ºi toate cuvintele Legii lui Moise, pe care
le citise ºi pe care le auzise comentate în fiecare sâmbãtã
la sinagogã.
Cuvintele Scripturii sunt ºi cuvintele ei, ºi prin acestea
ne învaþã. Ea nu a fost dojenitã niciodatã de Fiul sãu,
precum au fost cei doi ucenici care mergeau spre Emaus
20
I. TÃLMÃCEL, Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Domnului, 75-76.
21
I. TÃLMÃCEL, Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Domnului, 72.
în ziua de Paºte: „O, nepricepuþilor ºi zãbavnicilor cu

inima în a crede toate câte au fost spuse de profeþi” (Lc
24,25), fiindcã ea nu a întârziat niciodatã sã primeascã
cuvântul în inima ei ºi sã creadã. De aceea, dacã Bise-
rica pune pe buzele Fecioarei Maria cuvintele Scripturii,
precum:
Fiule, ai pãcãtuit? Sã nu mai adaugi; ºi pentru cele mai
dinainte ale tale te roagã. Ca de faþa ºarpelui fugi de pãcat,
cã de te vei apropia de el, te va muºca. Dinþi de leu sunt dinþii
lui, care omoarã sufletele oamenilor. Ca sabia cea cu douã
tãiºuri este toatã fãrãdelegea; rana ei n-are vindecare. Bat-
jocura ºi mândria vor pustii bogãþia; aºa ºi casa celui trufaº
se va pustii. Rugãciunea sãracului pãtrunde din gurã pânã
la urechile Domnului ºi judecata lui va veni degrabã (Sir
21,1-6).
Acestea sunt cu adevãrat cuvintele mamei Cuvântului,

la fel de bine precum cuvintele lui Isus: „Fericiþi cei sãraci
cu duhul, cã a lor este împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei ce
plâng, cã aceia se vor mângâia. Fericiþi cei blânzi, cã aceia
vor moºteni pãmântul” etc. (Mt 5,3-5).
Cuvintele Scripturii sunt cuvintele iubirii dumne-
zeieºti, pe care Fecioara Maria le pãstra în inima ei ºi
care ajung la noi prin iubirea ei, dupã ce au fost desã-
vârºite de Cuvântul întrupat în sânul ei.
Drumul nostru spre iubirea definitivã, care rãmâne în
veci, fiind mai mare decât credinþa ºi speranþa (1Cor
13,13), trece mai întâi prin credinþã ºi speranþã, prin
cele mici. Însã drumul Preacuratei spre credinþã a pornit
din iubire, fiindcã în ea se afla plinãtatea harului ºi
Domnul era mereu cu ea (Lc 1,28). Ea credea prin iubire
ºi datoritã faptului zãmislirii sale fãrã de pãcat.
Itinerarul credinþei Fecioarei Maria porneºte de la
iubire, iar itinerarul iubirii noastre porneºte de la credinþã.
Astfel, itinerarul iubirii ºi al credinþei este acelaºi, numai

cã Preacurata vine de la iubire în întâmpinarea noastrã,
iar noi, de la credinþã, venim în întâmpinarea ei spre a
primi har, ca Domnul sã fie cu noi. Este greu de înþeles?
Explic empiric: orice copil bun îºi iubeºte pãrinþii mai
întâi; lucru afirmat mai sus ºi de Chiara Lubich, ºi apoi
crede în tot ceea ce îi spun ei, însã numai atâta timp
cât el este nevinovat; dar când pãcatul pune îndoiala în
sufletul lui, ca în sufletul Evei – „Oare a zis Dumnezeu
sã nu mâncaþi din orice pom din rai?” (Gen 2,1) –, egoismul
sãu se afirmã cãutând argumente ca sã creadã.
Preacurata, mereu plinã de har ºi mai nevinovatã decât
îngerii, l-a iubit pe Dumnezeu ºi iubirea a fost argu-
mentul suprem al credinþei. Pentru noi, iubirea va fi
argumentul suprem al credinþei în viaþa veºnicã, fiindcã
diavolii cred ºi se cutremurã (Iac 2,19), ca urmare a fap-
tului cã ºi-au pierdut nevinovãþia, adicã iubirea.
În Fecioara Maria, flacãra iubirii era atât de puternicã
încât fãcea luminã în „întunericul credinþei” (sf. Ioan al
Crucii), pe când în noi, din cauza pãcatului, întunericul
credinþei este atât de puternic încât flacãra iubirii abia
mai pâlpâie. Din acest motiv, noi suntem înclinaþi s-o
privim pe Fecioara Maria mai mult prin întunericul cre-
dinþei noastre, de aceea o înþelegem atât de puþin pe
drumul ei de iubire.
Prezenþa Fecioarei Maria pe drumul nostru de cre-
dinþã, spre iubirea definitivã, este conºtiinþa cã cineva
este cu noi într-o realã intimitate maternã. Motiv pentru
care Chiara Lubich spunea cã oamenii o iubesc mult,
uneori chiar mai mult decât pe Isus, iar papa Ioan Paul
al II-lea o numeºte „prezenþã activã ºi exemplarã în viaþa
Bisericii22, conºtientizând în mãdulare prezenþa Capului.
22
În afarã de aceasta, zãmislirea Cuvântului s-a fãcut

prin adumbrirea Duhului Sfânt, prin iubirea divinã care
s-a întâlnit cu iubirea-har ºi a pornit pe calea credinþei în
întâmpinarea noastrã, motiv pentru care veriºoara sa,
Elisabeta, o felicitã de a fi fericitã cã se vor împlini cele
spuse ei de Domnul (Lc 1,45). Femeia din mulþime o nu-
meºte ºi ea fericitã pe mama lui Isus datoritã iubirii cu
care l-a purtat în sân ºi l-a alãptat la pieptul ei (Lc 11,27).
De fapt, Isus a cerut, mai presus de toate, iubirea oame-
nilor: „Cine iubeºte pe tatãl sãu ºi pe mama sa mai mult
decât pe mine, nu este vrednic de mine” (Mt 10,37).
Dat fiind faptul cã noi ne îndreptãm spre Dumnezeu
mai întâi pe drumul credinþei, ca sã ajungem la iubirea
definitivã, Fecioara Maria ne este învãþãtoare, fiindcã ne
vine în întâmpinare cu iubirea sa maternã. Are deplinã
dreptate J. Kumala când spune:
Maria, cu exemplul credinþei sale, acþioneazã asupra fie-
cãrui om, apropiindu-l de Cristos. Acest lucru constituie
pentru creºtini un exemplu unic ºi care obligã, pentru cã
numai ea poate într-un mod foarte desãvârºit sã înveþe ceea
ce vrea sã spunã a crede în Cristos23.
Spuneam cã, undeva în Europa, câþiva copii susþin cã

au vãzut-o pe Maica Domnului, care le-a spus:
Lumea trãieºte din iubire. Desigur, când iubirea va înceta,
lumea se va sfârºi. Iubirea este un dar de la Dumnezeu.
Rugaþi-vã pentru ca Dumnezeu sã vã acorde darul de a
putea iubi. Vã conduc, copiii mei, spre Iubire, spre Tatãl
preaiubit. Viaþa veºnicã este Fiul meu. Primiþi-l ºi atunci
aþi primit Iubirea.
23
J. KUMALA, La mediazione dell’esempio di Maria alla luce dell’en-
ciclica di Giovanni Paolo II: „Redemptoris mater”, 172, citat de
Este foarte adevãrat cã numai cine se roagã în adevã-

ratul înþeles al cuvântului poate iubi cu adevãrat. Oricine
poate crede fãrã sã iubeascã, dar nimeni nu poate sã
iubeascã fãrã sã creadã. Credinþa fãrã iubire este moartã.
Iubirea este sufletul credinþei. Pe cât de mare este dife-
renþa dintre trup ºi suflet, pe atât de mare este diferenþa
dintre credinþã ºi iubire: „mai mare este dragostea” (1Cor
13,13). Ea singurã dã „formã” tuturor virtuþilor.
Preacurata Fecioarã Maria, mergând pe calea iubirii
în întâmpinarea voinþei lui Dumnezeu de a-i mântui pe
oameni, s-a împodobit cu faptele credinþei ºi a fost fericitã.
Iatã cum cea care a tãcut atât de mult pe pãmânt nu
oboseºte azi sã transmitã mii de mesaje ale iubirii, fie
personal, fie prin îngerii care o înconjoarã cu iubirea lor.
În Litania lauretanã, Biserica îºi mãrturiseºte credinþa
în iubirea Fecioarei Maria când spune cã ea este Regina
îngerilor. Ca sã fie reginã peste heruvimi ºi serafimi, a
trebuit sã fie dintru-nceput mai înflãcãratã de iubire
decât ei, ca sã-l poatã iubi pe Fiul lui Dumnezeu întrupat
în sânul ei, pe Tatãl care a ales-o de mamã ºi pe Duhul
Sfânt care a ales-o de mireasã.
„Cãutaþi dragostea!” (1Cor 14,1), ne îndeamnã sfântul
Paul. O vom gãsi, cu siguranþã, prin Maria, Fecioara.
6. Lecþia desãvârºirii
Când s-a stins lumina în sala de mese, unde se afla Don
Bosco împreunã cu copiii din oratoriu, ºi cineva i-a adus
un chibrit ca sã aprindã lampa de petrol, el a exclamat din
tot sufletul: „Ah, de-aº putea aprinde iubirea în toate
inimile voastre”24. ªtim cã omul nu poate ajunge la desã-
vârºire fãrã iubire.
24
D. BERTETTO, Maria maestra di vita spirituale, Ed. dell’Imma-
colata, Bologna 1982, 54.
Maria este regina tuturor sfinþilor, adicã este modelul

ºi imboldul sfinþeniei, iar sfinþenia este prima noastrã
datorie personalã ºi apostolicã, eclezialã: sã avem împãr-
tãºire cu toþi sfinþii, sã devenim sfinþi ºi sã-i ajutãm pe
alþii sã devinã sfinþi. În acest sens, Conciliul al II-lea din
Vatican ne spune cã sfinþenia este perfecþiunea caritãþii,
adicã a acelui diligo ex toto25 (iubesc în totalitate). Cari-
tatea este împlinirea desãvârºitã a Legii ºi, prin urmare,
înseamnã cã iubirea este perfecþiunea tuturor virtuþilor,
ceea ce este, de fapt, sfinþenia.
Sã-l ascultãm pe sfântul Francisc de Sales care spune:
„Omul este perfecþiunea universului; sufletul este perfec-
þiunea omului; iubirea este perfecþiunea sufletului; iubirea
lui Dumnezeu este perfecþiunea iubirii”26.
Fecioara Maria, gustând din fericirea pe care o dã per-
fecþiunea iubirii, vrea sã o împartã tuturor oamenilor.
Cum îi spunea un bãtrân din nordul Africii regizorului
Zeffirelli: „O pâine dacã ai, împarte-o; altfel, îºi ia zborul!”;
ºi la întrebarea lui: „Cine îºi ia zborul, pâinea?”, bãtrânul
a rãspuns: „Nu pâinea, ci fericirea”27. Fericirea Mariei a
izvorât din intimitatea ei cu cele trei persoane ale Prea-
sfintei Treimi, simþind pulsul divin de a crea, de a da, de
a se dãrui..
Necesitatea desãvârºirii creºtine prin Fecioara Maria
o expune convingãtor sfântul Ludovic Maria Grignon de
Montfort în Tratatul despre adevãrata evlavie cãtre prea-
sfânta Fecioarã Maria, unde spune:
Trebuie sã te sfinþeºti: este voinþa lui Dumnezeu...; pentru
a ne sfinþi, trebuie sã practicãm virtutea...; pentru a practica
virtutea, este necesar harul lui Dumnezeu...; pentru a afla
25
D. BERTETTO, Maria maestra di vita spirituale, 54.
26
D. BERTETTO, Maria maestra di vita spirituale, 60.
27
F. ZEFFIRELLI, Isus, Orizonturi, Bucureºti 1991.
harul lui Dumnezeu, trebuie sã o aflãm pe Maria...; aflarea

Mariei este necesarã fiindcã numai ea singurã a aflat har
înaintea lui Dumnezeu...; ea singurã este mama harului...;
pentru cã ea singurã posedã, dupã Isus, plinãtatea harului...;
pentru cã ea singurã este pãstrãtoarea tuturor harurilor
lui Isus...; pentru a-l avea pe Dumnezeu ca Tatã, trebuie
s-o avem pe Maria ca mamã...; pentru cã membrele lui Isus
trebuie sã fie formate de cãtre mama lui Isus...; pentru cã,
prin Maria, Duhul Sfânt îi alege pe cei predestinaþi...; pentru
cã Maria este aceea cãreia i s-a încredinþat grija de a hrãni
sufletele ºi a le face sã creascã în Dumnezeu...; pentru cã
Maria trebuie sã locuiascã în cei predestinaþi...; pentru cã
Maria este „tiparul viu” al lui Dumnezeu ºi al sufletelor...;
ºi ne face perfecþi în Isus Cristos...; dupã un model pur ºi
dumnezeiesc...; pentru cã Maria este paradisul ºi lumea lui
Dumnezeu...; paradis în care Duhul Sfânt face sã intre
sufletul nostru pentru a-l gãsi acolo pe Dumnezeu...; pentru
cã Maria nu-i obstacol, ci aruncã sufletele în Dumnezeu ºi
le uneºte cu el...; ºi, în sfârºit, pentru cã Maria este aceea
care dãruieºte harul de a purta cu rãbdare ºi cu bucurie
crucile.
Maria este capodopera strãlucitã a Celui Preaînalt, a cãrei
cunoaºtere ºi stãpânire el ºi-a rezervat-o pentru sine (Ber-
nardin de Siena). Maria este mama admirabilã a Fiului, pe
care el a avut plãcerea s-o umileascã ºi s-o ascundã în timpul
vieþii, spre a-i favoriza umilinþa, dându-i numele de „femeie”
(mulier) ca ºi cum ar fi fost o strãinã, deºi în inima sa el o
stima ºi o iubea mai mult decât pe toþi îngerii ºi oamenii.
Maria este „fântâna sigilatã” (Ct 4,12) ºi mireasa credin-
cioasã a Duhului Sfânt, în inima cãreia nimeni nu poate
locui, decât numai el.
Maria este sanctuarul ºi locuinþa Sfintei Treimi, în care
Dumnezeu este prezent în chip mai mãreþ ºi dumnezeiesc
decât în oricare alt loc din univers, neexceptând nici stãpâ-
nirea sa asupra heruvimilor ºi serafimilor; ºi nu-i este
permis nici unei creaturi, oricât de curatã ar fi, sã intre
în ea, fãrã un privilegiu special.
Eu spun împreunã cu sfinþii: dumnezeiasca Maria e „para-

disul pãmântesc al noului Adam” (Leon cel Mare), în care
el s-a întrupat prin lucrarea Duhului Sfânt, spre a sãvârºi
minunãþii de neînchipuit. Ea este „mãreþia Celui Preaînalt”
(Laurenþiu)28.
Mulþi teologi, deºi recunosc legãtura intimã de iubire

dintre Duhul Sfânt ºi Fecioara din Nazaret, legãturã care
i-a marcat tot parcursul vieþii pãmânteºti, se axeazã
totuºi mai mult pe legãtura credinþei. Nu cã aceasta ar
umbri cu ceva demnitatea ei, însã, dupã pãrerea mea, ei
nu ating, cu unele mici excepþii, esenþialul. Se afirmã:
Duhul Sfânt a fost acela care a sfinþit-o în primul moment
al existenþei sale, revãrsând, în vederea meritelor lui Cristos,
în sufletul ei, plinãtatea harului. Creând în ea „inima cea
nouã”, a participat la sublima ei rãscumpãrare. Momentul
primirii „vieþii celei noi” a coincis cu botezul sãu de cãtre
Duhul Sfânt29.
Nu putea fi botezatã de Duhul Sfânt decât cu foc, focul

iubirii sale divine, care ºi-a pus pecetea, caracterul inde-
lebil care i-a marcat toatã viaþa: itinerarul iubirii, aºa cum
în noi botezul ne pune pe itinerarul credinþei. Itine-
rarul iubirii Fecioarei Maria a fost marcat de darurile
Duhului Sfânt: înþelepciunea, înþelegerea, sfatul, puterea,
ºtiinþa, evlavia ºi frica de Dumnezeu. Voi mai reveni
asupra lor.
Cea mai intimã legãturã dintre Dumnezeu ºi Prea-
curata, consemnatã de Scripturã, este cea pe care o rela-
teazã sfântul Paul în Scrisoarea cãtre Galateni (4,4-6),
unde spune cã Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu „nãscut
28
L.M. GRIGNON DE MONTFORT, Tratat despre adevãrata evlavie
cãtre preasfânta Fecioarã Maria, 127-133; 7-8.
29
E. FERENÞ, Mariologia, 184-185.
din femeie”, din capodopera mâinilor sale, care este Prea-

curata, ºi, fiindcã prin el devenim fii, el devine fratele
nostru prin Fecioara Maria. Datoritã acestui „el” ºi
acestei „ea”, avem în inimi pe Duhul Sfânt ºi siguranþa
(strigãtul, puterea, conºtiinþa, adevãrul) cã Dumnezeu
ne este „Abba, Pãrinte”. Cuvintele apostolului aratã
iubirea Tatãlui, misiunea Fiului ºi darul Duhului, toate
fiind legate de „femeia” de la plinirea timpului, timpul
mântuirii. „Putem spune cã Maria, de fapt, ne-a zãmislit
împreunã cu Isus pentru o nouã viaþã în Duhul Sfânt”30,
ea fiind „femeia”, adicã esenþa dãtãtoare de viaþã, specia
celor rãscumpãraþi. Individualizarea „femeii” se reali-
zeazã în „Maria” când, aºa cum spune papa Ioan Paul
al II-lea, ea primeºte „viaþa cea nouã” (în sânul ei are loc
unirea dintre natura umanã ºi cea divinã din persoana
Fiului lui Dumnezeu), într-o plinãtate corespunzãtoare
iubirii Fiului faþã de mamã ºi, deci, pe mãsura demni-
tãþii ei de mamã a lui Dumnezeu, fapt pentru care, la
Buna-Vestire, îngerul o numeºte „plinã de har”31.
În mod obiºnuit, se spune despre sfânta Fecioarã
Maria cã este „mireasa Duhului Sfânt”, fiindcã prin
adumbrirea lui divinã ea l-a zãmislit pe Mesia, dar Apo-
calipsul sfântului Ioan o numeºte „mireasa Mielului”
(21,9). N-ar putea fi astfel dacã prin naºtere Fiul i-ar fi
anulat fecioria. Ea este mireasa Mielului tocmai pentru
faptul cã a rãmas ºi dupã naºterea lui Isus aceeaºi Fecioarã
preacuratã „plinã de har”.
Trebuie sã avem convingerea cã fãrã sfinþenie nu
putem trãi cu adevãrat sensul vieþii. Pentru aceasta,
trebuie sã învingem cu iubire orice pãcat, sã suportãm
30
Al. SUCEU, Maternitatea spiritualã a preasfintei Fecioare Maria,
26.
31
cu iubire toate greutãþile pe care le întâlnim, iar sin-

gurul nostru mijloc de acþiune trebuie sã fie întotdeauna
iubirea. Prin iubire, putem schimba în bine tot ce Satana
vrea sã distrugã.
Inima noastrã este ca o floare. Din lipsã de iubire ºi
din cauza pãcatului, aceastã floare se închide. Picãtura
care cade peste floare este harul Spovezii, care poate
deschide din nou inima, cãci noi singuri nu putem s-o
deschidem, fiindcã Satana a închis-o cu o putere mult
mai mare ca a noastrã. „Cea plinã de har” va face sã cadã
ºi asupra inimii noastre acea picãturã de har necesarã
înfloririi ei, dacã ne strãduim sã înþelegem iubirea care
ne-a dat taina reconcilierii cu Dumnezeu. Numai iubirea
ne introduce în intimitatea preasfintei Fecioare Maria
ºi ne aduce bucuria unei inimi curate, pe care ea, ca o
grãdinãreasã iscusitã, o va face sã înfloreascã ºi sã se
împodobeascã cu trandafirii iubirii.
7. Devoþiunea marianã
Dupã toate cele spuse mai înainte, nu ºtiu dacã cineva
nu ºi-ar pune problema în mod serios: trebuie sã o cinstesc
pe aceea pe care Dumnezeu însuºi a cinstit-o ºi continuã
în veºnicie sã-i acorde toatã atenþia sa.
Ce este devoþiunea? Nu recurg la Dicþionarul limbii
române, fiindcã nu este greu de înþeles: a avea devoþiune
faþã de cineva înseamnã a-i fi devotat, credincios ºi iubitor.
Definiþia devoþiunii datã de sfântul Toma de Aquino
este cea religioasã: „O atitudine desãvârºitã a sufle-
tului, care îl face sã fie întotdeauna dispus sã asculte cu-
vântul divin”32. În acest sens, Fecioara Maria, care pãstra
32
Citat de Al. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, Viaþa Creºtinã, Cluj
Napoca 1994, 5.
cuvântul lui Dumnezeu în inima ei, ne este model de

devoþiune.
Ceea ce am remarcat în scrierile despre sfânta Fecioarã
este faptul cã autorii pun un accent deosebit pe Evan-
ghelia dupã sfântul Luca, fiindcã relateazã mai multe
fapte din viaþa Fecioarei din Nazaret în raport cu mis-
terele mântuirii din viaþa lui Isus, mistere care ne cer
aportul credinþei. Cât priveºte Evanghelia dupã sfântul
Ioan, aproape cã nici nu-i luatã în seamã, decât în legãturã
cu nunta din Cana ºi cu testamentul lui Isus de pe cruce.
În realitate, dacã vrem s-o cunoaºtem mai bine, trebuie
sã ne folosim de scrierile acestui apostol, fiindcã el a expus
problema iubirii – „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16)
– privind-o pe mama lui Dumnezeu. Devotamentul lui
Ioan faþã de Isus, urmându-l pânã pe Calvar, este icoana
devotamentului sãu faþã de mama lui Isus. Nici o devo-
þiune nu-i adevãratã dacã nu duce la creºterea iubirii
faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele.
Nu rareori, devoþiunea se confundã cu evlavia; aceasta
din urmã este un dar al Duhului Sfânt. În latineºte,
evlavios se spune „pius” (pios), ºi înseamnã puternic.
Devotamentul este o putere care face minuni de iubire.
În tratatul sãu despre adevãrata evlavie cãtre sfânta
Fecioarã, sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort enu-
merã mai multe categorii de evlavioºi ºi evlavii. Sfântul
îi catalogheazã în ºapte categorii:
1) evlavioºii critici, „de obicei, sunt acei oameni învã-
þaþi, mândri, minþi agere ºi pãtrunzãtoare, care au în
adâncul sufletului ceva evlavie cãtre sfânta Fecioarã, dar
care criticã aproape toate evlaviile ce le practicã oamenii
simpli, fiindcã nu se potrivesc cu gusturile lor”;
2) „evlavioºi scrupuloºi sunt cei care se tem sã nu-l
necinsteascã pe Fiu, când o cinstesc pe Mamã, înjosindu-l
pe unul când îl înalþã pe celãlalt”;
3) „evlavioºii exteriori sunt persoanele care îºi pun

toatã evlavia lor cãtre sfânta Fecioarã în practici exte-
rioare, dar nu au nimic în suflet”;
4) „evlavioºii prezumþioºi sunt pãcãtoºii dedaþi pati-
milor sau iubitori ai lumii, care, sub frumosul nume de
creºtini ºi evlavioºi cãtre sfânta Fecioarã, ascund ori
mândria, ori zgârcenia, ori necurãþia, ori înjurãtura, ori
beþia, ori nedreptatea, ori vorbirea de rãu, ori o altã
patimã sau mai multe împreunã”, ºi nu-ºi dau nici o
silinþã de îndreptare, sperând cã se vor mântui aºa cum
le place lor sã fie;
5) „evlavioºii nestatornici sunt acei care au evlavie
cãtre sfânta Fecioarã numai un anumit timp ºi apoi se
lasã”;
6) „evlavioºi fãþarnici sunt acei care îºi acoperã pãca-
tele ºi obiceiurile rele cu mantia evlaviei”;
7) „evlavioºii interesaþi sunt acei care aleargã la sfânta
Fecioarã numai când au ceva de câºtigat: un proces, de
înlãturat o primejdie, de vindecat o boalã etc”.
Adevãrata evlavie este interioarã, gingaºã, sfântã,
statornicã, dezinteresatã33. Adevãrata evlavie, supremã,
interioarã, este aceea care izvorãºte din darul Duhului
Sfânt, care „se roagã în noi cu suspine negrãite” (Rom
8,26) ºi rodeºte caritatea (cf. Gal 5,22-23).
Din prima categorie e falºilor evlavioºi face parte ºi
un oarecare încrezut, citat de B. M. Marineau, care în-
drãznea sã spunã cã
devoþiunea cãtre sfânta Fecioarã constituie o excrescenþã
a creºtinismului, ocupând un loc exagerat, care se desfã-
ºoarã, tinde sã creascã ºi care nu se va face decât în defavoarea
33
L. M. GRIGNON DE MONTFORT, Tratat despre adevãrata evlavie
cãtre preasfânta Fecioarã Maria, 46-52.
cunoaºterii ºi iubirii lui Isus Cristos; pe scurt, noi asistãm

la o deformare a creºtinismului ºi a evangheliei ºi la o pier-
dere a religiei34.
Rãspunsul cel mai potrivit dat lui ºi altora de teapa lui

este cel al papei Ioan Paul al II-lea, care are ca devizã a
evlaviei sale Totus tuus (Cu totul al tãu). Formula aceasta
nu are doar un caracter pietist, nu este o simplã expresie
a devoþiunii: este ceva mai mult.
Orientarea cãtre o atare devoþiune mi s-a consolidat tot mai
mult când, în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,
lucram ca muncitor într-o fabricã. La început mi se pãrea
cã trebuie sã pãstrez o oarecare distanþã faþã de devoþiunea
marianã din copilãrie, în favoarea cristocentrismului. Graþie
sfântului Ludovic Maria Grignon de Montfort, am înþeles
cã devoþiunea autenticã faþã de Maica Domnului este cu
adevãrat cristocentricã ºi chiar profund înrãdãcinatã în
misterul trinitar al lui Dumnezeu ºi în misterele întrupãrii
ºi ale rãscumpãrãrii35.
A nu o cinsti, a nu avea o devoþiune adevãratã faþã de

sfânta Fecioarã înseamnã a-l întrista pe Duhul Sfânt
care a pus în inima ei iubirea maternã ºi plinãtatea
caritãþii faþã de orice persoanã. Mulþi pãgâni o cinstesc,
mai ales din rândul musulmanilor; unii evrei o socotesc
„cinstea neamului lor” ºi o respectã cu un sentiment
profund al inimii, precum a fost Einstein, care mereu
avea pe masa sa de lucru icoana Maicii Domnului.
Isus i-a iubit pe ai sãi, nu numai pe ucenici, ci pe toþi
cei din neamul sãu, pânã la sfârºit, pânã la moarte, când
din înãlþimea crucii s-a rugat Tatãlui sã nu le socoteascã
34
B.M. MARINEAU, Vraie dévotion à la Sainte Vierge et ésprit
chrétien, Spes, 1936, 19.
35
lor pãcatul uciderii lui; el le-a dat, la cina cea de tainã,

ucenicilor sãi sacramentul iubirii, Euharistia, ca sã con-
tinue iubirea sa în lume. Fecioara Maria a avut o devo-
þiune deosebitã ºi totalã faþã de prezenþa lui Isus în taina
iubirii. Dacã ea are o devoþiune cristocentricã, cum ar
putea avea cineva o devoþiune cãtre Preacurata ºi sã nu
fie cristocentricã? Pãrintele Jozo de la Medjugorje poves-
teºte cum, „odatã, un pelerin mi-a adus o statuie sim-
bolicã. O statuie a sfintei Fecioare care îºi arãta inima
cu mâna. Dar în locul inimii mamei se afla o ostie; Euha-
ristia este inima sfintei Fecioare!”36.
Din pãcate, mulþi au o devoþiunea destul de rece cãtre
sfânta Fecioarã, fiindcã pun accentul mai mult pe cre-
dinþã, o vãd prin prisma chipului nostru întunecat de
pãcat, ºi nu dupã chipul luminos al lui Dumnezeu care
este iubire (cf. 1In 4,8) ºi luminã (cf. In 1,4-5). „Magnificat”
este imnul cântat de inima Preacuratei, este cântarea
pornitã din iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de întreg
neamul omenesc. Cântã cei care iubesc. Dacã am ºti sã
cântãm cu Fecioara Maria, am iubi mai mult ºi ne-am
arãta cu adevãrat tot devotamentul faþã de Dumnezeu
ºi faþã de oameni.
Recitarea sfântului Rozariu constituie întãrirea devota-
mentului faþã de Preacurata ºi, totodatã, contribuie la
zdrobirea capului ªarpelui viclean. Se ºtie cât rãu face
gruparea satanistã în lume. Oamenii au început sã fie tot
mai îngrijoraþi ºi temãtori. Se cautã soluþii ºi se nãscocesc
legi; se dau pedepse ºi se fac ameninþãri tot mai mari;
ºi totuºi, rãul continuã sã creascã.
Iatã cât de frumoasã este rugãciunea unui convertit de
Preacurata la Lourdes (care spune despre sine cã la început
36
C. AUGOYNEAU, Trãiþi iubirea, 16.
a fost un catolic sincer, apoi un stoic ºi apoi un kantian;

apoi a cãzut în scepticism absolut ºi diletantism ºi recu-
noaºte el: „Am fost din ce în ce mai nefericit”):
Fecioarã blândã, ocrotitoarea nenorociþilor care te implorã
smerit, ocroteºte-mã! Cred în tine. Tu ai vrut sã rãspunzi
la îndoiala mea printr-un rãsunãtor miracol. Eu nu sunt
în stare sã-l vãd ºi sã mã mai îndoiesc. Dar dorinþa mea
cea mai mare ºi scopul înalt al tuturor aspiraþiilor mele este
de a crede, de a crede nebuneºte, orbeºte, fãrã sã mai co-
mentez sau sã mai critic vreodatã.
Numele tãu este mai cald decât soarele dimineþii. Priveºte
la pãcãtosul neliniºtit, cu inima rãscolitã ºi cu fruntea încrun-
tatã, care se istoveºte cãutând himere. Sub îndemnurile
adânci ºi dure ale orgoliului meu intelectual, este, din nefe-
ricire, încã înãbuºit un vis, cel mai seducãtor dintre toate
visele, acela de a crede în tine ºi de a te iubi, ca ºi cãlugãrii
cu sufletul imaculat37.
8. Peregrini în credinþã cu Maica Domnului

Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea subliniazã în mod par-
ticular credinþa Mariei ºi considerã cã în expresia „Fericitã
cea care a crezut” putem gãsi o cheie care deschide reali-
tatea intimã a Mariei (RM 19). Poporul lui Dumnezeu,
înaintând în credinþã, aflã în Maria „prefigurarea Bisericii...
în ordinea credinþei, a iubirii ºi a unirii desãvârºite cu
Cristos” (RM 5) ºi pe aceea care „nu înceteazã sã fie «Steaua
Mãrii» (Stella Maris) pentru toþi cei care strãbat încã drumul
credinþei” (RM 6) (...) Toþi martorii credincioºi lui Cristos
„participã, într-un anume sens, la credinþa Mariei” (RM 27),
ba chiar – continuã Sfântul Pãrinte – „într-un fel, credinþa
Mariei, pe baza mãrturiei apostolice a Bisericii, devine fãrã
încetare credinþa poporului peregrin al lui Dumnezeu” (RM
28). Din acest motiv, credinþa Mariei este pentru Bisericã
37
Al. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, 46-47.
„un constant punct de referinþã” (RM 6). Toþi cei care

primesc cu credinþã misterul lui Cristos se adreseazã Mariei
ºi „îºi cautã în credinþa ei reazem pentru propria credinþã”
(RM 27)38.
În acest citat am expus, cred, tot ceea ce ne leagã de
mama cereascã prin darul credinþei. Dupã pãrerea mea,
credinþa este o jumãtate din plãmânul sufletului, iar cea-
laltã jumãtate este speranþa. Iubirea este aerul pur pe
care îl primeºte acest plãmân în totalitate. Cred cã în
acest sens spunea ºi Mahatma Gandhi (1869-1948) cã „aº
putea trãi chiar fãrã apã ºi fãrã aer, dar nu fãrã el [Dum-
nezeu]. Aþi putea sã-mi scoateþi ochii, dar asta nu m-ar
ucide. Dar scoateþi-mi credinþa în Dumnezeu ºi sunt
mort”39.
Tratând o problemã atât de importantã, statornicia
noastrã în credinþã prin credinþa Preacuratei, mulþi autori
creºtini sunt profund influenþaþi de ceea ce au spus sfinþii
în aceastã privinþã. L-am citat deja pe Sfântul Pãrinte
Ioan Paul al II-lea, care, la rândul sãu, nu a fãcut ab-
stracþie de înaintaºi, mai ales de cele afirmate de Con-
ciliul al II-lea din Vatican (Lumen gentium). Pe cine nu-l
ºocheazã profund afirmaþia sfântului Alfons Maria de
Liguori? El spune: „Credinþa Mariei depãºeºte credinþa
tuturor oamenilor ºi a tuturor îngerilor”40. Eu înþeleg
de ce credinþa ei întrece credinþa tuturor oamenilor ºi
a tuturor îngerilor ºi am spus-o ceva mai înainte, anume
cã mobilul credinþei în Fecioara Maria a fost iubirea. ªi
în îngeri mobilul credinþei este iubirea, dar Preacurata
îi întrece datoritã iubirii ei de mamã, fiindcã – tot dupã
spusele sfântului Alfons de Liguori –
38
39
Cl. DUMEA, Maria în misterele Rozariului, Iaºi 1995, 10.
40
Cl. DUMEA, Maria în misterele Rozariului, 9.
ea l-a vãzut pe Fiul sãu în grajdul din Betleem ºi a crezut

cã totuºi el este creatorul lumii. L-a vãzut fugind din faþa
lui Irod ºi nu s-a clãtinat în credinþa cã el este Regele regilor.
L-a vãzut nãscându-se ºi a crezut cã el existã din veºnicie.
L-a vãzut sãrac ºi lipsit chiar de lucrurile cele mai necesare:
cu toate acestea, a crezut cã el este Stãpânul Universului.
L-a vãzut zãcând pe paie, ºi totuºi a crezut cã el este atot-
puternic. L-a vãzut plângând, ºi totuºi a crezut cã el este
bucuria paradisului. Iar la sfârºit, l-a vãzut murind expus
la tot felul de insulte, atârnând pe o cruce ºi, când credinþa
tuturor s-a zdruncinat, Maria nu a ºovãit în convingerea cã
el este Dumnezeu41.
ªi poetul pune în evidenþã credinþa sfintei Fecioare

Maria, spunând:
Cu fãclia ei, Credinþa, peste fire luminând,
Îi aratã Preacuratei, tãlmãcite rând pe rând,
Toate tainele divine ºi pe însuºi Dumnezeu,
Iar copila luminatã se strãlumina mereu42.
Nici sfântul Augustin n-a fost mai prejos în a afirma

valoarea ºi rolul credinþei în Preacurata: „Mai fericitã e
Maria pentru cã a primit credinþa lui Cristos decât pentru
cã a zãmislit trupul lui Cristos”43. Prin urmare, Fecioara
Maria îl zãmislise sufleteºte pe Cristos înainte de a-l
zãmisli trupeºte, ºi aceastã zãmislire spiritualã este con-
secinþa iubirii. Iar Conciliul afirmã: „Preacurata Fecioarã
a înaintat în peregrinarea credinþei ºi a pãstrat cu fide-
litate unirea cu Fiul sãu pânã la picioarele crucii”(LG
58).
41
A.M. DE LIGUORI, Gloriile Mariei, citat de Cl. DUMEA, Maria în
misterele Rozariului, 9-10.
42
N. PURA, Simfonia Mariei, 7.
43
AUGUSTIN DE HIPPONA, De Virg., 3, citat de Catehismul Bisericii
Catolice, nr. 506.
Totuºi, nu putem tãgãdui faptul de risc pe care îl

prezintã credinþa prin realismul sãu din zilele noastre,
aºa cum aflãm din relatarea lui don Stefano Gobbi, ºi
anume:
Astãzi Biserica trãieºte într-o lume care a construit o nouã
civilizaþie secularizatã. Spiritul acestei lumi, sau secula-
rismul, a intrat în interiorul sãu cauzând starea de mare
suferinþã ºi de crizã în care se gãseºte Biserica. Este faimosul
„fum al Satanei”, despre care a vorbit papa Paul al VI-lea,
de pioasã amintire.
La nivel intelectual, secularismul devine „raþionalism”, iar
la nivel de viaþã devine „naturalism”.
Din cauza raþionalismului, astãzi existã tendinþa de a inter-
preta în mod omenesc întregul mister al lui Dumnezeu ºi
depozitul de adevãr revelat, ºi astfel, se neagã adesea
dogmele fundamentale ale credinþei ºi se rãspândesc erorile
cele mai grave într-un mod ascuns ºi ambiguu.
Pe motiv de naturalism, astãzi este obiceiul de a da multã
valoare propriei acþiuni personale, eficienþei ºi programãrii
în sectorul apostolic, uitând valoarea primarã a harului
divin... ºi de a critica „istoria mântuirii” -Biserica44.
Iubirea nu comportã nici un risc, ea cautã întotdeauna

numai binele, pe când credinþa cautã adevãrul ºi se poate
rãtãci în sofisme care pot duce la o mulþime de credinþe
generatoare de superstiþii. Mântuitorul le-a spus iudeilor:
„Dacã veþi rãmâne statornici în cuvântul meu [bazat pe
iubire ºi credinþã], veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã
va face liberi” (In 8,31-32); „Eu sunt adevãrul” (In 14,6);
„Dacã Fiul vã va face liberi, veþi fi liberi cu adevãrat”
(In 8,35).
44
S. GOBBI, Cãtre preoþii preaiubiþi ai sfintei Fecioare, Centro
Internazionale Movimento Sacerdotale Mariano, Milano 1986, 14.
„În om – afirmã Conciliul al II-lea din Vatican – adevã-

rata libertate este semnul cel mai expresiv al imaginii lui
Dumnezeu”(LG 17). Omul este cu atât mai liber cu cât
este mai capabil sã aleagã ºi sã facã binele. Or, cine a fost
mai liber decât sfânta Fecioarã? Cine a ales un bine mai
mare decât acela de a fi mama Fiului lui Dumnezeu?
Prin exersarea libertãþii, Preacurata se aseamãnã cel
mai mult cu Dumnezeu, a ales cuvântul sãu ºi a rãmas
statornicã în el, a cunoscut adevãrul ºi adevãrul a fãcut-o
liberã, iar libertatea infinitã este aceea care alege ºi
propovãduieºte iubirea. Libertatea trebuie sã slujeascã
iubirii ºi iubirea autenticã este, la rândul ei, slujitoarea
generoasã ºi dezinteresatã a planurilor izvorâte din voinþa
divinã. Credinþa în iubirea Preacuratei Fecioare Maria
ne face liberi ºi fericiþi.
Deºi este atât de cunoscutã logica de fier a sfântului
Paul în dezvoltarea credinþei, totuºi imnul sãu poate
fi denumit „Magnificat-ul iubirii”. El cântã exaltând:
Chiar dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dacã
nu am dragostea, nu sunt decât o aramã sunãtoare ºi un
chimval zãngãnitor. Chiar dacã aº avea darul profeþiei ºi aº
cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi aº avea o credinþã
desãvârºitã, încât sã strãmut munþii, dacã nu am dragostea,
nimic nu sunt. Dacã întreaga mea avuþie aº da-o în pomeni
ºi corpul meu l-aº da pe foc sã ard, dacã nu am dragostea,
nu-mi foloseºte la nimic. Dragostea este rãbdãtoare; dra-
gostea este binevoitoare; nu invidiazã, nu este lãudãroasã,
nu se umflã în pene; nu este necuviincioasã, nu umblã dupã
ale sale, nu se supãrã, nu þine socotealã de rãu; nu se bucurã
de nedreptate, ci se desfatã de adevãr. Ea pe toate le acoperã,
pe toate le crede; pe toate le nãdãjduieºte, pe toate le îndurã.
Dragostea nicicând nu înceteazã (...) În prezent dureazã
acestea trei: credinþa, nãdejdea, dragostea. Dar cea mai
presus dintre ele este dragostea (1Cor 13,1-8.13).
Noi suntem în peregrinarea credinþei. Preacurata

Fecioarã Maria, care dintru început a fost statornicitã
în iubire, în plinãtatea harului, ºi a crezut în iubirea lui
Dumnezeu, ne susþine în acest pelerinaj, ca sã ajungem
la iubirea care este „mai presus de toate” ºi „nicicând nu
înceteazã”.
9. Mai presus de toate este iubirea

Când Iubirii-i vine rândul s-o înveþe pe copilã,
E destul sã-i înfloreascã strãlucirea din pupilã,
Ca eleva sã priceapã lecþia fãrã cuvinte –
ªi din inima ei sunã imnul dorului fierbinte:
„Ce te-nduplecã, Pãrinte, sã-þi reverºi din cer mereu

Râul harurilor sfinte, tot mai plin în jurul meu?
Cãci oriunde-mi pun piciorul, tot în urma ta mi-l pierd;
ªi oriunde-mi sprijin ochii, tot în faþa ta-i dezmierd!”45
Iubirea nu dã niciodatã fericirea deplinã dacã nu este

împãrtãºitã cu alþii. Maica Domnului le spunea într-o zi
unor copii favorizaþi: „Eu sunt mama voastrã, iubiþii mei,
ºi am venit sã vã învãþ sã iubiþi”. Iubirea este o virtute
teologalã, darul lui Dumnezeu ca în sãmânþã la Botez, dar
exersarea ei se învaþã. Preacurata Fecioarã Maria este
profesoara prin excelenþã.
Tot adunând material pentru tema propusã – itine-
rarul iubirii Maicii Domnului – am constatat un lucru
interesant, ºi anume: don Stefano Gobbi, în cartea Cãtre
preoþi, fiii preaiubiþi ai sfintei Fecioare, încearcã, dar
destul de stângaci pentru un bãrbat, sã exprime dorinþele
pline de iubire ale Maicii Domnului faþã de preoþi. O per-
soanã femininã, mult mai asemãnãtoare în simþãmintele
45
inimii cu Fecioara Maria, altfel ar fi vorbit. Dar un bãrbat,

aºa cum e pãrintele Gaston Courtois, vorbind în numele
lui Isus pentru preoþi în cartea Când Domnul vorbeºte
inimii, se exprimã deosebit de corect ºi încântãtor, aºa
încât unele expresii le voi parafraza ºi le voi pune pe
buzele Fecioarei Maria, fiindcã cine poate fi mai ase-
menea lui Isus decât mama sa? Cine ne poate învãþa mai
mult iubirea decât mama Iubirii întrupate ºi mireasa
Duhului Sfânt? Când un bãrbat interpreteazã rolul
unui bãrbat, simþind bãrbãteºte, o face cu mãiestrie.
Suntem elevii maicii lui Isus ºi vrem sã învãþãm iubirea
necesarã pentru a intra în împãrãþia lui Dumnezeu.
Isus ne invitã sã fim mai întâi ca pruncii: „Adevãr vã
spun: dacã nu vã schimbaþi ºi nu deveniþi ca pruncii,
nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Cine se face micuþ,
ca acest copilaº, acela este cel mai mare în împãrãþia
cerurilor” (Mt 18,3). Sã devenim nevinovaþi ca pruncii?
Imposibil, dupã ce ºi cel drept greºeºte de ºapte ori pe zi
(cf. Prov 24,16). Am afirmat mai înainte cã pruncii mai
întâi îi iubesc pe pãrinþii ºi pe fraþii lor ºi apoi cred în
afirmaþiile lor. A ne întoarce la starea de pruncie înseamnã
a ne întoarce la iubirea primarã. Asta se poate? Chiar
mai mult, dacã la ºcoala Macii Domnului învãþãm sã ne
deschidem inimile pentru caritatea Duhul Sfânt. Când
un examinator l-a întrebat pe un elev: „De ce þi se pare
pãmântul atât de mare?”, el a rãspuns cu multã înþelep-
ciune: „Fiindcã pe el este puþinã iubire”. Acolo unde este
puþinã iubire, chiar dacã oamenii sunt aproape ca distanþã,
în realitate sunt departe unii de alþii prin sentimente.
Încã o observaþie psihologicã, fãcutã pe parcursul cer-
cetãrilor mele, este ºi aceasta: autorii cu un temperament
coleric, care în general sunt mai raþionali decât alþii,
scriu în operele lor simplu: Maria; cei cu temperament
flegmatic ºi sangvinic scriu: Preasfânta, Sfânta, Prea-

curata sau Fecioara Maria, prin care îºi exprimã mai
mult afectul inimii faþã de tot ceea ce este „bun” în mama
lui Dumnezeu. De pioasã amintire, regretatul director
spiritual, pãrintele Ioan Jicmon senior, ne spunea deseori:
„Sã nu scrieþi sau sã spuneþi despre Maica Domnului
numai cuvântul Maria, ci sã-l însoþiþi mereu cu Sfânta,
Preasfânta, Fecioara, Preacurata... Este o nuanþã de
fineþe sufleteascã prin care o deosebim de atâtea alte
Marii care existã în lume”. Am înþeles; chiar ºi acolo
unde Scriptura va spune simplu „Maria”, voi adãuga
„Fecioara” etc.
Ura balaurului faþã de femeia care trebuia sã nascã
ºi dorinþa lui de a-i înghiþi pruncul, mânia care l-a dus la
prigonirea urmaºilor ei, „pe cei care pãzesc poruncile
lui Dumnezeu ºi au mãrturia lui Isus” (cf. Ap 12,1-12),
toate sunt opuse drumului de iubire pe care ea l-a parcurs
pe acest pãmânt, fiindcã ei „i s-au dat cele douã aripi
ale marelui vultur, cu care sã poatã zbura în pustiu”
ºi sã poatã cãlãuzi Biserica în „valea de lacrimi”.
Recunoscând itinerarul iubirii de pe Calvar, pânã azi
ºi în viitor, papa Paul al VI-lea afirma: „Noi o proclamãm
pe preasfânta Fecioarã Maria ca «mamã a Bisericii», adicã
a întregului popor al lui Dumnezeu, atât a credincioºilor,
cât ºi a pãstorilor care o iubesc, mamã preaiubitoare”46.
Iar papa Ioan Paul al II-lea spunea într-un mesaj de
Crãciun: „Numai iubirea care se dãruieºte, care se sacri-
ficã, poate schimba faþa pãmântului”47.
Cine se sacrificã mai mult decât o mamã ºi cine poate
învãþa pruncii mai bine decât ea? Dacã un copil se poartã
rãu, se spune: „N-are cei ºapte ani de acasã” sau: „Se vede
46
PAUL AL VI-LEA, Allocutio (noiembrie 1964).
47
cã nu a avut mamã”, adicã a rãmas orfan ºi necrescut.

Dacã cineva nu-l iubeºte pe Dumnezeu sau pe aproapele,
se poate spune la fel: „Sãrmanul, se vede cã n-a fost la
ºcoala mamei lui Isus!”
A asculta ce spune inima înseamnã a asculta glasul
iubirii care exprimã ceea ce Duhul Sfânt a revãrsat în ea
(cf. Rom 5,5), ºi care apoi dã nãvalã în lume. A fi atent
la ºoaptele Duhului înseamnã a parcurge itinerarul
iubirii pe urmele Preacuratei. A parcurge peregrinarea
iubirii cu Preacurata înseamnã a învãþa sã iubeºti ase-
menea lui Isus. Ce poate fi mai frumos ºi de mai mare
folos? Ce lecþie poate fi mai instructivã?
Prin credinþã ºi iubire se poate obþine o lume nouã,
minunatã. Credinþa planteazã pomii virtuþilor ºi iubirea
îi face sã rodeascã. În acest sens, spunea Dostoievski:
„Dacã fiecare dintre noi, în fiecare zi, am aºeza o floare
de bunãtate pe stradã, în toate oraºele noastre ar fi o
primãvarã permanentã”48.
Cineva a spus un mare adevãr:
Mã tem de umilinþã în aceeaºi mãsurã ca ºi de mândrie.
A-mi propune sã practic smerenia, mã tem cã-mi propun
sã ascund mândria. Dar când îmi propun sã le fac pe toate
din iubire faþã de aproapele, faþã de Dumnezeu, hotãrârea
exclude mândria ºi smerenia se veseleºte de iubire.
Dacã Fecioara Maria nu i-ar fi iubit pe Dumnezeu ºi

pe aproapele, nu s-ar fi smerit. „Dumnezeu este iubire”
spune sfântul Ioan (1In 4,16), de aceea, este „smerenie
infinitã” (sfântul Francisc de Assisi).
„Am venit sã vã învãþ iubirea”, ca sã vã smeriþi ºi
sã fiþi fericiþi. Aceasta este lecþia pe care ne-o dã învãþã-
toarea cereascã. Calificativul pentru cel care învaþã lecþia
48
referitoare la peregrinarea credinþei este foarte bine,

iar pentru cel care parcurge peregrinarea iubirii este
îngereºte ºi dumnezeieºte de bine. Sã nu uitãm cã la exa-
menul final trebuie sã ne prezentãm cu Carnetul de note
de pe tot parcursul vieþii ºi vor fi declaraþi absolvenþi
numai acei elevi care au primit calificativele de trecere
din partea Maicii Domnului.
Viaþa sã-þi fie plinã de iubire adevãratã, iar moartea sã-þi
fie înmiresmatã de iubire. Este singurul lucru necesar. Vei
fi fixat pentru veºnicie la gradul de iubire pe care-l vei fi
atins. Este atât de simplu sã iubeºti, ºi totuºi cât de puþini
sunt cei care cunosc aceastã tainã, chiar printre persoa-
nele consacrate. Nu existã iubire decât acolo unde existã
uitare de sine. Prea adesea ne iubim pe noi înºine în cei pe
care credem cã-i iubim49.
Renumitul sfânt Bernard, fiind o datã bolnav, s-a vãzut

înaintea tribunalului lui Dumnezeu, unde Diavolul îl
acuza de pãcatele sale ºi zicea cã nu meritã raiul. Sfântul
a rãspuns:
E adevãrat cã nu merit raiul, dar Isus are douã merite la
aceastã împãrãþie: unul fiindcã este Fiul natural al lui Dum-
nezeu, iar altul pentru cã ºi l-a câºtigat prin moartea sa. El
se mulþumeºte cu cel dintâi; pe cel de-al doilea mi-l dã mie
ºi, de aceea, cer ºi nãdãjduiesc raiul50.
Cunoaºtem ce învãþãtoare a avut sfântul Bernard ºi cine

i-a inspirat aceste sentimente din ruga sa: „Adu-þi aminte,
o, preacuratã Fecioarã Marie, cã nu s-a auzit vreodatã sã
fi fost pãrãsit cel ce þi-a cerut ajutorul...”
49
G. COURTOIS, Când Domnul vorbeºte inimii, Pauline, Bucureºti
1999, 35-36.
50
A.M. DE LIGUORI, La picioarele Rãstignitului, Serafica, Roman
2001, 107-108.
10. ªcoala iubirii

Sã facem cunoºtinþã cu ºcoala, locul unde se învaþã
iubirea ºi unde Preacurata este „maestra emeritã”. Marii
sfinþi ai Bisericii au toatã convingerea cã sub crucea lui
Isus este locul unde iubirea se învaþã dumnezeieºte,
fiindcã aici predã profesoara Fecioara Maria, mama lui
Isus.
Cum trebuie sã ne îndreptãm paºii spre aceastã ºcoalã
ne-o spune autorul Scrisorii cãtre Evrei: „Sã alergãm
cu rãbdare în lupta de întrecere ce ne stã înainte, privind
la Isus, începãtorul ºi desãvârºitorul credinþei, care,
avându-ºi pusã înainte bucuria, a suferit crucea, neþinând
seama de ruºinea ei” (Evr 12,1-2).
Cei care au alergat cu rãbdare la lupta de întrecere ºi
l-au privit pe Isus rãstignit cu ochii plini de lacrimi ai
preacuratei Mame, suferind crucea, fãrã a þine seama de
povara ei, s-au umplut de iubirea Fecioarei ºi la numele
lor de botez l-au adãugat pe cel de Maria. Un exemplu
grãitor este sfântul Alfons Maria de Liguori, care, în cartea
sa, La picioarele Rãstignitului, numai pe o singurã paginã
foloseºte de treisprezece ori cuvântul dragoste, iubire
(cf. pag. 5); pe altele chiar de mai multe ori.
Într-o zi, sfântul Toma de Aquino, vizitându-l pe sfântul
Bonaventura, l-a întrebat de ce carte s-a folosit mai mult
pentru a scoate atâtea învãþãturi frumoase pe care le scri-
sese. Sfântul Bonaventura i-a arãtat chipul Rãstignitului,
care se înnegrise cu totul de atâtea sãrutãri ce i le dãduse,
zicând: „Iatã cartea mea de la care primesc tot ceea ce scriu.
Ea m-a învãþat tot puþinul pe care îl ºtiu”. Toþi sfinþii, altfel
spus, au învãþat arta de a iubi din meditarea Rãstignitului.
Fratele Ioan de Alvernia, ori de câte ori privea la Isus plin
de rãni, nu-ºi putea opri lacrimile. Fratele Iacob din Tuderto,
auzind citindu-se pãtimirea Mântuitorului, nu numai cã
plângea în hohote, dar izbucnea în strigãte, copleºit de dra-

gostea de care se simþea înflãcãrat faþã de iubitul Rãscum-
pãrãtor. Sfântul pãrinte Francisc, în aceastã dulce meditare
a Rãstignitului, a devenit acel mare serafic. El vãrsase atât
de multe lacrimi meditând suferinþele lui Isus Cristos încât
îºi pierduse vederea aproape de tot. Odatã, fiind gãsit cã
striga plângând, a fost întrebat ce avea. „Ce sã am? a rãs-
puns sfântul, plâng durerile ºi ocãrile aduse Domnului meu
ºi creºte, creºte suferinþa mea vãzându-i pe oamenii nere-
cunoscãtori care nu-l iubesc ºi trãiesc fãrã a-ºi aminti de
aceasta”. Ori de câte ori apoi auzea behãind un miel, se
simþea rãnit în inimã de compãtimire, gândindu-se la
moartea lui Isus, Mielul nepãtat ºi înjunghiat pe cruce
pentru pãcatele lumii51.
Preasfânta Fecioarã Maria i-a spus sfintei Brigitta:

„Eu, care eram de faþã, am vãzut trupul lui biciuit pânã
la oase, aºa încât i se vedeau coastele. ªi, ceea ce era mai
amar, când bicele se trãgeau înapoi, carnea lui era sfâr-
tecatã” (Lib. 1. rev. c.10).
Sfintei Tereza de Avila i-a apãrut odatã Isus biciuit.
Dupã aceea, sfânta a voit sã-i fie pictatã o icoanã întocmai
precum îl vãzuse, ºi i-a spus pictorului în ce fel trebuie
sã o picteze, ºi anume: la cotul stâng sã-i facã o bucatã
de carne atârnatã. Când s-a dus pictorul sã-i mai cearã
câteva explicaþii, la întoarcere a gãsit bucata gata pictatã
(Cron. Disc. to.1.c.14)52.
Dacã Pilat n-ar fi spus mulþimii, arãtându-l pe Isus:
„Iatã omul” (In 19,5), se pare cã nici n-ar fi fost recu-
noscut ca atare, atât era de desfigurat, „fãrã chip” (Is 53,2),
cum spune Isaia. Atunci, cum sã-l mai recunoascã drept
51
A.M. DE LIGUORI, La picioarele Rãstignitului, 11.
52
Fiu al lui Dumnezeu? Numai iubirea îl recunoaºte ca

Dumnezeu ºi om, de aceea, coborât de pe cruce, prea-
curata Mamã l-a luat în braþe, ca ºi cum ar fi voit sã-l
ascundã în sânul ei pentru a-i reda viaþa. Ca ºi cum ar fi
fost de faþã, Michelangelo a imortalizat-o în capodopera
„Pietà”. Îmbrãþiºarea ei, unitã cu iubirea Duhului Sfânt,
i-a grãbit învierea.
De sub crucea lui Isus, Preacurata le repetã mereu
ucenicilor sãi ceea ce spusese slujitorilor la nunta din
Cana: „Tot ceea ce vã va spune, faceþi!” (In 2,5); „Priviþi-l
ºi înþelegeþi enormitatea rãutãþii pãcatului”; „Iertaþi
pãcatele!” (cf. In 20,23); „Sã iertaþi ºi sã vã rugaþi pentru
duºmanii voºtri” (cf. Lc 23,34); „Protejaþi prietenii” (cf. In
19,27); „Zelul apostolic sã vã creascã mereu” (cf. In 28);
„Abisul suferinþelor sã vã întãreascã” (cf. Mc 15,34);
„Încrederea totalã în Tatãl ceresc sã nu vã lipseascã”
(cf. Lc 23,46). Maica Domnului ne învaþã cum sã-l con-
templãm pe Isus de pe cruce ºi cum sã-l adorãm în Euha-
ristie. Din contemplaþie ºi adoraþie ne vine toatã înþelep-
ciunea mântuirii.
Primii la ºcoala Fecioarei preaînþelepte, care trebuie
sã primeascã nota supremã – dumnezeieºte – trebuie sã
fie preoþii, iar apoi, cu calificativul îngereºte trebuie sã
fie toate persoanele consacrate. Preoþii trebuie sã fie
primii, fiindcã ei au datoria sã-ºi însuºeascã afectivitatea
maturã a lui Isus, calitatea de mire. Cristos însuºi s-a
definit pe sine ca „mire” (Mt 9,15). Preotul, fiind „un alt
Cristos”, trebuie sã fie „alt mire” pentru Bisericã, sã o
iubeascã în aºa fel încât în Ziua de Apoi, împreunã cu
Cristos, sã o poatã prezenta Tatãlui ca pe o mireasã „fãrã
patã sau zbârciturã, ori altceva de felul acesta, ci sã fie
sfântã ºi fãrã de prihanã” (Ef 5,27). Cum ar putea preotul
sã fie mire fãrã iubire? Cine îi poate oferi preotului harul
iubirii mai mult decât Mama preoþilor?
Sfântul Alfons Maria de Liguori spunea:

Îl vãd pe Fiul tãu care moare în atâtea chinuri pentru mine;
te vãd pe tine, Maica mea cea preanevinovatã, care, de
asemenea, suferi atâtea dureri pentru mine, ºi vãd cã eu,
ticãlosul, care merit iadul pentru pãcatele mele, nu am su-
ferit nimic din dragoste cãtre voi. Vreau sã sufãr ºi eu pentru
voi înainte de a muri. Acest har þi-l cer, o, Marie, ºi îþi spun
împreunã cu sfântul Bonaventura: „O, Stãpânã, dacã te-am
jignit, rãneºte inima mea din dreptate, iar dacã þi-am slujit,
cer rãni ca rãsplatã”. O, Marie, dã-mi o mare iubire cãtre
pãtimirea Fiului tãu ºi fã-mã sã-mi aduc aminte întotdeauna
de ea53.
Pãrintele Paul Segneri cel Tânãr i-a spus unei peni-

tente ca sã scrie la picioarele Rãstignitului aceste cuvinte:
„Iatã cum se iubeºte”54. Tot aºa parcã ne spune ºi fie-
cãruia dintre noi însuºi Rãscumpãrãtorul nostru atunci
când ne sustragem jugului sãu plãcut ºi poverii sale
uºoare, renunþând uneori chiar la harul ºi la iubirea sa.
Credincioºii de rând, care învaþã la ºcoala Fecioarei
Maria sub cruce, trebuie sã primeascã calificativul de
foarte bine, plecând spre casele lor bãtându-ºi pieptul,
asemenea celor care au asistat la moartea lui Isus ºi au
vãzut-o pe Maica îndureratã ºi recunoscând cu sutaºul
roman: „Omul acesta a fost drept” (cf. Lc 23,47-48).
Aºadar, sã ascultãm de îndemnul sfântului Paul care
ne spune: „Nimãnui sã nu-i fiþi datori cu nimic, decât
cu iubire unii faþã de alþii; fiindcã acela care-l iubeºte pe
aproapele sãu a împlinit legea. Iubirea nu face rãu aproa-
pelui: aºadar, împlinirea desãvârºitã a legii este iubirea”
(Rom 13,8.10).
53
A.M. DE LIGUORI, La picioarele Rãstignitului, 96-97.
54
De pe Calvar ºi pânã în bisericã nu-i nici un pas, fiindcã

jertfa este aceeaºi: Euharistia, definitã de sfântul Toma
de Aquino drept sacramentul dragostei ºi zãlogul dra-
gostei celei mai mari, „este sacramentul iubirii, garanþia
celei mai mari iubiri a lui Isus Cristos”. Sfântul Bernard
o numeºte „iubirea iubirilor”, iar sfânta Magdalena de
Pazzi zice cã un suflet, dupã ce s-a împãrtãºit, poate
spune: „s-a sfârºit”, adicã Dumnezeu, dându-se pe sine
în aceastã împãrtãºanie, nu are ce sã-mi mai dea. Într-o
zi, aceastã sfântã a întrebat-o pe o novice a sa la ce s-a
gândit dupã împãrtãºanie. Novicea a rãspuns: „La dra-
gostea lui Isus”. „Da, a reluat sfânta, când cineva se gân-
deºte la dragoste, nu poate trece mai departe, ci trebuie
sã se opreascã la dragoste”55.
Într-o zi, fericitul Henric Suson, pentru a-ºi întipãri
mai tare dragostea lui Isus Cristos în inimã, a luat un
fier ascuþit ºi ºi-a sculptat pe piept numele iubitului sãu
Domn, ºi fiind aºa scãldat în sânge, s-a dus la bisericã
ºi, prosternându-se la picioarele Rãstignitului, i-a zis:
O, Doamne, singurul iubit al sufletului meu, priveºte dorinþa
mea. Aº fi vrut sã te scriu mai adânc, tocmai în inimã, dar
nu pot. Tu, care le poþi face pe toate, completeazã ceea ce
lipseºte puterilor mele ºi întipãreºte adoratul tãu nume în
adâncul inimii mele, astfel încât sã nu se mai poatã ºterge
din ea nici numele tãu, nici dragostea ta56.
Cu un cui scos din rana mânii drepte a lui Isus sã-mi

scriu ºi eu în inimã lecþia iubirii pe care mi-o dã pentru
acasã Preacurata de sub crucea lui Isus, ca într-o zi sã pot
spune rugãciunea sfântului Francisc de Assisi: „Te rog,
Doamne Isuse Cristoase, ca aprinsa ºi preadulcea putere
55
A.M. DE LIGUORI, La picioarele Rãstignitului, 40
56
a dragostei tale sã absoarbã mintea mea, ca sã mor din

dragoste cãtre tine, care ai binevoit sã mori din dragoste
cãtre mine”57. Amin.
11. Absolvenþii iubirii

Dacã vrem sã aflãm cine este primul absolvent la
ºcoala iubirii Maicii Domnului, trebuie sã consultãm
catalogul revelaþiei. „Din faptul cã Dumnezeu s-a fãcut
om, dintr-o femeie, decurge cã revelarea perfectã a lui
Dumnezeu trebuie cãutatã în om. Dumnezeu se cunoaºte
dupã chipul ºi asemãnarea sa (cf. Gen 1,16-27)”58. În
acest caz, cel care l-a revelat perfect pe Dumnezeul
iubire în firea sa umanã a fost Fiul Omului. El este primul
care a învãþat iubirea în conformitate cu ritmul inimii
mamei sale. Dar, aºa cum spune Origene cã „fiecare
creºtin este chemat sã fie, în felul sãu «mama lui Dum-
nezeu», pentru a-l aduce pe Dumnezeu pe lume”59, în-
seamnã cã fiecare absolvent trebuie sã aibã o inimã de
mamã, asemenea Fecioarei Maria. Sfântul Alfons Maria
de Liguori ne îndeamnã: „Roagã-l întotdeauna pe Isus
sã-þi dea dragostea sa. ªi aceastã dragoste cere-o întot-
deauna de la Stãpâna ta, sfânta Fecioarã Maria, care se
numeºte Maica frumoasei iubiri”60. Având aceastã iubire,
oricine poate susþine cã s-a nãscut din inima Fecioarei
Maria.
Cuvintele Crezului – scrie P. Evdokimov – nãscut din Duhul
Sfânt ºi din sfânta Fecioarã, semnificã pentru pãrinþi mis-
terul celei de-a doua naºteri a fiecãrui credincios ex fide et
57
58
T. SPIDLIK, Calea spiritului, Ars Longa, Iaºi 1996, 155.
59
T. ŠPIDLÍK, Calea spiritului, 157.
60
Spiritu Sancto; credinþa fiecãrui credincios izvorãºte din

actul Fecioarei, din fiat-ul sãu, ce are valoare universalã.
Cu Buna-vestire, numitã sãrbãtoarea rãdãcinii (sfântul
Ioan Gurã de Aur) inaugureazã o nouã erã; economia mân-
tuirii apare din rãdãcina mariologicã, iar mariologia apare
ca fiind o parte organicã a cristologiei. Fiat-ului Creatorului
îi corespunde fiat-ul creaþiei61.
Nãscuþi din sfânta Fecioarã prin fiat-ul ei, chemaþi sã

fim, fiecare în felul sãu, „mama lui Dumnezeu”, noi,
contemplându-l pe Dumnezeu, îl facem prezent în aceastã
lume, aºa cum sfântul Vasile spune: „Prin mijlocirea
neîntreruptei amintiri, îl avem pe Dumnezeu prezent
înlãuntrul nostru”, dobândind parrhesia, liberul acces
la Dumnezeu62.
Ca sã avem curajul sã facem acest pas, pasul iubirii

prin contemplaþie, asemenea Maicii Domnului, Origene
ne dã îndemnul: „Treceþi de porþile templului lui Dum-
nezeu, poartã glorioasã, inaccesibilã raþiunii; ea ne invitã
acum sã intrãm pentru a trãi în plãcerile minunilor divine
de care ea însãºi se bucurã”63. Apokátastis-ul (ortodox,
excluzând interpretarea origenistã) prezintã ultima per-
fecþiune ca o întoarcere la fericirea originarã. „Succe-
siunea etapelor prin care am ieºit din paradis, exilaþi cu
primul nostru tatã, e aceeaºi pe care trebuie acum s-o
parcurgem din nou în sens opus, pentru a ne întoarce
la vechea fericire”64. Aceasta este ceea ce spuneam mai
înainte, comentând cuvintele lui Isus asupra necesitãþii
61
T. ŠPIDLÍK, Calea spiritului, 156-157.
62
63
64
T. ŠPIDLÍK, Calea spiritului, 161-162.
de a ne întoarce ºi de a fi ca pruncii pentru a intra în

împãrãþia cerurilor: iubirea; este primul sentiment al
pruncului faþã de pãrinþi, apoi urmeazã speranþa de a fi
mereu ocrotit ºi credinþa cã el va fi mereu în inima lor.
Absolvenþii de la ºcoala Maicii Domnului se încadreazã
perfect în Sfânta Scripturã, fiindcã preþuiesc foarte bine,
îngereºte ºi dumnezeieºte, iubirea. „Apele multe nu pot
stinge iubirea, nici râurile sã o acopere. De-ar da cineva
toate avuþiile casei sale pentru iubire, cu dispreþ ar fi
alungat” (Ct 8,7).
Sfânta Tereza a Pruncului Isus îºi cãuta de zor rolul
ei în Bisericã, în conformitate cu îndemnul sfântului Paul:
„Cãutaþi cu ardoare darurile cele mai desãvârºite, dar
vã voi arãta o cale ºi mai bunã”. ªi Apostolul aratã cum
„darurile” cele mai „desãvârºite” sunt nimic fãrã iubire,
iubirea fiind calea prin excelenþã care conduce în mod
sigur la Dumnezeu. Sfânta Tereza mãrturiseºte:
În sfârºit, îmi gãsisem liniºtea... Cercetând trupul mistic
al Bisericii, nu mã recunoºteam în nici unul dintre mãdu-
larele descrise de sfântul Paul, sau, mai degrabã, voiam sã
mã recunosc în toate... Iubirea mi-a dãruit cheia vocaþiei
mele. Am înþeles cã dacã Biserica are un trup alcãtuit din
mãdulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate
nu-i lipseºte, am înþeles cã Biserica are o inimã, ºi aceastã
inimã arde în iubire. Am înþeles cã numai iubirea lucreazã
în mãdularele Bisericii, cã de s-ar stinge iubirea, apostolii
nu ar mai vesti evanghelia, martirii ar refuza sã-ºi mai verse
sângele... Am înþeles cã iubirea cuprinde toate vocaþiile, cã
iubirea este totul, cã ea îmbrãþiºeazã toate timpurile ºi toate
locurile... într-un cuvânt, cã este eternã!
Atunci, în bucuria mea delirantã, fãrã mãsurã, am exclamat:
O, Isuse, iubirea mea... mi-am gãsit în sfârºit vocaþia, vocaþia
mea este iubirea!
Da, mi-am gãsit locul în Bisericã, ºi acest loc, o, Dumne-

zeule, tu mi l-ai dat... În inima Bisericii, Maica mea, voi fi
iubire... astfel voi fi totul... astfel mi se va realiza visul65.
De fapt, sfânta Tereza îºi pune calificativul sãu de

iubire îngereascã ºi, în acelaºi timp, îi aratã pe cei care
au iubit dumnezeieºte, când spune:
Aº vrea sã luminez sufletele precum profeþii, doctorii
[Bisericii], am vocaþia de a fi apostol... aº vrea sã strãbat
pãmântul, sã predic numele tãu ºi sã înfig în pãmânt necre-
dincios crucea ta slãvitã, dar, o, Preaiubitul meu, o singurã
misiune nu mi-ar ajunge, aº vrea, în acelaºi timp, sã vestesc
evanghelia în cele cinci pãrþi ale lumii ºi pânã în insulele
cele mai îndepãrtate... Aº vrea sã fiu misionar, nu numai
pentru câþiva ani, ci aº vrea sã fi fost de la facerea lumii ºi
pânã la sfârºitul veacurilor... Aº voi, mai presus de toate,
o, preaiubitul meu Mântuitor, aº voi sã-mi vãrs sângele
pentru tine pânã la ultima picãturã. Martiriul, iatã visul
tinereþii mele66.
Sfânta Tereza a înþeles ceea ce a spus Isus, ºi anume:

„Nimeni nu are o dragoste mai mare decât acela care îºi
dã viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). Dar de la cine
a primit aceastã scânteie divinã? Indubitabil: de la
Regina profeþilor, apostolilor, martirilor, mãrturisitorilor,
fecioarelor. Iatã mãrturia ei din timpul unei suferinþe
grele:
Sfânta Fecioarã mi-a apãrut frumoasã, frumoasã cum nu
o mai vãzusem vreodatã, obrazul sãu respira o bunãtate ºi
o duioºie negrãitã, dar ceea ce m-a pãtruns pânã în adâncul
sufletului a fost „surâsul ei fermecãtor”. În acel moment,
65
TEREZA A PRUNCULUI ISUS, Istoria unui suflet, Pauline, Bucureºti
1998, 203-204.
66
TEREZA A PRUNCULUI ISUS, Istoria unui suflet, 202.
toate suferinþele s-au risipit, douã lacrimi mari mi-au þâºnit

din pleoape ºi s-au scurs liniºtit pe obraji, dar erau lacrimile
unei bucurii desãvârºite67.
„La rândul tãu, zâmbeºte-i ºi tu. Lasã-mã sã-i zâmbesc

prin tine. Uneºte-te cu zâmbetul meu pentru ea”, spune
Isus prin glasul lui Gaston Courtois68.
O iubeºte, omeneºte vorbind, foarte bine pe Fecioara
Maria acela care se smereºte ºi recunoaºte cu regret cã
nu-i capabil s-o iubeascã îngereºte sau dumnezeieºte.
Iatã ce declarã publicistul catolic Louis Veuillot dupã
o anchetã fãcutã Bernadetei Soubirous în legãturã cu
apariþiile: „Bernadeta este o ignorantã, dar valoreazã mai
mult decât mine. Eu, faþã de ea, sunt un nenorocit”69. El
a constatat iubirea ei îngereascã.
Spuneam mai înainte cã, dacã unii scriitori vorbesc bãr-
bãteºte, cu toatã convingerea ºi afectul, despre iubirea
lor faþã de Isus, iubire care le vine „via Maria”, nu voi
ezita sã le parafrazez afirmaþiile, punând expresiile lui
Isus pe buzele Preacuratei, fiindcã ea a fost aceea care
„pãstra ºi medita în inima ei cuvintele lui” (Lc 2,19), ºi
dupã cum din abundenþa inimii vorbeºte gura, se cuvine
sã le împãrtãºim ca pe o iubire a inimii neprihãnite.
Parafrazându-l pe Isus, Preacurata îi spune fiecãrui
preot ce are misiunea de a iubi sufletele dumnezeieºte:
Misiunea ta nu e doar sã încerci sã mã introduci în tot
omenescul, ci sã înlesneºti înãlþarea a tot ce-i omenesc,
pentru ca eu sã-l închin întru mãrirea Fiului meu70.
67
TEREZA A PRUNCULUI ISUS, Istoria unui suflet, 72.
68
G. COURTOIS, Când Domnul vorbeºte inimii, 139.
69
E. BERGADONO, Bernadette Soubirous, Pauline, Bucureºti 1998,
106.
70
Dacã cineva se simte mic (neputincios în a înlesni înãlþarea

a tot ce-i omenesc), sã vinã la mine ºi sã bea. Da, sã bea lap-
tele gândului meu71.
Dar nu poþi auzi gândul meu decât dacã iubirea îþi este cu
adevãrat purificatã de orice închidere în sine, ºi atunci
trebuie sã iei chipul iubirii ce se dãruie în comuniune cu
iubirea mea72, fiindcã viaþa trebuie sã-þi fie plinã de iubire
adevãratã, iar moartea sã-þi fie înmiresmatã de iubire. E
singurul lucru necesar. Vei fi fixat pentru veºnicie la gradul
de iubire pe care-l vei fi atins, fiindcã prea adesea omul se
iubeºte pe sine însuºi în cei pe care crede cã-i iubeºte73.
Preacurata îi cere fiecãrui creºtin:

Dãruieºte-mi o iubire aleasã. Cu cât existã mai multã sme-
renie într-un suflet, cu atât iubirea este mai curatã. Cu
cât existã mai mult spirit de jertfã într-un suflet, cu atât
iubirea este mai adevãratã. Cu cât existã o mai strânsã
comuniune cu Duhul Sfânt într-un suflet, cu atât mai puter-
nicã este iubirea74.
Valoarea oamenilor se mãsoarã dupã cantitatea de iubire
pe care o oferã75.
Valoarea unei vieþi este datã de calitatea iubirii care o inspirã.
Iubirea poate cunoaºte momente de cãdere; dar dacã este
credincioasã, se va reaprinde ºi va transfigura tot ce atinge,
aºa cum soarele poate fi acoperit de nori, dar continuã sã
strãluceascã ºi-ºi revarsã din nou lumina de îndatã ce norii
se risipesc. Iubirea adevãratã lumineazã, încãlzeºte, pã-
trunde, vindecã, bucurã!76
71
72
73
74
75
76
Cred cã sunt suficiente aceste constatãri pentru a ne

înãlþa spre izvorul iubirii divine, ca focul adus de Isus sã
se aprindã tot mai mult ºi sã ardã cu flacãrã vie. Închei
cu sfântul Augustin care se ruga astfel:
Scrie, Doamne, rãnile tale în inima mea, pentru ca în ele
sã citesc durerea ºi iubirea: durerea spre a îndura pentru
tine orice durere, iubirea spre a dispreþui pentru tine orice
altã iubire. Scrie, o, preaiubitul meu Mântuitor, scrie pe
inima mea rãnile tale, pentru ca în aceste rãni sã citesc
întotdeauna durerea ºi dragostea ta. Da, pentru cã având
înaintea ochilor mei marea durere ce tu, Dumnezeul meu,
ai suferit-o pentru mine, voi suferi cu pace toate chinurile
ce le voi avea de îndurat; iar la vederea dragostei tale ce
mi-ai arãtat-o pe cruce, nu voi iubi, nici nu voi mai putea
iubi pe altcineva decât pe tine77.
Tuturor absolvenþilor, Fecioara Maria le pune în mânã

„cartea vieþii” – Rãstignitul –, ca, citind mereu în abisul
iubirii, sã spunã cu sfântul Paul: „Ca sã-l cunosc pe Isus
ºi puterea învierii lui ºi sã fiu primit pãrtaº la pãtimirile
lui, ºi asemãnându-mã cu moartea lui, sã pot ajunge la
învierea cea din morþi” (Fil 3,10-11).
12. Sfinþi în iubire

„Domnul va ºterge lacrimile de pe orice faþã” (Is 25,8),
spune Isaia fãcând aluzie la opera mântuirii pe care Dum-
nezeu avea sã o realizeze într-o zi în favoarea poporului
sãu.
„Cea mai mare, cea mai frumoasã ºi cea mai sfântã
aventurã este cea a iubirii iniþiate de Fiul lui Dumnezeu
venit pe pãmânt sã mântuiascã lumea, ºi pe care a
77
desãvârºit-o pe Calvar”78. ªi când Mântuitorul s-a angajat

trup ºi suflet în realizarea aventurii, „s-a adunat în jurul
lui o mare mulþime – spune sfântul Matei –, aducând
ologi, orbi, surzi ºi mulþi alþi bolnavi, ºi-i aºezau la picioa-
rele lui ºi el îi vindeca” (Mt 15,30).
Misiunea lui Cristos s-a dovedit îndatã ca o operã a
bunãtãþii, a caritãþii infinite, pentru a uºura toate mize-
riile omeneºti. În acest fel, Isus descoperã natura intimã
a lui Dumnezeu: iubirea. „Dumnezeu este iubire” (1In
4,16), va spune mai târziu apostolul Ioan, trãgând aceastã
concluzie nu din concepte abstracte, ci din cele pe care el
însuºi le-a vãzut ºi le-a pipãit cu mâinile proprii despre
Cuvântul vieþii, despre Fiul lui Dumnezeu: bolnavi vin-
decaþi, morþi înviaþi, oropsiþi ºi îndureraþi ajutaþi, pãcã-
toºi iertaþi ºi reabilitaþi... Mai mult, Ioan ascultase cuvin-
tele lui Isus despre iubirea Tatãlui ceresc, iubire pe care
Cristos însuºi o întruchipa ºi datoritã cãreia era împins
sã-ºi dea viaþa pentru mântuirea oamenilor. Toate acestea
apostolul, sub inspiraþia Duhului Sfânt, le-a sintetizat în
formula: „Dumnezeu este iubire”.
Importanþa acestei sintagme este nespus de valoroasã.
Dumnezeu este iubire, adicã tot ceea ce este în Dum-
nezeu, toatã fiinþa lui Dumnezeu este iubire: Dumnezeu
în esenþã este iubire. Iubirea, chiar ºi iubirea umanã, este
o voinþã de a face bine, este actul voinþei care atrage
spre bine. În Dumnezeu, fiinþa infinitã, iubirea este voinþa
infinitã a binelui ce se îndreaptã spre binele infinit care
este Dumnezeu însuºi. Prin urmare, iubirea în Dum-
nezeu este o plãcere infinitã cauzatã de Binele infinit
în care el îºi aflã întreaga fericire; ºi, cu toate acestea,
Dumnezeu nu închide numai în sine aceastã iubire, ci
78
Citat din predica Preasfinþitului Petru Gherghel, þinutã la sfânta
Liturghie misionarã din 7 octombrie 2001.
o revarsã în afara sa, chemând la viaþã nenumãrate

creaturi, spre a le împãrtãºi ºi lor din binele propriu, feri-
cirea sa. El, care este iubire, creeazã oamenii printr-un
act de iubire ºi tot prin iubire activã îi pãstreazã în exis-
tenþã ºi-i cãlãuzeºte spre fericirea lor, orientându-i spre
sine, Binele suprem, fãcându-i capabili pe toþi oamenii
de bunãvoinþã de a-l iubi.
„Dumnezeu este iubire; ºi cine rãmâne în iubire rãmâne
în Dumnezeu ºi Dumnezeu rãmâne în el” (1In 4,16).
Acum, Dumnezeu a revãrsat din abundenþã iubirea sa în
inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat; de aici
rezultã cã primul dar, ºi cel mai important, este iubirea, cu
ajutorul cãreia îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice
lucru ºi pe aproapele din iubirea faþã de el (LG 42).
În asemãnare cu Dumnezeu, viaþa creºtinului trebuie

sã fie în mod esenþial iubire: mai presus de toate, iubire
faþã de Dumnezeu, binele infinit, ºi, de aici, iubire faþã
de toþi oamenii. Acest lucru este posibil fiindcã Dumnezeu
a turnat în inimile credincioºilor o scânteie (de proporþii
divine) din iubirea sa infinitã. Cine primeºte aceastã iubire
divinã ºi trãieºte în ea „rãmâne în Dumnezeu ºi Dum-
nezeu în el”, tocmai pentru faptul cã participã la viaþa
lui Dumnezeu care este iubire. Dar cine se împotriveºte
iubirii prin pãcat, acela stinge în sine viaþa divinã ºi se
scufundã rapid în moarte: „Cine nu iubeºte rãmâne în
moarte” (1In 3,14). Iubirea ºi harul formeazã un tot indi-
solubil: dacã refuzi iubirea, este imposibil sã trãieºti în
harul lui Dumnezeu, este imposibil sã fii „pãrtaº al naturii
divine” (2Pt 1,4). Fãrã iubire, atâta timp cât inima este
închisã faþã de har, omul este mort pentru viaþa suprana-
turalã, fiindcã se dovedeºte din plin cã numai acolo este
Dumnezeu-iubire, unde este harul. Din contrã, cu cât
credinciosul creºte în iubire, cu atât mai mult trãieºte
prin har în Dumnezeu, în intimã comuniune cu el, ºi se

ajunge pânã acolo cã omul nu mai trãieºte pentru sine
însuºi, ci pentru Dumnezeu, fiindcã se face pãrtaº al
naturii divine ºi numai în aceasta se simte fericit ºi
împlinit79.
Iubirea, fãcându-l pe om pãrtaº al acestei iubiri care
este Dumnezeu, îl face asemenea cu Dumnezeu, adevã-
ratul sãu fiu, ºi îl uneºte cu el. Iubirea este, prin urmare,
virtutea cea mai mare, ºi nu numai în aceastã viaþã, ci
ºi în cea veºnicã. Putem asemãna iubirea umanã cu o
cãlimarã de cernealã: neagrã, mãrginitã, otrãvitoare într-o
anumitã mãsurã ºi cu proprietatea de a pãta ºi distruge
tot ce atinge când este vãrsatã, chiar ºi un tablou capo-
doperã. Aceastã cantitate de câteva sute de grame este
vãrsatã într-un lac de acumulare cu sute de milioane de
metri cubi de apã potabilã în care se amestecã ºi se pare
cã dispare, dar este acolo; nu dãuneazã nici celui ce bea,
nici celui ce se spalã, nici celui ce gãteºte etc., ci este de
folos oricui, fiindcã chiar otrava, în cantitãþi infime, este
folositoare organismului pentru a deveni imun. La fel:
iubirea omului poate dãuna unei capodopere divine, altei
persoane, dar revãrsatã în iubirea lui Cristos prin Duhul
Sfânt, devine binefãcãtoare tuturor. De fapt, iubirea va
rãmâne în veci ºi de intensitatea ei (adicã de rãmânerea
în Dumnezeu) va depinde fericirea veºnicã pentru orice
persoanã umanã.
Fiecare creºtin este sfânt, fiindcã se face pãrtaº la sfin-
þenia lui Dumnezeu în mãsura în care participã conºtient
ºi responsabil la iubirea lui, adicã el ca om, picãturã de
cernealã, se lasã absorbit de iubirea infinitã printr-un act
de smerenie. De aici rezultã cã iubirea este cu adevãrat
79
G. DI S.M. MADDALENA, Intimità divina, Carmelitane Scalze,
Roma 1975, 35.
primul dar ºi cel mai necesar pe care Dumnezeu îl face

omului ºi, în acelaºi timp, este prima ºi cea mai mare
dintre porunci pe care Dumnezeu ne-a dat-o, tocmai
datoritã faptului cã omul este doar o picãturã de cer-
nealã ºi porunca stã tocmai în a conºtientiza ceea ce
poate deveni prin actul revãrsãrii sale în marea infinitã
a iubirii divine: „Îl vei iubi pe Domnul Dumnezeul tãu
din toatã inima, din tot sufletul ºi din toate puterile.
Aceasta este cea mai mare ºi cea dintâi poruncã. ªi a
doua este asemenea cu aceasta: îl vei iubi pe aproapele
tãu ca pe tine însuþi” (Mt 22,37-39). Fiecare credincios
îl poate iubi pe aproapele ca pe sine însuºi numai în
mãsura în care se cufundã în iubirea infinitã ºi prin
aceasta poate face minunea de a-l iubi nu numai pe aproa-
pele ca pe sine însuºi, ci chiar ºi pe duºmani. Iubirea
este esenþa sfinþeniei, este dinamismul vieþii creºtine,
a vieþii harului.
O poveste frumoasã spune cã un munte a nãscut o
pãpuºã uriaºã de sare. Când aceasta a apãrut pe vârful
muntelui în lumina soarelui, a rãmas uimitã de frumu-
seþea întregului ambient. A început sã cutreiere munþii
ºi pãdurile, sãrind din creastã în creastã cântând de feri-
cire. Din munþi a coborât pe dealurile pline de pomi fruc-
tiferi ºi s-a minunat de varietatea florilor. A coborât mai
jos, pe câmpiile pline de semãnãturi, de vite, de pãsãri,
ºi s-a minunat de mãiestria cu care oamenii îºi lucrau
pãmântul. Ajunsã pe þãrmul mãrii, a privit uimitã întin-
derea imensã a apelor ºi a întrebat-o: „Dar tu cine eºti?”
„Eu sunt marea”, i-au rãspuns valurile clipocind mereu
la picioarele pãpuºii. „ªi cum de eºti aºa de moale cã te
zbaþi sã urci pe maluri ºi nu poþi?” ªi marea i-a rãspuns:
„Ca sã mã cunoºti mai bine ºi sã-mi cunoºti puterea,
trebuie sã intri în mine!” ªi pãpuºa de sare a intrat în
mare. Când ºi-a dat seama cã i se topesc picioarele, a

strigat: „Mare, ce faci?” ªi marea i-a rãspuns: „Te fac
asemenea cu mine”. Dupã ce pãpuºa de sare s-a topit ºi
s-a împrãºtiat pe tot cuprinsul mãrii, a strigat: „Marea
sunt eu!”
Despre toþi acei care se scufundã total în iubirea lui
Dumnezeu, acesta spune: „Eu am zis: «Dumnezei sunteþi
ºi toþi fii ai Celui Preaînalt»” (Ps 81,6). Ei pot striga:
„Dumnezeu sunt eu”; ºi Creatorul confirmã: „Voi sunteþi
fiii Dumnezeului celui viu” (Os 2,2).
O, Doamne, iubirea ºi harul tãu sã mã cuprindã în
totalitate ºi sã mã însoþeascã mereu pe calea vieþii în
toate zilele!
CAPITOLUL II
DARURILE MAICII DOMNULUI
Am gãsit undeva, pe o foaie de calendar, urmãtoarele

versuri ºi, fiindcã sunt instructive, le-am aºezat la înce-
putul acestui capitol, citez:
Am spus unui copil: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi copilul a surâs.
Am spus mamei mele: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi mama m-a îmbrãþiºat.
Am spus mâinii mele: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi mâna s-a transformat în slujire.
Am spus vocii: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi vocea nu a gãsit cuvinte.
Am spus predicatorului: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi predicatorul mi-a oferit Biblia.
Am spus lui Isus: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi Isus m-a învãþat „Tatãl nostru”.
Iar eu am adãugat strigând Universului: Vorbeºte-mi despre
Dumnezeu.
ªi soarele a rãsãrit.
Am spus inimii mele: vorbeºte-mi despre Dumnezeu.
ªi inima mi-a zis: Întreab-o pe Maica Domnului.
Am întrebat-o pe Fecioara din Nazaret: cum îl pot afla pe
Dumnezeu?
ªi mi-a rãspuns: „Urmeazã-l pe Isus!”
Conciliul al II-lea din Vatican îi „îndeamnã pe toþi fiii

Bisericii sã practice cu generozitate cultul faþã de feri-
cita Fecioarã, sã aibã o mare stimã faþã de practicile ºi
exerciþiile de pietate faþã de dânsa, recomandate de-a
CAP. II: DARURILE MAICII DOMNULUI 75
lungul secolelor de cãtre magisteriu” (LG 67). Para-

frazând psalmul, putem spune cã cine o aflã pe Fecioara
Maria aflã viaþa ºi obþine binecuvântarea de la Domnul
(cf. Prov 8,35) în toate împrejurãrile vieþii, dar mai ales
în necazuri, dupã cum spune sfântul Bernard: „Dacã se
pornesc vânturile ispitelor, dacã te apasã încercãrile, pri-
veºte steaua, cheam-o pe Maria. În pericole, în strâmto-
rãri, în îndoieli, gândeºte-te la Maria, cheam-o pe Maria!”1
1. Locul privilegiat al Maicii Domnului: casa

Isus trecea într-o zi pe malul Iordanului. În preajmã
era Ioan Botezãtorul cu doi dintre ucenicii lui. Când l-a
vãzut pe Isus, Ioan le-a spus celor doi ucenici: „Iatã Mielul
lui Dumnezeu!” Cei doi, cum l-au auzit spunând aceasta,
au ºi pornit dupã Isus. Isus, întorcându-se ºi vãzând cã
vin dupã el, i-a întrebat: „Pe cine cãutaþi?” Ei i-au zis:
„Rabi (adicã Învãþãtorule), unde locuieºti?” El le-a zis:
„Veniþi ºi vedeþi!” Ei au mers ºi au vãzut unde locuia ºi
au rãmas cu el în ziua aceea (In 1,35-40).
Astãzi avem ºi noi o invitaþie din partea mamei lui Isus.
Aflând unde ºi cum locuieºte preacurata Fecioarã Maria,
îl vom gãsi acolo ºi pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu, care
ne va cãlãuzi spre casa Tatãlui sãu, casã de rugãciune
(Mt 21,13), unde sunt multe lãcaºuri (In 14,2). Vreþi sã
rãmâneþi o zi în aceastã casã?
Citind Sfânta Scripturã, vom gãsi câteva lucruri care
pentru unii sunt de neobservat, iar pentru alþii de prea
micã importanþã, dar care au o profundã semnificaþie
pentru viaþa sufleteascã a fiului adevãrat al Fecioarei
Maria. Iatã câteva dintre ele: 1) mereu o gãsim în casã pe
Fecioara Maria când primeºte marile privilegii; 2) în
1
BERNARD DE CLAIRVAUX, Sup. Missus, 2, 17.
cãsuþa ei domneºte mereu o tãcere sfântã; 3) importanþa

cuvintelor ei ºi 4) suferã mult când nu-i sub un acoperiº.
În primul rând, putem spune cã locul privilegiat al
Maicii Domnului este casa. Nu putem spune cã Prea-
curata a stat numai în casã, dar vom vedea cã momen-
tele cele mai importante din viaþa ei, clipele în care a
primit cele mai importante privilegii, au fost acelea în
care se afla în casã, sub un acoperiº, nu pe drumuri. Ea,
în calitate de moºtenitoare a spiritualitãþii casei davidice,
s-a rugat deseori cu psalmistul: „Doamne, am iubit bunã-
cuviinþa casei tale ºi locul lãcaºului slavei tale” (Ps 25,8),
fãcând din propria cãmãruþã un mãreþ templu pentru
întâlnirea ºi intimitatea cu Dumnezeul sãu.
Dacã începem cu începutul, cu prima clipã a existenþei,
putem susþine fãrã nici o teamã cã privilegiul neprihãnitei
zãmisliri l-a primit pe când se afla sub sfântul acoperiº
al sânului matern al Anei, în ºi sub inima ei de aur, deve-
nind ea însãºi Casã de aur pentru Fiul lui Dumnezeu.
Isaia recunoaºte cã misiunea sa profeticã a primit-o din
sânul mamei sale (Is 49,1); Ioan Botezãtorul este ales ºi
sfinþit ca profet ºi înaintemergãtor al lui Mesia încã din
sânul matern (Lc 1,15).
Când pãrinþii copilei Maria – Ioachim ºi Ana – au pre-
zentat-o la templu, acceptatã în casa lui Dumnezeu, ea
a dobândit calitatea de slujitoare a Celui Preaînalt. A sluji
lui Dumnezeu cu întreaga fãpturã înseamnã a domni cu
Dumnezeu. Prin urmare, cine cunoaºte slujirea cu toatã
fiinþa se naºte ca rege sau reginã pentru împãrãþia lui
Dumnezeu. Este vorba de o cunoaºtere în sensul Sfintei
Scripturi, din care apare mereu o fiinþã nouã. Din faptul
cã Dumnezeu însuºi cunoaºte slujirea s-a nãscut Uni-
versul.
Când arhanghelul Gabriel vine sã-i aducã vestea cea
bunã, cã va deveni mamã a lui Dumnezeu, zãmislindu-l
pe Mesia, el o gãseºte retrasã în cãmãruþa ei, rugându-se.

Sub acoperiºul sãrac, meºteºugit de mâinile bãtãtorite
ale tatãlui sãu Ioachim, ea primeºte privilegiul unic: Nãs-
cãtoare de Dumnezeu. Duhul Sfânt a cunoscut-o deja
din veºnicie, ºi acum, acceptând cunoaºterea lui, ea zã-
misleºte în sânul ei o fiinþã nouã, unicã, având douã
naturi – divinã ºi umanã – într-o singurã persoanã dum-
nezeiascã.
Înainte de a ne învãþa Isus cu cuvântul, preasfânta
Fecioarã Maria ne-a învãþat cu exemplul. Dacã nu am ºti
cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, atotºtiutor, am zice cã
ceea ce ne-a învãþat, mai întâi a învãþat el însuºi de la
buna sa mamã, Maria. Isus a spus: „Iar tu, când te rogi,
intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu
care vede într-ascuns ºi el îþi va rãsplãti!” (Mt 6,6). Când
Isus a spus aceste cuvinte, cu toate cã le ºtia, deoarece în
el a revãrsat Tatãl toate comorile ºtiinþei ºi ale înþelep-
ciunii (Col 2,3), totuºi a fãcut-o plin de iubire ºi recu-
noºtinþã faþã de aceea care i-a trãit cuvântul anticipat,
fiindcã aºa a gãsit-o când i-a vizitat sânul pentru prima
datã: rugându-se în cãmãruþa ei.
Numai prin rugãciunea fãcutã în ascuns ne poate cu-
noaºte Duhul Sfânt care, pãtrunzând în inima noastrã
cu iubirea sa, ne zãmisleºte ca fii ai lui Dumnezeu ºi ne
putem ruga cu suspinele negrãite ale iubirii Duhului
Sfânt, numindu-l pe Dumnezeu Tatã, prin Cristos zãmislit
în sânul Fecioarei Maria.
Aºa trebuie sã ne rugãm; nu ca fariseii care fãceau
rugãciuni lungi pe la colþuri de stradã, ca sã-i vadã lumea
ºi sã-i stimeze drept sfinþi ºi, în numele acestei false sfin-
þenii, sã asupreascã pe vãduvã ºi pe orfan, iar aceºtia sã
nu aibã nimic de obiectat. Replica cea mai usturãtoare
au primit-o de la cel ce singur cunoaºte inima omului:
„Vai vouã, fariseilor ºi cãrturarilor fãþarnici” (Mt 23,14).
Dupã Buna-Vestire, preacurata Fecioarã Maria merge

la veriºoara sa Elisabeta. „Merge în grabã”, spune Scrip-
tura (Lc 1,39), ca ºi cum s-ar fi temut cã, întârziind pe
drum, ar pierde ceva. Filozoful Seneca spunea: „Ori de
câte ori am ieºit în lume, m-am întors acasã mai puþin
om”. Multe sunt lucrurile care se pierd pe drum. Fecioara
Maria nu pierde nimic, fiindcã se grãbeºte ºi, cum ajunge,
intrã în casã, o salutã pe Elisabeta, o felicitã ºi se hotã-
rãºte sã rãmânã pentru a o sluji pânã la naºterea lui Ioan
Botezãtorul. ªi iatã cum „slujitoarea Domnului” (Lc 1,38)
devine slujitoarea omului.
Dar ºi de data aceasta, înainte de a ne învãþa Isus cu
cuvântul, Fecioara Maria ne învaþã cu exemplul cel mai
frumos. Mântuitorul le-a spus ucenicilor sãi: „În orice
casã veþi intra, întâi sã ziceþi: Pace casei acesteia! ªi de
va fi acolo un fiu al pãcii, va rãmâne asupra lui pacea
voastrã” (Lc 10,5). Cu aceste cuvinte a salutat-o Maria
pe veriºoara sa Elisabeta, cu toatã sinceritatea ºi cu toatã
dragostea. Salutul ei a fost o rugãciune bine primitã de
Dumnezeu, fiindcã a fãcut sã tresarã de fericire pruncul
din sânul Elisabetei ºi ea sã se umple de Duhul Sfânt
(cf. Lc 1,39-41).
Aici, sub acoperiºul casei lui Zaharia ºi a Elisabetei,
mama lui Dumnezeu devine „mijlocitoarea ºi distribui-
toarea harurilor”. Multe lucruri bune ºi sfinte avem de
învãþat de aici. Când ne-am propus sã facem o vizitã cuiva,
sã fim animaþi de cele mai sfinte intenþii; acestea sã ne
grãbeascã paºii, fiindcã intenþia sfântã comportã multã
fericire ºi, intrând în casa aproapelui, sã salutãm cu since-
ritate ºi iubire ºi atunci, chiar cel mai simplu salut de
„Bunã ziua” sau „Bunã seara”, dar, mai ales, salutul
nostru creºtinesc „Lãudat sã fie Isus Cristos”, va deveni
un canal al harului ºi va face sã tresarã inimile de fericire.
Cât timp va dura vizita, în inima proprie trebuie sã

vibreze armonia iubirii, ca sã tresarã de bucurie toþi cei
prezenþi, fiindcã din ea ies cuvintele care preamãresc
milostivirea divinã. Sã-i ajutãm pe cei ce au trebuinþã
de ajutorul nostru! Este urât exemplul acelor oameni
care, mergând în vizitã, ºtiu sã se laude, sã se mândreascã,
sã insulte, sã ironizeze, sã se certe, sã bârfeascã, sã poarte
poºta, sã spioneze, sã punã ochii pe câte ceva spre a sus-
trage ºi, ce este mai rãu, de a nutri gânduri murdare sau
de a profera înjurãturi etc.
O vorbã bunã poate aduce un noian de fericire. La
Lourdes, „Doamna cea Frumoasã”, dupã cum o numea
Bernadeta pe Preacurata, îi spune acesteia: „Voiþi Dum-
neavoastrã de a-mi face plãcerea ºi sã veniþi aici de
cincisprezece ori?” Cu cât de multã fericire în suflet avea
Bernadeta sã-ºi aminteascã în relatãrile sale despre apa-
riþii, dar, mai ales, de faptul cã Neprihãnita i s-a adresat
cu o politeþe sfântã, cu cuvântul „dumneavoastrã”.
Când a trebuit sã nascã, Preacurata nu a gãsit o casã
în Betleem, ci a trebuit sã se adãposteascã într-o peºterã
sãracã, sub acelaºi acoperiº cu boul ºi mãgãruºul. Dar
câtã strãlucire a dat naºterea pruncului Isus acestui lãcaº
acceptat de mama sa cu cea mai caldã recunoºtinþã faþã
de Dumnezeu!
Preacurata primeºte privilegiul de a schimba „valea
de lacrimi”, sãrãcia acceptatã, aleasã ca stare de viaþã ºi
consfinþitã lui Dumnezeu, într-un colþ de rai. Nici cele
mai renumite palate n-au fost, ºi nici nu vor fi cât va
dura lumea, aºa de cunoscute, aºa de cinstite ºi aºa de
vizitate cum a devenit peºtera din Betleem. Cât de ade-
vãrat este cã omul sfinþeºte locul! Mi se pare cã sfânta
Tereza a Pruncului Isus a dat aceastã replicã minunatã
cuiva care, voind sã o punã la încercare, i-a spus cã nu va
merge în rai: „Atunci mã voi prinde de piciorul lui Dum-

nezeu ºi aºa îl voi trage ºi pe el dupã mine în iad ºi sunt
sigurã cã voi fi mai fericitã cu el în iad, decât fãrã el în
rai”.
La venirea magilor, Fecioara-Mamã se afla în casã la
Betleem, fiindcã într-acolo i-au cãlãuzit sfãtuitorii lui Irod
ºi apoi steaua. În aceastã casã, Preacuratei îi revine privi-
legiul de a-l prezenta pe Isus viu neamurilor pãgâne, aºa
cum mai târziu îi va reveni apostolului Paul privilegiul
de a predica neamurilor „taina ascunsã de veacuri” (Rom
16,25).
La patruzeci de zile dupã naºtere, preacurata Fecioarã
Maria îl duce pe pruncul Isus la templul din Ierusalim,
spre a-l prezenta înaintea lui Dumnezeu, conform Legii.
Aici, bãtrânul Simeon îl ia pe Isus în braþe din braþele
Preacuratei ºi se umple de Duhul Sfânt, sub inspiraþia
cãruia intoneazã cântul lebedei: „Acum slobozeºte pe
robul tãu în pace, Doamne!” Cu toate cã îi prezice mamei
pruncului Isus cã, din cauza lui, sabia îi va strãpunge
sufletul (cf. Lc 2,27-34), ea va reþine mai mult fericirea
de care i s-a umplut chipul bãtrânului patriarh Simeon,
avându-l pe Isus în braþe, decât de durerea prezisã. De
aceea, se va îngriji ca dreptul ei soþ, Iosif, când va trebui
sã pãrãseascã lumea, sã-l aibã pe Isus aproape, sã-l aibã
în braþe ºi sã moarã fericit.
Tot în templu, bãtrânul Simeon îi spune Fecioarei-Mame
cã pruncul ei este pus „ca sã se descopere gândurile din
multe inimi” (Lc 2,34). Este bine cunoscut faptul cã la
sanctuarele mariane se dezvãluie starea pãcãtoasã a
inimilor omeneºti. Un sanctuar dã viaþa harului, viaþa
cea nouã adusã de Isus, dacã în el existã un confesional
ºi dacã acolo aºteaptã un preot, un prezbiter, un bãtrân
cuprins de Duhul Sfânt.
Ca sã fim pãrtaºi la fericirea ei, vãzându-i fericiþi pe

alþii cu Isus, o rugãm sã ne aibã în grija ei de mamã
„acum ºi în ceasul morþii noastre”.
Când Isus va împlini vârsta de doisprezece ani, va fi
iarãºi la templu ºi va rãmâne aici trei zile. Preacurata ºi
feciorelnicul ei soþ, Iosif, îl vor cãuta îngrijoraþi pe cãrãrile
ºi drumurile care duc spre Ierusalim. În zadar cãutau
fericirea pe drum. Au uitat oare cã numai sub un acoperiº
poate fi? Isus le va aminti: „Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în
casa Tatãlui meu?” (Lc 2,41-49).
Sã nu uitãm nici noi. Sfinþii soþi – Iosif ºi Maria – îºi
regãsesc „fericirea” sub acest acoperiº, unde învãþãtorii
Legii le vor aduce laudele lor pentru educaþia datã acestui
„copil minune”, care i-a uimit prin rãspunsurile pe care
le dãdea ºi problemele pe care le punea. Creºtinul bun
va urma exemplul dat ºi va cãuta sã fie cât mai des sub
sfântul acoperiº al bisericii, unde i se vor descoperi tainele
lui Dumnezeu.
Pe Golgota o gãsim pe Preacurata într-o situaþie deo-
sebitã, totuºi nu sub cerul liber, ci sub crucea Fiului. ªi
crucea este un acoperiº. Noi cântãm: „Cruce sfântã, pãrã-
sitã la o margine de drum, coperiºul þi se stricã cu creºtinii
de acum”. Menirea Maicii îndurerate este de a redresa
credinþa cu speranþa învierii; ea, devenind Regina marti-
rilor sub cruce, ne oferã sprijin în lupta vieþii, ca, adu-
naþi sub cruce, sã avem parte de „coroana celor drepþi”.
Mormântul este locul cu cel mai apãsãtor acoperiº. La
intrarea în mormântul lui Isus a fost prãvãlitã o stâncã.
Preacurata Maria, în calitate de mamã a lui Dumnezeu,
a dorit sã fie sub acelaºi acoperiº cu Fiul lui Dumnezeu.
ªi-a dorit moartea ca sã fie asemenea cu Isus în moarte
ºi în mormânt. Aici l-a însoþit cu sufletul ºi a fost prima
care i-a simþit învierea ºi, de aceea, nu a fost necesar sã
vinã trupeºte la mormânt în prima zi a sãptãmânii, ase-

menea celorlalte femei, cu mirodenii ca sã-i ungã trupul.
Dacã sfântul Paul a spus cã doreºte sã moarã ºi sã fie
cu Cristos, cu atât mai mult a dorit ea ca sã i se asemene
în viaþã ºi la moarte. Acceptând acoperiºul greu al mor-
mântului, primeºte privilegiul învierii, fãrã ca trupul sã
mai vadã putreziciunea; primeºte privilegiul ridicãrii la
cer ºi încoronarea ca Reginã a universului, prefigurând
Biserica triumfãtoare.
La Rusalii, Preacurata se aflã sub acoperiºul cena-
colului, în rugãciune ºi liniºte, aºteptându-l pe cel fãgãduit
de Isus, pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Duhul Sfânt
coboarã aici, fiindcã mireasa sa din ziua Bunei-Vestiri
este prezentã ºi devine imaginea Bisericii care se naºte,
devine Mama Bisericii ºi Regina apostolilor.
Sub acelaºi acoperiº, Isus înfiinþase tainele Preoþiei ºi
Euharistiei, necesare dezvoltãrii Bisericii prin împlinirea
poruncii iubirii. Fecioara Maria îi va avea ca fii predilecþi
pe cei ce se vor afla cât mai des sub acoperiºul bisericii,
ca sã beneficieze de tainele care i-au fost mereu la inimã,
ºi aici aºteaptã sã-i întâlneascã mai întâi pe preoþii Fiului
sãu.
Cred cã nici nu se mai impune tragerea unei concluzii,
ea este clarã: casa Preacuratei ºi orice acoperiº au fost
paradisul ei pãmântesc. Drumurile de pe acest pãmânt
i-au fost mereu o parte din sabia durerii care i-a strãpuns
inima ºi a simþit din plin cã pãmântul este valea de
lacrimi.
Fecioara Mamã vine deseori sã ne viziteze pãmântul
ºi de fiecare datã cere ca pe acel loc binecuvântat de pre-
zenþa ei sã se ridice o capelã sau o bisericã în care oamenii
sã se adune, ca ea sã le ºteargã lacrimile. Cãrþile apocrife
ne spun cã dupã ce apostolii s-au întâlnit cu Isus înviat
la muntele din Galileea, unde le dãduse întâlnire, ei s-au

retras în cãsuþa Fecioarei Maria. Aici, sfântul Petru a
ridicat un altar ºi a frânt pâinea, adicã acolo unde avusese
loc întruparea fizicã a Mântuitorului, s-a petrecut ºi
prima întrupare sacramentalã, prima sfântã Liturghie
celebratã de apostoli. Arheologia confirmã ce ne spun
apocrifele: atât casa sfintei Fecioare din Nazaret, cât ºi
casa lui Petru din Cafarnaum au fost transformate de
primii creºtini în lãcaºuri de cult. Împãratul Constantin
cel Mare a construit prima bazilicã peste cãsuþa sfintei
Fecioare din Nazaret, cãsuþã care, apoi, ca sã nu fie profa-
natã de pãgâni, a fost adusã în mod miraculos din loc în
loc pânã acolo unde se aflã astãzi, la Loreto.
Sã ne iubim cãsuþa, asemenea Mamei cereºti, dar în
conformitate cu voinþa Mântuitorului: „Iar tu, când te
rogi, intrã în cãmãruþa ta ºi, închizând uºa, te roagã
Tatãlui tãu, care este în ascuns, ºi Tatãl tãu, care vede în
ascuns, îþi va rãsplãti”! (Mt 6,6), te va copleºi cu privilegii
ºi daruri; iar darul suprem este cel pus în evidenþã de
scrisoarea enciclicã Redemptoris mater, în care se spune:
„Maria, strãlucita fiicã a Sionului, îi ajutã pe toþi fiii sãi –
oriunde ºi în orice împrejurare s-ar afla – sã «gãseascã în
Cristos» drumul spre Casa Tatãlui” (nr. 47).
2. Desãvârºitã în vorbire
Învãþãtura pe care urmãresc s-o ofer pe câteva pagini
în continuare nu este aceea de a o imita în felul ei de
viaþã, ca sã dobândim aceleaºi privilegii, ci de a ne face
pãrtaºi la roadele mântuirii legate de acestea. Acelaºi
lucru se desprinde ºi din imitarea lui Cristos. Prin sme-
renie mã fac pãrtaº la roadele pe care le-a obþinut Cristos
prin smerenia sa în faþa Tatãlui ceresc; prin smerenie
mã fac pãrtaº la roadele obþinute de Preacurata prin
smerenia ei. Imitând stilul de viaþã al Maicii lui Dum-

nezeu, viaþa mea, prin meritele stilului ei de viaþã, capãtã
o plinãtate, o desãvârºire, primeºte „neprihãnirea” nece-
sarã intrãrii în patria celor aleºi.
Din Sfânta Scripturã aflãm cã Fecioara Maria a vorbit
de ºapte ori. Desigur, a vorbit mai mult, dar dacã hagio-
grafii noteazã sub inspiraþia Duhului Sfânt doar ºapte
momente din viaþã, în care ea ºi-a deschis gura, nu putem
spune cã acest amãnunt este fãrã o semnificaþie. Este
cunoscut faptul cã la evrei numãrul ºapte este sacru ºi
exprimã o perfecþiune. Astfel, ºapte sunt invocaþiile din
rugãciunea „Tatãl nostru”, care constituie rugãciunea
desãvârºitã; ºapte sunt sacramentele Bisericii, prin care
ea îºi realizeazã desãvârºirea; ºapte sunt darurile Duhului
Sfânt, prin care desãvârºirea se concretizeazã în trãirea
eclezialã a virtuþilor teologale, care sunt trei: credinþa,
speranþa ºi iubirea, ºi cardinale, care sunt patru; prudenþa,
dreptatea, tãria ºi înfrânarea; ºapte sunt peceþile din
Apocalips de al cãror tâlc depinde înþelegerea miresei lui
Cristos; ºapte sunt stelele din mâna mirelui Cristos; ºapte
braþe are candelabrul din templul ceresc etc.
Cele ºapte momente în care Maica Domnului ºi-a des-
chis gura spre a vorbi din plinãtatea inimii au un caracter
sacru. Dupã un autor medieval, Fecioara Maria este
un „ecou fidel” al vocii lui Dumnezeu care vorbeºte în
creaþie2. A vorbit de douã ori cu arhanghelul Gabriel, de
douã ori cu Elisabeta, de douã ori cu Isus ºi o singurã
datã cu slujitorii de la nunta din Cana Galileii.
A vorbit de douã ori cu arhanghelul Gabriel. Prima
datã când îngerul Gabriel îi spune cã este aleasa lui Dum-
nezeu, ca sã devinã mamã a Fiului sãu. Fecioara Maria,
2
care era conºtientã de consfinþirea fecioriei fãcutã lui

Dumnezeu pentru a-i sluji cu întreaga fãpturã, îl întreabã
tremurând: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc
bãrbat?” (Lc 1,34). Dupã ce îngerul Gabriel o lãmureºte
cã hotãrârea ei este respectatã, aceea de a nu cunoaºte
bãrbat, ci va rãmâne fecioarã, fiindcã va zãmisli ºi va
naºte prin puterea Duhului Sfânt, devenind mamã a
Fiului lui Dumnezeu, Fecioara Maria vorbeºte pentru a
doua oarã cu cea mai profundã smerenie printr-o dãruire
totalã, mai mult decât o slujitoare, zicând: „Iatã sluji-
toarea Domnului; fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1,38).
Fecioara Maria vorbeºte pentru prima datã spre a-ºi
apãra virtutea. Dictonul spune cã „tãcerea este de aur ºi
vorbirea de argint”, dar Duhul Sfânt ne învaþã cã „cinstea
valoreazã mai mult decât aurul” (Prov 16,16; Sir 7,19).
Vorbirea, în apãrarea virtuþii, poartã amprenta sfinþeniei.
De asemenea, cuvântul, ca rãspuns al credinþei la planul
divin al rãscumpãrãrii, valoreazã mai mult decât tot aurul
tãcerii celor mai înþelepþi oameni.
Sã învãþãm cã cinstea se apãrã cu smerenie ºi în
cuvinte puþine, dupã cum spune înþelepciunea popularã:
„Vorbãria multã este sãrãcia omului”. A da mult în cu-
vinte puþine este un semn al înþelepciunii. Înþelepciune,
în limba latinã, înseamnã sapientia. ªi, dupã cum spune
Aristotel, cã acela este mai aproape de adevãr, care cu-
noaºte sensul profund al cuvintelor, putem conchide cã
„sapientia” vine din „sapida scientia”, care înseamnã o
ºtiinþã savuroasã, deosebit de plãcutã. Cine nu ºtie sã
tacã nu va ajunge niciodatã sã guste ºi nici sã rãspân-
deascã parfumul ºtiinþei divine, ba nici umane.
Fericita mireasã a Sfântului Duh vorbeºte apoi de douã
ori cu veriºoara sa Elisabeta. Prima datã când intrã în
casã ºi o salutã. Aici nu-i specificat salutul, ci doar cã
a vorbit, salutând-o. Cunoaºtem formula de salut din
acea vreme din învãþãtura lui Isus datã ucenicilor sãi:

„Iar tu, când intri în casã, spune mai întâi: «Pace casei
acesteia» (Mt 10,12). Preacurata nu putea sã o salute pe
Elisabeta decât cu Shalom - Pace.
Elisabeta înþelege cine i-a venit în vizitã dupã felul cum
a salutat-o. Înþelegând cã salutul Fecioarei din Nazaret
nu este un simplu act de politeþe, ci este un adevãrat
semn al iubirii ºi al prezenþei divine, îi rãspunde: „De
unde mie fericirea aceasta, ca sã vinã la mine Maica Dom-
nului meu? Cãci iatã, cum a ajuns la urechile mele glasul
salutului tãu, pruncul a tresãltat de bucurie în sânul
meu!” ªi Elisabeta vorbea inspiratã de Duhul Sfânt (Lc
1,41-44). ªi pacea din salutul-rugã, izvorâtã din dubla
iubire a Fecioarei Maria ºi a pruncului Isus din sânul ei,
a rãmas în casa lui Zaharia din þinutul muntos al Iudeii.
Ne strãduim ca salutul nostru sã desemneze un act de
iubire ºi o prezenþã divinã? Se pot face multe constatãri
a felului cum se salutã oamenii între ei, ºi mai ales creº-
tinii, care fac într-adevãr din „Lãudat sã fie Isus Cristos!”
o adevãratã rugãciune.
Fericita Fecioarã, care a crezut în ceea ce i-a spus
arhanghelul Gabriel, dar parcã ºi mai fericitã cã poate
aduce pace ºi fericire în sufletele altora, vorbeºte iar,
înãlþând cel mai frumos imn de recunoºtinþã faþã de îndu-
rarea divinã: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi
s-a bucurat duhul meu în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
fiindcã a privit la smerenia slujitoarei sale. Iatã, de acum
încolo, mã vor ferici toate neamurile...” (Lc 1,46-55).
Când omul este fericit, compune poezii, cântã, râde,
se bucurã din toatã inima de viaþã. Întregul univers este
un imn de slavã adus Creatorului, este un zâmbet al lui
Dumnezeu faþã de orice fãpturã inteligentã care îl preia
în inimã ºi se bucurã. Poetul Goethe spune atât de frumos:
Prin zvon de sfere înfrãþite,

Planete, soare, sunã-ntr-una,
S-aude ca un mers de tunet
Cutreierul dintotdeauna.
Arhanghelii-ºi sporesc puterea
Cum stau la toate a privi
ªi toate faptele-s înalte,
Mãreþe sunt ca-n prima zi!3
Doresc sã mai citez câteva versuri mult îndrãgite de

noi:
A tale zori sunt dalbe, mãreþ al tãu apus,
Pãºind cu maiestate în calea-þi idealã,
Formezi o luminoasã arcadã triumfalã,
Prin care omenirea zãreºte Domnul sus4.
Oricât de mãreþ ar fi corul sferelor cereºti ºi de armo-

nios, oricât de triumfal ar fi mersul soarelui pe cer, mãreþia
lor nu se va ridica niciodatã pe acelaºi plan cu imnul Mag-
nificat rostit de Fecioara Maria.
Marele pictor italian Rafael, într-o sclipire a geniului
sãu, a pictat o icoanã minunatã care o reprezintã pe sfânta
Cecilia cântând rãpitã în extaz. Ea este înconjuratã de
sfântul apostol Paul, de sfântul Ioan evanghelistul, de
sfântul Augustin ºi de sfânta Maria Magdalena. Rafael
vrea sã ne dea o lecþie de muzicã în culori. Cântul sfintei
Cecilia este asemenea zelului sfânt al apostolului Paul,
este asemenea curãþiei inimii ºi credinþei sfântului Ioan,
este asemenea ºtiinþei mântuirii de care a fost pãtruns
sfântul Augustin, este asemenea recunoºtinþei sfintei
Maria Magdalena care varsã lacrimi la mormântul lui
Isus. Totuºi, Magnificat întrece orice sclipire a geniului
3
GOETHE, Faust, cap. „Prolog în cer”.
4
V. ALECSANDRI, Imn cãtre soare.
uman, fiindcã este un ecou la glasul Creatorului, dupã

cum am spus mai înainte.
Pe drept cuvânt putem spune cã Magnificat este Isus
în miniaturã, pe care Fecioara Maria l-a nãscut din iubire
prin glasul buzelor sale, l-a nãscut sufleteºte cu suflarea
buzelor virginale, înainte de a-l naºte trupeºte, dupã ce
mai întâi l-a zãmislit prin puterea Duhului Sfânt, spre
a nu se diminua cu nimic frumuseþea virginã a miresei
sale (sfântul Irineu). „Sufletul meu îl preamãreºte pe
Domnul”, având confirmarea cerului: „Domnul este cu
tine”, cântarea ei devine o manifestare a Domnului.
Priveºte, strigã sfântul Bonaventura, priveºte cât de opus
este acest cântec, faþã de strigãtul de revoltã al îngerului
decãzut! Lucifer ºi-a început cântarea sa de rãzvrãtire în
înaltul cerului, ºi acesta nu l-a coborât, ci l-a prãbuºit în
infernul cel mai de jos; ºi-a început Maria cântarea ei în cele
mai de jos ºi s-a înãlþat în cele mai de sus. Cântarea ei îl
preamãreºte pe Domnul, nu pe sine, deºi era atât de sus înãl-
þatã, pãstrând ceea ce este scris: „Cu cât eºti mai mare, cu
atât sã te smereºti mai mult în toate”; din care cauzã a
meritat sã fie ridicatã peste corurile îngereºti. Lucifer s-a
preamãrit pe sine mai mult decât pe Dumnezeu, din care
cauzã s-a fãcut vrednic de a fi aruncat mai prejos decât
toate5.
Preacurata Fecioarã Maria spune cã o „vor ferici toate

neamurile”. „Neamurile” reprezintã popoarele pãgâne
care vor crede în Cristos. Nimeni nu fericeºte pe cineva
dacã mai întâi nu-ºi aflã el însuºi fericirea în cel „fericit”.
Preacurata vorbeºte pentru a doua oarã cu Elisabeta,
profetizându-ne faptul cã noi ne vom gãsi fericirea prin
ea în cuvântul lui Isus. Aici ne vorbeºte ca „mamã” pentru
5
BONAVENTURA, Viaþa misticã, 26.
prima datã. Cuvântul ei este semnul adeziunii la planul

divin al rãscumpãrãrii noastre, devenind în chip special
purtãtoare de fericire pentru copii.
Fericirea Neprihãnitei îºi are izvorul în credinþa datã
de cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt ni se reveleazã
ºi nouã la tot pasul. Nu-ºi gãsesc fericirea în el prea mulþi,
fiindcã sunt puþini aceia care acceptã cuvântul spre a-l
afla pe Dumnezeu, ca sã-i împlineascã voinþa; dar cei mai
mulþi vor ca în cuvântul Domnului sã se afle pe ei înºiºi
ºi sã-ºi poatã impune propria voinþã lui Dumnezeu. De
aceea, când ne întâlnim unii cu alþii, ne place sã vorbim
mai mult despre noi înºine, sã ne lãudãm, sã ne plângem
de lipsuri ºi de greutãþile pe care ni le fac alþii, sã îl cri-
ticãm chiar pe Creatorul a toate etc. Mama Neprihãnitã,
prin Magnificat-ul ei magnific, ne învaþã ca în convor-
birile noastre sã nu uitãm cã toate, bune ºi grele (pe care
noi le numim „rele”), ne vin din mâna lui Dumnezeu,
cãruia noi suntem datori sã-i mulþumim din toatã inima,
convinºi fiind cã numai recunoºtinþa naºte prisosinþa, cã
recunoºtinþa este termometrul credinþei ºi, prin urmare,
din recunoºtinþã se naºte fericirea.
Gratia plena nu înseamnã numai „plinã de har”, ci
înseamnã ºi „plinã de recunoºtinþã”. Maica Domnului a
mulþumit ºi l-a preamãrit pe Domnul nu numai pentru
cã a fost aleasã sã-i devinã mamã, ci ºi pentru viaþa pri-
mitã, pentru pãrinþii ei, pentru natura care o înconjura,
pentru cãsuþa sãracã, pentru bucãþica de pâine de fie-
care zi etc. Sufletul ei era mereu înãlþat spre cer, mul-
þumindu-i ºi preamãrindu-l pe Domnul. Aºa se face cã ea
a devenit „Maica harului dumnezeiesc”. Mulþumirea ei,
atingând graniþele dumnezeirii, a devenit desãvârºitã,
plenarã ºi, totodatã, distributivã. Noi vom primi din pli-
nãtatea ei în mãsura în care vom ºti sã fim recunoscãtori,
în mãsura în care ne vom mãri capacitatea sufletului ca
sã primim fericirea izvorâtã din recunoºtinþa ei faþã de

Dumnezeu ºi de a fi izvor de fericire pentru cei din jur.
Preacurata vorbeºte de douã ori cu Isus. Când, dupã
trei zile de cãutãri, îl gãseºte pe Isus în templu, i se adre-
seazã plinã de îngrijorare: „Fiule, pentru ce ne-ai fãcut
nouã aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi eu te-am cãutat plini de
îngrijorare!” (Lc 2,48).
Cuvintele ei sunt oare o mustrare pãrinteascã? Este
posibil, fiindcã omul la durere nu ºtie sã punã corect prob-
lema, însã cuvintele scot în evidenþã faptul cã Isus însuºi
o alege, ca sã o pregãteascã pentru marea despãrþire a
celor trei zile cât va fi în mormânt; sã înþeleagã cã „sabia”,
care îi va strãpunge inima, face parte din „paharul” pe
care Tatãl i l-a dat ºi la care devine pãrtaºã, spre a fi bãut,
încã de pe acum în „casa Tatãlui meu”.
Rãspunsul lui Isus dat mamei sale îngrijorate este o
revelaþie,
în mod obiºnuit interpretat ca o prevestire a bucuriei pas-
cale, la trei zile dupã îngropare. Se confirmã astfel interpre-
tarea pascalã a primei întrebãri: „Pentru ce m-aþi cãutat?”,
care întâlnesc o altã contrapunere în cuvintele relatate de
Luca, în episodul de la Emaus: „Nu trebuia oare sã sufere
toate acestea Cristos pentru a intra în slava sa?”(Lc 24,26).
Astfel, suferinþa cauzatã pãrinþilor, care dupã noi ar fi putut
fi uºor evitatã, devine un semn al suferinþei viitoare a lui
Isus, a Mariei, a apostolilor, a mirforelor..., necesare pentru
împlinirea planurilor divine: pãtimirea, moartea ºi învierea
Mântuitorului6.
Isus, cel mai nevinovat decât îngerii, va lua asupra sa

pãcatele lumii ºi se va simþi împovãrat de ele, de la apa
botezului din Iordan ºi pânã pe cruce, de pe care se va
6
E. FERENÞ, Cultul sfintei Fecioare Maria astãzi, 92.
plânge în faþa Tatãlui: „Dumnezeul meu, Dumnezeul

meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34), aºa cum credem
cã mama a plâns la mormântul Fiului: „Fiul meu ºi Dum-
nezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” Aceastã plângere
de la mormânt a învãþat-o în casa Tatãlui, fiind aproape
identicã cu acea plângere: „Pentru ce ne-ai fãcut nouã
aceasta?” Credinþa se impune ca o „cruce” asupra ori-
cãrei fiinþe omeneºti.
Unii exegeþi mai susþin cã Isus a voit sã rãmânã la
templu ca, fiind în mijlocul învãþãtorilor Legii, sã le punã
întrebãri ºi sã le dea rãspunsuri, pentru a le trezi con-
ºtiinþa asupra „împlinirii timpurilor” ºi, uimindu-i, când
vor veni pãrinþii lui, sã-ºi dea seama cã nu Iosif este tatãl
sãu, ci Dumnezeu, cã el este „Mesia nãscut din Fecioarã”,
aºa cum fusese prorocit. Deci Isus se foloseºte de durerea
maicii sale, exteriorizatã prin semnele vorbirii, spre a
deschide conºtiinþele, „ca sã se descopere gândurile din
multe inimi” (Lc 2,34). Cuvintele Fecioarei Maria au dat
mereu un impuls nou revelaþiei divine.
A nu înþelege, pentru noi, cei pãcãtoºi, este un chin;
dar a nu înþelege, pentru cei sfinþi, este o bucurie ce izvo-
rãºte din iubirea pe care o înþeleg cã vine din partea lui
Dumnezeu, care oferã lucruri atât de mari ºi minunate
încât nu se pot urca la felul nostru uman de a cugeta.
Cei sfinþi le pãstreazã ca pe o comoarã în inima lor, pe
când cei pãcãtoºi se plâng ºi se revoltã cã nu înþeleg, pe
când „iubirea pe toate le crede” (1Cor 13,7).
Iubirea se bucurã crezând, deoarece credinþa celui ce
iubeºte nu este obscurã, ci luminoasã datoritã celui iubit.
Isus era atât de iubit de mama sa încât cuvântul sãu,
oricât de profund, n-a cauzat nici o durere Preacuratei, ci
doar uimire plinã de admiraþie. Prin urmare, nu se cuvine
s-o judecãm pe Fecioara Maria prin prisma sentimentelor
noastre izvorâte dintr-o inimã supusã slãbiciunilor pro-

vocate de pãcat, ci, dacã vrem s-o înþelegem, trebuie sã
ne eliberãm de orice egoism ºi sã intrãm în sentimentele
sale de „slujitoare a Domnului”, disponibilã mereu sã
ducã cu bucurie ºi iubire orice i-ar veni din partea Dom-
nului. Povara mare pusã pe umerii ei era motiv de bucurie
fiindcã înþelegea încrederea pe care Cel Atotputernic,
care i-a „fãcut lucruri mari”, are încredere în iubirea ei.
Adevãrata cruce a Preacuratei a fost aceea cã înþelegea
iubirea divinã neluatã în seamã de poporul sãu.
Cine iubeºte gãseºte rezolvarea oricãrei taine în iubire
ºi este fericit. Siguranþa iubirii dã fericirea de a crede.
Acea femeie din mulþime, care declarã fericit sânul ce l-a
purtat ºi pieptul la care a supt Isus, intuieºte din iubirea
lui Isus fericirea mamei sale (cf. Lc 11,27). Iubirea valo-
rificã orice durere, excluzând orice târguialã, fiindcã crede
în iubirea celui de la care îi vine durerea. Iubirea este
lumina credinþei.
Isus ne învaþã sã-l cãutãm pe Dumnezeu care este cu
noi, ºi pe care îl vom afla mereu în casa Tatãlui sãu, în
bisericã, sub vãlurile euharistice, ca sã înþelegem semnele
timpului ºi împlinirea lor. Alergând cu Maria, mama Mân-
tuitorului, spre bisericã, pãtrunºi de îngrijorarea ei, sã
ne facem o cercetare a cugetului, zicând în inima noastrã:
Doamne, din pricina mea a suferit ºi a fost îngrijoratã
mama ta? Cred cã da, fiindcã eu te pierd atât de des ºi
te caut atât de rar ºi de multe ori uit cã trebuie sã te
gãsesc! Deschide-mi conºtiinþa ca sã-mi înþeleg vinovãþia
ºi pentru totdeauna tu sã-mi fii „Mesia” -„Emanuel” -
Dumnezeu cu mine. Chiar ºi atunci când, din cauza pãca-
tului, voi spune cu Petru: „Doamne, depãrteazã-te de
mine, fiindcã sunt un om pãcãtos”, primeºte-mã ca pe
fiul rãtãcit la inima ta ºi fã-mã pãrtaº la soarta apos-
tolului tãu!
Fecioara Maria vorbeºte a doua oarã cu Isus la nunta

din Cana, când îi spune scurt: „Nu mai au vin” (In 2,3).
La rãspunsul Mântuitorului, care se pare cã nu este dis-
pus sã-i dea ascultare, mama neprihãnitã nu insistã cu
cuvântul, ci cu inima, cãreia Fiul nu i se poate opune,
inima ei neprihãnitã o ºtie: Isus, Fiul ei - Fiul lui Dum-
nezeu, priveºte ºi cunoaºte ceea ce este în inima omului
(1Rg 16,7) ºi nu poate sã o refuze. În consecinþã, se va
adresa slujitorilor.
Fecioara Maria ne învaþã sã ne rugãm mai mult cu
inima decât cu buzele când dorim ca lacrimile noastre –
apa ochilor îndureraþi – sã se schimbe în fericire – în vin –,
mai ales în acel vin plãcut îngerilor, cum spunea un sfânt
pãrinte: „Lacrimae poenitentium vinum angelorum”
(Lacrimile celor care fac pocãinþã reprezintã vinul înge-
rilor). Isus însuºi va insista, zicând: „Iar voi, când vã
rugaþi, sã nu spuneþi multe ca pãgânii, care cred cã vor
fi ascultaþi pentru vorbele cele multe. Deci, nu vã asemã-
naþi lor!” (Mt 6,7-8). Isus ne spune azi: Asemãnaþi-vã
mamei mele: prin câteva cuvinte, însoþite de o iubire mare,
veþi vedea lucruri mari ºi vã veþi bucura în chip minunat!
Fecioara Maria ne învaþã cum sã ne rugãm ºi pentru
a ºterge „lacrimile din ochii lui Dumnezeu”, care se
plânge cã poporul sãu îl cinsteºte cu buzele, dar inima lui
este departe de el, drept pentru care Isus va accentua:
„Nu tot cel ce-mi zice mie: «Doamne, Doamne» va intra
în împãrãþia cerurilor” (Mt 7,21).
Ultimul cuvânt al Maicii Domnului, consemnat de
Evanghelie ca un fel de testament spiritual adresat lumii
întregi, este cel spus slujitorilor de la nunta din Cana:
„Tot ceea ce vã va spune, faceþi!” (In 2,5). Eu voi tãcea de
acum încolo, dar el vã va spune ceea ce trebuie sã faceþi.
Ascultaþi-l, fiindcã, ascultându-l pe el, de fapt, îl veþi
asculta pe Tatãl care l-a trimis în lume. Însuºi Tatãl sãu
ceresc vã va da acelaºi îndemn ca al meu, dar printr-o

revelaþie desãvârºitã a iubirii dumnezeieºti: „Acesta este
Fiul meu cel iubit, în care am binevoit; pe el sã-l ascultaþi”
(Mt 17,5). Putem spune cã acest îndemn pãrintesc a în-
ceput la botezul lui Isus din apa Iordanului (cf. Mc 1,11),
unde Tatãl îºi aratã în el bunãvoinþa, ca noi sã acceptãm
pocãinþa, începând cu sfântul Botez. Apa e mereu într-o
stare de umilinþã: cautã întotdeauna locul cel mai de jos,
ea spalã mizeriile cele mai respingãtoare, fãrã sã se plângã.
Însã, prin influenþã divinã, devine capabilã sã se schimbe
în „vinul cel mai bun”, prin ascultarea aceluiaºi glas al
Tatãlui: „Acesta e Fiul meu iubit, întru care am binevoit”.
Glasul Tatãlui din cer ºi al mamei de pe pãmânt au ace-
laºi numitor comun: „Pe el sã-l ascultaþi!” = „Tot ceea
ce vã va spune, faceþi!”
Isus ne-a îndemnat sã ne rugãm mereu. Sã spunem
ruga poetului:
Rãsai asupra mea, luminã linã,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioarã.
O, Maicã sfântã, pururea Fecioarã,
În noaptea gândurilor mele vinã!
Speranþa mea tu n-o lãsa sã moarã,
Deºi a fost adânc noian de vinã;
Privirea ta, de lacrimi calde plinã,
Îndurãtoare-asupra mea coboarã!
Strãin de tot, pierdut în suferinþã
Adâncã a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic ºi n-am tãrie.
Dã-mi tinereþea mea, redã-mi credinþa
ªi reapari din cerul tãu de stele,
Ca sã te-ador de-acum pe veci, Marie7.
7
M. EMINESCU, Sonet.
Renan, mare scriitor francez, dar ºi mai mare necre-

dincios al secolului al XIX-lea, a pãstrat în sânul celor mai
negre întunecimi ale necredinþei un ataºament faþã de
credinþa copilãriei sale pline de devoþiunea marianã. Vor-
bind despre catedralele din Bretania, spunea: „Acolo îl
gãseam pe Dumnezeu. Acolo se cântau cântece de care-mi
aduc aminte: «Te salut, o, Stea a mãrii... Regina acelora
care suspinã în aceastã vale de lacrimi...» Când aud aceste
cântece, inima mi se înmoaie”8.
Cred cã avea multã dreptate sfântul Ioan Maria
Vianney când spunea cã nimeni nu va putea pãtrunde
în taina sfântã a tãcerii din cãsuþa Maicii Domnului:
Niciodatã cineva nu va putea înþelege ºi nu va putea spune
tot ce se petrecea atunci în Maria, mama noastrã bunã. Ea
plutea într-un ocean de fericire, fãrã sã-i gãseascã profun-
zimea ºi, dacã Domnul nostru nu i-ar fi sporit puterile, nu
ar fi putut rezista bucuriei violente care o stãpânea.
Vom încerca în cele ce urmeazã sã întrezãrim ceva din

tãcerea ei sfântã, ca sã ne sfinþim ºi noi asemenea ei.
3. Desãvârºitã în tãcere
Casa sfintei Familii din Nazaret se poate numi pe drept
cuvânt Casa tãcerii.
Renumitul Pitagora îºi alegea discipolii numai dintre
acei tineri care ºtiau sã tacã. Timpul de probã în tãcere
nu dura la nimeni mai puþin de doi ani, fiindcã grecii
antici considerau ca un lucru absolut cert cã „tãcerea
este poarta înþelepciunii”. Noi obiºnuim sã spunem cã
„tãcerea este de aur ºi vorbirea de argint”. ªi, dupã cum
dorim sã fim de aur, trebuie sã învãþãm tãcerea de la
8
J. GUITTON, La Vierge Marie, 231.
Preacurata, care este Casã de aur, a cãrei uºã de aur este

înþelepciunea. Astfel, predilecta Maicii Domnului de la
Lourdes, Bernadeta Soubirous, care a vãzut-o pe Doamna
cea Frumoasã tãcând ºi nu mai ºtia ce metodã sã între-
buinþeze pentru a o face sã vorbeascã, a învãþat tãcerea
sfântã ºi ne spune: „A suferi totul în tãcere, pentru a-i
plãcea lui Isus, înseamnã a iubi”. Aºadar: tãcerea sfântã
este iubire. Profetul Isaia, care a trebuit sã sufere pentru
cauza lui Iahve pânã acolo încât a devenit imaginea Isus,
spune: „Iatã, eu sufãr în tãcere chinul meu amar” (Is
38,37).
Dacã Preacuratei i-a plãcut sã tacã ºi sã pãstreze în
inima ei cuvintele lui Isus, sinteza întregii Scripturi, evan-
gheliºtii tac ºi ei despre dânsa. Unii autori spun cã Isus
însuºi a dorit ca sã nu se spunã prea multe despre mama
sa, fiindcã a voit sã avem despre dânsa o cunoaºtere mult
mai perfectã prin sine decât prin cele spuse de alþii. Astfel,
când Isus a spus cã: „pomul bun face roade bune (...) ºi
de pe roadele lor îi veþi cunoaºte pe ei” (Mt 7,17.20), el
însuºi este rodul trupului ei. Privindu-l pe Isus, o vedem
pe mama sa; cunoscându-l pe Isus în sfinþenia sa, o cu-
noaºtem pe preasfânta Fecioarã, îi cunoaºtem iubirea,
credinþa, speranþa, fecioria mai mult decât îngereascã etc.
Unii autori, ca sã scoatã în evidenþã perfecþiunea tãcerii
Maicii Domnului, dupã cum aratã cã ea a vorbit de ºapte
ori, tot aºa susþin cã ºapte sunt momentele cruciale în
care tãcerea ei a fost de aur: faþã de sfântul Iosif, dupã
Buna-Vestire, când, lãmurit de înger, vine sã o ia în casa
sa; la Betleem, când pruncul Isus era în iesle ºi au venit
pãstorii cu darurile lor; la sosirea magilor; când l-a pre-
zentat pe pruncul Isus la templu, la 40 de zile dupã naº-
tere; la fuga în Egipt ºi pe parcursul ºederii printre
strãini; sub crucea de pe Calvar ºi apoi în cenacol în
aºteptarea venirii Duhului Sfânt. În realitate, momen-

tele tãcerii sunt mult mai multe, astfel, tace în drum spre
Cafarnaum (cf. In 2,12), umblând pe drum în cãutarea
lui Isus de 12 ani (cf. Lc 8,19-21); când rudele i-au cerut
sã vinã ºi sã-l ia acasã pe Isus, fiindcã, dupã pãrerea lor,
„era ieºit din minþi” (Mc 3,21-22).
Cunoscând de la Isus taina iubirii divine, Preacurata
o pãstra în inima ei ºi cunoºtea cã nu este misiunea ei
apostolicã de a o revela direct, ci a acelora care sunt „che-
maþi ca Aron”, de a fi preoþii ºi apostolii aleºi de Fiul sãu.
Fecioara Maria ºi-a înþeles menirea de a-l iubi pe acela
pe care Tatãl ceresc i l-a dat ca Fiu ºi de a-i iubi pe toþi
acei care vor face tot ceea ce Fiul le va spune, mai ales:
„Faceþi aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19), jertfa sfintei
Liturghii.
Duhul Sfânt, care la Buna-Vestire s-a coborât asupra
Fecioarei la Nazaret, a rãmas în inima ei ºi, dupã cum
caracteristica Duhului este de a se ruga în inimile credin-
cioºilor cu suspine negrãite (cf. Rom 8,26), aceastã carac-
teristicã a rãmas moºtenire Preacuratei ºi a devenit spe-
cificul ei supranatural: de a tãcea ºi de a se ruga în inima
ei cu suspine negrãite; iar acest specific a cãutat sã-l ofere
ucenicilor lui Isus în orice împrejurare, dar, mai ales, în
ziua Rusaliilor (cf. Fap 1,14).
Spuneam ceva mai înainte cã Fecioara Maria a învãþat
slujirea la templul din Ierusalim încã din copilãrie ºi ºi-a
dat seama cã sensul vieþii ei este de a fi „slujitoarea Dom-
nului”, de a suferi pentru cauza lui Dumnezeu. Cei care
stau în preajma ei, meditând în tãcere, îºi gãsesc sensul
vieþii. Iatã-l pe doctorul Alexis Carrel cum îºi defineºte
viaþa, dupã ce prin faþa sa s-au perindat sute ºi mii de bol-
navi, iar unii au decedat sub privirile lui:
Noi vrem sã cunoaºtem sensul vieþii. Ne este imposibil sã
ne conducem viaþa, dacã nu ºtim ce semnificã moartea.
Pentru ca inteligenþa sã poatã suplini instinctul ºi sã ne

conducã aºa cum instinctul conduce animalele, trebuie sã
cunoaºtem semnificaþia vieþii9.
Meditând în tãcere asupra suferinþei ce aduce moartea,

el a exclamat:
O, Doamne, cât este de cumplit când nu este urmatã legea
ta. Câtã decãdere am suferit din cauza erorilor noastre.
De-abia azi ajung sã înþeleg ceea ce ar fi trebuit sã înþeleg
din copilãria mea: adevãrata semnificaþie a legii lui Isus,
legea iubirii, a abnegaþiei, a devotamentului, a sacrificiului.
Fã, Doamne, sã pot pune în slujba ta ºi în slujba acelora
care suferã tot restul vieþii mele. Dã-mi, Doamne, lumina
ºi forþa!10.
Când cineva îºi gãseºte sensul vieþii, poate spune cu

profetul Ieremia: „Partea mea este Domnul, a zis sufletul
meu, de aceea voi nãdãjdui în el. Bun este Domnul cu cei
ce se încred în el, pentru omul care îl cautã. Bine este
sã aºtepþi în tãcere ajutorul Domnului” (Lam 3,24-26).
„Maria, din partea ei, pãstra toate acestea, meditându-le
în inima ei” (Lc 2,19). Fecioara Preacuratã s-a obiºnuit
cu misterele divine. În faþa misterului ce poþi spune?
Aºtepþi în tãcere un rãspuns de la acela care cunoaºte
misterul. Iar dezvãluirea unui mister în strãlucirea lui
ne lasã muþi de uimire, cum a rãmas ºi sfântul Paul când
a fost rãpit pânã în al treilea cer (cf. 2Cor 12,2).
Prin tãcere, Maria a înaintat în peregrinarea credinþei,
dupã cum ne asigurã Conciliul al II-lea din Vatican (LG
58). Iar aceastã credinþã tãcutã îi era izvor de fericire
continuã (cf. Lc 1,45). Pierre Bérulle spune:
9
Al. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, 61.
10
Menirea Fecioarei este aceea de a rãmâne în tãcere. Este

starea ei, calea ei, viaþa ei. Destinul ei este o viaþã de tãcere
care adorã Cuvântul veºnic. Avându-l în faþa ochilor sãi, în
braþele sale, pe Cuvântul însuºi, Cuvântul substanþial al
Tatãlui, gânditoare ºi tãcutã datoritã stãrii deosebite a
copilãriei sale, Fecioara se închide într-o nouã tãcere, în
care se produce acea transformare conformã cu exemplul
Cuvântului întrupat care este Fiul sãu, singura sa iubire.
ªi aºa, viaþa ei trece dintr-o tãcere în alta, dintr-o tãcere de
adoraþie într-o tãcere de transformare.
Maria tace, susþinutã de tãcerea Fiului sãu, Isus. Unul
dintre efectele sacre ºi divine ale tãcerii lui Isus este acela
de a o plasa pe mama sa preasfântã într-o viaþã de tãcere:
tãcere umilã, profundã, care ºtie sã adore Înþelepciunea
întrupatã în chipul cel mai sfânt ºi cel mai elocvent, mai mult
decât ar putea reuºi cuvintele omeneºti ºi chiar cele îngereºti.
Este uimitor sã constatãm cum, în episoadele pe care Evan-
ghelia ni le povesteºte despre copilãria lui Isus, toþi vorbesc,
în timp ce Maria nu spune nimic. Tãcerea lui Isus are, în
realitate, acea înrâurire asupra ei încât sã o poatã þine într-o
tãcere sfântã, mai mult decât ar fi în stare s-o facã cuvin-
tele îngerilor ºi ale sfinþilor; sã vorbeascã despre acele lucruri
vrednice de laudã ºi sãrbãtorite la unison de cer ºi de pãmânt.
Îngerii vorbesc pãstorilor, ºi Maria rãmâne în tãcere. Magii
sosesc, vorbesc ºi fac sã vorbeascã întreaga cetate, întreaga
naþiune ºi întreaga adunare a Iudeii, ºi Maria rãmâne la o
parte, în tãcere. Întreaga naþiune se zbuciumã, toþi se mirã
ºi vorbesc despre noul rege cãutat de regi, ºi Maria rãmâne
într-o tãcere sfântã.
Simeon vorbeºte la templu ºi profetesa Ana vorbeºte tuturor
acelora care aºteptau mântuirea Israelului, ºi Maria oferã,
dã, primeºte ºi-l poartã pe Fiul sãu în tãcere; atât de mare
putere are tãcerea lui Isus încât are putere sã influenþeze
sufletul ºi inima Mariei, încât sã o þinã preocupatã dumne-
zeieºte într-o tãcere profundã.
Pe toatã perioada copilãriei lui Isus, noi cunoaºtem un
singur lucru despre comportamentul Fecioarei Sfinte, evlavia
sa faþã de Fiul ºi misterele mântuitoare care se realizeazã

în el: „Maria, din partea ei, pãstra toate aceste lucruri în
inima ei ºi le medita cu atenþie” (Lc 2,19).
Iatã starea de spirit ºi activitatea Fecioarei, iatã funcþia sa
ºi viaþa ei în legãturã cu Isus de pe toatã durata sfintei sale
copilãrii11.
Misticii carmelitani o numesc pe Maria „Maica tãcerii”

(Mater silentii). Sfânta Tereza a Pruncului Isus aratã cã
îi este din ce în ce mai dragã tãcerea grãitoare a Fecioarei
Maria când o contempla ascultându-i pe pãstori ºi pe regii
magi, ºi cu câtã sârguinþã pãstra în inima ei toate aceste
lucruri. De aceea, spune ea,
Maria este modelul sufletelor interiorizate, al sufletelor care
iubesc singurãtatea, acea singurãtate care este plinã de pre-
zenþa lui Dumnezeu. Omul în care nu locuieºte Dumnezeu
iubeºte zgomotul, flecãreala, nu iubeºte tãcerea, recule-
gerea; explicaþia este simplã: omul se teme de pustiul, de
golul din inimã. Acest gol încearcã sã-l umple cu zgomot12.
Tãcerea e termometrul interiorizãrii, al unirii intime

cu Dumnezeu.
Maria se dovedeºte a fi un suflet interiorizat, înclinatã spre
reflecþie ºi tãcere, reflectând asupra valorii evenimentelor.
Reflecta cu simplitate asupra cuvintelor divine, aplicându-le
împrejurãrilor concrete ale vieþii. Asemenea caractere nu
obiºnuiesc sã se închidã în lumea proprie; se considera o
umilã fiicã a poporului sãu, o fiinþã neînsemnatã a cãrei
valoare consta în a fi iubitã de Dumnezeu. Acesta este ºi
înþelesul numelui sãu: „Cea iubitã de Dumnezeu” (Maria)13.
11
P. FAUSTO CASA, Meditazioni mariane, 94-95.
12
13
E. FERENÞ, Cultul sfintei Fecioare Maria astãzi, 11-12.
Ceea ce este foarte adevãrat, fiindcã atunci când cineva

nu se simte iubit, vorbeºte, acuzã, bârfeºte, se laudã etc.,
ca sã atragã atenþia altora asupra sa. Fecioarei Maria îi
era suficientã convingerea cã este iubitã de Dumnezeu,
convingere izvorâtã din simþãmântul intern al nevino-
vãþiei copilãreºti, al zãmislirii nepãtate, al plinãtãþii
harului, al cunoaºterii Sfintei Scripturi ºi, mai presus
de toate, al rugãciunii, al intimitãþii ºi al contemplaþiei
în spirit de credinþã a tuturor celor din jur, al siguranþei
oferite de pãrinþii ei în care citea iubirea Creatorului ºi
rãspunsul lor la iubirea lui.
Preacurata Fecioarã Maria s-a obiºnuit sã tacã spre
a se bucura de dezvãluirile minunate pe care le fãcea
Dumnezeu ºi ea se complãcea în voinþa lui. Astfel, fãrã
sã-i fi descoperit ea ceva Elisabetei, aceasta este inspiratã
de Duhul Sfânt ºi o recunoaºte drept mamã a lui Dum-
nezeu: „De unde mie fericirea aceasta, ca sã vinã la mine
mama Domnului meu?” (Lc 1,43).
Tãcerea sfintei Fecioare este sfântã fiindcã este plinã
de prezenþa lui Dumnezeu. Este interesantã atitudinea
lui Isus de pe cruce faþã de mama sa. Nu a încredinþat-o
ucenicului Ioan pentru a nu o lãsa singurã în lume dupã
moartea sa, fiindcã ºi aºa nu avea sã stea decât trei zile
în mormânt, ci pentru a ne arãta cã singurãtatea în doi,
în numele lui Isus, aduce o prezenþã a Fiului Omului
înviat: „Acolo unde vor fi doi sau trei adunaþi în numele
meu, voi fi ºi eu în mijlocul lor” (Mt 18,20). Isus a obþinut
aceastã prezenþã prin meritele sale de pe cruce, arãtând
cã uneori singurãtatea este un chin, dar chinul acceptat
dã o prezenþã atotputernicã. Spre a fi singur pe cruce,
spre a obþine învierea sa ºi mântuirea noastrã, dã ce avea
mai scump pe pãmânt, pe mama sa, atingând culmea
iubirii, pe care Tatãl ceresc o pecetluieºte printr-o pãrã-
sire de ordin supranatural, ceea ce l-a fãcut pe Fiul Omului
sã strige: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce

m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34).
Când Neprihãnita i-a apãrut Bernadetei Soubirous,
la Lourdes, pentru prima datã, a stat aproape douãzeci
de minute fãrã sã-i spunã nici un cuvânt ºi chiar în cele-
lalte apariþii a vorbit foarte puþin, demonstrând din plin
cã este identicã cu cea care a fost la nunta din Cana, dar
strãlucirea ei cereascã a fost de nedescris. A apãrut în
strãlucire ca un rãspuns al ascultãrii totale faþã de Isus,
conform cerinþei Tatãlui ceresc. Ea vrea sã ne spunã: Aºa
îi îmbracã cerul pe cei ce ºtiu sã tacã pe pãmânt; ºi când
spun ceva, conform cu cele ascultate din învãþãtura lui
Isus, vor aduce lumii printr-un cuvânt mai multã fericire
decât zece mii de cuvinte ale înþelepþilor acestei lumi.
La Lourdes, Maica Domnului a tãcut mult, dar când
a vorbit, a fãcut-o pentru a ne învãþa tãcerea ºi a cerut
un loc unde sã se înveþe tãcerea sfântã: „Vreau aici o
capelã. Mergi ºi spune preoþilor sã construiascã aici o
capelã. Doresc ca lumea sã vinã aici în procesiune”14.
Sfântul Iacob spune: „Limba este un mãdular care
murdãreºte tot trupul” (Iac 3,6). Pe omul care vorbeºte
mult îl poþi asemãna cu o gãleatã spartã: cu cât vei pune
mai multã apã în ea, cu atât se va face mai mult noroi
împrejur. „De aceea, spune tot sfântul Iacob, dacã cineva
crede cã este cu frica lui Dumnezeu, dar nu-ºi þine în frâu
limba sa, evlavia lui este deºartã”; ºi tot el adaugã: „Dacã
nu greºeºte cineva cu cuvântul, acela este bãrbat desã-
vârºit, în stare sã se înfrâneze în întregime” (Iac 3,2).
Iatã pentru ce regele David se ruga deja cu o mie de ani
înainte de venirea lui Mesia, despre care avea fãgãduinþa
cã se va naºte din neamul sãu dintr-o fecioarã (cf. Is 7,14
ºi 11,1): „Pune, Doamne, pazã gurii mele ºi gard împrejurul
14
E. BERGADONO, Bernadette Soubirous, 72.
buzelor mele! Sã nu abaþi inima mea spre cuvinte de vic-

leºug, ca sã-mi dezvinovãþesc pãcatele mele” (Ps 141 [140],
3-4), adicã sã nu greºesc cu limba.
Se mai spune cã Preacurata Fecioarã a tãcut mult
pentru a ispãºi multele pãcate pe care le fac femeile cu
limba ºi pentru a le dobândi harul înfrânãrii acestui mã-
dular mic, dar care este în stare sã murdãreascã tot trupul.
Preacurata sã ne aibã în grija ei, ca sã creºtem, ase-
menea lui Isus, „în înþelepciune, în vârstã ºi har înaintea
lui Dumnezeu ºi a oamenilor” (Lc 2,52).
4. Calea suferinþelor
În afarã de casã, ori de câte ori o întâlnim pe mama
lui Isus pe cale, pe drum, mereu o gãsim suferind; chiar
ºi drumul parcurs „în grabã” spre þinutul muntos al
Iudeii, pentru a o întâlni pe veriºoara sa Elisabeta, a fost
strãbãtut cu teamã, îngrijorare ºi cu multã obosealã,
drum de peste 100 de kilometri; mai ales în condiþiile
drumurilor de atunci.
La temelia suferinþelor Fecioarei Maria stã smerenia.
Aceastã smerenie l-a impresionat pânã ºi pe Luther; el
spune:
Ea, Stãpâna cerului ºi a pãmântului, uitã de toate, are o inimã
atât de umilã încât nu se ruºineazã sã spele scutecele ºi sã-i
facã baie lui Ioan Botezãtorul. Ce umilinþã! Ar fi fost mai
drept sã i se pregãteascã o trãsurã de aur trasã de patru mii
de cai, sã se strige ºi sã se cânte înaintea acestei trãsuri:
„Iatã, trece femeia înãlþatã deasupra tuturor femeilor, dea-
supra întregului neam omenesc”. Dar nu, ea face pe jos un
drum lung pe când era deja mamã a lui Dumnezeu. Ar fi
fost mai drept ca la trecerea ei toate colinele sã sarã în sus
ºi sã danseze15.
15
Cl. DUMEA, Maria în misterele Rozariului.
Dar nu, Fecioara alege suferinþa mersului pe jos. În

calitate de „slujitoare a Domnului”, cunoaºte valoarea
mântuitoare a durerii. „Cu cât suferinþa va sãpa mai
adânc în inima ta – spune K. Gibrau –, cu atât se va face
mai mult spaþiu pentru bucurie. Oala de lut, din care bei
vinul aducãtor de bucurie, nu a ars în cuptorul olarului?”16.
Primul drum, pe care Fecioara Maria a vãrsat primele
lacrimi de durere, cred cã a fost acela pe care i-a condus
pe pãrinþii sãi spre mormânt. Ea, care a fost dobânditã
de Ioachim ºi Ana cu rugãciuni ºi lacrimi din tinereþe ºi
pânã la bãtrâneþe, cum nu avea sã-i însoþeascã cu lacri-
mile sale de iubire pe ultimul drum!
Pietatea creºtinã a ales din Marea cea amarã doar
ºapte dureri ºi le-a propus spre contemplarea noastrã
într-o zi de comemorare: Sfânta Fecioarã Maria Îndure-
ratã (15 septembrie). Novena de pregãtire aminteºte de
prezentarea pruncului Isus la templu ºi profeþia bãtrâ-
nului Simeon, fuga în Egipt, pierderea lui Isus pe când
avea 12 ani, drumul spre Calvar, contemplarea lui Isus
rãstignit, strãpungerea inimii lui Isus ºi despãrþirea de
trupul lui la mormânt.
Sigur cã drumul spre templu a fost greu la dus, ºi
încheiat cu profeþia lui Simeon cã sabia îi va strãpunge
inima (cf. Lc 2,35), dar a fost ºi mai greu la întoarcere,
fiindcã deja a simþit efectul sabiei la vederea primelor
picãturi de sânge ieºite din trupul pruncului dumnezeiesc;
sânge pe care i l-a dat ºi acum îi strãpunge inima ca sã-ºi
gãseascã o locuinþã aici. Dacã pãstra în inima ei tot ce se
spunea, cu atât mai mult pãstra în inima ei picãturile de
sânge care pe parcursul istoriei se vor schimba în lacri-
mile ei de sânge.
16
Cl. DUMEA, Maria în misterele Rozariului.
Fuga în Egipt ºi ºederea printre strãini n-au fost deloc

uºoare. Când Antioh Epifanul a cucerit Ierusalimul ºi
l-a jefuit în chip barbar, Onias, fiul marelui preot Onias
al III-lea, s-a refugiat la Ptolemeu, în Egipt, ºi a dobândit
de la acesta un teritoriu în noma Heliopolis, unde el ºi-a
construit un orãºel aidoma Ierusalimului, precum ºi un
templu dupã modelul aceluiaºi oraº, distrus apoi de Lupus
la porunca lui Vespasian, fiindcã aici se refugiaserã mulþi
sicari fugiþi din Masada17. Tradiþia spune cã Sfânta
Familie s-a refugiat la Heliopolis (Oraºul Soarelui), printre
evreii veniþi aici cu Onias, ºi astfel, a cãpãtat cu adevãrat
lumina „Soarelui rãsãrit din înãlþimi” (cf. Lc 1,78-79).
Deºi ºederea aici a fost mai liniºtitã, mai greu a fost
drumul la întoarcere; apãsarea venind din ºtirile primite
cã în locul lui Irod domneºte Archelau, a trebuit sã-ºi
prelungeascã drumul pânã în pãrþile Galileii (cf. Mt 2,22).
Cât de greu a fost drumul ºi cât de dureroasã a fost
pierderea ºi cãutarea lui Isus rãmas la templu pe când
avea 12 ani o desprindem din cuvintele Fecioarei-Mame:
„Fiule, de ce ne-ai fãcut nouã aºa? Iatã, tatãl tãu ºi cu
mine te-am cãutat îngrijoraþi” (Lc 2,48). Înaintea dure-
rilor sale, Preacurata le pune pe cele ale sfântului Iosif,
probabil mai în vârstã ºi chiar suferind. Durerea Maicii
preasfinte este dublã, cauzatã atât de pierderea lui Isus,
cât ºi de durerile soþului ei preaiubit.
Cred cã nu cu mult timp dupã regãsirea lui Isus, sfântul
Iosif a trecut la cele veºnice. Vrednica soþie, care l-a iubit
atât de mult, a plâns atât de mult pe ultimul lui drum
încât Isus, vãzând-o, i-a spus el însuºi printre lacrimi: „Nu
plânge!”, la care ea i-a zis: „Cum sã nu plâng, dacã tatãl
tãu purtãtor de grijã nu mai este printre noi? Cine ne va
17
IOSIF FLAVIU, Rãzboiul iudeilor împotriva romanilor, Hasefer,
Bucureºti 1999, 539 - 540.
mai ocroti ºi va munci pentru noi?” ªi Isus i-a spus: „Eu”.

Din acea zi, „Fiul lemnarului” s-a instalat în atelierul lui
Iosif ºi viaþa ºi-a continuat drumul prin puterea cuvin-
telor sale: „Nu plânge!”, cuvinte ce avea sã le repete în
faþa altei vãduve care îl conducea la mormânt pe singurul
ei fiu ºi, în amintirea lacrimilor mamei sale, a fãcut mi-
nunea învierii tânãrului din Naim. Apoi, la mormântul
lui Lazãr din Betania, amintindu-ºi de lacrimile mamei
sale, vãrsate pe ultimul drum însoþindu-l pe acela pe care
îl iubea, a lãcrimat ºi el ºi cei din jur au dedus din lacri-
mile lui marea iubire pe care o avea faþã de el ºi de suro-
rile lui, Marta ºi Maria, rãmase plângând de durere.
Autorul Scrisorii cãtre Evrei spune cã Isus a învãþat
ascultarea din cele ce a pãtimit (5,8); la fel ºi Fecioara
Maria, a ascultat, a umblat suferind pe drumurile colþu-
roase ale pãmântului, dar ascultarea ei a devenit cauzã
de mântuire, cu Isus, pentru noi. De pe cruce, Isus îi
spune mamei sale: „Femeie, iatã fiul tãu! Apoi a zis uce-
nicului: Iatã mama ta!” (In 19,26-27). Prin cuvântul
„femeie”, Isus i-a adus o mângâiere mamei sale, amin-
tindu-i de femeia-fecioarã din planul divin ºi cu ce preþ
s-a obþinut realizarea lui. Lui Ioan, Isus îi aminteºte cã
Fecioara Maria este mama sa ºi a tuturor celor rãscum-
pãraþi. Atât Fecioara-Mamã, cât ºi ucenicul primesc cu-
vântul lui Isus ºi au siguranþa cã el rãmâne viu între ei
prin cuvântul sãu viu. Fecioara Maria ºi apostolul Ioan,
pe care Isus îi cunoaºte desãvârºit din înãlþimea crucii,
capãtã o nouã existenþã: devin nucleul Bisericii lui Isus,
pãstrãtori ai cuvântului lui Dumnezeu ºi izvorul unei
noi prezenþe divine în lume. De acum încolo, Fecioara
Maria va trebui sã plângã pentru toþi aceia care nu pri-
mesc cuvântul lui Isus ºi nu devin fii ai Preacuratei.
Cu o responsabilitate nouã pe umerii ei, drumul de la
mormânt spre casã a fost cel mai anevoios.
Ca ºi cum ar voi sã arate întregii lumi cât de mare ºi

cât de grea i-a fost povara Bisericii primitã sub cruce,
într-o apariþie de la Lourdes, îi cere Bernadetei sã umble
pe genunchi peste colþurile de stâncã, sã mãnânce ierburi
amare ºi uscate, sã-ºi spele faþa cu apa murdarã ºi sã
repete mereu: „Pocãinþã! Pocãinþã! Rugaþi-vã lui Dum-
nezeu pentru convertirea pãcãtoºilor!”18
Pe drumul spre Calvar, fiecare privire aruncatã asupra
Fiului împovãrat de cruce, apoi atârnat în cuie, fiecare
insultã auzitã din partea duºmanilor etc., toate fãceau
ca sabia sã pãtrundã tot mai adânc ºi mai crâncen în
inima ei de mamã ºi se va prelungi în istorie pânã la sfâr-
ºitul lumii, ca sã se descopere cugetele din multe inimi.
Iatã un model de descoperire a cugetelor din inimã;
cazul lui Iacopone da Todi. Nãscut pe la anul 1250, tânãrul
ºi ambiþiosul avocat visa fericirea în bogãþii, în glorie ºi
carierã. Era logodit. Dar, dintr-o datã, fericirea s-a prã-
buºit. A primit o loviturã din care omul normal iese ori
sfânt, ori nebun. Îi moare logodnica. Lua parte la o mare
serbare popularã. El se afla la tribuna bãrbaþilor. În faþa
lui era tribuna rezervatã doamnelor, printre care se afla
ºi logodnica. La un moment dat, tribuna femeilor se prã-
buºeºte cu zgomot îngrozitor. Tânãrul aleargã sã-ºi caute
logodnica. O gãseºte când era gata sã-ºi dea ultima su-
flare. Îi desface cãmaºa la gât ca sã-i uºureze respiraþia
ºi atunci observã cã ea purta dedesubt o cãmaºã asprã,
purta ciliciu. Distrus, ia parte la înmormântare, dar acum
este complet schimbat. Renunþã la bogãþiile ºi ambiþiile
lui ºi intrã în ordinul terþiarilor franciscani. Este tratat
ca nebun, este închis. Îºi gãseºte mângâierea în meditarea
suferinþelor lui Isus ºi ale Maicii sale. Dupã 10 ani de sufe-
rinþe, îmbracã haina franciscanã. Rodul suferinþelor sale
18
este Stabat mater (Stãtea Maica-ndureratã), cântecul cel

mai miºcãtor închinat Îndureratei19.
Este greu de stabilit cu precizie în câte locuri de pe
pãmânt a plâns sau mai plânge încã Maica Domnului
din statui sau icoane. Grãitoare sunt lacrimile ei de
sânge izvorâte din statueta Maicii Domnului din Civita-
vecchia (Italia). În ziua de 2 februarie 1995 – sãrbãtoarea
Întâmpinãrea Domnului –, familia Gregori merge la bise-
ricã. Mama plecase cu o jumãtate de orã înainte, ca sã
se roage Rozariul. Tatãl cu copilul mai mic urcaserã în
maºinã, aºteptând-o pe Jesica. „Tãticule, strigã fetiþa,
Madonnina plânge!” „Vino, lasã prostiile, îi rãspunde
tatãl, deja suntem în întârziere”. Fetiþa insistã: „Tãticule,
vino ºi vezi, Madonnina plânge, îi iese sânge din ochi”.
Când aude „sânge”, Fabio se sperie ºi o urmeazã. Privind
statueta cu atenþie, Fabio vede cã faþa acesteia este brãz-
datã de un lichid roºu. „Prima lacrimã – povesteºte el –
coborâse deja din ochiul drept ºi se oprise la jumãtatea
obrazului. A doua, cea din ochiul stâng, încã se mai miºca
foarte încet. Trecuse de bãrbie ºi era gata sã se prelingã
pe piept”. Fenomenul s-a repetat de multe ori. Lacrimile
ºi statueta au fost cercetate cu cea mai mare rigoare ºtiin-
þificã. Rezultatul: „Statueta nu conþine cavitãþi, deci nu
poate fi vorba de un truc. Este vorba de sânge uman, cu
caracteristici bãrbãteºti”20.
Biserica nu s-a pronunþat definitiv asupra acestui caz,
aºa cã fiecare este liber sã creadã sau nu; cercetãrile con-
tinuã ºi întrebãrile devin tot mai insistente. De ce plânge
Maica Domnului cu lacrimi de sânge bãrbãtesc? Am
spus-o mai sus: dacã ea pãstra în inima ei cuvintele lui
Isus, cu atât mai mult a pãstrat picãturile de sânge ieºite
19
20
Cl. DUMEA, Maria în apariþiile sale, 17-20.
din trupul lui, începând de la circumciziune ºi pânã pe

Calvar. Mama noastrã cereascã ne naºte prin ochii plini
de lacrimi pentru viaþa cea nouã adusã de Isus.
Pe mulþi suferinþa umanã îi scufundã în abisul întu-
nericului ºi al necredinþei. Este o experienþã fãcutã de
doctorul Alexis Carrel la Lourdes. El spune cã chiar „în
adâncul întunericului mai este încã speranþa luminii.
Dar lumina nu poate veni de la raþiune”21. Trebuie sã
acceptãm cã suferinþa este un adevãr de credinþã: taina
ei este atât de mare cã mintea n-o poate cuprinde; înþeleg
rolul ei numai cei care o trãiesc din iubire; tac, fiindcã
nu o pot revela prin cuvinte. Suferinþa este cheia de la
lãcaºul misticilor, între care Preacurata ocupã primul loc.
Acelaºi autor citat mai sus spune:
Este mult mai greu sã devii un mare mistic decât un mare
fizician sau chimist. Misticii au sentimentul cã se gãsesc
în contact direct cu Dumnezeu. Ei ajung la el traversând
noaptea inteligenþei prin dorinþã ºi iubire. Aºa cum îi as-
cultãm pe Einstein, Planck sau Edison, când ne vorbesc
despre universul material, tot aºa trebuie sã-i ascultãm pe
mistici ºi pe filozofi când ne vorbesc despre universul spiri-
tului. Sensul vieþii ne este dat de existenþa acestei lumi ºi
de experienþa misticilor22.
Sub un titlu dintr-o carte se pot citi urmãtoarele cu-
vinte: „Dacã chipul Mariei nu se oglindeºte pe feþele
voastre, nu are nici un sens sã vorbiþi despre sfânta
Fecioarã”23. Trebuie sã ne rugãm sfintei Fecioare sã ne
mijloceascã de la Duhul Sfânt darul puterii de a ne duce
crucea de fiecare zi pe urmele lui Isus ºi ale ei. Rugãciunea
de mulþumire a sfintei Bernadeta Soubirous ne stã model:
21
22
Al. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, 62-63.
23
Deschideþi-vã inimile Mariei, Regina pãcii, 95.
Pentru sãrãcia în care a trãit tatãl ºi mama mea... îþi mul-

þumesc, Dumnezeul meu! Îþi mulþumesc pentru copiii pe
care pãrinþii mei i-au adus pe lume, pentru cã eram o gurã
în plus de hrãnit, pentru oile pe care le-am pãzit îþi mul-
þumesc.
Îþi mulþumesc, Dumnezeul meu, pentru procuror, pentru
comisar, pentru jandarm, pentru cuvintele dure ale preo-
tului. Pentru zilele în care ai venit, Fecioarã Marie, ºi pentru
cele în care n-ai venit nu voi fi în stare sã-þi mulþumesc
decât în paradis. Pentru palma primitã, pentru glumele
proaste fãcute pe seama mea, pentru insulte, pentru cei care
m-au tratat de nebunã, pentru cei care m-au luat drept
mincinoasã, pentru cei care m-au luat drept profitoare,
mulþumesc.
Pentru cã n-am ºtiut sã scriu ºi sã citesc, pentru þinerea
de minte pe care n-am avut-o niciodatã, pentru ignoranþa,
pentru stupiditatea mea, mulþumesc! Mulþumesc, mul-
þumesc, cã dacã ar fi fost pe pãmânt un copil mai ignorant
ºi mai stupid decât mine, l-ai fi ales pe acela. Pentru mama
mea care a murit de timpuriu, pentru suferinþa pe care am
simþit-o când tatãl meu, vizitându-mã la mãnãstire, în loc
sã o îmbrãþiºeze pe mica Bernadeta, m-a numit sora Maria
Bernarda; mulþumesc, Isuse!
Mulþumesc pentru cã ai adãpat cu amãrãciuni aceastã inimã
prea sensibilã pe care mi-ai dat-o. Pentru maica Iosefina
[superioara] care mi-a spus cã nu sunt bunã de nimic, mul-
þumesc! Pentru sarcasmele maestrei de novice, pentru vocea
ei durã, pentru nedreptãþile ei, pentru ironiile ei, pentru
pâinea umilinþei, mulþumesc! Mulþumesc pentru favoarea
de a fi primit reproºuri, astfel încât surorile sã poatã spune:
„Ce norocoasã sunt cã nu sunt Bernadeta!” Mulþumesc
pentru cã am fost Bernadeta, cea ameninþatã cu închisoarea
pentru cã am vãzut-o pe sfânta Fecioarã, acea Bernadetã
care a fost oaia neagrã pentru toatã lumea, atât de neînsem-
natã, încât cine o vedea zicea: „Asta e?” Pentru acest trup
suferind pe care mi l-ai dat, pentru aceastã boalã care mã
arde, pentru carnea mea intratã în putrefacþie, pentru

oasele mele gãurite, pentru transpiraþia, pentru febra,
pentru durerile mele surde ºi ascuþite! Mulþumesc, Dum-
nezeul meu! Pentru acest suflet pe care mi l-ai dat, pentru
pustiul ºi uscãciunea interioarã, pentru noaptea pe care
mi-ai trimis-o ºi pentru luminile tale, pentru tãcerea ta, ºi
pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce nu mi-ai dat, îþi mul-
þumesc, Isuse24.
Desigur, felul de a mulþumi al sfintei Bernadeta Sou-

birous este consecinþa întâlnirii ei cu Preacurata îndu-
reratã care pãstra în inima ei neprihãnit zãmislitã toate
lacrimile ºi picãturile de sânge vãrsate de Isus pe tot par-
cursul vieþii sale ºi pentru care a ºtiut sã-i mulþumeascã
fiindcã „a privit la smerenia slujitoarei sale” (Lc 1,48).
5. Plinã de dar
„Isus Cristos este mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni”
(1Tim 2,5-6).
Nici o creaturã nu poate fi pusã pe picior de egalitate cu
Cuvântul întrupat ºi rãscumpãrãtor. Însã, precum la preoþia
lui Cristos se poate participa în diferite chipuri, fie prin
preoþia comunã a credincioºilor, fie prin preoþia minis-
terialã, ºi precum bunãtatea unicã a lui Dumnezeu se rãs-
pândeºte realmente în diverse forme în creaturi, tot astfel,
unica mijlocire a Rãscumpãrãtorului nu exclude, ci, din
contrã, suscitã cooperarea variatã din partea creaturilor,
în dependenþã de unicul izvor; de aceea, Maria este pentru
noi mamã în ordinea harului (LG 60).
Atât în ordinea naturalã, cât ºi în ordinea suprana-

turalã, Dumnezeu acþioneazã ca o cauzã primarã. Tot ce
existã ºi subzistã este dependent de el. Însã tot Dumnezeu
24
este acela care face sã acþioneze ºi cauzele secundare.

Dumnezeu, care este educatorul omenirii prin excelenþã,
încredinþeazã oamenilor responsabilitãþi ºi funcþii. Este
o caracteristicã specificã lui Dumnezeu de a ne iubi din
abundenþã ºi supraabundenþã, comunicând creaturilor
sale cinstea de a fi instrumentele sale. Spuneam mai
înainte cã persoana umanã cea mai apropiatã de Dum-
nezeu este preacurata Fecioarã Maria. Dumnezeu însuºi
a voit ca Fecioara Neprihãnitã sã fie asociatã la opera
dumnezeiescului ei Fiu, Isus Cristos. De aceea, evlavia
cãtre preacurata Fecioarã Maria „nu numai cã nu împie-
dicã nicidecum unirea directã a creºtinilor cu Cristos, ci,
dimpotrivã, o favorizeazã” (LG 60).
Ca o nouã Evã, Fecioara Maria trebuie sã fie cât mai
strâns unitã cu noul Adam, Cristos, pentru a distruge
lucrarea Diavolului – pãcatul ºi moartea; iar Duhul Sfânt
se cuvenea sã reverse în sufletul ei plinãtatea harului,
plinãtate concretizatã în cele ºapte daruri, care sã-i ducã
la desãvârºire toate faptele izvorâte din virtuþile teologale
ºi cele cardinale.
Fecioara Maria a cooperat cu aceste daruri ºi a câº-
tigat merite nebãnuite, rãmânând mereu dispusã sã le
ofere spre dezvoltarea cunoaºterii lui Dumnezeu în lume,
pãtrunderii lui Cristos în suflete prin acþiunea Duhului
Sfânt. Farmecul, care emanã din fiinþa ei plinã de virtuþi,
har ºi vrednicii, determinã sufletele sã se apropie tot mai
mult de Isus Cristos. Sperãm sã facã acelaºi lucru ºi cu noi.
„În mãsura în care cineva iubeºte mai mult Biserica
lui Cristos – spune sfântul Augustin – în acea mãsurã îl
are pe Duhul Sfânt”25. Prin urmare, de vom iubi Biserica
25
J. VILLENEUVE, La Mine d’or du Catéchiste, Ordan-Larroque,
Gers 1930.
asemenea sfintei Fecioare, vom dobândi darurile Du-

hului Sfânt ºi vom deveni tot mai sfinþi.
Ca ºi virtuþile, darurile sunt deprinderi supranaturale,
care perfecþioneazã facultãþile sufletului. În timp ce
virtuþile oferã facultãþilor sufleteºti capacitatea de a ac-
þiona, darurile le procurã o supleþe, o uºurinþã ºi o con-
stanþã care le fac disponibile faþã de inspiraþiile cereºti.
Virtuþile uºureazã acþiunea umanã; darurile fac jocul
artistului divin. În mod obiºnuit, darurile sunt compa-
rate cu corzile unei harpe, pe care Duhul Sfânt, prin mij-
locirea harurilor actuale, aºa cum acþioneazã un artist
folosindu-se de degetele sale, le atinge ºi ele vibreazã
într-o armonie perfectã.
Darurile sunt ºapte. Ele exprimã perfecþiunea. Patru
desãvârºesc raþiunea umanã: înþelepciunea (inteligenþa),
înþelegerea, ºtiinþa ºi sfatul; iar alte trei: evlavia, puterea
ºi frica de Dumnezeu perfecþioneazã voinþa. Acela care
le primeºte pe toate este înarmat pânã în dinþi pentru
a lupta împotriva propriilor înclinaþii rele, împotriva lumii
ºi contra acelor duhuri rele care o antreneazã spre întu-
neric; pe când faptele devin atât de bune încât invadatul
cu daruri poate spune cu Creatorul: „Iatã, toate sunt
foarte bune” (Gen 1,31), fiindcã el maturizeazã orice faptã
bunã prin caritate, dupã cum spune sfântul Paul: „Rodul
Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungã-rãbdare
[longanimitate], bunãtate, facere de bine, credinþã, blân-
deþe, înfrânare, curãþie” (Gal 5,22-23).
Duhul Sfânt ne spune în Cartea Proverbelor cã, „prin
înþelepciune, Domnul a întemeiat pãmântul, iar prin
înþelegere, a întãrit cerurile. Prin ºtiinþa sa, a deschis
adâncurile ºi norii picurã rouã” (3,19-20). Dar toate
acestea s-au fãcut prin Isus Cristos ºi fãrã el nu s-a fãcut
nimic din ce s-a fãcut (cf. In 1,3). Deci, în Cristos a fost
înþelepciunea care a întemeiat pãmântul, înþelegerea
prin care s-au întãrit cerurile ºi ºtiinþa care a deschis

adâncurile ºi a fãcut ca norii sã picure roua. Cum ar
putea Isus Cristos sã-i spunã „mamã” Fecioarei Maria
din Nazaret, dacã n-ar afla în ea ceea ce este în el? Cum
ar putea s-o angajeze colaboratoare la opera mântuirii,
dacã n-ar gãsi în ea înþelepciune, înþelegere ºi ºtiinþa nece-
sarã menitã sã deschidã adâncurile inimilor ºi sã picure
roua harurilor? Dacã Isus, citându-l pe prorocul Isaia
în sinagoga din Nazaret, a spus cã Duhul Domnului este
asupra sa (cf. Lc 4,18), a putut spune acest lucru în vir-
tutea faptului cã Duhul Domnului a coborât asupra
Fecioarei ºi ea l-a zãmislit în sânul ei (cf. Lc 1,35).
Un simbol luat din Sfânta Scripturã ºi explicat de
sfântul Toma de Aquino ne ajutã sã înþelegem mai bine
natura ºi foloasele celor ºapte daruri ale Duhului Sfânt,
cu care a fost copleºitã sfânta Fecioarã. Acest simbol este
porumbelul, fiindcã la botezul lui Isus, Duhul Sfânt a
coborât asupra lui sub aceastã formã (cf. Mt 3,16). Pe
când Noe se afla în corabie ºi apele potopului au distrus
suflarea pãcãtoasã de pe faþa pãmântului, el „a trimis un
porumbel, ca sã vadã de s-a scurs apa de pe pãmânt”
(Gen 8,8), pentru ca, ieºind din arcã, sã înceapã o nouã
viaþã pe pãmânt. Duhul Sfânt coboarã asupra lui Isus din
Iordan, arãtând cerul deschis spre Tatãl, fiindcã el a luat
asupra sa potopul pãcatelor omenirii.
De-a lungul întregii simbolistici iudeo-creºtine,
porumbelul – care, începând cu Noul Testament, îl va
reprezenta pe Duhul Sfânt – este în mod fundamental
un simbol al puritãþii, al nevinovãþiei, ba chiar atunci
când aduce ramura de mãslin la arca lui Noe, un simbol
al pãcii, al armoniei, al speranþei, al fericirii regãsite. Din
sânul feciorelnic al Mariei, unde porumbelul ceresc –
Duhul Sfânt – ºi-a pus piciorul pe un pãmânt nevinovat,
a rupt ramura de mãslin ºi a dus-o Tatãlui ceresc în semn
de pace cu omenirea. Din moment ce Duhul Sfânt ºi-a

pus amprenta pentru prima datã pe omenitatea fecio-
relnicã a Fecioarei din Nazaret, aceasta a rãmas ºi va
rãmâne în veci ca o porumbiþã cereascã pentru întreaga
omenire. Chiar ºi în mentalitatea pãgânã, porumbelul
reprezenta adesea ceea ce are omul în sine nepieritor,
adicã principiul vital, inima. De exemplu: la kabili (popu-
laþie berberã din regiunile muntoase ale Algeriei), porum-
belul înconjoarã mormântul sfântului musulman, ocro-
titor al satului. Drept urmare, pe anumite vase funerare
greceºti, porumbelul este reprezentat bând dintr-un vas
care simbolizeazã izvorul memoriei. Imaginea e reluatã
de iconografia creºtinã, care, în povestirea despre mar-
tiriul sfântului Policarp, înfãþiºeazã un porumbel ieºindu-i
din trup dupã moarte. Simbolismul provine în totali-
tatea lui în mod evident din frumuseþea ºi graþia acestei
pãsãri, din albul sãu imaculat, din dulceaþa gânguritului
sãu. Ceea ce explicã faptul cã în limba cea mai trivialã,
ca ºi în cea mai elevatã, de la organul partizan pânã la
Cântarea Cântãrilor, termenul de porumbiþã se numãrã
printre cele mai universale metafore celebrând femeia.
Pe mãsurã ce sufletul se apropie de luminã, spune Jean
Daniélou, citându-l pe Grigore de Nyssa, devine frumos
ºi ia în luminã forma de porumbiþã. Îndrãgostitul nu-ºi
numeºte el iubita: „sufletul meu”? Sã mai amintim, în
sfârºit, cã porumbelul este o pasãre eminamente sociabilã,
ceea ce reprezintã evaluarea întotdeauna pozitivã a
simbolismului sãu26.
În ce o priveºte pe sfânta Fecioarã, ºi ei i se atribuie
simbolul porumbiþei, pe care îl gãsim mai ales în Cân-
tarea Cântãrilor. Porumbiþa, care stã pe malul apei ºi
vede vulturul ca într-o oglindã, fuge ºi se ascunde. Ea
26
J. CHEVALIER - A. GHEERBRANT, Dicþionar de simboluri, III, 122.
este simbolul înþelepciunii. Când porumbiþa se aºazã pe

o grãmadã de boabe, nu mãnâncã orice, ci alege numai
ceea ce simte cã îi este de folos. Acesta e simbolul ºtiinþei.
Porumbiþa nu cloceºte ºi nici nu hrãneºte puii de cuc sau
ai altor pãsãri. Acesta este simbolul sfatului. Porumbiþa
nu atacã alte fiinþe ºi nici nu sfâºie cu ciocul. Acesta este
simbolul înþelegerii. Porumbiþa nu are fiere (bilã), nu se
înfurie niciodatã pe cineva. Este simbolul pietãþii. Porum-
biþa îºi face cuibul în stâncã. Acesta este simbolul puterii.
Porumbiþa nu cântã, ci geme. Este simbolul temerii de
Dumnezeu.
Dupã cum soarele nu rãsare niciodatã fãrã luminã ºi
fãrã cãldurã, tot aºa, nici Duhul Sfânt nu vine la noi fãrã
darurile sale27. În primul rând, darul cu care Duhul Sfânt
vine la noi este mireasa sa îmbrãcatã în strãlucirea aurului
ceresc, în plinãtatea harului. Îmi permit sã citez poetul:
ªi vãzându-i mai de-aproape strãlucirea ei de har,
Stelele încremenite pe orbita lor tresar.
ªi, privind nedumerite, îºi fac semnul întrebãrii:
„Cine-i, stelelor, Aceasta? Nu e oare Steaua Mãrii?”
Numai zorile cuteazã pe deasupra ei sã zboare,
Scuturându-i peste creºtet flori de har mirositoare.
ªi-naintea ei, aprinse de splendoarea feþei sale,
Curcubeiele-i înalþã nimb de arcuri triumfale;
ªi trecând Neprihãnita pe sub ele-nvingãtoare,
În vãzduhurile-nalte se îmbracã toate-n Soare;
Luna-i cade la picioare, iar luceferii se-adunã
Împrejurul frunþii sale, împletindu-i o cununã28.
Necesitatea lor e evidentã ºi pentru noi, spune Mons.

B. Castegnaro, fiindcã sunt „ºapte trepte, pe care omul
27
J. VILLENEUVE, La mine d’or du catéchiste, 188.
28
se poate urca de la viaþa pãcãtoasã pânã la cel mai înalt

grad al desãvârºirii”29.
Sunt ºapte deprinderi supranaturale turnate în sufletul
nostru o datã cu virtuþile teologale, care au menirea de a
ne face mai atenþi ºi mai grabnici în a primi ºi a urma insu-
flãrile Duhului Sfânt, care ne îndeamnã în multe ºi felurite
chipuri pentru a face binele ºi a fugi de rãu (Gaspari).
„Laptele spiritual” (harul) curge în sufletul nostru,

însã, fãrã o cooperare conºtientã din partea noastrã,
nu va fi asimilat de firea noastrã omeneascã. Câtã grijã
trebuie sã avem ca nu cumva sã pierdem acest aliment
supranatural care face parte din comoara mamei noastre
cereºti!30.
6. Darul înþelepciunii
Porumbiþa se ascunde.
Femeii i s-au dat cele douã aripi (Ap 12,14).
Ce a dorit Eva cel dintâi ºi cel mai mult, fiind încã în
paradisul pãmântesc? Înþelepciunea. Aºa cum am spus
mai înainte, înþelepciunea, sau sapientia în limba latinã,
înseamnã sapida scientia, adicã ºtiinþa savuroasã, plãcutã,
delectabilã. „ªi femeia, spune sfânta Carte, vãzând cã
rodul pomului este bun de mâncare ºi ispititor la vedere
ºi de dorit, ca unul care dã înþelepciune, a luat din roadele
lui ºi a mâncat” (Gen 3,6). Diavolul nu o minþise cã Dum-
nezeu este cel ce are „înþelepciunea”, cã ea este într-adevãr
o ºtiinþã care delecteazã; numai calea spre a ajunge la înþe-
lepciune, cãlcând porunca, i-a fost indicatã în mod eronat
ºi consecinþa cã „nicidecum nu va muri” (cf. Gen 3,4), ci
29
B. CASTEGNARO, Il catechismo degli adulti.
30
SCHRYVERS, Maria este mama mea, Iaºi 1979, 75-76.
se va delecta veºnic de sapida scientia divinã, a deter-

minat-o sã-ºi întindã mâna spre fructul oprit; fiindcã,
într-adevãr, ceea ce este plãcut, ca sã aducã adevãrata
fericire, trebuie sã fie ºi veºnic.
Înþelepciunea este un dar care ne face sã le apreciem
pe toate la justa lor valoare: cele lumeºti, bunurile pãmân-
teºti, ca fiind efemere ºi de micã valoare, iar cele ale lui
Dumnezeu, bunurile spirituale, ca fiind singurele de cea
mai mare valoare.
Dumnezeu ºi-a descoperit înþelepciunea în opera crea-
þiei ºi a lãsat-o moºtenire pentru credinþã. Psalmistul
David sugereazã Israelului contemplarea înþelepciunii
moºtenite de la înaintaºi, pentru a se bucura de strã-
lucirea porumbiþei, zicând: „Dacã veþi dormi în mijlocul
moºtenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca
ale porumbiþei ºi spatele vostru va strãluci ca aurul” (Ps
68 [67],14).
Regele Solomon prefera înþelepciunea mai mult decât
toate comorile lumii. Când Satana l-a ispitit pe Isus în
pustiu, arãtându-i toate împãrãþiile lumii pe care i le-a
fãgãduit în schimbul unui act de închinare, Isus pune slu-
jirea lui Dumnezeu mai presus de toate (cf. Mt 4,8-10),
fiindcã a-i sluji lui Dumnezeu este egal cu a domni îm-
preunã cu el peste cer ºi pãmânt. Or, cine a moºtenit
înþelepciunea mai mult decât preacurata Fecioarã Maria?
Când Cuvântul veºnic al Tatãlui a voit sã-ºi gãseascã
tronul mãririi sale printre fiii oamenilor, a bãtut la uºa
inimii ei; Preacurata, care veghea, spune: „De dormit
dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag!
El la uºã, bãtând, zice: «Deschide-mi, surioarã, deschide-mi,
iubita mea, porumbiþa mea, curata mea, capul îmi este
plin de rouã ºi pãrul ud de vlaga nopþii»” (Ct 5,2). Mirele
ceresc îºi numeºte mireasa: „surioarã”, „iubitã”, „curatã”
ºi o laudã pentru înþelepciunea cu care ºtie sã-ºi apere
valorile spirituale: „Porumbiþa mea, ce-n crãpãturi de

stâncã, în loc prãpãstios te-ascunzi, aratã-þi faþa ta!” (Ct
2,14). Iar dupã ce ea ºi-a arãtat faþa ºi l-a primit pe mire
în casa ei, devenind Tronul Înþelepciunii, însuºi Tatãl
ceresc i-a dat strãlucirea aripilor de argint ºi spatele strã-
lucitor ca aurul: „Femeii i s-au dat cele douã aripi” (Ap
12,14), ca sã zboare în pustiu ºi sã-ºi apere Fiul.
Darul înþelepciunii mai este ºi o calitate supranatu-
ralã care ne face sã-l gustãm pe Dumnezeu printr-o cu-
noaºtere experimentalã, prin acea sapida scientia (ºtiinþã
savuroasã). „Nu-i mai bine sã guºti mierea decât sã-i afli
gustul din descrierea pe care i-o face cartea?” (sfântul
Bonaventura). Prostia lumii n-are gust decât pentru bu-
nurile trecãtoare, pentru satisfacerea plãcerii simþurilor
ºi vanitatea onorurilor de pe pãmânt. Dar, pentru a
gusta cele de sus, cum ne îndeamnã sfântul Paul (Col
3,1), este necesar darul înþelepciunii, aºa cum pentru a
vedea cum curge zahãrul de pe arþar sau rãºina de pe
brad este necesar un soare puternic arzãtor, fiindcã aceste
licori preþioase nu curg niciodatã iarna.
Darul înþelepciunii trebuie cãutat sus ºi cerut cu insis-
tenþã ca sã devinã operativ, „ca el sã ne însoþeascã ºi sã
lucreze cu noi” (Înþ 9,10), chiar dacã ne este dat o datã
cu virtuþile teologale.
Dumnezeu – spune sfântul Bonaventura – este binele prin
excelenþã; când raþiunea începe sã se deschidã tot mai mult
în cunoaºterea adevãrului (bunãtãþii lui Dumnezeu), încã-
perea intimã a sufletului se umple de plãcerea pe care o
gustã cu un fel de lãcomie sfântã: aceasta este înþelep-
ciunea, în care mintea îºi aflã starea unei iubiri pline de
savoare31.
31
Prin darul înþelepciunii, sfânta Fecioarã era atât de

cufundatã în Dumnezeu ºi-i gusta bunãtatea, încât, chiar
dacã avea atâtea de suferit, nu-ºi pierdea savoarea divinã;
deºi era ca aurul în foc, ea se bucura sã fie bãtutã, sã
sufere, ca sã devinã ca acea foiþã de aur care, cu cât este
mai subþire, cu atât devine mai capabilã sã aureascã mai
multe lucruri; a iubit focul care o frigea, a iubit ciocanul
care o lovea, pila care o cizela, sabia care o strãpungea
ca sã poatã descoperi cugetele din cât mai multe inimi
spre a le auri.
Darul înþelepciunii judecã totul în lumina raþiunilor
sau a cauzelor supreme ale fiinþei, nu este o trudã ome-
neascã, ci unire comunionalã cu Dumnezeu, rodul cari-
tãþii, potrivit cuvântului apostolic: „Cel ce se uneºte cu
Domnul este un duh cu el”(1Cor 6,17).
„Cine primeºte darul înþelepciunii, acela primeºte
filiaþia adoptivã, devenind asemenea cu Fiul unul-nãscut
al lui Dumnezeu, care este sapientia genita, Înþelep-
ciunea întrupatã”32. Isus îºi expunea învãþãtura cu atâta
înþelepciune încât pânã ºi duºmanii erau constrânºi sã
recunoascã faptul cã niciodatã nu a mai vorbit cineva
asemenea lui (In 7,46) ºi sã-i felicite mama care l-a nãscut
ºi l-a hrãnit (Lc 11,27).
Înþelepciunea Preacuratei nu se aratã în predici, ci în
fecioria ei, fiindcã pãcatul care îngusteazã raþiunea, întu-
necã judecata ºi respinge darurile spirituale este acela ce
se complace în poftele dezordonate ale trupului. Când
îngerul Gabriel vine la Fecioara din Nazaret cu propu-
nerea de a fi mamã, ea i se împotriveºte cu întrebarea:
„Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bãrbat?”
(Lc 1,34). La Preacurata, fecioria nu-i ascezã umanã, ci
32
E. FERENÞ, Trãirea harului creator, 44.
iniþiativa ºi chemarea lui Dumnezeu. Ea nu a gãsit har

la Dumnezeu pentru cã era fecioarã, ci este fecioarã
pentru cã a gãsit har la Dumnezeu ºi pentru cã el a
ales-o ºi a chemat-o la feciorie. Meritul ei stã în faptul de
a fi primit chemarea sub inspiraþia înþelepciunii Duhului
Sfânt. Consacrarea însãºi a fecioriei a fãcut-o din iubire
faþã de Dumnezeu, ca pe un act suprem al cunoaºterii,
dar cu totalã disponibilitate faþã de voinþa lui Dum-
nezeu, din moment ce a acceptat logodna cu sfântul Iosif.
Cunoscând voinþa lui Dumnezeu cã îi e acceptatã fecioria
în maternitatea divinã, nu mai þine cont de logodnã ºi
nici nu-l mai informeazã pe Iosif de starea ei, socotind cã
nu existã cuvinte potrivite pentru a-i descoperi o tainã
inefabilã, ci lasã pe seama lui Dumnezeu rezolvarea
acestei probleme. Are dreptate papa Paul al VI-lea când
spune: „alegând starea fecioriei, nu s-a închis faþã de nici
una dintre valorile stãrii matrimoniale”33.
7. Darul înþelegerii
Porumbiþa nu atacã ºi nu sfâºie cu ciocul
Înþelegerea divinã (intus-legere = a citi în profunzime)
gãseºte calea rãscumpãrãrii Evei dintâi, umplând-o cu
darul înþelepciunii ºi înþelegerii pe a doua Evã, pe Maria,
încã din prima clipã a existenþei pãmânteºti. ªi ea a
colaborat cu „talantul” primit, fãcându-se vrednicã de
a mai primi alþi zece, având de unde sã ne împartã ºi
nouã, fiindcã, împãrþindu-i, prisosesc mereu, mai mult
decât uleiul vãduvei din Sarepta Sidonului, aºa cum îi
prezisese profetul Ilie.
Darul înþelegerii ne lumineazã ºi ne face sã înþelegem
adevãrurile religiei; este un fulger care strãluceºte ºi
33
PAUL AL VI-LEA, Marialis cultus, nr. 37.
ajutã la îndepãrtarea întunericului erorilor, ignoranþei

ºi pseudo-ºtiinþelor. În ziua creaþiei, Dumnezeu a pus în
noi marile principii ale raþiunii drepte. Astfel, ori de câte
ori se enunþã propoziþii clare, precum acestea: sã nu faci
altuia ceea ce þie nu-þi place; unirea dã putere; doi ºi cu
doi fac patru etc., acestea sunt suficient de clare prin ele
însele, fãrã a mai avea trebuinþã de demonstraþie, ºi
sunt acceptate fãrã obiecþii. Or, darul înþelegerii pune în
sufletul nostru ceva asemãnãtor. El ne dã destulã luminã
ca sã credem ºi destul întuneric spre a nu fi forþaþi sã
acceptãm ºi, astfel, sã ne pãstrãm libertatea ºi meritul
de a crede.
Camera obscurã, a cãrei invenþie îi este atribuitã lui
Roger Bacon († 1292), furnizeazã mijlocul de a reproduce
prin carbon, sau prin alte produse chimice sensibile la
luminã (fotografia), obiectele cu cea mai mare exacti-
tate. Mântuitorul ne recomandã cu insistenþã folosirea
camerei obscure: „Când vã rugaþi, intraþi în cãmãruþa
voastrã ºi închideþi uºa. Rugaþi-l pe Tatã în ascuns ºi el
vã va asculta” (Mt 6,6). În rugãciune noi vedem cu ochii
lui Dumnezeu ºi pãtrundem veºnicia ca pe ceva fãrã egal,
ºi aceasta ne dã înfãþiºarea lui Dumnezeu prin elementele
divine din camera obscurã, din credinþã.
A fost necesar darul înþelegerii pentru a scrie Biblia ºi
de aceea este necesarã asistenþa Duhului Sfânt pentru
a o interpreta corect.
Dacã microscopul mãreºte considerabil imaginea obiec-
tului care este pus sub lentila lui, tot aºa, Duhul Sfânt
ne ajutã sã vedem în Dumnezeu ºi în suflete minunile cele
mai surprinzãtoare, fiindcã el pãtrunde adâncul inimii
ºi chiar al lui Dumnezeu (cf. Rom 8,27)34. Apostolul Paul
34
J. VILLENEUVE, La mine d’or du catéchiste, 627-628.
spune chiar cã ºi „omul spiritual pe toate le judecã”

(1Cor 2,15), „chiar ºi adâncurile lui Dumnezeu” (1Cor
2,10). Darul înþelegerii este un fel de contemplaþie a
inimii. „Toþi drepþii au în ei habitus-ul [deprinderea] din
caritate [divinã] ca principiu al acestei contemplaþii”35.
„Darul înþelegerii constã într-o intuiþie profundã a reali-
tãþilor dumnezeieºti”36, tocmai datoritã faptului cã Dum-
nezeu vrea acest lucru.
Cu cât lumina minþii este mai curatã, cu atât devine
mai puternicã ºi pãtrunde mai adânc în realitãþile natu-
rale ºi supranaturale. Îngerii pãtrund în planurile divine
mai mult decât oamenii; dar Regina îngerilor îi întrece
ºi pãtrunde mult mai profund în taina adevãrului divin.
În vederea întrupãrii Cuvântului, a fost necesar ca
mireasa Duhului Sfânt sã devinã mama înþelepciunii
divine, în calitatea sa de noua Evã, sã se bucure de plinã-
tatea savoarei darului Duhului Sfânt, precum ºi de darul
înþelegerii, care în sânul preafericitei Treimi este chiar
Fiul în persoanã, fiindcã el, înþelegând planul înþelep-
ciunii Tatãlui, acceptã sã-l ducã la îndeplinire. Aceastã
înþelegere dintre Tatãl ºi Fiul, fiindcã Duhul pãtrunde
tainele lui Dumnezeu (cf. Rom 8,27), trebuie sã aducã
„pace pe pãmânt tuturor oamenilor de bunãvoinþã” ºi,
în primul rând, în lãcaºul pe care avea sã-l adumbreascã
Duhul Sfânt. Putem înþelege cã Preacurata este „plinã
de har” datoritã meritelor „înþelepciunii ºi înþelegerii”
lui Isus faþã de planul mântuirii conceput din veºnicie
de Tatãl.
Preacurata a ºtiut sã lege aceste douã daruri prin
virtutea umilinþei. Dumnezeu, îndemnându-i pe locuitorii
Moabului la umilinþã, le dã acest îndemn prin profetul
35
36
Ieremia: „Pãrãsiþi cetãþile [egoismului] ºi trãiþi pe stânci

[pe credinþa în Iahve] ºi veþi fi ca porumbeii care-ºi fac
cuiburile pe la intrarea peºterilor” (Ier 48,28). Când a
fost sã nascã Înþelepciunea divinã întrupatã, Fecioara
Maria a pãrãsit Nazaretul ºi s-a refugiat în peºtera din
Betleem, înþelegând cã mai bunã este voinþa lui Dum-
nezeu decât cel mai strãlucitor palat din lume. La nunta
din Cana, deºi aparent întâlnim un refuz din partea lui
Isus de a face ceva pentru a-i scoate pe miri din încur-
cãturã, Preacurata citeºte în inima Fiului ca într-o carte
deschisã ºi le cere servitorilor sã facã tot ceea ce le va
spune el (cf In 2,3-5).
Spuneam mai înainte cã noi nu reuºim sã pãtrundem
cu uºurinþã în tainele divine – adevãruri de credinþã – din
cauza întunericului pe care pãcatul îl lasã în raþiune.
În mama lui Isus, în care n-a fost umbrã de pãcat, n-a
fost nici un întuneric în credinþã, ci obscuritatea, dacã o
putem numi aºa, a provenit din prea multã luminã, în
faþa cãreia a trebuit sã-ºi închidã ochii, aºa cum facem noi
în faþa soarelui la amiazã, fiindcã acolo unde „Domnul
face lucruri mari”, le face cu lumina sa dumnezeiascã.
Credinþa ei era o înaintare continuã spre înþelegerea
luminii vii ºi iubitoare.
ªi pruncul, atâta timp cât trãieºte lumina naturalã
a firii, conjugatã cu lumina primitã la Botez, se bucurã
atât de parrhesie (un fel natural de a pãtrunde în tainele
divine ale iubirii), cât ºi de cardiognosie (intuiþie naturalã
în inima umanã). „Pentru a voi întotdeauna bine, este
necesar sã vezi clar cu mintea”37. Or, pruncii nu voiesc
violenþa, nici chiar când este legitimã, precum bãtaia unui
frate obraznic. Aceasta se datoreazã faptului cã „darul
înþelegerii constã într-o luminã spiritualã, intelectualã,
37
prin care Duhul Sfânt conduce mintea omului”38. De

aceea, Isus ne îndeamnã sã devenim ca pruncii: sã avem
mintea clarã.
Înþelepciunea învaþã; înþelegerea transpune cele învã-
þate în practicã. Maica Domnului a avut darul de a avea
învãþãtura din Sfintele Scripturi ºi de a o trãi din inspi-
raþiile Duhului Sfânt. Cartea Deuteronomului spune:
„Cuvintele acestea, pe care þi le poruncesc eu astãzi, sã
le ai în mintea ta ºi în sufletul tãu!” (6,6). Mintea învaþã
mereu; sufletul, adicã suflarea, pune în practicã legea
Domnului. Practica întipãreºte în memorie ºi nu se uitã
cele sfinte, ci devine motiv de a face din bine în mai bine.
„Înþelegerea – spune sfântul Augustin – convine celor
curaþi cu inima, care, având ochiul purificat, pot vedea
ceea ce ochiul nu vede”39. Dar cine a avut o inimã mai
curatã ºi un ochi mai limpede decât Fecioara Maria?
Mulþi înþelepþi ai acestei lumi sunt mândri ºi dispre-
þuitori faþã de alþii ºi, în loc de înþelegere ºi pace, aduc în
lume atâta vrajbã. De aceea, spune apostolul Paul cã:
„Þinându-se cã sunt înþelepþi, au ajuns nebuni. De vreme
ce l-au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu l-au preamãrit ca
pe Dumnezeu, s-au rãtãcit în închipuirile lor ºi inima lor
cea neînþelegãtoare s-a întunecat” (Rom 1,21-22). Vedeþi
câtã trebuinþã avem de darul înþelepciunii ºi al înþelegerii?
8. Darul sfatului
Porumbiþa nu hrãneºte pui strãini
Deºi cuiburile porumbeilor sunt unele lângã altele,
totuºi porumbiþa care aduce hranã puilor sãi nu greºeºte
niciodatã locul, fiindcã gânguritul puilor sãi are ceva din
38
39
AUGUSTIN DE HIPPONA, De sermone Domini in Monte, 1, 4.
firea ei ºi constituie o chemare sigurã, ca a mirelui din

Cântarea Cântãrilor care se adresa iubitei sale: „Lasã-mã
sã-þi aud glasul! Glasul tãu este dulce ºi faþa ta plãcutã”
(2,14).
Cine ar putea descrie cât de plãcut era pentru Isus
glasul mamei sale ºi cât de dulce era înfãþiºarea ei ori
de câte ori îl chema la rugãciune, la masã, la odihnã sau
la muncã! „Cât de frumoasã eºti tu, draga mea [mamã],
cât de frumoasã eºti! Ochi de porumbiþã ai, umbriþi de
negrele-þi sprâncene” (Ct 4,1).
Cartea Înþelepciunii se întreabã:
Cu greu ne putem da seama despre cele ce sunt pe pãmânt
ºi cu ostenealã gãsim cele ce sunt chiar la îndemâna noastrã;
atunci, cine poate sã pãtrundã cele ce sunt în ceruri? Cine
a cunoscut voinþa ta, dacã tu nu i-ai dat înþelepciune ºi dacã
tu nu i-ai trimis de sus Duhul tãu cel Sfânt? (Înþ 9,16-17).
Darul sfatului este o luminã a Duhului Sfânt, care ne

ajutã sã mergem corect prin mijlocul dificultãþilor vieþii,
sã ne coordonãm corect planurile ce le avem de înfãp-
tuit, ca toate sã fie fãcute spre slava lui Dumnezeu ºi
mântuirea sufletelor.
De fapt, este absolut necesarã o luminã de sus pentru
a distinge cu uºurinþã ºi corect impulsurile naturale de
cele ale harului. Unii îºi fac atâtea iluzii, care apoi se
dovedesc zadarnice! „Cum s-ar putea face ca greutãþile
sã fie mai uºor depãºite – spune sfânta Tereza de Avila –
când, de fapt, chiar ºi cei mai dotaþi oameni s-au înºelat!”40
Un semn sigur, prin care putem cunoaºte cã Dum-
nezeu ne sfãtuieºte, este liniºtea pe care o simþim, pe de
o parte, iar pe de altã parte, este neîncrederea pe care
o avem în noi înºine ºi datoritã cãreia recurgem la Cel
40
de Sus. Trebuie sã-l rugãm mai mult pe Duhul Sfânt,

ca el sã ne dea mereu bunã-dispoziþie, în eventualitatea
cã am pierdut-o.
Sã ne imaginãm cã un mieluºel s-a pierdut de turmã;
apoi este regãsit într-un ºanþ mai adânc! Ca sã fie scos
de acolo nu trebuie sã fie molestat, fiindcã devine mai
rebel, ci trebuie sã i se ofere o mânã de iarbã verde cât
mai aproape, ca sã-i simtã gustul proaspãt, ºi el va sãri
învingând orice obstacol. Tot aºa, mâna lui Dumnezeu,
în care ne face sã intuim bunãtãþile veºnice, ne atrage cu
gingãºie, dar ne lasã posibilitatea de a acþiona liber; el
ne ademeneºte cu harurile sale ºi ne atrage cu iubirea,
iar datoria noastrã este sã ne lãsãm atraºi, aºa cum pili-
tura de fier se lasã atrasã de magnet.
Acest dar ne face docili în comportamentul indicat de
Duhul Sfânt în folosirea mijloacelor care ne asigurã mân-
tuirea. Un orb are trebuinþã de un copil sau de un câine
ca sã-l conducã; cu atât mai mult omul are trebuinþã de
un dar viu care sã-l conducã spre cer41. Darul sfatului, în
mod obiºnuit, spunem cã ne vine prin îngerul pãzitor,
instrumentul viu al Duhului Sfânt.
Darul sfatului este acela care ne pune în armonie cu
toþi aceia care cântã laude lui Dumnezeu prin viaþa lor,
ne introduce în armonia Magnificat-ului Maicii Dom-
nului. Magnific a fost sfatul dat de Maica Domnului sluji-
torilor de la nunta din Cana: „Tot ceea ce vã va spune,
faceþi!” (In 2,5). Urmându-i sfatul, s-a obþinut minunea.
Fecioara Maria a avut darul sfatului în totalitate, cât
poate cuprinde o fiinþã umanã, cãreia Duhul Sfânt i-a
mãrit capacitatea receptivã ca sã-l poatã primi cu o mãsurã
fãrã de mãsurã, având menirea de a fi Mama Bisericii,
iar Biserica, având menirea sã fie Lumina lumii, are mereu
41
trebuinþã de sfaturile ei, pentru a face tot ceea ce Isus

i-a cerut sã facã. De aceea, sub impulsul sfaturilor sale
tainice, milioane ºi milioane de persoane se angajeazã
sã trãiascã sfaturile evanghelice ca pe ºtiinþa supremã
a vieþii veºnice, pentru a ajunge ºi pentru a fi ca îngerii
lui Dumnezeu.
Un copil creºtin din secolul al II-lea, numit Simforian,
a fost condamnat la moarte fiindcã n-a voit sã-ºi plece
fruntea în faþa unui zeu pãgân. Când era dus la locul de
execuþie, mama sa s-a urcat pe zidul cetãþii ca sã-ºi vadã
fiul ºi, temându-se ca nu cumva din cauza tinereþii lui sã
se teamã ºi sã renunþe la coroana martiriului, inspiratã
de Duhul Sfânt, i-a strigat din toate puterile: „Fiul meu!
Fiul meu! Aminteºte-þi de viaþa veºnicã ºi ridicã-þi ochii
spre cer! Viaþa pe care o pierzi acum nu-þi este luatã,
fiindcã ea se schimbã într-o viaþã mai bunã!”42 Fãrã
ezitare, Simforian a murit pentru Cristos.
Fecioara Maria, Maica bunului sfat, nu va fi niciodatã
mai prejos de orice mamã; ea ne sfãtuieºte sã ne rugãm
ca Duhul Sfânt sã ne dea darul sfatului prin care sã
devenim cooperatori responsabili la opera mântuirii, ca
sã primim, asemenea sfântului Paul, coroana credinþei
ºi, dacã Domnul va voi, chiar pe cea a martirilor, fiindcã
Isus le spunea ucenicilor sãi cã, atunci când va veni Sfã-
tuitorul, Mângâietorul, Duhul adevãrului, îi va lumina,
îi va inspira ºi vor înþelege tot adevãrul, „fiindcã nu va
vorbi de la sine, ci va vorbi cele ce i s-au spus ºi cele vii-
toare vi le va destãinui” (In 16,13). Acelaºi lucru îl face
ºi azi cu toþi acei care iubesc Biserica sa.
Evlavia cãtre Preacurata este în ea însãºi o inspiraþie
a Duhului Sfânt, o garanþie a înþelegerii adevãrului în
42
totalitate, revelat de Dumnezeu, care este Mesia, Fiul lui

Dumnezeu-Fiul Omului.
Dacã ne-am limita numai la aceste trei daruri ale
Duhului Sfânt, putem spune cã prin ele se realizeazã
acea locuire a Preasfintei Treimi în Fecioara din Nazaret,
fiindcã darul evlaviei a fãcut-o puternicã în faþa lui Dum-
nezeu, prin savoarea iubirii. De aceea, ne-a spus Isus ºi
nouã: „Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul meu, ºi
Tatãl meu îl va iubi, ºi vom veni la el ºi vom face locuinþã
la el” (In 14,23). Sfântul Duh, dacã este ascultat, face din
trupul omului paradisul Preasfintei Treimi, templul Celui
Preaînalt.
9. Darul puterii
Porumbiþa îºi face cuibul în stâncã.
„Porumbiþa mea – se roagã mirele din Cântarea Cân-
tãrilor – ce-n crãpãturi de stânci, la loc prãpãstios te
ascunzi, aratã-þi faþa ta!” (2,14). Porumbiþa îºi face cuibul
pe un teren stabil, ferit de furia vânturilor ºi a ploilor,
ca sã-ºi apere cât mai bine puii. Isus, la templu, a rãs-
turnat scaunele celor ce vindeau porumbei (cf. Mt 21,12),
spre a le arãta cã nu au înþelepciunea porumbeilor, cã
nu-ºi asigurã viaþa pe stâncã, pe credinþã, ci pe cele
efemere, pe cele supuse rãsturnãrii. El va pune cuibul
Bisericii sale pe stâncã, pe credinþa tare care vine de la
Tatãl ºi pe care i-a descoperit-o lui Petru ºi pe care porþile
iadului nu o vor birui (cf. Mt 16,16-18).
Spuneam mai înainte cã stânca reprezintã credinþa.
Preacurata Fecioarã din Nazaret ºi-a bazat viaþa ei pe tãria
credinþei, a fãcut din cuibul cãsuþei sale locul de intimitate
cu Dumnezeu; de aceea, veriºoara sa Elisabeta o laudã
ºi o numeºte fericitã pentru cã a crezut (cf. Lc 1,45).
Darul tãriei este o energie secretã care ne susþine în

toate încercãrile ºi ne dã soliditatea stâncii de granit care,
fie cã este bãtutã de vijelii, fie cã este lovitã de valurile
mãrii, îºi pãstreazã locul sãu, fiindcã îºi sprijinã temelia
pe pãmânt solid. „Prin acest dar, Duhul Sfânt îl miºcã ºi
îl susþine pe cel drept ca sã ajungã la scopul oricãrei opere
bine începute ºi sã biruie orice obstacol din calea mân-
tuirii”43.
Temelia tãriei este iubirea. Ameninþã-l pe un prunc cu
moartea dacã nu se desprinde de la sânul mamei sale;
vei vedea cã se strânge ºi mai mult de gâtul ei cu ambele
braþe. Pruncul are toatã tãria sa în iubirea mamei. A fi
ca pruncii, aºa cum ne cere Isus, înseamnã a ne cãuta
tãria noastrã în iubirea Duhului Sfânt.
Acest dar este dat de Duhul Sfânt acelora care se strã-
duiesc sã aibã afectivitatea maturã, adicã sã-ºi canalizeze
toate energiile spirituale spre persoana lui Isus Cristos,
aºa încât sã se poatã identifica cu el, ca sã poatã spune
cu sfântul Paul: „Trãiesc eu, dar nu mai trãiesc eu, ci
Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Întemeiaþi pe iubire,
nimeni ºi nimic nu ne poate despãrþi de Cristos, de cre-
dinþã ºi de speranþa în bunurile veºnice, cum spune tot
apostolul Paul: „Cine ne va despãrþi pe noi de dragostea
lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau
foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia, sau
sabia? Dar în toate acestea suntem mai mult decât birui-
tori, prin acela care ne-a iubit” (Rom 8,35.37). Cine se
poate identifica mai mult cu Cristos Isus decât mama sa?
Fecioara Maria, mai mult decât oricare altã persoanã
din lume, din câte au fost ºi vor fi, a avut darul tãriei,
adicã al statorniciei în bine în toate împrejurãrile vieþii,
43
E. FERENÞ, Noua fãpturã în Cristos Isus, 61.
atât plãcute, cât ºi neplãcute, uºoare ºi grele, fericite ºi

nefericite. În calitate de noua Evã, a fost „Cetate întãritã”,
sau, dupã cum o numim în Litania lauretanã: „Turnul
lui David”, adicã cetate inexpugnabilã, de care nici Dia-
volul, nici oamenii rãi, nici pãcatul ºi nici chiar moartea
nu au avut curajul sã se apropie pentru a-i face rãu. Deve-
nitã „Templul Duhului Sfânt”, imagine vie a Bisericii, pe
care porþile iadului nu o vor birui, având ca arhitect
pe Tatãl ceresc ºi temelie pe Cristos – Piatra din capul
unghiului – ea devine Mama bunei speranþe pentru noi,
devine Scãparea pãcãtoºilor, Turn de tãrie în toate încer-
cãrile vieþii, sprijin în a ne duce „crucea de fiecare zi”.
Nu-i oare un fapt inexplicabil cã oameni atât de laºi
ºi de timizi, fricoºi ºi slabi, precum apostolii, au fost
invadaþi într-o clipã de un curaj ºi de un zel apostolic ce
nu mai are corespondent în istorie? Niciodatã acþiunea
Duhului Sfânt nu s-a arãtat într-o manierã mai sensi-
bilã ca la Rusalii. Priviþi-l pe Petru! Se leapãdã de Învã-
þãtorul sãu la glasul unei slujitoare; dar apoi, iatã-l plin
de un curaj ieºit din comun; aºa încât chiar ºi pe ceilalþi
ucenici lumea îi considera drogaþi cu „must” (Fap 2,13).
Petru este dus în carcerã pentru cã îl predicã pe Isus
Cristos ca adevãrat Fiu al lui Dumnezeu ºi apoi suferã
chiar moartea. „Acela care, cu gura, îºi mãrturiseºte cre-
dinþa, acela îl naºte pe Cristos în sufletul sãu”, spune
sfântul Augustin44.
Sã devenim puternici! Însã Isus ne avertizeazã: „Fãrã
mine nu puteþi face nimic” (In 15,5). Devenim puternici
printr-o credinþã conjugatã cu o iubire înflãcãratã, prin
însuºirea sentimentelor care au fost în Cristos Isus ca
om pe pãmânt, aºa cum au fost ºi sunt sfinþii care, aºa
44
cum spune autorul Scrisorii cãtre Evrei, „au închis gura

leilor” (11,33). Leul cel mai furios, care umblã sã ne
înghitã în orice clipã, e Satana. Sfânta Fecioarã, primind
de la Duhul Sfânt darul puterii, i-a închis nu numai gura,
ci i-a zdrobit ºi capul. La aceastã putere vrea sã ne facã
pãrtaºi ºi pe noi.
Un mare savant al timpurilor moderne, P. Garrigou
Lagrange, cunoscut nu numai pentru ºtiinþa sa biblicã,
ci ºi pentru evlavia faþã de Preacurata, a gãsit o semnifi-
caþie a apariþiei ei la Pellevoisin. În cartea sa, Maica Mân-
tuitorului ºi viaþa noastrã interioarã, afirmã urmãtoarele:
În 1876, la Pellevoisin, Maria se aratã Estellei Faguette,
paralizatã ºi tuberculoasã, ºi o face sã înþeleagã cã vrea sã
vindece totodatã ºi Franþa, pe care Satana a fãcut-o tuber-
culoasã ºi o paralizeazã prin învãþãturi greºite ºi legi nele-
giuite. Scoasã din lanþurile sale, Franþa trebuie sã-ºi redo-
bândeascã sãnãtatea, sã revinã la rugãciune, sã revinã la
tradiþiile seculare ale credinþei.
Dar este ceva ºi mai interesant în aceste apariþii de la
Pellevoisin. În toate cele cincisprezece apariþii, e prezent
Diavolul, care dispare imediat când apare sfânta Fecioarã.
Se confirmã cuvântul Scripturii: „Duºmãnie voi pune între
tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei; ea îþi va
zdrobi capul ºi tu îi vei înþepa cãlcâiul” (Gen 3,15)45.
Sfânta Fecioarã ne pune în mâini o armã prin care îl

putem învinge pe Satana: rozariul. Papa Adrian al VI-lea
scrie: „Per Rosarium Diabolus flagellatur” (Diavolul este
biciuit cu Rozariul)46. Duhul Sfânt desãvârºeºte întot-
deauna aceastã rugãciune cu suspinele sale negrãite ºi
revarsã în noi darul tãriei.
45
46
9. Darul ºtiinþei
Porumbiþa alege seminþele convenabile.
„Cât de frumoasã eºti tu, draga mea, cât de frumoasã
eºti! Ochi de porumbiþã ai”, spune mirele din Cântarea
Cântãrilor (4,1), încântat de iubita lui. Frumuseþea este
un dar, însã se pãstreazã prin ceea ce omul consumã.
Darul natural este întãrit de darul ºtiinþei. Porumbiþa
ºtie sã aleagã seminþele convenabile frumuseþii. Cea mai
convenabilã sãmânþã, aleasã de preacurata Fecioarã
Maria, este sãmânþa cuvântului lui Dumnezeu. Alegerea
ºi pãstrarea acestei seminþe i-a dat ºtiinþa divinã a vieþii,
deoarece „cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor...
ºi este judecãtor al simþurilor ºi cugetelor inimii” (Evr
4,12) ºi, ca atare, cine îl primeºte „din sânul lui vor ieºi
fluvii de apã vie” (In 7,38). Prin darul ºtiinþei, de care
Preacurata a fost plinã, se descoperã cugetele inimii,
fiindcã prin inima ei a trecut sabia cu douã tãiºuri, lãsând
sã iasã fluvii de apã vie, harurile pe care ea le împarte
acelora care aleargã la ajutorul, la sfatul ei matern.
Darul sfatului este o razã de luminã care conduce la
adevãr. Pseudoºtiinþele ne îndepãrteazã de Dumnezeu,
pe când adevãrata ºtiinþã ne apropie. Dumnezeu este
adevãratul soare al sufletelor, de aceea se cuvine sã ne
apropiem de el ºi niciodatã sã nu ne îndepãrtãm.
Biserica este adevãrata depozitarã a adevãratei ºtiinþe.
De aceea, spunea sfântul Augustin, acela care iubeºte
Biserica mai mult, acela îl are mai mult pe Duhul Sfânt,
are darul ºtiinþei, asemenea Maicii Domnului, Mama
Bisericii. Nu-i vorba de o ºtiinþã pãmânteascã, folositoare
unei meserii de pe pãmânt, ci este ºtiinþa adevãrului din
Dumnezeu, este un dar preþios care ne aratã calea spre
cer ºi are o importanþã atât de mare cã nici nu ne-o
putem închipui.
Este greu de înþeles, de exemplu, cum, cu cât ne creºte

povara crucii, cu atât Dumnezeu ne este mai aproape ºi
ne susþine. Iatã pentru ce sfântul Francisc de Assisi cerea
sã sufere de sute de ori mai mult, fiindcã, având darul
ºtiinþei, cunoºtea cum harul corespunde întotdeauna
încercãrii. El a avut-o ca model pe Preacurata care a
ºtiut întotdeauna sã-ºi ducã crucea în tãcere desãvârºitã.
ªtiinþele umane sunt ca aburii, foarte folositori, dacã
sunt bine stãpâniþi. Dacã un mecanic inteligent contro-
leazã bine cazanul de aburi, centralele termice vor pro-
cura curentul electric, cãldura în apartamente, mersul
motoarelor în diferite uzine etc., dacã nu, exploziile caza-
nelor cu aburi pot provoca pagube imense. ªtiinþele
omeneºti, fãrã ºtiinþa divinã, sunt ca un cuþit în mâna
unui copil care îºi poate scoate ochii, sparge cerul gurii
etc., fiindcã nu ºtie sã-l mânuiascã. Darul ºtiinþei oferã
ºtiinþelor umane adevãrul care le aratã sensul47. Dacã
energia atomicã ajunge pe mâna omului fãrã Dumnezeu,
ne putem aºtepta la orice catastrofã mondialã.
Sã fim clari: darul ºtiinþei nu-i o cunoaºtere infuzã,
ºtiinþã infuzã, adicã o simplã transmitere a ºtiinþei divine,
ci este o luminã prin care ºtiinþele umane sunt lumi-
nate de ºtiinþele divine ºi omul de ºtiinþã trãieºte mai
intens credinþa, speranþa ºi iubirea48, fiindcã el vede în
tot ce-l înconjoarã degetul lui Dumnezeu, opera Duhului
Sfânt, ºi aºa îºi dã seama cã, cu cât este mai credincios,
cu atât devine mai savant ºi cu cât devine mai savant,
cu atât devine mai credincios.
Preacurata Fecioarã Maria are o ºtiinþã unicã: ºtiinþa
vieþii divine cu care s-a împãrtãºit mai mult decât oricare
altã fãpturã; de aceea, Duhul Sfânt o defineºte astfel:
47
48
E. FERENÞ, Noua fãpturã în Cristos Isus, 54.
„Dar ea este numai una, porumbiþa mea, curata mea;

una-i ea la a ei mamã; singurã nãscutã în casã” (Ct 6,9).
Privindu-ºi Fiul în viaþa lui divinã ºi umanã, Preacurata
spune despre el: „Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte
trupu-ºi scaldã, la izvor stând mulþumiþi” (Ct 5,12). Mân-
tuitorul este mulþumit de ºtiinþa pe care mama sa o are
despre viaþa lui umanã (scãldatã-n laptele ei matern)
ºi suprafireascã (la izvorul veºniciei nãscut din Tatãl).
Cel ce ºtie, acþioneazã în cunoºtinþã de cauzã pentru
a realiza ceva, conform pregãtirii specifice: inginerul
în domeniul sãu, medicul în domeniul medicinei, artistul
în domeniul artei etc. Dar ce realizeazã cel ce se bucurã
de darul Duhului Sfânt, de darul ºtiinþei? Ceva deosebit
de minunat din punct de vedere teologic: realizeazã acele
„pietre vii”, despre care vorbeºte sfântul Petru într-una
dintre scrisorile sale, îndemnând cu stãruinþã:
Apropiaþi-vã de el, piatra cea vie, într-adevãr neluatã în
seamã de oameni, dar aleasã de Dumnezeu ºi de mare preþ.
ªi voi înºivã sã vã clãdiþi ca pietre vii în casã duhovni-
ceascã, în preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe duhovniceºti,
plãcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos (1Pt 2,4-5).
Modelând ºi realizând „pietre vii” prin darul ºtiinþei,

preacurata Fecioarã Maria dã contur „împãrãþiei lui
Dumnezeu” în lume ºi, mai ales, aceleia care va veni în
escatologie, întrevãzutã de sfântul Ioan ºi descrisã în
Apocalips ca „cetatea sfântã, noul Ierusalim, coborându-se
din cer, de la Dumnezeu, împodobitã ca o mireasã pentru
mirele ei” (Ap 21,2). Ea este mama lui Isus – „Piatra cea
Vie” –, este mama noului Adam care este izvorul vieþii,
fiindcã „toate prin el s-au fãcut ºi fãrã el nimic nu s-a
fãcut din ce s-a fãcut. În el era viaþa ºi viaþa era lumina
oamenilor” (In 1,3-4).
A avea darul ºtiinþei înseamnã pentru Fecioara Maria

de a fi mama vieþii celei noi. Primul Adam a dat soþiei sale
numele de Eva, ea fiind mama tuturor celor vii (cf. Gen
3,20). Cristos – „Piatra cea Vie” – având-o ca mamã pe
Maria, de pe înãlþimea Calvarului ºi a crucii, îi spune
mamei sale: „Femeie, iatã fiul tãu”, adicã: Iatã ceea ce
realizezi, fiindcã mi-ai dat viaþã omeneascã, fii, „pietre
vii”; ºi lui Ioan, prezent la piciorul crucii, îi spune: „Iatã
mama ta”, adicã: ea, în calitate de noua Evã, devine
mama tuturor celor vii prin mine, pe care v-o dau în
testament (cf. In 19,26-27).
În virtutea acestei realizãri a cântat Fecioara-Mamã,
în casa Elisabetei, profeþia minunatã: „Iatã, de acum
toate popoarele mã vor numi fericitã” (Lc 1,48 º.u.). ªtia,
în virtutea darului Duhului Sfânt, ceea ce se va realiza
pânã la sfârºitul veacurilor.
Sã ne lãsãm modelaþi de ºtiinþa ei, ca, devenind „pietre
vii”, clãdite pe singura temelie – Piatra cea vie – care
este Cristos, sã ne gãsim desãvârºirea fericirii numind-o
„fericitã” împreunã cu toate popoarele. Minunatã este
ºtiinþa ei vitalã ºi, fiind ºtiinþa vieþii, de aceea este pro-
feticã. Viaþa va învinge fiindcã a apãrut din iubire ºi
toþi cei care iubesc viaþa o binecuvânteazã ºi o fericesc
pe Fecioara Maria.
10. Darul evlaviei (pioºeniei)

Porumbiþa nu are fiere.
Acest dar pune în inima noastrã o dispoziþie minu-
natã în a-i aduce cultul datorat lui Dumnezeu ºi de a
duce jugul atât de dulce ºi suav cerut de Cristos49.
49
Cea mai înaltã formã a virtuþii dreptãþii este virtutea re-

ligiei, iar culmea religiei este virtutea pietãþii, care ne face
sã ne îndeplinim datoriile noastre cãtre Dumnezeu, ca faþã
de un pãrinte. Sfântul Paul atribuie acest efect Duhului
Sfânt: „Aþi primit Duhul înfierii, prin care strigãm: «Abba!
Pãrinte!»” (Rom 8,15)50.
A fi pios nu înseamnã numaidecât a face o mulþime

de rugãciuni ºi de a sta cât mai mult în bisericã; nu,
adevãrata evlavie constã în a asculta de Dumnezeu ºi de
Biserica sa, a pune în practicã ceea ce ni se porunceºte.
Preacurata Fecioarã Maria se prezintã la templu în
a 40-a zi dupã naºterea lui Isus ca oricare altã femeie,
deºi ea nu era þinutã sã observe Legea lui Moise, fiindcã
nu zãmislise în chip natural, ci prin puterea Duhului
Sfânt; nu era nimic de curãþat în sufletul ei, ºi totuºi
merge la templu sã ducã cei doi pui de porumbel conform
Legii (cf. Lc 2,24). Porumbiþa – Fecioara-Mamã – nu are
fiere, nu are de obiectat nimic, nu se revoltã, fiindcã este
plinã de pietate.
Evlavia ne uºureazã miºcãrile inimii spre a ne înde-
plini toate datoriile. Sã observãm, de exemplu, cum în
anumite uzine, ateliere de croitorie etc., utilajele sunt
purtate de un motor pus în legãturã cu ele prin curele.
Când curelele sunt uscate, utilajele încep sã facã un zgo-
mot asurzitor; atunci este necesar sã fie unse, dupã care
mersul utilajelor devine ca un murmur, ca un cântec
armonios, fãrã sã piardã nimic din rapiditatea lor. Darul
evlaviei ne umple de bunãvoinþã faþã de semenii noºtri.
Dar ceea ce constituie cel mai mare avantaj pentru creºtin
este faptul cã darul evlaviei îl introduce în dialogul dintre
Isus ºi Tatãl sãu ceresc. Omul evlavios, uns cu untdelemnul
50
E. FERENÞ, Noua fãpturã în Isus Cristos, 60.
evlaviei, nu face zgomot nici în relaþiile sale cu Dum-

nezeu, nici în relaþiile cu semenii. Totul este armonie.
„Aspectul cel mai înãlþãtor al demnitãþii umane –
afirmã Conciliul al II-lea din Vatican – constã în chemarea
sa la comuniune cu Dumnezeu. Chiar de la naºtere, omul
este chemat la comuniune, la dialog cu Dumnezeu” (GS
19). Aceasta este cea mai sublimã chemare a omului,
ce îl diferenþiazã de toate celelalte creaturi care, oricât
de mari, de puternice ºi de frumoase ar fi, sunt inca-
pabile de a intra în legãturã cu Dumnezeu, de a-i da un
rãspuns prin rugãciune.
Rugãciunea creºtinã este în esenþa sa o participare
sublimã la colocviul Fiului lui Dumnezeu cu Tatãl în
iubire ºi comuniune cu Duhul Sfânt. Isus este Fiul unic
al lui Dumnezeu ºi, prin divinitatea sa, este absolut egal
cu Tatãl. Tatãl se gãseºte pe sine în totalitate în Fiul ºi
Fiul se adreseazã Tatãlui într-un colocviu veºnic, atât de
perfect încât se revarsã în acel principiu de comuniune
reciprocã care este Duhul Sfânt. Ei bine, din momentul
întrupãrii, în acest colocviu nu-i numai Cuvântul, ci este
ºi Cuvântul întrupat, este Isus Cristos, Dumnezeu ade-
vãrat ºi om adevãrat, ºi în el este întreaga omenire pe
care el o cuprinde în misterul sãu. Dar cea care face
parte din firea sa umanã este mama sa. Dacã prin har
Isus îl face pãrtaº pe om la filiaþiunea sa divinã, îl face
fiu al lui Dumnezeu. „Acelora care l-au primit le-a dat
putere sã devinã fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge...,
ci din Dumnezeu s-au nãscut” (In 1,12-13), în aºa fel ca
noi „sã ne numim fii ai lui Dumnezeu ºi cu adevãrat
suntem” (1In 3,1); devenind fii, Isus ne invitã sã luãm
parte la colocviul sãu veºnic cu Tatãl ºi, pentru a lua parte
cu adevãrat, Duhul Sfânt ne dã darul evlaviei, puterea
necesarã de a conversa cu Tatãl. Când ucenicii i-au spus:
„Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm” (Lc 11,1), Isus îi intro-

duce îndatã în acest dialog51. Fecioara-Mamã, plinã de
dar, s-a bucurat prima ºi în cel mai înalt grad posibil
de darul evlaviei.
Mai este oare necesar de adãugat ceva despre darul
evlaviei, dupã cele spuse mai înainte? Evangheliºtii no-
teazã cã preafericita mamã a lui Isus a vorbit puþin cu
oamenii, aºa cum am arãtat mai sus, ºi-a þinut în frâu
limba, nu atât ca sã nu-i fie zadarnicã evlavia, dupã cum
spune sfântul Iacob despre cei limbuþi, ci spre învãþã-
tura noastrã, sã vorbim puþin cu oamenii ºi mult cu Dum-
nezeu, conform îndemnului lui Isus: „Rugaþi-vã fãrã înce-
tare!” (Lc 21,36), dar fãrã zgomotul fariseului de la templu.
Dacã o persoanã nu mãnâncã, înseamnã cã e bolnavã
ºi trebuie hrãnitã artificial, ca sã rãmânã în viaþã. Dar
dacã un creºtin nu se roagã, înseamnã cã este bolnav
spiritual ºi îi este necesar darul evlaviei, care nu-i arti-
ficial, ci supranatural. Prin darul evlaviei, ajungem la
o adevãratã înviere, când totul se schimbã în viaþa de
fiecare zi, pânã ºi înfãþiºarea fizicã.
Orice îndemn la rugãciune, care ne vine din partea
lui Cristos, ne vine ºi din partea mamei sale. „Pomul
se cunoaºte dupã roade” (Lc 6,44).
Arhanghelul Gabriel, când vine sã-i aducã vestea cã
ea va fi mama lui Mesia, o gãseºte în rugãciune în miez
de noapte, ceea ce o va întãri ºi mai mult în evlavia con-
templaþiei nocturne, pe care o va transmite prin sânge
ºi exemplu ºi lui Isus, care obiºnuia sã se roage în timp
de noapte (cf. Lc 6,12).
51
G. DI S.M. MADDALENA, Intimità divina, 417.
11. Darul temerii de Dumnezeu

Porumbiþa nu cântã, ci geme.
Teama a intrat în lume o datã cu pãcatul. Adam ºi
Eva s-au ascuns fiindcã le-a fost fricã (cf. Gen 3,10). De
nimic nu suferã omul ºi omenirea în totalitatea ei mai
mult decât de fricã. Or, spune Sfânta Scripturã: „Unde
este fricã, nu este iubire” (1In 4,18). Frica de Dumnezeu,
din contrã, este iubire, fiindcã Duhul Sfânt, vãrsând în
inima omului dragostea lui Dumnezeu (cf. Rom 5,5),
toarnã împreunã cu ea ºi darul temerii sfinte pentru a
înlãtura frica bolnãvicioasã, sechela pãcatului. Cum se
spune: „Cui pe cui se scoate”, tot aºa: frica din firea
omului se scoate cu frica de Dumnezeu, care nu-i altceva
decât teama de a nu pierde iubirea. Dar cine cautã iubirea
cu toatã fiinþa sa nu mai are fricã de nimeni ºi de nimic,
deoarece îi iubeºte ºi pe duºmani.
Când un abate de la mãnãstirea Solesmes i-a reproºat
unui domn nedreptãþile fãcute altora, acesta i-a rãspuns
furios: „Dacã nu m-aº teme de Dumnezeu, te-aº îneca în
râul acesta”. La care abatele i-a rãspuns senin: „Dom-
nule, dacã dumneata te temi de Dumnezeu, eu nu mai
am de ce mã teme”52. „Cu cât cineva îl iubeºte mai mult
pe Dumnezeu, cu atât mai puþin se teme de pedeapsã”,
spune sfântul Toma de Aquino53.
Câþi sunt oare acei care înþeleg în ce constã al ºap-
telea dar al Duhului Sfânt, frica de Dumnezeu? Darul
fricii de Dumnezeu ne impune o veneraþie suveranã faþã
de Creator ºi ne învaþã sã fugim de toate faptele care nu-i
plac ºi de a nu fi separaþi de el, de iubirea lui.
52
53
TOMA DE AQUINO, Summa theologiae, II-II, q. 19, a. 10.
Mulþi se tem sã se gândeascã la „frica de Dumnezeu”,

ca nu cumva sã ajungã la convingerea cã el este un
stãpân autoritar, care stã mereu cu ochii pe slujitorii
netrebnici ºi cu biciul necruþãtor asupra lor. Teama natu-
ralã, altfel spus, instinctul de conservare, nu poate nici
sã merite, nici sã nu merite, fiindcã nu-i liberã. Apoi,
teama de lume, care se naºte dintr-o iubire degeneratã,
este întotdeauna periculoasã, fiindcã acela care iubeºte
cele lumeºti este duºmanul lui Dumnezeu. Teama ser-
vilã, prin care omul se teme mai mult de urmãrile pãca-
tului decât de pãcatul însuºi, ºi cu care subzistã voinþa
de a pãcãtui, nu poate fi darul Duhului Sfânt. Când cineva
se teme de Dumnezeu, nu se teme de jandarmi; când
cineva se teme de jandarmi, nu se teme de Dumnezeu.
În sfârºit, teama filialã este un dar al stãrii de perfecþiune,
fiindcã se supune total Duhului Sfânt, deoarece conþine
începutul iubirii faþã de Dumnezeu ºi nu se opune nici
unei dorinþe de a ajunge la sfinþenie54.
Aºa cum apare în Vechiul Testament, când Dumnezeu
a pedepsit în fel ºi chip poporul tare de grumaz, am fi
înclinaþi sã credem cã „frica de Dumnezeu” se identificã
cu teama de a fi pedepsit în diferite feluri. În realitate,
citind Sfintele Scripturi în spiritul Scripturii, adicã al
iubirii, observãm cã sunt temãtori de Dumnezeu bãrbaþii
care deþin o autoritate. Teama provine din faptul cã, îm-
pãrtãºind ceva din autoritatea lui Dumnezeu, nu o vor
folosi conform cu voinþa lui Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu, care este începutul înþelepciunii
(cf. Ps 111,10), o ºcoalã a înþelepciunii (Prov 15,33), constã
într-o strãduinþã continuã de a trãi în prezenþa lui Dum-
nezeu, în starea harului sfinþitor, în bucuria iubirii care
54
izvorãºte din conºtiinþa unei autoritãþi primite de la

Tatãl ceresc, cum spune psalmistul cã este fericit bãr-
batul care se teme de Domnul; întru poruncile lui îºi va
desfãºura autoritatea (cf. Ps 111,1), în frica de Dumnezeu
stã însãºi speranþa învierii.
Preacurata Fecioarã Maria ºi soþul ei feciorelnic, Iosif,
conºtienþi de autoritatea lor pãrinteascã asupra lui Isus,
când l-au pierdut la vârsta de 12 ani, ºi-au manifestat
aceastã teamã prin întrebarea: „Fiule, de ce ne-ai fãcut
nouã aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat plini
de îngrijorare” (Lc 2,48). Aceastã îngrijorare este frica
de Dumnezeu, teama de a nu-ºi fi exercitat autoritatea
în conformitate cu voinþa Tatãlui; dar Isus le aminteºte
cã nu au greºit cu nimic, fiindcã tocmai aceasta este
voinþa Tatãlui, ca Fiul sã fie în casa Tatãlui. Isus, dupã
ce a cunoscut frica de Dumnezeu pe care o aveau pãrinþii
sãi, a venit cu ei la Nazaret ºi era supus lor, dar creºtea
în înþelepciune (Lc 2,52). Astfel, frica de Dumnezeu este
începutul înþelepciunii la copii.
Acest dar a avut efectul miraculos de a-l trezi pe Cristos
însuºi din morþi, constituind argumentul din profeþi, pe
care sfântul Petru îl aduce spre a-i convinge pe iudei cã
Isus este Mesia înviat. Petru, citeazã psalmul 16,8-11,
unde se spune:
Mereu îl vedeam pe Domnul înaintea mea, cãci el stã la
dreapta mea, ca sã nu mã clatin. De aceea mi s-a bucurat
inima ºi mi-a tresãltat limba. ªi chiar trupul meu se va
odihni în speranþã, cãci tu nu vei pãrãsi sufletul meu în
lãcaºul morþii, nici nu vei lãsa ca sfântul tãu sã vadã putre-
zirea. Tu m-ai învãþat cãile vieþii, tu mã vei umple de bucurie
cu prezenþa ta.
Înþelept este acela care descoperã în orice moment, în

orice loc, prezenþa divinã ºi trãieºte bucuria de a fi un
martor al învierii, fiindcã a descoperit în Cristos „cãile

vieþii”. Preacurata, care l-a avut mereu „înaintea ochilor
pe Domnul”, l-a urmat pe calea învierii ºi a înãlþãrii la
cer. Ca sã ne tragã în cer, Fecioara Neprihãnit Zãmislitã
ne prinde nu numai cu ambele braþe, ci cu ºapte, fiindcã
ea este „marele candelabru” cu ºapte braþe din cer, în
mijlocul cãruia stã cineva „asemenea unui Fiu al omului”
(Ap 1,12-13). Sã întindem ºi noi braþele spre cer, consfin-
þindu-ne în întregime inimii ei neprihãnite. Iubirea numai
cu iubire se poate rãsplãti ºi numai ea ne poate învãþa
înþelepciunea la ºcoala fricii de Dumnezeu.
Suntem templul Duhului Sfânt ºi acest Duh ne trans-
formã, ne împodobeºte, ne îmbogãþeºte cu darurile sale,
faþã de care Preacurata este instrumentul sãu viu ºi con-
ºtient de menirea ei. „Cu o singurã razã de luminã – scrie
sfântul Ciril din Ierusalim – totul primeºte culoare. Tot
aºa, ºi Duhul Sfânt îi lumineazã pe toþi cei care au ochi.
Dacã însã unul este orb ºi nu acceptã harul, sã nu acuze
Duhul, ci propria-i necredinþã”55.
Când mergem la fotograf, suntem foarte ascultãtori
faþã de mâna care ne aratã cea mai bunã poziþie pentru
o fotografie reuºitã. Tot aºa, trebuie sã-l lãsãm pe Dum-
nezeu sã ne plaseze acolo unde îi place ºi ne va da mereu
harul conform stãrii.
Fecioara Maria este instrumentul viu care cântã gloria
lui Dumnezeu pe coardele inimilor noastre, în care Duhul
Sfânt suspinã, pentru ca ea sã le acordeze, prin plinã-
tatea darurilor ei, într-o armonie cât mai perfectã pentru
a împlini în toate voinþa divinã a Tatãlui.
55
T. SPIDLIK, Izvoarele luminii, 40.
CAPITOLUL III
APARIÞIILE SFINTEI FECIOARE LA LOURDES

ªI MISTERELE SFÂNTULUI ROZARIU
1. Lourdes - centru de spiritualitate marianã

Era în anul 1858, ziua de 11 februarie. Pe malul râului
Gav din Pirineii francezi, trei fetiþe au pornit în cãutare
de crengi uscate pentru foc. Toate erau din familii sãrace.
În timp ce ele erau preocupate cu strângerea lemnelor,
din turnul bisericii micuþului orãºel Lourdes rãsuna
armonios clopotul, acompaniat de ecoul din vãi, îndem-
nând oamenii sã spunã ruga ce ne aduce aminte mereu
de Buna-Vestire: Îngerul Domnului.
Cele trei fetiþe, Bernadeta cu sora sa Antoneta ºi Ioana
Abadie, ajunseserã exact pe malul râului Gav. Antoneta
ºi Ioana, fiind mai robuste ºi sãnãtoase, au trecut repede
prin apa rece a râului. Bernadeta, care suferea de astm
ºi era mai slãbuþã din fire, ezita sã intre în apa atât de
rece, de aceea, a rugat-o pe Ioana Abadie sã o treacã în
spate. Rãspunsul a fost prompt: „Fã ºi tu ceea ce vezi cã
facem noi!” Resemnatã, Bernadeta îºi scoate pantofii, în
timp ce celelalte douã se afundau în pãdurea din apropiere.
Pregãtindu-se sã facã primul pas în apa rece ca gheaþa,
deodatã se sperie de vuietul unui vânt puternic, asemã-
nãtor celui ce vesteºte apropierea neaºteptatã a unei
furtuni. Se întoarce ºi priveºte la muntele ce se înãlþa
maiestuos în faþa ei, în care, la o oarecare înãlþime, se
deschidea o micã peºterã, sub care se afla o tufã de tran-
dafir sãlbatic agitatã de vânt. Privind cu atenþie spre mica
CAP. III: APARIÞIILE LA LOURDES ªI ROZARIUL 145
peºterã, Bernadeta a observat o fãpturã omeneascã, o

doamnã deosebit de frumoasã, îmbrãcatã în alb, având
pe braþul drept un rozariu. „Doamna cea Frumoasã”,
cum o va numi mereu Bernadeta, i-a fãcut semn sã se
apropie. Bernadeta mãrturiseºte:
M-am apropiat cu teamã de grotã ºi instinctiv mi-am scos
rozariul, pe care îl port mereu cu mine. Voiam sã-mi fac
semnul sfintei cruci, dar îmi simþeam mâna ca ºi cum ar fi
fost paralizatã ºi n-am reuºit s-o duc pânã la frunte. Atunci,
Doamna cea Frumoasã ºi-a luat rozariul ei ºi s-a însemnat
pe sine cu semnul crucii. Simþindu-mi braþul liber, am reuºit
s-o imit întocmai1.
Prin aceste câteva cuvine am rezumat pe scurt prima

apariþie a preasfintei Fecioare Maria la Lourdes. ªtim cã
dupã aceasta au urmat alte 17 apariþii, una mai intere-
santã decât alta. Strãlucirea lor o redau prin versurile
poetului:
Ca o Rozã uriaºã cu petale de topaz,
Ea contemplã culmea slavei, fermecatã, în extaz;
ªi din nou, cu nostalgie, îºi întoarce-n jos privirea:
ªi în ochii ei e mila, iar în mila ei, iubirea.
Din mãrirea ei revarsã un potop de strãluciri,
Care cade-n ropot tainic peste faþa-ntregii firi,
ªi se-aºterne-n lungul vremii peste vãi ºi peste dealuri,
ªi deschide lumii zare spre eterne idealuri2.
Întrebarea este: de ce a venit sfânta Fecioarã pe pã-

mânt într-o grotã? Care este scopul acestor vizite la
peºtera din stânca Massabielle? Ce voia sã spunã lumii
apãrând de optsprezece ori unei sãrmane fetiþe? Ce a voit
1
H. LASSAIRRE, Lourdes în strãlucirea minunilor sale, 14.
2
sã arate prin gestul ei, anume cã Bernadeta nu a putut

începe rugãciunea Rozariului pânã ce Maica Domnului
nu ºi-a ridicat mâna ºi s-a însemnat cu semnul sfintei
cruci?
Acestor întrebãri li s-au dat diferite rãspunsuri. Unii
susþin cã apariþiile de la Lourdes sunt un adevãrat cate-
hism al credinþei noastre. Alþii afirmã cã Preacurata a
voit sã confirme infailibilitatea Sfântului Pãrinte papa
în ceea ce priveºte dogma de credinþã definitã nu de
mult: Neprihãnita Zãmislire, la data de 8 decembrie 1854.
Alþii lasã apariþiile la o parte ºi se axeazã pe minunile ce
au loc, încercând sã afle cauza din efecte, care, pe zi ce
trece, mãresc tot mai mult gloria Fecioarei neprihãnite.
Dacã ne întoarcem la „Testamentul Mariei”, la ulti-
mele ei cuvinte consemnate în Scripturã, la nunta din
Cana: „Faceþi tot ceea ce vã va spune!” (In 2,5), un lucru
ne apare sigur: mama vrea sã-i cunoaºtem Fiul, sã-i îm-
plinim voinþa, sã ne convertim ºi sã credem în evanghelie
(cf. Mc 1,15), sã avem în noi dorinþa sfântã a apostolului
Paul: „Pe Cristos vreau sã-l cunosc ºi puterea învierii lui,
sã fiu pãrtaº la pãtimirile lui ºi sã mã asemãn cu el în
moarte, ca sã pot ajunge la învierea din morþi” (Fil 3,10).
Este adevãrat cã multe detalii ale apariþiilor ne apar
cu totul de neînþeles, lãsându-ne ºovãitori sau zãpãciþi,
nedumeriþi sau extaziaþi, precum i-au lãsat pe martorii
înºiºi care au participat într-un fel sau altul la una sau
mai multe dintre ele. Ce înþeles, ce sens trebuie acordat
faptului cã Neprihãnita a apãrut într-o peºterã, deasupra
unui tufiº de trandafir sãlbatic, de ce i-a cerut Bernadetei
Soubirous sã facã acele gesturi bizare, ca, de exemplu, sã
mãnânce ierburi uscate ºi amare, sã se dea pe faþã cu
noroiul ieºit din gropiþa sãpatã de degeþelele ei? Pentru
ce, în decursul unor apariþii, fizionomia Bernadetei apãrea
uneori tristã, alteori aproape disperatã, uneori palidã ºi

alteori extaziatã?
Rãspunsurile date acestor întrebãri rezolvã, încetul
cu încetul, descoperirea mesajului în totalitatea lui. Avem
dreptul ºi datoria, în primul rând, sã credem cã Prea-
curata a apãrut la Lourdes cu un scop bine definit ºi
toate detaliile au menirea sã-l punã în evidenþã, deoa-
rece chiar ºi cel mai neînsemnat lucru, în aparenþã, conlu-
creazã la instruirea ºi edificarea în credinþã ºi moralã a
credincioºilor. Descoperim acest lucru din: 1) locul apa-
riþiilor: grota ºi tufiºul de trandafir sãlbatic; 2) cuvintele
sfintei Fecioare; 3) þinuta ei externã; 4) din alte detalii
externe ale fiecãrei apariþii ºi 5) din faptul cã a ales-o pe
Bernadeta ca protagonistã.
Care este, deci, scopul apariþiilor sfintei Fecioare în
grota din stânca Massabielle? Rãspunsul nu poate fi
altul decât rãspândirea ºi trãirea evangheliei prin pro-
movarea cultului sfântului Rozariu, ca spiritualitatea
sã-ºi gãseascã mai mult loc într-o lume care se seculari-
zeazã tot mai mult.
Grota este semnul sãrãciei. Isus s-a nãscut în peºtera
din Betleem spre a ne dovedi iubirea care nu se poate
preþui:
Dupã cum Cristos a înfãptuit opera sa de rãscumpãrare în
sãrãcie ºi persecuþii, tot astfel, ºi Biserica este chematã,
spune Conciliul al II-lea din Vatican, sã meargã pe aceeaºi
cale, pentru a comunica oamenilor roadele mântuirii. Cristos
Isus, „subzistând în condiþia lui Dumnezeu..., s-a nimicit
pe sine însuºi luând condiþia de sclav” (Fil 2,6-7) ºi pentru
noi, „deºi era bogat, s-a fãcut sãrac” (2Cor 8,9); tot astfel,
ºi Biserica, deºi pentru a-ºi îndeplini misiunea are nevoie
de mijloace omeneºti, nu a fost instituitã pentru a cãuta
mãrirea lumeascã, ci pentru a face cunoscute, chiar ºi cu
exemplul, umilinþa ºi abnegaþia. Cristos a fost trimis de
Tatãl „pentru a-i evangheliza pe cei sãraci, pentru a-i vin-

deca pe cei cu inima zdrobitã” (Lc 4,18) „ºi pentru a cãuta
ºi salva ceea ce era pierdut” (Lc 10,10); tot astfel, Biserica
îi trateazã cu o grijã plinã de iubire pe toþi cei care sunt
întristaþi de slãbiciunea omeneascã, mai mult, recunoaºte
în sãraci ºi cei suferinzi imaginea Fondatorului sãu sãrac
ºi suferind, se strãduieºte sã le aline suferinþa ºi în ei inten-
þioneazã sã-l slujeascã pe Cristos (LG 8).
Biserica a înþeles mesajul peºterii sãrace, instituind ca
ziua de 11 februarie sã fie Ziua Internaþionalã a Bolna-
vului, care este tot una cu cea a Bernadetei Soubirous,
sãracã ºi bolnavã.
Tufa de trandafir sãlbatic reprezintã sãrmana noastrã
fãpturã omeneascã. De secole i se aduce vestea cea bunã;
ºi totuºi, rãmâne atât de spinoasã, atât de sãlbaticã. Prea-
curata, plinã de har, plinã de seva divinã, pe drept numitã
„Trandafir tainic”, vrea sã ne altoiascã pe tulpina divinã
care este Cristos Isus, care a venit ca sã avem viaþã din
belºug (cf. In 10,10). Sã pãºim pe urmele ei, ca sã devenim
„trandafirii de aur” de pe ambele ei picioare, contribuind
la zdrobirea capului ªarpelui infernal.
Rozã înseamnã trandafir, ºi rozar înseamnã fãcãtor
sau îngrijitor de trandafiri, dupã cum cuvântul sobar
înseamnã fãcãtor de sobe. În acest context, înþelegem cã
rozariul are menirea sã se îngrijeascã în aºa fel de tran-
dafirii sãlbatici încât ei sã devinã trandafirii de aur de
pe picioarele Preacuratei, colaborând la opera mântuirii.
Fãcãtorii ºi îngrijitorii de roze o au ca model de lucru pe
însãºi Preacurata, care, în timp ce Bernadeta spunea
„Ave, Maria”, ea medita misterele mântuirii, devenind
pe drept Regina preasfântului Rozariu.
Iatã ce scria Lassairre, medic necredincios ºi apoi con-
vertit, autorul cãrþii Lourdes-ul în strãlucirea minunilor
sale:
Preasfânta Fecioarã apãru unei copile care nu cunoºtea

decât o singurã rugãciune, Rozariul. Apãru într-o grotã
unde creºtea nestingherit un trandafir sãlbatic, floarea
rozariului. Fecioara nu avea nici inel, nici lãnþiºor de aur
la gât, nici diademã, dar pe fiecare picior feciorelnic al ei
strãlucea câte un trandafir de culoare aurie ºi din mâinile
ei, împreunate la piept cu fervoare, atârna un rozariu, ale
cãrui boabe erau albe ca picãturile de lapte ºi care erau unite
cu un lãnþiºor de culoarea grâului copt. Copila, ce era înaintea
ei, având fericirea s-o priveascã, scoase instinctiv rozariul
sãu, dar nu avea curajul sã facã semnul crucii. Atunci, prea-
sfânta Fecioarã, cu un gest grav ºi atrãgãtor, fãcu semnul
crucii, pentru a o încuraja parcã pe Bernadeta. Fãrã sã mai
adauge ceva, rãmase nemiºcatã pânã când Bernadeta pro-
nunþã ultimul „Slavã Tatãlui”. Ceea ce a avut loc la prima
apariþie s-a reînnoit încã de ºaptesprezece ori. De optsprezece
ori preasfânta Fecioarã apãru þinând în mâinile ei un rozariu.
Rozariul a atras-o pe preasfânta Fecioarã pe pãmânt. Dupã
ce Bernadeta termina Rozariul de recitat, Solia cerului dis-
pãrea3.
La aceastã remarcã a lui Lassairre mai putem adãuga

ºi altele. Lourdes-ul a fost numit dintr-un timp ime-
morabil „Cetatea sfântului Rozariu”. Apoi papa Leon
al XIII-lea ne spune cã preasfânta Fecioarã a apãrut în
acea regiune care se laudã de a-l fi avut ca apostol al
Rozariului pe însuºi sfântul Dominic ºi, deci, aici se aflã
leagãnul sfântului Rozariu.
2. Sfântul Rozariu
Lourdes-ul ºi sfântul Rozariu sunt inseparabile. Apa-
riþiile de la Lourdes sunt o promulgare a sfântului Rozariu.
Fecioara Lourdes-ului este prin excelenþã Regina sfântului
3
H. LASSAIRRE, Lourdes în strãlucirea minunilor sale.
Rozariu ºi de aici porneºte un impuls nou în spirituali-

tatea marianã.
Învãþãtura referitoare la aceastã rugãciune este atât
de clarã încât ni se pare normal a declara a priori (adicã
fãrã a mai examina faptul în sine) cã toate detaliile, care
ne apar atât de neînþelese, trebuie interpretate conform
lecþiei predate la Lourdes.
Înainte de a examina unele detalii ale apariþiilor, tre-
buie sã luãm aminte cã, pentru a înþelege conþinutul lor,
nu trebuie sã ne oprim la sensul literal al faptelor. Ade-
vãrul acestor apariþii este redat sub formã alegoricã, sim-
bolicã ºi transmit un mesaj.
Apariþiile au fost optsprezece. Primele trei, care au avut
loc la 11, 14 ºi 18 februarie, prezintã caracterul unui în-
ceput, sunt ca o introducere. Ele sunt urmate de altele
cincisprezece care se plaseazã între 19 februarie ºi 7 aprilie
1858.
La sfârºitul celei de a treia apariþii, din 18 februarie,
Bernadeta, care îi ceruse Frumoasei Doamne sã-i dea în
scris numele ei, a primit acest rãspuns: „Ceea ce voiesc
a-þi spune nu este necesar sã scriu”. Apoi a adãugat, fãrã
sã aºtepte o altã intervenþie din partea Bernadetei, urmã-
toarele cuvinte, dându-ne de înþeles cã prin aceasta, din
însãºi cererea ei, va trebui sã descifrãm scopul vizitei sale:
„Voiþi dumneavoastrã sã-mi faceþi bucuria de a veni aici
cincisprezece zile de-a rândul?” În parantezã fie spus,
bucuria Bernadetei a fost imensã, fiindcã Doamna cea
Frumoasã i s-a adresat cu politicosul „dumneavoastrã”,
înlãturându-i din suflet temerea cã apariþia ar putea fi
o înºelãtorie a Diavolului, despre care ºtia cã este atât de
rãu încât nu respectã pe nimeni. Apoi i-a spus: „Eu nu-þi
promit sã te fac fericitã în aceastã lume, ci în cealaltã”4.
4
Recitarea Rozariului trebuie sã aibã ca efect respectul,

în primul rând, faþã de Dumnezeu ºi tot ce este sfânt, ºi
apoi faþã de aproapele, exprimându-se prin gingãºie, ama-
bilitate ºi respect chiar faþã ºi de cei mai pãcãtoºi sau de
pe o treaptã socialã inferioarã.
Cele cincisprezece vizite, pe care trebuia sã le facã Ber-
nadeta la grotã, au fost înþelese întotdeauna ca având o
legãturã realã ºi minunatã cu cifra celor cincisprezece
mistere ale Rozariului. Începutul lor este bucuria, mis-
terele de bucurie, ºi Preacurata îi spune Bernadetei: „Voiþi
sã-mi faceþi bucuria...?” Bucuria Preacuratei de la Nazaret
se împleteºte cu economia mântuirii, fiindcã ºi arhan-
ghelul Gabriel a salutat-o cu „Bucurã-te!” Bucuria ei de
atunci trebuie sã se simtã ºi azi.
Trebuie sã remarcãm faptul cã cele cincisprezece apa-
riþii se pot grupa foarte bine în trei serii distincte, cu-
prinzând fiecare câte cinci zile; fiecare serie având un alt
specific.
Prima grupã, de la 19 la 24 februarie, nu prezintã în
ansamblul ei decât bucurie: surâsuri, salutãri cordiale ºi
extazierile Bernadetei. Mulþimea, care a fost prezentã,
a rãmas uimitã ºi a fost cuceritã de convingerea cã aici
este „degetul lui Dumnezeu”, se întâmplã ceva miraculos,
extraordinar.
Dar, deodatã, la cea de a ºasea apariþie ºi pânã la a zecea
inclusiv, extazierile au încetat complet. Începe a doua
serie de apariþii cu un nou specific dureros. În aceastã
serie de apariþii o vedem pe Bernadeta împlinind, din
porunca aceleiaºi Doamne Frumoase, anumite fapte de
pocãinþã. Spectatorii dãdeau din cap ºi ridicau din umeri
în semn de nedumerire. Bernadeta se târãºte pe genunchi,
sãrutã pãmântul, bea apã amestecatã cu noroi, mãnâncã
iarbã ºi, spãlându-ºi faþa cu apã murdarã, se mânjea destul
de urât. În faþa acestui spectacol oamenii regretau cã
s-au încrezut ºi s-au entuziasmat de „poveºtile de la

Massabielle”.
Când, deodatã, la cea de a unsprezecea apariþie, reapar
extazierile. Preacurata îi încredinþeazã Bernadetei un
mesaj referitor la cinstea ce va trebui acordatã grotei.
„Mergi ºi spune preoþilor, îi zice Maica Domnului, sã con-
struiascã aici o capelã ºi sã vinã în acest loc în proce-
siune!” Gesturile de pocãinþã înceteazã. Mulþimea începe
sã creascã din zi în zi tot mai mult în jurul grotei ºi sã
vibreze de entuziasm. Regina cerului, cu un surâs ceresc
pe buze ºi într-o strãlucire de nedescris, îºi destãinuie
numele: „Eu sunt Neprihãnita Zãmislire”. Aceasta este
a treia serie de apariþii care poartã caracterul de fericire,
de împlinire, de slavã.
Deci, nu este ceva temerar a da acestor apariþii aceeaºi
semnificaþie pe care o acordãm ºi misterelor sfântului
Rozariu. Toate aceste cincisprezece apariþii cuprind cele
cinci mistere de bucurie, de durere ºi de slavã.
Dar de ce a venit Preacurata sã ne viziteze pãmântul?
Oare numai pentru a ne încuraja în recitarea sfântului
Rozariu? Tãcerea ºi reculegerea, pe care le-a pãstrat tot
timpul cât a recitat Bernadeta Rozariul, oare nu ne spun
nimic?
Tãcerea ºi reculegerea ne învaþã ceea ce constituie su-
fletul acestei rugãciuni, ne învaþã cum sã meditãm mis-
terele rãscumpãrãrii noastre, cum sã alegem „partea cea
mai bunã” din aceastã lume plinã de bucurii amãgitoare.
Prin urmare, Maica Domnului a venit din cer pentru a
ne aminti cã Rozariul este, în acelaºi timp, o rugãciune
vocalã, dar ºi o meditaþie; cã mintea noastrã trebuie sã
se scufunde în pãtrunderea misterelor lui Isus, în timp
ce buzele repetã fãrã încetare salutarea îngereascã, deoa-
rece numai aºa se poate ajunge la neprihãnirea cerutã de
Duhul Sfânt: „Ca sã fiþi fãrã prihanã, fii ai lui Dumnezeu,
neîntinaþi, în mijlocul unui neam rãu ºi destrãbãlat, întru

care strãluciþi ca niºte luminãtori în lume” (Fil 2,16), spre
a ajunge la contemplarea feþei Domnului: „Pe voi, care
odinioarã eraþi înstrãinaþi ºi vrãjmaºi..., ca sã vã aºeze
înaintea sa sfinþi fãrã de prihanã ºi nevinovaþi” (Col
2,21-22).
Rozariul este oglinda sufletului nostru. Recitându-l,
uºor ne dãm seama de slãbiciunea noastrã în rugãciune,
de starea slabei credinþe care ne leagã de Dumnezeu ºi
ne pune în stare de umilinþã, ceea ce este foarte bine.
Rozariul ne transmite gingãºia Maicii Domnului, acele
sentimente delicate faþã de aproapele care aratã o inimã
blândã ºi smeritã. Fãrã recitarea Rozariului, omul, mai
ales bãrbatul, rãmâne dur. „Inima simplã este cea mai
aproape de Dumnezeu”5.
Dar trebuie sã înþelegem rugãciunea Rozariului ca
pe un drum pavat cu acele cuburi de granit, sau cu acele
pavele egale ca mãrime ºi care ne uºureazã mersul, deºi
sunt dure, dar ne ajutã sã nu ne poticnim de bolovani sau
sã dãm în gropi.
Prin rugãciunea Rozariului, vrem sã deschidem pentru
fiecare o fereastrã spre paradis. Acest lucru este posibil
fiindcã Maica Domnului uneºte Rozariul adresat ei cu
rugãciunea întregii Biserici ºi cu cea a lui Isus de la dreapta
Tatãlui din cer, unde mijloceºte pentru noi.
3. Bernadeta Soubirous
Înainte de a intra în misterele apariþiilor Maicii Dom-
nului la Lourdes ºi a legãturii lor cu misterele Rozariului,
vreau sã punctez câteva trãsãturi ale Bernadetei Sou-
birous, care mi s-au pãrut interesante ºi ne pot arãta
5
T. SPIDLIK, Izvoarele luminii, 543.
minunata lucrare a harului din sufletul ei. Voi þine cont

de o recomandare pe care ea însãºi o fãcea acelora care
scriu vieþile sfinþilor, citez: „Când se scriu vieþile sfinþilor,
nu ar trebui sã se vorbeascã atât de mult despre minu-
nile pe care le-au fãcut. Ar trebui mai degrabã sã ni se
dezvãluie care erau defectele lor ºi cum au reuºit sã le
îndrepte”6.
Aºadar, nu voi demonstra sfinþenia Bernadetei – ea a
fost ridicatã la cinstea altarelor de papa Pius al XI-lea
la 8 decembrie 1933 – din minuni, ci din felul în care a
înþeles sã-ºi ducã crucea de fiecare zi, fiindcã, aºa cum
am spus mai sus, Fecioara Maria a asigurat-o cã o va face
fericitã în cer, ºi nu pe acest pãmânt. Deºi am mai citat
testamentul calvarului sãu, îmi place sã-l repet, ca sã înþe-
legem de la Isus ceea ce a înþeles ºi ea: paharul suferin-
þelor, pe care Tatãl ceresc ni-l dã, trebuie sã-l bem, ca
voia lui sã se împlineascã (cf. Mt 26,39). Maria Bernarda,
nume pe care ºi l-a luat în mãnãstirea de la Nevers, înainte
de a muri la vârsta de 36 de ani din cauza unui cancer la
genunchi care a fãcut sã-i putrezeascã piciorul, ºi-a spus
testamentul ºi cineva l-a scris; este un imn de mulþumire
ºi preamãrire înãlþat lui Dumnezeu pentru suferinþele
vieþii pe care i le-a trimis:
Pentru sãrãcia în care au trãit tatãl ºi mama mea... îþi
mulþumesc, Dumnezeul meu!
Îþi mulþumesc pentru copiii pe care pãrinþii mei i-au adus
pe lume, pentru cã eram o gurã în plus de hrãnit; pentru
oile pe care le-am pãzit, îþi mulþumesc!
Îþi mulþumesc, Dumnezeul meu, pentru procuror, pentru
comisar, pentru jandarm, pentru cuvintele dure ale preo-
tului. Pentru zilele în care ai venit, Fecioarã Marie, ºi chiar
6
pentru cele în care n-ai venit nu voi fi în stare sã-þi mul-

þumesc decât în paradis. Pentru palma primitã, pentru glu-
mele proaste fãcute pe seama mea, pentru insulte, pentru
cei care m-au tratat de nebunã, pentru cei care m-au luat
de mincinoasã, pentru cei care m-au luat de profitoare,
mulþumesc.
Pentru cã n-am ºtiut sã scriu ºi sã citesc, pentru þinerea de
minte pe care n-am avut-o niciodatã, pentru ignoranþa,
pentru stupiditatea mea, mulþumesc! Mulþumesc, mul-
þumesc, fiindcã de-ar fi fost pe pãmânt un copil mai ig-
norant ºi mai stupid decât mine, l-ai fi ales pe acela. Pentru
mama mea care a murit de timpuriu, pentru suferinþa pe
care am simþit-o când tatãl meu, vãzându-mã la mãnãstire,
în loc s-o îmbrãþiºeze pe mica Bernadeta, m-a numit sora
Maria Bernarda; mulþumesc, Isuse!
Mulþumesc pentru cã ai adãpat cu amãrãciuni aceastã inimã
prea sensibilã pe care mi-ai dat-o. Pentru maica Iosefina
[superioara] care mi-a spus cã nu sunt bunã de nimic; mul-
þumesc! Pentru sarcasmele maestrei de novice, pentru vocea
ei durã, pentru nedreptãþile ei, pentru ironiile ei, pentru
pâinea umilinþei; mulþumesc! Mulþumesc pentru favoarea
de a fi primit reproºuri, astfel încât surorile sã poatã spune:
„Ce norocoasã sunt cã nu sunt Bernadeta!” Mulþumesc cã
am fost Bernadeta, cea ameninþatã cu închisoarea pentru
cã am vãzut-o pe sfânta Fecioarã, acea Bernadetã care a
fost oaia neagrã pentru toatã lumea, atât de neînsemnatã
încât cine o vedea zicea: „Asta e?” Pentru acest trup su-
ferind pe care mi l-ai dat, pentru aceastã boalã care mã arde,
pentru carnea mea intratã în putrefacþie, pentru oasele
mele gãurite, pentru transpiraþia, pentru febra, pentru
durerile mele surde ºi ascuþite; mulþumesc, Dumnezeul
meu! Pentru acest suflet pe care mi l-ai dat, pentru pustiul
ºi uscãciunea interioarã, pentru noaptea pe care mi-ai
trimis-o ºi pentru luminile tale, pentru tãcerea ta ºi pentru
tot ce mi-ai dat, pentru tot ce nu mi-ai dat, îþi mulþumesc,
Isuse!
Este cu adevãrat o minune felul în care Bernadeta

ºi-a înþeles sensul vieþii. Obiºnuia sã spunã cã, atunci
când e înãlþatã pe cruce, este mai fericitã decât o reginã
înãlþatã pe tron.
Bernadeta a avut o adevãratã cunoaºtere de sine.
Întrebatã de monseniorul Farcade, la 27 septembrie
1863, dacã nu s-a gândit vreodatã sã se consacre lui
Dumnezeu pe toatã viaþa, a rãspuns: „Oh, ba da! Dar
nu sunt bunã de nimic, sunt neºtiutoare, sãracã ºi fãrã
dotã. Ce-or sã facã cu mine?”7 Cunoscând cã iubirea faþã
de Dumnezeu este lucrul cel mai preþios pentru suflet,
trebuind sã plece la Paris, maica Josephina Imbert le-a
întrebat pe toate surorile care le sunt dorinþele, spre a
ºti ce sã le aducã din capitalã. Bernadeta i-a spus: „Vã rog,
Maicã, aduceþi-mi dragostea lui Dumnezeu”8.
Sigur, Bernadeta a avut ºi multe persoane ce au încon-
jurat-o cu dragoste ºi afecþiune ºi doreau sã aibã o amin-
tire de la dânsa, cerându-i autografe. Atâta tot ºtia sã
scrie: numele ºi sã punã înainte „p.p.”, ceea ce însemna:
„Priez pour Bernadette” (Rugaþi-vã pentru Bernadeta)9.
Nu trebuie sã ne închipuim cã Bernadeta, copleºitã de
atâta suferinþã, era o persoanã ursuzã ºi tãcutã, mãci-
natã în suflet de atâta neînþelegere din partea celor din
jur, nu, ci a fost o fiinþã cu mult umor. De exemplu, când
comisarul Jacomet a întrebat-o dacã vrea sã meargã din
nou la locul apariþiilor, fiindcã îi interzisese, ameninþând-o
chiar cu închisoarea, a rãspuns cu „Da”, fãrã ezitare.
Jacomet i-a zis: „Cu atât mai rãu pentru tine. Pregãteºte-te
sã mergi la închisoare!” La care Bernadeta a replicat:
„Cu atât mai bine! Tata o sã aibã o gurã mai puþin de
7
8
9
hrãnit”10. Îmi amintesc din viaþa sfintei Ioana d’Arc cum,

la întrebarea judecãtorului dacã îngerii pe care ea îi vede
sunt îmbrãcaþi sau nu, ea a rãspuns cu un zâmbet: „Cre-
deþi dumneavoastrã cã Dumnezeu este atât de sãrac
încât sã nu aibã cu ce sã-ºi îmbrace îngerii ºi sfinþii?”
Unei femei cãzute în genunchi în faþa ei i-a zis: „Hai,
sculaþi-vã! Dupã cum vedeþi, nu am stolã ca sã vã bine-
cuvântez”. Iar unui comerciant, care flutura prin faþa ei
diferite eºantioane, ºi a întrebat-o dacã rochia Doamnei
era dintr-o stofã mai bunã, i-a rãspuns: „Ah, domnule!
Fecioara, din pãcate, nu a venit ca sã-ºi facã haine la maga-
zinul dumneavoastrã”11. Fiind în mãnãstire, cineva i-a
spus cã la Lourdes, acolo unde i-a apãrut Maica Dom-
nului, cineva vinde fotografia ei cu zece cenþi (sumã deri-
zorie); la care Bernadeta a replicat zâmbind: „Ce sã-i faci,
dacã numai atâta valorez!”12
Fericirea celei nefericite de pe pãmânt era, aºa cum am
spus, înþelegerea sensului vieþii sale: a suferi pentru con-
vertirea pãcãtoºilor. Cu toate acestea, Bernadeta ºi-a mai
gãsit un noian de bucurie în primirea lui Isus din sfânta
Împãrtãºanie ºi în amintirea apariþiilor avute. Întrebatã
o datã ce simþea în timpul apariþiilor, a rãspuns cã i se
pãrea cã nu mai aparþinea acestei lumi ºi cã, dupã apa-
riþii, se mira cã încã mai este pe acest pãmânt13; iar Ema-
nuelitei Estrade, care a întrebat-o: „Ce te-a fãcut fericitã:
prima Împãrtãºanie sau apariþiile?”, Bernadeta i-a rãs-
puns: „Sunt douã evenimente care merg împreunã, dar
care nu pot fi confundate. În amândouã cazurile am fost
foarte fericitã”14.
10
11
12
13
14
În loc de concluzie, sã facem o scurtã rugã: „Doamne,

în atotputernicia ta îi faci fericiþi pe cei nefericiþi în ochii
lumii; prin mijlocirea sfintei Bernadeta, fã-ne ºi pe noi
sã ne înþelegem sensul vieþii, sã ne purtãm crucea cu rãb-
dare ºi sã ajungem la fericirea veºnicã!”
4. Primele trei apariþii

ºi introducerea la recitarea Rozariului15
Deºi sfântul Dominic nu a stabilit aceasta, totuºi reci-
tarea Rozariului începe cu Crezul, prin care ne reamintim
de angajamentul luat la sfântul Botez ºi prin care rea-
ducem în minte mirabilia Dei (lucrurile minunate ale lui
Dumnezeu), faþã de care trebuie sã avem toatã recu-
noºtinþa. Isus nu-ºi începea nici o rugãciune decât printr-un
act de recunoºtinþã faþã de Tatãl: „Tatã, îþi mulþumesc
pentru cã m-ai ascultat” (In 11,41).
Apoi, ca rugãciunea noastrã sã fie cât mai asemenea
cu rugãciunea lui, învãþându-ne Tatãl nostru, primele
invocaþii sunt acelea de recunoºtinþã, prin care vrem ca
numele lui sã fie sfinþit; împãrãþia recunoºtinþei sã se
instaureze în toate inimile; voinþa fiecãrui om sã fie con-
formã cu a lui Isus, care a împãcat cerul cu pãmântul, pe
Dumnezeu cu oamenii. Isus, constituindu-se drept ado-
ratorul desãvârºit al Tatãlui, vrea sã ne cuprindã ºi pe noi
în atitudinea sa de adoraþie, de laudã, de dãruire totalã
pentru cauza Tatãlui.
Rugãciunea domneascã, cum se mai numeºte Tatãl
nostru, constituie esenþa oricãrei rugãciuni creºtine, de
la cea mai simplã rugãciune verbalã a copilului, pânã la
rugãciunea cea mai solemnã a liturgiei Bisericii, de la rugã-
ciunea interioarã – colocviu intim cu Dumnezeu – pânã
15
În relatarea cronologicã a apariþiilor, mã folosesc de autorii deja
citaþi: Henri Lassairre, Elena Bergadono ºi Alexis Carrel.
la rugãciunea comunitarã în care credincioºii se unesc

spre a-l lãuda pe Tatãl din ceruri. Recitând Tatãl nostru,
inima creºtinului trebuie sã fie atât de sensibilã încât sã
poatã experimenta cât de cât ceea ce simþea sfânta Tereza
a Pruncului Isus, ce se emoþiona pânã la lacrimi când îl
numea pe Dumnezeu cu dulcele nume de tatã; ºi acest
lucru era suficient pentru a intra în contemplaþie. „Pentru
mine – spunea sfânta Tereza – rugãciunea e un avânt al
inimii, e o simplã privire aruncatã spre cer, este un strigãt
de mulþumire ºi iubire atât în necazuri, cât ºi în bucurii”.
Fãrã acest afect profund, rugãciunea îºi pierde sensul
ºi devine o simplã recitare mecanicã; ºi aceasta nu-i face
cinste lui Dumnezeu ºi nici nu duce la unire intimã cu el.
De aceea, sfânta Tereza de Avila ne învaþã cã trebuie sã
însoþim rugãciunea vocalã cu cea mintalã, zicând: „Dacã
rugându-mã vocal sunt cu adevãrat convinsã cã vorbesc
cu Dumnezeu ºi îl ascult mai mult pe el decât cuvintele
pe care le pronunþ eu, rugãciunea mea vocalã se uneºte
cu cea mintalã”. Astfel, colocviul interior al inimii ºi al
minþii susþine ºi însufleþeºte colocviul exterior al buzelor.
Din acest motiv, sfânta Tereza insistã: „Este drept ca sã
[trebuind sã vorbim cu Dumnezeu] consideraþi cine este
acela cu care vorbiþi ºi cine sunteþi voi; astfel, cel puþin
veþi putea vorbi cu reverenþã”.
Isus însuºi, înainte de a ne învãþa rugãciunea Tatãl
nostru, ne-a arãtat cu ce fel de dispoziþie interioarã este
necesar sã ne angajãm în cea mai simplã rugãciune vocalã:
„când te rogi, intrã în camera ta ºi închide uºa” (Mt 6,6).
În mod evident, aceste cuvinte nu trebuie înþelese numai
în sens material, ci, mai ales, în sens spiritual de recule-
gere interioarã, fiindcã cine nu-l întâlneºte pe Dumnezeu
în sufletul sãu nu-l poate gãsi nici în altã parte16.
16
G. DI S.M. MADDALENA, Intimità divina, 106.
De fapt, ºi salutarea îngereascã – „Bucurã-te, Marie,

cea plinã de har” – nu are alt scop decât pe acesta: de
a ne menþine mereu într-o stare sufleteascã de mulþu-
mire cã Dumnezeu ne este Tatã, fiindcã, în limba latinã,
cuvântul gratia înseamnã ºi mulþumire. Numind-o pe
Preacurata gratia plena (plinã de har), o numim plinã
de recunoºtinþã, de acea atitudine interioarã de unire
desãvârºitã cu Tatãl, de la care vine tot binele.
Rozariul are menirea chiar dintru început sã ne umple
de recunoºtinþã faþã de Tatãl, care ne-a creat, faþã de
Fiul, care ne-a rãscumpãrat, ºi faþã de Duhul Sfânt, care
ne sfinþeºte ºi ne pregãteºte pentru împãrãþia viitoare,
al cãrei început e deja în mijlocul, în interiorul nostru. De
aceea, dupã Crez ºi Tatãl nostru, urmeazã trei Bucurã-te,
Marie, care preamãresc atotputernicia Tatãlui, înþelep-
ciunea Fiului ºi milostivirea Sfântului Duh.
Primele trei apariþii de la Lourdes scot în evidenþã
tocmai acest mister al economiei mântuirii, fiindcã în-
sãºi Preasfânta Treime a asociat-o pe Fecioara Maria din
Nazaret la opera rãscumpãrãrii. Prin cele trei Bucurã-te,
Marie din deschiderea Rozariului, noi o cinstim pe Nãscã-
toarea lui Dumnezeu, care a fost împodobitã cu puterea
Tatãlui, cu înþelepciunea Fiului ºi cu milostivirea Duhului
Sfânt. Dintotdeauna creºtinii au cinstit legãtura intimã
dintre preasfânta Fecioarã ºi cele trei persoane divine.
Fecioara din Nazaret a intrat în sânul familiei divine
devenind fiica Tatãlui, mama Fiului ºi mireasa Duhului
Sfânt, în chip plenar la Buna-Vestire.
Cele trei privilegii, care rezumã mãreþiile Fecioarei
neprihãnite de la Lourdes, sunt tocmai puterea, înþelep-
ciunea ºi mila. Nu o numim noi „Fecioarã puternicã”,
„Tronul înþelepciunii” ºi „Maica milei”? ªi în acest caz,
nu suntem obligaþi oare sã-i mulþumim lui Dumnezeu
pentru aceste daruri incomparabile cu care a împodobit
sufletul mamei noastre cereºti? Oare nu se cuvine sã ne

unim rugãciunile noastre cu ale ei, pentru a o ajuta sã cânte
veºnic ºi pentru noi cântecul recunoºtinþei, Magnificat?
Acesta este adevãratul scop al devoþiunii celor trei Ave,
Maria pe care însãºi Regina cerului l-a descoperit sfintei
Matilda în secolul al XIII-lea ºi pe care l-a întãrit prin
vizita ce ne-a fãcut-o la Lourdes. Pentru a ne atrage atenþia
asupra acestei devoþiuni, sfânta Fecioarã i-a apãrut pentru
prima datã Bernadetei tocmai în momentul când clopotul
bisericii îi îndemna pe credincioºi sã recite Îngerul Dom-
nului, care a fost ºi rãmâne devoþiunea esenþialã a celor
trei Bucurã-te, Marie. Nu pot fi rozar, adicã fãcãtor de
roze sau îngrijitor de trandafiri, dacã nu am puterea de
a lucra, înþelepciunea necesarã în a folosi mijloacele de
lucru ºi dacã nu pun milã faþã de cei pãcãtoºi, adicã iubire.
Fecioara Neprihãnitã de la Massabielle, având în sine
plinãtatea harului, are de la Dumnezeu toatã puterea de
a ne întãri, pentru a ne arãta bunãtatea divinã, toatã înþe-
lepciunea de a ne conduce ºi de a ne apãra de Cel Rãu, are
milã de cei fãrã mângâierile cereºti. Ea ºi-a revãrsat din
plin darul puterii, înþelepciunii ºi milei asupra privile-
giatei din Lourdes. Ceea ce constituie, de fapt, o invitaþie
pe care ne-o adreseazã nouã ºi lumii întregi.
La sfârºitul acestor trei apariþii, pentru a ne arãta cã
noi nu o invocãm niciodatã în zadar, cã harul unei morþi
bune este rodul special al devoþiunii celor trei „Ave”, îi
spune Bernadetei: „Eu nu-þi promit cã te voi face fericitã
în aceastã lume, ci în cealaltã”. De fapt, am mai spus-o:
de peºtera sãracã nu ne putem apropia cu gândul de a
ne îmbogãþi. Nici Bernadeta n-a obþinut de la Doamna
cea Frumoasã nici bogãþie, nici sãnãtate, nici onoruri ºi
nu a acceptat niciodatã darurile credincioºilor, care voiau
s-o ajute în semn de recunoºtinþã pentru harurile obþi-
nute la grotã.
4.1. Prima apariþie ºi primul Bucurã-te, Marie

Caracteristica puterii stã în a face lucruri mari prin
mijloace mici; iar a atotputerniciei, de a face lucruri
mari din nimic. Dumnezeu numai în aceste douã moduri
lucreazã. Tot universul l-a creat din nimic; ºi cu cât ope-
rele pe care le face trebuie sã manifeste mai mult mãreþia
sa, cu atât mai mult mijloacele de care se foloseºte sunt
pecetluite de slãbiciune ºi de neputinþã.
Preasfânta Fecioarã, venind la Lourdes pentru a ne
arãta mai bine cã este fiica Celui Atotputernic, a adus în
faþa sa ceea ce era mai mic, mai neputincios, mai slab
în acel orãºel, aºa cum am vãzut mai sus cã însãºi Berna-
deta era conºtientã de acest lucru ºi îi mulþumea lui Dum-
nezeu. Într-adevãr, la 11 februarie 1858, Bernadeta era
aºa de micã, de slabã ºi de neputincioasã, încât puteai
spune, fãrã sã greºeºti, cã ea avea înmagazinate în trupul
ei toate slãbiciunile. Originea familiei din care fãcea parte
era lipsitã de orice importanþã, aºa încât se putea auzi
uneori spunându-se: „Oare poate ieºi ceva bun din familia
Soubirous?” Casa în care locuiau era sãracã. Lipsurile
erau la ele acasã. Neavând lemne pentru încãlzit ºi gãtit,
nici cu ce sã le aducã din pãdure, copiii trebuiau sã le care
cu spatele de la o zi la alta. Bernadeta se mai caracteriza
ºi prin ignoranþã faþã de multe lucruri necesare la vârsta
ei. Din catehism ºtia doar Crezul, Tatãl nostru ºi Bu-
curã-te, Marie. Pe lângã toate acestea, era, aºa cum am mai
spus-o, slabã ºi bolnãvicioasã. La vârsta de cincisprezece
ani nu pãrea sã aibã nici doisprezece. Unica ocupaþie era
pãzirea unei mici turme de oi.
Cu toate acestea, aceastã pãstoriþã neputincioasã i-a
plãcut celei mai puternice dintre regine. Aºa precum
Dumnezeul cel atotputernic i-a apãrut lui Moise sub
forma unui rug arzãtor (cf. Ex 3,2), tot astfel, regina cea
mai puternicã prin har i-a apãrut Bernadetei deasupra

unui tufiº de trandafir sãlbatic în grota Massabielle.
Tufiºul, care ardea ºi din care Dumnezeu i-a vorbit lui
Moise, este icoana Preacuratei. Tufa de trandafir sãlbatic
este, aºa cum am mai spus-o, icoana noastrã. Precum
Dumnezeu din rugul arzãtor i-a încredinþat lui Moise
misiunea de a scoate un popor din robia faraonului ºi
i-a acordat carisma taumaturgicã, darul minunilor, spre
a fi crezut de fiii lui Israel, la fel, Preacurata, de pe tufa
de trandafir sãlbatic, o trimite pe Bernadeta în dificila
misiune de a scoate neamul omenesc din sãlbãticia pati-
milor prin recitarea Rozariului, îndemnând mereu la:
„Pocãinþã, pocãinþã, pocãinþã”, fiindcã spinii continuã
sã strãpungã fruntea lui Isus, capul Bisericii.
Precum Iahve i-a spus lui Moise: „Eu sunt cel ce sunt”
(Ex 3,14), la fel, sfânta Fecioarã i-a spus Bernadetei: „Eu
sunt Neprihãnita Zãmislire”, adicã existenþa creatã cea
mai curatã. Iatã douã nume incomunicabile altora: Dum-
nezeu singur îl poate purta pe primul, Izvorul existenþei;
Neprihãnita, singurã dintre toate fãpturile pãmântului,
îl poate purta pe al doilea, în vederea unirii cu Fiul lui
Dumnezeu prin har ºi trup, care, la rândul sãu, va rea-
liza unirea dintre trupul omenesc ºi firea dumnezeiascã
într-o singurã persoanã divinã prin puterea Duhului
Sfânt, scoþând trandafirul din sãlbãticie, dându-i astfel
omului posibilitatea de a fi „fiu al lui Dumnezeu”, fiindcã
„în el ne-a ales Tatãl, mai înainte de întemeierea lumii, ca
sã fim sfinþi ºi neprihãniþi în faþa sa în dragoste” (Ef 1,4).
Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt, ca sã-l
elibereze pe Israel, acesta i-a rãspuns: „El [faraonul] nu
mã va crede ºi nu mã va asculta”. Dumnezeu, pentru
a-ºi arãta atotputernicia, i-a dat putere sã sãvârºeascã
trei feluri de minuni: toiagul care, aruncat la pãmânt,
s-a transformat în ºarpe; lepra de pe mâna bãgatã în sân
a dispãrut ºi apa care s-a schimbat în sânge. Referitor

la toiag, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Cu acesta vei face
semne mari în popor” (Ex 4,1-9).
Preasfânta Fecioarã a adoptat cele trei semne miracu-
loase, pe care Iahve i le-a dat lui Moise. Ea nu a întrebat-o
pe Bernadeta: „Ce ai în mânã?”, ci a impulsionat-o sã ia
îndatã între degete ceea ce însãºi liturgia Bisericii, amin-
tind de toiagul lui Moise, numeºte Virga rosarii, toiagul,
varga Rozariului. Acest instrument al rugãciunii, ro-
zariul, aruncat la pãmânt, dã impresia unui trup de ºarpe
(mai ales înainte, când se fãcea din boabe mari sau se-
minþe) ºi a devenit, dupã cum spune papa Leon al XIII-lea,
toiagul de luptã, arma de apãrare a creºtinismului.
Cine poate cunoaºte oare faptele minunate obþinute
prin intermediul acestei rugãciuni, mai ales, pe malurile
Gavelui, unde s-a constituit capitala Rozariului?
În Noul Testament, minunile milostivirii dumnezeieºti
se împlinesc nu prin puterea unui toiag, ci prin puterea
eficace a rugãciunilor adresate preasfintei Fecioare. Mulþi
eretici au considerat acest fapt ca o blasfemie, zicând
catolicilor: „Cum îndrãzniþi sã despuiaþi atotputernicia
divinã în favoarea unei creaturi?” La Lourdes, Fecioara
neprihãnitã le-a rãspuns ºi acestor rãtãciþi rãutãcioºi.
Puterea, pe care ea o are ºi o comunicã rugãciunii Roza-
riului, nu o are de la sine, ci a primit-o ºi o exercitã în
numele Tatãlui. Bernadeta nu s-a putut folosi de rozariul
sãu pânã în clipa când Fecioara puternicã, ridicându-ºi
mâna la fruntea sa, a pronunþat prima invocaþie a sem-
nului sfintei cruci: „În numele Tatãlui...”
Al doilea semn, prin care Moise cautã sã-i dovedeascã
lui faraon cã Dumnezeu însuºi l-a trimis la el, era mâna
plinã de leprã. Însuºi Isus ne-a determinat sã credem cã
vindecãrile leproºilor fãcute de el sunt semnul misiunii
sale divine. Acelaºi semn existã ºi la Lourdes. Cât ai clipi
din ochi, fãrã ca privirile sã poatã deosebi etapele trans-

formãrilor, leprele tuturor bolilor, fizice ºi morale, sunt
vindecate, iar trupurile ºi inimile reînnoite, devenind
asemenea inimilor simple de copii.
Semnul al treilea, dat lui Moise, era puterea de a trans-
forma un element mort, inert – apa – în sânge, care este
considerat drept principiul vieþii. Acest semn este pre-
zent ºi la Lourdes. De sub degetele Bernadetei, la ordinul
Fecioarei, a þâºnit o apã miraculoasã din stânca muntelui
Massabielle. Aceastã apã a devenit un adevãrat talisman
al vieþii, care redã sãnãtatea miilor ºi miilor de bolnavi.
Au fost suficiente doar câteva picãturi pentru atâþia nef-
ericiþi, bolnavi ºi schilozi – plini de credinþã – pentru a
simþi în vinele lor ºi, mai ales, în sufletul lor, circulând
un sânge nou.
Din toate aceste detalii se vede cã toiagul lui Moise nu
era altceva decât imaginea anticipatã a mijlocirii prea-
sfintei Fecioare Maria, pe care o obþinem invocând puterea
sa în favoarea acelora care poartã mereu rozariul cu ei.
Dumnezeu atotputernicul continuã sã domneascã, dar
de la Calvar încoace, el domneºte ºi nu vrea sã domneascã
decât prin Preacurata.
Bernadeta, dupã cum am mai spus, îndatã ce a vãzut-o
pe Doamna cea Frumoasã, a început sã recite Rozariul.
Când l-a terminat, Fecioara neprihãnitã a dispãrut, iar
ea s-a hotãrât sã treacã prin apa rece a Gavelui, spre a
se întâlni cu celelalte douã. Dar, pe când se pregãtea sã
intre în apã, le-a auzit zicând: „Ah, cât este de rece apa
aceasta!” Atunci Bernadeta ºi-a zis: „ªi eu, ce voi face?
Cum voi trece prin aceastã apã atât de rece?” Intrând
însã în apã, a fost surprinsã de a o gãsi „caldã ca apa de
bucãtãrie, ca ºi cum ar fi fost încãlzitã”. A trecut apa cu
plãcere ºi, îndatã, întâlnindu-se cu celelalte douã, le-a
mãrturisit cu surprindere cã a gãsit apa atât de caldã.
Gãsind ceea ce cãuta – uscãturile pentru foc – ºi-a fãcut

o sarcinã destul de mare, pornind împreunã cu celelalte
douã spre casã, au trebuit sã treacã Gavelul din nou.
Bernadeta, gãsind cã apa este la fel de caldã ca prima
datã, le-a spus: „Ce ºmechere mai sunteþi! Spuneaþi cã
apa e rece. Mie mi se pare cãlduþã”. „Ce norocoasã eºti!
Pentru noi a fost ca gheaþa”, i-a replicat Antoneta cam
neîncrezãtoare ºi tulburatã. În afarã de aceasta, sarcina
de lemne a Antonetei era prea mare ºi ea nu reuºea sã
urce dealul. Atunci Bernadeta a luat-o pe spatele ei ºi,
cu toate cã le mai avea ºi pe ale sale, le-a dus cu multã
uºurinþã, spre mai marea uimire a surorii sale, care i-a
zis: „Eu sunt mult mai puternicã decât tine. Cum poþi
tu sã duci o asemenea greutate?”
Prin aceste douã fapte, Doamna de la Lourdes vrea sã
ne arate cât de mult îi place ei sã intervinã în ajutorul
celor mici ºi neputincioºi; în numãrul acestora trebuie
sã ne considerãm ºi noi, dacã dorim sã beneficiem de pro-
tecþia sa maternã.
4.2. A doua apariþie ºi al II-lea Bucurã-te, Marie

Al doilea Ave, Maria, din introducerea Rozariului, tre-
buie sã-l recitãm spre slava înþelepciunii Fiului, care a
voit ca mama sa sã fie plinã de dar. Am arãtat mai înainte
cum preacurata Mireasã a Sfântului Duh este plinã de
darul înþelepciunii. Acum vom vedea cum ea se aratã
plinã de înþelepciune la Lourdes ºi cum îi umple de înþe-
lepciune pe cei care sunt în preajma ei.
Bernadeta cea ignorantã devine acum plinã de înþe-
lepciune. Ea nu-i spune nimic mamei sale despre prima
apariþie. Singurã, Maria, sora sa, aflã despre acest lucru.
Bernadeta devenise mai gânditoare, mai prudentã la vorbã.
Observând aceastã schimbare, Maria devine curioasã ºi
începe sã o tragã de limbã, iar Bernadeta i se destãinuie,

dar cu condiþia de a nu-i spune ºi mamei sau altora ceea
ce ea nu poate dovedi. Maria nu a þinut secretul, a spus
ºi altei prietene. A fost de-ajuns sã afle una, ca sã umple
târgul, ºi, astfel, Bernadeta se trezeºte asaltatã de vreo
douãzeci de tinere care o îndemnau sã meargã la grotã
ºi ele s-o însoþeascã.
Ceea ce trebuie remarcat este ascultarea Bernadetei
faþã de pãrinþi. Dupã ce aceºtia au aflat despre ce este
vorba, i-au interzis de a mai merge în acel loc, consi-
derat de ei drept periculos. Pãrinþii, dupã sâcâitoarele
insistenþe ale grupului de fete, îi permit Bernadetei sã
meargã la Massabielle, deoarece ºi-au zis ei: „O Doamnã
care þine în mânã un rozariu nu poate fi ceva periculos”,
dar le-au poruncit sã fie prezente toate la vecernie, fiindcã
în acea zi era duminicã. Bernadeta, având acum con-
ºtiinþa împãcatã, le-a zis prietenelor sale: „Trebuie sã
fim înþelepte. Noi mergem la grotã ca sã ne rugãm. Aveþi
rozariul la voi?” Douã fete nu-l aveau ºi au fost nevoite
sã se întoarcã acasã, ca sã-l ia. Pornind spre peºterã, Ber-
nadeta a spus: „Eu nu ºtiu ce este cu aceastã Doamnã.
Este posibil sã fie vreo ispitã din partea Diavolului, cu care
n-aº vrea sã am de-a face; de aceea, vreau sã am cu mine
apã sfinþitã”. S-a înarmat îndatã cu o sticluþã pe care a
umplut-o cu apã sfinþitã din agheasmatarul bisericii,
recitând o scurtã rugãciune ºi pornind spre locul vizat.
Ajunse la grotã, încep recitarea Rozariului. La a treia
decadã, Bernadetei i se umple faþa de fericire: în grotã,
deasupra tufei de trandafir, apare Doamna cea Frumoasã.
Ca sã le convingã ºi pe celelalte, s-a dus la una dintre ele
ºi cu degetul îi aratã spre locul apariþiei. Atunci ºi-a adus
aminte de apa sfinþitã ºi, scoþând sticluþa din buzunar,
a început s-o agite cu putere stropind spre acel loc ºi
spunând: „Dacã vii din partea lui Dumnezeu, apropie-te!”
Preasfânta Fecioarã s-a supus acestui ceremonial copi-

lãresc ºi a înaintat spre marginea stâncii, surâzând ºi
binecuvântând-o cu semnul crucii, confirmând trimiterea
ei din partea Tatãlui, Fiului ºi Sfântului Duh. Între apa
înþelepciunii Bernadetei ºi fiica Înþelepciunii divine a
existat, deci, o armonie perfectã.
Pânã în aceastã clipã nu este decât farmec, luminã ºi
fericire; totul exprimã atmosfera paradisului pãmântesc.
Dar, vai! iatã cã ºi aici, la grota Massabielle, ca ºi odini-
oarã în Eden, se produce o catastrofã. În momentul în
care Bernadeta stropea cu agheasmã, deasupra grotei a
apãrut grupul fetelor întârziate. Nemulþumite cã n-au
fost aºteptate, au voit sã se rãzbune. Cea mai ºtrengãriþã
a strigat puternic: „Aºteaptã! Aºteaptã puþin ºi vei vedea
cum o voi ucide eu pe Doamna ta cea albã!” ªi, pe când
spunea aceste cuvinte, a rostogolit o piatrã mare spre
grotã. Cãzând bolovanul în viroaga din faþa peºterii, în
interiorul grotei s-a produs un vuiet surd ºi atât de înspãi-
mântãtor încât toate fetele prezente au izbucnit în stri-
gãte de spaimã ºi, luând-o la fugã, þipau cã: „Moare Ber-
nadeta”, iar Preacurata dispãru ca fulgerul.
Ca ºi în Eden, unde pãcatul Evei a fost pedepsit ime-
diat de Dumnezeu, nici la Massabielle nu întârzie sã vinã
nefericirea. Eva abia lansase insulta neascultãrii când,
iatã cã, deodatã, ei ºi lui Adam li se deschid ochii ºi
constatã cu stupoare cã sunt goi. Ei s-au vãzut goi, nu
numai trupeºte, dar mai ales sufleteºte. Adam ºi Eva
s-au simþit imediat despuiaþi de darurile ºi privilegiile cu
care Dumnezeu îi înzestrase. Ochii li s-au deschis, pentru
a vedea cã i-a pãrãsit înþelepciunea, puterea ºi fericirea.
Acum ºi ochii Bernadetei se deschid într-un mod neo-
biºnuit de tare, dar ea nu mai vedea nimic. Faþa ei avea
expresia unui cadavru. Privirile i-au rãmas pironite în
gol, spre cer. Fetele înspãimântate o credeau deja moartã,
numai cã din ochii larg deschiºi curgeau ºiroaie de lacrimi

mari. Toate plângeau, iar sora ei, Antoneta, striga cât o
þinea gura: „Bernadeta înnebuneºte”, ceea ce fãcea ca
panica sã fie ºi mai mare.
Dupã mai multe minute de bocet, o procesiune de tinere
care o înconjurau pe Bernadeta blamatã în fel ºi chip,
cobora spre Lourdes, în timp ce clopotele anunþau înce-
putul vecerniei de la care nu trebuiau sã lipseascã. Vestea
despre cele întâmplate le-a precedat. Mama Bernadetei
venea deja cu nuiaua. Soþia morarului Nicolau din apro-
piere ºi fiica sa au alergat la grotã ºi încercau s-o readucã
pe Bernadeta la realitate. A fost chemat ºi fiul morarului
amintit, un tânãr de 28 de ani, care, vãzând-o pe Ber-
nadeta, a fãcut un pas înapoi, dar, revenindu-ºi, a luat-o
ºi a dus-o la moarã. Aici o gãseºte mama pe fiica ei, Ber-
nadeta; ºi când o vede, îi strigã cu mânie: „Nebuno, ce
faci? Oare trebuie sã ajungem toþi de râsul lumii din cauza
ta? Neruºinato, oare nu þi-am atras atenþia când ai plecat?
De azi înainte nu vei mai cãlca la grotã!”
Din acel moment, Bernadeta a înþeles chemarea: tre-
buie sã sufere pentru ispãºirea pãcatelor lumii. De fapt,
primele trei apariþii prefaþeazã: prima, misterele de bu-
curie; a doua, misterele de durere; a treia, misterele de
slavã.
Dumnezeu Tatãl, prin atotputernicia sa, a creat lumea
într-un chip minunat ºi s-a bucurat când a vãzut cã
„toate sunt foarte bune” (Gen 1,31), dupã care s-a odihnit.
Lumea, cãzutã în pãcat, Dumnezeu Fiul o rãscumpãrã
prin propriul sãu sânge, dându-i posibilitatea sã devinã
o lume nouã, minunatã, pentru care se înalþã ºi o aºteaptã
în cer. A cunoaºte rãutatea pãcatului, a accepta sã ispã-
ºeºti pentru mântuirea celor cãzuþi, fiindcã înþelegi fru-
museþea ºi fericirea ce se pierde prin pãcat, constituie
o mare înþelepciune. Înþelepciunea, sapida scientia, ºtiinþa
plinã de savoare, pe care o primeºte Bernadeta, este mira-

culoasã ºi de necrezut: cunoaºterea suferinþei devine
pentru dânsa o ºtiinþã savuroasã, pentru care îi mulþu-
meºte lui Dumnezeu ca ºi cum i-ar fi dat cea mai mare
bogãþie de pe lume, aºa cum am vãzut din testamentul ei.
La aceastã înþelepciune a ajuns Bernadeta în urma
celei de a doua apariþii. De atunci încoace, oraºul Lourdes
se prezintã lumii întregi cu minunile sale, cu cântecele
ºi procesiunile impunãtoare, ca un adevãrat triumf al
Fecioarei neprihãnite asupra ªarpelui viclean, împli-
nindu-se blestemul cu care Dumnezeu l-a lovit în paradis
de la începutul lumii: „Ea îþi va zdrobi capul, iar tu îi vei
împunge cãlcâiul” (Gen 2,15). Bolnavii veniþi aici, chiar
dacã nu se vindecã, se întorc la casele lor alþi oameni,
îºi înþeleg sensul vieþii, nu mai doresc nimic altceva decât
ceea ce vrea Dumnezeu. „Când nu doreºti nimic, îi spunea
Bernadeta prietenei sale, Julie Garros, ai tot ce-þi trebuie”.
Fiecare Bucurã-te, Marie din Rozariu constituie o
proclamare a victoriei mamei lui Dumnezeu, care, dân-
du-ne „rodul trupului” sãu, pe Isus, a reparat gestul fatal
al primei femei din lume – Eva – care, dornicã de înþe-
lepciune, a otrãvit omenirea, dându-i sã mãnânce din
fructul blestemat al neascultãrii.
Nouã nu ne este interzis sã ne hrãnim cu rodul mistic
al sfântului Rozariu, ci, dimpotrivã, Fecioara neprihãnitã,
mama lui Dumnezeu ºi a noastrã, ne îndeamnã sã-l sa-
vurãm din plin, ca astfel sã aflãm înþelepciunea pierdutã
prin fiecare pãcat.
4.3. A treia apariþie ºi al III-lea Bucurã-te, Marie

Al treilea Ave, Maria din introducerea Rozariului tre-
buie recitat în cinstea milei, a milostivirilor preasfintei
Fecioare Maria.
La 18 februarie a avut loc a treia apariþie, adicã la

trei zile dupã ultima vizitã fãcutã de Bernadeta la grotã.
Ea revine aici, cu toatã interzicerea mamei sale. Cãrui
fapt s-a datorat? Neascultãrii sau vreunei chemãri mira-
culoase ºi irezistibile? Nu, ci la insistenþele doamnei
Millet. Cine era aceastã doamnã? Procurorul general din
Lourdes o descrie astfel:
Era o doamnã care în tinereþe fusese servitoare, iar acum
moºtenea o avere destul de frumoasã de la ultimul ei stãpân
cu care se cãsãtorise. Era o femeie ale cãrei purtãri din tine-
reþe fuseserã dezaprobate de unii, fiindcã uºurãtatea ºi
trândãvia au obiºnuit-o cu tot felul de capricii.
O sã vã miraþi, poate, cã Bernadeta a ascultat de insis-

tenþele acestei femei, care a obþinut ºi permisiunea mamei
de a se reîntoarce la stânca Massabielle. Dar iatã cã ºi
Regina cerului se pare cã cedeazã în faþa acestui suflet
curios. Dar lucrurile trebuiau sã se desfãºoare astfel, ca
sã iasã în evidenþã bunãtatea cu care Duhul Sfânt a
înzestrat-o pe Mireasa sa.
Rugãminþilor doamnei Millet s-au ataºat ºi cele ale
tinerei Antoneta Peyret, care fãcea parte dintr-o congre-
gaþie marianã. Toate trei au plecat spre grotã. Doamna
Millet a luat cu sine o lumânare, iar tânãra Antoneta
Peyret aducea cernealã ºi hârtie, ca Bernadeta sã-i cearã
Frumoasei Doamne sã-ºi scrie numele. Sosite în faþa grotei,
au aprins lumânarea ºi au început recitarea Rozariului.
Îndatã ce au început rugãciunea, Bernadeta le spune:
„Ea este!” Cele douã însoþitoare i-au spus: „Taci! Sã
recitãm Rozariul mai departe!” Antoneta Peyret l-a ter-
minat prima. A luat apoi cerneala ºi hârtia ºi i le-a întins
Bernadetei, zicând: „Roagã-o pe aceastã Doamnã Fru-
moasã sã-ºi scrie dorinþa pe hârtie!” Bernadeta a luat
cerneala ºi hârtia ºi se gândea cum sã-i transmitã Doamnei
toate acestea, fiindcã ea stãtea în partea de sus a grotei.

Dar iatã cã Preacurata coboarã spre ea ºi se opreºte la
câþiva paºi înaintea Bernadetei. Însoþitoarele au încercat
sã se apropie, dar s-au oprit la un semn al Bernadetei.
Acum, pentru prima datã, sãrmana fiicã a lui Francisc
Soubirous ºi Regina cerului se aflau faþã în faþã la câþiva
paºi. Fericirea o strãbate pe Bernadeta în toatã fãptura
ei. Umilinþele îi sunt rãsplãtite. Bunãtatea de pe chipul
Fecioarei Maria îi inspirã curaj ºi Bernadeta îi spune:
„Dacã veniþi din partea lui Dumnezeu, vã rog, spuneþi-mi,
ce doriþi! Dacã nu, îndepãrtaþi-vã!” Abia sfârºi aceste
cuvinte, ºi iatã cã preasfânta Fecioarã îi rãspunde printr-un
surâs graþios. Dar Bernadeta insistã: „Dacã binevoiþi,
scrieþi-mi pe hârtie cum vã numiþi ºi ce doriþi!” De data
aceasta, preasfânta Fecioarã i-a spus cu surâsul ceresc pe
buze: „Ceea ce am a-þi spune nu este necesar sã-þi scriu.
Voiþi dumneavoastrã sã-mi faceþi bucuria de a veni aici
cincisprezece zile?” Bernadeta a gãsit imediat cuvintele
pe care înþelepciunea i le-a inspirat: „Voi veni! Voi cere
învoirea pãrinþilor mei”.
Câtã condescendenþã, cât respect din partea Reginei
cerului! Aceastã atitudine cereascã a Preacuratei îi va
umple sufletul de bucurie Bernadetei, fãcând-o sã nu ia
în seamã ranchiunile ºi zeflemelile celor rãutãcioºi din
Lourdes, care, întâlnind-o, zâmbeau ironic ºi-ºi ºopteau
unii altora: „Ca sã vezi, domnule, ce minune! A venit
sfânta Fecioarã în vizitã la domniºoara Soubirous!”
În timpul celei de a treia apariþii, Preacurata a privit-o
cu dragoste ºi pe Antoneta Peyret ºi i-a spus Bernadetei
cã prezenþa doamnei Millet nu-i displace.
Apariþia se încheie cu o promisiune fãcutã Bernadetei
de cãtre sfânta Fecioarã, care i-a dat speranþa cea mai
plinã de mângâiere: „Nu-þi promit cã te voi face fericitã
în aceastã lume, ci în cealaltã”. Regina martirilor nu poate
promite nici chiar privilegiaþilor ei fericirea în aceastã

lume, fiindcã ea nu are misiunea ºi nici puterea de a
schimba planul providenþei care a rânduit ca, de la comi-
terea pãcatului strãmoºesc ºi pânã în ziua de apoi, pã-
mântul sã fie pentru toþi „valea de lacrimi” ºi exilul tem-
poral. Suferinþele trebuie sã le acceptãm cu iubire, ºtiind
bine cã prin ele cucerim cerul, ne atingem scopul vieþii
noastre.
De la peºtera sãracã din Betleem ºi pânã la grota
Massabielle, Preacurata ne invitã sã-l privim pe Isus
sãrac în Bernadeta ºi în orice persoanã din lume, pe care,
aºa cum spunea poetul Georges Bernanos, chiar dacã o
vedem numai pentru o clipã, putem descifra în ea, cu
puþinã iubire, un mesaj ceresc: „Nu-þi promit cã te voi
face fericitã pe pãmânt, ci în cer”. Promisiunea fãcutã de
Mama cereascã i-a dat Bernadetei atâta curaj ºi tãrie
încât deseori spunea: „Când sunt înãlþatã pe cruce, mã
simt mai fericitã decât o reginã înãlþatã pe tron”. Iatã
mângâierea supremã din aceastã „vale de lacrimi”.
Înþelegând mila Preacuratei faþã de dânsa, Bernadeta
a început sã fie milostivã faþã de sãrmanii pãcãtoºi, ca sã
ajungã în cer ºi sã fie pãrtaºi la slava Mamei cereºti. De
aceea, când, aºa cum vom vedea mai departe, Bernadeta
fãcea acele gesturi neobiºnuite, cineva i-a spus: „ªtii cã
lumea te credea nebunã când fãceai toate acestea?”, ea
a rãspuns cuprinsã de milã: „Am fãcut-o pentru pãcãtoºi”.
Bernadeta a avut o prietenã foarte bunã la mãnãs-
tire, pe tânãra Julie Garros. Când aceasta a fãcut profe-
siunea (13 iulie 1874) ºi a plecat la o altã mãnãstire unde
a fost trimisã, la despãrþire, Bernadeta i-a dat acest sfat
izvorât din sufletul ei plin de milã:
Nu uita sã-l vezi pe Domnul nostru în persoana sãracului.
Cu cât este mai respingãtor, cu atât mai mult trebuie sã-l
iubeºti. Consacrã-þi viaþa sãracilor, dar cu prudenþã! Acceptã
boala ca ºi cum ar fi o mângâiere. Nu te descuraja niciodatã.

Iubeºte-o ºi cheam-o cât mai des pe sfânta Fecioarã. Ne vom
gândi mereu una la alta dimineaþa, la sfânta Liturghie.
Nouã ce ne lipseºte ca sã fim fericiþi când trebuie sã

ducem „crucea zilnicã”? Spiritul rugãciunii. Recitarea
Rozariului ni-l poate da. Este vreun moment în care sã
nu avem trebuinþã de putere, înþelepciune ºi milã? Nu.
Atunci sã spunem cei trei Ave, Maria din introducerea
Rozariului cu toatã evlavia ºi le vom dobândi prin mij-
locirea Neprihãnitei plinã de dar.

ºi cele cinci mistere de bucurie
Conciliul al II-lea din Vatican, conºtient de eficaci-
tatea rugãciunii în economia mântuirii, îndeamnã stã-
ruitor la recitarea Rozariului:
Voim acum, în continuarea îndemnurilor predecesorilor
noºtri, sã recomandãm viu recitarea sfântului Rozariu în
familie. Fãrã îndoialã cã Rozariul sfintei Fecioare Maria
este una dintre cele mai minunate ºi eficace rugãciuni
comune, pe care familia creºtinã este invitatã sã o recite.
Noi iubim, într-adevãr, sã ne gândim ºi sã dorim cu ar-
doare ca, atunci când familia este adunatã pentru rugã-
ciune, sfântul Rozariu sã fie expresia frecventã ºi plãcutã
a rugãciunii lor.
Dar ca recitarea Rozariului sã fie cu cât mai mult

folos, ºi nu o înºiruire mecanicã de cuvinte, trebuie sã
pãtrundem în intimitatea fiecãrui mister în parte. Or,
tocmai acest lucru ni-l oferã urmãtoarele cincisprezece
apariþii de la Lourdes.
Despre misterul primelor trei apariþii am vorbit pe
lung ºi pe lat, arãtând cã ele cuprind introducerea la
misterele sfântului Rozariu: atotputernicia Tatãlui, înþe-

lepciunea Fiului ºi mângâierea Sfântului Duh, prefigu-
rând bucuria Tatãlui, suferinþele Fiului ºi mângâierea
Duhului Sfânt.
Introducând-o pe sfânta Fecioarã în misterul rãscum-
pãrãrii lumii, Preasfânta Treime o face pãrtaºã a puterii,
înþelepciunii ºi mângâierii divine prin plinãtatea harului,
împletind bucuria cu durerea ºi ambele cu mângâierea.
La rândul ei, Preacurata o face pãrtaºã pe favorita sa,
Bernadeta, la darurile primite, arãtând cã ºi cei ce vor
recita cei trei Ave, Maria, spre slava Preasfintei Treimi,
se vor bucura de o asistenþã specialã din partea cerului.
Celelalte cincisprezece apariþii se pot împãrþi în trei
grupe: primele cinci corespund misterelor de bucurie;
a doua grupã corespunde celor cinci mistere de durere,
iar ultima grupã de cinci apariþii corespunde misterelor
de slavã.
În ce mãsurã corespunde prima grupã de cinci apariþii
celor cinci mistere de bucurie?
Mama Bernadetei, nedumeritã de zvonul care circula
prin micul orãºel pe seama fiicei sale, nu ºtia ce sã mai
facã, ce mãsuri mai înþelepte sã ia, ca sã nu se compro-
mitã familia. S-a dus atunci la mãtuºa Bernadetei, care
era ºi naºa ei de la sfântul Botez, sã-i cearã un sfat.
Aceasta, auzind despre ce este vorba, îi ceru rãgaz sã se
gândeascã ºi în seara urmãtoare sã-i dea rãspunsul. ªi
iatã rãspunsul înþelept al naºei de la botez:
Trebuie sã o lãsaþi pe fiica voastrã sã meargã din nou la
grotã, deoarece se pare cã apariþia este într-adevãr cereascã
ºi nu trebuie sã vã temeþi de nimic, fiindcã, dacã este o
înºelãtorie diavoleascã, atunci Maica Domnului va ºti s-o
împiedice ºi sã o zãdãrniceascã cu timpul, ca nu cumva o
copilã nevinovatã sã fie înºelatã printr-o falsã imitaþie a
Reginei cerului. Dar aþi fãcut o greºealã. Vouã înºivã, ca

pãrinþi, vã revine sarcina de a merge la peºterã ca sã vedeþi
cu ochii proprii ºi sã vã puteþi convinge personal, iar nu sã
vã bizuiþi numai pe spusele nesigure ale altora.
Sfatul înþelept a fost urmat.
5.1. Apariþia din 20 februarie 1858

ºi primul mister de bucurie
Îngerul Gabriel a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate
din Galileea, al cãrei nume era Nazaret, la o fecioarã logo-
ditã cu un bãrbat care se chema Iosif, din casa lui David; ºi
numele fecioarei era Maria. ªi intrând îngerul la ea, a
zis: „Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine”
(Lc 1,26-28).
În ziua de 19 februarie, Bernadeta merge la peºterã

însoþitã de mama ºi naºa ei. A existat ceva în aceastã apa-
riþie din primul mister de bucurie? Da, în primul rând,
bucuria din sufletul Bernadetei, datoritã sfatului înþe-
lept al naºei, care a avut menirea sã-i schimbe compor-
tamentul mamei, fãcând-o mai înþelegãtoare. Dar în
timpul apariþiei, fericirea Bernadetei se transpune pe
chipul ei, care devine atât de strãlucitor, încât lumea din
jur exclama uimitã: „Vai, cât e de frumoasã! O, cât e de
frumoasã!” Preacurata este mulþumitã cã Bernadeta a
venit.
În 1898, teologul rus Serghei Bulgakov a fãcut o cãlã-
torie la Dresda (Germania) ºi, vizitând muzeul de artã,
a vãzut pentru prima datã Madona Sixtinã, pictatã de
Raffaello. Rãpit ca în extaz, nu se mai putea desprinde
de acest tablou. Mai târziu a povestit:
Acolo, ochii Reginei cerului, care se înalþã la cer cu dumne-
zeiescul ei Fiu, m-au privit. Era în acei ochi o forþã infinitã
de puritate ºi de dãruire voluntarã... Mi-am pierdut sim-

þurile, capul mi se învârtea; din ochi îmi curgeau lacrimi
dulci ºi amare totodatã, care fãceau sã se topeascã gheaþa
inimii mele... Nu era o tulburare asceticã; nu era o întâlnire,
o nouã cunoaºtere, un miracol. Era o contemplaþie (eram
pe atunci marxist)17.
Dacã în faþa unui tablou, omul se poate pierde de

fericire contemplând, dar în faþa unei realitãþi cereºti,
cum poate fi?
Bernadeta este atât de fericitã încât ºi dupã apa-
riþie îºi freca mereu ochii, ca ºi cum s-ar fi trezit din vis,
cu pãrere de rãu cã s-a terminat, cãutând parcã s-o revadã.
Fericirea ei provenea nu numai din faptul cã o vãzuse
pe Doamna cea Frumoasã, ci ºi din faptul cã, pe când
îºi spunea Rozariul ca de obicei, cu ochii extaziaþi spre
cereasca arãtare, a auzit niºte zgomote înfiorãtoare, ca
venite din iad, iar un glas sinistru ºi deosebit de puternic
îi striga: „Fugi! Fugi!” A fost suficientã o privire a Maicii
Domnului aruncatã în direcþia de unde veneau acele zgo-
mote infernale ca sã se facã liniºte. Preacurata, care
s-a speriat la Buna-Vestire de apariþia arhanghelului
Gabriel, acceptând sã devinã mama lui Cristos, acum
nu se mai teme nici de tot iadul. Având garanþia înge-
rului luminii: „Domnul este cu tine”, ea aduce liniºte ºi
pace în toate sufletele care rãspund prin „Fie mie dupã
cuvântul tãu” la chemarea lui Dumnezeu. La fel de neîn-
fricatã va deveni de acum încolo ºi plãpânda fiinþã a
familei Soubirous, având garanþia nu din partea unui
înger, ci chiar din partea Reginei îngerilor, cã ea o va
pãzi de uneltirile Celui Rãu...
17

ºi al doilea mister de bucurie
În acele zile [dupã vizita îngerului Gabriel], sculându-se,
Maria s-a dus în grabã în þinutul muntos, într-o cetate
a seminþiei lui Iuda. ªi a intrat în casa lui Zaharia ºi a
salutat-o pe Elisabeta (Lc 1,39-40).
În ziua de 20 februarie, Bernadeta revine la grotã.
Existã în aceastã apariþie ceva din cel de-al doilea mister
de bucurie? Preacurata o viziteazã pe Elisabeta ºi pruncul
din sânul ei tresare de fericire, iar Maica Domnului ros-
teºte acel imn de cea mai înaltã recunoºtinþã: Magnificat –
„Preamãreºte, suflete al meu, pe Domnul!”
În timpul acestei apariþii, Doamna cea Frumoasã o
învaþã pe Bernadeta o rugãciune, un imn de recunoºtinþã
faþã de Dumnezeu pentru favorurile primite, un „Mag-
nificat” particular, unic.
Pe îngerul care i-a adus bucuria maternitãþii divine,
Fecioara din Nazaret îl va trimite sã aducã bucurie pe pã-
mânt, prevestind apariþia ei. Astfel, în primãvara anului
1916, cei trei copii de la Fatima – Lucia, Francisc ºi Iacint
– dupã recitarea Rozariului se jucau ºi, iatã, deodatã vãd
o luminã cristalinã care, pe mãsurã ce se apropia de ei,
lua forma unui tânãr cam de 14-15 ani, de o frumuseþe
fermecãtoare. Copiii au rãmas înlemniþi, dar tânãrul i-a
liniºtit, spunându-le: „Nu vã temeþi! Eu sunt îngerul pãcii.
Rugaþi-vã cu mine!” Spunând aceste cuvine, se puse în
genunchi, se plecã pânã ce a atins pãmântul cu fruntea
ºi a spus, repetând de trei ori, cu glas tare: „Dumnezeul
meu, eu cred, mã închin, nãdãjduiesc ºi te iubesc. Îþi cer
iertare pentru cei ce nu cred, nu se închinã, nu nãdãj-
duiesc ºi nu te iubesc”18.
18
A. BLASUCCI, Inima neprihãnitã a Mariei ºi marea ei fãgãduinþã,
Sf. Bonaventura - Luizi-Cãlugãra, Bacãu 1947, 22.
Desigur cã rugãciunea, învãþatã de Bernadeta de pe

buzele Preacuratei, a avut un mesaj de pace, aducãtor
de fericire pentru omenirea zbuciumatã de patimi.
Aºa cum pruncul din sânul Elisabetei nu a vãzut-o pe
Preacurata, dar a tresãrit de bucurie la salutul ei – Shalom
(Pace) –, la fel ºi lumea prezentã, persoanele care au
însoþit-o pe Bernadeta la peºterã, nu o vedeau pe Maica
Domnului, dar fiecare mãrturisea cu bucurie: „Am simþit
cu adevãrat prezenþa unei fiinþe cereºti”. Aceastã simþire
a unei prezenþe cereºti a avut menirea sã aducã mai
multã armonie între locuitorii din Lourdes.
Se recomandã ca al II-lea mister de bucurie sã se spunã
pentru pacea lumii.

ºi al treilea mister de bucurie
ªi Iosif s-a suit din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea,
în cetatea lui David, care se numeºte Betleem, pentru cã era
din casa ºi din seminþia lui David, ca sã se înscrie împreunã
cu Maria, logodnica sa, care era însãrcinatã. Iar pe când erau
ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sã nascã. ªi l-a nãscut pe
Fiul sãu unul-nãscut ºi l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, cãci
nu era loc pentru ei în casa de oaspeþi (Lc 2,4-7).
În ziua de 21 februarie o gãsim pe Bernadeta din nou
prezentã la peºterã. În al treilea mister de bucurie me-
ditãm naºterea lui Isus în peºtera din Betleem. Eveni-
mentul naºterii Domnului e pentru noi motiv de bucurie;
dar oare a fost ºi pentru sfânta Fecioarã? A-l aduce pe
lume pe Fiul lui Dumnezeu într-un grajd ºi a-l aºeza în
iesle i-a fost motiv de bucurie?
Povestind câte ceva despre aceastã apariþie din ziua de
duminicã, 21 februarie, Bernadeta spune cã Preacurata
avea ochii plini de lacrimi ºi privea departe. Apoi i-a spus
vizionarei: „Rugaþi-vã pentru pãcãtoºi!”
Cu certitudine, în noaptea de Crãciun, Fecioara-Mamã

a lãcrimat în peºtera din Betleem, vãzând ce primire îi
fac oamenii lui Mesia. Dar cum spune Mântuitorul despre
orice femeie cã atunci „când e sã nascã, se întristeazã,
fiindcã a sosit ceasul ei; dar, dupã ce naºte copilul, nu-ºi
mai aduce aminte de durere, pentru bucuria cã s-a nãscut
un om în lume” (In 16,21). Nu se pune problema de a ºti
cum a nãscut în chinuri sau în chip minunat Preacurata,
ci faptul e cã prin inima ei a trecut sabia durerii înainte
de a fi fost prorocitã de bãtrânul Simeon, din cauza pãca-
telor lumii. Pentru toþi cei care se distrau ºi petreceau
în Betleem era loc, dar pentru sfânta familie nu s-a gãsit
decât un grajd ºi o iesle pentru pruncul Isus. Aceasta
este viaþa: bucuria ºi durerea se împletesc.
Ce se naºte din aceastã apariþie? Pentru prima datã
întâlnim alãturi de Bernadeta un om de ºtiinþã, pe me-
dicul Dozous, venit aici, nu ca sã se roage, ci ca sã poatã
da mãrturie în numele ºtiinþei cã acei care cred într-o
apariþie supranaturalã la grotã se înºalã. A venit sã exa-
mineze la faþa locului cum starea Bernadetei nu este decât
o agravare a bolilor de care suferea.
Era duminicã în acea zi de 21 februarie, era zi de sãr-
bãtoare, zi de bucurie. ªi bucuria acelei zile avea sã se
mãreascã prin naºterea unui „om nou”, medicul Dozous,
din necredincios în om credincios. Vãzând cu ochii proprii
extazul Bernadetei, cauzat nicidecum de o boalã pãmân-
teascã, ci de o stare cereascã, Dozous, din necredincios
devine un vajnic apãrãtor al credinþei ºi bucuria „naºterii
sale la o viaþã nouã” o consemneazã în cartea pe care
a intitulat-o sugestiv: Am crezut, fiindcã am vãzut.
ªi pãstorii au plecat fericiþi de la ieslea din Betleem
ºi au crezut fiindcã au vãzut. Dar noi? Mântuitorul ne
spune cã sunt mai fericiþi acei care cred fãrã sã fi vãzut
(cf. In 20,29).

ºi al patrulea mister de bucurie
Când s-au împlinit zilele curãþirii lor, dupã legea lui Moise,
[Iosif ºi Maria] l-au dus [pe pruncul Isus] la Ierusalim ca
sã-l punã înaintea Domnului, precum este scris în legea
Domnului, cã „orice întâi-nãscut de parte bãrbãteascã sã
fie închinat Domnului! (Lc 2,22-23).
Dupã cum naºterea Domnului n-a fost lipsitã de

umbrele durerii, cauzate de refuzul oamenilor de a-i oferi
gãzduire, de sãrãcia peºterii, de fuga în Egipt etc., aºa
ºi Bernadeta, dupã aceastã apariþie va suferi mult din
partea autoritãþilor civile care o ameninþau în fel ºi chip,
din partea pãrinþilor care, timoraþi de aceste amenin-
þãri, îi interzic de a mai merge la grotã; suferinþe din
partea ºcolii, unde învãþãtoarea o dojeneºte cu asprime
cã tulburã timpul de pocãinþã, Postul Mare. Când, în
dupã-amiaza zilei de 22 februarie, va merge din nou la
ºcoalã, o putere nevãzutã o împinge spre stânca Massa-
bielle. Doamna cea Frumoasã nu-i apare. În schimb, în
ziua urmãtoare, 23 februarie, va merge dis-de-dimineaþã,
ºi nu singurã, ci, pe lângã o mare mulþime de curioºi,
va fi ºi perceptorul Estrade împreunã cu sora sa.
Din misterul al patrulea de bucurie, în care meditãm
prezentarea lui Isus la templu ºi bucuria bãtrânului
Simeon ºi a prorociþei Ana, avem aici, pe acelaºi post,
pe Estrade ºi pe sora sa. Bucuria bãtrânului Simeon este
bucuria lui Estrade. Ascultaþi mãrturia lui:
Bernadeta se aruncã în genunchi, îºi luã rozariul ºi se
închinã adânc. Dar miºcãrile ei erau fãrã maniere afectate;
ea se purta aºa de neprefãcutã, ca ºi cum ar fi fost singurã
în marile holuri ale unei biserici. În timp ce bobiþele roza-
riului îi alunecau printre degete, ea îºi aþinti privirile între-
bãtoare asupra peºterii. O aºteptare doritoare se citea în
ochii ei. Deodatã se ridicã, plinã de o veselã admiraþie, care

îþi dãdea impresia cã s-ar afla în altã lume. Ochii îi strã-
luceau plãcut, un zâmbet îngeresc îi flutura pe buze ºi un
farmec ceresc îi inunda întreaga fãpturã. Ea era ca beatã
de fericire ºi sufletul ei pãrea cã jubileazã. Bernadeta nu
mai era Bernadeta, era mai mult un înger care stã în faþa
tronului Mielului dumnezeiesc. Vrând, nevrând, toþi cei
prezenþi ºi-au descoperit capetele ºi, pânã ºi noi, bãrbaþii,
ne-am plecat adânc, cu faþa pânã la pãmânt, cum numai
femeile foarte evlavioase obiºnuiesc sã se plece. Atunci a
dispãrut orice îndoialã din sufletele noastre ºi ne-a pierit
orice poftã de a mai critica. Privirile noastre rãtãceau când
la vizionarã, când la stâncile goale. Ochiul nostru nu vedea
nimic, ºi totuºi simþeam cã în faþa noastrã se aflã o fiinþã
distinsã ºi cã întreþine o convorbire binevoitoare cu o copilã
de pe pãmânt. Acum venirã momente când vizionara, cu
totul interesatã, asculta cuvintele pe care i le spunea apa-
riþia. Ea dãdea afirmativ din cap, apoi ea însãºi dãdea rãs-
puns. Ori de câte ori se pãrea cã Doamna vorbeºte ºi cã
Bernadeta ascultã, trupul acesteia din urmã tremura de
plãcere ºi bucurie. Dupã un timp oarecare, când convor-
birea tainicã era pe sfârºite, Bernadeta îºi reia recitarea
Rozariului întrerupt în momentul apariþiei Maicii Dom-
nului. Dar nici o secundã nu-ºi întorcea faþa de la peºterã,
nici o secundã nu-ºi pleca privirea; ea pãrea însetatã dupã
fermecãtoarea apariþie, cãreia îi adresa ruga. Niciodatã
n-am vãzut în viaþa mea pe cineva sã salute cu o astfel de
amabilitate, cum o saluta Bernadeta pe Doamna sa. ªi când
ea îºi fãcea din când în când semnul sfintei cruci, îl fãcea cu
un gest atât de nedescris, încât nu am cum sã-l descriu,
decât doar sã spun cã un astfel de semn al crucii se poate
face numai în cer. Starea de extaz a durat cam un ceas. Spre
sfârºit, Bernadeta se târa pe genunchi pânã aproape de
peºterã; acolo se aplecã, adorând pânã la pãmânt, sãrutã
þãrâna, apoi s-a întors la locul de mai înainte. Încã o datã
se vãzu pe faþa ei strãlucirea transfigurãrii anterioare, apoi
suprafirescul farmec începu sã slãbeascã cu încetul ºi, în
fine, dispãru cu desãvârºire. Ea a mai rãmas câtva timp

în rugãciune, dar acum nu mai era decât copila obiºnuitã
din Pirinei. Curând dupã aceea, se sculã ºi, însoþitã de mama
ei, luã drumul spre casã. Eu stãteam acolo ca un om care
abia se deºteptase dintr-un vis. Lumea înconjurãtoare nu
mai exista pentru mine. O lume întreagã de gânduri dãdea
nãvalã în haosul sufletului meu. ªi, deºi nu se arãtase acea
Doamnã privirilor mele proprii, totuºi am vãzut-o cu sufletul
meu, am simþit-o cu inima mea, în jurul meu, cu ocrotirea
ei de mamã.
O, ceas preafericit al vieþii mele! În zadar m-aº chinui sã
pãtrund acea tainã de iubire, care s-a îndurat de mine, dis-
preþuitorul trufaº, ºi mi-a acordat ºi mie un loc în apro-
pierea Reginei cerului. Paisprezece ani s-au scurs de la acea
clipã fericitã. ªi, cu fruntea plecatã în þãrânã, mã întreb
mereu: oare ce am fãcut eu, pentru ca tu, o, neprihãnitã
Fecioarã, sã mã chemi atât de aproape de tine? O, Mamã
preabunã, pãrul mi s-a încãrunþit, mormântul mã cheamã
ºi mult mai mult ca altã datã, din adâncul sufletului meu
îþi cer mijlocirea ta, sprijinul tãu de mamã ºi harul, ca tu
sã ascunzi pãcatele mele cu mantia milei tale. Da, eu te
recunosc, o, Mamã, ºi chem asupra mea însãºi binecuvân-
tarea care izvorãºte aºa de îmbelºugat din sfinþita stâncã
Massabielle.
Iatã cât de frumos îºi exprimã Estrade bucuria de a

o fi întâlnit pe Neprihãnita în acest loc, atât de plin de
mister pânã în ziua de azi. Anii au trecut, dar bucuria
i-a rãmas vie ca în prima zi. Sora lui va vorbi ºi ea cu
entuziasm despre acel moment fericit al vieþii care a
marcat-o profund.

ºi al cincilea mister de bucurie
Dupã trei zile l-au aflat [pe Isus în vârstã de 12 ani] în
templu, stând în mijlocul învãþãtorilor, ascultându-i ºi
întrebându-i. Vãzându-l, au rãmas uimiþi, iar mama lui
i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai fãcut nouã aºa? Iatã, tatãl tãu
ºi eu te-am cãutat îngrijoraþi”. ªi el le-a zis: „De ce m-aþi
cãutat? Oare nu ºtiaþi cã în cele ale Tatãlui meu mi se
cuvine sã fiu?” (Lc 2,46-49).
Apariþia din 24 februarie reprezintã ºi explicã mis-

terul al cincilea de bucurie: aflarea lui Isus în templu, pe
când avea doisprezece ani, dupã trei zile de cãutare din
partea pãrinþilor sãi, Iosif ºi Maria.
Bernadeta porneºte fericitã spre locul binecuvântãrii
sale, aºa cum sfânta familie a plecat spre templul din
Ierusalim de sãrbãtoarea Paºtelui. Aici, îndatã ce îºi
începe Rozariul, intrã în extazul fermecãtor. La un mo-
ment dat, chipul ei se întristeazã atât de mult, ca ºi
cum ar fi fost deznãdãjduitã, ºi se târãºte pe genunchi
cam cincisprezece metri, plângând. Apoi se ridicã, se
întoarce la locul de mai înainte, se îndreaptã cu faþa spre
lumea prezentã ºi spune cu multã durere: „Pocãinþã,
pocãinþã, pocãinþã!” Este ca ºi cum ar fi voit sã spunã
cã bucuria de a-l regãsi pe Isus se naºte din chinurile
cãutãrilor în genunchi, din pocãinþã.
Într-un muzeu din oraºul Copenhaga (Danemarca),
existã o statuie care îl reprezintã pe Isus, consideratã
drept o capodoperã, deosebit de frumoasã. Dar frumu-
seþea capodoperei nu se poate vedea decât dintr-o anu-
mitã poziþie. Un vizitator neavizat se tot învârtea împre-
jurul ei ºi se întreba de ce este consideratã capodoperã,
cãci el nu gãsea nimic deosebit în ea. Un alt vizitator,
care i-a citit nedumerirea, i-a spus: „Domnule, dacã vreþi
sã vedeþi frumuseþea acestei statui, trebuie sã vã aºezaþi

în genunchi în faþa ei ºi aºa sã o priviþi!” Acel domn a
ascultat, a îngenuncheat ºi s-a minunat de frumuseþea
capodoperei.
În al cincilea mister de bucurie, mama lui Isus ne învaþã
cum sã-l cãutãm ºi sã-l privim pe Isus. Bernadeta învaþã
lecþia perfect: bucuria se naºte din durere. Când Isus a
spus: „Cine vrea sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine,
sã-ºi ia crucea zilnic ºi sã mã urmeze” (Mt 16,24), putem
fi siguri cã ne cheamã la fericirea taboricã a feþei sale.
Misterul al cincilea de bucurie este o pregãtire, o intro-
ducere în misterele de durere. Bucuria ºi durerea sunt
componente esenþiale ale vieþii noastre pãmânteºti. Zbu-
ciumul Preacuratei ºi al sfântului Iosif, evidenþiat de
întrebarea: „Fiule, de ce ne-ai fãcut nouã aceasta?” (Lc
2,48), este prelungit de Isus pânã pe Calvar, unde el însuºi
va striga cu disperare: „Dumnezeul meu, Dumnezeul
meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34), ca de aici sã se
nascã bucuria: „Pãrinte, în mâinile tale îmi încredinþez
sufletul” (Lc 23,46) spre slava învierii.
Chinurile convertirii unui suflet la Dumnezeu sunt
grele, dar bucuria le întrece. Durerea pierderii lui Isus
a fost mare, dar bucuria aflãrii lui este ºi mai mare. Iatã
ºi mãrturia unui convertit la Lourdes, Alexis Carrel: „Fac
abstracþie de personalitatea ºi pãrerile mele [scrie el unui
prieten]. Te asigur însã cã, dacã aº vedea numai o ranã
închizându-se pe loc, sub ochii mei, aº deveni un credin-
cios fanatic sau aº înnebuni”19.
Pentru observaþii a ales o bolnavã despre care spunea:
„Aceastã suferindã este într-o stare jalnicã; am fost sã-i
fac deja injecþii cu morfinã. Mi-e teamã sã nu moarã în
19
mâinile mele. Dacã ea s-ar vindeca, ar fi un adevãrat

miracol. Aº crede în tot ºi m-aº cãlugãri”20. Când bolnava,
Maria Ferrand, a fost dusã la bazin pentru a fi îmbãiatã,
el a zis: „Dacã ea ar muri în bazin, aº fi curios sã vãd ce
impresie ar produce asupra pelerinilor, pentru cã aceasta
ar putea însemna finalul credinþei în miracol”21. Dupã
îmbãiere, privind bolnava schimbatã: „Halucinez. Acesta
este un fenomen psihologic interesant pe care trebuie sã
mi-l notez”. Dar, constatând tot mai mult vindecarea de
sub ochii lui, ºi-a zis: „Cred cã înnebunesc”. Când Maria
Ferrand s-a ridicat vindecatã complet, a întrebat-o: „Ce
veþi face acum, cã sunteþi pãtrunsã de miracolul vinde-
cãrii?”, ea a rãspuns: „Voi merge la cãlugãriþele sfân-
tului Vincenþiu de Paul, voi fi primitã de ele ºi voi îngriji
bolnavii”.
Din declaraþia ei, el a înþeles sensul vieþii, dupã care a
declarat: „Noi n-avem nevoie de ºtiinþã pentru adevãrata
noastrã viaþã, ci de suflet ºi de credinþã”22. Concluzia la
care a ajuns este urmãtoarea:
La început am fost un catolic sincer, apoi un stoic ºi apoi un
kantian; apoi am decãzut în scepticism absolut ºi dile-
tantism. Am fost din ce în ce mai nefericit. Catolicismul pe
care, din pãcate, nu l-am înþeles, a fost (în cele din urmã)
cel care mi-a dat cea mai mare satisfacþie23.
20
21
22
A. CARREL, Cãlãtorie la Lourdes, 46-47.
23

ºi cele cinci mistere de durere
ºi primul mister de durere
Atunci Isus a mers împreunã cu ucenicii sãi la locul numit
Ghetsemani ºi le-a zis: „ªedeþi aici, pânã ce mã voi duce
acolo ºi mã voi ruga”. ªi, luând cu sine pe Petru ºi pe cei
doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista ºi a se mâhni.
Atunci le-a zis: „Întristat este sufletul meu pânã la moarte.
Rãmâneþi aici ºi privegheaþi împreunã cu mine”. ªi, mergând
puþin mai înainte, a cãzut cu faþa la pãmânt, rugându-se
ºi zicând: „Pãrintele meu, de este cu putinþã, treacã de la
mine paharul acesta! Însã nu precum voiesc eu, ci precum
voieºti tu” (Mt 26,36-39).
În ziua de 25 februarie 1858, Bernadeta a venit la peº-

terã ca de obicei. Regina cerului îi apare ºi îi zice: „Fiica
mea, vreau acum sã-þi încredinþez un ultim secret. Nici
pe acesta, dupã cum nici pe celelalte, nu trebuie sã-l des-
tãinui nimãnui”. Bernadeta l-a pãstrat cu sfinþenie; buzele
ei n-au destãinuit niciodatã nimãnui ceva din conþinutul
celor trei secrete, dar viaþa ei le-a trãdat în mare parte.
A trebuit sã sufere, pentru cã a fost aleasa Maicii Dom-
nului, favorita cerului.
Favorurile cereºti se plãtesc scump. Despre Saul din
Tars, când este chemat sã devinã „vas ales”, Isus spune:
„Eu îi voi arãta câte trebuie sã sufere el pentru numele
meu” (Fap 9,16).
ªi Bernadeta, devenind „trandafir ales”, trebuia sã ºtie
câte va avea de suferit, spre slava Reginei sfântului Ro-
zariu. Infirmitãþile trupeºti i-au rãmas; a trebuit sã poves-
teascã de zeci ºi sute de ori aceleaºi lucruri ºi celor de bunã-
voinþã ºi celor de rea-credinþã; a trebuit sã sufere insulte,
ironii, contraziceri, anchete, ameninþãri; a trebuit sã nu
accepte niciodatã ºi de la nimeni nici un dar, nici ea ºi nici

familia ei, deºi erau persoane care voiau s-o copleºeascã
cu aur ºi argint, haine, bani ºi alte lucruri de valoare;
viaþa ei ºi a familiei Soubirous a purtat mereu aceeaºi
amprentã a sãrãciei ca mai înainte de apariþii.
Secretele au avut un conþinut bogat de suferinþã ºi
pocãinþã. Dupã încredinþarea celui de-al treilea secret,
cereasca Doamnã tãcu un timp, apoi i-a zis: „Acum bea
ºi te spalã la izvor ºi mãnâncã din plantele care cresc
acolo!” Fiindcã nu era nici un izvor prin apropiere, Ber-
nadeta s-a îndreptat spre râul Gave, dar Doamna cea
Frumoasã i-a zis: „Nu într-acolo trebuie sã mergi ºi nu
din Gave trebuie sã bei!” Atunci îi arãtã cu degetul unde
este izvorul, care, de fapt, nu era. Bernadeta s-a aºezat
în genunchi la locul arãtat ºi cu degetele a început sã
scormoneascã pãmântul. A reuºit sã facã o micã groapã
în care pãmântul a început sã se umezeascã, apoi sã se
umple cu o apã destul de noroioasã ºi tulbure. De trei ori
a încercat sã bea, dar tot de atâtea ori i-a venit silã de apa
murdarã.
ªi Isus în agonie s-a rugat de mai multe ori Tatãlui
sã-i îndepãrteze paharul pãtimirilor, dar l-a bãut conform
voinþei mântuitoare.
Bernadeta înghite în silã câteva sorbituri ºi apoi îºi
spalã faþa, pe care de fapt o murdãreºte mai mult. Rupe
apoi câteva frunze din buruienile uscate ºi le mãnâncã.
La vederea acestor lucruri, cei prezenþi exclamã uimiþi
ºi dezamãgiþi: „Fata asta ºi-a pierdut minþile”; „Berna-
deta a înnebunit de-a binelea. Deci medicii au dreptate
ºi cei înºelaþi suntem noi”. Plecau dezgustaþi. A plecat ºi
Bernadeta.
În urma ei, izvorul a început sã dea tot mai multã apã
ºi tot mai limpede. Izvorul a rãmas pânã azi drept mãr-
turie apãrutã din durere ºi sãrãcie, spre a alina necazurile
vieþii, ale existenþei umane, singura valoare de luat în

seamã, pentru care Isus ºi-a amestecat sudoarea, lacri-
mile ºi apa coastei cu sângele preasfânt, spre a înmuia
inimile împietrite.

ºi al doilea mister de durere
A zis iarãºi Pilat: „Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã mai tare
strigau ºi ziceau: „Sã fie rãstignit!” Atunci l-a eliberat pe
Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat sã fie rãstignit (Mt
27,23.26).
În al doilea mister de durere meditãm biciuirea lui

Isus în pretoriul lui Pilat. Doamna cereascã îi cere Ber-
nadetei sã facã pocãinþã; sã se târascã pe genunchi pe
povârniºul din apropiere ºi sã sãrute pãmântul pentru
cei pãcãtoºi. Bernadeta le cere celor prezenþi sã facã la
fel. Nu era acest gest o autobiciuire? Nu-ºi atrãgea ea
insultele celor prezenþi? Mãtuºa Bernadetei, care era de
faþã, simþi o astfel de tulburare încât, scoþând un þipãt de
spaimã, cãzu leºinatã la pãmânt.
Isus, dezlegat de la coloana ruºinoasã a biciuirii, s-a
prãbuºit într-un lac de sânge. De ce vrea oare sã sufere
ºi azi durerile pãtimirii în trupul sãu mistic, care este
Biserica? Cauza sunt pãcãtoºii. Cineva a prins-o pe Ber-
nadeta, a tras-o cu putere, smucind-o ºi strigându-i:
„Ascultã! Eºti nebunã?” Numai iubirea adevãratã îl
duce pe cel ce iubeºte sã sufere pentru cel iubit pânã la
nebunie, ºi încã „nebunia crucii”.
Pentru comportamentul din aceastã zi, Bernadeta avea
sã fie biciuitã cu cele mai aspre dojeni ºi insulte de auto-
ritãþile civile, în frunte cu procurorul general. Aceastã
biciuire a fost atât de grea încât a necesitat intervenþia
directoarei spitalului din Lourdes, care, intrând în sala
unde Bernadeta era anchetatã fãrã milã, a strigat plân-

gând: „Vã rog, domnilor, lãsaþi-ne copila ºi nu o omorâþi!”
Atunci, judecãtorul s-a adresat comisarului ºi i-a zis: „Ce
voiþi sã faceþi? Noi o punem în libertate, fiindcã nu gãsim
nimic ce sã condamnãm în ea!” Câtã asemãnare cu sufe-
rinþele lui Isus! Câtã asemãnare în cuvinte, cu cele spuse
de Pilat poporului iudeu, care cerea condamnarea lui Isus
la moarte!
Deºi în viaþa sa de mai târziu Bernadeta a avut atât de
multe necazuri ºi suferinþe, ea le-a acceptat cu disponi-
bilitate totalã la voinþa lui Dumnezeu. Se ºtie cã în mãnãs-
tire noviciatul este timpul de probã, de încercãri, de neca-
zuri. Aºa a fost ºi pentru Bernadeta, dupã cum a declarat
în testamentul sãu, mulþumind lui Dumnezeu „pentru
maica Iosefina [superioara] care mi-a spus cã nu sunt
bunã de nimic..., pentru sarcasmele maestrei de novice,
pentru vocea ei durã, pentru nedreptãþile ei, pentru iro-
niile ei, pentru pâinea umilinþei”. Aºa cum Isus a fost
comparat cu Baraba, tot aºa Bernadeta a fost comparatã
cu alte novice; Isus dat spre rãstignire ºi Baraba eliberat,
Bernadeta înlãturatã, nefiind bunã de nimic, ca altele sã
poatã spune. „Ce norocoasã sunt cã nu sunt Bernadeta!”

ºi al treilea mister de durere
Atunci, ostaºii dregãtorului, ducându-l pe Isus în pretoriu,
au adunat împrejurul lui toatã ceata de ostaºi ºi, dezbrã-
cându-l de hainele lui, l-au îmbrãcat cu o hlamidã roºie. ªi
împletind o cununã de spini, i-au pus-o pe cap ºi o trestie
în dreapta lui, îºi bãteau joc de el, zicând: „Bucurã-te, regele
iudeilor!” ºi, scuipând asupra lui, luau trestia ºi-l bãteau
peste cap (Mt 27,27-30).
În al treilea mister de durere meditãm încoronarea lui

Isus cu spini. Gãsim acest aspect în apariþia din 28 fe-
bruarie? Da, ºi încã într-un fel foarte interesant; adicã
trebuie sã ne batem singuri capul spre a înþelege unele
lucruri pe care cerul nu vrea sã ni le reveleze în mod ex-
plicit. De exemplu, ce s-a petrecut între Regina cerului
ºi Bernadeta în aceastã zi? Nimeni nu ºtie nimic precis;
Bernadeta n-a destãinuit nimic. Dupã terminarea apa-
riþiei, ea s-a grãbit spre bisericã, pentru a participa la
Liturghia duminicalã.
„Misterele” sunt coroana de spini care apasã pe fruntea
Bisericii lui Cristos. Sã ne grãbim la jertfa sfântã a Litur-
ghiei spre a ne uni cu jertfa lui Cristos ºi vom recunoaºte
cã iubirea este o grea coroanã de spini, de care a avut
parte atât de mult Bernadeta, care a spus: „A suferi totul
în tãcere, pentru a-i plãcea lui Isus, înseamnã a iubi”, ºi
cu o profundã smerenie le zicea surorilor din mãnãs-
tirea de la Nevers, în care se retrãsese: „Cereþi bunului
Dumnezeu ºi sfintei Fecioare convertirea mea!” Cu cât
cineva este mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai bine
îºi dã seama de urâþenia ºi de cele mai mici greºeli ºi
imperfecþiuni personale. Rugãciunea Bernadetei era pã-
trunsã întotdeauna de acel sentiment intern al vinovãþiei
umane. Un bun creºtin chinez obiºnuia sã se roage:
„Doamne, lumea este rea; tu schimb-o, începând cu mine!”
Ca în viaþa oricãrui sfânt, tot aºa ºi în viaþa Berna-
detei, au existat momente încãrcate de atâta durere, cã
buzele n-au gãsit cuvinte potrivite spre a o exprima, ci
numai spre a o purta. Ecce Homo! – „Iatã Omul!”; iatã
tragedia lui! „Bucurã-te, regele iudeilor!” Cât de scump
au fost plãtite apariþiile de la Lourdes ºi minunile care au
urmat! Duºmanii credinþei au încercat sã le anihileze
caracterul supranatural, dar în zadar! E. Artus din Paris
a oferit un premiu de 10.000 de franci celui care va dovedi
ca falsã mãcar una dintre vindecãrile miraculoase descrise

în cartea lui Henri Lassairre, premiu care s-a ridicat azi
la peste 100.000 de franci24.

ºi al patrulea mister de durere
Atunci l-a predat lor ca sã fie rãstignit. ªi l-au luat pe Isus
ºi l-au dus ca sã-l rãstigneascã. ªi, ducându-ºi crucea, a ieºit
la locul ce se cheamã al Cãpãþânii, care evreieºte se zice
Golgota (In 19,16-17).
În al patrulea mister de durere meditãm cum lui Isus

i se pune crucea pe umeri. Luni, 1 martie 1858, a avut loc
apariþia a patra din grupa a doua, ca de obicei. Douã
lucruri sunt de semnalat la aceastã apariþie: rozariul
strãin, pe care Bernadeta îl avea asupra ei ºi prima apa-
riþie a unui preot la grotã.
O persoanã evlavioasã o rugase pe Bernadeta sã ia cu
dânsa rozariul ei, ca sã-l aibã în timpul apariþiei. Ber-
nadeta a acceptat ºi, punându-l în buzunar, l-a uitat.
Ajunsã la peºterã, bãgã mâna în buzunar ºi, în loc sã-ºi
prindã rozariul propriu, l-a luat pe cel strãin. Când sã-ºi
ducã mâna la frunte, simþi cã îi este cu neputinþã. Prea-
curata Fecioarã Maria o fãcu atentã cã rozariul pe care
îl are în mânã nu este al ei. Schimbându-l, a ridicat mâna
cu uºurinþã spre frunte ºi ºi-a început rugãciunea.
Ce concluzie putem trage din acest fapt? Este atât de
tragic sã ai un rozariu strãin sau sã te întâlneºti cu
preotul? Este atât de greu sã te împovãrezi cu obligaþiile
spirituale ale altora, dar cât de greu trebuie sã fie atunci
când te împovãrezi cu crucea care ispãºeºte fãrãdelegile
altora! Rozariul are partea sa din crucea lui Isus; când
24
îl accepþi, nu-l poþi duce fãrã a-l accepta cu iubire. Rozar,

am spus, înseamnã a face roze, a face trandafiri de aur
din trandafiri sãlbatici, înseamnã a le da parfumul ceresc
al evlaviei, înseamnã a le da acea greutate necesarã
spre a sta pe piciorul Preacuratei, spre a contribui la
strivirea capului ªarpelui infernal.
A-þi lua obligaþia de a fi „rozar” înseamnã a lua crucea
pe umeri ºi a o purta cu rãbdare, fiindcã meditarea mis-
terelor mântuirii este grea. Recitarea Rozariului cere
timp; lupta cu obiºnuinþa ºi cu plictiseala este apãsã-
toare. ªi Isus a luat asupra sa pãcatele noastre, care
atârnau de cruce. S-a prãbuºit de mai multe ori sub
povara lor. De ce a fost de trebuinþã sã-l ajute Simon din
Cirene ca sã ducã povara crucii? Are dreptate sfântul
Augustin, când spune: „Cel ce te-a creat pe tine fãrã tine
nu te mântuieºte pe tine fãrã tine”. În momentele cele
mai grele ale vieþii, purtând rozariul personal, Dumnezeu
îi trimite fiecãrui om un „Simon din Cirene”, un preot.
În anul 1808, la 2 mai, a izbucnit în toatã Spania o
revoltã înverºunatã contra francezilor cotropitori. Ei
erau mãcelãriþi fãrã cruþare, mai ales în Madrid. Printre
francezi se afla ºi un medic cu numele de Claubry, care
era un evlavios slujitor al Maicii Domnului ºi care, chiar
în acea zi, primise într-o capelã sfânta Împãrtãºanie,
dupã care a plecat spre postul sãu. Pe drum a fost prins
de o mulþime furioasã, care l-a recunoscut cã este ofiþer
francez. Îndatã ºi-au scos sãbiile ca sã-l omoare, acu-
zându-l cã fiind francez este ºi ateu. „Nu, a zis medicul,
eu nu sunt ateu! Iatã dovada!” ºi a scos rozariul din
buzunar, de care avea atârnatã ºi o medalie de argint
binecuvântatã de papa Pius al VII-lea. Atunci, ca din
pãmânt, a apãrut ºi sacristanul capelei, în care medicul
se împãrtãºise, ºi a spus: „Sã nu-i faceþi nici un rãu acestui
om! Azi-dimineaþã eu însumi l-am vãzut cum a primit
sfânta Împãrtãºanie, spre a o cinsti pe Maica Domnului”.

Spaniolii s-au îmblânzit; i-au luat rozariul ºi l-au sãrutat
cu evlavie; i l-au înapoiat ºi apoi, ca medicului sã nu-i
facã cineva vreun rãu, l-au dus într-un adãpost sigur,
ca apoi sã fie repatriat. Ca recunoºtinþã, el a povestit
tuturor cum a fost salvat de Preacurata fiindcã a avut
rozariul mereu cu el ºi apoi a þinut sã participe la o novenã
solemnã în cinstea preasfintei Fecioare, care s-a þinut
într-o bisericã din Versailles25.
Pentru Bernadeta, crucea devenea tot mai grea. Pre-
zenþa unui preot la grotã, pentru Bernadeta era o mân-
gâiere, cu toate cã cei prezenþi îl priveau cu neîncredere
ºi ziceau: „Un spion. Ce vrea? Ce cautã?” Sã fim siguri:
fãrã preot nu putem duce „crucea de fiecare zi”.

ºi al cincilea mister de durere
ªi era cam pe la al ºaselea ceas ºi s-a fãcut întuneric peste
tot pãmântul pânã la al nouãlea ceas. ªi Isus, strigând cu
glas puternic, a zis: „Pãrinte, în mâinile tale încredinþez
sufletul meu”. ªi acestea zicând, ºi-a dat duhul (Lc 23,44.46).
În al cincilea mister de durere meditãm cã Isus, ajun-

gând pe Calvar, a fost pironit pe cruce, pe care a murit.
Era ziua de 2 martie 1858. Regina Rozariului dãdu o nouã
solie Bernadetei, ca sã o ducã parohului. Aceastã misiune
era o adevãratã rãstignire pentru ea. Nu se temea de
nimeni mai mult decât se temea de acela care, în vir-
tutea misiunii sale, o iubea mai mult decât pãrinþii. ªi pe
noi ne rãstigneºte deseori frica de a ne înfãþiºa înaintea
Tatãlui ceresc, cu toate cã ºtim cã ne iubeºte cu iubire
25
I. A. KELLER, 150 istorioare despre Maria.
veºnicã. De ce oare? Fiindcã nu-l cunoaºtem destul de

bine ºi nu-l iubim suficient.
Bernadeta s-a dus la mãtuºa ei ºi i-a zis: „Dragã mãtu-
ºicã, am de îndeplinit o însãrcinare atât de importantã
faþã de pãrintele paroh ºi nu ºtiu cum sã mã port. Te
rog, ajutã-mã! Vino cu mine!”
Când Isus era pe cruce, se simþi atât de singur, atât
de apãsat de abisul morþii, care îºi deschidea misterul
veºniciei înaintea lui, încât a strigat cu disperare: „Dum-
nezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?”
(Mc 15,34). Simþea teama pãrãsirii aceluia care îl iubea
ºi în mâinile cãruia trebuia sã-ºi încredinþeze sufletul
plin de roadele misiunii sale pãmânteºti. Privind cu stã-
ruinþã în jur, cãutând o mângâiere, o vede pe Maria, pe
aceea care l-a purtat cu iubire în sânul feciorelnic ºi în
braþe, nu ca acum în braþele crucii, ºi ea îi aduce aminte
de iubirea veºnicã a Tatãlui, ea îl face sã învingã teama
ºi el spune: „Pãrinte, în mâinile tale îmi încredinþez
sufletul”(Lc 23,46).
Cu ajutorul mãtuºii, Bernadeta a reuºit sã-ºi ducã
misiunea la bun sfârºit. Avem întotdeauna trebuinþã unii
de alþii, pentru a ne duce la bun sfârºit greaua misiune
de pe acest pãmânt.
Dacã cereasca Doamnã dorea o capelã la stânca Massa-
bielle, „ca lumea sã vinã aici în procesiune”, procesiunile
se deschid întotdeauna cu o cruce, fiindcã numai ea ne
aratã adevãrata cale spre Isus.
În 1866, Bernadeta a primit o veste dureroasã: moartea
mamei sale. Dar aflând cã a murit în ziua de 8 decembrie,
în sãrbãtoarea Neprihãnita Zãmislire a Maicii Domnului,
a spus: „S-a dus în paradis”. De atâtea ori sãrutase crucea
de la rozariu, ca sã deschidã porþile paradisului pentru
toþi cei dragi ai ei.
Preacurata vrea ca noi, prin recitarea Rozariului, sã

ajungem la înþelepciunea crucii, care pentru cei ce pier
este nebunie; pentru noi însã, cei ce ne mântuim, este
puterea lui Dumnezeu; pentru iudei, smintealã, pentru
pãgâni, nebunie, dar pentru cei chemaþi este puterea
ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. Pentru cã nebunia lui
Dumnezeu este mai înþeleaptã decât înþelepciunea oame-
nilor, ºi slãbiciunea lui Dumnezeu, mai puternicã decât
tãria lor (cf. 1Cor 1,18-25), spune sfântul Paul.

ºi cele cinci mistere de slavã
ºi primul mister de slavã
Iar el le-a zis: „Nu vã înspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Naza-
rineanul, cel rãstignit. Nu este aici. A înviat. Iatã locul unde
a fost pus! Mergeþi ºi spuneþi ucenicilor lui ºi lui Petru cã
va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veþi vedea,
dupã cum v-a spus” (Mc 16,6-7).
În primul mister de slavã meditãm învierea lui Isus în

a treia zi dupã moarte. Învierea lui Isus Cristos a avut
loc în prima zi a sãptãmânii, duminicã dis-de-dimineaþã,
înainte de revãrsatul zorilor, în preajmã nefiind altcineva
decât garda romanã însãrcinatã sã pãzeascã mormântul,
care, probabil, n-a vãzut mare lucru, decât doar cã, în
momentul când s-a fãcut luminã, mormântul era gol.
Acest lucru a fost constatat atât de femeile venite sã îmbãl-
sãmeze trupul lui Isus cu mirodenii, cât ºi de apostolii
Petru ºi Ioan veniþi în fugã la mormânt. Ei au vãzut cã
nu este vorba nici de violarea mormântului, nici de un
eventual furt al lui Isus, fiindcã giulgiurile erau acolo ºi
îngerul le-a dat garanþie femeilor: „A înviat” (Mt 28,1-7).
Apariþia din 3 martie 1858 a fost foarte scurtã ºi despre

ea ºtim doar cã a avut loc. Învierea lui Isus s-a întipãrit
pe giulgiu ca un document istoric, care suscitã mereu
interes, datoritã misterului pe care îl conþine. La fel, ºi
apariþia a avut loc ºi s-a întipãrit în istoria oraºului Lourdes
ca un mister plin de glorie prin însãºi existenþa sa.
Într-o zi, aflându-se în mãnãstirea sa de la Porziuncula,
sfântul Francisc de Assisi îl chemã pe fratele Leon ºi-i
zise: „Frate Leon, ia pana ºi scrie!” Fratele Leon, care
ºtia carte ºi era ca un fel de secretar, îl întrebã: „Ce sã
scriu?” „Scrie ce înseamnã bucuria desãvârºitã! Imagi-
neazã-þi cã vine un mesager ºi aduce vestea cã toþi doc-
torii de la Paris au intrat în ordin. Scrie: nu-i motiv de
bucurie desãvârºitã! ªi cã toþi episcopii, arhiepiscopii,
prelaþii, de dincolo de munþi, plus regele Franþei ºi cel
al Angliei au intrat în ordinul nostru! Scrie: nu-i încã
motiv de bucurie desãvârºitã. ªi dacã s-ar afla cã fraþii
au plecat în þãrile pãgânilor ºi i-au convertit pe toþi; ºi
dacã eu însumi aº fi primit de la Dumnezeu puterea de
a vindeca bolile, aº fi sãvârºit mari minuni, repet, nu-i
nimic în toate acestea care sã aducã bucuria desãvârºitã.
Dar acum, închipuieºte-þi cã, întorcându-mã de la Perugia,
eu sosesc aici la mãnãstire în toiul nopþii. Este iarnã. Este
ger. De hainã îmi atârnã ciucuri de gheaþã. Picioarele
îmi sunt degerate ºi sângereazã. Sunt la poarta mãnãs-
tirii ºi sunt mort de foame ºi de obosealã. Bat la poartã
ºi iarãºi bat ºi, în sfârºit, se prezintã un frate. «Cine este
acolo?» «Sunt eu, fratele Francisc». «Nu este adevãrat!
Eºti un borfaº, vezi-þi de drum». Insist. Nimic. «Pleacã
de acolo cã-þi rup oasele!» Îl implor din nou: «Pentru
Dumnezeu, lasã-mã sã intru! Nu mã lãsa în frig ºi-n
întuneric!» Iar cel dinãuntru: «Þi-am spus: pleacã! Du-te
la azil dacã nu ai unde dormi!» Dacã eu suport toate
acestea cu blândeþe, cu bucurie, cu dragoste, ei bine, scrie,
frate Leon: Iatã unde se aflã bucuria desãvârºitã! Pentru

cã din toate darurile Duhului Sfânt pe care Cristos le
dãruieºte prietenilor sãi, nu este altul mai mare decât
acela de a te învinge pe tine însuþi”26.
Crucea au dorit-o sfinþii pentru a ajunge la bucuria
adevãratã a învierii, care începe prin învingerea de sine,
conform cuvintelor sfântului Paul: „Pe Cristos vreau sã-l
cunosc ºi puterea învierii lui, sã fiu pãrtaº la pãtimirile
lui, ºi asemãnându-mã cu moartea lui sã pot ajunge la
învierea cea din morþi” (Fil 3,10-11).

ºi al doilea mister de slavã
Pe când ei priveau, Isus s-a înãlþat ºi un nor l-a luat din
ochii lor. ªi privind ei, pe când el mergea la cer, iatã, doi
bãrbaþi au stat lângã ei, îmbrãcaþi în haine albe, care au zis:
„Bãrbaþi galileeni, de ce staþi privind la cer? Acest Isus, care
s-a înãlþat de la voi la cer, tot astfel va veni, precum l-aþi
vãzut mergând la cer” (Fap 1,9-11).
În al doilea mister de slavã meditãm înãlþarea lui Isus

la cer. Joi, 4 martie, a avut loc cea de a doua apariþie
din aceastã ultimã grupã. Mai mult de douãzeci de mii
de persoane se îmbulzeau împrejurul grotei.
Cum o fi fost intrarea lui Isus în paradis, ce primire
triumfalã i-au fãcut îngerii ºi sfinþii, nu ºtim. Despre
aceastã zi de 4 martie ºtim doar cã Bernadeta, dupã o
scurtã rugãciune de dimineaþã, ºi-a luat baticul de sãrbã-
toare ºi a plecat în grabã spre peºterã. Numaidecât i s-a
asociat o gardã de onoare, formatã din doi jandarmi des-
tinaþi anume sã o însoþeascã, sã o apere ºi sã o ajute sã
rãzbatã prin imensa mulþime pânã la locul ei de rugãciune.
26
Cl. DUMEA, Maria în misterele Rozariului, 48-49.
Lumea aclama cu entuziasm. Îndatã ce a fost zãritã cã

vine, un strigãt de biruinþã s-a transmis din gurã în gurã:
„Atenþie! Vine! Vine sfânta!” Numai Bernadeta pãrea cã
nu aude nimic din toate acestea. Ea a mers în profundã
reculegere spre locul obiºnuit al rugãciunii. În timp ce-ºi
recita Rozariul, o strãlucire cereascã apãru pe chipul ei
ºi se scufundã într-un extaz nespus de dulce.
Tot în aceastã zi a avut loc prima minune, vindecarea
lui Ioan Bouhorts, copilaº de doi ani, paralitic ºi piper-
nicit din naºtere. Chinuit de friguri, acesta intrase în
agonie. O vecinã îi cususe deja cãmãºuþa pentru înmor-
mântare. Îndurerata lui mamã privea dusã pe gânduri
la focul din vatrã. Deodatã, ochiºorii copilaºului ieºirã
din orbite, respiraþia i se opri, mânuþele ºi picioruºele
i-au înþepenit ºi au început sã se rãceascã. „E mort”, a
zis tatãl ºoptindu-i soþiei sale dusã pe gânduri. Atunci
mama tresãri înspãimântatã ºi zise: „Nu, încã nu-i mort.
Preasfânta Fecioarã de la peºterã îl va salva!” ªi, luând
în grabã copilul din leagãn, îl înveli în ºorþ ºi dãdu buzna
pe uºã afarã, luând drumul spre peºterã. Ca ieºitã din
minþi, strãbãtea în grabã strãzile orãºelului, ca purtatã
pe aripile speranþei.
În timp ce murmura o rugã pornitã din inima ei sfântã
de mamã, se apropia tot mai mult de locul apariþiilor.
Lumea, care o întâlnea, se oprea în plinã stradã, se uita
uimitã ºi, vãzând-o miºcându-ºi buzele în grabã, credea
cã aiureazã. Abia trãgându-ºi sufletul, ajunse la grotã;
îngenuncheazã lângã groapa cu apã rece, adunatã din
izvorul minunat ieºit de sub degetele Bernadetei ºi, des-
fãcând ºorþul, luã copilaºul aproape mort ºi-l scufundã
pânã la gât în apa rece ca gheaþa. Lumea se adunase din
toate pãrþile. Unii voiau s-o împiedice; strigau la ea cã îºi
omoarã singurã copilul; ea însã rãmânea ca surdã. L-a
þinut în apa rece cam un sfert de orã. Sãnãtos sã fi fost
ºi tot ar fi murit de frig. Apoi, ridicându-l din apã ºi înve-

lindu-l în acelaºi ºorþ, porni spre casã murmurând: „Dacã
o fi sã moarã, atunci e indiferent cum ºi prin ce mijloace
va muri”.
Ajunsã acasã, l-a aºezat în leagãn ºi, apropiindu-ºi ure-
chea de el, a exclamat: „Respirã”, a zis mama plinã de
speranþã. ªi copilaºul a adormit ºi a dormit liniºtit în
acea zi ºi în toatã noaptea urmãtoare. Numai mama n-a
dormit, ea s-a rugat, a spus Rozariul ºi a plâns; de zeci de
ori ºi-a privit odorul în timpul nopþii. Copilaºul se trezi
dis-de-dimineaþã ºi ceru sã bea. Dupã ce a bãut, ceru sã
fie coborât din leagãn. Nu umblase niciodatã, fiindcã
picioruºele sale îi fuseserã atrofiate. Mama s-a temut
sã-i împlineascã dorinþa ºi îl sili sã rãmânã în leagãn.
Când ea a ieºit din camerã, pentru alte treburi, Ionel
coborî singur ºi începu sã umble prin camerã. Mama,
când a intrat ºi l-a vãzut, era sã leºine de spaimã, dar
durerea ei s-a schimbat repede în bucurie: copilul îi era
sãnãtos perfect. Cum mama nu mai putea face un pas de
emoþie, copilul a alergat la ea, aruncându-se în braþele
ei. Ionel a crescut mare ºi, în semn de recunoºtinþã, la pro-
cesiunile solemne, mergea în frunte ducând crucifixul.
Isus s-a înãlþat ºi a intrat biruitor în cer, fluturând
stindardul mântuirii noastre, crucea glorificatã de învierea
sa. Lourdes adunã din an în an tot mai mulþi pelerini, pe
care preacurata Fecioarã Maria îi încoloneazã sub dra-
pelul crucii glorificate de învierea lui Isus. Într-un numãr
al revistei Concilium, teologul francez René Laurentin
scrie urmãtoarele despre fenomenul Lourdes, spre a arãta
cã lumea noastrã nu este areligioasã:
Din simplul punct de vedere statistic, numãrul pelerinilor
la Lourdes se mãreºte în fiecare an. În 1908, dupã 50 de ani
de la apariþii, s-a atins cifra de un milion de pelerini; cota
de douã milioane pe an (depãºitã de mult în douã ocazii

excepþionale: în 1954, pentru anul marian, ºi 1958, cu ocazia
centenarului apariþiilor) s-a menþinut câtva timp. Cifra de
trei milioane a fost depãºitã în 1964; în sfârºit, în anul 1971
Lourdes a fost vizitat de 3.362.525 de pelerini.
Cifra a continuat sã creascã ºi mai mult, mai ales dupã

cãderea cortinei de fier ºi a regimului comunist din þãrile
estice ale Europei.
7.3. A pariþia din 25 martie

ºi al treilea mister de slavã
ªi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toþi apostolii împreunã,
la un loc. ªi din cer, fãrã de veste, s-a fãcut un vuiet, ca de
suflare de vânt ce vine repede, ºi a umplut toatã casa unde
ºedeau ei. ªi li s-au arãtat, împãrþite, limbi ca de foc ºi au
ºezut pe fiecare dintre ei. ªi s-au umplut toþi de Duhul
Sfânt ºi au început sã vorbeascã în alte limbi, precum le
dãdea lor Duhul a grãi (Fap 2,1-4).
În al treilea mister de slavã meditãm coborârea Sfân-
tului Duh asupra apostolilor adunaþi în jurul preasfintei
Fecioare Maria în cenacol. A treia apariþie din aceastã
grupã a avut loc în ziua de Buna-Vestire, 25 martie 1858.
Bernadeta, simþind încã din ajun o sfântã chemare
de a veni la grotã, se sculã dis-de-dimineaþã ºi alergã
într-un suflet acolo. Dar, pe când se apropia tot mai mult,
a rãmas surprinsã de o priveliºte extraordinarã pe care
nu o mai vãzuse niciodatã, anume: firida grotei strãlucea
de o luminã cereascã. În mijlocul acestei lumini mirifice
stãtea cereasca Doamnã, minunat de frumoasã.
Ea stãtea, spune Bernadeta, ºi zâmbea cu duioºie, uitându-se
cu privire gingaºã la poporul care se ruga îngenuncheat în
jurul ei. Atunci am început ºi eu sã-i destãinui, cu cuvintele
cele mai înflãcãrate, toate sentimentele cele mai intime
ale inimii mele ºi sã-i arãt cã, prin harul mângâietoarei sale
vizite, mã simþeam foarte onoratã, fericitã ºi însufleþitã.
Apoi am început sã mã rog cu mai multã evlavie „Bucurã-te,
Marie”. Dar iatã cã, pe când mã rugam, îmi trecu prin gând
sã o întreb de nume. Aºa de tare mã urmãrea aceastã idee
încât nu eram în stare sã mã mai gândesc la nimic altceva.
Mã strãduiam sã mã stãpânesc, socotind ca ceva nepoli-
ticos, chiar obraznic, ca, dupã atâtea încercãri zadarnice,
sã revin azi cu aceeaºi cerere. Mã luptam cu mine însãmi
ºi parcã fãrã voia mea am întrebat: „Iubitã Doamnã,
spune-mi cine eºti ºi cum te numeºti!” Zâmbetul ei îmi dãdu
curaj sã întreb a doua oarã: „O, Doamnã, fii bunã ºi spune-mi
cine eºti ºi cum te numeºti!” Atunci Doamna deveni mai
frumoasã, dar nu mi-a rãspuns. Am împreunat mâinile ºi
cu adâncã evlavie am rugat-o: „O, iubitã Doamnã, fii aºa de
bunã ºi spune-mi cine eºti ºi cum te numeºti!” La aceastã
rugãminte, pe faþa slãvitei Doamne pãrea cã se contopesc
înalta vrednicie cu cea mai adâncã smerenie, privirea ei se
îndreptã spre cer cu un aer de adâncã mulþumire ºi recu-
noºtinþã, apoi deschise braþele larg, le lãsã sã se plece asupra
mea, le ridicã spre a le împreuna ºi cu glas aproape ºoptit
ºi tremurând de emoþie, zise: „Que soy era Immaculada
Councepcion – Eu sunt Neprihãnita Zãmislire”.
Bernadeta, care nu cunoºtea înþelesul adânc ºi minunat
al acestor cuvinte, a rãmas atât de surprinsã încât voia
s-o întrebe: „Dar, atunci, nu eºti Maica Domnului?” Dar,
pânã sã întrebe, apariþia dispãru, lãsând-o regretând ºi
oarecum înfricoºatã. Când Bernadeta a spus celor din jur
numele Doamnei, toþi s-au aruncat în genunchi, strigau,
plângeau, sãrutau stânca, întindeau braþele spre grotã ºi
se rugau: „O, Marie, zãmislitã fãrã de pãcatul strãmoºesc,
roagã-te pentru noi, cei care cãutãm scãpare la tine!”
Trandafirii sãlbatici apãreau acum în parfumul ceresc
al rugãciunii ca trandafiri de aur la picioarele Neprihã-
nitei, strivind capul ªarpelui viclean din Eden.
Vestea s-a rãspândit ca fulgerul în oraº. Bernadeta,

grãbindu-se spre parohie, ca sã-i ducã pãrintelui vestea
cu numele Doamnei Frumoase, îngãlbeni de emoþie, tre-
buind sã spunã niºte cuvinte pe care nu le înþelegea.
„Cum va reacþiona la vestea cã Doamna nu pare sã fie
Mama lui Dumnezeu?”, se gândea Bernadeta tremurând.
Nici nu bãnuia câtã mângâiere va coborî, nu numai în
inima parohului, ci ºi în inima lumii întregi, cãci Mireasa
Duhului Sfânt îºi întinde aripile protectoare asupra
noastrã tocmai pentru faptul cã, fiind zãmislitã fãrã de
pãcat, devine Mama lui Dumnezeu ºi a noastrã.
Nefericitã soartã dobitoceascã – spune Giuseppe Pollano –
care ne pândeºte, dacã nu vom primi Rusaliile cu mãreaþa
lor semnificaþie antropologicã. Pentru noi, oamenii unui
secol ascunºi în spatele microscoapelor, care pe toate vrem
sã le pipãim, acest mister este ceva neobiºnuit. Avem ches-
tiuni cu nemiluita ºi probleme cu carul, nu ne lipsesc nici
aspectele inexplicabile ºi enigmatice ale existenþei noastre;
de aceea, metoda noastrã este aceea de a trece de la cunoscut
la necunoscut – de altfel, optimã ºi unicã metodã în ºtiinþã –
însã pentru a-l cunoaºte pe om trebuie început cu Necu-
noscutul, care este Dumnezeu. Eu nu declar rãzboi între
vãzut ºi nevãzut, între ºtiinþã ºi religie sau între teorie ºi
mister, pentru cã nu are nici un rost. Dar, cu toate acestea,
spun cã sfânta Fecioarã Maria, începând cu Duhul Sfânt ºi
cu misterul, a luat calea esenþialului. De aceea ºi spun cã
fiecare dintre noi, eu, tu ºi toþi ceilalþi, trebuie sã facem
acelaºi lucru dacã voim sã aflãm ordinea lucrurilor27.
Ordinea lucrurilor este cã trebuie sã dobândim nepri-

hãnirea, ca sã putem intra în rai.
27
G. POLLANO, Maria era numele ei, 44.
7.4. Apariþia din 7 aprilie

ºi al patrulea mister de slavã
ªi a zis Maria: „Mãreºte sufletul meu pe Domnul, ºi s-a
bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, cã a
privit la smerenia roabei sale. Cã, iatã, de acum mã vor ferici
toate neamurile” (Lc 1,46-48).
În al patrulea mister de slavã meditãm cã preacurata
Mamã a lui Isus Cristos, la câþiva ani dupã învierea Fiului,
a trecut din timp în veºnicie, fiind înãlþatã cu sufletul ºi
trupul în slava cereascã.
Era în lunea Paºtelui, 7 aprilie 1858. Bernadeta a avut
Paºtele cel mai fericit din viaþã. Simþi chemarea de a
merge din nou la peºterã. Pe când se ruga în stare de
extaz, s-a petrecut un lucru minunat, pe care l-au observat
toþi cei prezenþi în jurul ei, dar în chip special medicul
Dozous. El povesteºte:
Când Bernadeta a intrat în extaz, rãpitã fiind de mãreþia
celor hãrãzite ei, în timp ce þinea în mâna stângã binecu-
vântatul ºirag de mãrgele ale rozariului, cu dreapta þinea
o mare lumânare aprinsã. Atunci, nu ºtiu din ce motiv, a
apropiat mâna dreaptã de cea stângã în aºa fel cã flacãra
lumânãrii îi stãtea sub mâna stângã ºi se strecura cu uºu-
rinþã printre degetele desfãcute. Deºi tocmai acum, din cauza
unei uºoare adieri de vânt, flacãra lumânãrii devenise mai
vie, totuºi pe pielea mâinii nu s-a produs nici o arsurã. Mirat
de acest fapt, i-am rugat pe cei din jur, care se retrãgeau
speriaþi, sã nu o deranjeze pe copilã. Am scos ceasul din
buzunar ºi am privit cu ochii proprii timp de un sfert de orã
aceastã scenã a mâinii în flacãrã, dar fãrã sã se ardã. Dupã
acest interval de timp, Bernadeta s-a ridicat, fiind tot în
stare de extaz, pentru a intra în peºterã, ºi abia acum mâna
ei stângã se îndepãrtã de flacãrã. Când vizionara îºi sfârºi
rugãciunea ºi lumina extazului se ºterse de pe faþa ei, voi
sã meargã acasã, dar eu am reþinut-o câtva timp ºi i-am
cerut sã-mi arate mâna stângã, pe care, cercetând-o cu toatã

atenþia, n-am descoperit nici cea mai micã urmã de arsurã.
Trupul Preacuratei, fãrã sã fie ars de flacãra pãcatului

strãmoºesc, fãrã sã fi fost atins de flacãra infernalã a
Celui Rãu, fãrã sã o ardã putreziciunea mormântului,
a putut trece din aceastã viaþã la starea extazului veºnic.
Dovada neputrezirii o împarte prin Bernadeta tuturor
acelora care o cinstesc ºi o iubesc drept mamã ºi mijlo-
citoare a învierii.
Îl citez din nou pe Giuseppe Pollano care face o obser-
vaþie ºocantã zicând:
Trebuie sã recunoaºtem cã noi suntem niºte dezechilibraþi
atunci când este vorba de mister. Noi trãim pe bazã de pre-
cizii: cronometre, kilometri, sutimi de secundã, ceea ce nu-i
pãcat; pãcatul începe atunci când nu luãm seama la Duhul
Sfânt, care în mod misterios ne cheamã28.
Ne cheamã sã lãudãm capodopera darurilor sale, pe
Preacurata înãlþatã cu trupul ºi sufletul la cer, ne cheamã
la înviere.
7.5. Apariþia din 16 iulie 1858

ºi al cincilea mister de slavã
ªi am vãzut un cer nou ºi un pãmânt nou. Cãci cerul cel
dintâi ºi pãmântul cel dintâi au trecut; iar marea nu mai este.
ªi am vãzut cetatea sfântã, noul Ierusalim, coborându-se
din cer, de la Dumnezeu, gãtitã ca o mireasã, împodobitã
pentru mirele ei (Ap 21,1-2)
În al cincilea mister de slavã meditãm încoronarea

Mamei lui Dumnezeu ca Reginã a cerului ºi a întregului
univers.
28
G. POLLANO, Maria era numele ei, 45-46.
Era în ziua de 16 iulie 1858. Spre searã, pe când Ber-

nadeta se ruga în biserica parohialã, fiind sãrbãtoarea
Preasfânta Fecioarã Maria de pe Muntele Carmel, simþi
chemarea în suflet de a merge la peºterã. A mers. Era
pe la ora opt seara. Soarele se lãsa agale spre orizont.
Începându-ºi recitarea Rozariului, a intrat în extaz. Ce
s-a întâmplat? Ce a vãzut? Ce a auzit în aceastã ultimã
apariþie? Nu ºtim, dar putem deduce, fiindcã Bernadeta,
ori de câte ori va povesti ceva despre una sau alta dintre
apariþii, despre aceasta din urmã va vorbi cu faþa înflã-
cãratã de o nespusã fericire, spunând doar cã a vãzut-o,
dar cuvintele nu pot sã o descrie.
Desigur, apostolul Paul avea mai mult talent oratoric
decât Bernadeta, ºi totuºi, rãpit pânã în al treilea cer,
spune doar atât: „Ochiul n-a vãzut, urechea n-a auzit ºi
inima omului n-a simþit ceea ce Dumnezeu le-a pregãtit
aleºilor sãi” (1Cor 2,9). Totuºi, fantezia omului lucreazã.
Marele predicator francez Bossuet spune: „Are ºi cerul
solemnitãþile sale, în comparaþie cu care sãrbãtorile pã-
mânteºti sunt parodii”.
În cer, Dumnezeu îi spune sfintei Fecioare: „Priveºte,
fiicã, miile de îngeri; eºti reginã peste ei, cãci, dacã nu-i
întreci prin fire, îi întreci prin har. Priveºte jos puterile
infernului cum tremurã ºi stau aºternute la picioarele
tale, cum popoarele cer ocrotirea ta. Fii stãpânã peste
ele!” Cristos îi spune: „Moºteneºte împãrãþia cerului, cãci
mi-a fost foame, sete, iar tu mi-ai dat de mâncare, de
bãut, m-ai îmbrãcat, m-ai mângâiat; Betleemul, Naza-
retul, Calvarul sunt vii în memoria ta”. Sfântul Duh îi
spune: „Vino, mireasa mea, sã te încununez” (Ct 4,8).
Apostolii: „Tu eºti regina noastrã, care ne-ai prezidat la
coborârea Duhului Sfânt”. Fecioarele: „Tu eºti regina
fecioarelor”. Doctorii: „Tu eºti scaunul înþelepciunii”.
Pãcãtoºii: „Tu eºti scãparea noastrã”. Cerul ºi pãmântul,

toate neamurile o felicitã ºi o numesc fericitã.
În ziua de 16 aprilie 1879, Bernadeta trece din aceastã
viaþã ºi ultimele ei cuvinte au fost: „Sfântã Marie, Maica
lui Dumnezeu, roagã-te pentru mine, sãrmana...”, ºi
aceea care i-a fãgãduit cã o va face fericitã pe lumea cea-
laltã a venit ºi a condus-o în patria cereascã.
8. Încheiere
8.1. Bucurã-te, Reginã
Deºi cântarea-rugã Bucurã-te, Reginã nu a fãcut parte
dintru-nceput din sfântul Rozariu, pietatea creºtinã a
adãugat-o, recunoscându-i frumuseþea ºi eficacitatea.
Am socotit de cuviinþã sã-i fac un scurt istoric, deosebit
de semnificativ, ºi care, sunt sigur, va mãri evlavia ºi
încrederea noastrã în Mama cereascã, asemenea ferici-
tului Ieremia. Acesta avea obiceiul, aºa cum ne relateazã
cronicarul vieþii sale, P. Teodosio da Voltri,
de a-i sfãtui pe toþi, fraþi ºi laici, sã recite dimineaþa de trei
ori Salve, Regina pentru convertire acelora care trãiau în
pãcatul de moarte, la amiazã alte trei Salve, Regina pentru
cei care se aflau în agonie, iar seara alte trei Salve, Regina
pentru alinarea suferinþelor celor din purgatoriu.
De aceea, când într-o noapte, se pare în vigilia Înãlþãrii

Sfintei Fecioare, i-a apãrut Maica Domnului cu pruncul
Isus în braþe, el a rãmas uimit ºi a întrebat-o: „Doamna
mea, tu eºti Reginã ºi nu porþi coroanã?” Rãspunsul ei
a fost: „Coroana mea este Fiul meu”29.
Iatã istoria acestei rugãciuni cântate cu atâta zel de
milioane de creºtini catolici!
29
P. TEODOSIO DA VOLTRI, Ion Costist, 100 - 101.
Datoritã activitãþii ºi rugãciunilor sfântului Ulrich,

hunii fuseserã bãtuþi la Lechfeld în 955, dar, cu toate
acestea, continuau sã facã ravagii prin zona lacului Con-
stanþa, prãdând biserici ºi mãnãstiri. Între anii 970 ºi
1040, Europa a fost bântuitã de cincizeci de ori de foa-
mete ºi ciumã. Ploile neîntrerupte ºi inundaþiile au distrus
întreaga recoltã de mai multe ori. În anul 1028 tot grâul
a putrezit pe câmp, încât cronicile acelor vremuri ne spun:
Sãrãcia, molima ºi mizeria schimbaserã pânã ºi culoarea
feþelor chiar ºi a celor mai înstãriþi oameni. Tâlharii ºi cri-
minalii se luau la întrecere în jafuri ºi omoruri, iar autori-
tãþile nu mai luau nici un fel de mãsuri împotriva acestui
soi de oameni. Din cauza foametei ºi a slãbirii, oamenii nu
mai aveau nici glas. Peste tot domneau tristeþea ºi plânsul.
Oamenii se îmbolnãveau ºi mureau cu duiumul; multe ca-
davre rãmâneau neîngropate, pentru cã nu mai era cine sã
le îngroape, iar din pãduri dãdeau buzna spre sate haite
întregi de lupi, care devorau nu numai cadavrele, ci ºi pe
oamenii vii. Era o adevãratã pedeapsã a lui Dumnezeu, dar,
cu toate acestea, oamenii tot oameni au rãmas ºi nu s-au
pocãit.
Aºa îºi încheie cronicarul relatarea.
Pe vremea aceea trãia Herman Conrad în mãnãstirea
din Reichenau. Slãbuþ ºi delicat din punct de vedere fizic,
însã supranumit „Minunea secolului al XI-lea”. Se nãs-
cuse la 10 iulie 1013, la Altshausen. Evlavioasa sa mamã
a avut 15 fii. Cronicarul povesteºte:
Când mama Hiltrud l-a nãscut ºi l-a vãzut pe micuþul
Herman, i l-a arãtat îndatã soþului ei Wolferat. Pãrinþii au
constatat cã acest copil era diform ºi izbucnirã în lacrimi:
lacrimi de dragoste ºi de tristeþe! Hiltrud s-a sculat de pe
patul ei de suferinþã ºi ºi-a consfinþit pruncul Maicii Dom-
nului. Chiar din clipa aceea ea a inoculat în toatã fiinþa
acestui prunc o mare dragoste cãtre sfânta Fecioarã Maria.
Pruncul era atât de rahitic încât nici nu se putea întoarce

pe o parte sau pe alta, ci stãtea numai în ºezut sau aplecat.
Cu limba ºi cu buzele diforme nu putea articula decât frân-
turi de cuvinte prea puþin inteligibile. Cu degetele chircite
îi venea foarte greu sã scrie, însã mama sa l-a educat chiar
din fragedã copilãrie sã-ºi formeze o voinþã de fier, hotãrâtã.
Deoarece Herman nu putea deveni un cavaler al împã-

rãþiei pãmânteºti, dupã care aspirau tinerii din generaþia
lui, el trebuia educat sã devinã un luptãtor al împãrãþiei
lui Dumnezeu, un cavaler al lui Cristos ºi al Neprihãnitei.
De îndatã ce a fost posibil, a fost transportat cu o lecticã
la Reichenau, una dintre cele mai faimoase mãnãstiri,
unde ºi împãraþii mergeau pentru a se sfãtui cu duhov-
nicii de aici. Mai întâi a fost elev, apoi profesor. Pe cât
de bicisnic apãrea din punct de vedere fizic, pe atât de
viguros era spiritualiceºte. El a studiat tot ce se putea
studia la vremea aceea: matematica, istoria, geografia,
muzica, ºtiinþele naturii etc., în aºa fel încât deveni un
mare muzician ºi un mare poet.
Abatele Bernone, cel care construise corul ºi turnurile
dinspre apus ale catedralei din Reichenau, la masa co-
munã, la care participau mulþi oameni de seamã, a spus:
„Dacã s-ar putea comercializa curajul, un general de
armatã ar putea cumpãra din chilia lui Herman atât de
mult încât sã-i fie suficient pentru o armatã întreagã”.
Iar cronicarul Berthold scrie despre Herman: „Cu cea
mai mare delicateþe, bunãvoinþã ºi omenie, el se aratã
îndurãtor ºi serviabil faþã de toþi. De fapt, el era totul
pentru toþi ºi iubit de toþi”30.
El cunoºtea arta de a uºura durerile fiilor Evei. A
suspina, a suferi, a plânge, asta da, însã numai în rugã-
ciune, oferind totul sfintei Fecioare. Mama cereascã este
30
Cf. A. BARTH, Enciclopedia cateheticã, 268-274.
aceea care mângâie, întãreºte, dã curaj; ea ne face bine-

voitori, gentili, veseli ºi serviabili cu toatã lumea, schimbã
inimile. Cel ce o slujeºte devine un alt om. El a compus
ºi a cântat pentru prima datã Salve, Regina. Când ºi-a
sfârºit cântarea pentru prima datã, i se pãrea cã trãieºte
într-o altã lume, într-o altã epocã ºi într-un loc mai vast.
I se pãrea cã vede o mulþime de oameni cu lumânãri în
mâini, iar el alerga de la unul la altul ca sã le aprindã,
cãci erau stinse. În primul rând, i se pãrea cã acum poate
sã alerge printre oameni, aºa cum aleargã un atlet; i se
pãrea cã sfânta Fecioarã îl priveºte cu drag ºi îi surâde!
Cãlugãrii din mãnãstire l-au auzit ºi au început sã cânte
ºi ei.
Dupã aceastã viziune, Herman s-a întors la munca lui
de toate zilele ºi din clipa aceea ºi-a îndurat infirmitãþile
cu o mai mare iubire. A înþeles cã, prin rãbdare, prin jertfã
fizicã ºi prin cântãrile sale, el a aprins printre oameni o
nouã luminã, o luminã care sã-i ajute în strâmtorãrile ºi
în suferinþele lor.
Nu peste multã vreme, aceastã cântare a fost cunos-
cutã de întreg Occidentul, iar când sfântul Bernard a
mers în Germania, spre a predica cruciadele, a dus-o ºi
acolo. În catedrala imperialã din Speyer îl aºtepta împã-
ratul Conrad. În vreme ce Bernard îºi fãcea intrarea în
catedralã, corul cânta cu însufleþire Bucurã-te, reginã.
Cu aceastã ocazie, multe nedreptãþi ºi samavolnicii au
dispãrut. Bernard, cântãreþul Maicii Domnului, cum era
supranumit, a voit sã-ºi arate recunoºtinþa faþã de Prea-
curata ºi, chiar dupã ce ceremoniile din catedralã s-au
terminat, el a rãmas sã mai repete ca în extaz: O, milos-
tivã, o, blândã, o, dulce Fecioarã Marie.
8.2. Litania lauretanã

Uneori ºi în anumite locuri, dupã ce s-a terminat
recitarea Rozariului, mai ales în luna mai, se recitã sau
se cântã Litania lauretanã, dedicatã Maicii Domnului.
Cuvântul grecesc „litania” înseamnã rugãciune fier-
binte, lungã ºi repetatã, în care unul intoneazã ºi alþii
rãspund. Litaneo înseamnã „eu mã rog”, „implor”, „cer
cu stãruinþã”, „insist”. În limba latinã se traduce prin
rogationes (rugãciuni publice). În Occident, aceastã me-
todã a fost folositã în special în timpul procesiunilor. De
aceea, uneori, cuvântul litanie se identificã cu acela de
procesiune.
La început, aceste rugãciuni alternative i se aduceau
numai lui Dumnezeu, pentru diferite necesitãþi ale popo-
rului. Erau cunoscute ºi de pãgâni, când invocau protecþia
zeilor. Creºtinii au folosit litaniile chiar dintru-nceput,
mai ales cele penitenþiale, dar au fost introduse în liturgie,
în formã organizatã, mai ales din secolul al III-lea.
Cuvântul „lauretanã” s-a adãugat litaniilor Maicii
Domnului fiindcã ele s-au spus mai ales la Loreto, unde
a fost adusã de îngeri cãsuþa Maicii Domnului de la Na-
zaret. Loreto vine de la laur, plantã cu frunze verzi, din
care se fãceau coroanele învingãtorilor de la jocurile spor-
tive, ale împãraþilor ºi generalilor învingãtori în rãzboaie
ºi, mai apoi, pentru premianþii de orice fel.
Invocaþiile mariane formeazã o cununã de lauri pusã
pe fruntea sfintei Fecioare datoritã faptului cã a cores-
puns din plin voinþei lui Dumnezeu ºi a valorificat plinã-
tatea harului spre a fi Mama lui Dumnezeu. Ele încep
întotdeauna cu formula greacã, adresatã lui Dumnezeu,
Kyrie, eleison (Doamne, miluieºte-ne). Aceastã formulã
de cerere era cunoscutã ºi de pãgâni, când aduceau jert-
fele lor, ºi chiar la curþile imperiale, fiindcã împãratul
era considerat de origine divinã.
Dupã cum atestã documentele din secolul al IV-lea,

Kyrie, eleison s-a folosit ca rãspuns al poporului creºtin
la rugãciunile euharistice, mai ales în Biserica Orientalã,
unde a rãmas pânã azi invocaþia Doamne, miluieºte repe-
tatã de zeci ºi zeci de ori.
În anul 598, papa Grigore cel Mare a dublat invocaþia
cu Christe, eleison (Cristoase, miluieºte-ne), aflându-ºi
locul în cult chiar la începutul sfintei Liturghii31.
Invocaþia Kyrie, eleison este deosebit de importantã
datoritã încãrcãturii ei dogmatice, cum spune sfântul
Paul: „Dacã vei mãrturisi cu gura ta cã Isus este Domnul
ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, te
vei mântui” (Rom 10,9).
Formula Kyrie, eleison, folositã pentru a exprima cre-
dinþa în dumnezeirea lui Isus Cristos, ca fiind Domnul,
a constituit un mare scandal pentru iudei; pentru ei era
inadmisibil ca unui profet, oricât de mare ar fi fost el, sã
i se atribuie numele datorat numai lui Iahve: Domnul,
datoritã poruncii: „Ascultã, Israele, Domnul Dumnezeul
nostru este singurul Domn” (Dt 6,4). Pentru iudei, Iahve
trebuie sã rãmânã sus, în lãcaºul cel mai înalt al cerului,
lãsând oamenilor grija de cele pãmânteºti. Din acest
motiv, întruparea lui Isus era consideratã o invenþie
umanã ºi un abuz prin care omul se amestecã în trebu-
rile divinitãþii32.
Mai târziu, litaniile au fost folosite ºi în cinstea sfinþilor.
Un fel de litanie marianã este cunoscutã deja din secolul
al VII-lea, în Spania. În þinutul Veneþiei (Italia) se cântau
litanii mariane deja din anul 1280 ºi o icoanã a Maicii
Domnului era dusã în procesiune. În secolul al XVI-lea
erau atât de multe forme de litanii, încât a fost necesarã
31
Cf. Theo, Paris 1992, 916.
32
Cf. Commento della Bibbia liturgica, Paoline, Roma 1981, 1579.
intervenþia lui Clement al VIII-lea ca sã facã ordine în

ele, interzicând în 1601 formularea altora, aprobând folo-
sirea numai a Litaniei tuturor sfinþilor spre uz în biserici,
iar dintre litaniile mariane a aprobat-o numai pe aceea
care se cânta la Loreto, compusã cu invocaþii scoase pre-
ponderent din Sfânta Scripturã. Sfânta Congregaþie
pentru Rituri a interzis, în 1631, sã se adauge noi invo-
caþii fãrã aprobare prealabilã33.
Litaniile sfintei Fecioare Maria, spunea marele orator
Bossuet, sunt titluri de onoare pe care sfinþii pãrinþi i
le-au dat, având ca motiv principal prerogativa ei de Mamã
a lui Dumnezeu.
Dupã unii autori, litaniile mariane ar fi fost compuse
sau reorânduite de sfântul Ildefons, arhiepiscop de Toledo
(† 667). Vechilor litanii mariane, papii de la Roma le-au
adãugat noi invocaþii, numãrul lor trecând de 50, astfel:
Pius al V-lea a adãugat Ajutorul creºtinilor, ca Preacurata
sã intervinã pentru înfrângerea hoardelor otomane; Pius
al IX-lea a adãugat Reginã zãmislitã fãrã de prihana strã-
moºeascã, în urma definirii acestei dogme la 8 decembrie
1854; Leon al XIII-lea, preocupat de starea tulbure a
lumii, din cauza frãmântãrilor muncitoreºti, a adãugat
Maica bunului sfat; iar pentru menþinerea pãcii, dupã
Primul Rãzboi Mondial, a adãugat Regina pãcii; papa
Ioan Paul al II-lea, simþind necesitatea de a întãri Biserica
drept Luminã a lumii, în urma Conciliului al II-lea din
Vatican, a adãugat Maica Bisericii ºi, mai apoi, consta-
tând criza prin care trece familia creºtinã azi, a adãugat
Regina familei.
Aceste invocaþii, cu cât sunt mai multe ºi mai obiec-
tive în a pune în evidenþã cã Isus este Domnul, cu atât
33
Cf. T. SPIDLIK, Izvoarele luminii, 548-549.
ne aratã mai bine cine este Maica Domnului ºi nu lasã

nici un loc iluziei, sau, dupã expresia unui autor:
Fecioara din Nazaret nu este o fatã de mãritat, o domniºoarã,
dupã obiceiurile sociologice ale vremurilor sale. Ea este o
persoanã cãreia Dumnezeu îi cere sã fie mamã, care nu va
aparþine nimãnui decât lui Dumnezeu, pentru cã tot ce se
va petrece cu dânsa va fi bun ºi sfânt34.
Ca urmare, unii o cautã pe Maica Domnului la Nazaret,

alþii o cautã la Lourdes, Fatima, Cacica, Maria Radna etc.,
dar ea este în cer, la Dumnezeu, unde se poate ajunge
numai prin rugãciunii stãruitoare, dupã cuvântul Dom-
nului: „Neîncetat sã vã rugaþi” (Lc 21,36). Litaniile
mariane ne aratã calea spre Mielul lui Dumnezeu, cu
care se încheie, fiindcã numai el poate lua asupra sa pãca-
tele lumii, eliberându-ne de orice povarã, ca sã putem
întinde mâinile cãtre Preacurata, ca sã ne tragã la rai,
fiind uºori ca pruncii (cf. Mt 18,3). Mielul este imaginea
pruncului ºi pruncul Isus – Mielul lui Dumnezeu – este
o palmã datã iluziei dupã bogãþii, demnitãþi, onoruri,
distracþii ºi plãceri lumeºti etc. Litania lauretanã ne
îndreaptã mereu privirile spre cer: „Cãutaþi cele de sus”
(Col 3,1).
8.3. Rãspuns la obiecþiunea: recitarea Rozariului

este monotonã ºi plictisitoare
Liturgia sacrã este culmea cultului divin ºi izvorul sfin-
þirii oamenilor (cf. SC 7-10). Cu toate acestea, „viaþa spiri-
tualã nu se epuizeazã prin participarea la liturgia sacrã.
Creºtinul, de fapt, deºi e chemat la rugãciunea comunã,
trebuie sã intre ºi în cãmãruþa lui spre a se ruga Tatãlui
34
G. POLLANO, Maria era numele ei, 29.
în ascuns” (SC 12). Comorile învãþãturii conþinute în

liturgia sacrã ºi misterele divine, pe care le celebreazã
acþiunea liturgicã ºi le oferã credincioºilor, au nevoie de
asimilare în tãcere ºi în reflecþie, trebuie sã fie rume-
gate, aºa cum o mulþime de animale rumegã hrana
dupã ce au adunat-o în stomacul lor. Aceastã aprofun-
dare se face în acea intimitate de tu per tu cu Dumnezeu,
care este rugãciunea mintalã, numitã în mod obiºnuit
meditaþie.
Încã din Vechiul Testament, Sfânta Scripturã l-a de-
clarat fericit pe omul care „mediteazã zi ºi noapte” legea
Domnului (cf. Ps 1,1-2); astfel încât cuvântul sãu, învã-
þãturile sale, misterele sale sã fie aprofundate în înþelesul
lor intim ºi sã fie traduse în realitatea vieþii de fiecare zi.
În sfintele Evanghelii ni se propune exemplul Maicii
Domnului, despre care sfântul Luca, în chip deosebit,
spune de douã ori cã „ea pãstra în inima ei toate aceste
lucruri” (2,19; cf. 5,1).
Fãrã aceastã aprofundare interioarã, cuvântul lui Dum-
nezeu rãmâne la suprafaþã, nu pãtrunde în suflet, nu
prinde rãdãcini ºi nu poate sã traducã în viaþã roade de
sfinþenie. Se întâmplã ceea ce Isus spunea despre „acei
care, când aud, primesc cuvântul cu bucurie, dar nu au
rãdãcini, ºi în ceasul încercãrii se leapãdã” (Lc 8,13); în
timp ce acei care „îl ascultã cu inimã largã ºi dispusã aduc
roade întru rãbdare” (Lc 8,15) din abundenþã. Nu-i sufi-
cient numai sã asculþi cu urechea trupeascã, acesta este
primul pas, ci este necesar al doilea pas: acela de a asculta
în intern, cu inima care, lãsându-se pãtrunsã de cuvântul
lui Dumnezeu, capãtã convingerea profundã a prezenþei
unei forþe vii, care apoi se transmite în viaþã, în fapte de
iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele. Isus nu
numai cã a impus necesitatea acestei ascultãri vitale, dar
ne-a arãtat ºi fericirea care îi urmeazã: „Fericiþi... cei ce

ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãzesc” (Lc 11,28).
Menirea Rozariului este aceasta: ne propune misterul
conþinut în cuvântul Domnului, pe care trebuie sã-l apro-
fundãm în inima noastrã. Dacã acest cuvânt, sãmânþa
vieþii veºnice, nu pãtrunde în adâncul inimii, nu trebuie
sã dãm vina cã recitarea lui este monotonã ºi plictiseºte,
ci pe faptul cã inima este tare ca piatra, sau precum pã-
mântul uscat ºi bãtãtorit, pãmânt care trebuie sãpat, ca
sã pãtrundã mai întâi sãmânþa în adânc ºi apoi ploaia
harului.
Repetarea rugãciunii Ave, Maria o putem asemãna cu
acele sãpãturi fãcute de hârleþ; el sapã grãdina pentru
a primi seminþele sau rãsadurile; sunt necesare mii de
înfigeri ale fierului care trebuie apãsat cât mai adânc în
pãmânt; pãmântul trebuie scos, rãsturnat ºi mãrunþit.
Fãrã aceastã repetiþie nu se poate realiza o grãdinã bogatã.
Maica Domnului, „Grãdinã închisã ºi izvor pecetluit”,
cum o numeºte Cântarea Cântãrilor (4,17), este ºi grãdi-
nãriþa sufletului nostru, dar dacã noi nu-i permitem sã
sape, nu ne vom bucura de roade. Când îngerul Gabriel
a spus primul: „Bucurã-te, Marie”, inima ei s-a deschis
pentru Cuvântul lui Dumnezeu ºi acesta „s-a fãcut trup
ºi a locuit între noi”. La fel trebuie sã facem ºi noi: repe-
tând de zeci, sute ºi chiar mii de ori salutul îngerului,
trebuie sã lãsãm cuvântul Domnului sã ne pãtrundã inima,
sã prindã rãdãcini ºi sã se facã „trup”, sã devinã realitate.
Eficacitatea Rozariului depinde de felul în care ne des-
chidem inima pentru cuvântul Domnului. Fiindcã inima
ne este tare ca piatra, trebuie sã repetãm de mii de ori
Ave, Maria ca sã audã ºi sã se deschidã. Monotonia însãºi
trebuie oferitã ca jertfã, fiindcã ea constituie efortul de
a grãdinãri inima.
În viaþa lui Paul Cisterciensul se citeºte cã, în ultimele

clipe ale vieþii sale, evlaviosul cãlugãr surâdea celor din
jur care îl compãtimeau, crezând cã nu-ºi dã seama cã nu
mai are mult de trãit ºi se va prezenta la judecata lui
Dumnezeu, de aceea i-au zis: „Frate, nu mai râde, cã nu-i
de râs! Adu-þi aminte cã cei mai mari sfinþi tremurau de
groazã în ceasul morþii!”
Pãrinþilor ºi fraþilor, rãspunse smeritul cãlugãr, voiþi oare
ca eu sã nu fiu vesel în aceste clipe când lângã patul meu
de suferinþã se aflã mama lui Isus, care vrea sã mã con-
ducã în paradis? Pânã acum m-am tot temut ºi am tremurat,
însã în clipa de faþã, ea, cu splendoarea ºi cu harul ei, mi-a
alungat toatã teama ºi toatã neliniºtea sufleteascã35.
Pentru a recita Rozariul cu mult folos spiritual se

poate folosi ºi urmãtoarea metodã: consider Rozariul
cu cei cinci Tatãl nostru ºi cu cincizeci de Bucurã-te,
Marie în totalitate, ca pe un fir de trandafir, care are o
tulpinã noduroasã, plinã cu spini ºi multe frunze, care
reprezintã deficienþele personale: distracþiile involuntare,
gândurile strãine sau pline de alte griji etc., ºi are doar
o singurã floare plinã de parfum ºi culoare. Este impo-
sibil ca din cincizeci de Bucurã-te, Marie mãcar unul sã
nu fie fãcut cu evlavie, cu atenþie ºi cu parfumul ceresc
al iubirii. Dacã vreau sã-mi exprim iubirea faþã de o per-
soanã printr-o floare de trandafir, nu-i voi oferi doar
floarea, fãrã tulpinã, fãrã frunze ºi spini, aº deveni ridicol,
dar aºa, în totalitate este acceptat cu plãcere.
ªi Rozariul, care are o singurã floare de trandafir, este
acceptat cu plãcere de Maica Domnului. Dar dacã îmi
propun ca în fiecare decadã un singur Bucurã-te, Marie
sã fie floarea frumoasã, vor fi cinci fire de trandafir ºi
35
B. CASTEGNARO, Catehismul adulþilor, IV, 104.
vor alcãtui un buchet mult mai frumos ºi mai bine primit.

Dacã mi-am propus ºi am realizat acest buchet, mã simt
fericit ºi îmi propun ca fiecare Bucurã-te, Marie sã fie o
floare, pentru a face o coroanã din cincizeci de flori de
trandafir, pe care s-o pun pe fruntea ei regalã.
Încercaþi ºi veþi reuºi! Atunci recitarea nu va mai fi
nici monotonã ºi nici plictisitoare.
Când fãceam pregãtirea copiilor pentru întâia Împãr-
tãºanie, la învãþãturã venea ºi o fetiþã de 4-5 ani, numitã
Mihaela. Într-o zi a venit rãcitã ºi tusea o necãjea mereu.
I-am zis: „Mihaela, te-ai îmbolnãvit ºi ai sã mori. Nu te
temi?” ªi ea mi-a rãspuns cu o nevinovãþie dezarmantã:
„Nu mã tem, fiindcã ºtiu Bucurã-te, Marie ºi mã voi duce
în rai!” (Traian-Neamþ, 1965).
Bucurã-te, Marie, repetat de mii de ori ne face ase-
menea pruncilor ºi ne dã siguranþa mântuirii.
8.4. Prin Maria la Isus

Maria a ajuns ceea ce a ajuns – „plinã de har” (Lc 1,28)
– prin ascultarea internã de ºoaptele Duhului Sfânt ºi
prin ascultarea externã de Legea lui Moise.
Maria numai prin ascultare ne conduce la Isus, fiindcã
„Domnul a privit la smerenia slujitoare sale” (Lc 1,48).
Roaba ascultã de tot ceea ce îi porunceºte stãpânul. Prin
ascultare, Maria a devenit mamã a lui Dumnezeu, mamã
a Bisericii ºi a tuturor oamenilor.
Isus Cristos este mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni
(cf. 1Tim 2,5-6).
Nici o fãpturã nu poate fi vreodatã comparatã cu Cuvântul
întrupat, Rãscumpãrãtorul. Însã, dupã cum la preoþia lui
Cristos participã în moduri diferite atât preoþii, cât ºi poporul
credincios, ºi dupã cum bunãtatea unicã a lui Dumnezeu
este realmente rãspânditã în diferite feluri în fãpturi, la fel
ºi unica mijlocire a Rãscumpãrãtorului nu exclude, ci sus-

citã în fãpturi o cooperare variatã, ce provine de la unicul
Izvor (LG 62).
Atât în ordinea naturalã, cât ºi în ordinea suprana-

turalã, Dumnezeu acþioneazã ca ºi Cauza primarã. Tot
ce existã ºi subzistã este dependent de el. Însã Dumnezeu
face ca sã acþioneze ºi cauzele secundare. Dumnezeu,
care prin excelenþã este educatorul omenirii, încredin-
þeazã oamenilor responsabilitãþi ºi funcþii. Este propriu
lui Dumnezeu sã ne iubeascã din abundenþã ºi supra-
abundenþã ºi sã comunice creaturilor sale cinstea de a fi
instrumentele sale. Astfel, Dumnezeu a voit ca Fecioara
Maria sã fie asociatã la opera dumnezeiescului ei Fiu,
Isus Cristos.
Fecioara Maria a fost asociatã lui Isus în întrupare.
„În preamarea sa bunãtate ºi înþelepciune, hotãrând sã
înfãptuiascã rãscumpãrarea lumii, Dumnezeu, când a
venit împlinirea timpului, l-a trimis pe Fiul sãu nãscut
din femeie ca sã facã din noi fii adoptivi” (Gal 14,4-5).
Astfel, Fiul sãu, pentru a noastrã mântuire, a coborât
din cer ºi a luat trup din Fecioara Maria prin puterea
Sfântului Duh. Rãscumpãratã într-un chip strãlucit, în
vederea meritelor lui Isus Cristos, Fecioara Maria a primit
aceastã imensã misiune ºi demnitate de a fi mama Fiului
lui Dumnezeu ºi, prin urmare, fiica preaiubitã a Tatãlui
ºi sanctuarul Sfântului Duh.
O nouã Evã, care este Maria, a fost strâns unitã cu
noul Adam, care este Cristos, pentru distrugerea lucrãrii
Diavolului. Purtat de mama sa, Isus a fãcut sã se simtã
primele sale influenþe, sfinþind-l pe Ioan Botezãtorul încã
din sânul Elisabetei. Preacurata Fecioarã Maria stãtea
în grajdul din Betleem, îi primea ºi îi introducea pe primii
adoratori la Isus. Este prezentã la templul din Ierusalim,
ca sã-l prezinte pe Fiul sãu Tatãlui ceresc. A fost de faþã

la nunta din Cana, ca sã dobândeascã de la Isus prima
minune, în urma cãreia a câºtigat ºi primii ucenici. În
timpul predicilor lui Isus, ea asculta cuvintele prin care
Fiul, punând împãrãþia sa peste consideraþiile ºi legã-
turile de trup ºi sânge, îi declara fericiþi pe acei care
ascultã ºi pãzesc cuvântul lui Dumnezeu (cf. Lc 11,27-28),
aºa cum fãcea ea cu atâta fidelitate (cf. Lc 2,19 ºi 51).
Fecioara Maria i-a fost asociatã lui Isus în rãscum-
pãrare. Preacurata mamã a lui Isus a mers pe drumul
Calvarului, a fost lângã piciorul crucii. Astfel a cooperat,
prin iubire ºi prin suferinþele sale, la rãscumpãrarea lumii.
O vedem apoi pe Maria în Cenacol, împreunã cu apos-
tolii, rugându-se pentru darul Duhului Sfânt.
Fecioara Maria i-a fost asociatã lui Isus în victoria sa
asupra pãcatului ºi a morþii. Ea a fost ridicatã la cer
cu trupul ºi cu sufletul, ca sã participe la slava lui Isus
ºi la fericirea împãrãþiei sale. Ea este Regina cerului ºi
a pãmântului.
Preasfânta Fecioarã este mama noastrã în ordinea
harului. Zãmislindu-l pe Isus Cristos, aducându-l în lume,
hrãnindu-l, prezentându-l Tatãlui în templu, suferind
cu Fiul sãu care a murit pe cruce, ea a cooperat la opera
Mântuitorului ca nimeni altul, prin ascultarea, credinþa,
nãdejdea ºi dragostea sa arzãtoare, pentru ca sufletele
sã primeascã viaþa supranaturalã. De aceea, ea a fost
pentru noi, în ordinea harului, mama noastrã.
Pe Calvar, Fecioara Maria a primit învestitura solemnã
ca mamã. Din înãlþimea crucii, Isus vede întreaga familie
umanã în apostolul Ioan ºi, ca într-o imensã revãrsare
de gingãºie, i-a declarat sfintei Fecioare Maria: „Femeie,
iatã fiul tãu!” Adresându-se apoi apostolului Ioan, a spus:
„Iatã mama ta!” Prin aceste cuvinte, Isus a consacrat-o
pe Fecioara Maria ca mamã a copiilor lui Dumnezeu,

dându-i ºi încredinþându-i maternitatea spiritualã a sufle-
telor.
Fecioara Maria, mama noastrã, este asociatã lui Isus
în distribuirea harurilor ce decurg din rãscumpãrare.
Aceastã maternitate a Mariei în economia harului con-
tinuã fãrã întrerupere din momentul consimþãmântului
dat cu fidelitate în ziua Bunei-Vestiri ºi menþinut fãrã nici
o ezitare sub cruce, pânã la veºnica încoronare a tuturor
celor aleºi. De fapt, dupã ridicarea sa la cer, rolul sãu în
opera mântuirii nu înceteazã, ci, prin nenumãratele sale
intervenþii, ea continuã sã ne dobândeascã harurile mân-
tuirii veºnice.
Cristos se situeazã pe un plan superior; el este stãpânul

a toate. El este izvorul primar al tuturor. Fecioara Maria,
prin voinþa lui Dumnezeu, mereu subordonatã lui Cristos,
este izvorul secundar al harurilor. Ea este canalul prin
care ne vin harurile Domnului. „Orice har comunicat în
aceastã lume, spune sfântul Bernardin de Siena, soseºte
pe trei trepte: de la Dumnezeu la Cristos, de la Cristos
la Maria, de la Maria la noi”. În mâinile de mamã ale
Mariei sunt comorile milostivirilor dumnezeieºti.
Preacurata Maria coopereazã la dezvoltarea vieþii
harului în suflete, mai întâi prin neîntrerupta sa rugã-
ciune de o dragoste arzãtoare. Ea este o rugãtoare prea-
puternicã. Maria ne contemplã în Dumnezeu ºi vede
preabine necesitãþile noastre. Comunicând cu Isus Cristos,
care este mereu animat de dorinþa de a interveni în
favoarea noastrã, Fecioara Maria devine avocata noastrã,
ajutãtoarea noastrã, mijlocitoarea noastrã.
Fecioara Maria coopereazã la dezvoltarea vieþii dum-
nezeieºti în suflete, exercitând asupra oamenilor rãscum-
pãraþi influenþa profundã a exemplului sãu. Farmecul
ce emanã din preaînaltele virtuþi ale neprihãnitei mame

a lui Dumnezeu determinã sufletele sã-l urmeze pe
divinul model, Isus Cristos, a cãrui imagine desãvârºitã
a fost ea.
Misiunea Fecioarei Maria este mereu aceeaºi: de a-i
duce pe oameni la Cristos. Ca sã ajungem la Tatãl, tre-
buie sã mergem la Isus, cel prin care ne mântuim. Ca
sã mergem la Isus, trebuie sã mergem la Maria, mijlo-
citoarea noastrã. Calitatea specificã a lui Isus este de
a ne conduce cu siguranþã la Tatãl veºnic. Calitatea spe-
cificã a Mariei este de a ne conduce cu siguranþã la Isus
Cristos, de a ne încorpora în el ºi în trupul sãu mistic,
care este Biserica.
Fecioara Maria este mama ºi modelul Bisericii. Prea-
curata Fecioarã Maria este salutatã ca un membru ex-
celent ºi absolut unic al Bisericii. Dupã Isus Cristos,
ea ocupã locul cel mai de sus. Ea este foarte apropiatã de
noi. Fecioara Maria este pentru Bisericã un minunat
model de fecioarã ºi mamã, un model de credinþã, de
iubire ºi de unire desãvârºitã cu Cristos.
Se povesteºte în viaþa sfintei Gema Galgani cã într-o
zi s-a trezit în braþele Maicii Domnului, rezemându-ºi
capul la pieptul ei. Maica preasfântã a întrebat-o cu bunã-
tate: „Gema, ia spune-mi, iubeºti tu pe cineva mai mult
decât pe mine?” ªi Gema i-a rãspuns, fãrã sã stea pe
gânduri: „Da, bunã mamã, iubesc pe cineva mai mult
decât pe tine”. Preacurata Fecioarã a strâns-o ºi mai
mult la inima ei ºi i-a zis: „Spune-mi atunci pe cine iubeºti
mai mult decât pe mine!” Gema Galgani i-a rãspuns:
„Dacã tu ai fi fost aici, asearã, ai fi ºtiut pe cine iubesc mai
mult decât pe tine. Þi se aseamãnã aºa de mult... Pãrul
e pãrul tãu... Culoarea feþei e culoarea feþei tale...” ªi
Maica Domnului a insistat: „Gema, nu-mi ascunde cine
este!” ªi tânãra i-a rãspuns: „Isus, Fiul tãu! O, cât de mult
îl iubesc!” Fecioara-Mamã a strâns-o cu mai mult drag

la pieptul sãu ºi i-a zis: „O, da! iubeºte-l pe Isus! Iubeºte-l
pe Isus cât poþi mai mult!” Apoi, Fecioara Maria a dis-
pãrut ºi Gema a cãpãtat un nou impuls de iubire sfântã
faþã de Isus36.
8.5. Consfinþirea
Pentru ca preasfânta Fecioarã Maria, în unire cu Duhul
Sfânt, sã-ºi poatã exercita liber asupra sufletelor noastre
rolul ei de mamã, influenþa sa de mijlocitoare, puterea
sa de reginã, ca sã ne poatã face cât mai asemenea cu Isus,
se recomandã sã ne consfinþim inimii sale neprihãnite.
Consfinþirea face parte din logica unei adevãrate iubiri.
Iubirea adevãratã determinã persoana care iubeºte sã
se dãruiascã total, fãrã nici o rezervã ºi pentru totdeauna
persoanei iubite. Iubindu-l pe Dumnezeu, trebuie sã ne
dãruim lui, care este scopul principal al vieþii noastre.
Iubind-o pe Fecioara Maria, trebuie sã ne dãruim ei,
care este un mijloc ales de Dumnezeu ca sã ne ajute sã
ajungem la el.
Consfinþirea marianã, dupã sfântul Ludovic Maria
Grignon de Montfort, este, întâi de toate, o reînnoire a
fãgãduinþelor de la Botez prin mâinile Mariei. Astfel,
consfinþirea ia forma unei ratificãri personale a contrac-
tului de legãturã încheiat cu Dumnezeu în ziua botezului.
Noi o introducem pe Fecioara Maria în mijlocul angaja-
mentelor încheiate personal.
Al doilea element al consfinþirii mariane îl constituie
dãruirea totalã a persoanei noastre ºi a bunurilor noastre
lui Isus, prin Fecioara Maria. Îi dãruim Fecioarei Maria
toatã fiinþa noastrã. Îi consfinþim trupul nostru. În felul
36
Cf. SCHRYERS, Maria este mama mea, 90-91.
acesta, fiind sub autoritatea ei, el va rãmâne ceea ce tre-

buie sã fie, adicã slujitorul sufletului. Îi dãruim Fecioarei
Maria sufletul nostru, cu toate facultãþile lui. Fecioara
preacuratã a primit de la Dumnezeu harul de a forma
sufletele noastre pentru viaþa dumnezeiascã ºi de a le
conduce la unirea divinã atât aici, pe pãmânt, cât ºi în
lumea cealaltã.
Îi dãruim Preacuratei Maria toate bunurile noastre
externe, prezente ºi viitoare. În acest fel, devenim numai
simpli gestionari. De acum înainte, trebuie sã ne slujim
de bunurile pãmânteºti aºa cum s-a folosit sfânta Fecioarã,
în spirit de dreptate, de recunoºtinþã, de detaºare evan-
ghelicã, de caritate, în funcþie de obligaþiile stãrii. În
sfârºit, îi dãruim Fecioarei-Mame bunurile noastre inte-
rioare ºi spirituale, care sunt meritele noastre, virtuþile
noastre ºi faptele noastre bune, trecute, prezente ºi vii-
toare. Întregul nostru capital de viaþã supranaturalã este
încredinþat ei. Totul trebuie sã se bazeze pe fidelitatea sa,
pe puterea sa, pe mila ºi dragostea sa, ca ea sã pãstreze
ºi sã mãreascã virtuþile noastre.
Preasfânta Fecioarã împiedicã risipirea virtuþilor, nimi-
cirea meritelor, pierderea harurilor, precum ºi prejudiciul
pe care Diavolul l-ar putea cauza fiilor ei consfinþiþi. Mai
mult, preasfânta Fecioarã face ca faptele noastre bune
sã aibã valoare în ochii lui Dumnezeu. Ea purificã fap-
tele noastre bune de pata amorului propriu, care se stre-
coarã în ele într-un mod mai mult sau mai puþin impercep-
tibil. Ea compenseazã ceea ce e incomplet, înfrumuseþeazã
ºi împodobeºte faptele noastre prezente cu meritele ºi
virtuþile sale ºi le face acceptabile de cãtre dumnezeiescul
ei Fiu. Isus nu se uitã atât la lucrul ce i se dãruieºte, cât
mai ales la preasfânta sa mamã care i le prezintã.
Aceastã plasare a venitului nostru spiritual în aceastã
comoarã, care este Maria, produce mult bine aproapelui,
cãci suntem de acum de acord ca tot ceea ce am dobândit

ºi ceea ce vom dobândi pânã la moarte sã fie folosit de
preasfânta Fecioarã pentru convertirea pãcãtoºilor, ori
pentru uºurarea sufletelor din purgatoriu.
Al treilea element al consfinþirii îl constituie trãirea
în spirit de dependenþã filialã faþã de Fecioara Maria.
În acest scop, sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort
ne oferã o orientare de activitate spiritualã. „Toate acþiu-
nile tale, spune el, sã fie sãvârºite prin Fecioara Maria,
cu Maria, în Maria ºi pentru Maria, ca sã le îndeplineºti
mai bine prin Isus, cu Isus, în Isus ºi pentru Isus”. Prin
Fecioara Maria, Isus va deveni calea noastrã mai uºoarã.
Cu Fecioara Maria, Isus va deveni adevãrul nostru mai
accesibil. În Fecioara Maria, mai ales, Isus va fi viaþa
noastrã peste mãsurã de abundentã, transformatoare,
aceea care ne va face desãvârºiþi copii ai Pãrintelui ceresc,
foarte asemãnãtori Fiului sãu unul-nãscut.
În consfinþirea marianã, Isus însuºi va fi adevãratul
nostru model. Isus a fost desãvârºitul Fiu al Fecioarei
Maria. El a voit sã depindã de Fecioara-Mamã în întru-
parea sa. Apoi, el i-a rãmas de bunãvoie ascultãtor. În
sfârºit, Isus ºi-a fãcut-o asociatã la întreaga sa operã de
rãscumpãrare. Prin dublul sãu caracter de apartenenþã
ºi dependenþã filialã, consfinþirea marianã conduce su-
fletul, progresiv, dar sigur, spre înãlþimile spiritului de
copilãrie spiritualã conform evangheliei. Dacã consfin-
þirea marianã este trãitã în spirit de dezinteresare faþã
de noi înºine, cu generozitate ºi într-un mod permanent,
atunci preasfânta Fecioarã îºi va face o datorie în a ne
apãra ºi a ne învãþa cu iubire drumul cãtre sfinþenie.
Sfânta Fecioarã îi iubeºte pe aceia care o iubesc, nu
numai afectiv, ci efectiv ºi eficace. Ea îi copleºeºte cu
haruri. Ea le aratã cãile vieþii veºnice. Ea îi conduce ºi
îi cãlãuzeºte pe fiecare, urmând vocaþia sa proprie. Ea le
dã sfaturi bune. Ea îi susþine când sunt gata sã cadã. Ca

o mamã plinã de dragoste, ea îi îndreaptã când greºesc.
Îi împodobeºte cu virtuþile ºi meritele sale; îi sprijinã cu
puterea sa; îi îmbrãþiºeazã cu iubirea sa; îi pregãteºte
dupã gustul lui Dumnezeu, cãci ea cunoaºte bine acest
gust al lui Dumnezeu ºi slava cea mai mare a Celui
Preaînalt. Ea îi face vrednici sã aparã în faþa lui Dum-
nezeu. Preasfânta Fecioarã Maria îi uneºte pe slujitorii
ei cu dumnezeiescul ei Fiu prin niºte legãturi foarte
strânse ºi îi pãstreazã în aceastã unire.
„Nu existã drum mai sigur ºi mai uºor, pe care oamenii
sã ajungã la Isus Cristos, decât Maria”, spune sfântul
Pius al X-lea. Prezenþa ºi mijlocirea Fecioarei Maria nu
este niciodatã de prisos pentru sufletul care se îndreaptã
spre dumnezeiescul Învãþãtor. Din contrã, Fecioara Maria
este aceea care însufleþeºte sufletul, îl susþine ºi îl con-
duce la perfecþiune. Cu ea ºi prin ea, ajungem la Dum-
nezeu. Cu cât mai mult sufletele se unesc cu Fecioara
Maria, cu atât mai mult ea ne uneºte cu Dumnezeu. Prea-
curata Maria este un dar al lui Dumnezeu. Ea este dãruitã
cu totul lui Dumnezeu. Ea este dãtãtoare de Dumnezeu.
Lui Dumnezeu îi place sã se dãruiascã prin Fecioara
Maria. Prin Maria, cu Maria, în Maria, Dumnezeu va face
pentru noi lucruri minunate din iubire ºi milã.
CAPITOLUL IV
„FLORILE” MAICII DOMNULUI
Dintre miile de sfinþi declaraþi ca atare de sfânta Bise-

ricã, se desprind unii în viaþa cãrora Maica Domnului
a avut un rol deosebit, fie în întoarcerea lor la Dum-
nezeu, aºa-numiþii convertiþi ai sfintei Fecioare, fie în
cãlãuzirea lor spre un anumit tip de sfinþenie, numit calea
Mariei.
Primii au fost privilegiaþi ai harului care, în planurile
lui Dumnezeu, au fost destinaþi a fi pildã edificatoare
ºi încurajatoare despre marea milostivire pe care el o are
faþã de oameni ºi sã ilustreze misiunea încredinþatã sfintei
Fecioare de a fi scãparea pãcãtoºilor ºi cetate de refugiu.
Au fost oameni care, prinºi în vâltoarea rãtãcirilor de tot
felul, pe cale de a se osândi pe vecie, au fost aduºi la calea
cea dreaptã printr-un har zguduitor din temelii. Asemenea
fiului risipitor din pilda Evangheliei, ei ºi-au petrecut cea
de-a doua parte a vieþii în pocãinþã de ispãºire, având
pânã la moarte o mare recunoºtinþã pentru aceea care
i-a adus de la întuneric la luminã, din moarte la viaþã.
Pe alþii, Maica sfântã i-a luat din copilãrie sub o evi-
dentã ocrotire tocmai pentru cã, fiind mult mai slabi ºi
neajutoraþi decât alþii, aveau nevoie de un surplus de
milostivire divinã, de o îngrijire specialã din partea mamei
lor din ceruri. Aceºtia sunt chemaþi de obicei la o viaþã
retrasã de lume, umilã ºi obscurã, viorele modeste din
grãdina Maicii Domnului, ascunse printre flori mai mari,
trãdându-ºi prezenþa printr-un parfum suav ºi discret,
imitându-ºi mama prin umilinþã, simplitate, spirit de
copilãrie sufleteascã, de încredere nelimitatã în mama lor.

I-am putea numi pajii de palat ai reginei, care, în modestul
rang pe care îl au la curtea ei, au avantajul de a fi într-o
mare familiaritate cu stãpâna lor ºi au acces liber în apar-
tamentele ei. Mulþi dintre ei sunt culeºi de pe pãmânt
în primãvara vieþii, cãci, iubiþi fiind de Dumnezeu, el s-a
grãbit sã-i ia din aceastã lume înainte ca rãutatea ei sã-i
corupã.
Nu lipsesc din grãdina Maicii Domnului nici arbuºtii
care rãsfirã lãstari pe sub pãmânt fertil, dând naºtere la
alte pâlcuri de flori asemenea lor. Sunt propagatorii cul-
tului marian, cei plin de zel care, îndrãgostiþi de frumu-
seþea stãpânei lor, îºi pun întreaga strãdanie a vieþii în
a o face cunoscutã ºi iubitã de cât mai mulþi, dându-le
astfel calea negreºelnicã a mântuirii prin evlavia cãtre
sfânta Fecioarã. Chemarea lor este de a þine aprinsã can-
dela de la icoana Maicii Domnului.
Pilda tuturor acestora sã ne fie spre întãrire în încre-
dere ºi iubire pentru aceea pe care Fiul ei ºi fratele nostru
mai mare, Isus, ne-a dat-o ca mamã plinã de bunãtate ºi
ocrotitoare puternicã. România, scumpa noastrã patrie,
numitã în mod oficial de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea
drept Grãdina Maicii Domnului, pe lângã frumuseþile
naturale, poate produce florile cele mai frumoase în or-
dinea harului sub ocrotirea ei.
1. Sfântul Dositei
Era fiul adoptiv al unui ofiþer din armata romanã care
îºi avea garnizoana într-un oraº din Asia Micã. Deºi erau
creºtini, pãrinþii sãi adoptivi nu i-au dat o educaþie creº-
tineascã. Ei, fiind oameni cu stare, l-au crescut în belºug:
l-au alintat ºi l-au lãsat liber la toate distracþiile tinerilor
de atunci, socotind cã aºa-i normal.
CAP. IV: „FLORILE” MAICII DOMNULUI 229
Poate cã tânãrul Dositei s-ar fi pierdut în vâltoarea

în care-l împingeau pãrinþii dintr-o iubire rãu înþeleasã,
dacã n-ar fi fost din naturã o fire blândã, modestã ºi cuviin-
cioasã. Desigur, avea ºi el, ca toþi cei de vârsta lui, încli-
naþia spre societate ºi atracþia spre petrecerile lumeºti,
dar se vede cã Dumnezeu veghea asupra lui ºi nu l-a lãsat
sã se scufunde în aceste rãtãciri excesive.
Fiind dornic sã cunoascã cât mai multe din lumea
largã, s-a arãtat foarte bucuros când un grup de mili-
tari, care plecau în pelerinaj la Ierusalim, s-a oferit sã-l
ia ºi pe el în aceastã cãlãtorie. Pãrinþii lui s-au învoit ºi
l-au încredinþat unor cunoscuþi. Pe drum a avut ocazia
sã vadã multe biserici ºi mãnãstiri clãdite în locurile dragi
amintirii creºtine ºi a aflat acolo lucruri cu totul noi
pentru el, pe care pãrinþii sãi nu-ºi dãduserã interesul sã
i le spunã. A ajuns apoi la Ierusalim, unde se afla crucea
Domnului în biserica Sfântul Mormânt de pe Calvar, bise-
ricã ziditã de sfânta împãrãteasã Elena, mama lui Con-
stantin cel Mare.
Într-o zi, s-a separat de grup ºi a pornit singur sã vizi-
teze oraºul. Intrând într-o bisericã ce se afla, se pare, în
Grãdina Mãslinilor, privirea i-a fost atrasã de o picturã
de pe peretele pridvorului, care înfãþiºa judecata din Ziua
de Apoi, raiul ºi iadul. Minunându-se de tot ce vedea
ºi fiind nedumerit de însemnãtatea celor zugrãvite, o
femeie necunoscutã s-a apropiat de el ºi a început sã-i
desluºeascã tainele tabloului, vorbindu-i despre înfrico-
ºãtoarea judecatã a lui Dumnezeu ºi despre chinurile
veºnice care îi aºteaptã în iad pe cei pãcãtoºi. Speriat de
cele auzite, el a întrebat-o: „ªi ce ar trebui sã fac eu ca
sã nu ajung în aceste chinuri?” „Sã te rogi, sã posteºti,
sã nu mãnânci carne”, i-a rãspuns ea. Dupã care a dis-
pãrut în chip la fel de misterios cum apãruse.
Mai târziu ºi-a dat Dositei seama cã acea femeie nu

putea fi alta decât Maica Domnului, fiindcã avea atâta
mãreþie în atitudinea ei ºi cuvintele sale erau aºa de pãtrun-
zãtoare ºi pline de iubire încât l-au pãtruns pânã în adâncul
inimii.
Fãrã sã cumpãneascã prea mult, cu zelul caracteristic
tinereþii, a început chiar din acea zi sã punã în practicã
povaþa datã. Tovarãºii lui de cãlãtorie n-au întârziat sã
observe schimbarea petrecutã în el ºi i-au zis în glumã:
„Viaþa pe care o duci acum este o viaþã de cãlugãr. Dacã
îþi place sã trãieºti aºa, de ce nu te duci la mãnãstire?”
„Dar ce este aceea o mãnãstire?”, a întrebat el nedumerit.
Mai în glumã, mai în serios, tovarãºii de cãlãtorie i-au dat
explicaþiile necesare. Vãzând ei însã cã vorbele lor au un
ecou neobiºnuit în inima tânãrului, s-au speriat ºi au
încercat sã-l abatã de la asemenea gânduri. Se temeau cã
nu-l vor mai putea duce acasã ºi ce vor spune pãrinþilor
lui care îl aºteptau cu atâta dor!
S-au aflat însã câþiva care l-au dus sã vadã o mãnãs-
tire. Era în acea vreme, prin împrejurimile oraºului Gaza,
un stareþ, Seridon, care avea renume de sfânt. L-au dus
la el, iar acesta ºi-a dat seama cã are chemare la cãlugãrie.
Dar stãtea în cumpãnã ce sã facã cu el, cum are sã su-
porte un tânãr crescut în bunãstare ºi confort posturile
ºi înfrânãrile aspre ale vieþii cãlugãreºti. Explicându-i
cât de grea este viaþa de cãlugãr ºi cât de slabã este firea
lui pentru a o suporta, l-a refuzat ºi i-a cerut sã-ºi vadã
de drum spre casã. Dar el a insistat, zicând: „Fie ce o fi,
dar vreau sã-mi mântuiesc sufletul”. Fiindcã nu voia sã
plece, cãlugãrii l-au scos afarã pe poartã ºi au încuiat-o.
A doua zi dis-de-dimineaþã, când au deschis poarta, Dositei
era tot acolo, zicând: „Fie oricât de greu, dar vreau sã-mi
mântuiesc sufletul!” Stareþul l-a primit ºi l-a încredinþat
unui cãlugãr numit Dorotei, zicându-i: „Ia-l, dar sã-i arãþi
multã iubire ºi înþelegere, cãci într-adevãr Dumnezeu

îl iubeºte ºi-l va mântui prin tine!”
I-au dat haina cãlugãreascã ºi l-au numit Dositei.
Dorotei l-a deprins cu viaþa cãlugãreascã, dar l-a scutit
de sculare pentru rugãciunea de la miezul nopþii, i-a
interzis sã þinã posturile asemenea celorlalþi cãlugãri, sã
ia parte la pocãinþele aspre ale comunitãþii. Vãzându-l
cât de simplu, de nevinovat ºi de ascultãtor este, i-a dat
ca normã de viaþã înfrânarea numai la lucruri mãrunte,
ascultarea deplinã ºi îngrijirea bolnavilor din infirmeria
mãnãstirii. Aºa au trecut câþiva ani. Seridon a murit ºi
în locul lui a fost ales stareþ Dorotei. Ascultãtor în toate
ºi mereu vesel, avea ca rugãciuni obiºnuite douã iacu-
latorii: „Isuse, Stãpânul meu, vino în ajutorul meu!”
ºi „Fecioarã, Maicã sfântã, nu mã lipsi de ocrotirea ta!”
Dupã cinci ani de viaþã cãlugãreascã, Dositei s-a îmbol-
nãvit grav, având semne de tuberculozã pulmonarã. A
zãcut multã vreme, iar când a simþit cã sfârºitul se apropie,
l-a chemat la cãpãtâiul sãu pe Dorotei, maestrul sãu de
cãlugãrie, ºi i-a zis: „Pãrintele meu, dã-mi voie sã mor!”
„Încã puþinã rãbdare, fiule, fiindcã mâna lui Dumnezeu
este aproape”, i-a zis acesta, socotind cã mai este nevoie
de o ultimã purificare prin suferinþã. Dupã alte ore
lungi de agonie, Dositei l-a implorat iar: „Pãrintele meu,
dã-mi voie sã ies din acest exil!” Atunci stareþul Dorotei,
înduioºat, i-a zis: „Mergi în pace, fiul meu; înfãþiºeazã-te
înaintea Dumnezeului tãu care vrea sã te facã pãrtaº la
slava lui. Roagã-te ºi pentru noi!”
Într-un act de supremã ascultare, Dositei ºi-a plecat
capul ºi a murit lin. Era prin anul 530. Înmormântarea
lui a trecut ca un fapt obiºnuit. Mulþi dintre cãlugãri nu
aveau o idee prea bunã despre acest tinerel care în viaþã
nu fãcuse mai nimic, socotind cã nu ar putea sta alãturi
nici mãcar de un cãlugãr de rând, fiindcã fusese scutit
de la multe, dar iatã cã numai la câteva zile dupã înmor-

mântarea lui, un cãlugãr bãtrân ºi venerabil a venit sã-i
spunã lui Dorotei cã Dumnezeu i-a descoperit într-o
vedenie cereascã cum cã Dositei i-a întrecut pe toþi în
desãvârºire ºi în sfinþenie prin micile lui înfrânãri ºi mai
ales prin ascultarea sa pornitã întotdeauna din iubire ºi
credinþã.
Dositei, comemorat la 23 februarie, este socotit printre
sfinþii Maicii Domnului, întrucât ea l-a scos din lumea în
care era sã se piardã, ea l-a cãlãuzit în chemarea lui ºi
i-a arãtat drumul desãvârºirii pe calea smereniei, sim-
plitãþii, nevinovãþiei ºi ascultãrii, care sunt caracteris-
tice spiritualitãþii de tip marian. În calendar este pus alã-
turi de maestrul sãu, sfântul Dorotei.
Viaþa marianã constã într-o ascundere în Dumnezeu,
neºtiutã de oamenii lumeºti, dar atât de iubitã de sufle-
tele alese.
2. Fericita Panasia
Panasia a fost fiica unui þãran, Lorenzo de Muzzi,
din satul Quarona de pe valea râului Sessia din Piemont
(Italia). Mama ei, Maria dei Gambini, i-a sãdit în suflet
o mare evlavie cãtre sfânta Fecioarã, mai ales prin reci-
tarea Rozariului. În afarã de catehismul de la prima
sfântã Împãrtãºanie n-a avut altã învãþãturã religioasã,
dar arãta o evlavie deosebitã de cea a copiilor de vârsta
ei, pe care îi aduna în jurul ei ca sã se roage împreunã
Rozariul ºi sã repete cântecele auzite în bisericã.
Cât timp a trãit mama, ea a cunoscut bucuria iubirii
pãrinteºti, dar care n-a durat prea mult, fiindcã a rãmas
orfanã de timpuriu. Tatãl ei, om bun la suflet, dar slab
ºi influenþabil, a cãzut în mrejele unei femei decãzute ºi
fãþarnice, Margareta dei Galogi, pe care a luat-o de nevastã.
Mama a doua a Panasiei s-a dovedit cu adevãrat a fi

vitregã. Nefiind evlavioasã din fire, nu suferea ca alþii sã
fie altfel decât ea. Prin urmare, privea cu ochi rãi evlavia
Panasiei ºi, mai ales, devoþiunea ei faþã de sfântul Ro-
zariu. A început sã-i facã tot felul de neplãceri: o certa
mereu cã e leneºã ºi-ºi pierde vremea cu rugãciunea, deºi
sãrmana copilã fãcea tot ce i se poruncea ºi tot ce-i sta în
putinþã ca sã-i fie pe plac. Persecuþiile au fost mereu tot
mai mari. Într-o zi, dând peste ea când îºi recita Rozariul,
i l-a smuls din mânã ºi a bãtut-o, ca sã se lase de ase-
menea „prostii”. Sãrmana fatã n-a zis un cuvânt, nu s-a
plâns tatãlui de nedreptatea ce i se fãcea, iar în ascuns
ºi-a continuat deprinderile de evlavie. În locul rozariului
confiscat a improvizat o sfoarã cu noduri pe care îºi
depãna rugãciunile. Când îºi pãzea turma, cãdea deseori
în meditaþii adânci, din care pricinã mama vitregã o ocãra
cã nu are grijã de oi, cu toate cã niciodatã nu s-a întâmplat
ca din aceastã cauzã ele sã se rãtãceascã, sã se piardã sau
sã producã vreo pagubã cuiva.
Prigonirile mamei vitrege au continuat. Sfoara cu
noduri a fost ºi ea descoperitã ºi confiscatã, însoþitã de
ocãri ºi loviri. Panasia ºi-a improvizat un alt rozariu ºi
ºi-a continuat rugãciunea. Margareta a pus-o la munci
grele ca pedeapsã pentru ceea ce ea numea încãpãþânare
ºi nesupunere. Într-o zi, înfuriatã la culme cã tânãra nu
vrea sã renunþe la devoþiunea sfântului Rozariu, a bãtut-o
aºa de crunt încât a fãcut-o toatã numai rãni ºi vânãtãi,
aruncând-o leºinatã într-un colþ al grajdului, acoperind-o
cu paie, ca sã n-o vadã cineva. Acolo a gãsit-o tatãl ei când
s-a întors acasã. Ar fi putut sã-i ia apãrarea, dar era om
slab din fire ºi se temea sã iasã din voile nevestei.
A venit ziua de 1 mai 1383, zi de vineri. Panasia a
plecat dis-de-dimineaþã cu turma pe deal. Acolo, dupã
cum obiºnuia, ºi-a încredinþat oile în paza Celui de Sus
ºi s-a adâncit în rugãciune ºi meditaþie, depãnând printre

degete rozariul ei de sfoarã. Nici n-a bãgat de seamã cât
de repede s-a fãcut searã. Oile, sãtule de pãscut, au pornit
singure spre casã, însoþite doar de câini. Vãzând turma
fãrã pazã, mânia Margaretei nu a mai cunoscut margini.
A închis animalele în þarc ºi a pornit s-o caute, bãnuind
cã trebuie sã fie pe undeva pierdutã în rugãciune, dupã
cum îi cunoºtea obiceiul. A luat o furcã de tors ºi a urcat
dealul la locul unde pãscuse oile. A aflat-o într-adevãr
acolo. A prins-o de pãr, a trântit-o prin pietre, a bãtut-o
cu coada furcii, fãrã sã þinã seama de plânsul ºi þipetele
ei, a lovit-o în cap pânã i la spart, iar la urmã i-a înfipt
în gât un fus. Când apoi ºi-a dat seama cã a omorât-o, a
încremenit de spaimã. A încercat sã o trezeascã, che-
mând-o pe nume ºi scuturând-o; iar când s-a convins cã
într-adevãr este moartã, s-a îngrozit, n-a mai îndrãznit
sã se întoarcã acasã ºi mult timp a rãtãcit prin întune-
ricul nopþii chinuitã de remuºcãri, iar la urmã, într-un
exces de disperare, s-a suit pe o stâncã ºi s-a aruncat
într-o prãpastie, unde ºi-a gãsit sfârºitul.
Aceastã tragedie a umplut de mare spaimã tot satul.
Tatãl ei, chinuit de durere ºi de regrete, nu ºi-a mai aflat
liniºtea, ºi se cãina în zadar, se învinuia, dar lumea îl
judeca ºi-l condamna pentru laºitatea lui. Trupul Panasiei
a fost îngropat cu mare cinste ºi cu mult fast, iar mor-
mântul ei a devenit loc de pelerinaj.
Dumnezeu a întãrit prin minuni sfinþenia slujitoarei
sale, aºa cã, mai târziu, papa Pius al V-lea, dupã ce a fãcut
cercetãrile pe care Biserica le obiºnuieºte în asemenea
cazuri, a trecut-o în rândul fericiþilor.
Cultul ei local a dãinuit timp de secole fãrã între-
rupere ºi a fost reconfirmat de papa Pius al IX-lea în 1867.
Fericita Panasia este numitã martira sfântului Rozariu,
pentru cã aceastã evlavie, aºa de plãcutã Maicii Domnului,
a fost cauza principalã a suferinþelor ºi a morþii ei. O

pomenim ºi noi anual, în ziua morþii ei, zi cu care în-
cepem devoþiunile de luna mai în cinstea sfintei Fecioare.
3. Sfântul Gabriel Possenti

A fost al 11-lea copil al unei familii formate din 9 bãieþi
ºi 3 fete ºi s-a nãscut la Assisi (Italia), în anul 1838.
Copilãria ºi-a petrecut-o însã la Spoleto, unde tatãl sãu
era asesor la tribunalul oraºului. Când avea 4 ani a rãmas
orfan de mamã; tatãl sãu nu s-a recãsãtorit ºi s-a dedicat
educaþiei numeroasei sale familii.
ªcoala primarã ºi liceul le-a fãcut la Spoleto. Avea
10 ani când a primit prima sfântã Împãrtãºanie. Era
silitor la carte, inteligent, amabil ºi vesel. Avea o evlavie
predilectã faþã de Maica îndureratã, a cãrei statuie o
împodobea cu flori ºi se ruga în faþa ei. Milos cu sãracii,
prietenos cu toþi, avea o fire veselã ºi-i plãcea sã poves-
teascã anecdote, dar nu suferea glumele necuviincioase.
Când într-o zi un coleg neruºinat a încercat sã-l atragã
la rele, l-a alungat indignat, ameninþându-l cu briceagul.
Avea însã o slãbiciune: îi plãcea sã fie mereu elegant
îmbrãcat, nu suferea hainele vechi sau pãtate, dãdea o
mare atenþie frizurii pe care o pieptãna ºi o parfuma cu
grijã ºi era foarte dornic de distracþii în societate. Pasionat
dupã spectacolele de teatru, citea cu nesaþ romane la modã
ºi avea o adevãratã manie pentru dans. Din aceastã pricinã
era poreclit balerinul.
Distracþiile lumeºti însã îi lãsau mereu în suflet un gol,
o neliniºte asociatã cu dorul nelãmurit de a-ºi cãuta
pacea inimii între zidurile unei mãnãstiri. Aºa se explicã
de ce, îmbolnãvindu-se grav ºi fiind cuprins de spaima
morþii ºi de teama judecãþii lui Dumnezeu, a fãgãduit cã,
dacã se vindecã, are sã se cãlugãreascã. S-a vindecat,
dar fãgãduinþa nu ºi-a þinut-o; ba s-a avântat ºi mai mult

în viaþa de distracþii cu care era deprins, neavând tãria
sã renunþe la ea.
O nouã boalã de gât, care îl sufoca din ce în ce mai tare,
l-a împins sã cearã din nou ajutorul lui Dumnezeu, fãgã-
duind ºi de data aceasta cã, de se va vindeca, se va duce
la mãnãstire. A pus deasupra umflãturii o iconiþã a sfân-
tului Andrei Bobola, pe care a legat-o cu o faºã, apoi a
adormit. Când s-a deºteptat, a constatat cu bucurie cã
umflãtura dispãruse, iar respiraþia îi era din nou liberã
ºi uºoarã. Hotãrât sã-ºi þinã fãgãduinþa, a fãcut impru-
denþa s-o amâne pânã se vor ivi împrejurãri mai favora-
bile. ªi aºa lumea a pus din nou stãpânire pe el prin dis-
tracþii, teatre ºi dansuri.
S-a pasionat apoi pentru vânãtoare. Într-o zi, la vânã-
toare, încercând sã sarã cu calul peste un gard, acesta
l-a trântit la pãmânt, puºca de pe umãr s-a descãrcat, un
glonte i-a sfâºiat pielea de pe frunte, scãpând de puþin ca
sã nu-i gãureascã þeasta. Speriat ºi cuprins de remuºcãri
la gândul cã acest accident a fost un avertisment de la
Dumnezeu, a plâns ºi ºi-a repetat fãgãduinþa de a renunþa
la lume. Dar amânând-o pânã i se vor vindeca rãnile, a
uitat-o. Cât de greu îi este unui tânãr sã renunþe la dis-
tracþii! Mai ales când i se par fireºti ºi nevinovate!
Avea 14 ani când a urmat a patra loviturã. Sora lui
preferatã, mai mare ca el cu 9 ani, care îi era confidentã
intimã ºi aproape ca o mamã, moare de tifos în câteva
zile, lãsându-l copleºit de o mare tristeþe. Gândul nesta-
torniciei vieþii omeneºti ºi spectrul ameninþãtor al morþii
au pus din nou stãpânire pe sufletul lui. Dar ºi aceastã
stare sufleteascã s-a potolit în câteva luni. S-a lansat
din nou în lume, elegant ºi petrecãreþ dupã cum îi era
obiceiul.
În catedrala din Spoleto se afla o veche ºi veneratã

icoanã a Maicii Domnului, adusã prin veacul al IX-lea
de la Constantinopol ºi dãruitã în secolul al XII-lea ora-
ºului Spoleto de împãratul Frederic Barbarosa. La
sãrbãtori mari, era purtatã în procesiune pe strãzi cu
mult fast, ca ºi la timpuri de restriºte ºi de încercãri grele.
Cu ocazia unei asemenea procesiuni, la 22 august 1856,
în octava Adormirii Maicii Domnului, în mulþimea care
îngenunchea la trecerea ei se afla ºi tânãrul nostru.
Când icoana a trecut pe lângã el, a vãzut ochii Maicii
sfinte aþintiþi asupra lui cu o privire blândã ºi mustrã-
toare, iar în inimã a auzit un glas care-i zicea: „Lumea
nu este pentru tine! Te aºteaptã mãnãstirea!”
Impresia a fost atât de puternicã încât i-a stors la-
crimi ºi din nou ºi-a luat hotãrârea sã rupã definitiv cu
lumea ºi cu viaþa pe care o ducea; ºi asta cât mai repede.
Acasã n-a spus nimic, prevãzând cã va întâmpina împo-
trivire. Câtva timp a continuat chiar sã-ºi ducã viaþa
obiºnuitã, dar pe ascuns se refugia în bisericã la icoana
Maicii sfinte ºi se ruga îndelung. Tot în tainã a cerut
sfatul unui duhovnic în care avea mare încredere, precum
ºi al unui pustnic care trãia pe un munte din apropiere.
Amândoi i-au confirmat gândul sãu, iar el a trimis cerere
de a fi primit într-o mãnãstire îndepãrtatã, la Morrovalle,
care aparþinea Ordinului Pasioniºtilor. Abia la urmã a
cerut consimþãmântul tatãlui sãu, iar acesta i l-a dat cu
tristeþe ºi dupã o oarecare rezistenþã.
Toate acestea s-au terminat în douã sãptãmâni. La
5 septembrie ºi-a fãcut ultima apariþie în lume, la o ser-
bare cu împãrþire de premii pentru învãþãturã, ºi s-a
prezentat aici în cele mai elegante haine pe care le avea.
A citit o compoziþie literarã pentru care a fost aplaudat;
a mai zãbovit un timp, senin ºi plin de bucurie, în socie-
tatea prietenilor, care nu ºi-au dat seama cã îl vãd pentru
ultima datã. Peste douã zile, la 7 septembrie, a pãrãsit

oraºul, a trecut în pelerinaj pe la sanctuarul Maicii Dom-
nului din Loreto ºi a luat apoi drumul spre Morrovalle
unde, la 21 septembrie, a îmbrãcat haina de cãlugãr, în
ziua sãrbãtorii Durerilor Maicii Domnului, luându-ºi
numele de Gabriel al Maicii Îndurerate (din botez se
numea Francisc).
La Spoleto, ºtirea cãlugãririi lui a produs mare sen-
zaþie, lumea nu se putea dumiri cum bãiatul de viaþã,
pe care l-au cunoscut atât de petrecãreþ, sã intre într-un
ordin cãlugãresc cu o viaþã atât de asprã!
În cei ºase ani, cât a mai trãit în mãnãstire, a fost un
model de virtuþi cãlugãreºti ºi, mai ales, de evlavie cãtre
sfânta Fecioarã, care îl salvase din primejdiile lumii ºi
chiar ale morþii. Purta mereu la gât un Crez al Maicii
Domnului, adicã un rezumat scris al învãþãturilor Bise-
ricii despre mama lui Isus, compus de el. Fãcuse vot cã,
dacã va ajunge preot, îºi va consacra activitatea rãspân-
dirii cultului sfintei Fecioare Maria.
N-a ajuns preot. Moartea l-a surprins când primise
doar iniþierea în cler prin tonsurã ºi ordinele minore.
Secerat de tuberculozã pulmonarã, s-a stins din viaþã în
dimineaþa zilei de 27 februarie 1862, strângând la piept
crucifixul ºi icoana Maicii îndurerate. Avea 24 de ani.
Pãrintele Norbert, care i-a fost duhovnic, a avut feri-
cirea sã asiste în 1908 la declararea lui de fericit. Era
atunci un bãtrân venerabil, pe care câþiva clerici tineri l-au
rugat: „Povestiþi-ne ceva din viaþa fericitului Gabriel!”
Iar pãrintele Norbert le-a spus: „Gabriel a fost ca ºi voi:
evlavios, simplu, plin de voioºie ºi... nimic altceva!”
Este unul dintre cei mai simpatici sfinþi contemporani.
Viaþa lui simplã ºi lipsitã de fapte extraordinare a urmat
calea Mariei, care l-a dus lin ºi plãcut în paradis.
4. Fericitul Franco Lippi

Prin anii 1280, mãnãstirea carmeliþilor din Siena
(Italia) a primit un novice neobiºnuit: un bãtrân de 70 de
ani, care de un timp trãia retras în singurãtate, lângã
satul învecinat, Grotto. Aici a dus o viaþã de pustnic: în
rugãciune ºi pocãinþã. A fost primit cu dragã inimã în
casa lor, ca sã-i acorde îngrijire la bãtrâneþe. Povestea
vieþii lui era aºa de neobiºnuitã, încât slujea de pildã
tuturor de ce poate face harul lui Dumnezeu într-un suflet
pocãit.
Acest bãtrân fusese pânã nu de mult pacostea popu-
laþiei din regiune, temut de toþi ca un rãufãcãtor înrãit.
În cei zece ani cât a stat în mãnãstirea lor, unde a ºi murit,
i-a edificat pe toþi prin umilinþa lui ºi prin penitenþele pe
care ºi le impunea ca ispãºire pentru trecut. Se ºtia cã
este un favorit al Maicii Domnului, care îi apãruse de
câteva ori ºi-i acordase tot ce i-a cerut.
Se numea Franco Lippi ºi se nãscuse în anul 1211 în
satul Grotto. Tatãl sãu era de meserie tãbãcar ºi, ca toþi
cei din breasla lui, a rânduit ca bãiatul sãu sã-i fie ucenic,
spre a-i lãsa apoi atelierul ca moºtenire. A învãþat Franco
meseria tatãlui, dar ceea ce a încercat mama sã-l înveþe,
adicã noþiunile elementare ale religiei ºi unele deprinderi
de evlavie, nu s-au prea lipit de el. Din copilãrie s-a arãtat
neastâmpãrat ºi neascultãtor, pus numai pe rele ºi pe
pozne de tot felul, mai ceva decât cei de vârsta lui. Dupã
ce a mai crescut, a deprins destul de uºor nãravurile tine-
reþilor destrãbãlate: femeile, petrecerile, certurile ºi bã-
tãile, toate se þineau lanþ.
Cât timp a trãit tatãl sãu, s-a mai þinut de casã ºi de
meserie, cu toate cã nu-i plãcea munca. Dar când bãtrânul
a murit ºi i-a lãsat tot avutul, câtva timp a mai þinut
atelierul deschis, dar apoi repede s-a scârbit de el ºi s-a
lãsat de meserie. Îi venea mult mai uºor sã meargã la

petreceri ºi sã-ºi omoare timpul în bãuturi ºi jocuri de
noroc. Moºtenirea s-a risipit cu iuþealã. Sãrmana lui
mamã s-a necãjit mult sã-l aducã pe calea cea bunã, dar
în zadar. El se purta cât se poate de rãu cu ea. Mult a
suferit sãrmana din pricina lui timp de mai mulþi ani,
ca apoi sã moarã de supãrare.
Franco a alunecat apoi pe panta afacerilor necinstite.
Într-o zi, sãvârºindu-se în acel sat un omor, a fost bãnuit
cã nu era strãin de crimã. Se pare cã nici nu era, dar a
fugit ºi s-a ascuns, atrãgându-ºi ºi mai mult bãnuiala.
A intrat apoi într-o ceatã de aventurieri ºi de bandiþi,
cum se aflau destui în Italia în acea vreme ºi se numeau
condotieri (haiduci), ºi ani de zile a fãcut ceea ce fãceau
ºi ei: tâlhãrii de tot felul, violenþe ºi nedreptãþi. A izbutit
sã scape teafãr din toate încercãrile ºi nu i s-a putut aduce
nici o învinuire. Spre bãtrâneþe, trecut de 50 de ani, s-a
întors la Grotto, la casa lui, ºi-ºi omora timpul cu petre-
cerile, ca în zilele tinereþii.
Într-o zi, la o partidã de zaruri, a avut ghinion: ºi-a
pierdut toþi banii ºi apoi a strigat plin de mânie: „Acum
am sã-mi pun în joc ochii din cap, fiindcã altceva nu
mai am!” Iar când zarurile au cãzut, tot fãrã noroc, s-a
sculat de la masa de joc, a amuþit de spaimã, fiindcã nu
mai vedea nimic în jur, devenise orb.
În aceastã nãprasnicã nenorocire ºi-a dat seama de
pedeapsa lui Dumnezeu, fiindcã nu-ºi putea închipui cum
de i-a venit orbirea dintr-o datã. Multe zile a rãmas copleºit
de o mare tristeþe, fiind deja în vârstã de 60 de ani, ºi se
gândea la viaþa nenorocitã care îl aºteaptã în singurã-
tate, neavând pe nimeni care sã-l îngrijeascã ºi nici cum
sã-ºi câºtige traiul. Amintindu-ºi de viaþa pãcãtoasã pe
care o dusese, remuºcãrile i-au cuprins inima. A început
sã se roage Maicii Domnului, Scãparea pãcãtoºilor, implo-

rându-i ajutorul.
O razã de speranþã i-a luminat sufletul: a înþeles datoria
pe care o are de a ispãºi trecutul pãcãtos. Hotãrât sã
urmeze aceastã cale, ºi-a vândut casa; cu banii luaþi ca
preþ pe ea i-a despãgubit cât s-a putut pe cei care îi nedrep-
tãþise; apoi a pornit într-un lung pelerinaj spre Spania,
ca sã ajungã la vestitul sanctuar al sfântului Iacob de
la Compostella. Drumul i-a fost deosebit de greu, fiind
orb, trebuind apoi sã-ºi cerºeascã hrana ºi adãpostul. A
ajuns totuºi la þintã. Rugându-se la mormântul aposto-
lului Iacob, ºi-a recâºtigat vederea tot aºa de brusc precum
o pierduse.
Plin de recunoºtinþã pentru aceastã milostivire a Dom-
nului, a luat calea spre Roma, unde în acea vreme obiº-
nuiau sã se ducã cei care se ºtiau împovãraþi de mari
pãcate, ca sã-ºi descarce sufletul prin mãrturisire sincerã
ºi sã cearã pocãinþã de la preoþii pe care papa îi rânduise
sã rezolve asemenea cazuri. ªi-a pus astfel în ordine con-
ºtiinþa. Apoi, câþiva ani a dus o viaþã de pelerin la diferite
sanctuare din Italia.
Revenit la Grotto, a dus o viaþã de pustnic, vizitând
regulat biserica pãrinþilor carmeliþi din Siena. Din unele
apariþii, cu care l-a învrednicit Maica Domnului, a înþeles
cã voia ei este ca el sã intre în Ordinul Carmelit, con-
sacrat Maicii Domnului, aºa cum se ºtie. Primit, a trãit
aici încã zece ani. A murit la vârsta de 80 de ani, la 11
decembrie 1291. Minunile de la mormântul lui i-au adus
înãlþarea la cinstea altarelor cu titlul de fericit, aºa cum
este comemorat anual în Ordinul Carmelit.
5. Sfântul Odilion din Cluny

Trãia odinioarã în regiunea Auvergne (Franþa) un
senior pe nume Bernard de Morcoeur, al cãrui castel se
înãlþa pe un podiº, în munþi. L-a binecuvântat Dumnezeu
cu zece copii, dar numai numele unuia dintre ei a rãmas
pânã în zilele noastre de sfântã pomenire: un bãiat, al
treilea din ºirul fraþilor. Când el a trecut de prima copi-
lãrie, o boalã grea, de care era gata sã moarã, i-a paralizat
amândouã picioarele ºi l-a þintuit la pat, neputincios sã
se miºte ºi trebuind a fi purtat în braþe.
Mulþi ani a stat aºa, infirm, sãrmanii pãrinþi luându-ºi
nãdejdea de a-l mai vedea vindecat. Într-o zi, nu ºtim
din ce pricinã, l-au trimis undeva purtat de servitori pe
o targã. Pe cale, aceºtia au fãcut un popas într-un sat ºi,
având de fãcut ceva cumpãrãturi, au pus targa la uºa
unei biserici, lãsându-l singur. Tot aºteptând ca ei sã se
întoarcã ºi sã-l ia, copilul ºi-a pierdut rãbdarea: s-a dat
jos din targã, ajutându-se de mâini, ºi apoi s-a târât pânã
la intrarea în bisericã, strecurându-se înãuntru. Încurajat
de isprava lui, a continuat sã se târascã pânã la altarul
mare, deasupra cãruia se afla o icoanã a Maicii Domnului,
patroana acelei biserici. S-a prins de pânza altarului ºi
a simþit cum deodatã îi revin puterile în ambele picioare.
Când servitorii s-au întors, l-au aflat sãrind voios în jurul
icoanei Maicii Domnului ºi manifestându-ºi cu gesturi
copilãreºti bucuria.
Este uºor de înþeles ºi bucuria pãrinþilor, aflând vestea
cea bunã. Mult timp aceastã minune a Maicii Domnului
a fost subiect de comentarii în casa lor. Dar mai mare
minunãþie s-a arãtat a fi transformarea ce s-a petrecut
în sufletul copilului. Evlavia lui a luat un mare avânt
ºi toþi au înþeles cã, vindecându-l, sfânta Fecioarã l-a
chemat sã intre în slujba lui Dumnezeu.
Câþiva ani mai târziu, el a revenit în pelerinaj la bise-

rica în care îºi aflase vindecarea, ºi aici s-a consfinþit
Maicii Domnului ca servitor al ei pentru toatã viaþa. Este
unul dintre cele mai vechi documente pe care le avem
despre evlavia marianã numitã robia sfântã, pe care,
peste ºapte secole, sfântul Ludovic Maria Grignon de
Montfort o va populariza în cartea sa Tratat despre ade-
vãrata evlavie cãtre sfânta Fecioarã Maria.
Pãrinþii nu s-au opus chemãrii religioase a fiului lor,
dimpotrivã. L-au dat la ºcoala episcopalã din Brioude,
unde el a intrat în comunitatea canonicilor care deserveau
catedrala. Mulþi ani a trãit printre ei ca simplu cleric,
rugându-se mereu lui Dumnezeu sã-i arate în ce fel vrea
ca el sã-i urmeze chemarea. S-a ivit ºi prilejul potrivit
care i-a arãtat ce are de fãcut pentru viitor. Se apropia
de 30 de ani când, în trecere prin Brioude, sfântul Mayeul,
stareþul mãnãstirii Cluny, l-a câºtigat pentru viaþa cãlugã-
reascã. L-a luat cu el, ca ajutor personal în conducerea
mãnãstirii. Trei ani mai târziu, murind sfântul Mayeul,
a fost ales urmaº al acestuia ºi rânduit ca stareþ, deºi
avea numai 32 de ani. Cu aceastã ocazie a fost sfinþit preot.
Acesta este sfântul Odilion, pe care Biserica îl comemo-
reazã în calendar la 1 ianuarie. În cei 55 de ani cât a
condus mãnãstirea Cluny, care la venirea lui era un
lãcaº sãrac din cãrãmidã ºi scânduri, a ajuns o mãnãstire
mãreaþã, având afiliate o mulþime de alte mãnãstiri înte-
meiate prin strãdania lui, constituind vestitul ordin bene-
dictin din Cluny, care a avut o influenþã religioasã ºi cul-
turalã renumite în veacul al X-lea ºi în cele urmãtoare.
Picioarele, pe care Maica Domnului le-a vindecat, au co-
lindat aproape toate þãrile Europei creºtine. A fost venerat
de marii timpului sãu: papi, regi ºi principi. A participat
cu sfatul ºi cu influenþa sa la mai toate evenimentele
politice ºi religioase ale vremii. ªi-a folosit autoritatea
ca sã instituie, în acele timpuri de barbarie ºi de lupte

necontenite între seniori, acea treuga Dei (armistiþiul
lui Dumnezeu), o învoialã prin care seniorii se obligau
ca din ziua de miercuri seara ºi pânã luni dimineaþa sã
se abþinã de la orice conflict armat, în cinstea pãtimi-
rilor ºi învierii Domnului, precum ºi în cinstea sfintei
Fecioare Maria.
De la sfântul Odilion a rãmas obiceiul liturgic al Come-
morãrii tuturor morþilor în fiecare an la 2 noiembrie,
zi în care, în toate mãnãstirile ordinului sãu, se fãceau
rugãciuni ºi sfinte Liturghii pentru sufletele celor ador-
miþi în Domnul. Datinã care mai apoi a devenit universalã
ºi a fost adoptatã de întreaga Bisericã.
Din milã faþã de sãraci, nu pregeta sã facã orice sacri-
ficiu pentru a le uºura necazurile. În marea foamete din
1006 a vândut în acest scop toate odoarele de preþ ale
bisericilor sale, a cerºit prin oraºe ºi castele ajutoare pentru
nenorociþii înfometaþi. Pe unde trecea stârnea mereu
zelul pentru cele sfinte ºi-ºi câºtiga imitatori ºi ucenici.
Mulþi prelaþi, preoþi, seniori ºi prinþi s-au cãlugãrit la
Cluny ºi s-au pus sub conducerea lui spiritualã. Era foarte
blând cu cei pe care îi conducea, zicând cã preferã sã fie
pedepsit de Dumnezeu pentru prea mare milã decât
pentru exces de asprime.
Avea aºa de mare evlavie faþã de Maica Domnului
încât era destul sã se gândeascã la ea ca inima sã i se
aprindã de flãcãrile iubirii. Într-o zi, când în bisericã
se cânta imnul Te Deum, la cuvintele „Tu, ca sã ne mân-
tuieºti, nu ai ºovãit sã te faci om din trupul Fecioarei”,
a intrat într-un extaz de bucurie ºi a cãzut cu faþa la
pãmânt. Din acea zi, cãlugãrii benedictini ºi-au luat obi-
ceiul sã se prosterne când se cântã aceste cuvinte.
În ultimii cinci ani ai vieþii a fost încercat de multe
boli ºi neputinþe. Înainte de a muri, a cerut sã fie aºezat
pe un ciliciu presãrat cu cenuºã; apoi a primit sfintele

Taine ºi ºi-a dat sufletul la 1 ianuarie 1049, în vârstã
de 87 de ani. Paisprezece ani mai târziu, sfântul Petru
Damian, cardinal ºi legat al papei, deschizându-i mor-
mântul în cadrul unei anchete bisericeºti, i-a aflat trupul
neatins de putrezire.
6. Sfântul Ieronim Emiliani

Era fiul unui nobil din Veneþia veacului al XV-lea. S-a
nãscut în anul 1481 ºi de mic a rãmas orfan de tatã.
Mamei sale vãduve nu i-a prea adus bucurie, fiind tare
neastâmpãrat, arãtând o mare înclinaþie spre petreceri,
iubitor de independenþã ºi încãpãþânat în ideile lui. Ca
sã scape de mustrãrile mamei ºi ale fraþilor, s-a înrolat
în armata veneþianã de la vârsta de 15 ani ºi repede s-a
deprins cu toate viciile vieþii militare. Când cineva i se
împotrivea, repede pornea la bãtaie. Afemeiat ºi petre-
cãreþ, nu mai avea timp pentru cele religioase. Cu toate
acestea, în inima lui mai pãstra un oarecare respect faþã
de sfânta Fecioarã Maria, ca o rãmãºiþã din educaþia reli-
gioasã primitã în copilãrie. De aici i-a ºi venit salvarea.
Avea 27 de ani când între patria sa, Veneþia, ºi o coaliþie
militarã, formatã din armatele Franþei, Spaniei ºi Ger-
maniei, s-a iscat un rãzboi. Senatul veneþian l-a trimis
sã apere oraºul Castelnuovo de lângã Treviso, care era
ameninþat de trupele duºmane. Sosind aici, a aflat popu-
laþia în panicã, oraºul fiind în ajun de asediu, iar guver-
natorul ºi o parte din cãpetenii fugiserã. Ieronim s-a
apucat de lucru: a reparat spãrturile zidurilor de apãrare
în graba mare ºi a organizat rezistenþa. S-a luptat eroic,
respingând atacul de mai multe ori, iar la somaþia adver-
sarilor sã se predea, dacã nu vrea sã moarã, a rãspuns cã
nu va ceda, chiar de-ar fi sã moarã cu toþii. Fortãreaþa
a fost cuceritã; mulþi au murit; printre cei fãcuþi prizo-

nieri se afla ºi Ieronim. Germanii l-au bãtut ºi l-au batjo-
corit, l-au pus în lanþuri ºi l-au întemniþat, dându-i un
regim de pâine ºi apã pânã ce va fi judecat. Îl aºtepta con-
damnarea la moarte.
În mizeria închisorii, aºteptându-ºi în fiecare zi moartea,
a început sã cugete la pãcatele sale ºi sã se îngrozeascã
la gândul cã, din cauza lor, îl aºteaptã altã închisoare mai
groaznicã: focul iadului veºnic. Amintindu-ºi cã Maica
Domnului este numitã Scãparea pãcãtoºilor ºi grabnic
Ajutãtoare, a implorat ajutorul Madonei din Treviso, fãgã-
duindu-i cã, dacã va fi salvat, va face un pelerinaj pe jos
la biserica ei din acel oraº, va cere sã se celebreze sfinte
Liturghii în cinstea ei, va face cunoscutã tuturor milos-
tivirea ei faþã de el, îºi va schimba viaþa ºi se va consacra
în serviciul ei.
În timpul nopþii, celula lui s-a luminat de o apariþie
cereascã: Maica sfântã i-a apãrut; la atingerea ei i-au
cãzut lanþurile ºi apoi, deschizându-i porþile ferecate ale
temniþei, l-a trecut, fãrã sã fie observat, printre soldaþii
de pazã, ca ºi prin tabãra armatei duºmane, pânã la porþile
oraºului Treviso, unde se aflau în acel moment trupele
veneþiene. Aici l-a lãsat singur ºi ea a dispãrut. Cutre-
murat sufleteºte de aceastã salvare miraculoasã, s-a des-
cãlþat, a intrat în biserica Maicii Domnului, a pus la altarul
ei lanþurile ºi cãtuºele, s-a rugat cu lacrimi de recunoºtinþã
ºi apoi a povestit în faþa tuturor cum a scãpat de moarte
prin mila sfintei Fecioare.
Întors printre ai sãi, el ºi-a uimit familia cu marea trans-
formare sufleteascã petrecutã în el. A chemat un notar
public ºi a pus ca salvarea sa miraculoasã sã fie consem-
natã în scris ºi sã rãmânã ca document oficial. A mai
angajat un pictor care sã zugrãveascã un tablou cu acest
subiect. Faptul a produs o mare senzaþie. Dupã încheierea
pãcii, senatul Veneþiei l-a numit guvernator pe timp de

30 de ani al fortãreþei pe care o apãrase cu atâta curaj.
Dar n-a rãmas mult timp la Castelnuovo în aceastã
funcþie, deoarece se simþea chemat sã înceapã o viaþã
nouã. Întors la Veneþia, s-a retras din viaþa publicã ºi ºi-a
pus averea în folosul sãracilor. Ducea o viaþã de pocãinþã,
vizita biserici ºi spitale, ºi-a ales un duhovnic pentru
conducerea sa spiritualã ºi aºa progresa tot mai mult în
virtute.
În foametea care a bântuit Italia în anul 1528, a adus
grâu din alte þãri ºi l-a împãrþit populaþiei. Ca sã poatã
face faþã acestor cheltuieli, ºi-a vândut o mare parte din
mobilã, iar casa ºi-a transformat-o în spital. Slujea celor
bolnavi, iar pe morþi îi ducea cu mâinile sale la locul de
veci. În epidemia care a izbucnit dupã trecerea foametei,
s-a îmbolnãvit grav, fiind gata sã moarã. S-a rugat atunci
ca Dumnezeu sã-i prelungeascã viaþa ºi a fost ascultat.
S-a dedicat îngrijirii copiilor rãmaºi orfani în timpul foa-
metei. Ca sã-i poatã întreþine, de multe ori cerºea la casele
bogaþilor. În fiecare dimineaþã îi ducea la sfânta Liturghie,
apoi le dãdea lecþii de citire ºi de scriere. Toþi copiii erau
consacraþi sfintei Fecioare, purtau haine albe, iar în zilele
de sãrbãtoare umblau în grup prin pieþele Veneþiei, cân-
tând laude Preacuratei. Lumea, impresionatã de aceastã
priveliºte încântãtoare, se asocia la cântarea lor, mai
ales a Litaniilor Fecioarei, ºi fãcea donaþii pentru între-
þinerea lor. Senatul Veneþiei i-a dat în grijã administraþia
spitalului de bolnavi incurabili. Aici s-a instalat cu colabo-
ratorii sãi.
Opera de ajutorare a orfanilor s-a întins ºi în alte oraºe
ale Italiei. Când avea mari greutãþi materiale, alegea
patru dintre orfanii sãi, copii sub 8 ani, ºi împreunã cu
ei se ruga sfintei Fecioare ca Providenþa sã-i salveze; iar
ajutoarele nu întârziau sã soseascã. Asociindu-i-se mulþi
preoþi colaboratori, a întemeiat împreunã cu ei o comu-

nitate cãlugãreascã dupã regula sfântului Augustin. El
însã n-a fost preot. Cãlugãrii ordinului sãu se numeau
„Pãrinþii Somasci”, dupã numele satului Somasca, între
Bergamo ºi Milano, unde îºi aveau centrul.
Printre alte fundaþii ale sale se mai numãrã un orfe-
linat la Brescia, douã la Bergamo ºi o casã de refugiu
pentru femeile convertite de la viaþa pãcãtoasã de mai
înainte.
ªi-a sfârºit zilele la Somasca, în ziua de 8 februarie
1537, senin, cu numele lui Isus ºi al Mariei pe buze, în
vârstã de 56 de ani. Se îmbolnãvise îngrijind bolnavii
într-o epidemie localã.
Biserica, înãlþându-l la cinstea altarelor, l-a declarat
patron al orfanilor ºi al tineretului pãrãsit.
7. Sfânta Maria Egipteanca

Viaþa ei, scrisã de stareþul Zosim, a emoþionat ºi con-
tinuã sã emoþioneze veacuri de-a rândul inimile creº-
tinilor. Zosim istoriseºte cum, dupã obiceiul mãnãstirii
sale – mãnãstire din Palestina din preajma Iordanului –
toþi cãlugãrii pãrãseau sfântul lãcaº la începutul Postului
Mare ºi se împrãºtiau în locuri pustii, unde fiecare þinea,
dupã puterile sale, postul de 40 de zile al lui Isus. În Sãp-
tãmâna Mare se întorceau la mãnãstirea lor, ca sã serbeze
împreunã Învierea Domnului ºi sã-ºi reia viaþa de comu-
nitate.
Într-un an, se pare cã prin anul 420, mergând Zosim
drum lung în pustiu, a întâlnit o arãtare omeneascã,
slabã ºi goalã, care a fugit din calea lui, s-a ascuns ºi l-a
rugat sã-i dea o hainã cu care sã se îmbrace. El i-a aruncat
mantaua proprie. Dupã puþin timp, acea fiinþã ciudatã
s-a arãtat înveºmântatã în mantia stareþului ºi i-a spus
cã este o femeie care de 47 de ani duce o viaþã de pustnic

prin acele locuri. Zosim a rugat-o sã-i spunã cine este ºi
cum a ajuns acolo, ºi ea i-a istorisit viaþa.
De loc era din Egipt. Avea doar 12 ani când, atrasã de
ispitele lumii, a fugit din casa pãrinteascã ºi s-a sta-
bilit în oraºul Alexandria, pornind pe calea desfrâului.
Timp de 17 ani a fost prostituatã publicã. Pãstra totuºi
în inima ei ceva sentimente religioase. Într-o zi, a vãzut
un grup de oameni care luau corabia ca sã se ducã în
pelerinaj la Ierusalim, unde în acele vremuri se venera,
în biserica Sfântul Mormânt, o parte din crucea Dom-
nului. S-a simþit îndemnatã sã meargã cu ei. În tot timpul
cãlãtoriei n-a încetat sã-i atragã la pãcat pe cãlãtori, fãrã
nici o ruºine. Era prin anul 373, când a ajuns la Ierusalim.
În ziua sãrbãtorii, povesteºte ea, am vãzut de dimi-
neaþã mulþimile care mergeau la bisericã sã se închine
sfintei relicve a crucii Domnului. M-am strecurat printre
ei; dar când am ajuns în pragul bisericii, mi-a fost cu
neputinþã sã înaintez; o putere tainicã mã þintuia pe loc.
M-am silit în mai multe rânduri sã intru, dar n-am izbutit.
Mulþimea intra cu uºurinþã, iar eu eram singura cãreia
intrarea îi era opritã. M-am retras într-un colþ ºi am
cãzut pe gânduri. Deodatã, o luminã mi-a deschis ochii
ºi m-a fãcut sã vãd cã faptele mele ruºinoase erau acelea
care îmi închideau intrarea în bisericã. Am început a
plânge ºi mi-am bãtut pieptul. Zãrind acolo o icoanã a
Maicii Domnului, m-am rugat aºa:
Fecioarã slãvitã, care l-ai dat lumii pe Dumnezeul fãcut om,
eu nu sunt vrednicã nici mãcar sã privesc icoana ta. Tu ai
fost mereu curatã ºi nepãtatã, iar eu o cloacã de necurãþie.
Dar, pentru cã Dumnezeul nãscut din tine s-a fãcut om ca
sã-i cheme pe cei pãcãtoºi la pocãinþã, te rog: vino în aju-
torul meu. Dã-mi voie sã intru în bisericã spre a vedea crucea
mântuirii. Îþi fãgãduiesc cã nu-mi voi mai întina trupul cu
plãceri trupeºti dupã ce voi vedea crucea Fiului tãu; voi

renunþa la lume ºi voi urma calea mântuirii pe care mi-o
vei arãta tu. Te fac chezãºia mea în faþa lui Dumnezeu;
ajutã-mã, cãci nu am pe nimeni care sã mã ajute. Tu sã fii
garanta mântuirii mele.
Sfârºind aceastã rugãciune, m-am simþit plinã de
încredere în mila Maicii Domnului. Am putut intra în
bisericã fãrã nici o greutate, unde m-am închinat sfintei
cruci ºi am dobândit convingerea cã Dumnezeu este
oricând gata sã primeascã sufletele pocãite. Ieºind din
bisericã, m-am prosternat la icoana Maicii Domnului ºi
am zis:
Maicã milostivã, tu n-ai respins rugãciunea unei nevred-
nice pãcãtoase. Slavã fie lui Dumnezeu care, prin mijlocirea
ta, îi primeºte pe cei pãcãtoºi la pocãinþã. A venit vremea
sã-mi împlinesc fãgãduinþa ºi sã mã duc acolo unde trebuie
sã mã duc. Învaþã-mã ce sã fac!
Socotind aceste cuvinte ca o îndrumare la ceea ce
trebuia sã fac, am plâns, am privit sfânta icoanã ºi am
rugat-o pe Regina lumii sã nu mã pãrãseascã. Am cum-
pãrat în grabã trei pâini ºi, întrebând de drumul care
duce spre Iordan, am cãlãtorit toatã ziua aceea spre râu.
Seara am ajuns cu bine la biserica Sfântul Ioan Bote-
zãtorul, unde m-am spovedit, am primit trupul ºi sângele
Domnului; am mâncat o jumãtate de pâine ºi am dormit
toatã noaptea pe malul râului. A doua zi, încredinþându-mã
sfintei Fecioare, am trecut apa Iordanului ºi de atunci
am rãmas în pustiu, departe de oameni, ca sã ispãºesc
prin pocãinþã pãcatele vieþii mele...
Dacã-mi aduc bine aminte, sunt 47 de ani de când am
pãrãsit oraºul sfânt. Când am terminat cele douã pâini
ºi jumãtate pe care le aveam, am intrat în pustiu ºi am
trãit 17 ani cu ierburi ºi rãdãcini sãlbatice. Haina mi s-a
zdrenþuit; am suferit mult de cãldurã ºi de frig. Dupã

aceºti ani ºi pânã azi, puterea lui Dumnezeu m-a sus-
þinut ºi a þinut în viaþã mizerabilul meu trup. Ispitele
nu mi-au lipsit.
În primii 17 ani am avut de luptat cu poftele necu-
rate ale trupului meu, ca ºi cum aº fi avut în faþã fiare
sãlbatice. Îmi venea pofta nebunã sã mãnânc peºtii ºi
carnea care în Egipt se aflau din belºug; doream sã beau
vinurile care îmi plãceau aºa de mult. Îmi aminteam de
cântecele senzuale de altãdatã ºi eram ispititã sã le mai
cânt. Atunci începeam sã plâng ºi sã-mi bat pieptul, îmi
aminteam de fãgãduinþele fãcute la venirea mea în pustiu;
îmi aminteam de icoana Maicii Domnului în faþa cãreia
mã rugasem ºi îi ceream sã mã scape de ispite. Când mã
asaltau dorinþe necurate, mã prosternam la pãmânt ºi îl
udam cu lacrimi. Mi se întâmpla sã rãmân o zi ºi o noapte
în aceastã poziþie, pânã ce mã lumina o razã cereascã.
Dupã 17 ani de lupte, sfânta Fecioarã, ocrotitoarea
mea, m-a întãrit alþi 30 de ani ºi mi-a dat pacea adâncã,
ce dureazã ºi azi. Când îmi amintesc din câte rele m-a
salvat Dumnezeu, nãdejdea de a-mi mântui sufletul mã
susþine. Mã hrãnesc ºi mã îmbrac în cuvântul lui Dum-
nezeu, cãci omul nu trãieºte numai cu pâine, ci ºi cu cu-
vântul lui Dumnezeu... Crede-mã cã, de când am trecut
Iordanul, eºti primul om pe care îl vãd. N-am vãzut nici
om, nici fiarã, n-am învãþat sã citesc ºi nici n-am învãþat
cântãri religioase. Dumnezeu, însã, cu cuvântul sãu cel
viu ºi activ, îl învaþã pe om orice ºtiinþã.
L-a rugat pe Zosim ca în anul urmãtor, de Joia Mare,
sã-i aducã sfânta Împãrtãºanie. Acesta i-a fãgãduit ºi s-a
þinut de cuvânt. Peste un an, dupã ce i-a dat trupul
Domnului, ea a zis: „Acum lasã-o, Doamne, pe roaba
ta sã moarã în pace, cã au vãzut ochii mei mântuirea
ta! Pãrinte, îþi mai cer încã o favoare: anul viitor, în
Postul Mare, întoarce-te, iar aici mã vei gãsi cum va vrea

Domnul”.
Peste un an, Zosim a aflat-o moartã, iar trupul ei nu
arãta nici o urmã de putreziciune. A îngropat-o în acel
loc, iar când s-a întors la mãnãstirea sa, le-a istorisit
fraþilor cele vãzute ºi auzite. Istorisirea lui s-a pãstrat în
scris ca o mãrturie preþioasã despre aceastã minune a
milostivirii divine, sãvârºitã prin mijlocirea Maicii Dom-
nului.
8. Sfântul Andrei din Chios

Sfântul Andrei s-a nãscut în anul 1439, în insula Chios
din arhipelagul Mãrii Egee. 1439 este în anul în care,
la Conciliul ecumenic din Florenþa ºi Ferrara, s-a fãcut
unirea dintre Biserica Orientalã ºi cea de Apus, unire
care, din nefericire, n-a durat, ci s-a destrãmat din nou,
din cauza ambiþiilor omeneºti.
Despre copilãria sfântului Andrei nu ºtim mai nimic,
decât doar cã era foarte evlavios cãtre Maica Domnului.
Într-o zi, îmbolnãvindu-se pânã acolo cã ajunsese în
pragul morþii, s-a vindecat în chip miraculos, dupã ce
i-a fãgãduit Preacuratei cã va trãi toatã viaþa în casti-
tate. Avea 26 de ani când a venit pentru prima datã la
Constantinopol. Oraºul cãzuse deja de 12 ani în mâna
turcilor (din 1453). Se pare cã motivele acestei cãlãtorii
au fost determinate de unele interese negustoreºti ale
familiei sale.
Din cauza invidiei comerciale a unor negustori creºtini
veniþi din Egipt a fost denunþat calomnios la turci cã,
deºi era creºtin din naºtere, el s-ar fi fãcut mahomedan
la Alexandria în Egipt ºi, ca semn al lepãdãrii de Cristos,
ar fi batjocorit crucea. Dacã acum o face pe creºtinul ºi
umblã pe la toate bisericile din oraº, în realitate nu este
decât un musulman ce s-a lepãdat de Mahomed. Aceasta

constituia o crimã grozavã în ochii turcilor fanatici.
Dus la judecata unui tribunal turcesc, el s-a apãrat
zicând cã nu a fost niciodatã mahomedan, dar mãrturia
lui n-a fost crezutã. A fost întemniþat ºi cazul sãu adus
în faþa sultanului. Acesta, Mahomed al II-lea, s-a interesat
dacã învinuitul este voinic, plin de putere ºi, aflând cã
într-adevãr ar fi un bun soldat, a trimis vorbã cã, de vrea
sã fie mahomedan, sã i se promitã gradul de centurion în
armatã ºi mai târziu va fi avansat, dacã va da dovadã
de vitejie; dacã nu acceptã oferta, sã fie înspãimântat cu
tot felul de ameninþãri; iar de rezistã, sã i se taie capul.
Adus din nou la judecatã, Andrei a declarat cã el nu se
leapãdã de Cristos ºi cã este gata sã ºi moarã pentru
credinþa lui creºtinã.
A doua zi, dupã acest interogatoriu, a fost dus pe malul
mãrii, în partea de rãsãrit a oraºului, ºi biciuit. La pri-
mele lovituri, trupul lui s-a cutremurat de durere ºi s-a
zvârcolit. Atunci a strigat: „Fecioarã Marie, vino în aju-
torul meu!”, dupã care a încetat sã se mai zvârcoleascã
ºi a rãbdat loviturile fãrã sã þipe, nemiºcat, deºi trupul
îi era brãzdat de rãni ºi sângele curgea ºiroaie. Readus
în temniþã, a fost chemat un medic; acesta i-a pansat
rãnile, fiindcã voia sã-i prelungeascã viaþa, cu nãdejdea
cã pânã la urmã se va îndupleca ºi se va lepãda de
Cristos.
În ziua urmãtoare a fost supus la o nouã biciuire. El
a strigat iar: „Fecioarã Marie, vino-mi în ajutor!”, dupã
care a rãbdat nemiºcat toate loviturile, rugându-se Prea-
curatei ca sã-l întãreascã. Dus iarãºi la închisoare, trupul
i s-a vindecat în chip miraculos în timpul nopþii; rãnile
i-au dispãrut fãrã urmã. Mâniaþi de aceastã minune,
turcii l-au chinuit rupându-i pe rând încheieturile mâi-
nilor ºi ale picioarelor. S-a lãsat chinuit fãrã împotrivire,
rugându-se fãrã încetare sfintei Fecioare. Minunea s-a

repetat ºi în noaptea urmãtoare: trupul lui apãrând întreg
ºi nevãtãmat. În zilele care au urmat, torturile s-au reîn-
noit: lovituri de bici, ciopârþirea trupului, jupuirea pielii
obrajilor ºi altele. Comportarea lui a rãmas aceeaºi.
Nouã zile a durat acest tratament barbar, fãrã ca tãria
martirului sã fie înfrântã. Când, în ultima zi, la 29 mai,
l-au dus sã fie decapitat din porunca sultanului în vãzul
mulþimii adunate, trupul lui a apãrut fãrã urme de rãni,
plin de putere, iar faþa lui strãlucind de o mare bucurie.
Somat pentru ultima oarã sã se lepede de Cristos sau sã
moarã, el le-a zis: „Crucea Domnului nostru Isus Cristos
ºi sfânta Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria,
m-au susþinut pânã azi în viaþã, m-au însãnãtoºit ori de
câte ori cruzimea voastrã m-a sfâºiat ºi mi-au ºters chiar
ºi urmele rãnilor, dându-mi parte la aceastã biruinþã”.
L-au decapitat. Creºtinii, care au asistat la moartea lui,
au protestat, cerând ca trupul lui sã fie îngropat, ºi nu
aruncat în mare, cum voiau cãlãii sã facã. Judecãtorul,
fiind în încurcãturã, i-a raportat sultanului, iar acesta
s-a înfuriat cã i se depãºiserã ordinele lui prin torturarea
acuzatului ºi le-a îngãduit creºtinilor sã-l îngroape cu
cinste pe un asemenea om care a dat dovadã de atâta
tãrie. Era ziua de 29 mai 1465. L-au depus într-o bisericã
a Maicii Domnului din cartierul Galata.
Grigore din Trapezunt care, în trecere prin Constan-
tinopol, i-a vizitat mormântul ºi a încercat, dar fãrã
succes, sã-i ducã trupul în Occident, a scris istoria muce-
niciei lui Andrei din Chios. Acest fapt este cuprins ºi
în cronica lui Baronius, precum ºi în Acta Sanctorum a
pãrinþilor bolandiºti. Aºa a ajuns sã fie cunoscut ºi cinstit
ca martir ºi în Biserica Apuseanã, ca martirul Maicii
Domnului.
9. Fericitul Andrei Gallerani

Nimic nu ne redã mai impresionant ideea dreptãþii
teribile a lui Dumnezeu decât priveliºtea unei furtuni
dezlãnþuite. Fulgerele care se succed, tunetele care cutre-
murã pãmântul, ploaia torenþialã care biciuie cu grindinã
ºi face sã vuiascã sinistru acoperiºurile caselor, cerul
întunecat ºi ameninþãtor etc., toate aduc spaimã în sufletul
omului, pânã chiar ºi în al acelora care mai înainte se
lãudau cu necredinþa lor, fiindcã toþi se simt neputincioºi
în faþa stihiilor dezlãnþuite. Atunci omul îºi aduce aminte
de Dumnezeu, se roagã, cere iertare ºi îndurare. Pentru
mulþi, odatã ce furtuna trece, trece ºi religiozitatea de
o clipã ºi totul se dã uitãrii.
Sunt cunoscute însã ºi convertiri durabile pricinuite
de o furtunã, cum a fost aceea a sfântului Norbert († 1134)
ºi cum este ºi cea pe care o relatãm acum.
Pe la sfârºitul veacului al XIII-lea, se afla în oraºul
Siena din Italia un tânãr din familia nobilã Gallerani.
Obiceiul tinerilor din familiile nobile din acea vreme era
de a intra în armatã, de a deveni cavaleri buni, mânuitori
ai armelor. Andrei nu era prea religios, dar respectuos
faþã de cele sfinte. Din fire era iute ºi grabnic pornit spre
mânie ºi rãzbunare. Într-o zi s-a înfuriat când l-a auzit
pe un soldat înjurându-l pe Dumnezeu. Avusese probabil
ºi un conflict cu el, aºa încât, fãrã sã se gândeascã prea
mult la urmãri, a scos sabia ºi l-a omorât. Asemenea faptã
nu putea rãmâne nepedepsitã, oricât de nobil ar fi fost
rangul celui care o sãvârºise ºi oricât de justã intenþia.
Din ordinul comandantului a fost aruncat în închisoare
ºi i s-au întocmit formele de judecatã. Familia s-a strã-
duit sã-l scape de pedeapsã, dar n-a reuºit decât sã i-o
facã mai puþin asprã. Judecãtorul l-a condamnat la exil.
A fost alungat din oraº ºi ameninþat cu o pedeapsã mai
mare, dacã va îndrãzni sã se mai arate în Siena.
A plecat în surghiun însoþit de un frate de-al sãu. Mer-

geau împreunã cãlãri pe un câmp deschis, când deodatã
cerul s-a întunecat ºi s-a iscat una dintre acele furtuni
numite tornade. Un vârtej de aer, care mãturã totul în
cale, scoate pomii din pãmânt, ridicã în vãzduh acoperi-
ºuri ºi chiar apa din lacuri cu peºti cu tot, fãcea ravagii
de nedescris în jurul lor. Andrei a fost ridicat în aer cu
cal cu tot, prins în vârtejul ameþitor ºi aruncat la o
mare distanþã. Fratele lui a scãpat de furia tornadei,
dar dupã ce aceasta s-a îndepãrtat, a pornit sã-l caute
pe Andrei. L-a gãsit trântit la pãmânt ºi în nesimþire.
L-a crezut mort, dar apoi a observat cã mai respira. Reve-
nindu-ºi în simþuri, i-a spus cu mare emoþie ºi cu lacrimi
cã ar fi trebuit sã moarã, dar vãzându-se în acea pri-
mejdie, s-a rugat Maicii Domnului sã nu-l lase sã piarã
în starea nenorocitã a pãcatului în care se afla ºi sã-l
salveze de la osânda veºnicã. Dupã aceastã rugãciune
ºi-a pierdut cunoºtinþa, iar acum, trezindu-se, nu ºtie
cum sã-i mulþumeascã sfintei Fecioare cã ºi-a fãcut milã
de el.
Din acea zi, viaþa lui s-a schimbat total. A renunþat
la cariera armelor; a început sã facã mari pocãinþe; se
ruga ºi îngrijea bolnavii din spitale. Dupã mai mulþi ani,
i-a fost iertatã pedeapsa exilului. S-a întors la Siena ºi
ºi-a pus toatã averea în slujba ajutorãrii sãracilor ºi a
celor nãpãstuiþi. Împreunã cu câþiva prieteni a intrat
într-o societate de caritate numitã Fraþii Milei, pe care
cãlugãrii dominicani din Siena au afiliat-o la ordinul lor.
Recunoºtinþa faþã de Sfânta Fecioarã, care i-a salvat
viaþa ºi sufletul de la osândã, s-a arãtat prin evlavia pe
care i-a purtat-o pânã la moarte. Ea i-a descoperit ziua
morþii lui, spre a se pregãti cât mai bine pentru veºnicie. A
trecut din aceastã viaþã la cele veºnice în ziua de 19 martie
1251 ºi a fost înmormântat în biserica dominicanilor din
Siena. Aceºtia îl comemoreazã anual în calendarul ordi-

nului lor sub titlul de fericit. Societatea caritabilã înfiin-
þatã de el a mai durat vreo 60 de ani dupã moartea lui,
pânã în 1308.
10. Sfântul Nifon de Constantiana

A trãit în veacul al IV-lea ºi era fiul unui funcþionar
imperial dintr-un oraº din Asia Micã. Familia lui era una
dintre cele mai de vazã ale localitãþii, iar printre prietenii
casei se numãra ºi Sabatius, comandantul garnizoanei
locale. Tânãrul, despre care este vorba acum, se numea
din botez Nifon. Încã din copilãrie arãta multe calitãþi
remarcabile, atât ale minþii, cât ºi ale inimii. Sabatius
l-a îndrãgit ºi, întrucât casa ºi soþia lui se aflau în capitala
imperiului, la Constantinopol, a insistat pe lângã pãrinþii
lui Nifon sã-ºi trimitã copilul la învãþãturã acolo, ofe-
rindu-se sã-i asigure gãzduire chiar în casa lui. Aceºtia
s-au învoit ºi Nifon a plecat la Constantinopol, unde a
fost primit cu mult drag de toþi.
Pentru educaþie l-au dat în seama unui preot-pedagog,
numit Petru. Sub îndrumarea acestuia, Nifon a fãcut
mari progrese la carte ºi la bunele maniere, arãtându-se
foarte înclinat spre cele religioase ºi mult milostiv cu
sãracii. Sabatius ºi soþia acestuia au fost atât de încân-
taþi de Nifon, încât ºi-au fãcut planul de a nu-l mai lãsa
sã plece din casa lor ºi sã-l adopte ca fiu.
Când Nifon ºi-a terminat învãþãtura ºi a venit timpul
sã se întoarcã acasã, Sabatius, urmând un plan viclean,
a intervenit la unii prieteni pe care îi avea la curtea împã-
ratului ca Nifon sã fie primit în anturajul lor. Voia astfel
sã-l lege sufleteºte de capitalã ºi de casa lui, fãrã sã se
gândeascã la primejdia sufleteascã în care îl punea în
societatea gãlãgioasã ºi petrecãreaþã a tinerilor de la curte.
Sub influenþa lor, Nifon a fost antrenat în vâltoarea

lumii corupte a palatului; a început sã ducã o viaþã uºu-
raticã, a alunecat pe panta desfrâului, a luxului ºi a risipei,
ca toþi ceilalþi prieteni ai sãi. Dar conºtiinþa nu-l lãsa în
pace; cugetul îl mustra necontenit pentru faptele rele ce
le fãcea. Ca sã-ºi înãbuºe remuºcãrile, se avânta nebu-
neºte în noi plãceri ºi petreceri. Toate acestea, însã, îl
tulburau ºi mai tare, încât la sfârºit el a cãzut în aºa de
mare dezgust de viaþã ºi de întristare, ajungând aproape
la disperare. Familia lui Sabatius s-a alarmat; a încercat
sã-l facã sã-ºi uite amãrãciunea, dar totul pãrea zadarnic.
Din fericire, Nifon învãþase cã Maica Domnului este
ajutorul ºi mângâietoarea celor întristaþi sufleteºte. În
Constantinopol, cultul ei era foarte popular; însãºi cetatea
o considera drept patroanã principalã. Sfânta Fecioarã
a rãspuns imediat implorãrii lui. Prin ea ºi-a aflat tãria
de a rupe cu viciile ºi de a face o spovadã bunã. Pe dea-
supra, a mai primit chemarea de a se lãsa de cele lumeºti.
A intrat în una dintre mãnãstirile oraºului; a avut de
luptat cu mari ispite de a se întoarce în lume ºi a fost
încercat timp de patru ani cu un mare dezgust de rugã-
ciune. Tot Maica sfântã l-a ajutat sã biruie toate încer-
cãrile.
Când ºi-a regãsit liniºtea, a fost cuprins de un mare
zel de a lucra pentru mântuirea sufletelor; dar ºi aici
s-au strecurat ispite de mândrie, pe care greu le-a învins.
Dumnezeu i-a dat carisma vindecãrii bolnavilor prin un-
gerea cu ulei sfinþit ºi mulþi au început sã vinã la el pentru
a-i cere sfaturi ºi îndrumãri sufleteºti.
Primind de la Dumnezeu descoperirea cã într-o zi va
deveni episcop, el s-a înfricoºat de aceastã rãspundere atât
de mult încât a pãrãsit Constantinopolul ºi s-a refugiat
în Egipt, la Alexandria, ca sã i se piardã urma. Dar aici,
patriarhul Alexandru, care tocmai primise o delegaþie
de credincioºi din Cipru, venitã sã-i cearã un episcop

pentru oraºul Constantiana, l-a convins sã primeascã
aceastã sarcinã. I-a dat pe rând toate sfinþirile preoþeºti
ºi apoi l-a trimis sã-ºi ia în primire eparhia.
A pãstorit numai câþiva ani ºi a murit asistat de sfântul
Atanasiu cel Mare, noul patriarh de Alexandria, venit
special în acest scop în urma unei descoperiri de la Dum-
nezeu.
11. Sfântul Andrei Corsini

În anul Domnului 1303, la Florenþa (Italia), lui Nicola
ºi Peregrinei Corsini li se nãºtea un bãiat, obþinut de
la Dumnezeu dupã multe rugãciuni. Când a crescut ºi
a ajuns la ºcoalã, nu prea au avut bucurii din partea lui.
Era neastâmpãrat, neascultãtor, certãreþ, ahtiat dupã
joacã ºi mânuirea armelor, refractar faþã de poveþe ºi
indiferent faþã de cele religioase.
Când avea 15 ani, apucase deja pe panta viciilor tine-
reºti. Într-o zi, mama, faþã de care se purta destul de
obraznic, a exclamat exasperatã: „Într-adevãr, se ade-
vereºte visul pe care l-am avut înainte de a te naºte!” „Ce
vis?” a întrebat el plin de curiozitate. ªi mama i-a spus:
Sã ºtii cã eu ºi tatãl tãu ne-am rugat mulþi ani lui Dum-
nezeu sã ne dea un copil. Într-o zi, auzind la bisericã cuvin-
tele Sfintei Scripturi: „Nu întârzia sã-i oferi lui Dumnezeu
zeciuiala ºi pârga ºi sã-mi dai mie pe primul tãu nãscut”
(Ex 22,29), ne-am simþit îndemnaþi sã facem jurãmânt în
faþa Madonei del Popolo de la biserica pãrinþilor carmeliþi
cã, de ne va da Domnul un copil, îl vom consacra în slujba
lui. Te-am obþinut, dar cum sã te închinãm Domnului cu
nãravurile pe care le ai? ªi sã mai ºtii ceva: atunci când te
purtam în sânul meu, înainte de a te naºte, am avut un vis.
Mi s-a pãrut cã nasc un lup fioros, care mai apoi, intrând
într-o bisericã, s-a preschimbat în miel. Tu eºti acel lup!
Mãcar de s-ar adeveri ºi partea a doua a visului meu! Nu

ºtiu ce ar mai putea face Madona cu tine!
Andrei a fost impresionat de cuvintele mamei. Încerca

sã le alunge din memorie, dar ele se fixaserã atât de
adânc în minte, cã nu era chip sã scape de ele ºi repeta
mereu: „Tu eºti lupul pe care l-am visat. Nu ºtiu ce ar
mai putea face Madona cu tine!” Toatã noaptea urmã-
toare s-a frãmântat în aºternut, fãrã sã poatã adormi.
A doua zi în zori, s-a sculat, s-a îmbrãcat, s-a furiºat
din casã ºi s-a dus la biserica Madona del Popolo. Aici
a îngenuncheat la icoana Maicii sfinte ºi a încercat sã
se roage.
Ce s-a petrecut în inima lui nimeni n-a ºtiut, în afarã
de el, dar dupã 2-3 ore de rugãciune, în loc sã se întoarcã
acasã, s-a dus sã batã la uºa mãnãstirii pãrinþilor car-
meliþi, care aveau în îngrijire acea bisericã a Maicii Dom-
nului. Superiorul ei era ºi provincialul ordinului carmelit
din Toscana. Andrei i-a povestit schimbarea petrecutã
în inima lui, i-a declarat cã acasã nu se mai întoarce
ºi l-a rugat sã-l primeascã printre cãlugãrii sãi. Sta-
reþul i-a dat o chilie ºi s-a dus apoi sã vorbeascã cu pã-
rinþii lui ºi sã le cearã consimþãmântul. A fost o senzaþie
ºi o emoþie de nedescris în casa Corsini; pãrinþii lui
Andrei nu numai cã nu s-au opus, ci s-au arãtat foarte
încântaþi de alegerea fiului lor. Doar unele rude s-au împo-
trivit în zadar.
Primind, deci, haina cãlugãreascã, Andrei ºi-a început
noviciatul. Nu i-a fost prea uºoarã ucenicia; greu îºi putea
stãpâni firea neastâmpãratã; deseori era ispitit sã se
întoarcã acasã. S-a pus sub ascultare de sfatul altora,
s-a rugat, a postit ºi a reuºit sã rãmânã statornic.
Avea 17 ani când, la 6 ianuarie 1319, a depus fãgãduin-
þele cãlugãreºti. Nouã ani mai târziu a primit preoþia.
Pentru prima lui sfântã Liturghie i-au pregãtit un cadru

sãrbãtoresc, dar el a preferat sã se ascundã ºi sã ºi-o
celebreze într-o bisericuþã din afara Florenþei. Cu acest
prilej, dupã împãrtãºanie, i-a apãrut sfânta Fecioarã
înconjuratã de îngeri ºi i-a zis: „Tu eºti slujitorul meu.
Eu te-am ales ºi mã voi preamãri prin tine”.
Dupã primirea sfintei Preoþii a fost trimis la Paris, ºi
la Avignon (Franþa), pentru studiile teologice de grad
superior. Când a revenit la Florenþa, a fost ales superior
al mãnãstirii. Ducea o viaþã foarte cumpãtatã, era umil,
avea darul minunilor ºi al profeþiilor. I-a prezis unui
prieten, cãruia îi botezase copilul, cã acesta va fi pacostea
familiei dacã nu va muri de mic sau dacã nu se va face
cãlugãr. La care tatãl a exclamat: „Decât sã-l vãd cãlugãr,
mai bine îl fac soldat de rând!” Prezicerea s-a împlinit:
acel copil a devenit bandit, a conspirat împotriva stãpâ-
nirii ºi a murit pe eºafod, dezonorându-ºi familia.
Pãrintele Andrei Corsini avea 47 de ani când s-a vãzut
ales episcop de Fiessole, oraº situat la câþiva kilometri
de Florenþa. A încercat sã se ascundã, ca sã scape de
aceastã responsabilitate, dar o apariþie cereascã i-a po-
runcit sã o primeascã, deoarece aceasta este voinþa sfintei
Fecioare. A pãstorit la Fiessole timp de 26 de ani cu mult
zel ºi cu o mare caritate faþã de cei sãraci.
Avea 70 de ani când s-a îmbolnãvit tocmai în timpul
sfintei Liturghii de Crãciun, iar Maica Domnului l-a
înºtiinþat cã va muri de Epifanie. În aceastã zi în care
împlinea 54 de ani de cãlugãrie, dupã ce a recitat îm-
preunã cu preoþii sãi Simbolul credinþei, a murit rostind
rugãciunea bãtrânului Simeon: „Acum slobozeºte pe robul
tãu, Doamne, în pace...” Era anul 1373.
12. Sfântul Dominic Savio

Dominic era fiul unui fierar sãrac din Riva da Chieri,
sat din împrejurimile oraºului Torino (Italia). S-a nãscut
la 2 aprilie 1842. Copilãria ºi-a petrecut-o la Murialdo,
unde a primit ºi prima sfântã Împãrtãºanie la vârsta
de 7 ani, când a luat hotãrârea sã se spovedeascã des,
sã sfinþeascã zilele de sãrbãtoare, sã aibã de prieteni
pe Isus ºi Maria ºi sã prefere mai bine sã moarã decât
sã pãcãtuiascã.
ªi-a terminat ºcoala primarã la Mondonio, când avea
12 ani. Fiind tare sãrac, slãbuþ la trup ºi firav, preotul
din Mondonio, care þinea mult la el datoritã evlaviei ºi
silinþei lui la carte, l-a recomandat pãrintelui Ioan Bosco,
care avea la Torino o ºcoalã cu internat pentru copiii
lipsiþi de mijloacele materiale. ªcoala avea sã devinã
marele Institut Salezian, care în acea vreme se numea
Oratoriul Sfântului Francisc de Sales. A fost primit ºi
a aflat aici un mediu potrivit cu evlavia sa: sfânta Litur-
ghie cu predicã în fiecare zi, lecturi religioase. De la început
s-a încredinþat conducerii spirituale a pãrintelui Ioan
Bosco, zicându-i: „Vã cer sã mã faceþi un sfânt. Dumnezeu
mã vrea sfânt ºi aºa trebuie sã mã fac”.
Voia sã facã pocãinþe mari ºi aspre, dar Don Bosco nu
i-a îngãduit, ci i-a impus doar sã-ºi îndeplineascã cu exac-
titate toate datoriile de elev, sã fie vesel ºi serviabil cu
toþi, ascultãtor, sincer, curat, evlavios. Fãcea doar acte
mãrunte de pocãinþã, se abþinea de la multã vorbãrie,
nu se plângea de nici o incomoditate, îºi înfrâna curio-
zitatea ochilor, renunþa la dulciuri, îºi ajuta colegii mai
slabi la învãþãturã, nu rãspundea când unii se purtau
rãu cu el, obiºnuia sã cureþe ghetele ºi hainele colegilor
etc. Din fire era iute ºi vioi; blândeþea ºi amabilitatea
lui erau rodul unei eroice lepãdãri de sine, al cãrui izvor
de energie îi era sfânta Împãrtãºanie ºi evlavia la sfânta

Fecioarã. Avea un mare zel de a-i antrena pe toþi cei din
jur la evlavie; deseori era vãzut în capela institutului
înconjurat de colegi mai mici, cãrora le explica învãþã-
tura catehismului.
La 8 decembrie 1854, când la Roma papa Pius al IX-lea
proclama dogma neprihãnitei zãmisliri a sfintei Fecioare
Maria, el ºi-a reînnoit în capela ºcolii fãgãduinþele de la
Botez ºi s-a consacrat Maicii Domnului cu cuvintele:
„Marie, eu îþi dau inima mea, fã ca ea sã fie întotdeauna
a ta. Isuse, Marie, fiþi mereu prietenii mei. Vã implor,
mai bine sã mor decât sã am nenorocirea de a sãvârºi
un singur pãcat de moarte”.
Zilnic îºi impunea mici acte de înfrânare în cinstea
sfintei Fecioare. În fiecare vineri ºi sâmbãtã îºi atrãgea
câþiva colegi ca sã recite împreunã în capelã Coroana
celor ºapte dureri ale Maicii Domnului, precum ºi Litaniile
ei. Luna mai îi era prilej de zel dublu faþã de Maica sfântã;
în acele zile, o bucurie mare îi învãluia inima. Zelul îl
împingea sã facã ceva durabil pentru ea. „Aº vrea sã fac
ceva pentru Maria, dar cât mai repede, fiindcã mi-e teamã
cã nu voi mai avea prea mult timp la dispoziþie”, zicea
el. De aceea, împreunã cu câþiva colegi, au alcãtuit la
8 iunie 1856 Societatea Neprihãnitei Zãmisliri. Se adunau
o datã pe sãptãmânã, prezidaþi de un preot, ºi discutau
problemele colegilor neglijenþi ºi modalitatea de a-i atrage
la datorie ºi la cultul sfintei Fecioare. Fiecare dintre ei
primea în grija sa pe unul dintre aceºtia ºi se silea sã-l
punã pe calea cea bunã.
Dumnezeu i-a acordat ºi daruri suprafireºti. Don
Bosco, care i-a scris biografia, atestã cã în unele împre-
jurãri Dominic îl trimitea în vreo casã unde cineva,
bolnav pe patul de moarte, avea nevoie de preot; de unde
ºtia aceasta nu voia sã spunã. De câteva ori l-a gãsit în
capelã în extaz, vorbind cu glas tare cu cineva nevãzut

ºi zicând: „Da, Dumnezeul meu, þi-am spus ºi-þi spun
din nou: te iubesc ºi vreau sã te iubesc pânã la moarte.
Dacã tu vezi cã sunt pe cale sã te jignesc cu ceva, tri-
mite-mi moartea. Da, mai bine moartea decât pãcatul”.
Luna mai a anului 1856 a petrecut-o într-o îngereascã
evlavie, presimþind cã nu mai are mult de trãit. În timpul
vacanþei de varã s-a îmbolnãvit ºi a plecat la Mondonio,
la pãrinþi, ca sã-ºi îngrijeascã sãnãtatea. Toamna a revenit
la fel de bolnav precum plecase: slãbit peste mãsurã,
chinuit de tusea caracteristicã tuberculozei pulmonare.
Cu greu mai putea învãþa ºi a stat mai mult în infirmerie.
La începutul lunii martie 1857, pãrintele Ioan Bosco l-a
trimis din nou acasã la pãrinþi. A plecat cu multã tristeþe,
voia sã moarã în Oratoriu. N-a mai trãit decât câteva
zile, în sentimente de resemnare ºi de lãsare în voia lui
Dumnezeu. Dupã ce a primit ultimele sfinte Taine, a zis:
„Pãtimirile Domnului nostru Isus Cristos sã fie mereu
în mintea mea, în inima mea, în gura mea. Isuse, Marie,
Iosife, asistaþi-mã la aceastã ultimã agonie! Isuse, Marie,
Iosife, cu voi sã-mi iasã în pace sufletul meu!” Dupã ple-
carea preotului, i-a cerut tatãlui sãu sã-i citeascã din
cartea de rugãciuni, aceea pentru o moarte bunã, la invo-
caþiile cãreia rãspundea: „Milostive Isuse, ai milã de
mine!” Dupã ultima invocaþie a exclamat: „Ei bine, chiar
aceasta este ceea ce doresc ºi eu, dragã tatã, sã cânt în
veci milostivirile Domnului!” A cãzut istovit pe pernã,
a rãmas câtva timp cufundat în gânduri, apoi a strigat
cu voce veselã: „Adio, dragã tatã, adio! O, ce lucruri
frumoase vãd eu acum!” ªi aºa, surâzând, ºi-a dat sufletul.
Era seara zilei de 9 martie, pe la orele 10. Avea doar
15 ani.
L-au înmormântat în cimitirul satului. În vacanþele

de varã, colegii lui de ºcoalã se abãteau întotdeauna pe
la Mondonio, ca sã-i viziteze mormântul. Peste nouã ani
l-au dezgropat ºi i-au aºezat rãmãºiþele pãmânteºti în
peretele din spatele capelei cimitirului, sub altar. Bio-
grafia lui, scrisã de Don Bosco la doi ani dupã moarte, a
avut mare rãsunet. În 1914, sicriul lui a fost adus la Torino,
în biserica institutului salezian. Papa Pius al XII-lea l-a
declarat sfânt. Este al doilea sfânt canonizat al Socie-
tãþii Saleziene, dupã sfântul Ioan Bosco.
13. Sfânta Ecaterina Labouré

Ecaterina era al noulea copil din cei unsprezece câþi au
avut pãrinþii ei. Nãscutã la 2 mai 1806, rãmasã orfanã
de mamã pe când avea doar 9 ani, tatãl ei a încercat s-o
reþinã în familie ºi s-o cãsãtoreascã, dar vocaþia spre viaþa
consacratã a biruit toate obstacolele.
În 1830, când avea 24 de ani, a intrat la surorile
vincentine ºi a fost trimisã la casa-mamã din Paris, sã-ºi
facã noviciatul. În cursul acestui an a avut trei apariþii
ale Maicii Domnului în capela mãnãstirii, prima la 19 iulie,
a doua la 27 noiembrie (sâmbãtã, înainte de duminica I
din Advent), iar a treia, ceva mai târziu. Sfânta Fecioarã
i-a destãinuit unele nenorociri care se vor abate asupra
Bisericii din Franþa ºi a þãrii întregi; i-a mai cerut sã facã
o medalie a ei, dupã modelul pe care Fecioara Maria i
l-a arãtat, fãgãduind mari haruri acelora care o vor purta.
Pãrintele Aladel, care îi era duhovnic ºi director spiritual,
a dat crezare acestui mesaj ceresc, a intervenit la arhiepis-
copul de Paris ca medalia sã fie fãcutã ºi rãspânditã;
harurile ºi minunile care s-au fãcut prin ea i-au adus
faima de Medalie miraculoasã ºi au adeverit realitatea
apariþiilor sfintei Fecioare.
Pãrintele Aladel a rânduit lucrurile în aºa fel încât

numele aceleia care fusese favorizatã de aceste apariþii
ale sfintei Fecioare sã nu fie cunoscut decât de el ºi de
maica superioarã generalã a surorilor vincentine. Era
necesar acest lucru pentru a nu-i aduce greutãþi ºi mari
neplãceri în viaþa ei din comunitate: fie dovezi inopor-
tune de veneraþie, fie critici ºi neîncredere. Aºa cã prin
înþeleapta prudenþã a pãrintelui Aladel, Ecaterina a
putut trãi liniºtitã într-un desãvârºit anonimat.
În 1831, dupã profesiunea de consacrare cãlugãreascã,
ea a fost trimisã sã îngrijeascã bolnavii ºi bãtrânii azi-
lului din Enghiem, în apropierea Parisului. Erau acolo
vreo 50 de asistaþi, bãtrâni neputincioºi ºi fãrã nici un
sprijin, mare parte dintre ei foºti servitori ºi servitoare.
Aici va sta ºi va lucra Ecaterina pânã la moarte, timp de
46 de ani.
La ultima apariþie, sfânta Fecioarã îi spusese: „Fiica
mea, de acum nu mã vei mai vedea, dar îmi vei auzi
glasul în timpul rugãciunilor tale”.
Ca o adevãratã fiicã ºi imitatoare a maestrei ei, care
era Maica Domnului, Ecaterina a dus o viaþã retrasã, cu
nimic deosebitã în afarã de viaþa unei cãlugãriþe obiº-
nuite. Era umilã, simplã, modestã, ascultãtoare, ducea
o viaþã sãracã, ascunsã în Dumnezeu, punctualã în obser-
varea regulii, primind cu umilinþã mustrãrile celor puse
sã o corijeze, îndelung rãbdãtoare în îngrijirea bolnavilor.
La început a fost repartizatã la bucãtãrie, apoi a înde-
plinit pe rând mai multe oficii; spre sfârºitul vieþii a
avut ºi funcþia de portãriþã. În cãmãruþa ei lucra în
prezenþa lui Dumnezeu; în îngrijirea bolnavilor nu se
arãta niciodatã lipsitã de bunãtate ºi de delicateþe. Obiº-
nuia sã recite Rozariul încet, clar ºi cu mare evlavie,
punând un accent aºa de miºcãtor în felul cum rostea
Ave, Maria, încât multe surori doreau sã-l recite împreunã

cu ea, fiindcã se simþeau antrenate la evlavie.
În faþa icoanelor sfintei Fecioare se ruga nemiºcatã,
ca ºi cum ar fi fost în extaz. Surorile au observat cã,
la toate sãrbãtorile preasfintei Fecioare Maria, dar mai
ales la Neprihãnita Zãmislire, Ecaterina era bolnavã
sau avea vreun alt necaz. Într-un an, la 8 decembrie,
ºi-a scrântit mâna; surorii, care a întrebat-o de ce îºi
þine mâna în batistã, i-a zis: „Îmi þin buchetul. În fiecare
an, sfânta Fecioarã îmi trimite câte unul de felul acesta”.
În timpul tulburãrilor din Paris din 1871, care au fost
o confirmare a prezicerilor sfintei Fecioare din 1830,
ea a urmãrit calmã toate evenimentele, îndemnându-i
pe toþi sã se roage pentru scurtarea acelor zile grele, ºi
a rãmas la postul ei de portãriþã, împãrþind soldaþilor
medalia sfintei Fecioare. Mulþi veneau sã i-o cearã, fiindcã
auziserã de la cei care o purtau cum s-au bucurat de
ocrotirea specialã a Maicii Domnului pe câmpul de luptã.
Din cauza rãzboiului, surorile au fost nevoite sã se refu-
gieze la Balaivilliers. Aici, aflând cã la 18 mai soldaþii
comunarzi au profanat biserica Notre Dame des Victoires
din Paris, Ecaterina a zis: „S-au atins de sfânta Fecioarã,
de aici le va veni pieirea”. ªi de fapt, numai peste trei
zile, la 21 mai, trupele din Versailles au intrat în Paris
zdrobindu-i pe rãzvrãtiþi.
Printre surori se ºoptea cã sora Ecaterina ar fi fost
favorizata apariþiilor sfintei Fecioare a Medaliei miracu-
loase, dar nu îndrãzneau sã o întrebe; iar dacã totuºi
cineva se încumeta, sora Labouré dãdea rãspunsuri vagi.
Într-o zi, când superioara generalã, care cunoºtea taina,
a felicitat-o pentru acest favor, Ecaterina i-a rãspuns:
„Eu favorizatã? Nicidecum! Am fost un simplu instrument.
Nu pentru mine a apãrut sfânta Fecioarã. Eu nu ºtiam
nimic, nici mãcar sã scriu, în comunitate am învãþat totul.
Tocmai de aceea m-a ales sfânta Fecioarã, ca sã nu mai

existe nici o îndoialã în privinþa apariþiilor”.
Nu se plângea niciodatã din cauza mâncãrii, nici nu-ºi
manifesta vreo preferinþã. Modestã în purtare, cu pri-
virile sincere ºi senine, avea o mare iubire faþã de curã-
þenie ºi faþã de nevinovãþie, încât inspira atâta respect
cã nimeni nu îndrãznea sã spunã în preajma ei ceva necu-
viincios. Purta haine peticite, dar curate; în camera ei
nu se afla nimic de prisos. Îºi asuma cele mai de rând
îndeletniciri ale casei: bucãtãrie, curtea de pãsãri, spã-
larea bolnavilor etc. A fost un model de sorã a caritãþii,
în totalã conformitate cu învãþãtura sfântului Vincenþiu
de Paul, care „trebuie sã trãiascã în spirit ºi în trup ca
o fatã de la þarã, ale cãrei virtuþi sunt: simplitatea, ascul-
tarea, sobrietatea, modestia, sãrãcia”.
A murit uºor ºi lin în seara zilei de 31 decembrie 1876,
în vârstã de 70 de ani. Cu puþin timp înainte de a-ºi da
duhul, a cerut sã se adune la patul ei 63 de copii (se
zice cã dupã numãrul anilor trãiþi pe pãmânt de sfânta
Fecioarã), ca sã se roage pentru ea Litaniile neprihãnitei
zãmisliri; dar nu i s-a putut îndeplini dorinþa, fiind dumi-
nicã, copiii erau împrãºtiaþi pe la casele lor. S-a resemnat
împãrþind surorilor Medalia miraculoasã ºi îndemnându-le
la o evlavie cât mai profundã faþã de sfânta Fecioarã.
A fost declaratã sfântã în anul 1947. Trupul ei se pãs-
treazã întreg ºi necorupt în capela apariþiilor, pe strada
Rue du Bac din Paris.
14. Fericitul Egidiu Portughezul

Egidiu, nãscut în 1190, era al treilea fiu al lui Don
Rodrigo de Vagliaditos, guvernatorul oraºului Coimbra
din Portugalia. Pãrinþii l-au destinat carierei bisericeºti.
Dupã primele studii în oraºul natal, a primit tonsura
clericalã ºi a fost pus beneficiarul veniturilor unei mãnãstiri

bogate, ca abate comanditar pe lângã stareþul propriu-zis.
Un obicei al acelor timpuri, care a dus la multe abuzuri
ºi a compromis în destul de mare parte activitatea Bise-
ricii în rândul credincioºilor.
Egidiu ducea o viaþã leneºã; nu-i pãsa de regula cãlu-
gãreascã; se ocupa mai mult de ºtiinþele profane ºi îl
pasionau mai ales alchimia ºi medicina. Când s-a plictisit
tot stând în mãnãstire, a luat cu el mai mulþi bani ºi a
plecat în Franþa, la Paris, unde intenþiona sã aprofun-
deze medicina.
Pe drum a fost acostat de un necunoscut misterios,
care i-a promis cã îl va pune în legãturã cu niºte alchi-
miºti ºi magicieni din Toledo (Spania), de la care ar putea
învãþa multe din cele ce îl pasioneazã. S-a oprit la Toledo
unde vreme de ºapte ani s-a iniþiat în practicile alchimiei
ºi ale vrãjitoriei. Aici a încheiat un pact cu diavolul, pe
care l-a iscãlit cu sângele sãu, în care era prevãzutã lepã-
darea de credinþã, pentru a deveni slujitorul Satanei,
ºi acesta se obliga sã-i dea în schimb avere, plãceri ºi
onoruri lumeºti.
Dupã terminarea uceniciei a plecat la Paris, unde ºi-a
luat doctoratul în medicinã ºi ºi-a câºtigat faima de medic
deosebit de priceput. Câºtiga mult; ducea o viaþã de plã-
ceri ºi de lux; dar, cu toate acestea, nu se simþea deloc
fericit. Tristeþea ºi remuºcãrile de conºtiinþã îi otrãveau
viaþa.
Într-o noapte, a avut un vis înfricoºãtor: i se pãrea cã
se aflã în cimitirul mãnãstirii sale din Portugalia, iar din
morminte se auzeau glasuri care îi strigau: „Vai þie, neno-
rocitule, dacã nu-þi schimbi viaþa! Vai þie!” Îngrozit, a
cerut ajutorul sfintei Fecioare. Fantomele au dispãrut ºi
el s-a trezit. Aceastã întâmplare l-a determinat sã renunþe
la cariera de medic; ºi-a ars cãrþile de magie; a pãrãsit
Parisul ºi a pornit spre patria sa. A cãlãtorit pe jos în

semn de pocãinþã; pe drum a vizitat multe biserici, mul-
þumindu-i sfintei Fecioare pentru harul convertirii sale
la Dumnezeu.
Trecând prin Spania, a vãzut la Valencia un grup de
cãlugãri dominicani care îºi zideau o mãnãstire, iar în
inimã a auzit glasul sfintei Fecioare care îl îndemna sã
rãmânã acolo ºi sã intre în comunitatea lor. Aºa a ºi fãcut.
Stareþul l-a primit cu bunãtate, i-a ascultat mãrturisirea
ºi l-a admis între fraþi. Egidiu, care avea atunci 30 de ani,
a început o viaþã asprã de pocãinþã. Terminându-ºi anul
de noviciat, dupã profesiunea cãlugãreascã, a fost trimis
în Portugalia, la mãnãstirea dominicanã din Santarem.
Diavolul l-a atacat de multe ori, ispitindu-l sã cadã în
disperare la gândul pactului iscãlit cu sângele sãu. Ca
sã-l alunge, el implora mereu ajutorul sfintei Fecioare.
ªapte ani au durat aceste atacuri diabolice, în timp ce
el se supunea unor pocãinþe tot mai aspre. În sfârºit,
într-o noapte, pe când se ruga în bisericuþa mãnãstirii,
a adormit în bancã. Atunci când s-a trezit, a vãzut în faþa
lui pe bancã pactul cu pricina. Sfânta Fecioarã îl smulsese
din ghearele Diavolului ºi i-l restituia. Dupã ce l-a rupt
ºi l-a ars, ºi-a redobândit liniºtea ºi viaþa spiritualã ºi-a
luat un nou avânt.
Dupã terminarea studiilor, a fost sfinþit preot. Timp
de peste 25 de ani a depus o rodnicã activitate de pre-
dicator ºi duhovnic, aducând la Dumnezeu multe suflete
ºi rãspândind cu zel evlavia cãtre sfânta Fecioarã Maria.
A murit, cu renumele de sfânt, la vârsta de 75 de ani.
Este comemorat anual în martirologiul ordinului domi-
nican sub numele de fericitul Egidiu Portughezul sau
Roderigo de Vuzella.
Istoria lui a rãmas consemnatã în cronicile ordinului
ca o pildã edificatoare despre marea putere pe care Maica
Domnului o are asupra spiritelor infernale ºi cum ea

este numitã pe drept cuvânt „unica speranþã” a celor
care se aflã în situaþii disperate din cauza dominaþiei
tiranice pe care diavolul o exercitã asupra lor.
15. Fericitul Henric Suson

A fost un suflet faþã de care preasfânta Fecioarã a
arãtat o predilecþie deosebitã, celebru prin familiaritatea
pe care i-a arãtat-o ºi prin favorurile deosebite de care
a avut parte încã din copilãrie. El însuºi a mãrturisit
în scris cum, atunci când era copil, obiºnuia ca primã-
vara sã împleteascã cununi de flori cu care împodobea
statuia Maicii Domnului ºi cum, odatã, sfânta Fecioarã
l-a fãcut sã vadã frumuseþile patriei cereºti ºi sã audã
cântãrile pe care îngerii ºi sfinþii le cântau în cinstea ei.
Când a ajuns preot i s-a întâmplat ca într-o zi de 15 august,
de sãrbãtoarea Adormirea Maicii Domnului, sã negli-
jeze predica despre dânsa. A doua zi a avut o viziune
în care i s-a pãrut cã, fiind dus sã vadã din nou feri-
cirea raiului, un înger l-a respins ca fiind nevrednic de
aºa ceva ºi l-a închis într-un loc întunecos, unde a tre-
buit sã aºtepte mult timp; dupã care a venit sã-l elibe-
reze, mustrându-l pentru neglijenþa sa.
Henric Suson s-a nãscut în anul 1295, în localitatea
Uberlingen din Germania. De la vârsta de 13 ani a intrat
în mãnãstirea dominicanã din Constanþa (Elveþia). În
primii cinci ani, profitând de toleranþa superiorilor, a
dus o viaþã cãlugãreascã molaticã. Prin harul lui Dum-
nezeu, s-a redresat ºi s-a avântat atât de zelos în pocãinþe
mari ºi în meditaþii, încât a fost acuzat de fraþi cã exage-
reazã ºi a fost marginalizat de mulþi.
Studiile teologice pentru a deveni preot le-a fãcut la
Köln; o datã cu ºtiinþa teologicã a primit multe lumini
prin contemplaþie despre Înþelepciunea necreatã (Fiul

lui Dumnezeu), de care se simþea legat printr-o logodnã
misticã. A fost învrednicit cu darul viziunilor ºi al exta-
zurilor, devenind unul dintre cei mai mari autori de spiri-
tualitate misticã din veacul al XIV-lea.
Dupã hirotonire a rãmas zece ani în retragere ºi recu-
legere; dupã care superiorii l-au destinat apostolatului.
Ca superior al mãnãstirii din Constanþa ºi-a fãcut ucenicia
în serviciul cuvântului lui Dumnezeu timp de ºapte ani,
apoi a strãbãtut în lung ºi-n lat toatã Germania predicând,
suferind multe umilinþe ºi persecuþii, dar aducând la Dum-
nezeu mulþimi mari de suflete rãtãcite. Fiind foarte
energic ºi neînduplecat împotriva desfrâului ºi a pãcatelor
de orice fel, de multe ori a fost calomniat ºi s-a atentat la
viaþa lui.
Trãind mereu în prezenþa lui Dumnezeu, la sfânta
Liturghie era deseori rãpit în extaz. În predici rãspândea
evlavia cãtre sfântul Nume al lui Isus ºi al sfintei Fecioare
Maria. Obiºnuia ca în cele trei zile premergãtoare Întâm-
pinãrii Domnului, de la 2 februarie, sã cinsteascã prin
rugãciuni deosebite: fecioria, umilinþa ºi maternitatea
Mariei. În timpul carnavalului fãcea mari pocãinþe ºi
medita pãtimirile Domnului.
Dupã 22 de ani de activitate apostolicã, Dumnezeu
i-a descoperit cã înainte de moarte îi va trimite trei cruci:
pierderea reputaþiei ºi batjocoriri din partea semenilor;
amãrãciuni din partea celor care îi vor rãmâne fideli;
ºi o mare uscãciune sufleteascã, dominatã de sentimentul
cã este pãrãsit de Dumnezeu. Aºa s-a ºi întâmplat. Calom-
niat de superiorii sãi ºi tratat cu asprime, prietenii l-au
pãrãsit; a fost închis într-o carcerã a mãnãstirii ca un mare
vinovat. O anchetã bisericeascã i-a dovedit nevinovãþia,
dar a fost trimis la mãnãstirea din Ulm, unde a rãmas
pânã la moarte. A murit la 25 ianuarie 1366.
Citim în biografia lui cã într-o noapte i-a apãrut sfânta

Fecioarã ºi i-a umplut sufletul cu mari bucurii. A doua
zi, ieºind în oraº, a întâlnit o femeie sãracã. Uliþa fiind
noroioasã, el a intrat în noroi, lãsând acelei femei locul
de pe cãrarea uscatã. „Ce faci, pãrinte?” s-a mirat femeia.
„Sorã, ceea ce fac este cinstirea bunei noastre Mame,
a Reginei cerului, faþã de care am atâtea obligaþii, ºi
care, cât a trãit pe pãmânt, a fost femeie din popor ca ºi
dumneata”, a zis el. Iar femeia i-a rãspuns: „O rog pe
aceastã puternicã Reginã ca în ceasul morþii sã vã dea un
dar deosebit”. Darul a fost purificarea lui finalã prin sufe-
rinþã ºi o moarte sfântã.
16. Sfânta Bernadeta Soubirous

Deºi pe parcursul acestei lucrãri am vorbit mult despre
Bernadeta, totuºi nu pot lãsa sã nu o înscriu ºi acum în
rândul florilor predilecte ale sfintei Fecioare.
Era o fatã de 14 ani (se nãscuse în 1844) când sfânta
Fecioarã i-a apãrut de 18 ori la Lourdes (Franþa), în anul
1858. La acea vreme era o copilã firavã ºi bolnãvicioasã,
fãrã ºtiinþã de carte; cunoºtea doar ceva din catehism;
recita Rozariul; nu fãcuse încã nici prima sfântã Împãr-
tãºanie. Pe parcursul celor 18 apariþii ale Doamnei fru-
moase, cum o numea ea, la grota Massabielle, destinul ei
s-a orientat spre sfinþenia la care era chematã.
Dupã apariþiile sfintei Fecioare, a fost primitã în pen-
sionul local al surorilor din Nevers ºi a învãþat ceva carte.
Zilnic era asaltatã de vizitatori curioºi, cãrora trebuia sã
le repete mereu aceeaºi istorie simplã, fãrã sã se contra-
zicã în amãnunte ºi fãrã sã adauge ceva. Era doar mesa-
gera sfintei Fecioare ºi ºtia cã datoria ei este sã repete
solia Neprihãnitei. Nu primea niciodatã vreun dar de la
cineva; familia ei, deºi foarte sãracã, s-a arãtat la fel de
dezinteresatã. Mulþi plecau de la Lourdes impresionaþi

de nevinovãþia ºi de simplitatea ei ºi pãstrau neºtearsã
amintirea felului cum ea, imitând-o pe sfânta Fecioarã,
îºi fãcea semnul crucii.
Între colegele de ºcoalã era veselã ºi deseori pusã pe
glume. Crizele de astm o fãceau sã sufere, dar îndura cu
resemnare, ºtiind cã aceasta este voia sfintei Fecioare,
de aceea nici n-a încercat vreodatã sã se vindece la iz-
vorul tãmãduitor care ieºise de sub degetele ei. Numai
când, rãcind, a cãpãtat o congestie pulmonarã, a cerut sã
i se aducã de acolo apã, pe care a bãut-o ºi s-a vindecat pe
loc; dar nu ºi de astm.
În mai 1866, înainte de a pãrãsi oraºul Lourdes, a asistat
la ceremonia inaugurãrii criptei cu statuia sfintei Fecioare,
fiind ascunsã în ceata Copiilor Mariei. În seara aceleiaºi
zile i s-a poruncit sã iasã în curtea ºcolii ca sã fie vãzutã
de mulþimea celor veniþi la inaugurare. Atunci a zis:
„Mã expuneþi ca pe un animal curios!” S-a arãtat foarte
stânjenitã de aplauzele ºi ovaþiile celor prezenþi.
La 4 iulie, acelaºi an, a pãrãsit cu emoþie satul ºi locul
apariþiilor, presimþind cã nu le va mai vedea vreodatã.
A plecat la Nevers, unde a primit haina cãlugãreascã la
29 iulie 1866, luându-ºi numele de sora Maria-Bernadeta.
Puþin dupã aceea i-au revenit crizele astmatice. Multã
vreme locuinþa i-a fost infirmeria, unde, nopþi de-a rândul,
când crizele o sufocau, stãtea pe marginea patului fãrã
sã poatã închide un ochi. Sfârºitul noviciatului ºi ziua
hotãrâtã pentru profesiune au surprins-o încã bolnavã.
A fost necesar sã i se dea dispensã de sãnãtate, ca sã-ºi
poatã depune voturile. Îndatã însã dupã profesiune ºi-a
redobândit brusc sãnãtatea, dovadã cã boala fãcuse parte
din purificãrile noviciatului.
Era foarte sensibilã la dovezile de iubire ale celor din
jur. Cunoscându-i aceastã slãbiciune, superioara casei o
trata dinadins cu rãcealã ºi o umilea la orice ocazie, ca

astfel sã progreseze pe calea virtuþilor. Ne amintim de
testamentul ei în care îi mulþumea lui Dumnezeu cã
superioara declarase public ºi în faþa episcopului cã ea
„nu-i bunã de nimic”. Bernadeta s-a supus acestui tra-
tament, amintindu-ºi cã sfânta Fecioarã îi spusese la
Lourdes cã nu o va face fericitã pe pãmânt, ci dincolo,
în lumea cealaltã, iar în apariþia din 21 februarie îi
dãduse sã înþeleagã cã misiunea ei pe pãmânt este de a
suferi pentru convertirea celor pãcãtoºi.
Pe mãsurã ce gloria Neprihãnitei de la Lourdes creºtea
ºi sanctuarul devenea tot mai cunoscut, Bernadeta, mereu
bolnãvicioasã, se scufunda în anonimat. Oare nu se com-
portase ea ca o umilã mãturã în mâna sfintei Fecioare,
care, dupã întrebuinþare, este ascunsã undeva pe dupã
uºã? Nu profita niciodatã de infirmitãþile ei, ca sã cearã
scutiri de la îndatoririle regulii ºi suferea mult de chinul
inactivitãþii atunci când zãcea bolnavã, fiindcã avea un
temperament vioi ºi activ.
Din 1874 i s-a dat în îngrijire sacristia capelei, vasele
sfinte, odãjdiile, lumânãrile ºi florile pentru altar, curã-
þenia sacristiei ºi a prezbiteriului. S-a bucurat, cãci
aceastã funcþie o apropia des de tabernacolul în care Isus
îi aºteaptã pe iubitorii sãi, dar se simþea totodatã stân-
jenitã cã este expusã privirilor curioase ale lumii care
venea la Liturghie. Suferea când era trimisã la vorbitor,
unde vizitatorii voiau s-o vadã ºi sã-i vorbeascã, iar când
i se cereau rugãciuni, fãgãduia numai cu condiþia ca ºi
aceia sã se roage pentru ea, zicând cã are mare trebuinþã
de rugãciunile lor.
În iarna anului 1877, la boala ei s-a adãugat un abces
purulent la genunchiul drept; era un cancer care fãcea
sã-i putrezeascã carnea ºi sã-i facã oasele gãunoase.
Sãnãtatea ei a continuat sã fie tot mai precarã, iar în
Sãptãmâna Mare din anul 1879, la durerile trupeºti s-au

adãugat multe ispite ºi amãrãciuni sufleteºti, precum
ºi apariþii ale diavolului, care încerca s-o înspãimânte ºi
s-o ducã la disperare. Când o sorã a îndemnat-o sã-i ofere
lui Dumnezeu sacrificiul vieþii sale, ea a zis: „Ce sacri-
ficiu? Nu e nici un sacrificiu sã pãrãseºti acest pãmânt
pe care este aºa de greu sã rãmâi fidel în slujba lui Dum-
nezeu”. „Mã voi ruga Maicii neprihãnite sã-þi dea mân-
gâiere”, a zis altã sorã. „Nu mângâiere, a rãspuns Ber-
nadeta, ci mai curând tãrie ºi rãbdare”.
În ziua de miercuri, dupã Paºti, în ziua de 16 aprilie
1879, care a fost ziua morþii ei, a fãcut o ultimã spovadã;
a cerut sã i se acorde indulgenþa papalã din ceasul morþii
ºi a repetat invocaþiile rugãciunilor celor în agonie. Cu
o orã înainte de a muri, a fost foarte calmã ºi seninã.
ªi-a fãcut semnul crucii în acel mod admirabil, învãþat
de la sfânta Fecioarã, ºi a murmurat: „Sfântã Marie,
Maica lui Dumnezeu, roagã-te pentru mine, pãcãtoasa!”
Cu aceste cuvinte ºi-a dat duhul.
Expusã în capela surorilor, la înmormântarea ei au
luat parte mulþimi mari de oameni ºi a oficiat episcopul.
A fost înmormântatã în capela Sfântul Iosif. Dupã 24
de ani, în 1903, când i s-a deschis sicriul, trupul i-a fost
aflat intact, fãrã urmã de stricãciune. Aºa este vãzutã ºi
azi în sicriul de cristal din capela surorilor din Nevers,
devenitã loc de pelerinaj.
Gloria sfintei Fecioare de la Lourdes s-a rãsfrânt ºi
asupra umilei pãstoriþe din munþii Pirinei. Pe toate tab-
lourile ºi iconiþele apare în faþa grotei Massabielle cu
rozariul în mânã ºi cu ochii aþintiþi la sfânta Fecioarã.
Minunat este Dumnezeu în sfinþii sãi, alegând cele slabe
ale lumii, ca sã-i dea de ruºine pe cei încrezuþi ºi puter-
nici.
17. Fericitul Herman-IIosif

Viaþa lui a fost o adevãratã minune de intimitate cu
sfânta Fecioarã Maria; a fost atât de copleºit de favo-
ruri, încât biograful lui a scris cã el nu ar fi dat cre-
zare celor spuse de altcineva, dacã el însuºi nu le-ar fi
vãzut cu ochii, sau dacã nu le-ar fi auzit chiar din gura
fericitului Herman-Iosif.
S-a nãscut în 1152, în oraºul Köln (Germania), dintr-o
familie modestã. De la vârsta de 7 ani a început sã fie
favorizat cu viziuni cereºti. Înainte de a se duce la ºcoalã,
obiºnuia sã se abatã pe la o bisericã ºi sã se roage în
faþa unei statui a Maicii Domnului cu pruncul Isus în
braþe. În simplitatea lui, ca sã-ºi arate iubirea, scotea din
trãistuþa lui un mãr ºi-l oferea Fecioarei-Mame pentru
Isus din braþele ei, iar ea întindea mâna ºi-i primea
darul. Alteori îi aducea flori ºi nu se mira niciodatã cã
statuia se însufleþea ca sã i le primeascã. Era aºa de obiº-
nuit cu aceste familiaritãþi cereºti, încât deseori sfânta
Fecioarã ºi pruncul Isus veneau sã stea de vorbã cu el
ºi sã-l înveþe o mulþime de lucruri folositoare. Aceste
conversaþii cereºti din copilãrie au fost taina vieþii lui;
le-a dezvãluit doar la bãtrâneþe.
De la vârsta de 12 ani a intrat la cãlugãrii premon-
stratenzi din Steinfeld, iar noviciatul ºi l-a fãcut sub
ascultarea unuia mai mare. Dupã profesiune i s-a dat
ca sarcinã aprovizionarea mãnãstirii. Cum mulþimea
treburilor îi lãsa prea puþin timp pentru rugãciune, s-a
întristat mult, pãrându-i-se cã dezerteazã de la obligaþiile
lui faþã de sfânta Fecioarã. Iar aceasta, care îi apãrea
deseori ºi-l instruia în cele spirituale, i-a zis:
Adu-þi aminte, fiul meu, cã prima ta datorie este sã asculþi.
Toate rugãciunile de evlavie, pe care þi le alegi singur, pornesc
deseori din iubirea faþã de sine. Niciodatã nu vei fi mai plãcut
Fiului meu ºi mie, decât atunci când îþi vei urma datoriile
care provin din ascultare.
Când avea delãsãri în evlavia lui cãtre sfânta Fecioarã,

aceasta îl lãsa câteva zile fãrã sã-i aparã, ca mustrare
pentru lâncezeala lui. Odatã i-a apãrut îmbrãcatã în
zdrenþe, iar la mirarea lui i-a rãspuns: „Mã arãt þie aºa
cum m-ai format tu în inima ta. Unde sunt acele rugã-
ciuni pline de evlavie cu care ne iubeam unul pe altul?”
Când a fost trecut de la slujba de econom la cea de
sacristan, ºi-a putut desfãºura în voie evlavia în preajma
lui Isus din tabernacol. Într-o noapte, pe când se ruga
în bisericã, i-a apãrut sfânta Fecioarã ºi i-a luat mâna lui
în mâna ei în semn de legãmânt, de logodnã spiritualã,
iar din acea zi el ºi-a luat numele de Iosif. Avea deseori
stãri de extaz în faþa icoanelor Maicii Domnului, în timpul
cãrora primea mari haruri ºi lumini spirituale. Ducea
o viaþã plinã de mortificaþii trupeºti, trãind doar cu pâine
ºi apã.
Când a devenit preot, centrul vieþii sale spirituale a
devenit sfânta Liturghie, pe care o celebra cu multã ev-
lavie ºi lacrimi.
A trecut prin multe suferinþe sufleteºti ºi trupeºti.
Durerile îi erau mai intense la sãrbãtori, semn cã misiunea
lui era de a fi victimã de ispãºire pentru pãcatele contem-
poranilor sãi.
Cea mai mare parte a vieþii a petrecut-o la mãnãs-
tirea din Steinfeld. A compus multe rugãciuni ºi imnuri
în cinstea sfintei Fecioare, pe care o numea „Roza mea
frumoasã ºi iubitã”.
În ultimul an de viaþã, chemat la Hoven, ca sã predice
unor cãlugãriþe în Postul Mare, a prezis cã nu se va mai
întoarce de acolo. Când a ajuns aici, le-a arãtat surorilor
locul unde sã-l îngroape. De Florii abia a reuºit sã celebreze
sfânta Liturghie, atât era de bolnav ºi istovit. În marþea

urmãtoare a cãzut la pat ºi, într-un extaz plin de seni-
nãtate, ºi-a dat sufletul în mâna Domnului în Joia Mare,
la 7 aprilie 1233, în vârstã de 81 de ani.
L-au îngropat unde a cerut, dar confraþii de la Steinfeld
au intervenit la arhiepiscop, l-au dezgropat a doua zi de
Rusalii a aceluiaºi an ºi l-au dus la mãnãstirea lor. Pe
mormântul sãu din biserica mãnãstirii au scris: „Aici
odihneºte Herman-Iosif, preaiubitul Mariei ºi gloria patriei
sale”.
18. Sfântul Maximilian Kolbe

Maximilian era cel mai mic dintre trei fraþi. Într-o zi,
pe când avea 10 ani, fiind foarte vioi ºi neastâmpãrat,
mama sa, obositã de ºtrengãriile lui, i-a zis: „Sãrman copil,
ce se va mai alege din tine când vei fi mare?” Aceste cu-
vinte pline de durere l-au izbit drept în inimã. A intrat
într-o bisericã spre a se ruga puþin ºi iatã cã dintr-odatã
i-a apãrut sfânta Fecioarã þinând în mânã douã coroane,
una albã ºi alta roºie; l-a privit blând ºi i-a dat sã aleagã
una dintre ele, explicându-i cã una reprezintã frumu-
seþea curãþiei feciorelnice (cea albã) ºi alta martiriul (cea
roºie). El le-a ales pe amândouã; dupã care, Fecioara
Maria i-a surâs ºi a dispãrut.
Din acea zi, el s-a schimbat mult sufleteºte, aºa de mult
încât mama lui s-a mirat de neaºteptatele lui elanuri de
evlavie ºi nu s-a lãsat pânã n-a aflat de la el ceea ce se
întâmplase. Ea a dat mãrturie despre acest fapt la bãtrâ-
neþe, când Biserica cerceta viaþa lui în vederea declarãrii
de fericit.
Numele lui din botez era Raimund; se nãscuse la 6
ianuarie 1894, în localitatea Pabianice din teritoriul po-
lonez, ocupat în acea vreme de Rusia þaristã. Familia lui
era polonezã; tatãl, de meserie þesãtor; mama þinea o prã-

vãlie de mãrunþiºuri ºi lucra pe la alte case ca spãlã-
toreasã. Prin anul 1907 a sosit acolo o misiune de cãlu-
gãri franciscani, care au þinut predici ºi s-au interesat de
chemãri la viaþa consacratã. Raimund ºi fratele sãu mai
mare, Francisc, i-au urmat la Cracovia, unde ºi-au început
noviciatul. Dupã ei a venit ºi celãlalt frate al lor, Iosif;
iar pãrinþii, dupã un pelerinaj la Maica Domnului din
Czestochowa, s-au hotãrât sã-ºi lichideze ºi ei casa, ºi apoi
sã se cãlugãreascã. Ceea ce au ºi fãcut dupã câþiva ani.
Îmbrãcând haina cãlugãreascã, Raimund ºi-a luat nu-
mele de Maximilian. În toamna anului 1912, a fost trimis
la Roma pentru studii teologice. Aici, ca student, în oc-
tombrie 1917, împreunã cu câþiva cãlugãri, a luat iniþia-
tiva întemeierii asociaþiei denumite Armata Maicii Dom-
nului, menitã sã rãspândeascã evlavia marianã, purtând
ca insignã Medalia miraculoasã. Pe vremea aceea era bol-
nav de tuberculozã. În anul urmãtor, boala i s-a înrãutãþit
mult; aºa bolnav cum era, ºi-a putut lua totuºi doctoratul
în teologie, dupã ce la 28 aprilie 1918 fusese sfinþit preot.
Întors în patria sa, reîntregitã dupã Primul Rãzboi
Mondial, a trebuit sã stea mult timp în sanatoriul din
Cracovia. Dupã ce s-a restabilit, ºi-a început apostolatul
marian, dar n-a avut succes. Internat din nou la sana-
toriul din Zakopane, dupã câteva luni revine la Cracovia
unde are o mai mare reuºitã. A fãcut rost de o maºinã
modestã de tipãrit ºi a scos revista Cavalerul Neprihã-
nitei, al cãrei tiraj a crescut de la 5.000 la 20.000 de exem-
plare. Confraþii de mãnãstire, care nu-l prea simpatizau
ºi pe care îi deranja agitaþia din jurul tipografiei, au
manevrat ca sã fie expediat la Grodno, în cealaltã parte
a Poloniei, pe motiv cã trebuie sã-ºi îngrijeascã sãnã-
tatea.
A fost o întorsãturã providenþialã care i-a dat mai

mare libertate ºi a adunat în jurul sãu o ceatã de cola-
boratori tineri, însufleþiþi de idealul rãspândirii cultului
Maicii Domnului prin tipãrituri ºi asociaþii mariane în
cadrul Armatei Maicii Domnului. Ajutoarele materiale
care i-au venit au dat mare avânt activitãþii sale. S-a
simþit nevoia unei extinderi. Pãrintele Maximilian a primit
un teren lângã Varºovia, printr-o donaþie caritabilã, unde
a întemeiat o adevãratã cetate tipograficã, pe care a
numit-o Niepokalanowa, adicã Cetatea Neprihãnitei, unde
a adus maºini moderne de tipãrit de mare randament,
mânuite de fraþii cãlugãri care îi erau colaboratori. Pe
lângã revistã, ajunsã la un tiraj de sute de mii de exem-
plare, se tipãreau ºi multe alte publicaþii, toate spre gloria
Neprihãnitei.
În anul 1930, pãrintele Maximilian a plecat în Japonia,
unde, la Nagasaki, a întemeiat un nou Oraº al Neprihã-
nitei, asemenea celui din Polonia.
Reîntors în Polonia în preajma rãzboiului, le-a pre-
vestit confraþilor sãi cã nu mai are mult de trãit, dând
sã înþeleagã cã sfânta Fecioarã i-a descoperit acest lucru.
Într-adevãr, în septembrie 1939 germanii au invadat
Polonia. Niepokalanowa a suferit distrugeri mari din
cauza bombardamentelor, iar fraþii s-au împrãºtiat pe la
familiile lor. Pãrintele Maximilian a fost arestat de poliþia
germanã, împreunã cu alþii, ºi a stat închis un an. Eliberat
la 8 decembrie 1940, dupã trei luni este arestat din nou
ºi þinut în închisoarea Pawiak, de lângã Varºovia, pânã
în mai, când a fost transferat în lagãrul de la Auschwitz,
unde a fost maltratat groaznic, din care cauzã a trebuit
sã zacã trei sãptãmâni în infirmeria lagãrului, timp în
care n-a încetat sã asculte mãrturisirile bolnavilor ºi sã-i
încurajeze pe toþi, îndemnându-i sã se punã sub ocro-
tirea Maicii Domnului.
În iulie, spre sfârºitul lunii, când din cauza evadãrii

unui deþinut a fost hotãrâtã moartea prin decimare a
deþinuþilor, prin înfometare în blocul morþii a 20 de pri-
zonieri, în scop de a intimida alte încercãri de evadare,
pãrintele Maximilian a cerut sã ia locul unuia dintre ei,
care plângea cã are copii ce vor rãmâne orfani. I s-a admis
cererea ºi a fost dus cu ceilalþi în teribila temniþã, numai
în cãmãºi ºi desculþi.
Pãrintele Maximilian a fost printre ei ca un înger al
Domnului, dându-le iertarea pãcatelor ºi pregãtindu-i
pentru moarte bunã, cu speranþa mângâietoare a mân-
tuirii. Dupã plânsete, din celula morþii s-au auzit cân-
tãri adresate Neprihãnitei. Glasurile slãbeau pe zi ce
trecea, fiindcã mureau pe rând, unul dupã altul; dupã
douã sãptãmâni n-au mai rãmas în viaþã decât trei, dintre
care unul era pãrintele Maximilian. Printr-o injecþie cu
otravã li s-a grãbit sfârºitul. Era 14 august 1941, ajunul
sãrbãtorii Adormirea Maicii Domnului. A doua zi au fost
duºi la crematoriul lagãrului ºi arºi.
Astfel, printr-un sacrificiu total, ca o ardere de tot din
Legea Veche, a intrat în gloria cereascã, în ziua ridicãrii
cu trupul la cer a Maicii sfinte, cel care în întreaga lui
viaþã i-a fost servitor credincios ºi a meritat sã fie numit
Cavalerul Neprihãnitei. A dobândit cele douã coroane,
albã ºi roºie, pe care i le arãtase în copilãrie Stãpâna ºi
Regina lui.
19. Sfântul Iosif din Copertino

Se numea Iosif Desa ºi era fiul unui tâmplar din satul
Copertino în regatul Napoli (Italia). S-a nãscut la 17 iunie
1603. Mama i-a dat o educaþie foarte severã. Era slãbuþ
la trup ºi la minte, slab la învãþãturã, dar foarte receptiv
faþã de cele religioase. Se înflãcãra când i se vorbea despre
Dumnezeu, despre Isus ºi despre Madona; mereu îºi

fãcea drum la bisericã pentru a recita Rozariul.
Sâmbãta îi antrena ºi pe alþii, atrãgându-i la bisericã
spre a cânta laude Maicii Domnului. Se spune cã, într-o
sâmbãtã, având lipsã de tovarãºi de evlavie, a chemat
la el niºte oi care pãºteau în apropiere, care s-au adunat
la chemarea lui ºi-i rãspundeau cu behãitul lor la invo-
caþiile Litaniei Maicii Domnului. Ciobanii, care au fost
martori la aceastã minunãþie, au povestit tuturor, iar
acea capelã a Madonei a început sã fie foarte frecven-
tatã de credincioºi.
Cu multã greutate a reuºit sã înveþe carte. Sfânta
Fecioarã l-a vindecat miraculos de o grea boalã, în bise-
rica din Galatone, unde l-au dus pãrinþii, ca sã cearã
vindecarea lui. Mai apoi, dat ucenic la un cizmar, mare
lucru nu s-a prins de el, dar era mai tot timpul la bise-
ricã ºi þinea posturi lungi.
La 17 ani a intrat la capucinii din Martina; dar aceºtia
nu l-au þinut mult timp la ei, din cauzã cã era foarte neîn-
demânatic la lucru, mai mult strica pe ce punea mâna;
ºi asta din cauzã cã era atât de recules în rugãciune per-
manentã, pe care ceilalþi o socoteau drept o nãtângie ºi
zãpãcealã. Dupã ce a încercat, dar fãrã succes, sã intre
la mai multe mãnãstiri, a izbutit pânã la urmã sã intre
la Fraþii Franciscani Conventuali din Grotella, ca simplu
frate terþiar ºi argat al casei. Îngrijea mãgãruºul mãnãs-
tirii, cu care cãra poveri ºi apoi îl ducea la pãscut.
Virtuþile lui au început, încetul cu încetul, sã fie cunos-
cute. A fost trecut în rândul fraþilor care se pregãteau
pentru preoþie. Mult ºi-a bãtut capul cu învãþarea limbii
latine; examenele le-a trecut mai mult din indulgenþa pro-
fesorilor. Avea 25 de ani când a primit taina Preoþiei, la
4 martie 1628.
O datã cu preoþia, viaþa lui spiritualã a luat un avânt

extraordinar. Viaþa de pocãinþã pe care o ducea era exem-
plarã; mereu era în post. Trãia retras; nu spovedea ºi nu
predica; dar sfinþenia lui stârnea entuziasmul mulþimilor;
avea mai ales carisma minunilor, a profeþiei ºi foarte des
avea levitaþii în faþa icoanelor, mai ales a Maicii Dom-
nului; ºi asta în vãzul tuturor. Ca sã-l fereascã de curio-
zitatea mulþimilor, superiorii îl trimiteau din mãnãstire
în mãnãstire, ca sã i se piardã urma.
În cei nouã ani cât a stat la Assisi a produs atâta vâlvã
în jurul lui încât, din porunca papei, a fost mutat în
mãnãstirea capucinilor din Pietra Rubia. Dar ºi aici minu-
nile pe care le fãcea au atras atâþia vizitatori încât a
fost nevoie sã se amenajeze un han pentru gãzduirea lor.
A schimbat pe rând mai multe mãnãstiri, dar peste tot
era aflat de lumea dornicã de minuni ºi de extraordinar.
Nici un alt sfânt nu a avut un asemenea grad de frec-
venþã în privinþa acestui fenomen mistic.
A fost un mare propagator al cultului Maicii Dom-
nului, nu atât cu cuvântul, cât mai ales prin pilda ev-
laviei sale. Un exemplu viu pe care Dumnezeu l-a pus
în faþa oamenilor în acea vreme, când erezia protestantã
lupta cu înverºunare împotriva cultului sfintei Fecioare,
numindu-l superstiþie ºi idolatrie.
Cu ºase ani înainte de moarte, trimis la Osimo, tre-
când în drum pe la sanctuarul Maicii Domnului din
Loreto, a zis: „Vãd îngeri care urcã ºi coboarã deasupra
sfintei case!” A avut din nou un extaz cu levitaþie. La
Osimo ºi-a trãit ultimii ani într-o retragere aproape
totalã. A celebrat ultima sfântã Liturghie de sãrbãtoarea
Înãlþarea Sfintei Cruci ºi a murit la 17 septembrie 1663,
în vârstã de 60 de ani.
În el s-au adeverit cuvintele Scripturii cum Dumnezeu
„îl ridicã din þãrânã pe cel sãrac ºi din gunoi îl înalþã
pe cel sãrman ºi-l aºazã cu mai marii, cu cãpeteniile

poporului sãu” Ps 112).
20. Sfântul Edmund de Canterbury

Prin anul 1192, se afla la ºcoala din Oxford (Anglia)
un bãieþandru de 12 ani, Edmund Rich, fiul unui mic ne-
gustor din localitatea învecinatã, Abingdaon. Se deosebea
de colegii sãi prin evlavie ºi iubirea de curãþenie, roade
ale unui har timpuriu, precum ºi ale educaþiei mamei
sale Mabel, o femeie foarte religioasã; nici pilda bunã a
tatãlui sãu, Reginald, nu era mai prejos, care, cu învoirea
soþiei, se retrãsese în mãnãstirea din Evesham, unde a
murit în faimã de sfinþenie.
Într-o zi, Edmund, obosit de societatea gãlãgioasã a
colegilor sãi, s-a retras sã se plimbe într-un loc liniºtit.
Lângã el a apãrut un copil frumos, care i-a spus cã este
Isus ºi l-a încurajat sã rãmânã statornic în evlavie, apoi
a dispãrut. Din acea zi, el ºi-a luat obiceiul sã mediteze
mai des pãtimirile Domnului ºi s-a simþit foarte atras
cãtre mama lui Isus.
Hotãrât sã nu se cãsãtoreascã, trãind toatã viaþa în
feciorie, ºi-a luat ca model de viaþã pe sfântul Iosif, logod-
nicul sfintei Fecioare Maria. I-a venit ideea sã se lege ºi
el prin logodnã cu Fecioara Maria. Dupã ce a fãcut rost
de douã verighete, pe care a pus sã se graveze cuvintele
Ave, Maria, a intrat într-o bisericã a Maicii Domnului din
Oxford ºi în faþa statuii ei a rostit un act de dãruire de
sine ca logodnic al Fecioarei Maria, dupã care a pus una
dintre verighete în degetul ei, iar cealaltã verighetã în
degetul sãu.
Înainte de a muri, el a mãrturisit cã în acea zi a fost
copleºit de o mare bucurie ºi cã Fecioara Maria i-a ob-
þinut harul de a nu mai simþi în trup concupiscenþa, iar
aceastã alianþã spiritualã cu sfânta Fecioarã i-a fost în

toatã viaþa de mare ajutor în alungarea primejdiilor care
veneau din partea Celui Rãu.
Viaþa ºi-a orientat-o în conformitate cu aceastã logodnã.
Avea pe masa de lucru o icoanã a Preacuratei ºi recita
zilnic oficiul în cinstea ei. Nu dupã mult timp, mama sa,
Mabel, fiind pe moarte, i-a dat în grijã pe cei mai mici.
Dupã moartea ei, surorile lui au intrat în mãnãstirea din
Catesby, iar el, dupã terminarea studiilor, a primit postul
de pedagog ºi profesor de ºtiinþã ºi literaturã la ºcoala
din Oxford. Nu a rãmas mult timp în acest post. Mama
lui, Mabel, i-a apãrut într-o noapte în vis ºi l-a îndemnat
sã renunþe la ºtiinþa profanã ºi sã se ocupe de cea reli-
gioasã. Ca atare, a plecat la Paris pentru studiile teo-
logice. A fost un student sfânt, ducea o viaþã de penitenþã
ºi era foarte caritabil cu sãracii. Cãuta sã-ºi atragã colegii
la evlavia cãtre sfânta Fecioarã. Dupã terminarea stu-
diilor, a fost sfinþit preot. A mai stat câþiva ani la Paris,
ca profesor de teologie. Avea 34 de ani când s-a întors în
Anglia ca profesor la universitatea din Oxford. Activa
cu mult zel ºi ca preot, predicând în oraº ºi în localitãþile
învecinate; pe mulþi i-a întors la Dumnezeu. Fiind canonic
al bisericii din Salesbury, aproape toate veniturile lui se
duceau la sãraci.
În 1233, pe când avea 53 de ani, a fost ales succesor
al defunctului arhiepiscop de Canterbury ºi consacrat
episcop la 2 aprilie 1234. În cei ºase ani cât a pãstorit
aceastã diecezã s-a arãtat la fel de zelos pentru suflete
ºi caritabil cu sãracii.
Intransigenþa lui în apãrarea drepturilor Bisericii,
dupã pilda înaintaºului sãu, sfântul Thomas Becket, care
murise martir din aceastã pricinã, i-a atras conflicte nu
numai cu regele, ci ºi cu episcopii ºi cãlugãrii mai îngã-
duitori cu dorinþele regelui. Când prigoana contra lui
a atins culmea, a preferat sã se retragã în Franþa, la

mãnãstirea Pontigny, unde a trãit ca simplu cãlugãr timp
de câteva luni, apoi s-a retras în cea de la Soisy, unde a
murit în acelaºi an, la 16 noiembrie 1240. Înainte de a
primi ultimele sfinte Taine, a spus: „În tine, Doamne,
am crezut, pe tine te-am predicat, pe tine te-am vestit
poporului dupã adevãrul evangheliei tale”.
Trupul lui se pãstreazã ºi azi la Pontigny, neatins de
stricãciunea mormântului. Tot aici se vede într-un relic-
viar ºi inelul sãu de logodnã cu sfânta Fecioarã Maria.
21. Sfântul Gerard Majella

Sfântul Gerhard este o floare primãvãraticã din grã-
dina Maicii Domnului, amabil prin nevinovãþia sa, admi-
rabil în simplitatea sa copilãreascã, minunat prin darurile
extraordinare care i-au împodobit scurta viaþã de 29
de ani.
Era cel mai mic dintre cei cinci copii ai unui croitor
din satul Mura Lucana din regatul Napoli (Italia). S-a
nãscut în 1726. În copilãria lui se noteazã un favor ceresc
cu cel dat fericitului Herman-Iosif: o sorã mai mare l-a
vãzut cum, rugându-se în faþa unei statui a Madonei cu
pruncul Isus în braþe, acesta s-a coborât din braþele mamei
sale, s-a jucat cu el câtva timp, iar la despãrþire mama ºi
Fiul i-au dat fiecare câte o micã pâine albã. El însuºi,
mai târziu, le-a istorisit confraþilor sãi aceastã întâm-
plare ºi zicea: „Credeam atunci cã era un copil ca ºi mine.
Acum nu trebuie sã mai merg acolo ca sã-l vãd, cãci îl
gãsesc peste tot”.
De la ºapte ani simþea un mare dor sã se împãrtã-
ºeascã, dar preotul îl socotea prea mic pentru prima
Împãrtãºanie. Isus i-a îndeplinit dorinþa trimiþându-i
într-o noapte un înger care i-a adus sfânta Tainã. De la
10 ani, când preotul l-a admis la sfânta Împãrtãºanie,

ºi-a luat obiceiul sã o primeascã tot la douã zile.
Când avea 12 ani a rãmas orfan de tatã, iar mama l-a
dat ucenic la un croitor. Ceilalþi ucenici îl luau în râs
pentru evlavia lui, dar el rãbda totul, fãrã sã se plângã.
La 14 ani a intrat servitor la un episcop bãtrân, pen-
sionar la Mura. În cei trei ani cât i-a slujit, rãbdarea lui
a fost pusã mereu la grea încercare, cãci bãtrânul era aspru
ºi nervos. Dupã moartea lui, s-a întors la croitorie. Tot
ce câºtiga împãrþea în trei: o parte pentru casã, alta
pentru sãraci ºi partea a treia era pentru celebrarea
sfintelor Liturghii pentru rãposaþi. Când i se vorbea
despre Maica Domnului, zicea: „Sfânta Fecioarã mi-a rãpit
inima, iar eu i-am dãruit-o. Prin urmare, sunt al ei”.
Împlinise 20 de ani ºi simþea cã locul sãu nu este în
lume. S-a rugat lui Dumnezeu sã-l lumineze ce are de
fãcut. A încercat câtva timp sã trãiascã asemenea unui
pustnic, dar n-a reuºit; atunci, în august 1748 au trecut
prin Mura doi preoþi din Congregaþia Sfântului Mân-
tuitor, recent înfiinþatã de sfântul Alfons Maria de Liguori.
Gerard s-a ataºat de ei, dar ei nu l-au primit pe motiv cã
sãnãtatea lui era prea ºubredã. ªi-a reînnoit cererea ºi
în anul urmãtor, când un grup de redemptoriºti au venit
la Mura sã predice misiuni. Nici aceºtia nu l-au primit.
În ziua plecãrii lor, mama l-a încuiat în casã, dar el a fugit
pe fereastrã, i-a ajuns din urmã ºi atâta i-a rugat, încât
l-au admis. În mai 1749 a intrat în mãnãstirea lor din
Deliceto. Vreo doi ani a fost þinut ca simplu postulant;
abia în 1752 a fost admis la noviciat ºi apoi la profe-
siune. N-a mai trãit decât trei ani, dar în acest timp viaþa
lui a fost un ºir de miracole, unele cu totul neobiºnuite,
precum: a înviat un animal deja tãiat în bucãþi, a redus
la forma lor obiecte sparte, a mers pe apa mãrii ca pe
uscat, ca sã salveze o barcã de la naufragiu etc. De multe
ori a fost vãzut simultan în mai multe locuri; când chema

la el pãsãrile, acestea veneau sã i se aºeze pe umeri;
pâinea împãrþitã sãracilor s-a înmulþit miraculos în mâna
lui; hambarul gol s-a umplut de grâu etc.
Era suficient sã priveascã o icoanã a Maicii Domnului
ºi cãdea în extaz, iar trupul i se ridica în aer. Îi uimea pe
toþi cu cunoºtinþele lui de teologie; avea darul profeþiei,
al discernerii spiritelor, al citirii în inimi.
Cu un an înainte de moarte a avut de îndurat o grea
încercare: o femeie l-a calomniat pe nedrept, iar când supe-
riorul general, sfântul Alfons Maria de Liguori, l-a luat
la întrebãri, el a preferat sã nu se dezvinovãþeascã ºi
a preferat sã îndure pedeapsa de a nu mai ieºi din casã ºi
de a nu se mai putea împãrtãºi. Douã luni a durat aceastã
situaþie ºi i-a fost foarte dureroasã din cauza lipsei sfintei
Împãrtãºanii. La urmã s-a dovedit nevinovãþia lui.
Zilnic postea cu pâine ºi apã în cinstea sfintei Fecioare;
dimineaþa ºi seara recita de ºase ori Ave, Maria prosternat
la pãmânt. În 1755 a prevestit tuturor cã va muri în acel
an. În iulie era bolnav, când superiorul i-a poruncit sã-ºi
cearã vindecarea ºi sã porneascã la adunat contribuþii
pentru zidirea mãnãstirii din Capostella. S-a vindecat,
a împlinit porunca zicând: „Trebuia sã mor la 8 sep-
tembrie, dar Dumnezeu a întârziat puþin moartea mea”.
Îmbolnãvindu-se din nou, la 15 octombrie i-a zis unui
frate cã în acea noapte va muri. Aºa s-a ºi întâmplat.
Seara, pe la orele 10, a zis: „Repede, frate, alungã-i de aici
pe demonii aceºtia! Ce vor aceºti doi mizerabili de la
mine? Ah, iatã cã a venit sfânta Fecioarã! S-o cinstim
cum se cuvine! Uite, frate, aceste scapulare în jurul
camerei! Dumnezeul meu, vreau sã mor spre a-þi fi pe
plac, ca sã fac voia ta cea sfântã”. ªi a murit în noaptea
de 15 spre 16 octombrie 1755, la miezul nopþii.
Lui i se potrivesc cuvintele Scripturii: „Bãtrâneþile

cinstite nu sunt cele aduse de o viaþã lungã, nici nu le
mãsori dupã numãrul anilor. Înþelepciunea este la om
adevãrata cãrunteþe ºi vârsta bãtrâneþilor înseamnã o
viaþã neîntinatã. Plãcut fiind lui Dumnezeu, Domnul
l-a iubit ºi, fiindcã trãia între pãcãtoºi, l-a mutat de pe
pãmânt” (Înþ 4,8-10).
22. Fericitul Teofan Vénard

Cu un an înainte de a muri martir pentru Cristos, în
ascunzãtoarea sa din satul Bu-Dong (Tonkin), citind ºi
meditând cartea sfântului Ludovic Maria Grignon de
Montfort, Tratat despre adevãrata evlavie faþã de sfânta
Fecioarã Maria, s-a consacrat Maicii Domnului ca rob al
Mariei, punând în mâinile ei tot ce este, tot ce are ºi
valoarea faptelor lui trecute, prezente ºi viitoare.
Prin aceastã dãruire de sine, cu efectul ei retroactiv
asupra întregului sãu trecut, el s-a pus pentru totdeauna
în ceata sfinþilor Maicii Domnului, ca o consecinþã fireascã
a unui destin marcat chiar din ziua venirii lui pe lume.
S-a nãscut în ziua sãrbãtorii Prezentarea Fecioarei Maria
la Templu (21 noiembrie), în anul 1829, ºi a murit la 2
februarie 1861, tot în ziua unei sãrbãtori a Preacuratei:
Întâmpinarea Domnului. ªi una, ºi alta – naºtere ºi
moarte – au cãzut în aceºti ani într-o zi de sâmbãtã, ziua
aleasã de Bisericã pentru cinstirea deosebitã a Fecioarei
Maria. A recitat actul consacrãrii ºi l-a iscãlit cu sângele
sãu. Acest act a avut o influenþã decisivã asupra desti-
nului sãu.
Sfânta Fecioarã, a cãrei cale este uºoarã ºi linã, cu sufe-
rinþe îndulcite de iubirea ei de mamã, i-a obþinut harul
unui martiriu blând, fãrã torturile unei agonii crude, cum
au avut confraþii sãi întru mucenicie, fãrã ani lungi de
temniþã, fãrã dezlãnþuiri de urã din partea duºmanilor

sãi, într-o ambianþã de simpatie generalã, atât a judecã-
torilor, cât ºi a cãlãilor, care aproape regretau cã trebuie
sã-l omoare. Doar douã luni de închisoare ºi scurta durere
a tãiºului sabiei care i-a retezat capul. A fost sfântul
favorit al sfintei Tereza de Lisieux, care a recunoscut în
citirea scrisorilor lui din captivitate pe unul dintre acele
„suflete mici” care se asemãnau cu sufletul ei. Ea scrie:
„Teofan este un sfânt mic; viaþa lui este cu totul obiº-
nuitã. El o iubea mult pe Fecioara neprihãnitã ºi îºi iubea
familia. Sufletul lui seamãnã cu al meu”. Obiºnuia sã-l
numeascã „fratele meu din cer”.
Era fiul unui învãþãtor din localitatea Saint-Loup-sur-
Thouet (Franþa). Avea 9 ani când, citind în Analele
propagãrii credinþei despre martiriul fericitului Charles
Cornay, a exclamat: „ªi eu vreau sã mã duc în Tonkin;
ºi eu vreau sã mor martir”.
A intrat în seminarul din Poitiers, iar spre sfârºitul
studiilor teologice a trecut la Seminarul Misiunii Strãine
din Paris unde, în ziua de sâmbãtã, 5 iunie 1852, a primit
sfânta Preoþie ºi a fost trimis îndatã în misiunile din
Extremul Orient. Când a pãtruns în Tonkin, deghizat în
þãran localnic ºi pe drumuri ocolite, persecuþia creºtinilor
era în toi. Sediul misiunii era la Vinh-Tri, sat în delta
Fluviului Roºu. În câteva luni a învãþat limba þãrii; apoi
vreo doi ani a fost grav bolnav de tuberculozã pulmonarã,
din cauza climatului nefavorabil sãnãtãþii sale. S-a res-
tabilit totuºi, iar în cei patru ani cât a durat activitatea
sa misionarã (1856-1860) a împãrtãºit ostenelile ºi sufe-
rinþele confraþilor sãi, spionaþi ºi urmãriþi mereu, îndu-
rând mizeriile ºi sãrãcia unei existenþe precare, dupã
devastarea satului Vinh-Tri, stând ascunºi sãptãmâni
de-a rândul prin case, în gropi, în mlaºtini sau prin munþi,
schimbând mereu locul de refugiu.
La 30 noiembrie 1860, a fost arestat în satul Dong-Bao

în urma unui denunþ al unui vãr al femeii creºtine care
îl adãpostea. Închis într-o cuºcã de bambus, a fost dus
mai întâi la Fu-Li, unde mandarinul local i-a luat un
prim interogatoriu. A fost apoi întemniþat în capitala
þãrii, Hanoi, în citadela militarã, unde a fost judecat ºi
condamnat la moarte prin decapitare. Nu a fost supus
la nici o torturã, ba i s-a arãtat chiar simpatie pentru
vârsta lui tânãrã. Sentinþa a fost trimisã la Hué, ca sã
fie ratificatã de împãrat. A profitat de acest rãgaz ca sã
se pregãteascã la moarte; a scris familei ºi confraþilor
sãi scrisori pline de entuziasm martiric, pe care le is-
cãlea: Teofan Vénard, slujitor al Mariei. A avut fericirea
sã se poatã mãrturisi de greºeli unui confrate, preot
anume venit sã-l viziteze ºi sã primeascã de câteva ori
sfânta Împãrtãºanie adusã în tainã de o vãduvã creº-
tinã, care primise învoirea sã-i aducã ºi de mâncare.
A mers la locul execuþiei, situat în afara oraºului, pe
malul Râului Roºu, cu faþa seninã ºi cântând vesel Mag-
nificat, cântarea sfintei Fecioare. Aici a fost decapitat la
2 februarie 1861, pe la orele 9 dimineaþa. Avea 31 de ani.
Trupul lui a fost îngropat în acel loc, capul expus în
public, apoi aruncat în fluviu. Creºtinii au putut salva
rãmãºiþele lui pãmânteºti ºi le-au îngropat provizoriu în
satul Dong-Tri. Peste patru ani au fost duse la Paris ºi
depuse în capela Seminarului de Misiuni Strãine, unde
se aflã ºi azi. Papa Pius al X-lea l-a declarat fericit la 2
mai 1909.
Într-o scrisoare din 3 ianuarie 1861, cu o lunã înainte
de moarte, scria: „Când capul meu va cãdea sub securea
cãlãului, o, Maicã neprihãnitã, primeºte-l pe micul tãu
slujitor ca pe un ciorchine de strugure copt ºi retezat
de tãiºul cuþitului, ca pe un trandafir înflorit cules în
numele tãu!”
23. Sfântul Bernardin din Siena

Spre sfârºitul secolului al XIV-lea, în oraºul Siena
(Italia), trãia un elev sârguincios la carte, dar ºi mai sâr-
guincios la evlavie. Orfan de ambii pãrinþi, crescut de
doi unchi, zilnic, în zori, înainte de a se duce la ºcoalã, se
abãtea pe la bisericã pentru a participa la sfânta Liturghie.
Seara, dupã ce îºi fãcea lecþiile, pleca în oraº, fãrã sã spunã
unde se duce. La întrebãrile celor din casã mult timp
n-a voit sã rãspundã. Dar când aceºtia ºi-au arãtat bã-
nuiala cã s-ar duce la vreo întâlnire lumeascã ºi scan-
daloasã, el le-a zis zâmbind: „Da, sunt într-adevãr îndrã-
gostit!” „Va sã zicã te duci la vreo fatã în fiecare searã!
ªi cine este asta?” „Este cea mai nobilã ºi mai frumoasã
femeie din Siena ºi mi-aº da bucuros viaþa sã fiu alãturi
de ea. Mai frumoasã ºi mai nobilã decât ea nu existã alta.
Nu pot dormi noaptea dacã seara nu mã duc s-o vãd”.
ªi continua s-o facã pe misteriosul ori de câte ori îl
întrebau: „ªi cine este persoana aceasta?” Într-o searã,
l-au pândit când pleca ºi l-au urmãrit. S-a îndreptat spre
poarta oraºului numitã Camollia, care avea forma unui
turn pãtrat. S-a oprit în faþa celei de-a doua porþi a tur-
nului, unde era pictatã o icoanã a sfintei Fecioare ridicatã
la cer. S-a rugat în faþa ei timp îndelungat, apoi a luat
calea-ntoarsã spre casã. Aºa s-a lãmurit taina plimbã-
rilor lui de fiecare searã.
Cine viziteazã azi Siena mai vede la poarta Camollia
vechea icoanã. Originalul a fost dus într-o bisericã a ora-
ºului, iar sub copia care o înlocuieºte este o placã come-
morativã ce aminteºte cã aici venea zilnic sfântul Ber-
nardin din Siena sã se roage, pe când era adolescent.
La sfârºitul inscripþiei s-a pus un citat din Sfânta Scrip-
turã: „Pe aceasta am iubit-o ºi am cãutat-o din tinereþile
mele ºi m-am îndrãgostit de frumuseþea ei” (Înþ 8,2).
La puþin timp dupã aceastã întâmplare, în anul 1400,

când Bernardin avea 20 de ani, o epidemie a pustiit Siena.
El a adunat în jurul lui o ceatã de 12 tineri inimoºi ºi
s-au pus în slujba bolnavilor. Ca prin minune, nici unul
dintre ei n-a fost atins de boalã, dar dupã încetarea mo-
limei, Bernardin n-a mai fost primit în casa unchilor sãi,
care se pare cã muriserã. Oboseala ºi truda, sau poate
boala, l-au fãcut sã cadã într-o stare de letargie, zbã-
tându-se între viaþã ºi moarte, timp de patru luni. Dupã
vindecare s-a mutat la o mãtuºã, o bãtrânã oarbã, foarte
bisericoasã, dar ºi ea a murit dupã un an ºi jumãtate.
Fiind la grea cumpãnã, dupã mai multe zile de frãmân-
tãri ºi de ispite de descurajare, i s-a pãrut cã are che-
mare la viaþa de pustnic. S-a retras într-un loc pustiu
din împrejurimile oraºului ºi a încercat sã trãiascã cu
rãdãcini ºi ierburi ca pustnicii. Îndatã ºi-a dat seama cã
nu este croit pentru o astfel de viaþã. Dupã ce a cerut
sfatul unui preot ºi a mai avut ºi un vis, a intrat la cãlu-
gãrii franciscani în anul 1402. A ajuns preot ºi predicator
vestit, cu faimã de fãcãtor de minuni, a reformat viaþa
cãlugãreascã a ordinului sãu, având rangul de vicar ge-
neral, ºi a murit în faimã de sfinþenie.
A lãsat numeroase scrieri în care se aratã un zelos apã-
rãtor ºi propagator al cultului Maicii Domnului. Gãsim
în învãþãtura lui tendinþa de a lega indisolubil gloria
Mariei de cea a lui Cristos, în sensul cã tot ceea ce Dum-
nezeu a fãcut în vederea întrupãrii Fiului sãu ºi a vii-
toarelor merite ale lui Cristos poate fi aplicat ºi privitor
la Maria, din consideraþie ºi din iubire pentru aceastã
sublimã fãpturã a mâinilor sale, pe care din veºnicie a
predestinat-o sã fie Regina lumii alãturi de Fiul ei.
Ceea ce este interesant în viaþa acestui vestit rãspân-
ditor al evlaviei cãtre preasfântul Nume al lui Isus ºi
cãtre sfânta Fecioarã Maria este coincidenþa evenimen-

telor de seamã din viaþa lui cu sãrbãtoarea Naºterea
Fecioarei Mariei de la 8 septembrie. S-a nãscut ºi a fost
botezat la 8 septembrie 1380, la 8 septembrie 1402 a
primit haina cãlugãreascã, tot la 8 septembrie 1403 a
fãcut voturile cãlugãreºti, peste un an, la 8 septembrie
1404, ºi-a celebrat prima sfântã Liturghie ºi a þinut prima
lui predicã. A murit la 20 mai 1444, luna Maicii Dom-
nului, în vârstã de 63 de ani, etate la care, dupã tra-
diþie, a adormit în Domnul ºi sfânta Fecioarã.
Într-o predicã a sa, care a rãmas vestitã, vorbind despre
cele ºapte cuvinte rostite de Fecioara Maria, pe care le
gãsim consemnate în Evanghelii, el considerã aceste
ºapte cuvinte drept ºapte acte de iubire orânduite într-o
admirabilã progresie ºi ordine pe scara valorilor. Le nu-
meºte ºapte flãcãri ieºite din cuptorul aprins de iubirea
dumnezeiascã a inimii Mariei ºi le comenteazã pe larg,
cãutând sã pãtrundã intuitiv în simþãmintele tainice
ale vieþii spirituale ale Maicii sfinte.
De la entuziasmul marian al sfântului Bernardin
învãþãm cã nu trebuie sã ne temem cã am putea exa-
gera cu ceva lãudând-o pe Fecioara Maria cât timp þinem
seama de condiþia ei de simplã creaturã ºi de principiul
cã Dumnezeu a înzestrat-o cu toate darurile ºi harurile
pe care capacitatea receptivã a unei creaturi le poate
cuprinde. Preamãrind-o pe ea, îl preamãrim pe Dum-
nezeu care a fãcut-o aºa de minunatã ºi a ridicat-o la
demnitatea de mamã a Fiului sãu. De fapt, dacã am cu-
noaºte cât de minunate sunt operele lui Dumnezeu, chiar
ºi cele mai mãrunte care au ieºit din mâinile atotputer-
niciei sale ºi din înþelepciunea sa fãrã margini, ne-am da
seama cât de neputincioase sunt cuvintele omeneºti în
a reda realitatea!
24. Fericitul Ieremia Valahul

La 29 iunie, de sãrbãtoarea Sfinþii Apostoli Petru ºi
Paul, din anul 1556, s-a nãscut cuviosul nostru Ieremia,
care la sfântul botez a primit numele de Ion. Tatãl sãu
se numea Costist Stoica, ºi mama, Margareta Bãrbat, din
localitatea Zaxo (Sasca-România).
Crescut în credinþa catolicã, de mic a cãpãtat dorul de
rai ºi frica de iad. Din dorinþa de a ajunge desãvârºit,
ca sã ajungã în paradis, în anul 1575 a pornit în cãu-
tarea unui loc, cu cãlugãri sfinþi, ca sã devinã sfânt. Cã-
lãuzit de medicul italian Pietro Giacomo, a ajuns în Italia
ºi îndrumat la mãnãstirea capucinilor din Napoli, unde
a fost primit ºi unde ºi-a desfãºurat activitatea. Atât în
cadrul mãnãstirii, cât ºi în afara ei, activitatea predilectã
a lui Ieremia – nume luat ca frate cãlugãr – a fost îngri-
jirea bolnavilor, din cauza cãrora îºi va afla sfârºitul eroic
la 5 martie 1625.
Evlavia cãtre sfânta Fecioarã l-a ajutat sã atingã culmea
desãvârºirii ºi Dumnezeu l-a înzestrat cu multe carisme.
Gingãºia sufletului sãu de copil, deºi om în toatã firea,
faþã de Preacurata se exterioriza prin gesturi ºi mai
ales cuvinte de o atenþie deosebit de afective; o numea
„Mãmicã” ºi „Mãicuþa noastrã”. Trecând prin faþa unei
icoane sau a unei firide în care se afla statuia ei, fãcea o
pioasã înclinaþie ºi pe buze îi flutura un zâmbet plin de
amabilitate.
Îi invita pe toþi cei din jur, precum ºi pe cei care îl
opreau pe drum pentru a-i cere un sfat, sã recurgã la
Mãmica bunului sfat. Marinarilor le spunea: „Este steaua
voastrã”; bolnavilor: „Este salvarea voastrã”; pãcãtoºilor:
„Este mijlocitoarea ºi speranþa voastrã”; tuturor: „Este
Doamna ºi Regina noastrã”. Îi sfãtuia pe toþi, cãlugãri ºi
laici, sã recite dimineaþa de trei ori Salve, Regina pentru
convertirea acelora care trãiau în pãcate de moarte, la

amiazã tot de trei ori pentru cei care se aflau în agonie
ºi seara tot de trei ori pentru alinarea suferinþelor celor
din purgatoriu.
El însuºi trãia ceea ce îi învãþa pe alþii ºi o iubea pe
Mãicuþa sfântã atât de mult încât, ori de câte ori se oprea
în faþa unei statui a ei sau a unei icoane, îndura un ade-
vãrat chin martiric fiindcã n-o putea vedea în realitate.
Într-o noapte, se pare, în vigilia sãrbãtorii Adormirea
Maicii Domnului (14 spre 15 august), când totul în jur
intrase într-o atmosferã de liniºte ºi pace, fratele Ieremia
a intrat în capelã, a îngenuncheat în faþa preasfântului
Sacrament. Deºi buzele nu-i mai murmurau nici o rugã-
ciune, totuºi inima îi bãtea cu putere din dorinþa irezis-
tibilã de a o vedea pe sfânta sa Mãmicã. Dar nu i s-a
adresat ei, fiindcã ºtia cã preacurata Fecioarã nu ºi-ar fi
miºcat nici un deget fãrã voia lui Dumnezeu, de aceea
privea spre Cel Prezent în Taina sfântã cu priviri rugã-
toare.
Deodatã, în încãperea semiobscurã a apãrut o razã
finã de luminã, care apoi îndatã s-a transformat într-o
minunatã strãlucire cereascã, în care mama lui Isus,
având pruncul Isus în braþe, i-a apãrut înveºmântatã
într-o mantie candidã presãratã cu stele aurii, mai strãlu-
citoare decât soarele, dar fãrã sã-l orbeascã. Cu toate
acestea, un sentiment de nevrednicie i-a umplut su-
fletul ºi fratele Ieremia ºi-a plecat ochii în pãmânt. „Pri-
veºte-mã!”, îi spuse blând Maica Domnului. „Nu pot,
Doamna mea, a murmurat el, nu pot fiindcã simt cã su-
fletul îmi iese din trup”. „Ridicã-te! Iatã, îþi ofer puterea
de a mã privi”. Fratele Ieremia ºi-a înãlþat capul, ºi-a des-
chis ochii ºi apoi a privit-o cu o reverenþã îngereascã. Dar,
împins de o încredere ºi de o simplitate copilãreascã, i-a
spus: „Doamna mea, tu eºti Reginã ºi nu porþi coroanã?”
„Coroana mea, i-a rãspuns mama-fecioarã ºi reginã, este

Fiul meu”, dupã care a dispãrut.
Fratele Ieremia avea un prieten cu care se înþelegea
cel mai bine, pe fratele Pacifico, cãruia, într-o bunã zi,
i-a destãinuit misterul bucuriei sale deosebite. Acesta
l-a ascultat ºi, plin de bucurie cã are un prieten cu ade-
vãrat sfânt, a dezvãluit secretul oricui credea de cuviinþã.
Aºa se face cã la un moment dat ºtia tot oraºul. Când
fratele Ieremia a ieºit în stradã, o mulþime mare de cu-
rioºi s-a adunat în jurul lui, cerându-i sã confirme sau
nu ceea ce au auzit despre apariþie. El a fãcut un semn
al crucii asupra mulþimii care, crezând cã voia sã le spunã
ceva, a fãcut liniºte, dar fratele Ieremia a intonat Salve,
Regina ºi toatã mulþimea s-a transformat într-un cor
imens preamãrind-o pe Preacurata.
Într-o zi, fratele Ieremia a cãzut bolnav ºi a fost dus în
infirmerie mai mult mort decât viu. Medicul, venit la patul
lui de agonie, a constatat cã este vorba de o infecþie gene-
ralã a sângelui ºi cu siguranþã îngerul morþii îl va vizita
cât de curând. Pãrintele Francesco Severino, auzind
sentinþa medicului, a venit la fiul sãu spiritual sã-l în-
demne sã se pregãteascã pentru întâlnirea cu Domnul.
Fratele Ieremia nu s-a tulburat, ci, din contrã, s-a supus
cu bucurie confesorului ºi superiorului sãu, recoman-
dându-se voinþei divine cu multã liniºte sufleteascã. Cu
toate cã abia mai respira, a fãcut semn pãrintelui Fran-
cesco cã ar voi sã-i spunã ceva. „Ce doreºti?”, l-a întrebat
pãrintele. „Aº vrea sã mai vãd, spre mângâierea mea,
icoana pe care o are în casa ei prinþesa Bisigano”, a zis el.
Icoana era aceea pe care o pictase în artist conform cu
indicaþiile date de fratele Ieremia, aºa precum o vãzuse
el pe Maica Domnului. Icoana i-a fost adusã. Când bol-
navul a vãzut-o, a cerut sã-i fie pusã pe o mãsuþã în faþa
lui. O privea cu simplitate plinã de iubire, aºa cum un

copil îºi contemplã mama care îl þine în braþe.
Confesorul sãu ºi confraþii adunaþi aºteptau în tãcere
deznodãmântul. L-au vãzut pe fratele Ieremia schim-
bându-ºi înfãþiºarea, deschizându-ºi ochii înroºiþi de febrã
ºi fixându-i asupra Maicii Domnului din icoanã; ºi-a
deschis încet buzele ºi a murmurat: „Iatã-mã aici cu tine,
Mãicuþã dragã! Vrei sã mã iei la tine? Sunt foarte fericit.
Vrei sã mã laºi în viaþã? Te voi iubi, te voi sluji ºi voi
suferi, cunoscând cât este de preþioasã viaþa mai mult
decât am fãcut-o”. Dupã aceste cuvinte a închis ochii, ºi-a
încruciºat mâinile pe piept, aºteptând ca Mãmica dragã
sã-i hotãrascã soarta.
A doua zi, exact la ora în care medicul afirmase cã fra-
tele Ieremia în curând nu va mai fi printre cei vii, febra
i-a încetat, ochii i s-au luminat ca mai înainte ºi peste
câteva zile ºi-a reluat sârguincios mersul pe strãzile ora-
ºului Napoli, ca sã-ºi revadã bolnavii, sãracii ºi pe toþi cei
care îi cereau sprijinul spiritual, oferind tuturor ceva din
acea bucurie care îi umplea sufletul.
Aºa ºi-a continuat activitatea pânã când Fecioara Maria
a venit sã-l ia ºi sã-i ducã sufletul de copil în paradis, în
ziua de 5 martie 1625, ca pe o floare de primãvarã.
25. Sfântul Alexiu Romanul
La Roma, pe dealul numit Aventin, se aflã o bisericã

în care din cele mai vechi timpuri se pãstreazã, la altarul
preasfântului Sacrament, o icoanã a Maicii Domnului,
adusã de la Edessa din Siria ºi legatã de amintirea unui
sfânt care a trãit prin veacul al V-lea, sfânt care a dus o
viaþã de pocãinþã ºi s-a arãtat un mare cinstitor al Maicii
sfinte. Este sfântul Alexiu, ale cãrui moaºte se pãstreazã
sub altarul principal împreunã cu ale sfântului Bonifaciu

martir. Biserica poartã numele amândurora ºi a fost clã-
ditã pe locul unde îºi avea casa un senator roman numit
Eufemian.
Acest Eufimian, creºtin evlavios, ºi care împreunã cu
soþia sa Aglaia se arãtau foarte milostivi cu sãracii ora-
ºului, au fost pãrinþii lui Alexiu. L-au dobândit de la Dum-
nezeu în anii bãtrâneþilor ºi nu dupã puþine rugãciuni.
Fiind unicul lor fiu, au þinut sã-l cãsãtoreascã de tim-
puriu, ca sã le dea mirilor toatã averea ca moºtenire.
Alexiu însã, având cu totul alte aspiraþii, în timpul ospã-
þului de nuntã, s-a retras în camera sa, a lãsat pe masã
verigheta de la logodnã în semn de adio faþã de cea care
ar fi trebuit sã-i fie soþie, dupã dorinþa pãrinþilor, a pã-
rãsit casa pe o poartã dosnicã, a plecat în grabã la Ostia,
portul mare al Romei, ºi s-a urcat pe prima corabie care
ridica ancora. Era mânat de dorul vieþii de cãlugãr eremit.
Servitorii trimiºi în cãutarea lui erau aproape sã-l gã-
seascã. A izbutit însã sã scape ºi câtva timp a zãbovit
la Laodiceea, în Asia Micã. Aici a înþeles cã Dumnezeu
îl cheamã sã ducã o viaþã de pelerin sãrac, sã viziteze
pe rând bisericile-sanctuare ale Orientului, unde sã se
roage îndelung, sã trãiascã din pomeni, dormind pe unde
va apuca. O viaþã de pocãinþã pentru mântuirea lui ºi
pentru binele ºi nevoile spirituale ale Bisericii.
Vreo 17 ani a dus acest fel de viaþã. Spre sfârºitul lor
s-a stabilit în cetatea Edessa din Siria, fãcându-ºi sãlaºul
în pridvorul unei biserici a Maicii Domnului ºi petre-
cându-ºi cea mai mare parte a zilei în rugãciune.
Sfinþenia lui s-a remarcat cu ocazia unui fapt mira-
culos. Sacristanul acelei biserici s-a purtat rãu cu el într-o
zi; dar când a trecut prin faþa icoanei Maicii Domnului,
a auzit un glas care îl mustra pentru asprimea lui faþã de
acel cerºetor, care este un mare slujitor al sfintei Fecioare.
Desigur cã acesta a rãspândit peste tot cele auzite. Alexiu,

observând cã lumea începe sã se intereseze de el ºi sã-i
arate respect, nu a putut îndura laudele oamenilor. A
plecat de acolo, iar corabia pe care s-a îmbarcat l-a dus la
Roma. Aici, aflând cã mulþi sãraci trãiesc din miloste-
niile tatãlui sãu Eufemian, s-a simþit inspirat sã cearã
adãpost ºi hranã în casa acestuia. Fiind foarte schimbat
la faþã dupã atâþia ani de pocãinþã, tatãl sãu nu l-a recu-
noscut. I-a îngãduit sã se adãposteascã sub o scarã a
casei ºi a poruncit la bucãtãrie sã i se dea zilnic de mân-
care. De dimineaþa ºi pânã seara, Alexiu stãtea în diferite
biserici ale Romei, iar seara se întorcea la locuinþa lui
sãrmanã de sub scarã. Deseori a avut de îndurat groso-
lãniile ºi îmbrâncelile slujitorilor tatãlui sãu. Ani de zile
a dus el aceastã viaþã sãracã ºi ascunsã. Când ºi-a simþit
sfârºitul aproape, s-a retras în adãpostul lui de sub scarã,
a scris pe o hârtie numele lui ºi câteva detalii despre
viaþa lui ºi a adormit în Domnul, fãrã ca cineva din casã
sã-i observe lipsa.
Întâmplându-se în acel an la Roma o mare calamitate
publicã, secetã sau epidemie, ºi fãcându-se procesiuni
religioase de implorare a milei Domnului, la una dintre
bisericile staþionale ale acestei procesiuni s-a auzit un
glas venit din altar: „Cãutaþi pe omul lui Dumnezeu care
sã se roage pentru cetate. El se aflã în casa lui Eufimian”.
Acesta, fiindcã se afla ºi el la procesiune, s-a mirat mult
de cele auzite. Cercetând cum stau lucrurile, un servitor
ºi-a dat cu pãrerea cã omul lui Dumnezeu poate era sã-
racul de sub scara casei. L-au aflat acolo, dar mort; iar
când din cele scrise de el au aflat cine este, emoþia între-
gului oraº a fost de nedescris. Cu atât mai amarã a fost
jalea pãrinþilor sãi, dar, dându-ºi seama cã fiul lor este
omul lui Dumnezeu, s-au umplut de mângâiere. A fost
înmormântat cu mare alai; iar din acea zi a încetat ºi

necazul abãtut asupra cetãþii.
Viaþa sfântului Alexiu a emoþionat veacuri de-a rândul
inimile creºtinilor, atât pentru latura ei neobiºnuitã,
senzaþionalã, cât ºi pentru modelul de evlavie dat de el
faþã de sfânta Fecioarã Maria, care în acel veac fusese
proclamatã Theotokos (Nãscãtoare de Dumnezeu) la
Conciliul din Efes de la 431. Biserica îl comemoreazã la
17 iulie în Apus ºi la 17 martie în Rãsãrit, dându-i titlul
de Omul lui Dumnezeu.
26. Sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort

Nãscut în 1673, Ludovic era fiul cel mai mare dintre
cei 18 copii ai pãrinþilor sãi. De la mama sa a învãþat
primele noþiuni de evlavie ºi apoi a arãtat o mare preco-
citate în cele religioase. La fel de evlavios a rãmas ºi în
timpul studiilor liceale de la Reims, la Colegiul Pãrinþilor
Iezuiþi, unde a fãcut parte din Congregaþia Marianã. În
orele libere ºi în vacanþe, îi îngrijea pe bolnavii din azilul
þinut de un preot local. Era zelos în a preda catehismul
copiilor ºi energic în a interveni când printre colegii sãi
auzea glume necuviincioase.
Simþindu-se chemat la preoþie, a plecat la Paris, cu aju-
torul binevoitor al unei doamne, prietenã a familiei sale.
Aici s-a înscris printre clericii unui seminar particular,
dupã care a fost primit în seminarul de la Saint Sulpice.
A îndurat multã sãrãcie ºi necazuri pânã sã ajungã preot,
fiindcã nu era bine vãzut de profesorii ºi de colegii sãi
din cauza firii sale tãcute ºi a mai multor ciudãþenii în
evlavia ºi în comportamentul sãu. L-au supus la multe
umiliri ºi încercãri, ca sã-ºi dea seama dacã virtutea lui
ireproºabilã are temelie bunã sau este animatã de un
spirit strãin de spiritul lui Cristos. A trecut cu bine prin
toate, aºa cã, dupã unele ezitãri, l-au admis la preoþie.

A fost hirotonit la 5 iunie 1700, pe când avea 27 de ani.
În activitatea sa preoþeascã de 16 ani a avut de în-
durat multe mizerii ºi neajunsuri. Peste tot unde a fost,
ºi-a ridicat împotriviri ºi prigoniri din cauza zelului sãu
devorant pentru mântuirea sufletelor, zel care îl fãcea
uneori sã foloseascã metode energice care pãreau extra-
vagante ºi înjositoare pentru demnitatea preoþeascã.
Printre altele era ºi aceea de a predica sãracilor pe la
colþuri de stradã, de a umbla prin casele bolnavilor aban-
donaþi, de a le îngriji ºi pansa bubele, de a da unor predici
caracter de reprezentare teatralã, pentru a trezi interesul
ºi pentru a zgudui conºtiinþele adormite, de a se purta
fãrã menajamente când era vorba de pãcat ºi de dezor-
dini scandaloase, de a umbla în haine sãrace ºi de a duce
o viaþã de pocãinþã asprã; ºi altele de felul acesta.
Avea un mare succes în predici; cuvintele lui înflãcãrau
mulþimile; peste tot pe unde trecea stârnea agitaþie ºi
comentarii în bine sau în rãu, precum ºi persecuþii de
tot felul. Unii îl proclamau sfânt, alþii îl denunþau ca pe
un inovator periculos ºi care aduce perturbãri în ordinea
publicã. Intrigile ºi calomniile contra lui au dus la atitu-
dini duºmãnoase chiar din partea episcopilor ºi a confra-
þilor preoþi.
S-a ajuns atât de departe cu duºmãnia împotriva lui
încât, pãrãsit de toþi ºi alungat de peste tot, a plecat pe
jos pânã la Roma, cu gândul de a cere sã fie trimis în
misiuni la popoarele pãgâne, deoarece în Franþa se pãrea
cã nu mai este loc pentru activitatea lui. Numai cã papa
Clement al XI-lea l-a trimis înapoi în þara sa, dându-i
titlul de misionar apostolic, având ºi consemnul de a pre-
dica misiuni populare în diferite dieceze, cu învoirea ºi
binecuvântarea de la episcopul locului. Gândul papei era
ca prin asemenea predicatori populari, propagatori ai
cultului Maicii Domnului, cum era pãrintele Grignon,

sã menþinã doctrina sãnãtoasã, tradiþionalã a Bisericii
împotriva jansenismului ºi a altor învãþãturi greºite, la
modã în acea vreme.
Întors în patrie, el s-a îndreptat spre Bretagne, regiunea
lui natalã, unde a aflat doi episcopi binevoitori, care i-au
îngãduit sã þinã misiuni populare în diecezele lor. Pânã
la sfârºitul vieþii a cutreierat satele ºi oraºele bretone,
þinând predici înflãcãrate care au adus convertirea a mari
mulþimi de oameni, organizând procesiuni de pocãinþã,
iniþiind asociaþii pioase de rugãciune, reparând capelele
ruinate ale Maicii Domnului, rãspândind evlavia sfântului
Rozariu ºi Calea Crucii. A avut ºi darul minunilor; iar
faima de preot sfânt atrãgea în jurul lui mari mulþimi.
Moartea l-a surprins în timpul unei asemenea misiuni
populare la Saint Laurent sur Sèvre, la 28 aprilie 1716.
Avea doar 43 de ani.
În viaþa lui rãtãcitoare, în cãutare de suflete pentru
a le conduce la mântuire ºi pentru rãspândirea cultului
sfintei Fecioare Maria, a parcurs pe jos aproape 24.000
de kilometri ºi a evanghelizat vreo 200 de localitãþi, cea
mai mare parte dintre ele, rurale. A lãsat ca moºtenire
posteritãþii o spiritualitate deosebitã în Tratatul despre
adevãrata evlavie cãtre sfânta Fecioarã Maria, precum
ºi trei congregaþii religioase: Societatea Mariei, Surorile
Înþelepciunii ºi Fraþii Sfântului Gabriel.
Doctrina lui spiritualã, pe care ºi-a expus-o în câteva
cãrþi de rãspândire popularã, se poate rezuma: Calea
cea mai scurtã ºi mai sigurã ca sã ajungi la desãvârºire
ºi la unire cu Cristos este sã te pui sub dependenþa totalã
ºi cãlãuzirea sfintei Fecioare prin dãruirea de sine, numitã
robia sfântã, lui Cristos, Înþelepciunea necreatã a Tatãlui,
prin mâinile sfintei Fecioare Maria. Prin Maria la Isus!
27. Sfântul Conrad din Parzham

Conrad era unul dintre cei zece copii ai fermierului
Birndorfer din satul Parzham (Bavaria). Din copilãrie era
foarte înclinat spre cele religioase. Rozariul îi era rugã-
ciunea favoritã, iar la sãrbãtorile Maicii Domnului obiº-
nuia sã facã pelerinaje la câte o bisericã mai vestitã în
cinstea ei, rugându-se tot timpul drumului ºi nemâncând
decât seara, la sosirea acasã. Prietenii îl numeau „bise-
ricosul”, dar îl stimau pentru reculegerea cu care asista
la sfânta Liturghie ºi pentru modestia purtãrilor lui. Unei
fete, care îi cam dãdea târcoale, i-a spus simplu: „Ce-ar
fi sã recitãm împreunã un Rozariu” ºi apoi a scãpat de ea.
De mic s-a deprins cu munca grea de la câmp. Când
mâna caii, cu dreapta þinea hãþurile, iar cu stânga depãna
bobiþele rozariului, legat de degetul inelar, ca sã nu-l scape.
Când se mai întâmpla ca uneori caii sã o ia razna, învârtea
rozariul deasupra lor ºi aceºtia se liniºteau numaidecât.
Când, într-o zi, i s-a rãsturnat carul cu fân, fãrã sã se
tulbure, l-a încãrcat la loc ºi ºi-a continuat drumul ºi
rugãciunea.
Ar fi trebuit sã rãmânã la þarã ºi sã preia ferma fami-
liei, fiind moºtenitorul principal. Nici el nu aspira la în-
ceput la altceva. Simþea însã în inimã o chemare nelã-
muritã, care îl preocupa, fãrã însã sã ºtie ce va avea de
fãcut. Într-o vreme, socotind cã ar avea chemare la preoþie,
a fãcut o cerere în acest sens, dar a fost respins. Mulþi
ani a aºteptat un semn de la Dumnezeu încotro sã se
îndrepte, fãrã sã spunã un cuvânt alor sãi despre gân-
durile care îl frãmântau. Toþi aºteptau sã-l vadã cãsã-
torindu-se, mai ales cã trecuse cu un an peste 30. Mare
le-a fost mirarea când, într-o zi, i-a chemat în camera lui
ºi le-a spus simplu: „Eu plec, iar toatã bogãþia pe care o
mai am în aceastã lume am s-o împart între voi ºi sãraci”.
Fãrã sã mai zãboveascã, i-a pãrãsit ºi a plecat la cunos-

cutul sanctuar al Maicii Domnului de la Altötting ºi a
cerut sã fie primit acolo printre fraþii franciscani capu-
cini, care deserveau sanctuarul. L-au primit ca frate laic,
dându-i numele de Conrad.
Aºa ºi-a aflat colþiºorul pus deoparte pentru el de Dum-
nezeu ºi va sta aici 45 de ani, pânã la moarte.
A fost pus la diferite treburi; apoi, i s-a încredinþat sar-
cina de portar. Sanctuarul era foarte frecventat, portarul
fiind intermediarul permanent între pelerini ºi cãlugãri.
Toatã ziua era la poartã un du-te-vino de oameni care
cereau informaþii ºi servicii de tot felul. Sãrmanul frate
Conrad, care iubea atât de mult tãcerea ºi reculegerea,
era pus la grea încercare, mai ales cã, obiºnuit cum era
sã-ºi mortifice privirea, fãcea deseori confuzii de persoane,
chiar ºi printre preoþii mãnãstirii.
În chilia lui strâmtã, încãrcatã de iconiþe, cruciuliþe ºi
rozarii de împãrþit, nu se putea bucura de tihnã în timpul
zilei ºi, deseori, nici noaptea. Mereu i se dãdeau comi-
sioane pentru preoþi sau pelerini; mãtura, scutura, mi-
nistra la Liturghie, îngrijea sacristia; era robul clopo-
þelului de la poartã, care îl deranja în orice clipã. Pe
deasupra, fiind pus sã împartã zilnic raþia de pâine ºi
de mâncare celor sãraci pe care îi ajuta mãnãstirea, tre-
buia sã împace pe toatã lumea ºi nu era scutit de plân-
geri ºi de reclamaþii. Era nevoie de o rãbdare ºi de o
bunãtate eroicã pentru a nu-þi pierde firea ºi sã nu pãcã-
tuieºti contra iubirii faþã de aproapele.
ªi-a câºtigat atâta faimã cã nimeni nu-l putea face sã
se supere, încât unii rãutãcioºi l-au pus la încercare:
sunau la poartã unul dupã altul la scurte intervale, ca
sã-i cearã informaþii fãrã sens, sau sã-l trimitã sã caute
un preot pe care îl ºtiau cã nu mai este acasã etc., ca la
urmã sã renunþe ºi sã se declare învinºi de rãbdarea ºi
de bunãtatea lui. Multe necazuri i-a mai fãcut ºi o femeie

sãracã, Monica, nebunã ºi gãlãgioasã, care timp de 20 de
ani l-a hãrþuit ºi l-a batjocorit în fel ºi chip.
Astfel, printr-o necontenitã renunþare la voinþa proprie,
unitã cu un apostolat neîntrerupt cu vorba ºi cu fapta,
fratele Conrad ºi-a dobândit faima de Sfântul portar al
Maicii Domnului.
Era mereu cu rozariul în mânã, pe care îl recita peste
tot, pe coridoare sau pe uliþã. Când dãdea de ceva timp
liber, mai ales noaptea, adora sfânta Tainã dintr-o chilie
care avea vedere spre altarul bisericii. Lumea îl mai
numea ºi Portarul care se roagã mereu; mulþi veneau sã-l
vadã, sã-i cearã sfat sau rugãciuni, sau cum sã se roage.
Pe mulþi i-a întors la Dumnezeu, având darul de a citi în
inimi ºi pe cel al profeþiei; avea o privire pãtrunzãtoare
pânã în strãfundurile sufletelor.
A venit ºi ziua când el, care nu s-a plâns niciodatã de
ceva, a zis: „Mã simt mort de obosealã” ºi s-a dus la su-
perior sã-i spunã: „Pãrinte, nu mai merge!” Avea 76 de
ani ºi ajunsese la capãtul puterilor. A cãzut la pat; fraþii
îl înconjurau cu îngrijirile lor. S-a auzit sunând clopoþelul
de la poartã. Fratele Conrad a dat sã se scoale, dar n-a
mai putut. S-au dus alþii sã vadã cine sunã, dar n-au aflat
pe nimeni: clopoþelul suna de la sine vestind clipa morþii
pentru cel cãruia acest clopoþel i-a fost prilej de merit timp
de 40 de ani. A cãzut în agonie, având faþa surâzãtoare.
În jurul lui se ºoptea: „O vede pe sfânta Fecioarã”. Aºa
s-a stins din aceastã viaþã sfântul portar al Maicii Dom-
nului, într-o zi de sâmbãtã, 21 aprilie 1894, când clopotul
suna de Angelus.
28. Sfântul Ioan Nepomuk

Era în luna mai, anul 1383. Un preot, canonic al cate-
dralei Maicii Domnului de Tyrn din Praga, în vârstã de
53 de ani, a plecat în pelerinaj într-o localitatea înveci-
natã, Bunzel, unde de veacuri era în mare veneraþie o
icoanã a preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu, adusã,
se zice, în secolul al IX-lea de sfântul Metodiu, apostolul
Moraviei. Trupul îi era slãbit ºi plin de cicatricele unor
rãni recente, sufletul copleºit de tristeþe. Cu câteva zile
înainte, predicând poporului, îºi vestise apropiatul sfârºit
ºi anunþase cã în curând o erezie stârnitã de iad va pustii
turma lui Cristos în acest regat al Boemiei, unde deo-
camdatã religia era în floare, dar ereticii vor profana alta-
rele, vor distruge bisericile, vor cãlca în picioare cele
sfinte. „Eu acum mã duc, dar vã cer iertare pentru pildele
rele pe care, eventual, vi le-am dat”. Aºa ºi-a încheiat
predica.
Venea la Bunzel sã cearã sprijin ºi tãrie Maicii sfinte
în vederea cruntului sfârºit pe care ºi-l prevedea. Venea
la preacurata Maria, fiindcã prin ea venise el pe lume ºi
tot prin ea voia sã iasã din aceastã lume. Pãrinþii lui,
familia Wolfflin din satul Nepomuk (Boemia), erau bãtrâni
ºi-ºi pierduserã aproape nãdejdea de a mai avea un copil.
L-au dobândit în urma unui pelerinaj la icoana Maicii
Domnului de la mãnãstirea din Sternberg ºi-l numiserã
Ioan, dupã numele apostolului purtãtor de grijã al Maicii
Domnului. Aflase de la mama sa cã la naºtere fusese
foarte slab ºi gingaº, ºi era gata sã moarã în primele luni
de viaþã, dacã pãrinþii lui n-ar fi luat din nou calea spre
icoana fãcãtoare de minuni a Preacuratei din Sternberg,
unde i-au fãgãduit sfintei Fecioare cã îl vor consacra în
slujba lui Dumnezeu. Îºi amintea de copilãria sa în care
harul lui Dumnezeu îi inspirase o evlavie precoce pentru
sfânta Liturghie ºi pentru mama lui Isus, anii fericiþi

în care fusese ministrant al cãlugãrilor din Sternberg, anii
de ºcoalã la Staab ºi de studenþia de la Praga.
Dupã primirea preoþiei, i s-a încredinþat spre pãsto-
rire o bisericã a Maicii Domnului din Praga. O predicã
a lui, þinutã de Florii, îl încântase pe regele Wenceslau
al IV-lea, care i-a propus sã fie episcop, dar el a refuzat,
iar regina l-a ales confesor ºi preot al curþii regale. In-
fluenþa lui la palat a dus la aplanarea multor duºmãnii
ºi invidii, a obþinut multe ajutoare pentru sãraci ºi nãpãs-
tuiþi ºi a schimbat mult din nãravurile tiranice ºi dez-
mãþate ale regelui ºi nobililor care îl înconjurau.
Regele Wenceslau, om senzual, nu-ºi putea suferi soþia
bisericoasã. Într-o zi i s-a nãzãrit cã ea i-ar fi necredin-
cioasã. La sugestia perfidã a unui curtean, care îl duº-
mãnea pe pãrintele Ioan datoritã seriozitãþii pe care o
impunea la palat, i-a venit ideea cã de la acesta ar putea
afla cele spuse la spovadã de cãtre reginã. Preotul, înfri-
coºat de o asemenea propunere nelegiuitã, încercase sã-l
potoleascã, arãtându-i cât de sfântã este datoria unui
preot în privinþa secretului spovezii. Regele a cedat, dar
nu dupã multã vreme, ros de gelozie, a încercat din nou
sã-l determine sã vorbeascã, fie cu promisiuni, fie cu ame-
ninþãri. Apoi l-a aruncat în temniþã ºi l-a supus la chinuri
groaznice, de unde a scãpat cu greu, la intervenþia implo-
ratoare a reginei. A zãcut mult timp pânã ºi-a vindecat
rãnile, apoi s-a pregãtit de moarte.
A celebrat sfânta Liturghie la Bunzel pentru ultima
datã, la icoana Preacuratei, ºi a luat calea întoarsã spre
Praga. Era spre searã când, trecând pe lângã palat, regele
l-a zãrit de la o fereastrã. A trimis soldaþi sã i-l aducã. L-a
somat pentru ultima datã sã dezvãluie cele auzite la spo-
vada reginei. Mâniat de rezistenþa lui, a poruncit sã fie
legat ºi aruncat în apa Moldavei. Era noaptea spre sãrbã-

toarea Înãlþãrea Domnului, 16 mai 1383.
Crima a fost descoperitã, fiindcã o luminã mare a apã-
rut deasupra râului în toiul nopþii, alertând locuitorii
riverani. Trupul martirului a apãrut plutind pe apã. A
fost scos ºi depus în catedrala oraºului. Mulþi bolnavi
s-au vindecat atingându-se de sicriul lui. Minunile au con-
tinuat ºi la mormânt. Câþiva ani mai târziu, regele, de-
tronat de fratele sãu, a murit ca un mizerabil, disperat.
Erezia prezisã, a lui Huss, a pustiit apoi creºtinãtatea
Boemiei.
În anul 1719, când i s-a deschis mormântul, i s-a aflat,
printre oseminte, limba neatinsã de putreziciune. Limba
care a pãstrat cu sfinþenie secretul spovezii, datoritã
puterii dobândite prin mijlocirea Fecioarei Maria.
29. Sfântul Ioan Damaschinul

Tatãl sãu se numea Sergiu ºi era logofãt la curtea cali-
fului din Damasc. Bun creºtin, el îºi folosea averea ºi
influenþa pentru ajutorarea creºtinilor ºi eliberarea scla-
vilor. Fiul sãu, Ioan, nãscut în anul 676, a primit o edu-
caþie creºtineascã de la cãlugãrul italian Cosma, pe care
Sergiu îl rãscumpãrase din robie, de la un arab. Acesta
l-a învãþat retorica, filozofia ºi teologia.
Dupã moartea tatãlui sãu, Ioan i-a preluat rangul la
curtea califului, ca secretar ºi consilier. Pe la 730, când
în imperiul bizantin împãratul Leon Isaurul dezlãnþuise
o crâncenã persecuþie împotriva cultului icoanelor, socotit
de ereticii iconoclaºti a fi idolatrie, Ioan a scris trei cãrþi
în apãrarea cinstirii sfintelor icoane, aºa cum era învã-
þãtura tradiþionalã a Bisericii. Cãrþile lui au stârnit mânia
împãratului Leon. Neputând ajunge la el, Damascul
aflându-se sub stãpânire arabã, Leon a recurs la un mijloc
perfid. A pus sã se falsifice o scrisoare prin care Ioan se

arãta dispus sã ajute Bizanþul sã cucereascã Damascul
ºi a trimis aceastã scrisoare califului, denunþându-i trã-
darea secretarului sãu. Cuprins de mânie ºi fãrã sã mai
cerceteze cazul, califul l-a arestat pe Ioan ºi apus sã i se
taie mâna dreaptã, apoi l-a alungat de la curtea lui. Ioan
a luat mâna tãiatã ºi s-a retras în casa lui, unde a petrecut
o noapte în rugãciune în faþa icoanei Maicii Domnului.
Când, copleºit de tristeþe, a adormit, în vis i-a apãrut
Maica sfântã, l-a mângâiat ºi l-a îndemnat sã scrie mai
departe cãrþi în apãrarea cultului ei. Trezindu-se din
somn, Ioan ºi-a vãzut mâna lipitã la loc, numai o dungã
roºiaticã mai arãta locul unde fusese tãiatã. Aceastã
minune l-a convins pe calif de nevinovãþia secretarului
sãu ºi i-a redat slujba de la curtea sa. Dar aceastã împre-
jurare a zguduit aºa de mult sufletul lui Ioan încât l-a
determinat sã se lepede de cele lumeºti ºi sã intre în viaþa
de cãlugãrie. A demisionat din funcþia sa, a împãrþit
averea la sãraci ºi a plecat la Ierusalim, unde a intrat în
mãnãstirea Sfântul Sava. Avea pe atunci vreo 54 de ani.
Peste câþiva ani, în 735, a fost hirotonit preot. În cei
20 de ani cât a mai trãit, el a strãlucit în toate virtu-
þile preoþeºti ºi cãlugãreºti, mai ales în umilinþã. Într-o
zi, trimis de stareþul sãu la Damasc sã vândã coºurile
lucrate în atelierul mãnãstirii, cu preþ dublu decât era
normal, pentru a-i pune virtutea la încercare, a întâm-
pinat multe batjocuri ºi dispreþul lumii din oraºul unde,
pe vremuri, fusese respectat. Toate le-a îndurat cu umi-
linþã, deºi a fost foarte ispitit sã nu se mai întoarcã la
mãnãstire. În cele din urmã, un bun prieten de-al sãu de
altãdatã, cunoscându-l, i s-a fãcut milã ºi i-a cumpãrat
coºurile. Aºa s-a întors fericit ºi mai bogat în virtute la
locul sãu din mãnãstire, unde s-a arãtat pe mai departe
ascultãtor ºi modest.
A murit la 4 decembrie 749, în vârstã de 73 de ani.

Dupã trei ani, o adunare de episcopi eretici iconoclaºti,
adunaþi la Calcedon din porunca împãratului Constantin
Copronimul, care favoriza aceastã erezie, nota cu satis-
facþie moartea celor trei mari apãrãtori ai cultului icoa-
nelor: sfântul Gherman, sfântul Ioan Damaschinul ºi
Gheorghe Cipriotul, zicând: „Treimea i-a nimicit pe toþi
trei!” Numai cã lucrurile, datoritã acþiunii lor energice
din timpul vieþii, au luat o altã întorsãturã: Conciliul
ecumenic din Niceea, în anul 787, condamnând erezia
iconoclastã, a declarat: „Treimea i-a glorificat pe toþi
trei!”, iar pe Ioan l-a numit Chrisoroas (Fluviu de aur al
oratoriei).
A scris cãrþi de mare valoare teologicã. Este trecut în
rândul doctorilor Bisericii. A apãrat credinþa adevãratã
de toate ereziile contemporane; a compus multe cântãri
religioase ºi a alcãtuit Octoihul, carte de cântãri biseri-
ceºti, folositã ºi azi de Biserica Rãsãriteanã. A afirmat cu
tãrie primatul pontifului roman, numindu-l „stâlpul
Bisericii”, „stâncã nezdruncinatã”, „învãþãtorul lumii
întregi”.
Înalta lui ºtiinþã era unitã cu o evlavie simplã ºi copi-
lãreascã, mai ales faþã de Maica Domnului. Scrierile
lui despre sfânta Fecioarã conþin elemente preþioase ale
tradiþiei catolice despre neprihãnita ei zãmislire, intrarea
ei în templu, fecioria ei perpetuã, ridicarea ei cu trupul
la cer, regalitatea ei, rolul ei de împreunã-mântuitoare
a lumii, mijlocirea ei universalã. Miracolul vindecãrii
mâinii tãiate a rãmas celebru în iconografia bizantinã
ºi între minunile Maicii Domnului.
30. Sfântul Albert cel Mare

În anul 1226, când fericitul Iordan din Saxonia, ur-
maºul sfântului Dominic la conducerea ordinului domi-
nican, predica la Padova (Italia), printre tinerii studenþi
care, entuziasmaþi de cuvintele lui, cereau sã fie primiþi
în Ordin, se afla ºi un tânãr foarte modest, în vârstã de
20 de ani, originar din localitatea Lauringen din Suabia
(Germania). A fost primit ºi i s-a dat numele de Albert.
De la început s-a arãtat foarte tãcut ºi retras. Era greoi
la pricepere, din care cauzã unii confraþi îl cam luau în
râs. Stãtea mult în îndoialã dacã va putea face faþã sau
nu studiilor ºi sarcinii de predicator. S-a frãmântat aºa
vreo trei ani. Se silea sã-ºi ascundã nepriceperea ºi se
tot ruga sfintei Fecioare sã-l ajute sã poatã face faþã. Dar
totul pãrea zadarnic, ajungând la pãrerea cã ar fi mai
bine sã plece din mãnãstire ºi sã se facã pustnic. Spre
a-ºi duce la îndeplinire planul, într-o searã a pus pe furiº
lângã zidul mãnãstirii o scarã, ca în miez de noapte, când
toþi vor adormi, sã se strecoare tiptil afarã, apoi sã se
ducã undeva sã-ºi trãiascã pustnicia. Zis ºi fãcut: a ieºit
în liniºte din chilia lui, s-a dus ºi a rezemat scara de zidul
pe unde îºi plãnuise sã evadeze ºi era gata sã escaladeze
obstacolul din cale. Dar nici n-a apucat sã punã bine
piciorul pe prima treaptã, cã a trebuit sã se opreascã
încremenit de mirare, fiindcã în faþa lui a apãrut în strã-
lucire cereascã sfânta Fecioarã Maria, însoþitã de sfânta
Ecaterina, de sfânta Doroteea ºi de sfânta Agneza. Ea
l-a întrebat blând despre motivul evadãrii ºi, primind rãs-
punsul lui, i-a cerut sã renunþe ºi sã se întoarcã, fiindcã
ea îi va obþine darul ºtiinþei ºi al priceperii, dar numai
temporar, fiindcã înainte de moarte ele îi vor fi retrase.
Apariþia a dispãrut. El s-a întors în cãmãruþa lui ºi
toatã noaptea a meditat la cele întâmplate. Din acea
noapte a devenit aºa de isteþ la minte ºi la învãþãturã

încât ºi-a uimit colegii ºi profesorii. Bãnuind cã s-a în-
tâmplat ceva neobiºnuit cu el, l-au luat la întrebãri ºi
pânã la urmã au aflat despre darul pe care i-l fãcuse sfânta
Fecioarã.
Dupã primirea sfintei Preoþii a fost profesor de teo-
logie la diferite universitãþi ale Germaniei ºi în Paris.
În 1248 s-a stabilit la Köln, unde a întemeiat o vestitã
ºcoalã teologicã ºi l-a avut ca discipol chiar pe sfântul
Toma de Aquino. Mai apoi a devenit episcop de Regens-
burg ºi provincial al ordinului dominican din Germania.
A scris numeroase opere ºtiinþifice ºi teologice care i-au
adus faima de cel mai învãþat om al timpului. El a rea-
lizat primul robot cu chip uman care umbla ºi chiar pro-
nunþa câteva sunete, asemenea cuvintelor. Cu toatã
imensa lui erudiþie, avea o evlavie ºi o credinþã ca de copil
nevinovat, era ascultãtor ºi umil, simplu în îmbrãcãminte
ºi sãrac în trai. Avea o inimã foarte duioasã ºi blândã.
În 1274, când avea 69 de ani, predica într-o catedralã
din Köln, când a simþit deodatã cã ºi-a pierdut memoria
ºi isteþimea minþii. A întrerupt predica, a coborât din
amvon ºi din acea zi n-a mai predat cursuri, n-a mai pre-
dicat, ci s-a pregãtit de moarte. De fapt, abia acum i s-a
dat adevãrata înþelepciune: sã priveascã ºi sã-ºi pregã-
teascã sfârºitul, fiindcã, dacã sfârºitul este bun, toate
sunt bune, inclusiv veºnicia.
S-a stins din viaþã peste opt ani, la 15 noiembrie 1282.
Biserica l-a pus în ceata învãþãtorilor ei; papa Pius
al XII-lea l-a declarat patron al celor care studiazã ºtiin-
þele naturii.
În numeroasele sale opere a scris pagini admirabile
despre sfânta Fecioarã Maria, cãreia i-a fost admirabil
cinstitor toatã viaþa. Deseori, pe când era student, se
plimba prin grãdina mãnãstirii, cântând în cinstea ei.
A compus multe poezii despre ea în limba latinã. Se

spune cã odatã, dupã ce scrisese un imn despre Prea-
curata, i-a apãrut ea ºi i-ar fi spus cã nimeni pânã atunci
nu o lãudase aºa cum a lãudat-o el.
În istoria Bisericii se cunosc ºi alte cazuri de minuni
de iluminare a minþii, sãvârºite de sfânta Fecioarã.
Printre ele este ºi acela al pãrintelui Nicolas Beauregard
care, în secolul al XVIII-lea, a fost un vestit predicator în
Franþa, precum ºi cel al pãrintelui Henric Dilson din
Societatea lui Isus.
31. Sfântul Alfons Rodriguez

Într-o zi, Sfânta Fecioarã i-a apãrut unui evlavios al ei
ºi l-a întrebat: „Mã iubeºti?”, aºa cum Isus l-a întrebat
pe Petru dupã înviere. Evlaviosul a zis: „Dacã te iubesc,
Stãpânã? Cine sã nu te iubeascã, dacã eºti atât de fru-
moasã, aºa de sfântã ºi atât de bunã? Te iubesc într-atât
cã mi-aº da sângele, viaþa ºi lumea întreagã pentru tine!”
„Mã iubeºti tu?”, a insistat Fecioara Maria. „Limba nu-mi
este în stare sã spunã cât te iubesc. Nu mã mai întreba,
deoarece simt cã mor de iubire”. „Deci, mã iubeºti!” „Da,
da, te iubesc mai mult chiar decât mã iubeºti tu”, a zis el
cu mai puþinã judecatã. „Asta sã n-o mai spui! Lucrul
acesta nu este adevãrat! Eu vã iubesc pe toþi ºi pe fiecare
în parte, mai mult decât mã iubiþi voi toþi împreunã.
Iubirea pe care o am pentru voi este mai mare decât a
voastrã, dupã cum este cerul departe de pãmânt. Vã iubesc
cu o iubire pe care voi n-o puteþi întrece niciodatã”, a
spus Preacurata în concluzie.
Acestea sunt extrase dintr-un memorial autobiografic
scris la porunca duhovnicului sãu, pãrintele Torres, de
cãtre sfântul Alfons Rodriguez din Societatea lui Isus,
care în ultimii 30 de ani de viaþã a fost portar la colegiul
pãrinþilor iezuiþi din Montesion din insula Majorca (arhi-

pelagul Balearelor din Marea Mediteranã).
Era foarte iubit de elevii colegiului pentru bunãtatea
ºi blândeþea sa; lumea din oraº îl venera ca pe un om
sfânt, iar confraþii din ordin îi cereau deseori sfatul, cu
toate cã el era un simplu frate ºi nu avea studii înalte.
Spaniol de origine, al treilea copil din zece, pãrinþii lui
erau negustori de pânzeturi în Segovia. De mic a fost
iubitor de cele sfinte; avea 30 de ani când în casa lor au
fost gãzduiþi niºte preoþi iezuiþi de la care a învãþat cum
se recitã sfântul Rozariu ºi care i-au lãsat o amintire
hotãrâtoare. Doi ani mai târziu, când iezuiþii au înfiinþat
un colegiu la Segovia, a urmat ºcoala lor, dar numai un
an. Familia lui trecea prin mari greutãþi materiale, aºa
cã, la insistenþa lor, s-a cãsãtorit (avea 26 de ani) ºi a pre-
luat grija prãvãliei. A avut un bãiat ºi o fatã. A luptat
cu multe greutãþi materiale. I-au murit pe rând fata ºi,
apoi, soþia la naºterea celui de al doilea bãiat. A rãmas
vãduv la 31 de ani numai cu copilul cel mai mic. Peste
un an i-a murit ºi mama. Bãiatul mergea pe trei ani când
Alfons, cedând unei inspiraþii, l-a rugat pe Dumnezeu
sã i-l ia, dacã prevede cã acest copil va ajunge un mare
pãcãtos ºi-ºi va pierde sufletul. Într-adevãr, Dumnezeu
i-a ascultat rugãciunea ºi bãiatul a murit ca un îngeraº
nevinovat.
Rãmas singur pe lume, s-a hotãrât sã nu se mai cãsã-
toreascã ºi sã se consacre lui Dumnezeu. Vreo ºase ani
a mai rãmas în lume. La 38 de ani a fãcut cerere sã intre
în Societatea lui Isus, dar n-a fost primit fiindcã nu stãtea
prea bine cu sãnãtatea.
ªi-a cedat surorilor partea de avere ºi a plecat la Va-
lencia, unde un preot iezuit i-a fãcut rost de un post de
învãþãtor într-o familie, iar mai târziu a intervenit sã fie
totuºi primit în Societatea lui Isus, dar ca simplu frate.
L-au trimis la Montesion în insula Majorca, unde tocmai

se clãdea un colegiu iezuit. Aici a ajutat la lucrãrile de
zidãrie ºi îi însoþea pe preoþi la misiunile acestora în loca-
litãþile învecinate. Apoi l-au pus portar al ºcolii, însãrci-
nare care cerea multã rãbdare, fiind mereu deranjat în
reculegerea lui. A fost asaltat de tot felul de ispite, de
atacuri directe din partea Celui Rãu, de dureri de stomac
ºi la toate încheieturile membrelor. La 60 de ani era
aºa de bolnav cã superiorii au trebuit sã-i porunceascã
sã renunþe la unele acte de pocãinþã. Spre sfârºitul vieþii
l-au scutit ºi de serviciul de portar. Cea mai mare parte
din zi ºi-o petrecea ministrând la sfânta Liturghie ºi
rugându-se în capelã. Aºa a ajuns la 86 de ani. Era slab
cã nu se mai putea miºca din pat ºi trãia într-un extaz
aproape continuu. Dãdea deseori sfatul: „De vrei sã obþii
vreun har de la Dumnezeu, sã-l ceri întotdeauna prin mij-
locirea Sfintei Fecioare ºi sã fii sigur cã ai sã-l primeºti”.
La 31 octombrie 1617, dupã ce a primit sfintele Taine,
s-a trezit spre miezul nopþii ºi a strigat: „Iatã! Vine Mirele!
Isuse, Isuse!”, ºi a murit.
CONCLUZIE
Pe lângã cele spuse în prefaþa acestei cãrþi, þin sã

subliniez cã am pus în capitolul al IX-lea, ultimul, 31 de
exemple de sfinþi devotaþi prin excelenþã preasfintei
Fecioare Maria, cu scopul de a veni în ajutorul cucer-
nicilor preoþi care, plini de zel pentru cultul Preacu-
ratei din luna mai, sã aibã un exemplu pentru fiecare zi.
Credincioºii sunt foarte receptivi la aceste modele de
viaþã creºtinã autenticã. Copiii, tinerii, cei maturi ºi oa-
menii în vârstã, bãrbaþi ºi femei, toþi îºi pot gãsi un
sprijin în unul sau altul dintre aceºti sfinþi ºi pot deveni
predilecþii Sfintei Fecioare.
Când, pe Calvar, Isus de pe cruce i-a spus mamei sale:
„Femeie, iatã fiul tãu!” (In 19,26), el stabilea o mater-
nitate universalã. Atenþia noastrã, însã, este captivatã
de alegerea celui care atunci a fost chemat sã devinã fiul
Mariei, de ucenicul pe care îl iubea Isus (In 13,23). În acel
moment, Ioan era preot începând cu cina cea de tainã.
Isus nu se limiteazã în a încredinþa Fecioarei-Mame
aceastã misiune faþã de preoþi. El s-a adresat ºi lui Ioan
pentru a-l introduce într-un raport filial cu Fecioara Maria:
„Iatã mama ta!” (In 19,27)1.
De pe Calvar, Isus a voit ca mama sa ºi preoþii sãi sã
rãmânã uniþi pentru totdeauna. Preotul, dupã exemplul
lui Ioan, trebuie s-o accepte pe Fecioara-Mamã în casa
lui, astfel ca ea sã modeleze inima sa de preot, cum a
fãcut cu inima divinului sãu Fiu. Din acea zi, Fecioara
1
IOAN PAUL AL II-LEA, Angelus (11 februarie 1990).
CONCLUZIE 319
Maria a devenit marea formatoare a preoþilor; de atunci

îi apãrã de primejdii ºi vegheazã cu grijã ca sã perseve-
reze în fidelitate faþã de Dumnezeu2.
Tot aºa, pentru fiecare aspirant la Preoþie, devoþiunea
marianã nu se poate reduce la un numãr mai mare sau
mai mic de practici de pietate ºi de rugãciuni, nici în
studiul rece al tratatului de mariologie, ci trebuie sã se
meargã mai departe, trebuie sã se ajungã la imitarea vir-
tuþilor sale (LG 67), mai ales a credinþei, a speranþei ºi
a dragostei sale, a ascultãrii sale, a umilinþei sale ºi a
deplinei colaborãri la misterul rãscumpãrãrii oamenilor
(LG 67; cf. PO 18; OT 8). Ea este modelul cel mai desã-
vârºit al noii creaturi, rod al puterii rãscumpãrãtoare
a lui Cristos ºi mãrturia cea mai elocventã a înnoirii
adusã omului de învierea Domnului3.
Sã-i adresãm aceastã rugãciune cât mai des:
O, scumpã Mamã, câte lacrimi nu te-au costat rãtãcirile
mele ºi poate încã te mai costã! Dar acum te iubesc nespus.
Vreau sã rãmân întotdeauna alãturi de tine, ca Iacob alã-
turi de mama sa. Nu mai am dreptul la moºtenirea pe care
Tatãl ceresc a dat-o primului nostru tatã pãmântesc, lui
Adam: chipul ºi asemãnarea sa, ca icoanã a iubirii veºnice;
nu mai am dreptul la moºtenirea pe care Isus o posedã prin
naturã de la tine ºi nici la viaþa pe care „Domnul ºi de
viaþã dãtãtorul” o are în sine, dar tu, Fecioarã preacuratã,
eºti mama noastrã comunã, tu îmi vei obþine binecuvân-
tarea Tatãlui ceresc: iubirea; tu îmi vei obþine natura divinã
a Fiului ºi viaþa deplinã a Duhului Sfânt, deoarece tocmai
de aceea îmi eºti mamã, fiindcã eºti în intimitatea Prea-
sfintei Treimi ca nici o altã fãpturã.
2
M. MARCIEL, Formarea integralã a preotului, Iaºi 2001, 115.
3
M. MARCIEL, Formarea integralã a preotului, 116.
O, bunã Mamã, iatã ce ai început sã faci în sufletul meu,

citind aceste pagini. Desãvârºeºte lucrarea, substituie-mã
în întregime lui Isus! Îmbracã-mã cu virtuþile, cu faptele
ºi sentimentele fratelui meu mai mare, aºa cum Rebeca l-a
îmbrãcat pe Iacob cu hainele lui Esau. În acest fel, Tatãl
ceresc va crede cã îl vede în mine pe Isus, mã va binecu-
vânta ºi-mi va da dreptul la moºtenirea lui Isus, Fiul sãu4.
4
SCHRYVERS, Maria este Mama mea, 20-21.
BIBLIOGRAFIE
AUGOYNEAU Cyrile, Trãiþi iubirea.

BERGADONO Elena, Bernadette Soubirous, Pauline, Bucureºti
1998.
BERTETTO Domenico, Maria maestra di vita spirituale, Ed.
dell’Immacolata, Bologna 1982.
BLASUCCI A., Inima neprihãnitã a Mariei ºi marea ei fãgãduinþã,
Sf. Bonaventura Luizi-Cãlugãra, Bacãu 1947.
CARREL Alexis, Cãlãtorie la Lourdes, Casa de Editurã „Viaþa
Creºtinã”, Cluj-Napoca 1994.
Catehismul Bisericii Catolice, ARC, Bucureºti 1993.
COURTOIS Gaston, Când Domnul vorbeºte inimii, Pauline,
Bucureºti 1999.
DE LIGUORI Alfons, La picioarele Rãstignitului, Serafica, Roman
2001.
DI S.M. MADDALENA Gabriele, Intimità divina, Carmelitane
Scalze, Roma 1975.
DREISBEN J. -STEFFANS H., Celebrarea cuvântului lui Dum-
nezeu în luna mai, Sapientia, Iaºi 2001.
DUMEA Claudiu, Maria în apariþiile sale, ARC Bucureºti.
__________, Maria în misterele Rozariului, Institutul Teologic
Romano-Catolic Iaºi, 1995.
FAUSTO CASA P, Meditazioni mariane, Messaggero, Padova
1978.
FERENÞ Eduard, Mariologia, Presa Bunã, Iaºi 1999.
__________, Cultul sfintei Fecioare Maria astãzi, Presa Bunã,
Iaºi 1997.
__________, Noua fãpturã în Cristos Isus, Sapientia, Iaºi 2001.
GOBBI Stefano, Cãtre preoþii preaiubiþi ai sfintei Fecioare,
Centro Internazionale Movimento Sacerdotale Mariano,
Milano 1986.
GRIGNON DE MONTFORT Ludovic Maria, Tratat despre adevãrata
evlavie cãtre preasfânta Fecioarã Maria, Serafica, 1999.
Imitaþiunea sau Urmarea Maicii Domnului (traducere din

limba italianã de pr. Iosif Tãlmãcel) - uz intern.
IOAN PAUL AL II-LEA, Sã trecem pragul speranþei, Humanitas,
1995.
___________, Enciclica Redemptoris Mater, ARC, Bucureºti
1992.
LASSAIRRE Henri, Lourdes în strãlucirea minunilor sale.
MARINEAU B.M., Vraie dévotion à la Sainte Vierge et esprit
chrétien, Spes, 1936.
POLLANO Giuseppe, Maria era numele ei, 1987.
PURA N., Simfonia Mariei, Iaºi 1977.
SCHRYVERS, Maria este Mama mea, Iaºi 1979.
SPIDLIK Tomás, Izvoarele Luminii, Ars Longa, Iaºi 1994.
__________, Calea spiritului, Ars Longa, Iaºi 1996.
SUCEU Alexandru, Maternitatea spiritualã a preasfintei
Fecioare Maria, Plumb, Bacãu 1996.
TEREZA A PRUNCULUI ISUS, Istoria unui suflet, Pauline, Bucureºti
1998.
TOMISLAV Vlasie - SLAVKO Barbaric, Deschideþi-vã inimile
Mariei – Regina pãcii, Nord-Sud, Bucureºti 1993.
VILLENEUVE J., La Mine d’or du Catéchiste, Ordan-Larroque,
Gers 1930.

Itinerarul Iubirii Maicii Domnului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Itinerarul Iubirii Maicii Domnului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPIRITUALITATE

1. Claudiu Dumea, Vã invit la bucurie.

Lector: pr. dr. ªtefan Lupu.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

© 2004 Editura SAPIENTIA

CAPITOLUL I: La ºcoala iubirii Maicii Domnului ............. 16

CAPITOLUL II: Darurile Maicii Domnului ......................... 74

CAPITOLUL III: Apariþiile Maicii Domnului la Lourdes

7.1. Apariþia din 3 martie

CAPITOLUL IV: „Florile” Maicii Domnului ........................ 227

18. Sfântul Maximilian Kolbe ......................................... 279

Concluzie .......................................................................... 318

Cine vorbeºte despre Cristos nu poate sã tacã despre

cititorul în condiþia de a o cunoaºte ºi venera pe Fecioara

Dumnezeu, este pentru noi, toþi creºtinii, un model ex-

Sunt diferite motivele care m-au determinat sã scriu

În al treilea rând, am dorit sã scot în evidenþã o dimen-

Lumen gentium. Însã, dupã cum se spune, de Maria

recorduri mondiale; ele impresioneazã o clipã ºi sunt

„Genialitatea enciclicei constã, mai ales, în a fi pus în

LA ªCOALA IUBIRII MAICII DOMNULUI

1. Cine este preacurata Fecioarã Maria?

Extrem de semnificativ este cã, în cadrul acestei realitãþi,

Sã revenim la teologia „femeii”.

În primul rând, Isus i-a spus mamei sale „femeie”

aºa cum se exprimã ea în rãscumpãrare, sunt, toate,

ci „femeie”. Vrea sã moarã liber de orice legãturã pur

fraþi, cã ucenicul acela nu va muri” (In 21,22-23), fiindcã,

(Gal 4,4), a fost supus Fecioarei-Mame, ea fiind supe-

fiindcã Isus, „începãtorul ºi desãvârºitorul credinþei”

fizicã. Nu, chiar ºi Fecioara a suferit, nu numai în suflet,

ea nu a avut o sfântã fecioarã pe care sã o iubeascã! Este

Mi-am permis sã citez mai pe larg spusele sfintei Tereza

3. Bucurie din „Bucurã-tte, Marie”

Într-adevãr, preacurata Fecioarã Maria proclamã so-

Maria este imaginea omului mântuit integral de Cristos.

Chiar dacã pe Preacurata nu o putem privi asemenea

avem un tatã, care este Dumnezeu, ºi o mamã, care este

Ca un munte de tãmâie ºi de scumpe mirodenii,

Sub privirea ei cea caldã, iarna lumii se topeºte,

În mijlocul acestui Univers care se clãdeºte a doua oarã

4. Necesitatea sfinþirii noastre prin Fecioara Maria

tine” (Lc 1,28), arãtând cã legãtura desãvârºitã între

„Femeie, iatã fiul tãu”, îmi permit sã reproduc textul

Este mama tuturor ºi a fiecãruia în parte, singura care ºtie

N-am murit decât din dragoste ºi am ieºit din lume cu mare

Tot în aceastã cãrticicã, citim urmãtoarele:

în ziua de Paºte: „O, nepricepuþilor ºi zãbavnicilor cu

Acestea sunt cu adevãrat cuvintele mamei Cuvântului,

Astfel, itinerarul iubirii ºi al credinþei este acelaºi, numai

În afarã de aceasta, zãmislirea Cuvântului s-a fãcut

Spuneam cã, undeva în Europa, câþiva copii susþin cã

Este foarte adevãrat cã numai cine se roagã în adevã-

Maria este regina tuturor sfinþilor, adicã este modelul

harul lui Dumnezeu, trebuie sã o aflãm pe Maria...; aflarea

Eu spun împreunã cu sfinþii: dumnezeiasca Maria e „para-

Mulþi teologi, deºi recunosc legãtura intimã de iubire

Nu putea fi botezatã de Duhul Sfânt decât cu foc, focul

din femeie”, din capodopera mâinilor sale, care este Prea-

cu iubire toate greutãþile pe care le întâlnim, iar sin-

cuvântul lui Dumnezeu în inima ei, ne este model de

3) „evlavioºii exteriori sunt persoanele care îºi pun

cunoaºterii ºi iubirii lui Isus Cristos; pe scurt, noi asistãm