Pr.

CLAUDIU DUMEA

ÎNGERI ªI DIAVOLI

Sapientia
Iaºi - 2003
 Imprimatur
† Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
05.03.2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

DUMEA, CLAUDIU
Îngeri ºi diavoli / Claudiu Dumea. - Iaºi : Sapientia, 2003
(Credo ; 2)
Bibliogr.
ISBN 973-8474-11-6
235

© 2003 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 6600 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.tuiasi.ro
e-mail slupu@itrc.tuiasi.ro
 CUPRINS

ÎNGERI
Îngerii în crizã ............................................................................ 9
Cine spun oamenii cã sunt îngerii? ........................................... 14
Spirite pure ................................................................................. 20
Ierarhia cereascã ......................................................................... 25
Îngerii, cãlãuze de drum ............................................................. 30
Îngerii în viaþa lui Isus .............................................................. 35
Îngerii ºi Biserica ........................................................................ 41
Îngerii în liturgie ........................................................................ 46
Îngerii pãzitori ............................................................................ 51
Îngerul morþii ............................................................................. 58
Îngerii ºi martiriul ...................................................................... 63
Îngerii ºi parusia ......................................................................... 67

DIAVOLI
Moartea Satanei .......................................................................... 75
În ce cred cei care nu cred în diavol? ........................................ 80
Cristos în luptã cu Satana ......................................................... 87
Cele douã împãrãþii .................................................................... 92
inta principalã a Satanei: preotul .............................................. 97
Demonul banului: Mamon ......................................................... 102
Demonul necurãþiei .................................................................... 107
Demonul mândriei ...................................................................... 111
De ce ne urãºte diavolul? ............................................................ 117
Campionul libertãþii ................................................................... 122
Satanismul .................................................................................. 127
Cu ce se ocupã sataniºtii ............................................................ 133
Ce cautã lumea la sectele satanice?............................................ 140
Satana iubeºte muzica ................................................................ 146
Diabolus in musica ..................................................................... 155
Ci ne mântuieºte de Cel Rãu ..................................................... 160
6 ÎNGERI ªI DIAVOLI

Deus in musica ............................................................................ 169

Diavolul în vieþile sfinþilor ......................................................... 172
Cosmonauþii infernului ............................................................... 177
Uriaºii .......................................................................................... 185
Infestaþia ..................................................................................... 195
Posesia diabolicã ......................................................................... 209
Magia ........................................................................................... 231
Necromanþia. Spiritismul ........................................................... 253
Divinaþia sau ghicitoria .............................................................. 266
Yoga ºi meditaþia transcendentalã ............................................. 278
Medicina paralelã. Tulburãri psihice
ºi influenþe ale Celui Rãu ...................................................... 285
Satana ºi comunismul ................................................................ 294
Masoneria .................................................................................... 308
Anticristul ................................................................................... 315
Bucuria spiritualã, armã împotriva Celui Rãu ......................... 325
Învingãtoarea ºarpelui ............................................................... 331

Bibliografie .................................................................................. 337

ÎNGERI
 ÎNGERII ÎN CRIZÃ

Simbolul Apostolilor mãrturiseºte cã Dumnezeu este „Creatorul

cerului ºi al pãmântului”, iar Simbolul de la Niceea-Constantinopol
expliciteazã: „al tuturor celor vãzute ºi nevãzute” Profesiunea de
credinþã a celui de-al patrulea Conciliu din Lateran afirmã cã
Dumnezeu, încã de la începutul timpurilor, a creat toate fãpturile,
una dupã alta, spirituale ºi trupeºti, adicã îngerii ºi lumea pãmân-
teascã, ºi apoi fãptura umanã care þine de amândouã, fiind alcã-
tuitã din suflet ºi trup” (CBC, nr. 325-327).
Dupã ce am meditat primul articol al Crezului: „Cred în Dum-
nezeu, Tatãl atotputernicul, Creatorul cerului ºi al pãmântului,
al celor vãzute”, în continuare, tema meditaþiilor noastre va fi
Dumnezeu, Creatorul celor nevãzute, adicã al îngerilor.
Unul dintre cei mai mari filozofi ai timpurilor noastre, H.
Bergson, ne aratã pentru ce se cuvenea ca Dumnezeu sã-i creeze,
pe lângã oamenii vãzuþi, ºi pe îngerii nevãzuþi:
Dumnezeu a creat universul împins de iubire. A voit sã intre în comu-
niune personalã cu creaturile sale. Dar dacã nu ar exista decât oamenii
care, în cea mai mare parte, sunt surzi, indiferenþi ºi, adesea, rebeli
faþã de iubirea care le vorbeºte, noi am fi tentaþi sã spunem: „Doamne,
te-ai înºelat, pentru cã foarte puþini sunt cei care se ridicã spre a te
urma”. Dacã, dimpotrivã, existã îngerii, se dã permanent un rãspuns
mai prompt la aceastã chemare a unui Dumnezeu-iubire. ªi acest
lucru mulþumeºte inimile noastre de credincioºi.

Credinþa în îngeri a existat în mod constant în tradiþia Bisericii.

Scriptura vorbeºte la tot pasul despre îngeri, astfel încât, dacã s-ar
scoate îngerii din Biblie, Biblia ar rãmâne plinã de gãuri.
Din grãdina Edenului pânã în grãdina Mãslinilor ºi grãdina lui Iosif
din Arimateea, în care a înviat Isus, Scriptura descrie neîncetat
10 ÎNGERI

rolul pe care l-au avut îngerii în istoria sacrã (…) În viaþa lui Cristos,
ca ºi în ceea ce el ne-a învãþat ºi a fãcut, îngerii sunt prezenþi de
la buna-vestire ºi de la naºterea sa pânã la patima ºi învierea sa
(Card. John Wright).

Îngerii nu sunt monopolul creºtinismului; am putea spune cã

ei þin de tradiþia religioasã a întregii omeniri.
În civilizaþiile ºi religiile popoarelor primitive, îndãrãtul oricãrui
fenomen, îndãrãtul anumitor ape, munþi, locuri, animale, arbori
exista un spirit, un înger, bun sau rãu, în funcþie de efectele provocate.
La vechii egipteni, îngerii, spirite inferioare, formau curtea
cereascã a divinitãþilor superioare.
Aceeaºi concepþie o gãsim în religiile Mesopotamiei ºi Persiei.
De asemenea, cultul îngerilor, sau al geniilor tutelare ale naturii,
cum se numeau, era foarte puternic la greci ºi la romani. Fiecare
dintre ei avea o misiune de îndeplinit: unii se ocupau de buna
funcþionare a morilor, alþii asistau animalele la naºtere, alþii,
rãutãcioºi, aveau misiunea de a sparge tacâmuri, alþii de a-i face
pe oameni sã se îmbolnãveascã de febrã. La Roma, îngerii numiþi
„lari” erau bodiguarzi, apãrau cãminul. La greci, Hermes avea
aripi la sandale ºi zbura imediat unde era trimis cu vreun mesaj.
La arabi, fiecare muritor are doi îngeri pãzitori ziua ºi doi noaptea.
Momentul cel mai periculos pentru om, în concepþia islamicã, este
la miezul nopþii când „se schimbã garda”.
Aristotel, filozoful, considera cã existã „mai presus de cer fiinþe
nesupuse schimbãrilor, nici pasiunilor, care trãiesc veºnic cea
mai bunã viaþã posibilã”. Fiecare face sã se miºte aºtrii unui cer
(existau ºapte ceruri în total), fiind mijlocitori inteligenþi între
Motorul nemiºcat (Dumnezeu) ºi om. Aºa explicã Aristotel miº-
carea universalã. Cultura greacã privea lumea materialã cu un
anumit dispreþ în ce priveºte transcendenþa infinitã a divini-
tãþii. Cum e posibil sã se stabileascã un contact între Dumnezeu
ºi lume? Rãspunsul sunt îngerii care servesc drept intermediari.
Cum se explicã credinþa universalã în aceste fiinþe inferioare
divinitãþii, dar superioare omului?
 ÎNGERII ÎN CRIZÃ 11

Se vorbeºte despre o revelaþie primarã pe care a fãcut-o Dum-

nezeu la început, când l-a creat pe om; revelaþie care s-ar fi transmis
din generaþie în generaþie chiar în afara poporului evreu. Aceasta
ar fi prima explicaþie.
Istoria religiilor aratã cã adesea divinitãþile unei religii înlocuite
de o altã religie nu au dispãrut complet; ele au devenit îngeri,
adicã fiinþe supuse divinitãþilor superioare impuse de noua religie.
Aceasta ar fi a doua explicaþie.
Un motiv în plus care favorizeazã credinþa în îngeri. Omul are
tendinþa de a cãuta explicaþia unor fenomene pe care le întâl-
neºte: catastrofe, vindecãri subite ºi alte evenimente dramatice,
care nu pot fi atribuite direct divinitãþii. În acest caz, cei care le
provoacã sunt aceste fiinþe intermediare: geniile sau îngerii izvoa-
relor ºi aºtrilor, ai febrei ºi ai vegetaþiei, ai naºterii ºi ai morþii. Deºi
credinþa în îngeri este amestecatã la pãgâni cu erori ºi superstiþii,
putem recunoaºte în ea, cum spune Conciliul, o razã de adevãr
care vine de la Dumnezeu.
În iudaism ºi în creºtinism, credinþa în existenþa îngerilor
nu se bazeazã pe considerentele de mai sus, ci pe revelaþia biblicã.
În istoria Bisericii, cel mai mare interes pentru îngeri l-a cunoscut
Evul Mediu. În academiile teologice aveau loc dezbateri pasionante
cu privire, de pildã, la numãrul de îngeri care încap ºi pot dansa
într-o gãmãlie de ac.
În timpurile moderne, începând cu Iluminismul, credinþa în
îngeri cunoaºte o mare eclipsã; îngerii devin obiect de glume, de
ironii, de dispreþ.
În societatea de consum, îngerii sunt folosiþi de mass-media
pentru reclame de tot felul: îngeri de bomboane sau ciocolatã,
îngeri pãpuºi etc. Ca sã nu mai vorbim de bancurile, cântecele,
caricaturile cu îngeri. Când s-a întreprins prima cãlãtorie pe lunã,
un ziar a fãcut mare vâlvã publicând o caricaturã care îl repre-
zenta pe cosmonaut aducând pe pãmânt, închis într-o colivie, un
îngeraº capturat pe lunã.
12 ÎNGERI

Conciliul al II-lea din Vatican a reafirmat credinþa în existenþa

ºi prezenþa îngerilor. „Biserica i-a venerat cu o evlavie deosebitã
pe sfinþi, alãturi de preacurata Fecioarã Maria ºi de sfinþii îngeri”
(LG 50). Din nefericire, tocmai în anii care au urmat dupã Conciliu,
vântul demitizãrii venind de la protestanþi a suflat ºi peste minþile
unor teologi catolici. Cel care a lansat teoria demitizãrii a fost
teologul protestant R. Bultmann, cel care a scris celebrele cuvinte:
„Nu poþi sã utilizezi lumina electricã ºi radioul, sã te serveºti de
instrumentele moderne de medicinã ºi chimie pentru a vindeca
bolile ºi în acelaºi timp sã crezi în lumea spiritelor ºi în minunile
Noului Testament”.
E adevãrat, credinþa în îngeri trebuie permanent demitizatã
ºi purificatã de elementele folclorice, de legende ºi poveºti, rod
al fanteziei poporului, care se infiltreazã, ca, de pildã, povestea cu
acel om sfânt însoþit permanent de un înger cu mãtura în mânã
care îi mãtura drumul înainte, oriunde mergea. Numai cã aceºti
teologi liberali, care încearcã sã salveze mentalitatea perimatã
a scientismului ce era la modã acum un secol în urmã, îi demiti-
zeazã pe îngeri negându-le existenþa. În fond, scrie cardinalul
John Wright, negarea existenþei îngerilor la aceºti teologi e un
simptom al necredinþei ºi negãrii lumii spirituale în ansamblul ei:
Dumnezeu, suflet, viaþa de dincolo. E ateism ºi materialism.
Adesea ei recurg la noile achiziþii ale psihanalizei, considerând
cã îngerii ºi diavolii sunt simple personificãri ale realitãþilor psiho-
logice. Cheia interpretãrii mitice a acestor realitãþi ar deþine-o
psihanaliza. Oricum, aceºti teologi liberali i-au dezorientat pe mulþi
creºtini, fãcându-i sã creadã cã existenþa îngerilor nu face parte
din nucleul central al credinþei, cã e o credinþã secundarã, margi-
nalã, facultativã. Catehismul Bisericii precizeazã clar cã nu e vorba
de o credinþã marginalã, facultativã, ci de una obligatorie: „Exis-
tenþa fiinþelor spirituale, netrupeºti, pe care Sfânta Scripturã
le numeºte în mod obiºnuit îngeri, este un adevãr de credinþã.
Mãrturia Scripturii este la fel de clarã ca ºi caracterul unanim
al Tradiþiei” (CBC, nr. 328).
 ÎNGERII ÎN CRIZÃ 13

Ideile învãþãtorilor falºi pot pãtrunde cu uºurinþã ºi în urechile

noastre ºi ne pot deruta. E necesar sã ne reînnoim credinþa ºi sã
o mãrturisim în mod integral, încurajaþi fiind în aceastã privinþã
de marii papi ai timpurilor noastre. Mai întâi, de Paul al VI-lea care,
în celebra „Mãrturisire de credinþã a poporului lui Dumnezeu”
din 1968, a reînnoit credinþa în îngeri!
„Cred într-un singur Dumnezeu, Creatorul lucrurilor vãzute,
cum este aceastã lume în care se scurge viaþa noastrã efemerã,
ºi a lucrurilor nevãzute care sunt spiritele pure ce se mai numesc
ºi îngeri”.
Apoi, de succesorul sãu, Ioan-Paul I, care scria când era patriarh
la Veneþia:
Îngerii sunt marii necunoscuþi ai timpului nostru, care are tendinþa
sã idolatrizeze cosmosul. Unii dau de înþeles cã îngerii nu ar fi
persoane. Mulþi nu mai vorbesc despre ei. Dimpotrivã, ar fi impor-
tant sã ne amintim mai des cã ei sunt slujitori ai Providenþei care
guverneazã lumea ºi oamenii, cãutând sã trãim în intimitatea lor,
aºa cum au fãcut sfinþii de la Augustin la Newman.

În sfârºit, de Ioan-Paul al II-lea care, în vara anului 1992, a þinut,

în cadrul audienþelor generale din Vatican, o serie de cateheze
despre îngeri.
 CINE SPUN OAMENII CÃ SUNT ÎNGERII

Scriitorul italian Luigi Santucci are o piesã de teatru intitulatã

Îngerul lui Cain. În prologul piesei, apare pe scena întunecatã,
într-un fascicul de luminã venit de la un proiector, un înger înveº-
mântat într-o mantie albã. El le þine spectatorilor acest discurs:
Voi, botezaþilor, deschideþi-vã urechile. În piesa la care veþi asista eu
sunt îngerul. Cine sunt îngerii? κi aminteºte cineva? [Urmeazã o
pauzã în care îngerul învãluie publicul cu privirea] V-am citit gân-
durile. Nu, nu sunt toate aceste lucruri la care vã gândiþi (...) Arãtând
cu degetul spre diferite puncte ale sãlii în întuneric, continuã: Tu
te-ai gândit la mama ta. ªi tu la copilaºul care þi-a murit. ªi voi ceilalþi
la o melodie, la un tablou alb agãþat la marginea patului. Dar e normal
ca voi sã nu cunoaºteþi cine suntem. Pentru cã voi nu aþi putea
suporta prezenþa noastrã dacã v-aþi gândi la noi aºa cum suntem în
realitate, aproape de voi în orice clipã, în orice clipã (...) Cã vã gândiþi
sau nu vã gândiþi, noi suntem cu voi, o, botezaþilor, în maniera precisã
ºi decisivã voitã de Dumnezeu: întotdeauna, întotdeauna. Fãrã
distracþii, fãrã vacanþe.
Aminteam în meditaþia precedentã cã, în anii care au urmat
dupã Conciliu, îngerii au fost izgoniþi în lumea basmelor bune
de adormit copiii, ridiculizaþi, luaþi ca modele de cãtre cofetari
ºi de cei care confecþioneazã jucãrii ºi pãpuºi. Dar iatã un lucru cu
totul neaºteptat ºi surprinzãtor: în ultimii ani, înainte de încheierea
mileniului al II-lea, îngerii sunt din nou la modã. Trezesc un interes
enorm nu numai în popor, dar chiar în lumea filozofilor ºi a
oamenilor de ºtiinþã. Apar articole, cãrþi, se transmit emisiuni ºi
interviuri la radio ºi la televiziune, se organizeazã reuniuni, cluburi,
în care þin conferinþe angelologii, noii experþi în domeniu. Carl
Sagan, directorul unei staþii ºtiinþifice de interceptare a vocilor
interplanetare, nu exclude ca unele dintre vocile interceptate
sã fie voci ale îngerilor, venite de pe alte planete.
 CINE SPUN OAMENII CÃ SUNT ÎNGERII 15

Existã, mai ales în Statele Unite, magazine specializate în

vânzãri de îngeri. Un artist cu numele de Jill D’Agnenica, a
confecþionat 5.000 de îngeraºi din ghips, având înãlþimea de 30 de
centimetri ºi culoarea roºie-portocalie. I-a plasat peste tot: la
colþurile strãzilor, pe grãmezile de gunoi, în staþiile de autobuze,
în grãdinile publice, în parcãri; câte unul la o sutã de metri.
Chiar Hillary Clinton, soþia fostului preºedinte Bill Clinton,
mare feministã ºi militaristã neobositã în favoarea avortului,
poartã ºi ea, când are nevoie de un ajutor ceresc, o bijuterie de
aur în formã de îngeraº cu aripi.
E motiv de bucurie aceastã reînviere a îngerilor? Nu, ci mai
degrabã este motiv de întristare. Aceºti îngeri sunt periculoºi ºi
ne pot face mult rãu, aºa cum erau periculoºi îngerii asupra cãrora
sfântul Paul îi punea în gardã pe coloseni:
Fiþi cu bãgare de seamã ca nimeni sã nu vã înºele cu filozofia ºi cu
amãgiri inspirate din tradiþia omeneascã, dupã învãþãturile lumii,
ºi nu dupã Cristos (...) Nimeni sã nu vã rãpeascã premiul alergãrii
[al mântuirii] complãcându-se în practici fãrã însemnãtate ºi în închi-
narea la îngeri, urmând pretinsele sale vedenii, umflat de o mândrie
deºartã, în gândurile sale pãmânteºti, ºi nu þinându-se strâns de capul
[care este Cristos] (Col 2,8.18-19).
Ne întristeazã ºi ne sperie aceºti îngeri care au nãpãdit lumea
în preajma anului 2000, fiindcã ei nu sunt îngerii lui Dumnezeu,
nu vin din paradis, ci sunt îngerii New Age-ului, vin din altã parte.
New Age, cunoscut ºi cu alte nume, precum Human Potential
sau Era Adevãrului sau Noua Spiritualitate, este cea mai amplã
ºi mai puternicã miºcare ce vizeazã eliminarea totalã a creºtinis-
mului. E un ghiveci sincretist, care înglobeazã toate religiile, ºi
care, pretind New Age-iºtii, le depãºeºte pe toate, creând noua
religie universalã care se va impune pe toatã planeta în jurul
anului 2000, când se încheie Era Paºtelui. Odatã cu ea va dispãrea
definitiv creºtinismul, al cãrui simbol este peºtele, ºi vom intra
în Noua Erã (New Age), Era Vãrsãtorului sau a Acvariului, având
16 ÎNGERI

ca simbol curcubeul, erã în care neamul omenesc va cunoaºte

o nouã iluminare spiritualã; vechea culturã creºtinã, vechea con-
cepþie despre lume se va schimba total. În miºcarea New Age îºi
gãsesc adãpost toate doctrinele, toate ereziile, toate aberaþiile
tuturor religiilor ºi sectelor din toate timpurile: gãsim panteism,
reîncarnare, magie, ezoterism, astrologie, horoscop, spiritism etc.
Toate religiile sunt egale. Cristos nu e mai presus de Buddha,
Mahomed sau oricare alt maestru sau profet.
Noua spiritualitate constã în explorarea fiinþei profunde, a
descoperirii propriului eu. Acest eu interior profund este însuºi
Dumnezeu. Acesta poate fi descoperit prin tehnici importate din
religiile orientale. Omul se mântuieºte cu forþele proprii. Nu e
nevoie sã se închine la vreun Dumnezeu, cãci propriul eu interior
este Dumnezeu. New Age îi promite omului ce le promitea Satana
celor dintâi oameni în paradisul pãmântesc: „Veþi fi ca Dumnezeu”.
În univers, toate lucrurile formeazã un tot unitar (monism).
Nu existã diferenþã între noi ºi aer, între noi ºi stânci etc. Dum-
nezeu e în orice lucru. Orice lucru este Dumnezeu (panteism).
„Eu sunt Dumnezeu” – aceasta este profesiunea de credinþã a
adepþilor New Age-ului.
Maeºtrii New Age-ului ne invitã sã intrãm în contact cu îngerul
nostru interior”, sã cãutãm un înger terapeut” (vindecãtor), sã
ne recunoaºtem pe noi înºine ca fiind îngeri care se antreneazã”
în speranþa cã într-o bunã zi ne vor creºte aripi. „Vorbind cu
îngerii voºtri, ne spun doctrinarii New Age-ului, unindu-ne cu
divinitatea care este în noi, se dezvoltã conºtiinþa noastrã perso-
nalã, ceea ce face ca viaþa noastrã sã se îmbunãtãþeascã”.
Îngerul îl însoþeºte pe adeptul Noii Ere de-a lungul reîncar-
nãrilor în numeroasele vieþi pe care le trãieºte. Existã ºi o
tehnicã de vindecare numitã Mari-El Healing (Mari e Maria, Mama
lui Isus; El sau Eloim este numele ebraic al lui Dumnezeu).
Maria ºi îngerii îl conduc pe bolnav spre una dintre vieþile ante-
rioare în care s-a îmbolnãvit ºi îl ajutã sã se vindece. Ioana
Borysenko povesteºte, în cartea sa Fire in the Soul, cum s-a întors,
 CINE SPUN OAMENII CÃ SUNT ÎNGERII 17

mintal, într-o viaþã a sa pe care a trãit-o în timpul unei prigoane

religioase. Era vãduvã tânãrã ºi avea doi copii mici. Era spãlãto-
reasã ºi în acelaºi timp vindecãtoare naturistã. A fost acuzatã
de Inchiziþie cã e vrãjitoare. I s-a propus achitarea la judecatã
cu condiþia sã depunã mãrturie împotriva altor femei, spãlãtorese
ºi ele, cã sunt vrãjitoare. A cedat ca sã scape de moarte ºi ca sã
nu-i rãmânã copiii pe drumuri. Spãlãtoresele denunþate au fost
arse pe rug. Turnãtoarea a fost cuprinsã de remuºcãri îngrozi-
toare care au dus-o la dezechilibru psihic. Boala psihicã a însoþit-o
de-a lungul tuturor vieþilor ulterioare, pânã în prezent. Dar iatã
cã Maria ºi îngerii au condus-o într-o „sferã de luminã” mentalã
înapoi spre acea viaþã anterioarã. Au ajutat-o sã se întâlneascã
cu spãlãtoresele pe care le-a denunþat, le-a cerut iertare ºi din
acel moment s-a vindecat. Mai mult, îngerii i-au fãcut cunoscut
cã ºeful ei de la serviciu, cu care nu prea se împacã, nu este
altcineva decât inchizitorul care i-a cerut sã-ºi denunþe colegele,
bineînþeles, reîncarnat ºi el.
De fapt, îngerul, pentru new-age-iºti este chiar Dumnezeu.
Îngerii însã nu te ajutã dacã nu colaborezi cu ei: „Noi, îngerii, nu
putem sã intrãm în lumea voastrã dacã voi nu ne deschideþi o
poartã sau o fereastrã”. Angelologii pun la dispoziþie o mulþime
de tehnici care te ajutã sã intri în legãturã cu îngerul personal.
Sã fie aceºti îngeri new-age-iºti atât de prompþi sã vinã în ajutor
atunci când sunt chemaþi?
Gary Kinnamon, un analist al miºcãrii, scrie:
Existã o legiune obscurã de îngeri ai New Age-ului, îngeri atât de
experþi în a înºela, încât tu poþi sã ajungi sã crezi cã Dumnezeu
este întotdeauna de partea ta – nu importã ce faci, ce viaþã duci.
Pot sã te înºele fãcându-te sã crezi cã îngerul e însuºi Dumnezeu.

ªi dacã tu însuþi eºti Dumnezeu, cum sã nu fie Dumnezeu

întotdeauna de partea ta, orice ai face, oricum ai trãi?
Angelologii new-age-iºti încearcã sã-l reabiliteze pe Lucifer cãruia,
spun ei, oamenii i-au fãcut o mare nedreptate: l-au transformat
18 ÎNGERI

dintr-un înger bun într-un înger rãu. Scria William Blake: „Rãul
este numai lipsa binelui, ºi când sufletul iese din aceastã iluzie
a rãului, Lucifer revine la starea sa originarã ca unul dintre marii
arhangheli ai lui Dumnezeu”.
Alþii afirmã, cu alte cuvinte, acelaºi lucru: Lucifer „a fost identi-
ficat în mintea noastrã cu diavolul, în loc sã se vadã în el un chip
al lui Dumnezeu, preocupat de creºterea noastrã, ajutându-ne
ºi întãrind muºchii spiritului nostru”. El este „Purtãtorul de
luminã care ne învaþã ceea ce este necesar pentru a înfrunta
latura obscurã a vieþii”.
New Age-ul practicã magia, spiritismul, ocultismul – domenii
în care diavolul se simte ca la el acasã.
O carte scrisã în 1994 de Katheleen Howley, The Long Journey
ut of Witchcraft, descrie aventura fãcutã de douã femei care,
cu ajutorul lui Dumnezeu, au pãrãsit New Age-ul. Au început
prin a se iniþia în practici pãgâne holistice ce þin de cultul idolatric
al naturii. Trebuie ºtiut cã unele dintre miºcãrile ecologiste actuale
sunt parte integrantã a New-Age-ului. Nu este vorba de ecologicã
sãnãtoasã, creºtinã, avându-l ca patron pe sfântul Francisc de
Assisi, care cere ca natura sã fie iubitã, respectatã, ocrotitã,
întrucât este creaþia lui Dumnezeu. Ecologia New Age-ului este
o reînviere a credinþei pãgâne care considerã cã planeta noastrã
este o fiinþã vie, o inteligenþã uriaºã, care se autoregleazã (holism).
E o divinitate: zeiþa Terra a romanilor sau Gheea a grecilor, mamã
a tot ce are viaþã pe pãmânt. Stranie aceastã ecologie: face o
propagandã enormã în favoarea animalelor ºi a copacilor. Cere
pedepse aspre pentru cine maltrateazã sau ucide un câine, sau
ucide o balenã, sau distruge o plantã aparþinând unei specii
ameninþate cu dispariþia. Dar nu se intereseazã câtuºi de puþin
de cele circa 60 de milioane de fiinþe umane ucise anual în lume
prin avort. Viaþa unui câine sau a unui copac valoreazã mai mult
decât viaþa umanã.
Dar sã revenim la cele douã femei. Amândouã s-au iniþiat în
magie cãlãuzite de cele mai faimoase magiciene din Salem,
 CINE SPUN OAMENII CÃ SUNT ÎNGERII 19

Massachusetts, unde funcþioneazã peste trei mii de experte în

magie. Una dintre ele a devenit preoteasã, grad înalt în arta magiei.
A ieºit din New-Age când i s-a cerut sã i se administreze copilului
ei „botezul negru”. Diavolul are liturgia sa, sacramentele sale:
liturghia neagrã, botezul negru. Mãrturiseºte: „La un moment dat,
mi-au apãrut diavoli; a fost ceva înspãimântãtor. L-am chemat
în ajutor pe Isus”. ªi-au dat seama amândouã cã au cãzut în
capcana Satanei. Au reuºit în cele din urmã sã se salveze.
În concluzie, ne dãm seama câtã dreptate are apostolul Pavel
când spune cã Satana ºi îngerii sãi pot sã aparã în hainã de
luminã, sã-ºi punã pe faþã masca înºelãtoare a caritãþii, a facerii
de bine: „Nu este de mirare cã Satana se preface într-un înger de
luminã. Nu este mare lucru dacã ºi slujitorii lui se prefac în slujitori
ai dreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupã faptele lor” (2Cor 11,14-15).
„Duhul spune lãmurit cã în vremurile de pe urmã unii se vor
lepãda de credinþã ca sã se alipeascã de duhuri înºelãtoare ºi
de învãþãturile dracilor” (1Tim 4,1).
 SPIRITE PURE

Sfântul Augustin spune despre îngeri: „Angelus officii nomen est,

non naturae. Quaeris nomen huius naturae, spiritus est; quaeris
officium, angelus est: ex eo quod est, spiritus est, ex eo quod agit,
angelus – Cuvântul Înger desemneazã funcþia, nu natura. Întrebi
cum se numeºte aceastã naturã? Spirit. Întrebi despre funcþia ei?
Înger. Având în vedere ce este, este spirit, având în vedere ce face,
este înger”. Îngerii sunt cu toatã fiinþa lor slujitori ºi mesageri ai lui
Dumnezeu. Pentru cã „vãd pururi faþa Tatãlui... care este în ceruri”
(Mt 18,10), ei sunt înfãptuitorii cuvântului lui, cei care ascultã
glasul poruncilor lui” (Ps 103,20).
Ca fãpturi pur spirituale, îngerii au inteligenþã ºi voinþã: sunt fãpturi
personale ºi nemuritoare. Întrec în desãvârºire toate fãpturile vãzute.
Mãrturie este strãlucirea slavei lor (CBC, nr. 329-330).

„Îngerul este creatura cea mai sublimã, fiindcã este cea mai
asemãnãtoare cu Dumnezeu”, afirmã sfântul Toma de Aquino.
Spirit pur, îngerul este fiinþa cea mai asemãnãtoare cu Dum-
nezeu nu numai în ceea ce priveºte frumuseþea ºi splendoarea,
dar ºi în ceea ce priveºte inteligenþa.
Fiecare individ al speciei umane se deosebeºte de ceilalþi indivizi
prin materia din care este fãcut. Fiind spirite pure ºi nefiind
limitaþi de materie, fiecare înger constituie o specie ºi putem
spune cã sunt atâtea specii câþi îngeri sunt. ªi câþi îngeri sunt?
E pãrerea generalã a teologilor cã nu numai creºtinii, dar fiecare
om care vine pe lume are un înger pãzitor. Câte miliarde de oameni
au trãit pânã acum pe pãmânt? Vreo 90 de miliarde. Câþi vor mai
trãi pânã la sfârºitul veacurilor? Având în vedere cã fiecare popor,
fiecare comunitate are îngerul sãu, cã orice persoanã care are o
misiune deosebitã de îndeplinit pe pãmânt are un numãr de îngeri
„auxiliari”, trebuie sã recunoaºtem cã nu ºtim câþi îngeri a creat
Dumnezeu. Isus vorbeºte despre douãsprezece legiuni (70.000)
 SPIRITE PURE 21

de îngeri pe care ar fi putut sã le cearã de la Tatãl ca sã-l apere

în Grãdina Mãslinilor (cf. Mt 26,53). Profetul Daniel spune cã
mii de mii de îngeri ºi de zece mii de ori zece mii stãteau în faþa
tronului Judecãtorului când s-au deschis cãrþile (cf. Dan 7,10).
Prin ce se deosebesc îngerii unii de alþii? Tocmai prin inteli-
genþã, prin numãrul diferit de cunoºtinþe intelectuale pe care
le posedã fiecare înger. Îngerii nu îºi dobândesc cunoºtinþele pe
calea simþurilor ca noi, oamenii, cãci n-au organe de simþ, nici pe
cale discursivã, prin raþionamente. Când Dumnezeu i-a creat,
le-a sãdit un numãr mai mare sau mai mic de cunoºtinþe, de idei
înnãscute, cum ar zice Descartes. Colosala eroare a lui Descartes,
care a influenþat negativ apoi toatã filozofia modernã, a fost cã,
luându-se dupã Platon, a separat în om spiritul de trup ºi a
atribuit spiritului uman idei înnãscute, lucru care se poate afirma
numai despre îngeri. Fiind spirite pure, îngerii pot comunica
direct spiritului, minþii omului, cunoºtinþe pe care le numim
intuiþii sau inspiraþii. Nu e de mirare cã ei preferã sã transmitã
aceste cunoºtinþe omului în somn, când spiritul e mai detaºat
de trup ºi le recepteazã mai uºor. Avem, în acest sens, multe
exemple în Sfânta Scripturã: în somn, patriarhul Iacob vede scara
dintre cer pe pãmânt pe care urcau ºi coborau îngerii lui Dum-
nezeu; în somn, îngerul îi dã de ºtire lui Iosif sã o ia pe Maria
de soþie, apoi sã plece în Egipt cu copilul ºi sã se întoarcã atunci
când pericolul a trecut.
Apostolul Pavel, în Scrisoare întâi cãtre Corinteni, capitolul 13,
face aluzie la limbile oamenilor ºi ale îngerilor. Ce limbã vorbesc
îngerii? Cum comunicã îngerii între ei? Limba îngerilor se numeºte
„iluminare”. Îngerii comunicã între ei nu prin cuvinte, ci îºi citesc
reciproc gândurile.
Putem crede cã un singur înger cunoaºte mai mult decât toþi
indivizii speciei umane din toate timpurile, luaþi împreunã. Însã
ei nu sunt atotºtiutori; atotºtiutor este numai Dumnezeu.
Spune Isus, întrebat cu privire la sfârºitul lumii, cã îngerii din
ceruri nu cunosc nici ziua, nici ceasul când va veni sfârºitul
22 ÎNGERI

lumii (cf. Mc 13,32). Îngerii nu cunosc evenimentele care depind

de voinþa liberã a omului, iar ziua ºi ceasul sfârºitului lumii
depind într-o anumitã mãsurã de deciziile bune sau rele ale voinþei
oamenilor care pot grãbi sau întârzia instaurarea finalã a împã-
rãþiei lui Dumnezeu.
ªi pentru îngeri, ca ºi pentru om, sunt mistere pe care nu le
înþeleg, dar în faþa cãrora trebuie sã se plece ºi pe care trebuie
sã le accepte: ºi aici intervine voinþa care acceptã sau nu misterele
divine. Fãrã îndoialã cã, atunci când au fost creaþi, îngerii nu au
înþeles misterul întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, al umilirii, al
patimii ºi morþii lui, al vindecãrii ºi mântuirii omenirii prin sângele
lui. La început, Dumnezeu i-a pus pe toþi îngerii la o probã de
fidelitate: i-a pus sã decidã, printr-un act liber al voinþei, dacã
acceptã sau nu misterul. O parte dintre ei, în frunte cu Lucifer,
în orgoliul lor, au refuzat: au voit sã fie ca Dumnezeu, adicã
atotºtiutori; ºi-au arogat un atribut al divinitãþii. Aceºtia sunt
îngerii cei rãi sau diavolii. La acest pãcat diavolul i-a împins pe
primii noºtri pãrinþi: veþi fi ca Dumnezeu, veþi cunoaºte binele
ºi rãul, tot ce-i bun ºi ce-i rãu, expresie care indicã totalitatea
cunoaºterii, atotºtiinþa, calitate pe care o are numai Dumnezeu.
O altã parte dintre îngeri ºi-au recunoscut statutul lor de
creaturã limitatã în cunoaºtere: prin acest act liber al voinþei lor,
s-au statornicit definitiv, pentru veºnicie, de partea lui Dumnezeu
ca fãptuitori desãvârºiþi ai voinþei lui, dupã cum îngerii rãi s-au
statornicit definitiv în actul lor de revoltã împotriva lui Dumnezeu.
Fiinþe total spirituale, îngerii nu posedã doar inteligenþã ºi voinþã:
ei sunt înzestraþi totodatã cu sentimente. Simt bucuria ºi întris-
tarea. Nu spune Isus cã în cer e bucurie pentru îngerii lui Dum-
nezeu ori de câte ori un pãcãtos se întoarce de la rãtãcirile sale?
Dar ei se pot ºi întrista. Apostolul Pavel ne îndeamnã sã nu-l
întristãm pe Duhul Sfânt. Dacã Duhul Sfânt se poate întrista
pentru anumite fapte ale oamenilor, cum sã nu se întristeze ºi
celelalte duhuri cereºti, îngerii cei buni?
 SPIRITE PURE 23

Tratând despre sfânta Liturghie, sfântul Ioan Gurã de Aur scrie:

„La sfânta Liturghie ia parte nu numai pãmântul, dar ºi cerul (...)
Îngerii tresaltã de veselie, arhanghelii se bucurã, heruvimii ºi
serafimii se unesc cu noi la celebrare (...) Unde mai poate fi loc
pentru tristeþe?”
În viaþa sfintei Gertruda este notat faptul cã într-o zi, la
Liturghie, i-a venit în gând sã ofere sfânta Împãrtãºanie pentru
toþi îngerii. Într-un extaz pe care l-a avut de îndatã, a vãzut
cum îngerii radiau de bucurie ºi recunoºtinþã pentru actul ei
de iubire. Abia atunci ºi-a dat seama cât de mult se bucurã
îngerii ºi cât de mult preþuiesc iubirea ºi prietenia oamenilor.
Deºi sunt spirite pure, artiºtii dintotdeauna i-au reprezentat
în operele lor de artã pe îngerii buni cu trupuri ºi feþe frumoase,
senine, strãlucitoare, cu aripi exprimând promptitudinea lor în
a îndeplini poruncile primite de la Dumnezeu, cu aureolã în jurul
capului, semnul apartenenþei lor la împãrãþia lui Dumnezeu,
cu crini sau instrumente muzicale în mâini, iar pe îngerii rãi i-au
reprezentat cu chipuri negre, hidoase, pãroase, cu coadã, cu coarne
ºi gheare, cu furca în mânã.
Interesant de observat cã Dumnezeu, care în Vechiul Testament
interzice cu desãvârºire orice reprezentare în picturã ºi sculpturã,
face o singurã excepþie. Îi porunceºte lui Moise: „Sã faci doi
heruvimi de aur, sã-i faci din aur bãtut la cele douã capete ale
capacului ispãºirii” (Ex 25,18). De asemenea, heruvimii trebuia
sã fie prezenþi pe perdeaua de la intrarea în cortul întâlnirii:
„Sã faci o perdea albastrã, purpurie ºi cãrãmizie ºi de in subþire
rãsucit: sã fie lucratã cu mãiestrie ºi sã aibã pe ea heruvimi”
(Ex 26,1).
Iconografia bizantinã ortodoxã îi reprezintã pe îngeri în forþã,
puternici, austeri, cu feþe aspre bãrbãteºti, gravi, cu aripi mari,
îmbrãcaþi în haine de diaconi indicând funcþia lor de slujitori.
Fermitatea ºi energia lor inspirã încredere. În prezenþa lor te
simþi întotdeauna ocrotit ºi în siguranþã. Artiºtii bizantini se
inspirã mai ales din scenele biblice în care îngerii au misiuni
24 ÎNGERI

dure de îndeplinit: Domnul a pus la intrarea în grãdina Edenului,

dupã ce l-a izgonit pe Adam, „niºte heruvimi care sã învârtã o
sabie învãpãiatã” (Gen 3,24). Sau scena cu îngerul care a pornit
la luptã în fruntea Macabeilor: „ªi împreunã cu osârdie pornind,
ºi la Ierusalim fiind ei, s-a arãtat un cãlãreþ cu hainã albã mergând
înaintea lor ºi cu arma de aur sclipind” (2Mac 11,8).
Artiºtii occidentali, în schimb, îi reprezintã pe îngeri, în general,
cu feþe feminine, delicate, asemãnãtoare zânelor, sau cu chipuri
de copii cu feþe senine, bucãlate, durdulii, drãgãlaºe, ca niºte
bebeluºi, inspirând duioºie ºi exprimând, în primul rând, blândeþea,
bunãtatea ºi inocenþa îngerilor.
Lãsând la o parte reprezentãrile artistice, ce sã spunem despre
îngerii care se aratã oamenilor în chip omenesc? Femeilor venite
la mormântul lui Isus, îngerii le apar sub chipul unor bãrbaþi
îmbrãcaþi în haine strãlucitoare (cf. Lc 24,4), având înfãþiºarea
ca fulgerul ºi îmbrãcãmintea albã ca zãpada (cf. Mt 28,3).
Evident, nici trupul, nici îmbrãcãmintea nu þin de natura înge-
rului care este spirit. Un teolog modern, Walter Farell, spune cã
un înger ia cu împrumut un trup omenesc aºa cum cineva închi-
riazã o îmbrãcãminte pentru o anumitã ocazie, de pildã, o mireasã
care închiriazã o rochie pentru ziua nunþii. Sfânta Brigitta, care
a trãit în intimitatea îngerilor, e de pãrere cã îngerii iau forme
umane pentru ca noi sã nu murim le vederea lor; dacã ar apãrea
în toatã strãlucirea ºi frumuseþea lor, am muri de uimire ºi iubire.
Într-un fel, îngerii ne pot spune ceea ce Dumnezeu îi spunea
lui Moise: „Nu poate vedea cineva faþa mea ºi sã mai trãiascã”.
Oricum, a vedea, a auzi un înger, a intra în legãturã cu el, sau,
mai exact, a se produce în mintea ºi simþurile omului asemenea
senzaþii e un lucru ce þine de misterul lui Dumnezeu.
 IERARHIA CEREASCÃ

Cel care a organizat o ierarhie a îngerilor a fost Pseudo-Dionisie,

un autor din secolul al V-lea, care pânã la Reforma protestantã a
fost crezut a fi Dionisiu Areopagitul, ucenicul sfântului Pavel,
a cãrui convertire, la Atena, ne-o relateazã Faptele Apostolilor.
Vastul tratat în care Dionisie ne prezintã lumea îngerilor, inti-
tulat Ierarhia cereascã, se inspirã din Sfânta Scripturã ºi din
tradiþia patristicã, dar ºi din filozofia lui Platon (ºi a neoplatoni-
cienilor, precum Platon), Proclus ºi, mai ales, Hieroteu, pe care
Dionisiu îl numeºte „maestru divin” ºi ale cãrui scrieri sunt
pentru el „o a doua Sfântã Scripturã”.
Intenþia autorului este aceea de a armoniza reflecþia filozoficã
cu revelaþia divinã referitoare la îngeri.
În ierarhia cereascã, îngerii sunt împãrþiþi în nouã coruri.
Cuvântul cor e foarte expresiv, deoarece tot ce fac îngerii e o cântare
de laudã neîntreruptã înãlþatã lui Dumnezeu. Cele nouã coruri
sunt împãrþite în trei grupãri sau triade cu câte trei trepte de
îngeri fiecare.
Cele nouã denumiri ale îngerilor vin din Vechiul Testament ºi din
scrierile sfântului Pavel, lucru pe care îl subliniase deja teologia
dinainte de Dionisie, în timp ce, dimpotrivã, noþiunea de ierarhie,
repartizarea în triade ºi legile care reglementeazã activitatea de
mediere [a îngerilor] corespund opiniilor proprii ale lui Dionisie sau
ale maestrului sãu Hieroteu (R. Rogues).

În prima triadã intrã Serafimii (Is 6,2), Heruvimii (Ez 10,1)

ºi Tronurile (Col 1,16). Cuvântul ebraic serafim înseamnã cei
incandescenþi, cei care aprind, care încãlzesc; cuvântul heruvim
înseamnã cunoaºtere îmbelºugatã, revãrsare de înþelepciune;
cuvântul tronuri îi indicã pe îngerii care poartã pe aripile lor
tronul de mãrire al Celui Preaînalt.
26 ÎNGERI

Îngerii aparþinând acestor trei coruri nu au de a face direct

cu oamenii. Ei sunt sfetnicii lui Dumnezeu ºi sunt scufundaþi
într-o neîntreruptã iubire ºi adorare a lui Dumnezeu.
În a doua grupare intrã, ierarhic, Domniile (Col 1,16), Stãpânirile
(1Pt 3,22) ºi Puterile (Col 1,16; Ef 3,10). Îngerii aparþinând
acestor trei coruri au ca domeniu de activitate spaþiul cosmic:
stelele, planetele, galaxiile. Fiecare are în grijã un corp cresc din
univers.
Din ultima triadã fac parte Dregãtoriile (Col 1,16), Arhanghelii
(1Tes 4,16) ºi Îngerii. Aceºtia au primit misiunea de a se ocupa
de planeta noastrã ºi de locuitorii ei. De aceºtia ne vom ocupa noi
în continuare.
Datoritã misiunilor primite de la Dumnezeu, un numãr de ºapte
îngeri au primit numele de arhangheli: „ºapte duhuri care stau
înaintea tronului lui Dumnezeu”. Numele a trei dintre ei le
cunoaºtem din Biblie: Mihail, Gabriel ºi Rafael. Cãrþile apocrife
ne dau ºi numele celorlalþi: Uriel, Sariel, Raguel, Geremiel ºi
Fanuel. Dar informaþiile pe care ni le dau aceste cãrþi nu prezintã
siguranþã.
Dintre toþi arhanghelii, se afirmã, în primul rând, Mihail.
Autorul Evangheliei apocrife a lui Bartolomeu, care se pretinde
a fi chiar apostolul Bartolomeu, ne informeazã cã Mihail a fost
al doilea înger creat de Dumnezeu. El pune pe buzele lui Lucifer
aceste cuvinte:
La început mi s-a spus Satanael, care înseamnã trimisul lui Dum-
nezeu, dar când mi-am întors faþa de la Dumnezeu, numele meu
a fost Satana, adicã înger cãzut în iad. (...) Pentru cã, de fapt, eu am
fost cel dintâi înger creat: atunci când Dumnezeu a fãcut cerurile,
a luat o mânã de foc ºi m-a fãcut pe mine ºi apoi pe Mihail (...) El
m-a fãcut, spun, pe mine, apoi pe Mihail, cãpetenia oºtirilor de sus,
al treilea pe Gabriel, al patrulea pe Uriel, al cincilea pe Rafael, al
ºaselea pe Nataniel ºi pe ceilalþi îngeri ale cãror nume nu pot sã le
spun. Pentru cã ei sunt purtãtorii de nuiele [lictorii] ai lui Dumnezeu,
mã lovesc cu vergile lor ºi mã pedepsesc de ºapte ori noaptea ºi de
ºase ori ziua.
 IERARHIA CEREASCÃ 27

Numele Mihail nu a altceva decât strigãtul: „Cine este ca Dum-

nezeu?” pe care l-a scos în lupta cu Lucifer pe care ne-o descrie
cartea Apocalipsului:
ªi în cer s-a fãcut un rãzboi. Mihail ºi îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. ªi balaurul cu îngerii lui s-au luptat ºi ei, dar n-au putut
birui; ºi locul lor nu li s-a mai gãsit în cer. ªi balaurul cel mare,
ºarpele cel vechi, numit diavolul ºi Satana, cel care înºalã lumea
întreagã, a fost aruncat pe pãmânt ºi împreunã cu el au fost aruncaþi
ºi îngerii lui (Ap 12,7-9).
Victoria împotriva Satanei ºi a îngerilor sãi, în cer, a fost totalã
ºi definitivã. Dar fiindcã, aºa cum spunea sfântul Ioan în Apocalips,
Satana ºi îngerii sãi au fost aruncaþi pe pãmânt, lupta continuã
pe pãmânt. Satana încearcã sã-l distrugã pe om, întrucât desco-
perã în el chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Rãzboiul se va
încheia ºi puterile infernale vor fi învinse total ºi definitiv pe
pãmânt, aºa cum au fost învinse odinioarã în cer, abia la sfâr-
ºitul veacurilor. Despre acest rãzboi permanent ne vorbeºte clar
Conciliul al II-lea din Vatican:
Întreaga istorie umanã este strãbãtutã de o bãtãlie aprigã împotriva
puterilor întunericului. Lupta a început la origini ºi va dura, dupã
cum spune Domnul, pânã în ziua de apoi. Prins în aceastã bãtãlie,
omul trebuie sã lupte necontenit pentru a adera la bine (GS 37).

Cum atacurile Celui Rãu se îndreaptã, în primul rând, împotriva

poporului lui Dumnezeu, în Vechiul Testament, arhanghelul Mihail
era considerat patronul ºi ocrotitorul poporului evreu. „Marele
voievod Mihail, ocrotitorul fiilor poporului lui Dumnezeu”, aºa îl
numeºte profetul Daniel (Dan 12,1). Pentru cãlugãrii esenieni
de la mãnãstirea de la Qumran, pe þãrmul Mãrii Moarte, unde
cultul îngerilor era foarte dezvoltat ºi pentru care lumea era împãr-
þitã în douã tabere în permanentã confruntare, fiii luminii ºi fiii
întunericului, Mihail era stegarul ºi comandantul primei tabere,
a fiilor luminii.
28 ÎNGERI

Era normal ca arhanghelul Mihail sã rãmânã în continuare

patronul ºi ocrotitorul noului popor al lui Dumnezeu din Noul
Testament, patronul ºi ocrotitorul Bisericii. Aºa se explicã cultul
special pe care l-a primit acest arhanghel din cele mai vechi
timpuri, atât în Orient, cât ºi în Occident. În calendarul Bisericii
din Etiopia figureazã 12 sãrbãtori pe an în cinstea sfântului Mihail;
câte una pe lunã. Creºtinii sirieni ºi copþi (egipteni) au în calendar
ºapte sãrbãtori pe an. La Constantinopol, împãratul Constantin
a construit prima bisericã închinatã sfântului Mihail (Michaelion),
dupã care s-au mai construit vreo 15.
La Roma, în Sacramentarul leonian (secolul al V-lea), gãsim
pentru sãrbãtoarea sfântului Mihail din 30 septembrie cinci formu-
lare de Liturghie. În litaniile tuturor sfinþilor, Mihail ocupã locul
numãrul doi; e invocat imediat dupã sfânta Fecioarã Maria.
Când atacurile puterilor întunericului s-au dezlãnþuit cu o furie
deosebitã împotriva Bisericii, papii, de la sfântul Grigore cel Mare
la cei din zilele noastre, au alergat la ajutorul ºi ocrotirea arhan-
ghelului Mihail. Acum vreo sutã ºi ceva de ani în urmã, papa Leon
al XIII-lea a avut o vedenie înspãimântãtoare. Tocmai terminase
de celebrat sfânta Liturghie în capela sa din Vatican ºi fãcea
mulþumirea îngenuncheat pe genuflexor. Dintr-odatã, papa îºi
ridicã fruntea ºi priveºte fix într-un anumit punct. Faþa lui devenise
albã ca varul. Cei din jurul sãu se alarmeazã: „Sfinte Pãrinte,
ce s-a întâmplat? Vã e rãu?” Papa nu rãspunde nimic. În acele
momente papa l-a vãzut pe Satana slobozit din lanþ timp de o
sutã de ani ºi fãcând ravagii pe pãmânt. A vãzut în acele clipe
cele 70 de milioane de oameni uciºi în cele douã rãzboaie mondiale
din ultima sutã de ani, a vãzut cele vreo 70 de milioane de
oameni nevinovaþi uciºi de regimurile comuniste unde acestea
s-au instalat la putere, a vãzut prigoanele cumplite dezlãnþuite
de comuniºti, uneltele Satanei împotriva Bisericii, a vãzut sutele
de milioane de copii nevinovaþi uciºi înainte de a se naºte (sunt
circa 60 de milioane de copii avortaþi anual în lume). În sfârºit,
papa se ridicã ºi, fãrã sã spunã un cuvânt, intrã ºi se încuie singur
 IERARHIA CEREASCÃ 29

în biroul sãu, ia o foaie de hârtie ºi începe sã scrie. Dupã o jumã-

tate de orã îl cheamã pe secretarul Congregaþiei Riturilor, îi dã
foaia cu rugãciunea pe care o scrisese, cu porunca sã o tipãreascã
ºi sã o trimitã la toþi episcopii din lume pentru ca toþi preoþii din
lume sã o spunã la sfârºitul Liturghiei. E rugãciunea pe care,
pânã la ultima reformã liturgicã, orice preot o recita împreunã
cu poporul la picioarele altarului la sfârºitul Liturghiei: „Sfinte
Mihaile arhanghele, apãrã-ne în luptã, ocroteºte-ne împotriva
uneltirilor ºi a curselor diavolului...” În 1985, exact la o sutã de
ani de când papa Leon a avut vedenia, în Rusia venea la putere
Gorbaciov ºi imperiul Satanei se prãbuºise. Satana era legat din
nou în lanþ, dar lanþul lui e destul de lung.
Scrie apostolul Petru cã diavolul, furios ca un leu, dã târcoale,
mugind, cãutând pe cine sã înghitã. Arhanghelul Mihail e repre-
zentat în iconografie în armurã de ostaº; când duºmanul sufletului
ne ameninþã, ne agreseazã, sã-l chemãm în ajutor pe arhanghelul
Mihail aºa cum strigãm în ajutor un poliþist, un bodiguard atunci
când suntem agresaþi pe stradã.
 ÎNGERII, CÃLÃUZE DE DRUM

[Îngerii] sunt prezenþi încã de la creaþie de-a lungul întregii istorii

a mântuirii, vestind de departe sau de aproape aceastã mântuire
ºi slujind împlinirea planului mântuitor al lui Dumnezeu: ei închid
paradisul pãmântesc, îl ocrotesc pe Lot, o salveazã pe Agar ºi pe
copilul ei, opresc mâna lui Abraham, prin mijlocirea lor este transmisã
legea, ei cãlãuzesc poporul lui Dumnezeu, vestesc naºterile ºi voca-
þiile, îi asistã pe profeþi, ca sã amintim doar câteva exemple. În sfârºit,
naºterea Înaintemergãtorului ºi a lui Isus însuºi este vestitã de
îngerul Gabriel (CBC, nr. 332).

Îngerii sunt cei care cãlãuzesc poporul lui Dumnezeu. Explicã

Eusebiu, marele istoric bisericesc: „Temându-se mult ca neamul
omenesc, plin de pãcate, sã nu se gãseascã în situaþia de a fi fãrã
o cãlãuzã... ca o turmã fãrã pãstor, Dumnezeu i-a dat pe sfinþii
îngeri drept protectori ºi cãlãuze, drept conducãtori ºi pãstori”.
Trãind într-o ambianþã dominatã de cultura raþionalistã ºi de
mentalitatea ºtiinþificã-pozitivistã, printre care nu puþini teologi,
simt o repulsie involuntarã, aproape instinctivã faþã de lumea
îngerilor, fie ei buni sau rãi. Lumea e plinã azi de saducei care spun
cã nu este înviere, nici înger, nici duh (cf. Fap 23,8). La aceasta
poate contribui ºi o defectuoasã lecturã a Sfintei Scripturi.
Citind cãrþile Sfintei Scripturi, e necesar un efort mintal pentru
a descoperi, sub veºmântul literar þesut din anumite imagini,
anumite simboluri, chiar anumite elemente mitologice, anumite
genuri literare aparþinând mediului cultural în care au trãit autorii
sacri sau civilizaþiilor cu care aceºtia au venit în contact ºi de care
au fost influenþaþi, aurul curat al revelaþiei divine cu privire la
îngeri.
Scriitorul francez Paul Claudel observã cã întreaga istorie a
mântuirii este însoþitã de prezenþa îngerilor:
 ÎNGERII, CÃLÃUZE DE DRUM 31

De la îngerul din paradisul pãmântesc pânã la cel din Apocalips

care proclamã sfârºitul timpului, de la îngerul care îi apare lui Manue
pânã la cel care îl lãmureºte pe Zaharia, de la cei care îl pedepsesc
pe Heliodor pânã la cel care îl cãlãuzeºte pe tânãrul Tobia, de la cel
care o consoleazã pe Agar pânã la cel care îl elibereazã pe Petru,
întreaga povestire sacrã este strãbãtutã de aceºti fraþi redutabili
care sfãtuiesc ºi compãtimesc.
Constatãm încã din primele pagini ale Genezei cã îngerii sunt
mesagerii prin care Dumnezeu comunicã cu patriarhii; îngerii îi
însoþesc necontenit în peregrinãrile lor neîntrerupte pe patriarhi.
Pe când Abraham ºedea la uºa cortului, în timpul zãdufului zilei,
Domnul i s-a arãtat la stejarii lui Mambre. Abraham a ridicat ochii
ºi s-a uitat: ºi iatã cã trei bãrbaþi stãteau în picioare lângã el.
Când i-a vãzut, a alergat înaintea lor de la uºa cortului ºi s-a plecat
pânã la pãmânt. Apoi a zis: „Doamne, dacã am cãpãtat trecere în
ochii tãi, nu trece, rogu-te, pe lângã robul tãu” (Gen 18,1-3).

E curios acest dialog cu cei trei îngeri trimiºi de Dumnezeu

ca sã-i vesteascã patriarhului evenimente mari legate de istoria
mântuirii. Abraham vede trei bãrbaþi ºi li se adreseazã la singular:
„Doamne – nu domnilor –, dacã am gãsit trecere în ochii tãi”.
Sã-i fi slãbit bãtrânului patriarh vederea pânã într-atât încât în
loc de trei sã vadã unul? Nu, acest dialog, aparent lipsit de logicã,
ne aratã cã îngerii nu sunt numai purtãtorii de cuvânt ai lui Dum-
nezeu, ci cã sunt totodatã purtãtorii prezenþei lui Dumnezeu cel
unu ºi întreit.
Un alt patriarh, Iacob,
a ajuns într-un loc unde a rãmas peste noapte, cãci asfinþise soarele.
A luat o piatrã de acolo, a pus-o cãpãtâi ºi s-a culcat în locul acela.
ªi a vãzut în vis o scarã rezematã de pãmânt, al cãrei vârf ajungea
pânã la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau ºi se coborau pe scara
aceea (Gen 28,11-12).
32 ÎNGERI

Sfinþii pãrinþi ai Bisericii vãd în aceastã scarã o admirabilã ima-

gine a providenþei lui Dumnezeu faþã de oameni prin intermediul
îngerilor: îngerii sunt mijlocitori între cer ºi pãmânt, între Dum-
nezeu ºi oameni.
Cã îngerii poartã în ei sentimentele inimii lui Dumnezeu, ne
dãm seama din scena izgonirii lui Agar.
Când s-a isprãvit apa din burduful [pe care Abraham i-l dãduse când
a izgonit-o în pustiu], a aruncat copilul sub un tufiº ºi s-a dus de
a ºezut în faþa lui la o micã depãrtare de el, ca la o aruncãturã de arc,
cãci zicea: „Sã nu vãd moartea copilului!” A ºezut, aºadar, în faþa copi-
lului la o parte, a ridicat glasul ºi a început sã plângã. Dumnezeu
a auzit glasul copilului. Îngerul Domnului a strigat-o din cer pe Agar
ºi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, cãci Dumnezeu a auzit glasul
copilului în locul unde este. Scoalã-te, ia copilul ºi þine-l de mânã, cãci
voi face din el un neam mare” (Gen 21,15-18).

Dupã ce elibereazã din Egipt poporul evreu, Dumnezeu îi dã

un înger care sã-l conducã ºi sã-l ocroteascã în drumul spre ara
Fãgãduitã:
Iatã, eu trimit un înger înaintea ta, ca sã te ocroteascã pe drum ºi sã
te ducã în locul pe care l-am pregãtit. Fii cu ochii în patru înaintea
lui ºi ascultã glasul lui. Sã nu te împotriveºti lui, pentru cã nu vã
va ierta pãcatele, cãci numele meu este în el. Dar dacã vei asculta
glasul lui ºi vei face tot ce-þi voi spune, eu voi fi vrãjmaºul vrãjmaºilor
tãi ºi potrivnicul potrivnicilor tãi. Îngerul meu va merge înaintea ta
ºi te va duce la Amoriþi, la Hitiþi, la Fereziþi (...) Sã nu te închini
înaintea dumnezeilor lor ºi sã nu le slujeºti (Ex 23,23-24).

Numele meu este în el. Numele lui Dumnezeu este identic

cu fiinþa lui Dumnezeu. Îngerul e purtãtorul prezenþei lui
Dumnezeu – ºekina. Nu e de mirare cã pe perdeaua de la intrarea
în cortul întâlnirii ºi pe capacul chivotului se aflau reprezentaþi
heruvimi. Prin îngerul pus sã meargã în fruntea taberei însuºi
Dumnezeu îºi cãlãuzea poporul ºi veghea asupra lui.
 ÎNGERII, CÃLÃUZE DE DRUM 33

Profeþii Vechiului Testament au avut un rol important în planul

de mântuire a lumii, al cãrui punct culminant a fost întruparea
Cuvântului. Aceºti oameni intim asociaþi la lucrarea lui Dum-
nezeu au avut de înfruntat suferinþe, lupte, împotriviri enorme.
Dumnezeu le-a venit adesea în ajutor prin intermediul îngerilor.
Istoria profetului Ilie ilustreazã cel mai bine aceste intervenþii
ale îngerilor în viaþa profeþilor.
Omul lui Dumnezeu, dupã ce îi înfruntase ºi nimicise îi pe
preoþii lui Baal pe muntele Carmel, este urmãrit de regina
Izabela care vrea sã-l omoare. Epuizat fizic ºi nervos, dupã o
lungã cãlãtorie prin pustiu, profetul se prãbuºeºte la pãmânt.
κi doreºte moartea:
„Destul Acum, Doamne, ia-mi sufletul, cãci nu sunt mai bun decât
pãrinþii mei”. S-a culcat ºi a adormit sub un ienupãr. ªi, iatã, l-a
atins un înger ºi i-a zis: „Scoalã-te ºi mãnâncã”. El s-a uitat ºi la
cãpãtâiul lui era o turtã coaptã pe niºte pietre încãlzite ºi un urcior
cu apã. A mâncat ºi a bãut, apoi s-a culcat din nou. Îngerul Domnului
a venit a doua oarã, l-a atins ºi i-a zis: „Scoalã-te ºi mãnâncã,
fiindcã drumul pe care îl ai de fãcut este prea lung pentru tine”. El
s-a sculat, a mâncat ºi a bãut. ªi, cu puterea pe care i-a dat-o mân-
carea aceasta, a mers patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi pânã
la muntele lui Dumnezeu, Horeb (1Rg 19,4-8).

Sã ne amintim ºi de tânãrul Tobia, pornit la o cãlãtorie lungã

plinã de peripeþii. Un înger, arhanghelul Rafael, îl însoþeºte, îl
ocroteºte, îl ajutã sã se întoarcã cu bine din lunga ºi dificila sa
peregrinare.
Ca ºi patriarhii, ca ºi vechiul popor al lui Dumnezeu, ca ºi pro-
feþii, noul Popor al lui Dumnezeu, adicã fiecare dintre noi, cei care
formãm noul popor al lui Dumnezeu, e într-o cãlãtorie lungã ºi
plinã de pericole.
Ne spune Conciliul:
Poporul lui Israel dupã trup, peregrinând prin pustiu, este deja
numit Biserica lui Dumnezeu; la fel, noul Israel, care în veacul acesta
34 ÎNGERI

e cãlãtor, îndreptându-se spre cetatea viitoare statornicã, este numit

Biserica lui Cristos... Biserica îºi continuã peregrinarea între prigoana
lumii ºi mângâierile lui Dumnezeu (GS 8-9).

Ca orice pelerinaj, pelerinajul nostru pe pãmânt e obositor, e

plin de dificultãþi, suntem nevoiþi adesea sã înotãm împotriva
curentului. Ca ºi pentru profetul Ilie sunt ºi în viaþa noastrã
momente de crizã, de obosealã, de descurajare, în care suntem
tentaþi sã ne dorim moartea. Îngerii sunt însoþitorii ºi ocrotitorii
noºtri în aceastã cãlãtorie. Ei ne oferã ca ºi lui Ilie o pâine dãtã-
toare de forþã ºi energie: pâinea euharisticã, pâinea îngerilor.
Despre misiunea de însoþitori de drum a îngerilor ne vorbeºte
psalmistul: Domnul „va porunci îngerilor sãi sã te pãzeascã în
toate cãile tale ºi te vor duce pe mâini ca nu cumva sã-þi loveºti
piciorul de vreo piatrã. Vei pãºi peste lei ºi peste nãpârci ºi vei
cãlca peste pui de lei ºi peste ºerpi” (Ps 91,11-13).
 ÎNGERII ÎN VIAÞA LUI ISUS

Cristos este centrul lumii îngerilor. Îngerii sunt ai sãi: „Când va veni
Fiul Omului în slava sa ºi toþi îngerii împreunã cu el” (Mt 25,31).
Sunt ai sãi fiindcã au fost creaþi prin el ºi pentru el; ‚Pentru cã în el
toate au fost create, ºi cele din cer ºi cele de pe pãmânt, cele vãzute
ºi cele nevãzute, tronurile ºi domniile, cãpeteniile ºi puterile; toate
prin el ºi pentru el au fost create’ (Col 1,16). Sunt ºi mai mult ai sãi
fiindcã i-a fãcut mesageri ai planului sãu de mântuire. ‚Nu sunt toþi
oare duhuri slujitoare, trimise ca sã slujeascã, pentru cei ce vor fi
moºtenitorii mântuirii?’ (Evr 1,14)
De la întrupare la înãlþare, viaþa Cuvântului întrupat este înconju-
ratã de adoraþia ºi de slujirea îngerilor. Când îl aduce în lume pe
cel dintâi nãscut, Dumnezeu spune: «Sã i se închine lui toþi îngerii
lui Dumnezeu»” (Evr 1,6). Cântarea lor de laudã la naºterea lui Cristos
a rãsunat fãrã încetare în lauda Bisericii: „Mãrire în cer lui Dum-
nezeu” (Lc 2,14) Ei ocrotesc copilãria lui Isus, îl slujesc în pustiu, îl
mângâie în agonie, deºi ei l-ar fi putut elibera din mâinile duºmanilor,
ca pe Israel odinioarã. Tot îngerii sunt cei care „evanghelizeazã”
(Lc 2,10), aducând vestea cea bunã a întrupãrii ºi a învierii lui Cristos.
Ei vor fi de faþã la întoarcerea lui Cristos, în slujba judecãþii sale
(CBC, nr. 331-333).

Dacã în Vechiul Testament îngerii au fost mijlocitorii între

Dumnezeu ºi oameni, ne-am fi aºteptat ca, în momentul întrupãrii
Fiului lui Dumnezeu, unicul mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni,
îngerii sãi sã se eclipseze, sã se retragã. ªi totuºi, acest lucru
nu se întâmplã. Îngerii sunt permanent prezenþi ºi îl însoþesc
în viaþã pe Cristos. Dacã universul, lumea vãzutã, a fost creatã în
vederea lui Cristos ºi pentru Cristos, ca Fiul Omului la întrupare
sã aibã un leagãn, un adãpost, în vederea lui Cristos ºi pentru
Cristos a fost creatã ºi lumea celor nevãzute, a îngerilor, pentru
ca aceºtia sã formeze cortegiul, curtea cereascã a Fiului Omului.
36 ÎNGERI

Sã-i contemplãm pe îngerii prezenþi în mod vizibil în anumite

momente mai semnificative din viaþa lui Isus, fãrã a ne îndoi de
faptul cã în mod invizibil ei l-au însoþit pe tot parcursul vieþii.
E un înger cel care vesteºte Mariei intrarea în lume a Fiului
lui Dumnezeu, dupã ce mai înainte îi vestise lui Zaharia naºterea
Înaintemergãtorului sãu; e arhanghelul Gabriel, nume care,
tradus, înseamnã „puterea lui Dumnezeu”. Fãcându-i Mariei
propunerea de a deveni mamã a Fiului lui Dumnezeu, el îi aratã
cã pentru Dumnezeu totul este cu putinþã, chiar ca o fecioarã
sã zãmisleascã, sã nascã ºi sã rãmânã, totuºi, fecioarã.
Scriitorul francez Jean Guitton, meditând misterul bunei vestiri,
atitudinea Mariei în faþa îngerului, noteazã cã lucrul cel mai
important nu e ce fac îngerii pentru noi, ci ce facem noi când
îngerii ne solicitã un rãspuns la ceea ce ne propune Dumnezeu;
important este sã spunem „da” asemenea Mariei:
Cred în îngeri, scrie Guitton, în existenþa lor autenticã. Uneori cred
cã ghicesc, deasupra mea sau lângã mine, o fiinþã abia perceptibilã
ºi ascunsã care înlãturã obstacolele, care mã inspirã, mã ocroteºte
ºi mã cãlãuzeºte. Cã uneori, cu un deget pe buze, îmi comunicã un
mesaj pe care trebuie sã-l urmez. Consider cã scena Bunei Vestiri,
în care Gabriel comunicã cu Fecioara pentru a-i cere sã spunã doar
un „da”, se repetã adesea în vieþile oamenilor.
În þinutul unde s-a nãscut Isus
erau niºte pãstori care stãteau afarã în câmp ºi fãceau de strajã
noaptea împrejurul turmei lor. ªi iatã cã un înger al Domnului s-a
înfãþiºat înaintea lor ºi slava Domnului a strãlucit împrejurul lor.
Ei s-au înfricoºat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vã temeþi,
cãci vã aduc o veste bunã care va fi o nouã bucurie pentru tot poporul:
astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut un Mântuitor care este
Cristos Domnul. Iatã semnul dupã care îl veþi cunoaºte: veþi gãsi
un prunc înfãºat în scutece ºi culcat într-o iesle”. ªi, deodatã,
împreunã cu îngerul s-a unit o mulþime de oaste cereascã, lãudându-l
pe Dumnezeu ºi zicând: „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pace pe
pãmânt oamenilor de bunãvoinþã” (Lc 2,8-14).
 ÎNGERII ÎN VIAÞA LUI ISUS 37

Bizantinii le reproºeazã occidentalilor cã nu urmeazã canoanele

lor artistice, cã îi reprezintã pe îngeri cu chipuri joviale, luminoase,
vesele, senine, bucãlate, de copii. E greu sã ne imaginãm cã îngerii
din noaptea Crãciunului care au vestit lumii întregi marea bucurie
aveau chipurile severe, aspre din icoanele bizantine ºi cã agitau
sãbiile de foc învãpãiate.
Cine au fost aceºti îngeri care i-au cântat noului nãscut pe cerul
Betleemului? Având în vedere cã fiecare popor are un înger
protector ºi cã fiecare astru în univers are un înger cãruia îi este
încredinþat, sfinþii pãrinþi ai Bisericii îºi dau cu pãrerea cã, în
primul rând, erau îngerii naþiunilor cei care l-au înconjurat pe
Copilul-Dumnezeu venit în ajutorul popoarelor pãgâne care le
fuseserã încredinþate ºi pentru care ei, îngerii, se osteneau în
zadar” (Jean Daniélou).
Dar s-au adunat în jurul lui Isus la naºtere ºi îngerii care
vegheazã ºi cârmuiesc cosmosul, recunoscându-l în copilul din
iesle pe regele universului. Scrie Origene:
Când îngerii au vãzut cã principele oºtirii cereºti locuieºte pe pãmânt,
au pornit pe calea pe care ei o deschiseserã, urmându-l pe Stãpânul
lor ºi supunându-se voinþei celui care îi trimite ca pãzitori celor ce
cred în el (...) Ei au fost daþi Fiului lui Dumnezeu pentru a-l urma.
Ei îºi zic unii altora: pentru cã el a coborât într-un trup, noi sã nu
rãmânem inactivi. Sã coborâm cu toþii din cer. Astfel, mulþimea
oºtirii cereºti îl lãuda ºi îl preamãrea pe Dumnezeu când s-a nãscut.
Totul în jurul lui Cristos este plin de îngeri (Omilie in Ez 1,7).

La începutul vieþii sale publice, Isus este ispitit de Satana.

Într-una din cele trei ispitiri îl îndeamnã la un gest spectacular:
sã sarã de la înãlþimea templului jos în valea Cedronului, de la
înãlþimea de 170 m, cãci zice, citând din psalmi: „Dumnezeu va
porunci îngerilor sãi ºi te vor purta pe mâini ca sã nu-þi loveºti
piciorul de vreo piatrã”. Acest citat din psalmi, pe buzele diavolului,
nu e numai o blasfemie, dar ºi o ironie, un sarcasm la adresa
colegilor sãi, îngerii rãmaºi fideli lui Dumnezeu. Isus a respins
38 ÎNGERI

toate ispitele. „Atunci diavolul l-a lãsat. ªi deodatã au venit la

Isus niºte îngeri ºi au început sã-i slujeascã” (Mt 4,11).
Cuprins de tulburare ºi spaimã în noaptea agoniei, Isus strigã:
„«Tatã, dacã voieºti, îndepãrteazã paharul acesta de la mine!
Totuºi, nu voia mea, ci a ta sã se facã». Atunci i s-a arãtat un
înger din cer care îl întãrea” (Lc 22,42-45). Peste câteva minute,
Petru scoate sabia ºi loveºte: „Atunci Isus i-a zis: «Bagã-þi sabia
la loc... Crezi cã n-aº putea sã-l rog pe Tatãl meu, care mi-ar pune
îndatã la îndemânã mai mult de douãsprezece legiuni de îngeri?»”
(Mt 26,52-53).
Nu numai în aceste momente dramatice, dar în orice clipã a
vieþii sale, Isus a avut la dispoziþie mai mult de douãsprezece
legiuni de îngeri gata sã-i vinã în ajutor la nevoie. Dar Isus nu
recurge la intervenþia lor atunci când în joc e voinþa Tatãlui.
Dupã ce va fi suferit, va fi murit, va fi triumfat, îngerii îi fac
sãrbãtoare:
Atunci, scrie apostolul Ioan în Apocalips, m-am uitat... ºi am auzit
glasul multor îngeri (...) Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul,
care a fost înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea,
tãria, cinstea, slava ºi lauda” (Ap 5,11-12).

Îngerii intervin din nou în momentul crucial al vieþii lui Isus,

care marcheazã victoria asupra pãcatului ºi a morþii, în momentul
învierii. „Un înger al Domnului a coborât din cer, a venit ºi a
rãsturnat piatra de la uºa mormântului ºi a ºezut pe ea. Înfãþi-
ºarea lui era ca fulgerul ºi îmbrãcãmintea lui, albã ca zãpada”
(Mt 28,2-3).
Cristos nu a murit ºi nu a înviat pentru îngeri, ci pentru oameni.
Dar, remarcã foarte bine sfântul Augustin, lucrarea de mântuire
a omului nu a fost indiferentã pentru îngeri; în primul rând,
au beneficiat ºi îngerii de ea, în sensul cã onoarea îngerilor a fost
reabilitatã, având în vedere cã un coleg al lor decãzut, diavolul,
a împins neamul omenesc la ruinã. În al doilea rând, fiindcã
locurile lãsate goale de îngerii rebeli vor putea fi ocupate de
 TITLUL CAPITOLULUI 39

oamenii mântuiþi de Cristos; astfel va fi redatã armonia ºi plinã-

tatea cetãþii sfinte a Ierusalimului ceresc, cum se exprimã sfântul
Augustin.
În sfârºit, îngerii sunt prezenþi în momentul înãlþãrii lui Isus
la cer.
Pe când [apostolii] stãteau cu ochii fixaþi la cer, pe când el se înãlþa,
iatã cã li s-au arãtat doi bãrbaþi îmbrãcaþi în alb ºi au zis: „Bãrbaþi
galileeni, de ce staþi ºi vã uitaþi spre cer? Acest Isus, care s-a înãlþat
la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaºi fel cum l-aþi vãzut
mergând la cer” (Fap 1,10-11).

Pãrinþii Bisericii subliniazã acest moment în care Isus se înalþã

triumfãtor la cer însoþit de alaiul îngerilor care îl ovaþioneazã.
„Puterile cereºti, scrie Eusebiu din Cezareea, vãzându-l înãlþându-se,
l-au înconjurat pentru a-l escorta ºi au proclamat înãlþarea zicând:
«Ridicaþi-vã, porþi veºnice, ca sã intre Împãratul slavei!»”
Sfinþii pãrinþi mai scot în evidenþã faptul cã misterul înãl-
þãrii lui Cristos la cer este totodatã misterul înãlþãrii naturii
umane deasupra lumii îngerilor. Cardinalul Jean Daniélou se
face purtãtorul de cuvânt al sfinþilor pãrinþi când scrie aceste
cuvinte:
Relaþia îngerilor cu înãlþarea face parte din însãºi substanþa miste-
rului. Acest mister nu se reduce doar la faptul înãlþãrii lui Cristos
cu trupul în mijlocul îngerilor. Teologic vorbind, e ceva mai mult:
este înãlþarea naturii umane, cu care Cuvântul lui Dumnezeu s-a
unit, deasupra tuturor treptelor îngereºti care îi sunt superioare.
E vorba de o rãsturnare de situaþie care constituie pentru îngeri
un spectacol neaºteptat (...) Astfel, misterul înãlþãrii îi scufundã
pe îngerii cerului în uimire. Ceea ce se dezvãluie este într-adevãr
un mister care fusese ascuns pânã atunci, o realitate absolut nouã (...)
Adevãratul mister al Naºterii constã în înjosirea persoanei divine
a Cuvântului, „l-ai fãcut pentru puþinã vreme mai prejos de îngeri”
(Evr 2,7). Iar adevãratul mister al înãlþãrii constã în înãlþarea
naturii umane deasupra lumilor îngereºti.
40 ÎNGERI

Apostolul Pavel preamãreºte nemãrginita putere pe care Dum-

nezeu „a manifestat-o în Cristos, prin faptul cã l-a înviat din morþi
ºi l-a pus sã ºadã de-a dreapta sa, în lãcaºurile cereºti, mai presus
de orice domnie, de orice stãpânire, de orice putere, de orice
dregãtorie (...) El i-a pus totul la picioare” (Ef 1,19- 22). „El [Cristos]
s-a aºezat la dreapta mãririi în locurile preaînalte, ajungând cu
atât mai presus de îngeri, cu cât a moºtenit un nume mult mai
minunat decât al lor” (Evr 1,3-4).
 ÎNGERII ªI BISERICA

Dacã îngerii l-au slujit cu fidelitate pe Cristos în cursul existenþei

sale pãmânteºti, timp de 33 de ani, e normal ca ei sã continue
sã-l slujeascã pe Cristos în trupul sãu, care este Biserica.
În învãþãtura sfinþilor pãrinþi, Biserica Vechiului Testament
a fost logodnica lui Cristos la vârsta adolescenþei. În Vechiul
Testament, îngerii au pregãtit-o ºi au împodobit-o pentru nunta
cu mirele ei. Comentând Cântarea Cântãrilor, Origene pune pe
buzele miresei care îºi cautã cu înfrigurare mirele aceste cuvinte:
În timp ce mã pregãteam pentru nunta cu Fiul regelui, îngerii mã
însoþeau ºi mã urmau, oferindu-mi Legea ca dar de logodnã. S-a
spus doar cã Legea a fost promulgatã prin intermediul îngerilor
(Gal 3,19) (...) Dar cum lumea deja se apropia de sfârºit ºi eu încã
nu mã bucuram de prezenþa lui – în timp ce doar îi vedeam pe sluji-
torii lui urcând ºi coborând spre mine – atunci am înãlþat rugãciunile
mele cãtre tine, Tatãl Mirelui meu, implorându-te sã-þi fie milã,
în sfârºit, de iubirea mea ºi sã mi-l trimiþi, pentru ca el sã nu-mi mai
vorbeascã doar prin slujitorii sãi, îngerii, ci sã vinã el însuºi la mine
(Com. Cânt. 1: PG 13, 84).

Cununia a avut loc pe cruce când, din coasta strãpunsã a noului

Adam cuprins de somnul morþii, a ieºit noua Evã, Biserica. Dar
alaiul nupþial apare în momentul înãlþãrii când Cristos, mirele,
se întoarce în casa Tatãlui, ducând cu el mireasa cu care s-a unit,
Biserica, omenirea rãscumpãratã.
Sfinþii pãrinþi au dedicat acestui cortegiu nupþial al înãlþãrii, în
care prietenii Mirelui sunt îngerii, pagini de o neasemuitã frumu-
seþe poeticã. Explicând parabola servitorilor care îl aºteaptã pe
stãpânul lor sã se întoarcã de la nuntã, sfântul Grigore Nisenul
scrie:
42 ÎNGERI

Porunca din Evanghelie, „fiþi asemenea oamenilor care îºi aºteaptã

stãpânul când se întoarce de la nuntã”, ne trimite cu mintea la îngeri.
Ei sunt cei care aºteaptã ca Domnul sã se întoarcã de la nuntã
stând la porþile cerului, pândind cu ochii sã vadã unde ar putea sã
deschidã porþile ca sã intre Domnul, care se întoarce de la nuntã,
pentru a intra în fericirea hipercosmicã‚ ca un mire care iese din
camera sa nupþialã’ dupã ce s-a unit, prin renaºterea sacramentului,
cu fecioara care se prostituase cu idolii, adicã dupã ce s-a unit cu
noi, restaurând natura noastrã în integritatea sa virginalã. Sãvâr-
ºindu-se cununia ºi unindu-se Biserica cu Cuvântul, „cine are
mireasã este mire”, dupã cuvântul sfântului Ioan, ºi fiind [Biserica]
primitã în camera nupþialã a sacramentelor, îngerii aºteaptã
întoarcerea Regelui, fãcând sã urce Biserica în fericirea care îi
este proprie (Com. Cânt., 11: PG 44, 996).

Sfântul Ioan Gurã de Aur descrie uimirea ºi bucuria îngerilor

când Cristos, la înãlþare, îºi introduce mireasa, Biserica, în paradis,
iar prin Biserica se înþelege natura umanã readusã la integritatea,
la frumuseþea ºi strãlucirea sa iniþialã:
Astãzi, îngerii au dobândit ceea ce sperau dintotdeauna, astãzi
arhanghelii au primit ceea ce aºteptau cu înfrigurare: au vãzut
natura noastrã strãlucind de o glorie ºi de o frumuseþe nemuritoare,
aºezatã pe tronul împãrãtesc. Deºi aceastã naturã a avut onoarea
de a fi înãlþatã deasupra îngerilor, îngerii se bucurã de binele
nostru, precum sufereau când noi eram lipsiþi de el (Sermo. Asc., 4:
PG 50, 448).

Îngerii buni nu sunt invidioºi pentru faptul cã Dumnezeu a

acordat naturii umane o onoare, o demnitate mai presus de a lor.
S-au întristat, au suferit atunci când, prin pãcat, omul ºi-a pierdut
demnitatea. S-au bucurat, în schimb, când Cristos i-a redat-o.
Îngerii rãi, împinºi de invidie, au avut o atitudine contrarã.
Într-o carte iudaicã apocrifã intitulatã Viaþa lui Adam ºi Eva,
diavolul se confeseazã lui Adam:
 ÎNGERII ªI BISERICA 43

Când Dumnezeu a suflat în tine suflarea de viaþã, iar faþa ºi înfãþi-

ºarea ta au fost create dupã chipul lui Dumnezeu, Mihail te-a adus
la noi ºi ne-a poruncit sã te venerãm în prezenþa lui Dumnezeu.
ªi Domnul Dumnezeu a zis: „Vezi, Adam, eu te-am creat dupã chipul
ºi asemãnarea mea”. Mihail a ieºit afarã ºi i-a chemat pe toþi îngerii:
„Veneraþi chipul Domnului Dumnezeu precum Domnul Dumnezeu
vã porunceºte” Mihail însuºi l-a venerat cel dintâi. Apoi m-a chemat
ºi mi-a zis: „Venereazã chipul lui Dumnezeu”. I-am rãspuns: „Nu
mã priveºte pe mine sã venerez chipul lui Adam”. Dar fiindcã Mihail
îmi cerea cu insistenþã sã-l venerez pe Adam, i-am zis: „De ce continui
sã insiºti? Eu nu voi accepta niciodatã sã-l venerez pentru cã îmi
este inferior ºi este mai tânãr decât mine Eu am fost creat înaintea
lui. Înainte ca el sã fie creat, eu fusesem deja creat. El trebuie sã
mã venereze pe mine” (1,13-14).

Bucuria îngerilor în momentul în care l-au vãzut pe Cristos

la înãlþare, introducându-ºi în cer mireasa, Biserica, adicã firea
umanã rãscumpãratã, este exprimatã de sfinþii pãrinþi ºi prin
alte imagini biblice, de pildã, prin imaginea bunului pãstor care
îºi lasã cele 99 de oi ºi porneºte în cãutarea oiþei rãtãcite. Cele
99 de oi sunt îngerii pe care Cristos, Pãstorul cel Bun, i-a pãrãsit
când a coborât pe pãmânt ca sã caute ºi sã salveze oiþa rãtãcitã,
adicã omenirea. „Când oiþa a fost regãsitã de cãtre Pãstorul cel
Bun, scrie Origene, toate corurile turmei au tresãltat de bucurie,
dupã cum spune Domnul: «A fost sãrbãtoare în cer pentru îngerii
lui Dumnezeu»” (Om. Cânt., 12: PG 44, 1033).
Descriindu-ne începuturile Bisericii, Faptele Apostolilor ne
vorbesc în fiecare paginã despre prezenþa ºi intervenþiile providen-
þiale ale îngerilor. Îngerii sunt colaboratorii lui Cristos în fondarea
ºi zidirea Bisericii. Astfel, dupã ce apostolii au fost aruncaþi în
temniþã, „un înger al Domnului a deschis uºile temniþei noaptea,
i-a scos afarã ºi le-a zis: «Duceþi-vã, staþi în templu ºi vestiþi
poporului toate cuvintele vieþii acesteia»” (5,20). Un înger îl elibe-
reazã din temniþã pe Petru, cel orânduit de Cristos sã fie temelie
a Bisericii. El însuºi, Petru, constatã, dupã ce îºi vine în fire:
44 ÎNGERI

„Acum vãd cu adevãrat cã Domnul l-a trimis pe îngerul sãu ºi

m-a salvat din mâna lui Irod ºi de la tot ce aºtepta poporul iudeu”
(12,11). Primii pãgâni care intrã în sânul Bisericii o fac cu aju-
torul îngerilor. E vorba de ofiþerul roman Corneliu din Cezareea,
cãruia un înger i-a zis: „Rugãciunile ºi milosteniile tale s-au suit
înaintea lui Dumnezeu ºi el ºi-a adus aminte de ele. Trimite
acum niºte oameni la Iope ºi cheamã-l pe Simon, zis ºi Petru... el
îþi va spune ce trebuie sã faci” (10,4-6). E vorba apoi de funcþio-
narul reginei Candace a Etiopiei, botezat de diaconul Filip, cãruia
un înger al Domnului i-a vorbit zicându-i: „Scoalã-te ºi du-te
spre miazãzi, pe drumul care coboarã spre Ierusalim la Gaza,
care este în pustiu” (8,26). Un înger al Domnului i s-a arãtat
noaptea lui Pavel în drum spre Roma, în timp ce corabia era în
pericol sã se scufunde, asigurându-l cã atât el, cât ºi ceilalþi
cãlãtori vor ajunge cu bine la destinaþie.
Având în vedere cã în Apocalips sfântul Ioan se adreseazã
îngerului fiecãrei Biserici din cele ºapte câte erau în Asia Micã,
rezultã clar cã nu numai Biserica în ansamblul ei, ci fiecare
Bisericã localã are îngerul sãu. „Se poate spune, noteazã Origene,
cã sunt doi episcopi în Bisericã: unul vizibil, celãlalt invizibil,
iar ei au de împlinit aceeaºi misiune” (Hom. In Luc., 13). Când
sfântul Grigore din Nazianz ºi-a dat demisia din funcþia sa de
episcop, în emoþionantul discurs de adio ºi-a luat rãmas bun ºi
de la îngerul episcopiei de Nazianz pe care o pãrãsea.
Îngerii rãmân în continuare, pânã la sfârºitul lumii, colabo-
ratori ai lui Cristos la zidirea Bisericii. Hermas, un scriitor de
la începutul creºtinismului, comparã Biserica cu un turn care va
fi terminat de zidit la a doua venire a lui Cristos. În lucrarea
lui Hermas, intitulatã Pãstorul, Biserica prinde glas ºi îi zice:
Turnul pe care tu îl vezi construindu-se sunt eu, Biserica. El e
construit pe apã, cãci viaþa voastrã a fost salvatã prin apã [prin Botez].
Cei ºase tineri sunt sfinþii îngeri ai lui Dumnezeu, cei dintâi creaþi,
cãrora Domnul le-a încredinþat toatã creaþia sa ca sã o dezvolte, sã
 ÎNGERII ªI BISERICA 45

o zideascã, sã o cârmuiascã; prin ei, aºadar, se va termina construcþia

turnului (Vedenia III, 3, 3-4).

Când va fi pusã ultima cãrãmidã? Când se va termina construcþia?

Când îºi va gãsi Biserica plinãtatea, iar Mirele va veni din nou
pentru a începe ospãþul de nuntã definitiv? Acest lucru nu îl ºtiu
nici ei, îngerii lui Dumnezeu, cãci îngerii nu cunosc evenimentele
viitoare ce þin de voinþa liberã a omului. Ei nu ºtiu care va fi
ultimul om ce se va mântui, ºi se vor ocupa astfel toate locurile
lãsate goale de colegii lor rebeli, izgoniþi din cer. Nu ºtiu locul cãrui
înger decãzut îl ocupã fiecare om care se mântuieºte. Cunoaºtem
doar, printr-o legendã cu iz franciscan, cine a ocupat locul lui
Lucifer. Un om al lui Dumnezeu a vãzut în extaz cerul deschis,
iar în cer un tron gol: „Al cui e tronul acela?”, l-a întrebat pe
îngerul care îl însoþea. Îngerul i-a rãspuns: „Acest tron era destinat
lui Lucifer, dar acum e ocupat de sfântul Francisc de Assisi.
Puternicul Lucifer a cãzut din cauza orgoliului sãu, micul Francisc
a fost înãlþat pentru umilinþa sa”.
„Împrieteniþi-vã cu îngerii”. Acest îndemn, pe care sfântul
Leon cel Mare îl fãcea creºtinilor din timpul sãu, rãmâne valabil
pentru creºtinii din toate timpurile.
 ÎNGERII ÎN LITURGIE

Voi v-aþi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului

celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sãrbã-
toare a îngerilor, de Biserica celor întâi nãscuþi, care sunt scriºi în
ceruri, de Dumnezeu, judecãtorul tuturor, de duhurile celor neprihã-
niþi, fãcuþi desãvârºiþi de Isus, mijlocitorul legãmântului celui nou,
ºi de sângele stropirii, care vorbeºte mai bine decât sângele lui Abel
(Evr 22,22-24).
E lucru ºtiut cã, aºa cum nu existã douã Biserici, nu existã douã
liturgii: una cereascã ºi alta pãmânteascã. Sfântul Ioan, descriind
în Apocalips liturgia cereascã, nu face altceva decât sã plaseze în
cer liturgia pãmânteascã, aceea care se celebra pe vremea sa.
Îngerii sunt prezenþi acolo unde e prezent Cristos. În viaþa pãmân-
teascã a lui Cristos au fost prezenþi permanent: de la întrupare
pânã la înãlþare. Cristos e prezent, cum ne învaþã Conciliul, în
toate acþiunile liturgice; e logic ca ºi îngerii sã fie prezenþi în
orice acþiune liturgicã ce se celebreazã.
Scriitorul bisericesc Alcuin ne informeazã care era motivul ce
îl determina pe sfântul Beda Venerabilul sã nu lipseascã de la
rugãciunea comunitarã a breviarului. „Se povesteºte cã Beda
obiºnuia sã spunã: «ªtiu cã îngerii sunt de faþã la orele canonice...
Ce se va întâmpla dacã nu mã vor gãsi împreunã cu ceilalþi fraþi?
Vor putea sã întrebe: Unde e Beda?»” (Ep. 219).
Sfântul Francisc de Sales, înainte de a începe predica, stãtea
un timp ºi îi privea pe cei prezenþi. De fapt, nu se uita la creºtinii
prezenþi, ci cãuta cu privirea pe cineva care se afla între ei: îi
cãuta pe îngerii celor de faþã, rugându-i sã-i facã atenþi ºi docili la
cuvintele pe care avea sã le spunã la predicã.
Celor care veneau târziu la bisericã, sfântul Leonard de Porto
Maurizio le punea întrebarea: „De ce nu-i imitaþi pe îngeri care,
atunci când se celebreazã o sfântã Liturghie, coboarã în stoluri
din paradis ºi se aºazã în jurul altarelor noastre spre a adora ºi
a mijloci pentru noi?”
 ÎNGERII ÎN LITURGIE 47

Sfântul Ioan Gurã de Aur nu gãsea o metodã mai bunã ca sã-i

facã pe creºtini sã aibã o comportare ºi o participare corespunzã-
toare la celebrare decât sã-i atenþioneze, sã le aminteascã mereu
pe cine au alãturi:
Gândeºte-te cine este lângã tine, cu cine te pregãteºti sã-l invoci
împreunã pe Dumnezeu; sunt heruvimii. Închipuieºte-þi în ce cor intri.
Nimeni sã nu se asocieze într-o manierã neglijentã la aceste imnuri
sacre ºi mistice. Nimeni sã nu aibã gânduri pãmânteºti (sursum
corda), ci, îndepãrtându-vã de bucuriile pãmântului ºi înãlþându-vã
în întregime în cer – stând chiar lângã tronul mãririi ºi plutind în
zbor cu îngerii – sã-i cântãm lui Dumnezeu imnul preasfânt al slavei
ºi maiestãþii sale.

Cine viziteazã mãreaþa catedralã din Reims (Franþa) poate sã

vadã o armatã întreagã de îngeri, poate mii, sculptaþi în piatrã.
Aceste statui vorbesc despre imensele oºtiri ale îngerilor prezenþi
la tainele care se celebreazã. La toate celebrãrile sunt prezenþi
îngerii, dar liturgia scoate în evidenþã în mod cu totul deosebit
prezenþa lor mult mai numeroasã ºi mai activã la celebrarea celor
douã sacramente prin care Biserica se naºte ºi se hrãneºte: este
vorba de Botez ºi de Euharistie.
Potrivit tradiþiei liturgice ºi a celei patristice, existã un înger
al botezului care are grijã deosebitã de catecumeni, intervine
la sfinþirea apei baptismale, e prezent în momentul solemn al
conferirii botezului ºi apoi îl ia pe cel botezat sub protecþia sa
specialã pentru toatã viaþa. Mãrturie, printre altele, avem aceastã
rugãciune foarte veche de binecuvântare a apei în vederea botezãrii
de urgenþã a unui catecumen bolnav. O gãsim în Sacramentarul
gelazian:
Doamne... te implorãm... sã trimiþi asupra acestei ape, pregãtitã
pentru a-i spãla pe oameni ºi a le da viaþã, pe îngerul tãu sfânt,
pentru ca, spãlaþi fiind de pãcatele vieþii de mai înainte ºi iertaþi
de vinovãþie, sã pregãteascã în cei renãscuþi o locuinþã vrednicã
Duhului Sfânt.
48 ÎNGERI

Deosebit de frumoase sunt paginile în care sfinþii pãrinþi descriu

bucuria îngerilor la vederea celor care ies din apa botezului: dacã
îngerii lui Dumnezeu se bucurã pentru un pãcãtos care face
pocãinþã, cum sã nu se bucure când un pãcãtos se naºte la viaþa
divinã a harului?
Sfântul Ciril de Ierusalim le spunea neofiþilor: „Îngerii în jurul
vostru danseazã în horã, cântã ºi se întreabã: cine este aceasta
care apare îmbrãcat în veºminte albe, sprijinindu-se de braþul
iubitului ei?” (Cat. 3: De baptismo, 16: PG 33, 448).
Mai frumos încã descrie sfântul Ambroziu frumuseþea sufle-
teascã a noilor botezaþi care, ieºind din bazinul baptismal, se
apropie de sfântul altar:
Aþi început sã vã apropiaþi. Îngerii v-au observat ºi au vãzut cã v-aþi
apropiat; au vãzut acea stare umanã care mai înainte era pãtatã
de infecþia neagrã a pãcatului, ºi dintr-odatã au vãzut-o strãlucind.
ªi au zis: „Cine este aceasta care se ridicã din pustiu, devenitã albã?”
Îngerii, aºadar, sunt cuprinºi de admiraþie. Vrei sã ºtii ce admirã?
Ascultã-l pe apostolul Petru care spunea cã ne-a fost dat ceea ce
îngerii doresc sã vadã (rãscumpãrarea voastrã nu cu argint sau aur,
ci cu sângele scump al lui Cristos, cf. 1Pt 1,18-19). ªi ascultã încã
(ce mai admirã îngerii, cf. 1Cor 2,9): Ceea ce ochiul nu a vãzut ºi
urechea nu a auzit, aceea a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc
pe el (De sacr., IV, 5).
Sfântul Ambroziu comparã uimirea care îi cuprinde pe îngeri
la celebrarea botezului cu uimirea ce i-a cuprins pe îngeri în
momentul înãlþãrii lui Isus la cer.
Dar neîntrecuþi sunt sfinþii pãrinþi atunci când descriu prezenþa
ºi participarea îngerilor la sfânta Liturghie. Sã-l ascultãm pe
sfântul Grigore cel Mare:
Ar putea sã se îndoiascã vreunul dintre credincioºi cã chiar în
momentul jertfirii, la glasul preotului, cerurile se deschid; cã la
acest mister al lui Isus Cristos îngerii sunt prezenþi, cã lucrurile
cele mai mici se unesc cu cele mai mari, cã cele pãmânteºti se unesc
cu cele cereºti, cã cele vãzute ºi cele nevãzute devin o singurã
realitate? (Dial., IV, 58).
 ÎNGERII ÎN LITURGIE 49

De neîntrecut este sfântul Ioan Gurã de Aur. Pe preot, sfântul

episcop îl avertizeazã cu ce sentimente trebuie sã se apropie de
sfântul altar:
Gândeºte-te în ce cor te pregãteºti sã intri. Înveºmântat cu un trup,
ai fost gãsit vrednic sã-l celebrezi pe Stãpânul comun al tuturor
împreunã cu puterile cereºti (...) Îngerii îl înconjoarã pe preot.
Sanctuarul întreg ºi spaþiul dimprejurul altarului, totul e plin de
puterile cereºti venite sã-i aducã omagiul lor celui prezent pe altar”
(De sac., VI, 4: PG 48, 681).
Îngerii sunt aici de faþã, spunea într-o predicã la Liturghia Înãlþãrii.
Îngerii ºi martirii astãzi se întâlnesc. Dacã vrei sã-i vezi pe îngeri
ºi pe martiri, deschide ochii credinþei ºi contemplã priveliºtea. Dacã
vãzduhul este plin de îngeri, cu atât mai mult e plinã biserica. Mai
ales e plinã biserica astãzi, când Domnul se înalþã la cer. Ascultã-l
pe Apostol care te învaþã cã vãzduhul e plin de îngeri când le invitã
pe femei sã-ºi acopere capul cu un vãl fiindcã le vãd îngerii (Serm.
Asc., 1: PG 50, 443).

Iar într-o predicã de Paºti: „Nu numai pãmântul, dar ºi cerul

ia parte la sãrbãtoarea de astãzi (...) Îngerii tresaltã, arhanghelii
se bucurã, heruvimii ºi serafimii celebreazã astãzi sãrbãtoarea
împreunã cu noi (...) Unde mai e loc pentru tristeþe?” (Serm. Res.:
PG 50, 436).
Apocalipsul ne vorbeºte despre îngerul care stã în faþa tronului
lui Dumnezeu cu o cãdelniþã de aur în mânã ºi, o datã cu jertfa
de tãmâie, oferã, pe altarul de aur din paradis, rugãciunile credin-
cioºilor: „Fumul de tãmâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea
lui Dumnezeu împreunã cu rugãciunile sfinþilor” (8,4).
În liturgiile orientale, rugãciunea numitã Heruvic descrie
intrarea triumfalã a lui Cristos la Liturghie însoþit de alaiul sãu
de îngeri.
Sã tacã tot trupul omenesc; sã stea cu fricã ºi cu tremur ºi sã alunge
orice gând pãmântesc. Cãci Regele regilor, Cristos, Dumnezeul nostru,
înainteazã spre a fi jertfit ºi spre a fi dat credincioºilor ca hranã.
50 ÎNGERI

Înaintea lui merg corurile de îngeri împreunã cu toate puterile ºi

stãpânirile, cu heruvimii cei cu ochi mulþi ºi serafimii cu ºase aripi,
care îºi acoperã faþa ºi fac sã rãsune imnul Aleluia (Heruvicul
Liturghiei siriene a sfântului Iacob).

În toate liturgiile orientale ºi occidentale se face auzitã invitaþia

de a ne uni glasurile cu ale îngerilor spre a cânta împreunã fãrã
încetare: Sfânt, sfânt, sfânt...
Un fapt petrecut în secolul al XX-lea confirmã legãtura dintre
îngeri ºi Cristos din sfânta Euharistie. E vorba de a treia apariþie
pe care au avut-o pãstoraºii de la Fatima în 1916; un înger le-a
apãrut pregãtind apariþiile Sfintei Fecioare din anul urmãtor.
S-o ascultãm pe Lucia povestind:
A treia vedenie a avut loc la sfârºitul lui octombrie, începutul lui
noiembrie... într-un boschet de mãslini aparþinând rudelor mele (...)
Recitaserãm Rozariul ºi rugãciunea Îngerul Domnului, dupã cum ne
învãþase îngerul în prima vedenie.
ªi iatã cã [îngerul] ne-a apãrut cu un potir în mânã, având deasupra
o ostie din care cãdeau în potir picãturi de sânge. Lãsând potirul ºi
ostia suspendate în aer, a îngenuncheat ºi a repetat de trei ori aceastã
rugãciune: „Preasfântã Treime, Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt, te ador din
toatã inima ºi îþi ofer preasfântul trup, sângele, sufletul ºi dumne-
zeirea lui Isus Cristos prezent în toate tabernacolele din lume, ca
ispãºire pentru toate insultele, sacrilegiile ºi indiferenþa cu care el este
ofensat. Pentru meritele nesfârºite ale Inimii sale Preasfinte ºi ale
Inimii Neprihãnite a Mariei, îþi cer convertirea sãrmanilor pãcãtoºi”.
Apoi s-a ridicat ºi a luat din nou potirul. I-a dat ostia Iacintei ºi
conþinutul potirului lui Francisc, zicând: „Luaþi trupul, beþi sân-
gele lui Isus Cristos, teribil ofensat de oamenii nerecunoscãtori.
Ispãºiþi pãcatele lor ºi mângâiaþi-l pe Dumnezeul nostru” A îngenun-
cheat încã o datã, repetând de trei ori aceeaºi rugãciune: „Preasfântã
Treime...”, apoi a dispãrut.
 ÎNGERII PÃZITORI

În meditaþiile precedente am luat în considerare rolul pe care

îl au îngerii în viaþa comunitãþii creºtine, a Bisericii. Dar pe lângã
acest rol cu caracter general, îngerii mai au ºi o misiune de
îndeplinit ºi în viaþa fiecãrui om în parte. Vom discuta, aºadar,
în continuare despre îngerii pãzitori.
Credinþa în existenþa îngerului pãzitor se bazeazã pe învãþãtura
Scripturii, în special pe textele Cãrþii lui Tobia, pe textul Evan-
gheliei dupã sfântul Matei, în care Isus vorbeºte despre cei mici
ai cãror îngeri în cer vãd pururi faþa Tatãlui sãu (cf. Mt 18,10);
se bazeazã pe pasajul din Faptele Apostolilor în care e vorba de
îngerul lui Petru” (12,15). Tradiþia constantã ºi nezdruncinatã
a Bisericii, Origene o exprimã în aceºti termeni: „Orice credincios,
chiar ºi cel mai neînsemnat în Bisericã, e asistat de un înger,
despre care Cristos dã mãrturie cã vede pururi faþa Tatãlui”
(De Princ., II, 10).
Sãrbãtoarea îngerilor pãzitori, care figureazã în calendar pe
2 octombrie, este ilustrarea liturgicã a învãþãturii lui Cristos, a
sfinþilor pãrinþi ºi a întregii tradiþii a Bisericii cu privire la îngerii
pãzitori.
Scria Origene pe la anul 200: „Se spune cã fiecare credincios,
chiar ºi cel mai mic în Bisericã, este asistat de un înger care
contemplã fãrã încetare faþa Tatãlui, aºa cum ne-o spune Cristos”.
În literatura bisericeascã, îngerul pãzitor poartã trei titluri
care indicã cele trei funcþii ale sale.
Primul titlu este îngerul pãcii. El îndepãrteazã angoasele,
neliniºtile, tulburãrile, nevrozele ºi psihozele pe care psihiatrii
nu sunt în stare sã le îndepãrteze. „Îngerul pãcii, scria Hermas
în secolul I, e delicat, modest, dulce, calm... Îngerul cel rãu e
coleric, mânios, turbat; când mânia sau rãutatea a pus stãpânire
pe tine, sã ºtii cã el este în tine”.
52 ÎNGERI

Al doilea titlu este îngerul pocãinþei. Titlu ce rezultã din

cuvintele lui Isus: „Adevãr vã spun, îngerii lui Dumnezeu se
bucurã în cer mai mult pentru un pãcãtos care face pocãinþã
decât pentru nouãzeci ºi nouã de drepþi care nu au nevoie de
pocãinþã”. Este îngerul pãzitor cel care ne scuturã din inerþia
noastrã interioarã, provocând remuºcarea în conºtiinþa noastrã.
„Noi, scria Origene, suntem educaþi de cãtre îngeri... Pedepsele
nu ne li aplicã Tatãl de familie direct, ci îngerii pãzitori care au
misiunea de a ne pedepsi ºi de a ne corija pe fiecare dintre noi”.
Al treilea titlu este îngerul rugãciunii. „Când te rugai, eu îi
ofeream Domnului rugãciunea ta”, îi spune îngerul Rafael lui
Tobia. Ne explicã foarte bine Origene: „Îngerii se reculeg lângã cel
care se roagã lui Dumnezeu ºi se unesc cu el în rugãciune. Aceasta
o face, în primul rând, îngerul fiecãruia dintre noi. Contemplând
fãrã încetare faþa Tatãlui care este în ceruri, el se roagã ºi
munceºte împreunã cu noi”.
Se pune întrebarea: când primeºte omul un înger pãzitor. La
naºtere sau la botez? Pãrerea sfinþilor pãrinþi este: la naºtere.
Nu la concepere. Cât timp copilul este încã în sânul mamei, el
se aflã sub protecþia îngerului pãzitor al mamei. Dar pânã la botez
îngerul pãzitor nu poate privi faþa Tatãlui. „Dacã eu aparþin
Bisericii, scrie Origene, oricât de mic aº fi, îngerului meu îi este
îngãduit sã priveascã faþa Tatãlui. Dar dacã eu sunt în afara
Bisericii, el nu îndrãzneºte sã o facã” (Hom. Luca 35).
Care este misiunea îngerului pãzitor? Sunt trei funcþii pe care
îngerul pãzitor le are de îndeplinit; trei funcþii care corespund
celor trei titluri pe care sfinþii pãrinþi le atribuie îngerului pãzitor:
îngerul pãcii, îngerul pocãinþei ºi îngerul rugãciunii.
Prima misiune: îngerul pãcii. Expresia apare mai întâi în cãrþile
apocaliptice iudaice. Îngerul pãcii, dupã cum ne descrie Cartea
etiopianã a lui Enoh, îl însoþeºte pe Enoh ºi îi explicã semnificaþia
vedeniilor. De aici expresia intrã în liturgie. Sfântul Ioan Gurã
de Aur spune într-o predicã: „ªtiþi cã existã îngeri ai pãcii.
Ascultaþi-i pe diaconi care repetã adesea îndemnul la rugãciune:
Rugaþi-l pe îngerul pãcii” (Serm. Asc.: PG 50, 444).
 ÎNGERII PÃZITORI 53

Îngerul pãcii are misiunea de a-l ocroti pe cel care îi este încre-
dinþat. De a-l ocroti de primejdiile din afarã, cum a fãcut Rafael,
însoþitorul de drum al lui Tobia. Dar, mai ales, de a-l ocroti
împotriva pericolelor interioare ce vin din partea diavolilor. Acestor
pericole le sunt expuºi în mod deosebit catecumenii; dar nici cei
botezaþi nu sunt scutiþi de ele. Origene aplicã astfel creºtinilor
versetele 11 ºi 12 din psalmul 91: „El va porunci îngerilor sãi
sã te pãzeascã în toate cãile tale; ºi ei te vor duce pe mâini, ca nu
cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”. „Sunt cei drepþi
care au nevoie sã fie ajutaþi de îngerii lui Dumnezeu, ca sã nu fie
striviþi de diavoli ºi pentru ca inima lor sã nu fie strãpunsã de
sãgeata care zboarã în întuneric” (Hom. Num., V, 3).
Îngerul pãcii nu înlãturã doar pericolele; el acordã un ajutor
pozitiv. El îl întãreºte, îl susþine pe om în momentele de tulburare,
de angoasã, îi aduce liniºtea ºi pacea interioarã. Un înger al pãcii
l-a întãrit ºi l-a alinat pe Isus în agonia din Grãdina Mãslinilor.
„Le revine lui Dumnezeu ºi îngerului bun sarcina sã reverse
în suflet o adevãratã bucurie spiritualã..., scrie sfântul Ignaþiu
de Loyola, înlãturând tristeþea ºi tulburarea introduse de diavol”
(Exerciþii spirituale, 329).
Sfântul Ignaþiu de Loyola, tratând despre cele douã stindarde,
nu face altceva decât sã dezvolte învãþãtura patristicã despre
cei doi îngeri, unul bun ºi altul rãu, de care orice om este flancat.
Deja Pãstorul lui Hermas insista asupra acestui punct:
Cu omul sunt doi îngeri, unul al sfinþeniei ºi celãlalt al nelegiuirii (...)
Îngerul sfinþeniei e delicat, pudic, calm, senin. Dacã intrã în inima
ta, imediat îþi vorbeºte despre dreptate, despre castitate, despre
modestie, despre cumpãtare, despre orice faptã bunã ºi despre orice
virtute aleasã. Când toate aceste lucruri intrã în inima ta, fii sigur
cã îngerul sfinþeniei este cu tine. Încrede-te în el ºi în lucrãrile lui.
Ia în considerare acum lucrãrile îngerului rãu. Mai presus de toate,
el este irascibil, aspru ºi prost, iar lucrãrile lui slujitorii lui Dum-
nezeu le ocolesc. Dacã se strecoarã în inima ta, recunoaºte-l dupã
lucrãrile lui (36, 1-4).
54 ÎNGERI

Îngerul penitenþei. Expresia indicã a doua funcþie a îngerului

pãzitor: el este cel care provoacã în suflet cãinþa, convertirea,
vindecarea rãnilor provocate de pãcat. „Cel care s-a apropiat de
îngerul pocãinþei, scria sfântul Clement de Alexandria, când îºi
va pãrãsi trupul nu va avea ce sã regrete, nici nu va fi nevoit sã
se ruºineze când va veni Domnul însoþit de oºtirea sa” (Quis dives
salvatur, 42, 18). Profetul Isaia a fãcut experienþa purificãrii
prin intermediul unui înger al pocãinþei care a zburat spre el
cu un cãrbune aprins luat cu un cleºte de pe altar, i-a atins buzele
ºi i-a zis: „Iatã, atingându-se cãrbunele acesta de buzele tale,
nelegiuirea ta este îndepãrtatã ºi pãcatul tãu este ispãºit” (Is 6,7).
Al treilea nume al îngerului pãzitor: îngerul rugãciunii. Am
vãzut cã Apocalipsul ni-i aratã pe îngeri prezentându-i lui Dum-
nezeu rugãciunile sfinþilor. Tertulian îi sfãtuia pe creºtini sã
nu stea jos la rugãciune, din respect faþã de îngerul rugãciunii
care stã în picioare lângã noi” (De Or. 16: PG 11, 74). Origene
îl vede pe îngerul rugãciunii fãcând naveta între cer ºi pãmânt
pe scara pe care patriarhul Iacob a vãzut-o în vis: „El urcã purtând
rugãciunile oamenilor ºi apoi coboarã din nou aducând fiecãruia,
dupã merit, unele din harurile primite de la Dumnezeu” (Contra
Cels., 5, 4). Îngerului nostru pãzitor i se asociazã ºi alþi îngeri la
rugãciune:
Îngerii se adunã în jurul celui care se roagã lui Dumnezeu pentru
a se uni la rugãciunea sa. Mai mult, îngerul fiecãruia, chiar ºi al celor
care sunt mici în Bisericã, contemplând fãrã încetare faþa Tatãlui
care este în ceruri, se roagã pentru noi ºi lucreazã cu noi în lucrurile
pe care le cerem, atât cât îi este cu putinþã (De Or., 11, 5).
Aºadar, deasupra noastrã, în jurul ºi interiorul lumii realitãþilor
pe care le putem atinge ºi vedea, se aflã o altã lume: lumea
spiritului ºi a spiritelor pe care nu le putem atinge ºi vedea; o
lume de o misterioasã mãreþie.
În piesa Îngerul lui Cain a marelui dramaturg italian Luigi
Santucci, chiar de la început apare pe scena întunecatã un înger
îmbrãcat într-o mantie albã, luminat de razele unui reflector.
El se adreseazã spectatorilor cu aceste cuvinte:
 ÎNGERII PÃZITORI 55

„Botezaþilor, luaþi aminte. În piesa la care veþi asista eu sunt îngerul.

Cine sunt îngerii? κi aminteºte cineva?” Urmeazã o pauzã în care
îngerul învãluie publicul cu privirea. „V-am citit gândurile. Nu,
nu sunt toate aceste lucruri la care vã gândiþi voi. Nu sunt numai
aceste lucruri”. Arãtând cu degetul spre diferite puncte ale sãlii
în întuneric, continuã:
„Tu te-ai gândit la mama ta. ªi tu la copilaºul care þi-a murit. ªi
voi, ceilalþi, la o melodie, la un tablou alb agãþat la marginea patului.
Dar e normal ca voi sã nu cunoaºteþi cine suntem. Pentru cã voi nu
aþi putea suporta prezenþa noastrã dacã v-aþi gândi la noi aºa cum
suntem în realitate, aproape de voi în orice clipã, în orice clipã (...)
Cã vã gândiþi sau nu vã gândiþi, noi suntem cu voi, o, botezaþilor,
în maniera precisã ºi decisivã voitã de Dumnezeu: întotdeauna,
întotdeauna. Fãrã distracþii, fãrã vacanþe”.

Mulþi creºtini, victime ale mentalitãþii raþionaliste, ale scientis-

mului ºi materialismului, care eliminã lumea spiritului, ale psiholo-
gismului ºi psihanalizei lui Freud, deºi cred în Dumnezeu, nu cred
în îngeri. Pentru ei, îngerii sunt personificãri, simboluri, reprezen-
tãri mitice ale unor realitãþi. Îngerii îºi mai gãsesc locul doar în
poveºti, în folclor, în glume, în publicitate, în video-clipuri. A
produs mare haz ºi senzaþie în Italia un tablou fãcut dupã ce
primii cosmonauþi au pus piciorul pe lunã. Îi reprezenta pe cosmo-
nauþi care, negãsind nimic pe lunã, au capturat în vãzduh un
îngeraº pe care îl aduc pe pãmânt într-o colivie.
Victime ale raþionalismului, din pãcate, sunt ºi unii preoþi care
nu mai predicã ºi nu mai vorbesc la catehezã despre îngeri, sunt
ºi printre teologii care au îmbrãþiºat modul de gândire a teologului
protestant R. Bultmann care scrie: „Nu poþi sã utilizezi lumina
electricã ºi radioul, sã te serveºti de instrumentele moderne de
medicinã ºi chimie pentru a vindeca bolile ºi în acelaºi timp sã
crezi în lumea spiritelor ºi a minunilor Noului Testament”.
Dar iatã ce spune scriitorul ºi academicianul francez Jean
Guitton, dispãrut recent, în Crezul sãu publicat în Osservatore
Romano (21-22 martie 1983):
56 ÎNGERI

Cred în îngeri, în existenþa lor autenticã. Uneori am senzaþia cã simt,

deasupra mea sau, mai curând, alãturi de mine, o fiinþã impalpabilã
ºi misterioasã care îndepãrteazã un obstacol, mã inspirã, mã ocroteºte,
mã cãlãuzeºte. Cã uneori, cu un deget pe buze, îmi aduce un mesaj
la care trebuie sã-mi dau consimþãmântul. Constat cã scena Bunei
Vestiri, în care Gabriel trateazã cu Fecioara pentru a-i cere numai
un „da”, se repetã adesea în viaþa noastrã umanã.

Un alt mare scriitor ºi teolog francez, Jean Daniélou, acade-

mician ºi el, considerã cã explorarea cosmosului material în
timpurile noastre trebuie sã fie un imbold în a explora cosmosul
spiritual, lumea îngerilor:
Îngerii reprezintã o lãrgire prodigioasã a orizonturilor noastre spiri-
tuale. Astãzi hotarele lumii vizibile se deplaseazã spre depãrtãri
spectaculare, de vreme ce ni se spune cã universul stelar e în
expansiune nelimitatã ºi cã se mãreºte continuu în ceea ce numim
noi spaþiu; astãzi, când istoria umanã descoperã în trecut proporþii
ameþitoare ºi se constatã cã, înainte de apariþia omului, pãmântul
numãra deja milioane ºi milioane de ani, prezentarea creºtinismului
pe care o facem pare adesea îngustã, atunci când pãrem sã reducem
tot interesul nostru la sfera istoriei umane (Îngerii ºi misiunea lor).

Papa Ioan Paul I, pe când era patriarh la Veneþia, scria cu amãrã-

ciune aceste cuvinte:
Îngerii sunt marii necunoscuþi ai timpului nostru care are tendinþa
de a idolatriza cosmosul. Unii ne-au dat de înþeles cã ei nu ar fi niºte
persoane. Mulþi nu mai vorbesc despre ei. Dimpotrivã, ar fi folositor
sã ne amintim mai des cã ei sunt slujitorii providenþei care guver-
neazã lumea ºi oamenii, sã încercãm sã trãim în intimitatea lor
aºa cum au fãcut sfinþii de la Augustin la Newman.

Dacã noi am vedea cu ochii credinþei alãturi de fiecare om pe

îngerul sãu pãzitor, atitudinea noastrã faþã de semenii noºtri ar
fi cu totul alta. Din respect pentru îngerii care îi însoþesc, nu ne-am
permite niciodatã un cuvânt, un gest, un comportament nelalocul
sãu. Sfântul Francisc de Sales îºi scotea adesea pãlãria ºi saluta
 ÎNGERII PÃZITORI 57

cu respect persoanele pe care le întâlnea pe stradã. „Le cunoºti?”,

era întrebat. „Nu!” „Atunci, de ce le saluþi?” Nu pe ele le salut,
ci pe îngerii lor pãzitori”.
În lumina celor auzite, sã ne analizãm acum raporturile noastre
cu îngerul pãzitor. Pentru noi, îngerul pãzitor este doar o abstracþie
a minþii sau este, într-adevãr, o fiinþã realã ºi concretã, aºa cum era
pentru cardinalul Newman care mãrturisea cã pentru el îngerul
pãzitor e mai real ºi mai concret decât biroul la care scria? Cum
s-ar schimba viaþa ºi comportamentul nostru dacã am urma
îndemnul sfântului Bernard:
Dumnezeu le va porunci îngerilor sãi sã te pãzeascã pe toate cãile tale
(Ps 91,11)! Cât respect, câtã iubire, câtã încredere ar trebui sã-þi
inspire aceste cuvinte Respect pentru prezenþa îngerului tãu, iubire
pentru bunãtatea lui, încredere pentru ocrotirea lui (...) Oriunde
te-ai afla, în orice loc ai merge, sã ai un mare respect pentru îngerul
tãu. Ai îndrãzni sã faci în prezenþa lui ceea ce nu ai îndrãzni sã faci
în faþa mea? (Serm., XII, 7).

Cum ar arãta rugãciunea noastrã dacã am fi conºtienþi cã îngerul

rugãciunii se roagã alãturi de noi ºi împreunã cu noi! Cum am
putea sã mai adormim la rugãciune?
Cum ar arãta spovezile noastre dacã îngerul pocãinþei ar intra
împreunã cu noi la scaunul de spovadã ºi nu l-am lãsa afarã, la uºã!
ªi, mai ales, câtã pace ºi bucurie am avea în inimã ºi cum faþa
ne-ar fi veºnic zâmbitoare, dacã l-am simþi permanent lângã noi
pe îngerul pãcii ºi ne-am adresa lui aºa cum i se adresa Jean Guitton:
Înger la pãcii, fãcut din bunãtate ºi forþã, ca îngerul care l-a învins
pe Iacob, pictat de Delacroix. Aripile tale sunt uriaºe, pãrul tãu, raze
de luminã, faþa ta strãlucitoare e luminã nãscutã din luminã. Nu vãd
în tine nici braþe, nici mâini: tu eºti o flacãrã. ªi zâmbeºti necontenit.
Când sculptorii te-au reprezentat în piatrã, þi-au imprimat pe faþã
zâmbetul, care pare sã fie singurul tãu limbaj.
 ÎNGERUL MORÞII

Folclorul latino-american cunoaºte un personaj foarte îndrãgit:

e îngerul morþii sau dona Sebastiana. Rolul acestui înger este
acela de a-i ajuta pe creºtini sã se pregãteascã pentru o moarte
bunã. Îngerul morþii e reprezentat sub forma unui schelet din lemn
aºezat într-un car tras de boi. În car se vãd uneori pietroaie grele,
amintindu-le creºtinilor datoria de a face pocãinþã. Alteori, îngerul
morþii e un manechin, o paiaþã reprezentând o bãtrânã îmbrãcatã
în negru, cu glugã pe cap, cu un ºal pe umeri, þinând în mâini,
ameninþãtoare, un arc cu o sãgeatã gata sã fie slobozitã. Alteori
e vãzutã cu o bardã în mânã. În Sãptãmâna Sfântã, aceºti îngeri
ai morþii sunt purtaþi pe strãzi în procesiuni penitenþiale de femei
ºi copii.
Mai existã o serie de îngeri ai morþii, mult mai atrãgãtori decât
cei din folclorul latino-american, dar mult mai periculoºi. Sunt
îngerii NDE-ului (Near Death Experience, experienþe fãcute în
proximitatea morþii). Persoane care au cunoscut moartea aparentã,
clinicã, nu biologicã, în special pe masa de operaþie, sau într-un
accident, revenind la viaþã, povestesc cã, dupã ce au trecut printr-un
tunel întunecos, la capãtul lui au întâlnit o luminã strãlucitoare,
nepãmânteascã; spun cã au fost învãluite de o cãldurã, de o iubire
ce nu poate fi descrisã în cuvinte omeneºti; cã au auzit o muzicã
cereascã, „muzica sferelor”, ce nu putea veni decât de la corurile
de îngeri; cã le-au ieºit în întâmpinare, pe lângã rudele ºi prietenii
decedaþi, aºa-numitele fiinþe de luminã: Dumnezeu, Isus Cristos
ºi, mai ales, îngerii. Sunt toate acestea lucruri adevãrate sau
poveºti? Pot sã fie ºi adevãrate, cãci aceste lucruri le gãsim scrise
în viaþa multor sfinþi. Dupã pãrerea unor medici, e vorba de iluzii
pe care le provoacã activitatea endorfinei din creier. Dar aceºti
îngeri ai morþii mai pot fi ºi niºte îngeri rãi care se îmbracã în
 ÎNGERUL MORÞII 59

haine de luminã ca sã-i inducã pe oameni în eroare. De aceea

spuneam mai înainte cã pot fi periculoºi. Aceste experienþe
descrise mai sus le fac ºi cei care au trãit o viaþã imoralã, care
n-au avut nici o preocupare religioasã (nici vorbã sã facã cineva
la moartea aparentã experienþa iadului). Intrã ºi aceºtia în pleni-
tudinea fericirii, vãd ºi ei îngeri luminoºi ºi ascultã melodii angelice;
chiar ºi cei care se sinucid. Aceºti îngeri pot distruge responsabili-
tatea moralã a omului. Pot încuraja sinuciderea ºi eutanasia.
Cine sunt aceºti îngeri ai NDE-ului pentru New Age, pentru
sectele orientale ºi pentru toþi cei care cred în reîncarnare? Sunt
îngerii care l-au ajutat pe om în diversele lui reîncarnãri sã se
elibereze de ceea ce se numeºte cu un cuvânt sanscrit samskara,
adicã de spaimele, neliniºtile, remuºcãrile, resentimentele sale.
Acum, la capãtul reîncarnãrilor ºi purificãrilor, toþi aceºti îngeri
care l-au ajutat îi ies în întâmpinare pentru a-l primi în fericirea
deplinã de care se bucurã ºi ei. Cãrþile ce iau în discuþie aceste
fenomene parapsihologice, inclusiv cartea lui Raimund Moody, Viaþa
de dupã viaþã, trebuie citite cu multã atenþie ºi discernãmânt.
Îngeri ai morþii, totuºi, existã. Însã învãþãtura cu privire la ei
nu o luãm nici din folclorul latino-american, nici de la New Age-iºti,
ci din Sfânta Scripturã, din magisteriul Bisericii, din tradiþia
patristicã. Dacã îngerul pãzitor ne însoþeºte de la naºtere pe tot
parcursul vieþii, cum ar putea sã ne abandoneze în clipele supreme
ale morþii, clipe decisive pentru destinul nostru veºnic? „Dacã
avem nevoie de cineva care sã ne conducã atunci când ne deplasãm
dintr-un oraº în altul, scrie sfântul Ioan Gurã de Aur, cu atât
mai mult avem nevoie de cineva care sã ne arate drumul atunci
când sufletul rupe legãturile cu trupul ºi trece în viaþa de dincolo”
(Hom. Laz., II, 2).
Cã îngerii conduc sufletul celui drept spre paradis, ne-o spune
însuºi Cristos în parabola lui Lazãr cel sãrac: „Între timp, sãracul
a murit ºi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham” (Lc 16,22).
Din cuvintele lui Isus se inspirã rugãciunea din liturgia înmormân-
tãrii: „În paradis sã te conducã îngerii. Acolo sã te întâmpine
60 ÎNGERI

martirii ºi sã te conducã în cetatea sfântã a Ierusalimului. Corul

de îngeri sã te primeascã alãturi de Lazãr cel sãrac ºi sã ai parte
de odihna veºnicã”.
Sfântul Grigore Nisenul vorbeºte despre necesitatea botezului
pentru ca sufletul sã beneficieze de asistenþa îngerilor la moarte:
Nu ºtiu dacã îngerii primesc sufletul celui care nu a fost iluminat
ºi împodobit cu harul renaºterii dupã despãrþirea de trup. Cum ar
putea sã o facã dacã sufletul nu poartã sigiliul (sfraghis) ºi nu are
nici un semn cã e proprietatea (lui Cristos)? Se pare cã în acest caz
sufletul este purtat în vãzduh unde rãtãceºte ºi vagabondeazã
(Serm. Bapt.: PG 46, 424).

Sfraghis este crucea cu care este însemnat cel botezat. Creºtinii

copþi (egipteni) o poartã adesea întipãritã pe pielea lor în formã
de tatuaj.
Într-o veche carte apocrifã intitulatã Istoria lui Iosif, gãsim
aceastã admirabilã rugãciune rostitã de Iosif înainte de a-ºi da
sufletul:
Doamne, fã ca îngerul tãu sã fie alãturi de sufletul ºi trupul meu pânã
când acestea se vor despãrþi unul de altul fãrã suferinþã. Nu îngãdui
ca atunci când voi pleca la tine îngerul pe care mi l-ai dat – din ziua
în care m-ai plãmãdit ºi pânã azi – sã-mi îndrepte pe parcursul cãlã-
toriei o privire arzând de focul mâniei. Nu lãsa ca sufletul meu sã fie
oprit de cei care pãzesc intrarea ºi nu îngãdui sã fie dat de ruºine,
la scaunul tãu de judecatã cel înfricoºat. Nu dezlãnþui asupra mea
valurile râului de foc în care toate sufletele se purificã înainte de
a vedea mãrirea dumnezeirii tale, Dumnezeule, care îl judeci pe
fiecare întru adevãr ºi dreptate (Hist. Ios., 13).

Deºi este vorba de un text apocrif, gãsim în el toate funcþiile

pe care le îndeplineºte îngerul morþii. Care sunt acestea? Mai
întâi, el stã alãturi de muribund, ajutându-l sã învingã suferinþele
morþii. Scrie Tertulian în tratatul De anima:
 ÎNGERUL MORÞII 61

Când, forþat de moarte, sufletul este smuls din grãmada sa de carne

ºi iese din înveliºul trupului sãu la lumina neîntinatã, curatã ºi seninã,
vãzând faþa îngerului sãu care se pregãteºte sã-l ducã spre locuinþa
sa, jubileazã ºi tresaltã de bucurie (LIII).
În al doilea rând, îngerii însoþesc sufletul care a pãrãsit trupul,
îi asigurã o cãlãtorie liniºtitã, apãrându-l împotriva duhurilor rele
care vor sã-l opreascã ºi sã-l abatã din cale. Sfântul Grigore Nisenul
pune pe buzele sfintei Macrina, sora sa, muribundã, aceastã rugã-
ciune: „Trimite lângã mine îngerul luminii ca sã mã conducã la
locul rãcoririi, unde se gãseºte apa odihnei, în sânul patriarhilor”
(PG 46, 984).
E foarte frumoasã descrierea pe care o gãsim în Actele martirilor
sfintelor Perpetua ºi Felicitas. Ele însele se destãinuie, într-o
viziune, lui Saturnius:
Când am fost martirizate ºi am ieºit din trup, patru îngeri ne-au
purtat spre rãsãrit, fãrã ca mâinile lor sã ne atingã trupul. Am ajuns,
aºadar, într-un loc larg ce se asemãna cu o livadã de pomi fructiferi,
cu trandafiri ºi tot felul de flori. Acolo erau alþi patru îngeri, mai
strãlucitori decât cei dintâi. Abia ne-au vãzut, ne-au salutat ºi au zis
cu admiraþie cãtre ceilalþi îngeri: Uite-le! Uite-le! (II).
Dacã sufletul pe care îngerul îl conduce nu este cu desãvârºire
curat, înainte ca sã aparã în faþa lui Dumnezeu cel de trei ori sfânt,
trebuie purificat. Trebuie sã primeascã un botez al focului care
desãvârºeºte botezul apei. Potrivit tradiþiei celei mai vechi în care
se reflectã învãþãtura purgatoriului, îngerii au primit misiunea
de a administra acest botez purificator.
Apocalipsa lui Pavel ne spune cã apostolul a fost condus într-o
vedenie în lãcaºurile cereºti:
Iatã, un râu ºi apele sale. I-am spus îngerului: Ce este acesta? El mi-a
rãspuns: Dacã cineva este necurat sau nelegiuit, dar se cãieºte, odatã
ieºit din trup, e condus ca sã-l adore pe Dumnezeu, ºi atunci, din
porunca Domnului, e dat în seama îngerului Mihail care îl boteazã
în râu ºi apoi îl conduce în cetatea lui Dumnezeu (Apoc. Pavel, 22).
62 ÎNGERI

Îngerii care pãzesc intrãrile paradisului îl resping câtã vreme

nu ºi-a spãlat pãcatele în rãul de foc.
În sfârºit, îngerii deschid porþile paradisului, dupã ce sufletul
a fost cântãrit, dupã ce i s-au verificat faptele. Ei sunt un fel de
vameºi, cãrora nu le scapã nimic la control.
Corul de îngeri, scrie Origene, ne priveºte, puterile cereºti ne aºteaptã
cu milã, spioneazã întoarcerea noastrã din luptã, vãd cum ne
întoarcem, câtã pradã de rãzboi aduce cu el fiecare, cerceteazã cu
atenþie, examineazã amãnunþit care dintre noi poartã o cantitate
mai mare de aur sau argint sau pietre preþioase. Va fi, aºadar, un
control sever când ne vom afla acolo, cu privire la ce duce fiecare
ºi, în funcþie de ce va duce, se va hotãrî ce locuinþã trebuie sã ocupe
(Hom. Num., 25, 5).

Credinþa cã sufletul care pãrãseºte trupul e luat în primire,

ocrotit, însoþit de îngeri în drumul spre lãcaºurile veºnice se
reflectã în multe rugãciuni din liturgia Bisericii, rugãciuni care
mai de care mai frumoase ºi mai impresionante. Dar mai frumoasã
ºi mai impresionantã decât toate este rugãciunea de recomandare
a sufletului în clipa morþii, „Proficiscere anima christiana”, pe care
o gãsim deja în Sacramentarul gelazian din secolul al VIII-lea:
Suflete creºtin, pãrãseºte lumea aceasta în numele lui Dumnezeu,
Tatãl atotputernicul care te-a creat; în numele lui Isus Cristos, Fiul
Dumnezeului celui viu, care a pãtimit pentru tine; în numele Duhului
Sfânt care a fost revãrsat asupra ta; în numele mãritei ºi sfintei
mame a lui Dumnezeu, Maria; în numele îngerilor ºi arhanghelilor;
în numele tronurilor ºi stãpânirilor; în numele domniilor ºi puterilor;
în numele tãriilor, heruvimilor ºi serafimilor; în numele patriarhilor
ºi profeþilor (...) Fie ca tu sã intri în odihnã ºi sã ai locuinþa în (cetatea)
sfântã a Sionului.
 ÎNGERII ªI MARTIRIUL

Sunt evenimente în istorie care nu pot fi explicate fãrã inter-

venþia îngerilor.
La mijlocul secolului al V-lea, barbarii sângeroºi ai lui Attila,
care rãspândeau teroare în toatã Europa, erau la porþile Romei,
deciºi sã cucereascã Cetatea Eternã. Papa Leon cel Mare iese în
întâmpinarea lor neînarmat. Cere sã vorbeascã cu Attila. Nimeni
nu va ºti vreodatã ce a vorbit papa cu barbarul. Fapt este, cã,
la un moment dat, Attila dã o poruncã ºi hoardele de nãvãlitori
se retrag, cruþând Roma. Istoricii sunt de acord cã acest eveniment
a fost hotãrâtor pentru soarta viitoare a Europei ºi chiar a Americii.
Dar faptul în sine rãmâne o enigmã pentru istorici: cum putea un
om singur, neînarmat, sã facã sã dea înapoi o armatã de fiare? Nu
rãmâne decât explicaþia pe care ne-o dã tradiþia: în momentul în
care papa vorbea cu Attila, nãvãlitorii au vãzut o armatã uriaºã
de îngeri pregãtiþi de luptã la dreapta ºi la stânga papei. Însuºi
papa Leon scrie: „Dacã ne împrietenim cu îngerii, vom gãsi în ei
prieteni plini de iubire ºi apãrãtori împotriva rãutãþii ºi furiei
diavolilor”.
Ce se întâmpla pe vremea sfântului Leon se întâmplã ºi în zilele
noastre, în secolul al XX-lea. În Congo, un grup de rebeli atacã
o ºcoalã a misionarilor, hotãrâþi sã o dãrâme ºi sã-i omoare pe toþi
copiii creºtini. Dar rebelii nu reuºesc cu nici un chip. Încearcã de
mai multe ori sã o ia cu asalt, dar de fiecare datã sunt respinºi.
Un rebel rãnit mãrturiseºte mai târziu: „Vedeam sute de soldaþi
îmbrãcaþi în alb, care bãgau groaza în noi”.
Sã mai amintim de incredibila istorie a Ioanei d’Arc, sfântã,
eroinã, comandantã de oºti, martirã din secolul al XV-lea. O fatã
de þãrani, pioasã, dar analfabetã, care nu ºtia decât sã pãzeascã
oile tatãlui sãu. La vârsta de 13 ani aude voci misterioase
64 ÎNGERI

cereºti care o îndeamnã la virtute ºi curãþie ºi apoi îi încredin-

þeazã misiunea de a elibera patria. Franþa era aproape în întregime
ocupatã de englezi. La vârsta de 17 ani, Ioana, venitã de la þarã,
primeºte comanda armatei franceze. Generalii ºi soldaþii rãmân
uimiþi ºi entuziasmaþi vãzând-o cãlare, în armurã, cum mânuieºte
armele, cum stãpâneºte perfect arta ºi strategia rãzboiului. Sub
comanda ei, armata francezã elibereazã Franþa. Ioana nu fãcea
decât sã urmeze instrucþiunile îngerilor pe care îi vedea ºi îi auzea;
mai ales executa ordinele arhanghelului Mihail pe care îl gãsea
cel mai strãlucitor dintre toþi îngerii. Vândutã de prelaþii francezi
trãdãtori englezilor, Ioana moare arsã pe rug la vârsta de 19 ani.
Pânã ce fumul sã o asfixieze, a reuºit sã invoce de ºase ori numele
lui Isus.
Sunt multe asemenea fapte de vitejie ºi evenimente extraordi-
nare, spectaculare, realizate cu ajutorul îngerilor, pe care istoria
le consemneazã. Dar mult mai multe sunt faptele de eroism, de
vitejie, pe care cei ce trãiesc în prietenia îngerilor ºi recurg la ajutorul
lor le realizeazã pe câmpul de luptã al inimii lor. Desigur, acestea
sunt mai puþin cunoscute, mai puþin spectaculare, dar la fel de
reale ºi de mãreþe. Ce act de eroism mai mare poate fi imaginat
decât sã-þi dai viaþa pentru credinþã, pentru Cristos? Un soldat
care se duce la rãzboi însoþit ºi ocrotit de un înger poate sã se
întoarcã teafãr ºi nevãtãmat de la rãzboi, dupã ce a luptat vitejeºte.
Un martir, dupã lupta grea pe care o are de purtat în inima sa,
întotdeauna moare.
Dacã citim vieþile sfinþilor, ºi mai ales actele martirilor, ne dãm
seama ce rol important au îngerii în clipele dramatice ale martiriului.
Sfinþii pãrinþi au descris în cuvinte impresionante intrarea
martirului în paradis ca fiind o intrare triumfalã: îngerii care l-au
asistat la moarte formeazã cortegiul triumfal; sufletul, botezat
în propriul sânge, nu mai cunoaºte botezul de foc al purgatoriului;
îngerii din paradis îi ies în întâmpinare, primindu-l cu bucurie ºi
entuziasm. Sfântul Ioan Gurã de Aur ne oferã descrierea cea mai
poeticã a primirii martirilor în paradis:
 ÎNGERII ªI MARTIRIUL 65

Aminteºte-þi de acea scarã spiritualã pe care patriarhul Iacob a

vãzut-o înãlþându-se de la pãmânt la cer: pe ea coborau îngerii;
mereu urcau pe ea martirii (...) Aþi vãzut adesea la aurorã soarele
cum se înalþã ºi cum rãspândeºte din toate pãrþile raze purpurii.
Aºa sunt trupurile martirilor; valurile lor de sânge inundã totul
în jur ca niºte raze de purpurã ºi lumineazã trupurile lor mult mai
puternic decât soarele când lumineazã cerul. Îngerii contemplã cu
bucurie acest sânge; demonii sunt cuprinºi de fiori ºi chiar Satana
tremurã (...) Martirii se înalþã la cer precedaþi de îngeri ºi înconjuraþi
de arhangheli, ca de niºte gãrzi de corp (...) Când ajung în cer, toate
puterile sfinte din înãlþimi aleargã în întâmpinarea lor, încercând
sã le vadã rãnile; le ating cu bucurie ºi apoi formeazã un cortegiu
uriaº spre a-i conduce la Regele cerurilor care ºade pe tronul sãu
glorios, în mijlocul serafimilor ºi heruvimilor (...) Acolo se unesc cu
corurile ºi iau parte la cântãrile mistice. Dacã pe când erau ei încã în
natura trupeascã au fost admiºi în coruri pentru a participa la sfintele
taine pentru a cânta Trisaghion (Sfânt, Sfânt, Sfânt) împreunã cu
cherubimii ºi serafimii – dupã cum ºtiþi voi, cei care sunteþi
iniþiaþi –, cu atât mai mult vor participa atunci la aceastã liturgie
împreunã cu tovarãºii lor [cereºti] (Serm. Mart.: PG 50, 709-710).

Dar mai existã o stare de viaþã eroicã în care prezenþa îngerilor

se face în mod deosebit simþitã: e viaþa de feciorie, de celibat pentru
împãrãþia cerurilor. E un martiriu zilnic ce dureazã nu câteva clipe
sau un ceas ca în cazul martirilor, ci o viaþã întreagã. Cei chemaþi
la o asemenea stare de viaþã nu numai cã sunt asistaþi ºi ajutaþi
de îngeri sã o trãiascã, dar îngerii devin model ºi ideal de viaþã
pentru ei. Ei intrã în lumea îngerilor, sunt introduºi în familiari-
tatea paradisiacã a spiritelor pure, cunosc o transformare escato-
logicã, trãiesc anticipat viaþa îngerilor lui Dumnezeu, care nu se
mãritã, nici nu se însoarã, viaþa celor care vor fi gãsiþi vrednici
de înviere.
Familia sfântului Grigore Nisenul trãia deja aici, pe pãmânt,
în lumea îngerilor. Despre sora sa, sfânta Macrina, sfântul Grigore
scria: „Trãind în trup, ea nu era apãsatã de greutatea trupului,
viaþa sa, în schimb, era uºoarã ºi etericã ºi zbura în înãlþimi
66 ÎNGERI

împreunã cu puterile cereºti” (Banchetul celor 12 fecioare: PG 46, 972).

Iar despre fratele sãu, sfântul Vasile, scria: „Înãlþându-se dincolo
de zona sensibilã a universului, el frecventa (...) ºi se întreþinea cu
puterile cereºti, fãrã ca vreo greutate carnalã sã împiedice cãlãtoria
spiritului sãu” (PG 46, 813). „Fiindcã Domnul ne-a spus cã viaþa
dupã înviere va fi asemenea cu a îngerilor, ºi cã viaþa îngerilor nu
cunoaºte cãsãtorie, cel care practicã fecioria imitã deja pe pãmânt
fiinþele netrupeºti” (PG 46, 381).
Aceeaºi primire deosebitã, triumfalã în cer, de care au parte
martirii, le este rezervatã ºi celor care, fiind încã în trup, au trãit
deja viaþa îngerilor. Scria sfântul Metodiu:
E contrar naturii aripilor fecioriei ca aceste aripi sã-l apese ºi sã-l
târascã pe cineva pe pãmânt. Dimpotrivã, ele trebuie sã-l conducã spre
înãlþimi în vãzduhul curat ºi la o viaþã asemãnãtoare cu a îngerilor.
Astfel, dupã semnalul dat de sus ºi dupã plecarea de pe pãmânt,
persoanele care i-au fãcut lui Dumnezeu consacrarea sincerã ºi fidelã
a fecioriei, vor fi primele dintre toate care vor primi rãsplata bãtãliei
lor ºi vor fi încoronate de el cu florile nemuririi. Fiindcã s-a spus cã
în momentele în care sufletele abia vor fi pãrãsit lumea, îngerii vor
veni în întâmpinarea fecioarelor, adresându-le multe cuvinte amabile
ºi le vor însoþi în pajiºtile unde vor intra ºi pe care nu reuºeau nici
mãcar de departe sã ºi le imagineze pe când locuiau în trupurile lor
(Conv., 8, 2).
Nouã, celor chemaþi la eroism, la trãirea vieþii angelice, la viaþa
de castitate desãvârºitã, compania, prietenia, familiaritatea, intimi-
tatea îngerilor ne este absolut indispensabilã. Arhanghelul Mihail
e cel mai puternic apãrãtor. Nouã, mai mult decât altora, ne este
adresat îndemnul pe care papa Ioan Paul al II-lea îl fãcea în 1994:
Cer tuturor sã nu o uite [rugãciunea compusã de Leon al XII-lea cãtre
sfântul Mihail arhanghelul, pe care preoþii o rosteau mai înainte cu
tot poporul la sfârºitul fiecãrei Liturghii] ºi sã o recite spre a obþine
ajutor în lupa împotriva puterii întunericului ºi împotriva spiritului
acestei lumi. Dacã fiecare catolic ar face-o, s-ar înrola într-o nouã
cruciadã pentru a apãra valorile creºtine.
 ÎNGERII ªI PARUSIA

Îngerii, am vãzut în meditaþia precedentã, iau în primire sufle-

tele celor care mor ºi le conduc la tronul Celui Preaînalt.
Fraþii capucini, care trãiau împreunã cu sfântul Padre Pio la
San Giovanni Rotondo, erau uimiþi auzind uneori extraordinara
frumuseþe a unor melodii misterioase. Muzica aceasta nu venea
nici din mãnãstire, nici de undeva din jurul mãnãstirii. Padre Pio
le explica confraþilor: e cântarea îngerilor care însoþesc pe cineva
care a trecut la cele veºnice.
E impresionant faptul descris de ziaristul englez Malcom
Muggeridge în cartea sa celebrã Something beautiful for God,
în care prezintã viaþa ºi activitatea maicii Tereza de Calcutta.
Autorul, anglican, s-a convertit la catolicism. Maica Tereza a achi-
ziþionat la Calcutta un uriaº templu hindus ºi l-a transformat în
obitorium, în Casã a Muribunzilor, unde sunt adunaþi toþi cei care
agonizeazã pe strãzile oraºului ºi mor decent, îngrijiþi de mâinile
iubitoare ale mãicuþelor. Autorul era cu o echipã a televiziunii
British Broadcasting Company (BBC) la Casa Muribunzilor. Vechiul
templu are ferestre mici, situate foarte sus. Operatorul filmeazã
câteva secvenþe în interior, deºi ºtia sigur cã face o muncã inutilã:
în semiîntunericul dinãuntru nu avea cum sã se înregistreze vreo
imagine pe peliculã. Ieºind afarã, operatorul filmeazã câteva
imagini în curtea scãldatã de razele unui soare puternic, strãlucitor.
Când dau drumul la film ca sã vadã ce a ieºit, toþi cei de faþã
rãmân stupefiaþi: imaginile de afarã erau semiîntunecoase, pe
când cele filmate în interior strãluceau de o luminã frumoasã, caldã.
Mãrturiseºte autorul: „Sunt convins cã acea luminã, inexplicabilã
din punct de vedere tehnic, este în realitate o luminã supranatu-
ralã”. Putem presupune cã lumina venea de la îngerii care veneau
sã ia în primire sufletele celor ce mureau în obitoriul surorilor din
Calcutta.
68 ÎNGERI

Sufletele celor morþi, aºadar, sunt luate în primire, intrã deîndatã

în grija îngerilor. Dar trupurile morþilor, ce se întâmplã cu ele?
Sunt abandonate? Pentru îngeri ele nu prezintã nici un interes?
Misiunea îngerilor se încheie în momentul în care omul moare?
Nu. Trupurile destinate învierii rãmân tot în grija îngerilor pânã
când, la sfârºitul veacurilor, trâmbiþa arhanghelului le va trezi
din nou la viaþã. Dovadã a convingerii cã îngerii fac de strajã în
cimitir ºi împiedicã profanarea trupurilor sunt îngerii din marmurã
sau de piatrã care strãjuiesc mormintele, mai ales în cimitirele
de la oraºe. Dovadã, de asemenea, sunt numeroasele inscripþii
funerare creºtine ca cea care se gãseºte pe un cavou antic roman:
„Aici se odihnesc Asclepiu, Elpisiu ºi un alt Asclepiu. Vã rog,
în numele îngerului care stã aici în picioare, ca nimeni sã nu
îndrãzneascã sã introducã aici un alt cadavru”. Rolul principal
în a asigura un somn liniºtit celor care se odihnesc în cimitir
revine arhanghelului Mihail, de aceea foarte multe capele frumoase
din cimitire sunt dedicate acestui arhanghel. Potrivit unei tradiþii,
Mihail a fost acela care a rãsturnat piatra de pe mormântul
Domnului în momentul învierii ºi a deschis mormântul Maicii
Domnului când Maria s-a înãlþat la cer.
Dar iatã un lucru interesant: îngerii rãi vor sã aibã omul în
întregime, nu numai sufletul, ci ºi trupul destinat învierii. Tradiþia
iudaicã ºi cea creºtinã ne vorbesc despre o adevãratã luptã la
moartea lui Moise între Mihail ºi Satana: fiecare voia sã intre
în posesia trupului sãu. Dacã o carte iudaicã, Asumpþiunea lui
Moise, ne spune cã în momentul morþii lui Moise: „Iosue i-a vãzut
sufletul înãlþându-se la cer înconjurat de îngeri”. Scrisoarea
sfântului apostol Iuda ne vorbeºte despre „arhanghelul Mihail
care opunea rezistenþã diavolului ºi se certa cu el pentru trupul
lui Moise” (9).
Aceastã luptã ºi încercare a diavolului de a smulge din mâinile
îngerilor trupurile care aºteaptã învierea este mai evidentã ca
oricând în timpurile noastre când sectele satanice cunosc o
proliferare cum nu au cunoscut nicicând în istorie. Sataniºtii
 ÎNGERII ªI PARUSIA 69

devasteazã ºi profaneazã cimitire, dezgroapã cadavre, le batjo-

coresc, adesea le taie capul, le scrijelesc trupul, scriu pe ele sau
pe sicriile lor semne ºi cuvinte din ritualul lor satanic sau nume
de diavoli, le împrãºtie sau le ard oasele. În mod obiºnuit, la
slujbele lor negre este prezent un craniu de mort.
Misiunea îngerilor se va încheia abia la sfârºitul veacurilor.
E un lucru care rezultã clar din cãrþile Noului Testament: îngerii
vor fi asociaþi la diferitele momente ale dramei escatologice.
Mai întâi, ei îi vor trezi pe morþi la viaþã. Matei ne spune în
Evanghelia sa cã Fiul Omului îi va trimite pe îngerii sãi cu trâmbiþa
rãsunãtoare ºi îi vor aduna pe aleºii lui din cele patru vânturi,
de la o margine a cerului pânã la cealaltã” (24,31). Acelaºi lucru
ni-l spune apostolul Pavel în Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni:
„Însuºi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cu
trâmbiþa lui Dumnezeu, se va coborî din cer ºi întâi vor învia
cei morþi în Cristos” (4,16).
Tradiþia creºtinã, sfinþii pãrinþi, reiau ºi dezvoltã acest moment
escatologic. Cartea a doua a Oracolelor sibiline, o lucrare creºtinã
veche, îi descrie pe arhangheli spãrgând porþile morþii ºi înviind
trupurile morþilor, chiar ºi pe ale celor care s-au înecat în mare sau
au fost devorate de fiarele sãlbatice (cf. II, 214-235).
Nimeni însã nu a descris mai frumos aceastã înviere a morþilor
la sunetul trâmbiþei îngerilor ca sfântul Efrem, marele poet al
parusiei:
Atunci Domnul va apãrea pe cer, ca un fulger, într- o mãrire ce nu
poate fi descrisã în cuvinte. Îngerii ºi arhanghelii vor merge înaintea
mãririi sale, ca niºte flãcãri de foc, ca un fluviu de foc ce se revarsã.
Heruvimii îºi vor lãsa capul în jos ºi serafimii vor zbura strigând
îngrozitor: Treziþi-vã, voi, cei care dormiþi. Iatã, soseºte Mirele.
Atunci trâmbiþele vor rãsuna, ºi cât ai clipi din ochi, toate popoarele
vor învia ºi vor vedea sfânta frumuseþe a Mirelui (De secundo
Adv., 7, 11).
70 ÎNGERI

Într-un al doilea moment al dramei escatologice, îngerii îi vor

aduna pe cei înviaþi în faþa Judecãtorului, separându-i pe cei buni
de cei rãi. „Seceriºul este sfârºitul lumii. Secerãtorii sunt îngerii...
Fiul Omului îi va trimite pe îngerii sãi ºi ei vor smulge din împã-
rãþia lui toate scandalurile ºi pe cei care sãvârºesc fãrãdelegea”
(Mt 13,39-41). Orice încercare de evadare a celor rãi, scrie sfântul
Ciril de Ierusalim, va fi sortitã eºecului: „Încercuiþi de trupele
cereºti, aceºtia nu vor putea scãpa pe nicãieri” (Cat., 15, 22).
Îngerii vor participa apoi la al treilea moment al dramei escato-
logice: vor asista la judecata finalã:
Când va veni Fiul Omului în slava sa, cu toþi sfinþii îngeri, va ºedea
pe scaunul de domnie al slavei sale. Toate popoarele vor fi adunate
înaintea lui. El îi va despãrþi pe unii de alþii cum desparte pãstorul
oile de capre ºi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga lui
(Mt 25,31-33).

Sfântul Ciril de Ierusalim ne ajutã sã ne imaginãm impresio-

nantul scenariu al judecãþii universale:
Priveºte, omule, în faþa cãrei mulþimi de martori vei intra la judecatã.
Întreaga rasã omeneascã va fi prezentã. Fã-i prezenþi în mintea
ta pe toþi oamenii care au existat de la Adam pânã în ziua de azi.
E o mulþime imensã. Dar aceasta e micã. Fiindcã îngerii sunt ºi
mai numeroºi. Ei sunt cele 99 de oi, pe când omenirea nu este decât
o oiþã singurã. E scris doar cã slujitorii sãi sunt de o mie de ori o mie;
nu fiindcã acest numãr defineºte numãrul lor, ci fiindcã profetul
nu a putut sã exprime un numãr mai mare (Cat., 15, 24: PG 33, 904).

O descriere asemãnãtoare o gãsim la sfântul Efrem:

Atunci vom vedea nenumãratele oºtiri ale îngerilor stând în jurul lui
Dumnezeu. Atunci faptele fiecãruia vor fi proclamate ºi dezvãluite
înaintea îngerilor ºi a oamenilor. Atunci se va împlini profeþia lui
Daniel: „Mã uitam la aceste lucruri când, iatã, s-au aºezat niºte scaune
de domnie. ªi un bãtrân a ºezut jos. Haina lui era albã ca zãpada ºi
pãrul capului lui era alb ca lâna curatã. Scaunul lui de domnie era
 ÎNGERII ªI PARUSIA 71

ca niºte flãcãri de foc ºi roþile lui ca un foc aprins. Un râu de foc

curgea ºi ieºea dinaintea lui. Mii de mii de slujitori îi slujeau ºi de
zece mii de ori zece mii stãteau înaintea lui. S-a þinut judecata ºi
s-au deschis cãrþile” (Dan 7,9-10) (De secundo Adv., 2, 3- 4).

Origene, probabil cel mai mare angelolog al Bisericii, e de pãrere

cã, la învierea de apoi, fiecare înger se va prezenta la judecatã
ducându-i cu el pe cei pe care i-a cãlãuzit, i-a ajutat, i-a instruit.
Ceea ce nu înseamnã cã ºi îngerii vor fi judecaþi, dupã cum gândea
Origene; ca ºi cum nu ºi-ar fi fãcut datoria cum se cuvine ºi ar fi
cazul sã primeascã vreo mustrare din partea Judecãtorului.
În sfârºit, îngerii vor fi executorii sentinþei pe care Judecãtorul
o va pronunþa: îi vor arunca în iad pe cei rãi ºi îi vor conduce în
paradis pe cei buni. ªi aici iarãºi îmi pare rãu pentru Origene,
urmat apoi ºi de sfântul Grigore Nisenul, care, influenþat de
filozofii neoplatonici, afirma cã, la judecata universalã, nu numai
osândiþii, ci ºi Lucifer ºi îngerii sãi vor fi iertaþi ºi reabilitaþi, iar
focul iadului se va stinge. Este erezia apocatastazei, condamnatã
mai întâi la sinodul din Constantinopol (343) ºi apoi la Conciliul
ecumenic din Constantinopol (553), erezie care contravine clar
sentinþei finale a Judecãtorului: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor,
în focul cel veºnic care a fost pregãtit diavolului ºi îngerilor lui (...)
ªi vor merge aceºtia în pedeapsa veºnicã, iar cei drepþi vor merge
în viaþa veºnicã” (Mt 25,41.46).
ªi în acea zi, misiunea îngerilor se încheie. Bucuria prietenilor
Mirelui e deplinã. Dupã ce în Vechea Alianþã atâta au suspinat
aºteptând venirea lui, dupã ce au salutat cu imensã bucurie venirea
lui în lume, dupã ce i-au proslãvit glorioasa lui înãlþare, dupã ce
i-au slujit lucrarea de mântuire în faza istoricã a Bisericii, dupã
ce au condus în paradis sufletele drepþilor care le-au fost încredin-
þate, dupã ce au vegheat asupra rãmãºiþelor lor pãmânteºti, dupã
ce au aºteptat ca Mirele sã vinã ºi sã-ºi ia Mireasa (Biserica),
ajunsã la deplinãtatea frumuseþii, spre a o introduce la ospãþul
veºnic de nuntã din casa Tatãlui sãu, odatã restabilitã ordinea
72 ÎNGERI

creaþiei, odatã refãcutã armonia cu Dumnezeu ºi cu lumea îngerilor

distrusã de pãcatul omului, îngerii de acum vor fi eliberaþi, absol-
viþi de munca lor în serviciul unei lumi supuse corupþiei. Scrie
Origene:
Odatã aºezat în fericirea veºnicã, corul tãriilor ºi puterilor cereºti
se uneºte spre a cânta laudele lui Dumnezeu. Deºertãciunea lumii
a fost risipitã. Creaþia întreagã [a îngerilor] este eliberatã de muncile
grele ale slujbei sale. ªi respirând uºuratã parcã în împãrãþia fericitã
a veºniciei, în bucurie ºi pace, îl celebreazã pe Dumnezeu, dupã
cum spune Apostolul: „Însãºi creaþia (îngerii creaþi) aºteaptã cu o
dorinþã înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19).
Iatã, ei cântã un imn pentru eliberarea ce le-a fost datã (Tract. Ps. 148:
PL 9, 879).
DIAVOLI
 MOARTEA SATANEI

Întreaga istorie a oamenilor e strãbãtutã de o bãtãlie aprigã împotriva

puterilor întunericului; aceasta a început la origini ºi va dura, dupã
cum spune Domnul, pânã în ziua de apoi. Prins în aceastã înfrun-
tare, omul trebuie sã lupte necontenit pentru a adera la bine ºi nu-ºi
poate dobândi unitatea lãuntricã decât cu mari eforturi, cu ajutorul
harului lui Dumnezeu (GS 37).
Dacã am terminat de analizat îngerii buni, îi luãm în primire
pe cei rãi. Trebuie sã recunoaºtem din capul locului cã intrãm
într-un domeniu întunecos – e vorba de împãrãþia întunericului,
unde stãpân e principele întunericului – intrãm într-o lume miste-
rioasã, ocultã, alunecoasã, impenetrabilã. Aºa îl numeºte ºi papa
Paul al VI-lea pe principele întunericului în celebrul sãu discurs
þinut la audienþa generalã din 15 noiembrie 1972, în care trateazã
despre existenþa ºi activitatea diavolului: „fiinþã obscurã ºi tulburã-
toare... duºmanul numãrul unu... duºmanul ocult... care seamãnã
erori ºi nenorociri în istoria umanã”, ca ºi duºmanul din Evan-
ghelie care a semãnat neghinã în ogorul însãmânþat cu grâu bun:
a fãcut-o noaptea, pe întuneric.
În aceastã privinþã, poetul italian Trilussa are o strofã celebrã:
„Acea bãtrânicã, pe care am întâlnit-o noaptea când m-am rãtãcit
în pãdure, mi-a zis: «Dacã nu cunoºti drumul, te conduc eu, fiindcã
eu îl cunosc»”.
Cu alte cuvinte, a te aventura în lumea misterioasã ºi tenebroasã
în care stãpân este Satana e ca ºi cum te-ai rãtãci noaptea într-o
pãdure ºi te-ai încredinþa unui orb sã te scoatã afarã.
Se întâmplã uneori sã fie deschise morminte în care se aflã
cadavre înmormântate cu multe secole în urmã. Când se deschide
mormântul, figura mortului apare perfect conservatã, de parcã
atunci ar fi fost înmormântat. Dar la contactul cu aerul, într-o
clipã totul se volatilizeazã, cadavrul se preface în cenuºã. Este
exact ce se întâmplã cu temerarul, cu savantul, cu omul de ºtiinþã,
76 DIAVOLI

cu teologul care îºi face iluzia cã poate face luminã în lumea

demoniacã, prin cercetãrile sale, recurgând la psihologie, la psihiatrie,
la parapsihologie, la toate ºtiinþele moderne. κi închipuie cã a
explicat tot ce cuprinde aceastã lume a întunericului. ªi, pe neaºtep-
tate, într-o clipã, totul se volatilizeazã. Diavolul nu se lasã studiat
pe masa de autopsie, nu se lasã nici fotografiat, nici filmat. Cel
mult, am zice, i se poate vedea coada cu care loveºte cumplit ºi
face ravagii în lume.
Scrie un gânditor rus, Vladimir Volkoff: „Pentru a crede în Dum-
nezeu, trebuie sã ai credinþã. Pentru a crede în Satana, e de ajuns
sã-þi deschizi ochii”.
Satana existã, eu l-am întâlnit. În lagãrele de exterminare. Îndãrãtul
mustãþii lui Stalin. În Vietnam. În Algeria. În Liban. Peste tot unde
curge sânge, unde foamea ucide, unde umilirea distruge omul în
fiinþa sa. La bursa din Paris, la Wallstreet, la Tokyo, la cursul yenului
ºi al dolarului. Pe masca lui Ceauºescu..., l-am întâlnit în cei care
manipuleazã banii murdari ºi drogurile care aduc un profit de o mie
cinci sute de miliarde de dolari pe an (Ioan Carrière).
În acest domeniu obscur, unde stãpân este tatãl minciunii ºi
principele întunericului, singura luminã de care ne vom lãsa
cãlãuziþi va fi lumina cuvântului lui Dumnezeu, a revelaþiei divine,
a sfinþilor pãrinþi ai Bisericii, a magisteriului ºi lumina pe care
ne-o dãruieºte Duhul Sfânt.
Totodatã, cum am spus la început, intrãm într-un teren minat,
periculos ºi riscant. Diavolul se rãzbunã întotdeauna pe cei care
se iau de el, care îl demascã. Am cunoscut personal, în strãinãtate,
exorciºti bãtuþi, maltrataþi de Satana, mai ales în timpul nopþii.
Îi place sã lucreze pe întuneric, dacã e principele întunericului.
ªtim câtã torturã au avut de îndurat sfinþii care au luptat cu curaj
împotriva împãrãþiei Satanei: sfântul Ioan Vianney, sfântul Ioan
Bosco ºi atâþia alþii. Sã mai amintesc de Padre Pio, mai recent.
Cumplit s-a rãzbunat pe el diavolul fiindcã îi smulgea din gheare
atâtea suflete. Dimineaþa, confraþii îl vedeau cu faþa desfiguratã,
plinã de vânãtãi, umflatã: sunt o mulþime de fotografii care îl
 MOARTEA SATANEI 77

aratã în felul acesta. Într-o noapte, Satana l-a bãtut cu capul de

podea pânã i-a distrus arcadele ochilor. La zgomotele care se auzeau
în cãmãruþa lui, fraþii au alergat în grabã. A doua zi, medicii au
trebuit sã-l coase în cinci locuri pentru a-i reface arcadele.
Dar Satana se rãzbunã ºi pe cei care îl demascã pe el ºi activi-
tãþile lui în predici, cateheze, conferinþe, scrieri. Vã pot mãrturisi
cu toatã sinceritatea cã ori de câte ori am þinut lecþii sau conferinþe
despre Satana ºi acþiunile lui, am fost penalizat întotdeauna, fãrã
excepþie, în aceeaºi zi. Odatã, tocmai þinusem o lecþie cu acest
subiect; am fost salvat de la un accident de maºinã, în mod mira-
culos, fãrã ca maºina sã pãþeascã ceva. Ultimul gest de rãzbunare
mi l-a fãcut acum douã sãptãmâni, la sfârºitul unei conferinþe
pe care am þinut-o la Asociaþia Medicilor Catolici, în care am vorbit
despre sectele satanice.
Dar, cu tot riscul, trebuie sã luptãm împotriva Celui Rãu cu
curaj ºi încredere în forþa lui Dumnezeu, trebuie sã-l demascãm,
altminteri ne-am face vinovaþi, am nesocoti porunca lui Cristos
ºi misiunea încredinþatã nouã: „Mergeþi ºi izgoniþi diavolii. În
numele meu veþi scoate diavoli”. Nefiind noi sfinþi mari ca cei
amintiþi mai sus, desigur, nu ne aºteptãm sã beneficiem de trata-
mentul de care au avut ei parte. Diavolul ne acordã atât cât se
cuvine unor oameni care tind cât pot spre sfinþenie ºi se recunosc
cu umilinþã cã sunt ignoranþi într-un domeniu atât de misterios
ºi nepãtruns.
În aceastã privinþã, personal, m-a încurajat foarte mult o întâm-
plare petrecutã la începutul secolului trecut, povestitã de exorcistul
italian Raul Salvucci în cartea sa intitulatã Cosa fare con questi
diavoli? (Ce sã facem cu dracii aceºtia?). Un paroh primise de la
episcopul sãu misiunea de exorcist. Avea un sacristan foarte curios
din fire, care ardea de dorinþa de a fi lângã preot, sã vadã ce se
întâmplã, cum se face un exorcism, mãcar o datã în viaþã. Dupã
multe insistenþe, parohul a cedat, dar i-a dat instrucþiuni precise:
„Cu lucrurile acestea nu se glumeºte. Te iau cu mine, dar fii cu
mare bãgare de seamã. Tu trebuie sã te comporþi ºi sã vorbeºti
78 DIAVOLI

exact ca mine; ce spun eu sã spui ºi tu”. Vine ziua exorcismului.

Preotul, cu crucea în mânã, sacristanul, cu cãldãruºa cu agheasmã,
pleacã împreunã la casa posedatului. A început lupta cu Cel Rãu.
Satana a încercat imediat sã-l ispiteascã pe preot la mândrie.
Îi zice prin glasul îndrãcitului: „Te crezi sfânt ºi, ca atare, vii sã
mã izgoneºti?” „Eu sfânt nu sunt, rãspunde preotul, dar, cu ajutorul
lui Dumnezeu, mã strãduiesc ºi sper sã devin cât mai curând”.
Apoi, necuratul se îndreaptã spre sacristan: „Iar tu, idiotule, cu
cãldãruºa în mânã, tu ce cauþi aici?” Sacristanul respectã întocmai
ordinul primit de la paroh. Zice: „Eu idiot nu sunt, dar, cu ajutorul
lui Dumnezeu, mã strãduiesc ºi sper sã ajung cât mai curând”.
Se spune cã, vãzând atâta umilinþã la paroh, ºi mai ales la sacristan,
diavolul l-a pãrãsit imediat pe omul pe care îl þinea în stãpânire.
E arhicunoscutã de acum fraza lui Charles Baudelaire: „Viclenia
cea mai finã a Satanei este aceea de a ne face sã credem cã el nu
existã”. Sau, cum spune un autor modern: „Cea mai mare plãcere
o are diavolul atunci când îºi citeºte în ziare necrologul, actul de
deces”. Cine refuzã sã creadã în existenþa diavolului a ajuns în mod
sigur în mâinile lui. Dar eu cred cã viclenia Satanei cunoaºte o
formã ºi mai rafinatã decât cea la care se referã Baudelaire. E
strategia lui de a ne face sã credem cã se aflã în altã parte, ºi
nu acolo unde se aflã ºi unde se ascunde cu adevãrat. Într-un
rãzboi þine de strategia militarã sã te camuflezi, sã te ascunzi
astfel încât inamicul sã nu te poatã ataca, iar tu sã ataci într-un
loc pe care el nu-l cunoaºte. Dar strategia devine genialã atunci
când îl faci pe inamic sã creadã cã eºti într-un loc unde nu eºti ºi
sã-ºi îndrepte în acea direcþie toate atacurile, iar tu sã ataci
liniºtit dintr-un loc pe care inamicul nu-l cunoaºte. Aceasta este
strategia cea mai genialã a Satanei: sã ne facã sã credem cã el este
în Hitler, în Stalin, în Ceauºescu, în structurile corupte ale societãþii,
în politicienii perfizi cu râs mefistofelic, în bordeluri ºi cârciumi,
în reþelele mafiote, criminale, satanice, care promoveazã prosti-
tuþia, avortul, pedofilia, homosexualitatea, eutanasia etc. ªi sã
 MOARTEA SATANEI 79

nu de dãm seama cã locul lui preferat, locuinþa, ascunzãtoarea lui

cea mai sigurã este inima omului.
A trãit odatã un sultan cãruia i s-a prezis cã va muri asasinat.
Spre a se apãra, a construit ºapte rânduri de ziduri în jurul pala-
tului sãu. Chiar în noaptea în care a terminat lucrãrile, când a
terminat de construit ultimul zid, valetul sãu de camerã l-a asasinat.
Sultanul a fãcut o greºealã pe care o fac mulþi dintre noi: îl vedem
pe Cel Rãu peste tot, la orice colþ de stradã, luptãm împotriva lui
pe toate fronturile: caritativ, social, religios, ºi nu ne dãm seama
cã el e înlãuntrul nostru, se cuibãreºte în inima noastrã.
Hoþii, criminalii, vagabonzii, drogaþii, sataniºtii cautã întotdeauna
case abandonate, pustii, în locuri izolate în care se instaleazã.
Acelaºi lucru ni-l spune Isus în Evanghelie despre duhurile
necurate care rãtãcesc prin locuri pustii ºi uscate ºi când gãsesc
o casã goalã ºi nelocuitã se instaleazã în ea. E normal. Casa e inima
noastrã. ªi devine casã pãrãsitã, goalã, pustie, atunci când conºtiinþa
e distrusã, pervertitã, glasul ei este sistematic înãbuºit. Atunci
când nu este în ea nici un interes pentru viaþa interioarã, pentru
viaþa spiritualã, când e dominatã de ipocrizie, minciunã, duplici-
tate, falsitate, când e nãpãditã de bãlãriile senzualitãþii, ale mândriei,
ale neascultãrii, ale plãcerilor, gândurilor ºi sentimentelor ruºi-
noase. Omul fãrã conºtiinþã e casã abandonatã, goalã, pãrãsitã,
în care se instaleazã duhul necurat. Mai mult; acest chiriaº, diavolul,
poate simula, poate imita glasul lui Dumnezeu ºi, urmând sugestiile
ºi ºoaptele lui, putem avea impresia cã vin de la Dumnezeu. Diavolul,
zice pastorul Hartnagel, emite pe o frecvenþã de unde foarte
apropiatã de aceea a Duhului Sfânt. Suntem pierduþi dacã nu ne
îngrijim propria conºtiinþã, acest instrument extrem de fin cu
ajutorul cãruia putem deosebi glasul lui Dumnezeu de glasul
Satanei.
 ÎN CE CRED CEI CARE NU CRED ÎN DIAVOL?

Cardinalul de Bruxelles-Malines, L. J. Suenens, ne prezintã cadrul

exact al credinþei, sau mai exact al necredinþei creºtinilor de azi
în existenþa diavolului:
Trebuie sã recunoaºtem cã existã astãzi printre creºtini o jenã cu
privire la existenþa diavolului sau a diavolilor. Mit sau realitate?
Satana trebuie cumva izgonit în împãrãþia fantasmelor? Sau e o
simplã personificare a rãului, o amintire urâtã dintr-o epocã preºtiin-
þificã de acum depãºitã?
Mulþi creºtini opteazã pentru mit: cei care îl acceptã ca pe o realitate
se simt inhibaþi, jenaþi sã vorbeascã despre diavol, de teamã sã nu parã
solidari cu imaginile populare care îl înconjoarã sau sã dea impresia
cã nu cunosc progresele ºtiinþei. Cateheza, predica, învãþãmântul
teologic în universitãþi ºi seminarii, în mod obiºnuit, evitã acest
subiect. ªi chiar acolo unde se discutã despre existenþa diavolului,
nu se abordeazã examinarea acþiunii sau influenþei sale în lume.
Diavolul a reuºit sã facã sã fie considerat drept un anacronism: e
culmea succesului ºi a vicleniei sale.
În aceste condiþii, creºtinul de azi trebuie sã aibã curajul de a sfida
ironia facilã ºi zâmbetul compãtimitor al contemporanilor sãi.
Statisticile, sondajele în diferite þãri, îi dau perfectã dreptate cardi-
nalului. La noi nu se fac asemenea statistici fiindcã existenþa lui
e prea evidentã pentru toatã lumea. Toþi românii îl poartã pe diavol
în gurã. Nu existã popor pe lume sã drãcuiascã cum o fac românii.
Statisticile fãcute în Franþa aratã cã numai zece la sutã dintre
francezi cred în existenþa diavolului. Întrebaþi cine este diavolul,
francezii au rãspuns, cei mai mulþi: e Hitler. Dupã el, în ordine
descrescãtoare: Khomeiny G., Gadhafi, generalul Pinochet, Stalin,
Pol Pot, comandantul kmerilor roºii. Ceauºescu, când trãia, deþinea
în anumite statistici unul dintre primele locuri. Era considerat
în Occident un fel de Dracula reîncarnat.
 ÎN CE CRED CEI CARE NU CRED îN DIAVOL? 81

Italienii sunt mai credincioºi. Un sondaj fãcut de institutul

ISPES aratã cã 34 % cred în existenþa diavolului. În ceea ce îi
priveºte pe teologi, o treime din ei nu cred în existenþa diavolului.
Restul, douã treimi, cred, dar numai în teorie, cãci practic, cu
unele excepþii, nu cred în acþiunea ºi influenþa lui în lume, ºi în
activitatea lor pastoralã nu þin cont de el. La cler, preoþi, episcopi,
având în vedere cã sunt formaþi la ºcolile teologilor, proporþiile
sunt cam aceleaºi.
Dar, paradoxal, contemporanii noºtri care nu mai cred în exis-
tenþa diavolului recurg la ceea ce diavolul le pune la dispoziþie:
magie, vrãjitorie, cultele satanice, spiritism, astrologie, horoscop:
toate lucrurile care þin de domeniul Satanei. Se ºtie cã pagina
cea mai cititã a ziarelor e pagina cu horoscopul. Un important
Congres þinut în 1991 la Perugia sub auspiciile Universitãþii din
acest oraº, având ca temã: „Magia, spiritismul ºi raþionalitatea”,
a dat la ivealã cã în Italia sunt 170.000 de operatori în domeniul
acestor practici oculte ºi cã 12 milioane de italieni recurg la servi-
ciile lor. Veniturile pe care le realizeazã aceºti lucrãtori ai ocultului
este de o mie de miliarde de lire pe an.
Comentând aceste date, cunoscutul exorcist italian Gabriele
Amorth constatã cu consternare: Satana are 170.000 de lucrãtori
în via sa, toþi buni specialiºti în domeniul lor, iar Cristos are în
via sa doar 38.000 de lucrãtori – acesta este numãrul preoþilor din
Italia – ºi aceºtia mai toþi analfabeþi în acest domeniu, în domeniul
demonologiei. Acelaºi exorcist constatã cã în afara Bisericii Catolice
se ia mult mai în serios cuvântul lui Isus din Evanghelie ºi porunca
datã ucenicilor sãi de a merge sã scoatã diavoli. Vãzând cã mulþi
francezi posedaþi de diavol vin la el, în Italia, pentru exorcism,
Amorth l-a rugat pe un episcop francez sã numeascã exorciºti
în dieceza sa. Acesta a refuzat categoric: nici nu voia sã audã de
asemenea superstiþii ºi vechituri obscurantiste, medievale. Atunci
Amorth i-a dat episcopului un sfat: sã punã un afiº pe poarta
principalã a curiei episcopale, cu aceste cuvinte:
82 DIAVOLI

În aceastã diecezã nu se fac exorcisme pentru cã nu mai credem în

promisiunile Domnului, care ne-a spus cã în numele lui putem sã
izgonim diavoli. Cine doreºte exorcisme sã se ducã la anglicani sau
la penticostali sau la baptiºti, cãci aceºtia cred în cuvintele Domnului
ºi fac exorcisme.
Prin anii ’50 s-a înregistrat în þãrile catolice ale Europei o
prãbuºire, o crizã nemaiîntâlnitã în viaþa creºtinã: în moravuri,
în practica religioasã, în structurile Bisericii; ateism în masã, dezer-
tãri din cler ºi din mãnãstiri. Sub acest aspect am putea spune cã,
în ultimii zece ani, România a intrat deja în Europa.
Inspirat de Duhul Sfânt, papa Ioan al XXIII-lea a convocat
Conciliul al II-lea din Vatican. S-au fãcut eforturi generoase de
reformare, de recuperare a pierderilor suferite, de îmbunãtãþire
a imaginii Bisericii. Conciliul a voit sã prezinte societãþii de azi
o Bisericã modernã, aggiornatã, în sensul bun ºi corect al cuvântului.
Rezultatele? Le vedem. Bisericile s-au golit ºi mai mult. Moralitatea?
Nu mai este ce discuta: dupã Conciliu s-au legalizat, de pildã,
avortul, divorþul, homosexualitatea în þãrile catolice. Cine e de vinã?
Conciliul? Doamne fereºte! Atunci cine? Ne spune papa Paul al VI-lea
cine este vinovatul în celebrul discurs þinut la al nouãlea aniversar
al încoronãrii sale, în ziua de 29 iunie 1972, discurs cu care ºi-a
ridicat toatã presa în cap ºi cu care i-a ºocat, i-a scandalizat, i-a
înfuriat nu numai pe laiciºti, pe atei, dar ºi pe o bunã parte dintre
teologii care credeau cã fuseserã abandonate o datã pentru
totdeauna poveºtile acestea medievale cu diavolul.
Aveam impresia, spune papa, cã, dupã Conciliu, soarele va strãluci
peste istoria Bisericii. ªi, când colo, a venit o zi înnoratã, de furtunã,
de întuneric, de cãutare, de nesiguranþã. A intervenit o putere
potrivnicã. Numele lui este diavolul, aceastã fiinþã misterioasã
despre care se face aluzie ºi în Scrisoarea sfântului Petru. De altfel,
în Evanghelie, de atâtea ori revine pe buzele lui Isus însuºi numele
acestui duºman al oamenilor. Noi credem în ceva care e dincolo de
natural, care a venit în lume tocmai pentru a tulbura pacea, pentru
a sufoca roadele Conciliului ºi pentru a împiedica Biserica sã izbucneascã
 ÎN CE CRED CEI CARE NU CRED îN DIAVOL? 83

într-un imn de glorie pentru faptul de a fi redobândit conºtiinþa

de ea însãºi. Prin anumite fisuri, fumul Satanei a intrat în templul
lui Dumnezeu.
Strategia Satanei a fost simplã. A lansat termenul de „medieval”
ca expresie a obscurantismului absolut; a fãcut din acest cuvânt
o sperietoare. A acreditat convingerea cã a mai crede în diavol
înseamnã a te întoarce la Evul Mediu, adicã a fi pus la stâlpul
infamiei, a fi marcat cu semnul ruºinii absolute: retrograd ºi vrednic
de dispreþ. Exorcistul italian Raul Salvucci aratã printr-o imagine
cum a reuºit Satana sã compromitã roadele Conciliului. Biserica
la Conciliu s-a îmbrãcat cu o hainã curatã, ca sã aparã frumoasã
în ochii lumii, ca o fetiþã care în ziua primei împãrtãºanii se
îmbracã dimineaþa cu o rochiþã albã, strãlucitoare, imaculatã.
Fetiþa se uitã în oglindã ºi nu-i vine sã creadã ce bine îi stã cu
rochia cu care este îmbrãcatã. Dar când iese din casã, pe drum spre
bisericã, un derbedeu aruncã asupra ei o cãlimarã cu cernealã
care îi pãteazã rochia. Biserica la Conciliu ºi-a îmbrãcat o ase-
menea hainã albã, curatã. Satana a lansat ideea cã a mai crede
în el, a-i mai pronunþa numele, a mai face exorcisme, a mai încerca
sã-l izgoneºti înseamnã a arunca asupra Bisericii o cãlimarã cu
cernealã neagrã, medievalã, înseamnã a-i compromite imaginea
ei de Bisericã aggiornatã, modernizatã, în pas cu progresele lumii
de azi.
Aceastã concepþie puerilã, falsã, absurdã, ridicolã cu privire la
obscurantismul Evului Mediu, care terorizeazã lumea de astãzi,
inclusiv pe teologi ºi clerici, o demascã foarte bine scriitorul André
Frossard în cartea sa intitulatã Cele 36 de dovezi ale existenþei
diavolului. E vorba, în aceastã carte, de 36 de scrisori imaginare
pe care diavolul i le trimite autorului din diferite oraºe ale lumii.
În scrisoarea a doua, trimisã din Geneva, îi scrie printre altele:
Confratele vostru în visãri ºi baliverne mistice, englezul C. S. Lewis,
pretindea cã oamenii comit cu privire la mine douã erori egale ºi
contradictorii, una comisã prin exces, alta prin lipsã: „Când cred
prea mult în diavol, spune el, când nu cred îndeajuns”.
84 DIAVOLI

Lewis avea dreptate. E drept cã Evul Mediu al vostru a cãzut în

prima dintre aceste greºeli; nu cã ar fi exagerat importanþa mea, lucru
imposibil de fãcut, dar se înºela cu privire la extensiunea mijloacelor
mele de acþiune; le credea nelimitate, când, dimpotrivã, ele sunt strict
mãsurate de cãtre Celãlalt [Dumnezeu], care nu face cu mine un joc
cinstit (...)
Evul Mediu mã vedea peste tot ºi eu nu eram nicãieri. Eram izgonit
de cãtre exorciºtii voºtri, înecat în cantitãþi imense de agheasmã care
mã izbeau în plinã faþã ca niºte talazuri ale mãrii, gâtuit cu rozariile
voastre, pus la stâlpul infamiei pe toate capitelurile catedralelor
voastre, redus de cãtre predicatorii voºtri la imaginea biblicã a
ºarpelui (...) Pãstrez o amintire foarte urâtã despre aceastã epocã
ºi eram disperat cã nu puteam sã ies din ea, când mi-a venit ideea
genialã de a lansa cuvântul obscurantism, preluat imediat cu entuziasm
de cãtre umaniºtii voºtri, care i-au procurat un succes minunat.
Ideea era cu atât mai comicã cu cât cuvântul venea dintr-o contradicþie
absolutã cu diversitatea multicolorã a timpului.

Aici, diavolul descrie frumuseþea, luminozitatea, varietatea de

culori deschise a hainelor, a încãlþãmintei, a mãnãstirilor, a vitra-
liilor catedralelor din Evul Mediu: nimic obscur, nimic întunecos.
Generaþii de nãtãfleþi crescuþi în ºcolile voastre, continuã diavolul,
ºi-au imaginat Evul Mediu sub forma unui tunel plin cu lilieci, când,
de fapt, era o dimineaþã de duminicã luminatã de un soare aprins.
O a doua trãsãturã de geniu... a fost aceea sã vorbesc despre „secolul
luminilor” sau despre „filozofia luminilor”, chiar în momentul când
se stingeau focurile spirituale, când în saloanele voastre nu mai
strãlucea decât un fel de fosforescenþã efemerã ºi sulfuroasã pe care
o numiþi spirit. Secolul meu, secolul al XVIII-lea, e unul dintre secolele
mele cele mai reuºite. Voltaire era considerat ca o fãclie (...) Omul
Evului Mediu, care inventase legile cavalerismului ºi ale iubirii
curtenitoare, fãcea drept un ins grosolan; marchizul de Sade, cu
lanþurile sale, cu obsesiile sale, cu scleroza sa guralivã, cu plãcerile
sale infame, era luat drept model de rafinament. Îmi vine sã înnebunesc
de bucurie gândindu-mã la aberaþiile acestea (...)
Secolul meu, secolul al XX-lea, este ºi mai frumos. Desigur, voi nu mai
credeþi acum deloc în mine ºi apar în vocabularul vostru în câteva
 ÎN CE CRED CEI CARE NU CRED îN DIAVOL? 85

formule stereotipe: „La beauté du diable” (frumuseþea diavolului),

„Un creature infernale” (o creaturã infernalã), „tirer le diable par la
queue” (a trage dracul de coadã). De unde rezultã cã în unele situaþii
nenorocite voi nu mai speraþi decât în mine, iar coada pe care mi-o
atribuiþi are rol de semnal de alarmã. Voi folosiþi în mod curent
expresia „ruse diabolique” (viclenie diavoleascã), din care reiese admi-
raþia pe care o aveþi pentru mine(...) Ascultarea voastrã mã consoli-
deazã. Voi credeþi cã vã împliniþi propria voinþã când, de fapt, o
faceþi pe a mea, ºi încã cu exactitate ºi promptitudine. De abia concep
o idee, cã voi ºi sunteþi gata sã o puneþi în practicã. Alergaþi atât de
repede pe calea poruncilor mele încât mã simt uneori luat un pic
înainte.
Dar nu aveþi teamã, vã ajung din urmã.
Cu înflãcãrare, al vostru.

Semneazã: diavolul.
Dar pentru existenþa diavolului, statisticile, sondajele, oricare
ar fi datele ºi rezultatele lor, nu au absolut nici o importanþã.
Existenþa lui nu se voteazã în parlament prin majoritate de voturi.
Existenþa lui nu depinde de numãrul mare sau mic al celor care
cred sau nu cred în el. Este vorba de un adevãr de credinþã. În
Noul Testament, diavolul este numit de 300 de ori. E un adevãr
de credinþã definit la Conciliul al II-lea din Lateran, reafirmat
de Conciliul al doilea din Vatican care vorbeºte despre diavol în
18 texte, ºi despre care noul Catehism al Bisericii Catolice trateazã
la numerele 391-395.
În discursul amintit la început, papa Paul al VI-lea spune clar:
„Iese din cadrul învãþãturii biblice ºi bisericeºti cine refuzã sã
recunoascã existenþa diavolului”. Creºtinii care neagã existenþa
diavolului nu-ºi dau seama cã, de fapt, îºi pierd calitatea de creºtini,
cãci ei neagã, în acelaºi timp, existenþa lui Cristos. „Fiul lui Dum-
nezeu a venit în lume ca sã distrugã lucrãrile diavolului”, scrie
sfântul Ioan (1In 3,8).
Dacã diavolul nu existã, întruparea lui Cristos devine inutilã;
i se ia lui Cristos obiectul muncii, i se anuleazã misiunea. În
86 DIAVOLI

scrisoarea apostolicã Parati semper din 13 mai 1985, papa Ioan

Paul al II-lea ne spune cã trebuie sã mergem cu curaj împotriva
curentului:
Nu trebuie sã ne fie teamã sã-l chemãm pe nume pe primul înfãptuitor
al rãului: pe Cel Rãu. Tactica pe care a folosit-o ºi o foloseºte este aceea
de a nu se descoperi, pentru ca rãul, sãdit de el de la început, sã se
poatã dezvolta în omul însuºi, în sistemele ºi relaþiile interumane,
în sânul claselor sociale ºi al naþiunilor.
 CRISTOS ÎN LUPTÃ CU SATANA

„Noi nu avem de luptat împotriva cãrnii ºi sângelui, ci împotriva

domniilor, împotriva stãpânirilor întunericului acestei lumi,
împotriva duhurilor rãutãþii care sunt în vãzduh” (Ef 6,12).
Exorcistul Raul Salvucci ne povesteºte cum a început misiunea
sa de izgonitor de diavoli. Era în seara zilei de 10 noiembrie,
cãtre ora 21, singur în parohie, dupã ce luase cina. Primise de douã
sãptãmâni de la vicarul general permisiunea de a face exorcisme.
Se aude soneria. „Cine-i?”, întreabã preotul. „Suntem douã femei
ºi vrem sã vã vorbim”. Le deschide. Abia intrate, una dintre ele
se schimbã la faþã luând un aspect îngrozitor, începe sã urle, sã
gesticuleze. Preotul e impresionat ºi adânc tulburat. Era primul
caz de obsesie cu care se confrunta. Împreunã cu însoþitoarea
care spunea cã se cheamã Tereza, reuºeºte sã o introducã în salon
ºi sã o aºeze pe o canapea. Începe exorcismul. Vãzându-l nepregãtit
ºi înspãimântat, Satana îi râde în faþã. Îi zice sarcastic, prin glasul
posedatei: „Bietul de el! Cum se cãzneºte! Uite-l cã nu mai poate!
Tu nu poþi sã-mi faci nimic!”. Exorcistul îºi face curaj ºi îi zice:
„Eu nu pot sã-þi fac nimic. Dar este Cristos cel care îþi porun-
ceºte sã pleci”. Atunci aude din gura diavolului o expresie care
l-a marcat pentru toatã viaþa. Cu o voce rece, metalicã, sigurã
pe sine, Satana îi rãspunde: „Cristos are împãrãþia sa, eu o am
pe a mea. Cristos domneºte în împãrãþia sa, eu domnesc în a mea”.
Exorcistul reuºeºte sã o elibereze pe posedatã. Dupã circa douã
luni, e chemat la telefon ºi rugat sã meargã urgent la o anumitã
adresã în oraº unde, i se spunea, este o femeie posedatã de diavol,
care vorbeºte în limbi necunoscute ºi pe care mai multe persoane
împreunã nu reuºesc sã o stãpâneascã. Ajuns la adresa respectivã,
preotul este întâmpinat ºi i se spune: „A lãsat-o acum cinci minute.
Înainte de a ieºi din ea, diavolul a spus: «Trebuie sã plec, fiindcã
88 DIAVOLI

soseºte preotul»”. Vom vedea în meditaþiile urmãtoare cã sunt

numeroase cazurile când diavolul recunoaºte puterea pe care
preotul, în virtutea hirotonirii, o are asupra lui. Exorcistul intrã
în camerã ºi gãseºte întinsã pe pat o femeie palidã ºi epuizatã.
O recunoaºte: e Tereza, femeia care o însoþise la parohie pe prima
posedatã.
Cristos are împãrãþia sa ºi domneºte în ea. Douã împãrãþii,
douã cetãþi, cum se exprimã sfântul Augustin, douã tabere într-un
veºnic rãzboi, într-o permanentã confruntare. Evangheliile scot
bine în evidenþã confruntarea dintre Satana ºi Cristos, care a
venit în lume ca sã distrugã lucrãrile diavolului, ºi subliniazã
înfrângerea totalã a Celui Rãu. Prima mare victorie o câºtigã
Cristos la începutul activitãþii sale publice când, dupã patruzeci
de zile de post, ispitit în pustiu, respinge categoric ademenirile
ispititorului. Primul Adam a ales promisiunile diavolului, refuzând
ascultarea faþã de Dumnezeu. Al doilea Adam, Cristos, a ales
ascultarea. În continuare, Cristos merge din victorie în victorie,
izgonindu-l pe diavol din posedaþii care îi ies în cale. La apropierea
lui, diavolii intrã în panicã.
În sinagoga din Cafarnaum era un om care avea un duh necurat.
El a început sã strige: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit
sã ne pierzi? Te ºtiu cine eºti: eºti sfântul lui Dumnezeu” Isus l-a
certat ºi i-a zis: „Taci ºi ieºi afarã din omul acesta” ªi duhul necurat
a ieºit din el scuturându-l cu putere ºi scoþând un strigãt puternic.
Toþi au rãmas înmãrmuriþi, aºa cã se întrebau unii pe alþii: „Ce este
aceasta? O învãþãturã nouã! El porunceºte ca un stãpân ºi duhurilor
necurate ºi ele îl ascultã” (...) Seara, dupã asfinþitul soarelui, i-au
adus la el pe toþi bolnavii ºi îndrãciþii. ªi toatã cetatea era adunatã
la uºã. El i-a vindecat pe mulþi care pãtimeau de diferite boli. De
asemenea, a scos mulþi diavoli ºi nu îi lãsa pe diavoli sã vorbeascã,
pentru cã îl cunoºteau (Mc 1,23-27.32-34).

„Duhurile necurate, când îl vedeau, cãdeau la picioarele lui ºi

strigau: «Tu eºti Fiul lui Dumnezeu»” (Mc 3,11).
 CRISTOS ÎN LUPTÃ CU SATANA 89

Este evident cã în Evanghelii izgonirea diavolilor nu se con-

fundã cu vindecarea bolnavilor. Isus fãcea douã lucruri distincte:
scotea diavoli ºi vindeca bolnavi. Iar pe apostoli îi trimite în lume
cu douã porunci ºi douã puteri distincte: mergeþi, scoateþi diavoli
ºi vindecaþi bolnavi. Ne întrebãm atunci, cine îi face pe foarte
mulþi contemporani ai noºtri – inclusiv teologi, bibliºti, cler înalt
ºi mai puþin înalt – sã creadã cã îndrãciþii din Evanghelie erau
toþi bolnavi de isterie sau de alte boli psihice? Sã afirme cã Isus
s-a adaptat la mentalitatea contemporanilor sãi când scotea
aºa-ziºii diavoli? Cã evangheliºtii, povestind aceste lucruri, s-au
adaptat la concepþiile epocii, cã au folosit limbajul cultural al
timpului? Cã diavolul nu e o persoanã, cã Isus l-a vãzut ca atare,
urmând uzanþele timpului?
La un episcop francez vin doi pãrinþi cu un copil care avea toate
semnele posesiei diabolice ºi îl roagã sã-i ajute, sã le dea un exorcist.
Episcopul nu stã la discuþie; le zice: „Eu nu cred decât în psiha-
nalizã. Cine v-a bãgat în cap asemenea stupiditãþi?” Cum pãrinþii
insistau, episcopul le aruncã în faþã: „Diavolul sunteþi voi doi”.
E adevãrat cã episcopatul francez a aprobat vreo 80 de exorciºti.
Cei care îi formeazã pe exorciºti sunt psihiatrii ºi psihologii. Mai
nici unul dintre exorciºti nu crede în existenþa diavolului. Misiunea
lor este aceea de a-i îndruma pe cei care se prezintã la ei spre
psihiatri. Sau se considerã drept psiho-terapeuþi. Misiunea lor de
exorciºti este aceea de a-i primi, de a-i asculta, de a-i sfãtui pe
aceºti bolnavi psihic ce se considerã chinuiþi de diavol. Nu putem
sã nu recunoaºtem ºi aici cã diavolul este genial în a se preface cã
nu existã.
Dar sã ne întoarcem la confruntarea dintre Cristos ºi Satana,
urmând firul Evangheliei. Pe Calvar a avut loc confruntarea defini-
tivã dintre Cristos ºi Satana, cu victoria completã a lui Isus asupra
forþelor rãului. Pe Calvar a avut loc cea mai aprigã bãtãlie din
istoria lumii. Celebrele bãtãlii din cãrþile de istorie: cea de la
Waterloo, cea de la Stalingrad, au fost o joacã de copii. Apostolul
Pavel le scrie corintenilor: „Noi predicãm înþelepciunea lui Dumnezeu,
90 DIAVOLI

cea tainicã ºi þinutã ascunsã pe care a orânduit-o Dumnezeu din

veºnicie, ºi pe care n-a cunoscut-o nici unul dintre stãpânitorii
acestei lumi. Cãci, dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe
Domnul slavei” (1Cor 2,7-8).
Din acest text rezultã cã patima ºi moartea lui Isus pe cruce
nu trebuie atribuite, în primul rând, rãutãþii ºi perfidiei evreilor,
nici laºitãþii lui Pilat, nici cruzimii romanilor. Primul responsabil
e Satana. El este regizorul care a lucrat în culise, el a fost strategul
care a organizat confruntarea finalã de pe Calvar. Nu cã oamenii
care au participat la aceastã bãtãlie nu ar avea partea lor de respon-
sabilitate. În enciclica sa Dominum et vivificantem, papa Ioan
Paul al II-lea scrie cã pãcatul îºi are originea în afara omului, în
Satana, dar omul a avut partea lui de vinã prin faptul cã a consimþit
la propunerile ispititorului. „Patima Domnului, citim într-o notã
a Bibliei de la Ierusalim, e o dramã în care este angajatã lumea
invizibilã; în spatele oamenilor acþioneazã forþa diabolicã”. Marii
preoþi, membrii sinedriului, Pilat, mulþimea care strigã: „Rãstig-
neºte-l”, Iuda, sunt niºte marionete acþionate de marele regizor,
Satana, dar marionete responsabile. Patima ºi moartea lui Cristos
a fost lucrarea oamenilor care s-au lãsat acþionaþi de Satana.
La mijloc a fost invidia: prin invidia diavolului a intrat pãcatul
ºi moartea în lume. Din invidie l-au dat evreii pe Isus în mâinile
lui Pilat.
Evangheliºtii ne aratã opt intervenþii ale lui Isus, care fac
cunoscutã contribuþia Satanei la jertfa de pe cruce. „Satana a intrat
în Iuda, zis ºi Iscarioteanul, care era din numãrul celor doisprezece.
Iuda s-a dus sã se înþeleagã cu marii preoþi ºi cu cãpeteniile strã-
jerilor templului cum sã-l dea în mâinile lor” (Lc 22,3-4). Dupã
sãrutul trãdãtorului, Isus le spune celor veniþi sã-l prindã în
Grãdina Mãslinilor: „În fiecare zi eram cu voi în templu ºi n-aþi
pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasul vostru ºi puterea întune-
ricului” (Lc 22,53).
Crucea a fost arma cu care l-a învins Cristos pe Satana. Victoria
a fost totalã pe Calvar. Dar rãzboiul continuã; continuã cu ucenicii
 CRISTOS ÎN LUPTÃ CU SATANA 91

lui Isus. Avem motive sã ne temem de duºmanul nostru? Rãs-

punsul ni-l dã Isus: da, trebuie sã ne temem mai mult decât de
moarte:
Vã spun vouã, prietenii mei: sã nu vã temeþi de cei care ucid
trupul ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. Am sã vã arãt de cine
sã vã temeþi. Temeþi-vã de acela care, dupã ce a ucis, are puterea
sã arunce în gheenã. Da, vã spun, de el sã vã temeþi (Lc 12,4-5).

Ce sã facem când ne atacã? Sã fim convinºi cã e unul mai

puternic decât el, la care ne gãsim refugiul ºi salvarea. Ca sfânta
Tereza a Pruncului Isus, care vedea în diavol un câine mare ºi
rãu. Dar câinele nu are ce sã-i facã atâta vreme cât copilul stã
pe umerii tatãlui sãu.
 CELE DOUÃ ÎMPÃRÃÞII

La 20 aprilie 1884, cu puþin înainte de a avea cutremurãtoarea

vedenie a Satanei scãpat din lanþuri pentru o sutã de ani în lume,
papa Leon al XIII-lea a publicat o importantã enciclicã Humanum
genus, referitoare la masonerie. Enciclica începea cu aceste cuvinte:
De când, din cauza invidiei diavolului, neamul omenesc s-a separat
în mod jalnic de Dumnezeu, faþã de care era îndatorat pentru însuºi
faptul cã exista ºi pentru darurile supranaturale primite, oamenii
s-au împãrþit în douã tabere adverse. Ei nu înceteazã sã lupte, unii
pentru adevãr ºi virtute, alþii pentru tot ce se împotriveºte adevãrului
ºi virtuþii (...) Prima [împãrãþie], precizeazã papa, este împãrãþia lui
Dumnezeu pe pãmânt, adicã Biserica lui Isus Cristos, ai cãrei membri
trebuie sã-i slujeascã lui Dumnezeu. A doua este împãrãþia Satanei.
Sub domnia ºi puterea lui se gãsesc toþi cei care, urmând exemplele
funeste ale conducãtorului lor ºi ale primilor noºtri pãrinþi, refuzã
sã se supunã legii lui Dumnezeu ºi îºi sporesc eforturile de a trãi
fãrã Dumnezeu (...) Aceste douã împãrãþii, sfântul Augustin le-a vãzut
ºi le-a descris cu mare perspicacitate, sub forma a douã cetãþi, una
potrivnicã celeilalte..., fie pentru legile care le guverneazã, fie pentru
idealul pe care îl urmãresc (...) Cetatea pãmânteascã se naºte din
iubirea de sine împinsã pânã la dispreþul faþã de Dumnezeu, în
timp ce cetatea cereascã se naºte din iubirea faþã de Dumnezeu
împinsã pânã la dispreþul de sine, dupã celebra maximã a episcopului
de Hippona: „În decursul veacurilor, cele douã cetãþi nu au încetat
sã lupte una împotriva celeilalte, folosind strategii de tot felul ºi
armele cele mai diferite, nu întotdeauna cu aceeaºi ardoare ºi cu
aceeaºi vehemenþã”.

Învãþãtura lui Leon al XIII-lea gãseºte un ecou în cuvintele

Conciliului din Gaudium et spes (37), în care ni se vorbeºte despre
bãtãlia aprigã ce strãbate întreaga istorie a oamenilor, bãtãlie
ce a început la origini ºi va dura pânã în ziua de apoi. De fapt,
 CELE DOUÃ ÎMPÃRÃÞII 93

este învãþãtura pe care o gãsim la toþi maeºtrii spirituali din toate

timpurile: la sfântul Augustin, la sfântul Ieronim, la sfântul Bernard,
la sfântul Toma de Aquino, la sfântul Ignaþiu de Loyola. Acesta
din urmã vorbeºte despre douã stindarde, de douã drapele: al lui
Cristos ºi al Satanei. Sfântul Augustin vede în cetatea celor pãcã-
toºi „trupul mistic” al diavolului, o pseudo-bisericã, o caricaturã,
o imitaþie perversã a trupului mistic al lui Cristos, a Bisericii.
Ceva mai târziu, aceastã expresie o vom gãsi în tratatul Moralia
in Iob al sfântului Grigore cel Mare.
De fapt, este o învãþãturã ce se bazeazã pe cuvântul lui Dum-
nezeu din Sfânta Scripturã. Isus îl numeºte pe Satana „principele,
stãpânitorul acestei lumi” (In 12,31: 14,30; 16,11). Apostolul Pavel
merge pânã acolo încât îl numeºte „dumnezeul acestei lumi”
(2Cor 4,4). Diavolul nu a renunþat la gândul de a-i lua locul lui
Dumnezeu. Se considerã dumnezeu, ºi vrea adoraþie, cult, onoruri
divine ºi ascultare absolutã de la cei care, acceptând din mâinile
lui putere, bogãþii, succes, devin, cum îi numeºte sfântul Ioan,
„fiii diavolului”. În a treia ispitire din pustiu, Satana se prezintã
ca fiind stãpânitorul acestei lumi. Îi aratã lui Isus toate împãrãþiile
lumii ºi strãlucirea lor ºi îi face oferta: „Þie îþi voi da toatã
stãpânirea ºi slava acestor împãrãþii, cãci mie îmi este datã ºi o
dau oricui voiesc. Dacã, aºadar, te vei închina înaintea mea,
toatã va fi a ta” (Lc 4,6-7).
Privind lumea, fãrã a fi pesimiºti, ci în mod realist, vedem cã
puterea întunericului o stãpâneºte, triumfã asupra ei ºi o ameninþã
cu prãbuºirea totalã.
Existã o carte a iezuitului exorcist Domenico Mondrone, intitu-
latã A tu per tu col maligno (Faþã în faþã cu Cel Rãu). O carte
scrisã, afirmã autorul, din poruncã primitã din cer, bazatã pe ceea
ce se numeºte locuþiune interioarã. E vorba de o serie de interviuri
luate Celui Rãu; se ºtie cã, cu autoritatea lui Cristos ºi a Bisericii,
exorciºtii îl pot obliga pe diavol sã rãspundã la anumite întrebãri.
Se pare cã tatãl minciunii spune adevãrul când, într-unul dintre
interviuri, se laudã cu succesele sale extraordinare:
94 DIAVOLI

Nu vezi cã împãrãþia lui [Cristos] se destramã, iar împãrãþia mea

creºte din zi în zi pe ruinele împãrãþiei sale? Încearcã sã faci bilanþul
între urmaºii lui ºi urmaºii mei, între cei care urmeazã adevãrurile
lui ºi cei care urmeazã învãþãturile mele, între cei care pun în prac-
ticã legile lui ºi cei care le pun în practicã pe ale mele. Gândeºte-te
numai la progresul pe care îl fac prin ateismul militant, care înseamnã
respingerea lui totalã. Încã puþin timp, ºi lumea va cãdea în adoraþie
în faþa mea.
Gândeºte-te la ravagiile pe care le fac între voi, folosindu-mã, în primul
rând, de slujitorii lui.
Am dezlãnþuit în turma sa un spirit de confuzie ºi revoltã pe care
pânã acum nu reuºisem niciodatã sã-l obþin. Îl aveþi pe ciobanul acela
al vostru îmbrãcat în alb care în fiecare zi trãncãneºte, strigã, trâmbi-
þeazã. Dar cine îl ascultã? Eu am lumea întreagã care ascultã mesajele
mele, le aplaudã ºi le urmeazã. Am totul de partea mea. Am catedrele
cu care am falimentat filozofia voastrã. Am de partea mea politica
ce vã distruge. Am ura de clasã care vã sfâºie. Am interesele pãmân-
teºti, idealul unui paradis pe pãmânt, care vã asmute pe unii împotriva
altora. Am provocat în trupul vostru setea de bani ºi de plãceri care
vã scoate din minþi ºi face din voi o adunãturã de criminali. Am dezlãn-
þuit în mijlocul vostru o sexualitate care face din voi o turmã imensã
de porci. Am drogul care în curând va face din voi o masã de larve
mizerabile, de nebuni ºi muribunzi. V-am fãcut sã obþineþi divorþul
pentru a destrãma familiile. V-am fãcut sã practicaþi avortul prin
care sunt masacraþi oameni înainte de a se naºte. Nu las la o parte
nimic din ceea ce vã poate distruge ºi obþin tot ce vreau: nedreptãþi
la toate nivelurile pentru a vã þine într-o continuã stare de exaspe-
rare; rãzboaie în lanþ care vã mãcelãresc ca pe niºte oi; ºi, totodatã,
disperarea de a nu ºti cum sã vã eliberaþi de nenorocirile cu care
trebuie sã vã distrug. Cunosc pânã unde poate ajunge stupiditatea
oamenilor, ºi o exploatez la maximum. Salvarea adusã de cel care
s-a lãsat ucis pentru voi, bestiilor, am înlocuit-o cu salvarea propusã
de guvernanþi criminali ºi voi vã aruncaþi pe urmele lor ca niºte oi
stupide în ultimul grad. Promiþându-vã lucruri pe care nu le veþi
avea niciodatã, am reuºit sã vã orbesc, sã vã fac sã vã pierdeþi capul,
sã vã duc cu uºurinþã unde voiesc. Nu uita cã vã urãsc infinit,
dupã cum îl urãsc pe cel care va creat”. Arãtându-i apoi o mulþime
 CELE DOUÃ ÎMPÃRÃÞII 95

uriaºã de tineri într-o piaþã a oraºului, Satana îi zice: Priveºte, priveºte

ce spectacol minunat (...) Tot tineretul a trecut de partea mea. E al
meu tineretul. L-am cucerit cu desfrâul, cu drogul, cu spiritul mate-
rialismului ateu. Aceºti tineri ai mei au trecut prin ºcoli... unde au
învãþat cã nu este cel de sus care l-a creat pe om, ci omul s-a creat
în mod stupid pe el însuºi.
Acum sunt porniþi cu înverºunare într-o luptã activã împotriva lui,
a celui care rezistã, nu vrea sã disparã. Dar va dispãrea. E fatal! Aceºti
tineri ai mei au învãþat sã se descotoroseascã de toate aºa-zisele
adevãruri veºnice. Pentru ei existã numai lumea materialã ºi sensibilã.
A fost o uriaºã spãlare de creier, ºi o vom aplica tuturor celor care mai
îndrãznesc sã se cramponeze de vechile credinþe. El [Dumnezeu]
trebuie sã disparã cu desãvârºire de pe faþa pãmântului. Va veni
curând ziua când nici numele nu-i va mai fi pomenit (...) Þãrile, una
dupã alta, trebuie sã cadã la picioarele mele, sã îmbrãþiºeze cultul
meu, recunoscând cã singurul stãpân al lumii sunt eu.

Satana, stãpânitorul acestei lumi, dumnezeul acestei lumi. Care

lume? Gnosticii dualiºti, numiþi manihei, considerau cã Dumnezeu
ºi Satana sunt douã divinitãþi rivale. La originea lumii ar sta
douã principii fundamentale, veºnice, egale, antagoniste: Binele
ºi Rãul. Lumea materialã ar proveni de la Cel Rãu. Pe buzele lui
Isus ºi ale apostolilor, cuvântul „lume” nu însemna cosmosul sau
omenirea; Dumnezeu le-a fãcut pe acestea; în sine ele sunt bune
ºi Dumnezeu este stãpânul lor absolut. Lume, pe buzele lui Isus,
înseamnã ansamblul oamenilor care refuzã sã se supunã lui Dum-
nezeu; stãpânitorul, conducãtorul spiritual al acestei lumi a pãca-
tului e Satana. În limbajul evanghelic, cei care aparþin acestei
lumi se numesc „fiii diavolului” (In 3,10; Mt 13,38) sau „fiii acestei
lumi”. Acestora li se împotrivesc cei ce se numesc „fiii luminii”
(1Tes 5,5) sau „fiii Împãrãþiei” (Mt 13,38) sau „fiii lui Dumnezeu”
(Lc 20,36). Dacã douã tabere în rãzboi au întotdeauna douã
fronturi bine delimitate, pe plan spiritual lucrurile nu stau tot
aºa: cetatea lui Dumnezeu este amestecatã cu cetatea Satanei.
Pânã la sfârºitul lumii, fiii lui Dumnezeu vor trãi amestecaþi
96 DIAVOLI

cu fiii Satanei, precum neghina creºte în ogor laolaltã cu grâul:

„Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni”. Nimeni nu poate apar-
þine ambelor tabere, nu poate avea dublã cetãþenie. Nu existã
neutralitate. Fiecare aparþine unei tabere, unei cetãþi: e ori fiu
al lui Dumnezeu ori fiu al diavolului. Ne întrebãm fiecare: în ce
tabãrã lupt? Care îmi este identitatea? Al cãrui fiu sunt? Cãci
a trãi în seminar sau în mãnãstire nu înseamnã automat a trãi
în cetatea lui Dumnezeu.
 ÞINTA PRINCIPALÃ A SATANEI: PREOTUL

Încep aceastã meditaþie tot cu un crâmpei din interviul luat

Satanei de D. Mondrone ºi reprodus în cartea sa A tu per tu col
maligno.
Într-o etapã urmãtoare, spune diavolul, îi voi lucra, unul câte unul,
pe preoþi, în ceea ce priveºte atitudinea lor faþã de pãstorul lor.
Astãzi, conceptul de autoritate nu mai funcþioneazã ca altã datã.
Am reuºit sã-i dau o loviturã ireparabilã. Mitul ascultãrii stã sã apunã.
Pe calea aceasta Biserica se va pulveriza. Între timp, merg înainte
cu decimarea continuã a preoþilor, a cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor,
reuºind sã golesc complet seminariile ºi mãnãstirile. Scoþând afarã
lucrãtorii sãi din vie, vor intra în locul lor lucrãtorii mei ºi vor avea
cale liberã sã-ºi facã munca lor pânã la capãt.

Întrebat care-i sunt cei mai buni colaboratori, Satana rãspunde:

Simt nevoia urgentã de a mãri numãrul preoþilor care trec de partea
mea. Sunt cei mai buni colaboratori ai împãrãþiei mele. Mulþi nu mai
spun Liturghia sau nu mai cred în ce fac la altar. Pe mulþi i-am atras
în sanctuarele mele, în serviciul altarelor mele, pentru a celebra
liturghiile mele. Dacã ai vedea ce celebrãri liturgice minunate am
ºtiut sã le impun pentru a le desfigura pe cele pe care le celebraþi
în bisericile voastre Liturghiile mele negre

La urmãtoarea întrebare: care sunt duºmanii sãi cei mai mari,

Satana rãspunde:
Cei care sunt mai strâns uniþi în prietenie cu el, pe care el [Cristos]
reuºeºte sã-i pãstreze pentru el. Cei care muncesc ºi se consumã
pentru interesele lui. Cei care sunt plini de zel pentru slava lui. Preoþii
care rãmân fideli, care se roagã mult, care nu au reuºit niciodatã sã
se contamineze, care se servesc de Liturghie, de acea îngrozitoare
ºi de o mie de ori blestematã Liturghie, ca sã ne facã un rãu imens
98 DIAVOLI

ºi sã ne smulgã o mulþime de suflete. Acestea sunt pentru noi

fiinþele cele mai odioase, care dau, în primul rând, peste cap afacerile
împãrãþiei noastre.

Diavolul, tatãl minciunii, este obligat uneori sã spunã adevãrul.

Preoþi care trec de partea lui, care îi celebreazã liturghiile, care sunt
cei mai buni colaboratori ai sãi. Este o realitate. Preoþii cultelor
satanice sunt, de regulã, preoþi catolici apostaþi; catolici, nu ortodocºi
sau pastori protestanþi; Satana cu Biserica Catolicã are ce are.
Cel care a organizat cultul satanic modern, cu liturghiile negre,
cu riturile obscene, orgiace ºi cu jertfele omeneºti care le însoþesc,
a fost pe la 1670 un preot catolic; monstruosul abbé Guibourg,
la Paris. El a practicat acest cult într-o mãnãstire de maici isteri-
zate, din congregaþia ursulinelor. ªeful poliþiei franceze, La Reynie,
care a fãcut o anchetã ºi care, lângã capela unde oficia Guibourg
a gãsit un cuptor unde fuseserã arse vreo douã mii de trupuºoare
de copii sacrificaþi – majoritatea avortaþi – ºi în urma cãreia au
fost condamnaþi la moarte vreo 50 de preoþi trecuþi la satanism,
îl descrie astfel pe întemeietorul cultului satanic modern:
E un preot de 77 de ani, nãscut la Paris, ºi susþine cã e fiul nele-
gitim al defunctului Monsieur de Montmorency. A cãlãtorit mult,
e un libertin, a slujit la multe biserici din Paris ºi din împrejurimi,
sãvârºind încontinuu sacrilegii (...) A trãit vreo 20 de ani cu o concubinã,
de la care a avut mai mulþi copii; pe unul sau doi dintre ei i-a sacrificat,
împreunã cu câteva zeci de alþi copii pe care i-a ucis, sugrumându-i.
Dar acest delict pare familiar ºi obiºnuit pentru acest om extraordinar
care nu poate fi comparat cu nimeni. Liturghiile celebrate pe trupuri
de femei goale, consacrãrile, delictele cele mai nelegiuite pe care le-a
sãvârºit, nu l-au zguduit niciodatã ºi nici mãcar nu l-au impresionat.

Apostolii, preoþii, sunt comandanþii, sunt în fruntea cetãþii lui

Dumnezeu în veºnicã luptã cu cetatea Satanei. Ei au primit
misiunea de a izgoni diavoli ºi, o datã cu aceasta, au primit puteri
extraordinare de a distruge împãrãþia Celui Rãu prin predicarea
evangheliei, prin sacramente, prin exorcisme. Într-un rãzboi,
 ÞINTA PRINCIPALÃ A SATANEI: PREOTUL 99

capturarea sau uciderea comandanþilor, a ofiþerilor, înseamnã

victorie sigurã. Victoria într-un rãzboi depinde în mare mãsurã
de infiltrarea spionilor în tabãra adversã. Par luptãtori devo-
taþi aceºti spioni, când, în realitate, sunt trãdãtori. Satana este cel
mai genial strateg: îºi dã seama cã succesele cele mai mari le
poate avea infiltrând trãdãtori în tabãra lui Cristos, câºtigând de
partea sa o parte din comandanþi, din cei puºi de Cristos pãstori
ai turmei sale. A distruge Biserica prin oamenii Bisericii þine,
într-adevãr, de geniul Satanei.
Într-una din zile, ucenicii, întorcându-se seara din misiune,
i-au raportat entuziasmaþi lui Isus succesele realizate în cursul
zilei: „Doamne, chiar ºi diavolii ni s-au supus în numele tãu”.
Isus le-a zis:
L-am vãzut pe Satana cãzând ca un fulger din cer. Iatã cã v-am dat
puterea sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii ºi peste toatã puterea
vrãjmaºului, ºi nimic nu vã va putea vãtãma. Totuºi, sã nu vã bucu-
raþi de faptul cã duhurile [rele] vã sunt supuse, ci bucuraþi-vã, pentru
cã numele voastre sunt scrise în ceruri (Lc 10,17-20).
Mare e puterea primitã de apostoli, de preoþi, de a izgoni diavoli.
Dar ce folos de ea dacã apostolul, preotul, se lasã ademenit de
diavol, ajunge sclavul lui, nu are numele scris în ceruri, se exclude
de la mântuire? Puterea primitã de a porunci duhurilor necurate
nu e o garanþie a mântuirii proprii. În Evanghelia dupã sfântul
Matei, Mântuitorul ne spune cã la judecatã, printre cei osân-
diþi vor fi ºi cei care au primit puterea de a scoate diavoli; iar
aceºtia vor fi mulþi, ºi nici nu-i bãnuim care sunt. Sunt cei la
care ne-am fi aºteptat mai puþin, cãci au fost foarte abili în a se
ascunde, au jucat teatru perfect; au predicat cu succes, au fost
mari oratori, au fãcut minuni în apostolat:
Mulþi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit [adicã:
n-am predicat] noi în numele tãu? N-am scos noi diavoli în numele
tãu? ªi n-am fãcut noi multe minuni în numele tãu?” Atunci le voi
spune deschis: „Nu v-am cunoscut niciodatã. Îndepãrtaþi-vã de la
mine, voi, cei care lucraþi fãrãdelegea” (Mt 7,22-23).
100 DIAVOLI

Fãrã îndoialã cã printre apostolii care au primit puterea de a

scoate diavoli, printre cei care s-au lãudat seara la întoarcerea din
misiune cã ºi diavolii li s-au supus, a fost ºi Iuda. Tremendum
mysterium, cutremurãtor mister ºi tulburãtoare este istoria, tragedia
acestui apostol nevrednic care în timp ce scotea diavoli îl lãsa pe
diavol sã intre în el, devenind slujitor ºi instrument în mâna Satanei.
La sfârºitul discursului referitor la Euharistie, þinut în sinagoga
din Cafarnaum, Isus le spune apostolilor: „«Nu v-am ales eu pe voi,
cei doisprezece? ªi totuºi, unul dintre voi este un diavol». Vorbea
despre Iuda, Fiul lui Simon Iscarioteanul: cãci el avea sã-l vândã:
el, unul dintre cei doisprezece” (In 6,70-71). În drama rãstignirii
ºi morþii lui Isus, evangheliºtii îl prezintã pe Iuda ca pe o personi-
ficare a Satanei, a forþelor întunericului: „Satana a intrat în Iuda,
zis Iscarioteanul, care era din numãrul celor doisprezece. Iuda
s-a dus sã se înþeleagã cu mai-marii preoþilor ºi cu cãpeteniile strã-
jerilor templului cum sã-l dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat ºi
au cãzut la învoialã sã-i dea bani” (Lc 22,3-5).
În timpul cinei, dupã ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscario-
teanul, Fiul lui Simon, gândul sã-l vândã, Isus... s-a sculat de la masã,
s-a dezbrãcat de hainele lui, a luat un ºtergar ºi s-a încins cu el.
Apoi a turnat apã într-un lighean ºi a început sã spele picioarele
ucenicilor ºi sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era încins (In 13,2-5).

Inclusiv picioarele trãdãtorului le-a spãlat Isus ºi le-a ºters cu

ºtergarul. În timpul cinei, Isus l-a demascat pe trãdãtor, întin-
zându-i o bucãþicã de pâine. La semiþi, la evrei, pe vremea lui Isus,
ºi chiar astãzi la arabi, a rupe o bucãþicã de pâine ºi a o oferi cuiva
e semnul prieteniei, al iubirii speciale, predilecte. Isus, prin acest
gest de prietenie, demascându-l în faþa tuturor pe Iuda, care timp
de trei ani, cât urmase ºcoala de teologie a Mântuitorului, fusese
foarte abil în a se ascunde, face o ultimã încercare de a-l salva.
Nu vrea sã-l facã de râs în faþa celorlalþi, ci, prin ºocul provocat,
demascându-l, îi dã o ultimã ºansã de a se salva: era din partea
lui Isus un gest de sincerã ºi profundã iubire. Dar totul este în
 ÞINTA PRINCIPALÃ A SATANEI: PREOTUL 101

zadar. „Atunci, cum a fost datã bucãþica, a intrat Satana în Iuda (...)
Iuda, dupã ce a luat bucãþica, a ieºit afarã în grabã. Era noapte”
(In 13,27.30).
O milã fãrã margini trebuie sã avem faþã de acest nefericit
apostol, care l-a trãdat pe Isus chiar în seara când a fost hirotonit
preot, în Cenacol, la cina cea de tainã. Acea milã care l-a fãcut
pe cunoscutul preot ºi scriitor italian Don Primo Mazzolari sã
spunã aceste cuvinte, predicând despre Iuda în Joia Sfântã a
anului 1958:
Sãrmanul Iuda! Ce se va fi întâmplat în sufletul lui, nu ºtiu. E unul
dintre personajele cele mai misterioase pe care le gãsim în patima
Domnului. Nici nu voi încerca sã vã explic. Mã mulþumesc sã cer
de la voi un pic de milã pentru sãrmanul vostru frate Iuda. Nu vã
ruºinaþi sã vã asumaþi aceastã fraternitate. Eu nu mã ruºinez, pentru
cã ºtiu de câte ori l-am trãdat pe Domnul. Cred cã nimeni nu trebuie
sã se ruºineze de el. Numindu-l frate, noi folosim limbajul Domnului.

Dacã printre ucenicii lui Isus s-a înfiltrat un trãdãtor, nu e de

mirare cã întotdeauna diavolul are grijã sã înfiltreze printre
cei care se pregãtesc la sfânta preoþie unelte ale sale, oameni
nevrednici, foarte abili în a-ºi masca intenþiile lor necinstite ºi
comportamentul lor nesincer, ºi care nu au dreptul sã intre în
preoþie. Aceºtia sunt urmaºii lui Iuda. Nu-i urâþi, nu-i dispreþuiþi!
Fie-vã milã de aceºti fraþi ai voºtri. Ajutaþi-i, arãtaþi-vã iubirea
faþã de ei, asemenea lui Isus la cina cea de tainã, demascându-i,
fãcându-le cunoscute public comportamentul ºi abaterile lor grave.
Daþi-le o ºansã de a nu intra în preoþie, pentru a nu avea soarta
tristã, tragicã a lui Iuda. Nu-i acoperiþi, pentru a nu fi complici
ºi pãrtaºi la trãdarea lor.
Chiar ºi mai târziu, dacã veþi descoperi în cler urmaºi ai lui Iuda,
ucenici vânduþi duºmanilor lui Dumnezeu ºi ai Bisericii, fie-vã
milã de ei! Demascaþi-i! Daþi-le o ºansã sã se salveze!
 DEMONUL BANULUI: MAMON

„Simon, Simon, Satana a cerut sã vã cearnã ca pe grâu”. Ce viza

Satana când Isus, la cina cea de tainã, rostea aceste cuvinte? Viza
credinþa apostolilor, pe care voia sã o distrugã. Atacurile lui erau
îndreptate, în primul rând, împotriva lui Petru, temelia Bisericii.
Mântuitorul s-a rugat pentru Petru, pentru credinþa lui. Pierderea
credinþei lui ar fi însemnat prãbuºirea credinþei la toþi ceilalþi
ucenici.
Dacã Petru nu putea sã-ºi piardã credinþa ºi nu va putea sã
o piardã în urmaºii lui pânã la sfârºitul veacurilor, datoritã
rugãciunii speciale fãcute de Isus pentru el la cina cea de tainã,
de aceastã protecþie specialã ºi de aceastã favoare nu s-au bucurat
ceilalþi apostoli. De fapt, unul dintre ei a cãzut victimã atacurilor
diavolului; e vorba de Iuda, pe care diavolul l-a împins la necre-
dinþã. Dupã discursul referitor la pâinea vieþii, þinut în sinagoga
din Cafarnaum, când mai toþi ucenicii l-au pãrãsit, Isus le-a spus
celor puþini rãmaºi cu el: „«Sunt unii dintre voi care nu cred».
Cãci Isus ºtia de la început cine erau cei care nu cred ºi cine era
cel care avea sã-l vândã” (In 6,64). Cã necredinþa lui Iuda a fost
lucrarea diavolului rezultã clar din cuvintele pe care Isus le-a
spus dupã cuvintele menþionate mai sus: „Nu v-am ales eu pe voi
cei doisprezece? ªi totuºi, unul dintre voi este un diavol. Vorbea
despre Iuda, Fiul lui Simon Iscarioteanul, cãci el avea sã-l vândã:
el, unul din cei doisprezece” (In 6,70-71).
Ca în centrul atenþiei diavolului, ca þinta lui principalã sã fie
credinþa urmaºilor apostolilor, a preoþilor ºi a celor chemaþi la
preoþie, e lucru normal. Dar ca atâþia ucenici ai lui Isus sã se lase
victime, sã se lase prinºi în capcana Celui Rãu, nu e normal, ºi
e lucru deosebit de îngrijorãtor. Iar capcana Celui Rãu este aceasta:
sã se ascundã, sã facã, sã dea de înþeles cã nu mai existã, sã-i facã
 DEMONUL BANULUI 103

sã creadã pe cei chemaþi sã izgoneascã diavoli, sã colaboreze cu

Cristos la distrugerea faptelor Satanei, cã nu mai au ce izgoni,
cã nu mai au cu cine colabora; mai mult, sã-i transforme uneori
în apostoli ºi propovãduitori ai inexistenþei Celui Rãu.
Un paroh din strãinãtate le dãdea ordine severe catehetelor
din parohia sa: „Vã implor, nu le vorbiþi copiilor despre diavol
ªi aceasta pentru douã motive. În primul rând, pentru cã nu trebuie
sã-i traumatizaþi. ªi în al doilea rând, pentru cã diavolul nu existã”.
O catehetã obiecteazã: „Dar, pãrinte, diavolul existã, având în
vedere faptul cã parohul de Ars a avut de furcã cu el”. „Dacã
parohul de Ars, rãspunde omul lui Dumnezeu, ar fi mâncat mai
puþini cartofi fierþi, nu l-ar fi vãzut pe diavol”.
Aceastã necredinþã în existenþa ºi lucrarea diavolului în lume
apare limpede în modul cum sunt trataþi ºi consideraþi exor-
ciºtii de cãtre superiorii ºi confraþii lor: aceºti preoþi, puþini la
numãr, care iau în serios misiunea lor primitã de la Cristos de
a izgoni diavolii ºi uzeazã de puterea primitã la hirotonirea
preoþeascã, sunt priviþi ca niºte extravaganþi, ca niºte fiinþe stranii;
sunt, practic, compromiºi, marcaþi, marginalizaþi, excluºi de la
orice avansare în Bisericã.
Scriitorul italian Renzo Allegri descrie astfel în cartea sa,
Cronista all’inferno, aceastã tristã realitate:
E adevãrat cã, pentru Biserica Catolicã, posesiile diabolice, exor-
cismele, sunt realitãþi tratate în cãrþile de teologie. Mai mult, citind
principiile fundamentale pe care Biserica îºi bazeazã întreaga
construcþie interpretativã a realitãþii universale, Satana, îngerul
rebel, e un personaj de prim rang, ºi în afacerea aceasta ocupã un
loc dintre cele mai importante chiar de la început. Dar apoi, în
practicã, este ignorat. Exorciºtii sunt slujitori de avangardã, trimiºi
oficial în prima linie, dar, odatã îndeplinitã misiunea, sfârºesc prin
a deveni niºte eroi incomozi, ca niºte soldaþi întorºi în America
din Vietnam.
În aceastã cãlãtorie a mea nu am gãsit nici un exorcist care sã fi
fãcut carierã în interiorul ierarhiei bisericeºti, care sã-ºi aibã birourile
104 DIAVOLI

în Vatican, în ministerele Sfântului Scaun. În schimb, am întâlnit

mai mulþi care, dupã a carierã vrednicã de respect ºi dramaticã,
mor uitaþi în vreun spital sau vreun azil pentru preoþii bãtrâni,
plini de mizerii fizice. Oficial sunt personaje inexistente, despre viaþa
ºi activitatea lor autoritãþile bisericeºti, cele care conteazã, nu ºtiu
nimic.

„Sunt unii dintre voi care nu cred. Cãci Isus ºtia de la început
cine erau cei care nu cred ºi cine era cel care avea sã-l vândã”.
Se referea la Iuda. Sã reflectãm puþin asupra acestui nefericit
apostol. Cum a ajuns Iuda o simplã unealtã, o jucãrie în mâna
Satanei? Nu credea. ªi dacã nu credea, ce cãuta în apostolat, în
preoþie? Ce urmãrea în apostolat? Cu totul altceva decât ce
voia Cristos; avea interesele lui personale. Se spune cã sfârºitul
tragic al lui Iuda se datoreazã faptului cã Iuda a intrat în grupul
apostolilor fãrã chemare. Într-adevãr, evangheliºtii nu ne relateazã
cã Isus ar fi spus: „Iuda, vino ºi urmeazã-mã”, aºa cum le-a spus
altor apostoli. Dar cu toate cã nu ni se spune momentul exact
ºi împrejurãrile în care a fost chemat Iuda, putem fi siguri cã
Isus l-a invitat sã-l urmeze, cãci zice: „Nu v-am ales eu pe voi,
cei doisprezece? ªi totuºi, unul dintre voi este un diavol”. Iuda,
chiar dacã s-a lãsat stãpânit de diavol, era din numãrul celor
doisprezece aleºi de Isus. A avut chemare, dar din vina lui s-a
fãcut nevrednic de chemarea primitã. Diavolul a gãsit aliaþi
chiar în inima lui Iuda, care l-au ajutat sã punã stãpânire pe el:
au fost patimile josnice de care nefericitul apostol, fãrã credinþã,
s-a lãsat târât.
„Arta rãzboiului, zicea Napoleon, constã în a alege cu grijã
punctul de atac ºi de a concentra într-acolo toate forþele”.
Diavolul, genial strateg, cunoaºte perfect tactica militarã, arta
rãzboiului. Cunoaºte punctele slabe ale omului ºi spre acestea
îºi îndreaptã toate atacurile. Iar punctele slabe sunt: necurãþia,
lãcomia de bani ºi mândria – trei pãcate care corespund celor trei
instincte sau impulsuri fundamentale ale fiinþei umane, pe care le
 DEMONUL BANULUI 105

descrie psihologia modernã: libido (sexualitatea), libido possidendi

(pofta de a poseda) ºi libido dominandi (pofta de a domina).
Iuda, care nu avea credinþã ºi nu urmãrea în apostolat idealul
propus de Cristos, s-a lãsat stãpânit, dupã cum rezultã din Evan-
ghelie, cel puþin de douã dintre aceste instincte. Mai întâi lãcomia,
pofta de bani care îl împingea sã fure. Un apostol hoþ.
Unul dintre ucenicii lui, Iuda Iscarioteanul, Fiul lui Simon, care
avea sã-l vândã, a zis [când Maria a vãrsat nardul de mare preþ pe
picioarele lui Isus]: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de
dinari ºi sã se fi dat sãracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru cã îl
durea inima de sãraci, ci pentru cã era un hoþ, ºi, ca unul care
þinea punga, lua el ce se punea în ea (In 12,3-6).

Mergând pe firul acestei patimi nestãpânite, diavolul s-a strecurat

ºi s-a instalat în inima lui Iuda, fãcând din el ce a voit. L-a împins
pânã acolo încât apostolul hoþ l-a trãdat ºi l-a vândut pentru bani
pe Fiul lui Dumnezeu. „Satana a intrat în Iuda, zis ºi Iscario-
teanul... Iuda s-a dus sã se înþeleagã cu mai marii preoþilor”
(Lc 22,3-4). „El le-a zis: «Ce vreþi sã-mi daþi, ca sã-l dau în mâinile
voastre?» Ei i-au cântãrit treizeci de arginþi” (Mt 26,15). Dorinþa
de câºtig, de cãpãtuire, îl fãcea pe Iuda sã se viseze în funcþii mari,
cu posibilitãþi de a deveni miliardar peste noapte, se visa ministru
al finanþelor în viitoarea împãrãþie a lui Cristos. Vise zadarnice,
cãci nu a rãmas nici mãcar cu banii câºtigaþi pe vânzarea
Mântuitorului.
Atunci Iuda, vânzãtorul, când a vãzut cã Isus a fost osândit la moarte,
s-a cãit, a dus înapoi cei treizeci de arginþi, i-a dat marilor preoþi
ºi bãtrânilor, zicând: „Am pãcãtuit, cãci am vãrsat sânge nevinovat”.
„Ce ne pasã nouã, i-au rãspuns ei. Treaba ta”. Iuda a aruncat arginþii
în templu ºi s-a dus de s-a spânzurat (Mt 27,3- 4).

Cuvintele Evangheliei, care ne descriu soarta tragicã a acestui

apostol cleptoman, care fura din colecta ce se punea în punga comuni-
tãþii, e un sever avertisment pentru toþi acei care se îndreaptã
106 DIAVOLI

spre preoþie cu gândurile ºi apucãturile lui Iuda, care nu au alt

ideal ºi nu vãd în preoþie altceva decât o posibilitate de câºtig,
de înavuþire, de trai comod; o meserie în care nu existã ºomaj,
pâinea e asiguratã; o viaþã fãrã muncã sau cu minimum de muncã,
o viaþã de trântor, de parazit. Sãrmanii, nici nu-ºi dau seama cã
sunt în mrejele Satanei, cãci Satana e numit parazitul prin excelenþã!
Petru, pentru care Cristos s-a rugat ca sã nu se piardã credinþa
lui, continuã sã ne întãreascã în credinþã. Glasul lui s-a fãcut auzit
în zilele noastre mai ales prin glasul papei Paul al VI-lea. În
celebrul sãu discurs din 15 noiembrie 1972, intitulat Tatãl nostru,
mântuieºte-ne de Cel Rãu, papa se întreba: „Care sunt astãzi
cele mai mari nevoi ale Bisericii?” ªi rãspundea:
Sã nu vã mire ca fiind simplist sau de-a dreptul superstiþios sau
nerealist rãspunsul nostru: una dintre nevoile cele mai mari este
aceea de a fi apãraþi de acel rãu care se numeºte diavolul (...) Nu
se poate spune, precizeazã papa, cã orice pãcat e datorat direct
acþiunii diavolului; se poate spune însã cã cine nu vegheazã cu o anu-
mitã energie moralã asupra lui însuºi se expune influenþei celui
pe care sfântul Paul îl numeºte mysterium iniquitatis, ºi care face
problematicã alternativa mântuirii noastre (...) Ce apãrare, ce remediu
putem opune acþiunii diavolului? Rãspunsul e mai uºor de formulat
decât de pus în practicã. Putem spune: tot ce ne apãrã de pãcat ne
apãrã, în acelaºi timp, de duºmanul nevãzut.
 DEMONUL NECURÃÞIEI

Pentru a-l distruge pe om, pentru a-l distruge pe preot, ºi, prin
preot Biserica, diavolul ºtie sã exploateze foarte bine ºi celelalte
douã instincte sau impulsuri fundamentale ale omului: sexuali-
tatea ºi mândria. E vorba de pãcatul necurãþiei sub dublul sãu
aspect: necurãþia trupului sau desfrâul ºi necurãþia sufletului sau
mândria. Diavolul pe bunã dreptate se mai numeºte Necuratul
sau Duhul necurat, cãci ºtie sã foloseascã aceastã dublã necurãþie
spre a-ºi consolida împãrãþia.
Cunoscutul exorcist veneþian Pellegrino Ernetti, benedictin,
l-a obligat pe Satana, în cursul exorcismelor, sã declare ce îi place
ºi ce îi displace cel mai mult. Mãrturisirile Satanei au fost înregis-
trate pe bandã de magnetofon. Pe primul loc în lista de preferinþe
ale lui Lucifer se aflã profanarea ostiilor consacrate folosite în
liturghiile sale negre. Pe locul al doilea vin preoþii mascaþi, camuflaþi,
îmbrãcaþi ca mãturãtorii de stradã:
În felul acesta, mãrturiseºte Necuratul, îi duc unde vreau eu, în
hoteluri, în case particulare, în cãutare de femei ºi de homosexuali;
îi fac sã comitã atâtea sacrilegii ºi îi duc în împãrãþia mea! Câþi preoþi,
câþi preoþi mascaþi sunt în împãrãþia mea Nu-mi vor mai scãpa din
mâini (hohote puternice de râs).

Pe locul trei se situeazã preoþii ºi episcopii înscriºi în masonerie

ºi în sectele satanice.
Ah, câþi sunt aceia, câþi sunt aceia pe care îi duc în împãrãþia mea cu
banul ºi cu femeile... câþi sunt aceia, câþi sunt aceia care devin prietenii
mei fideli... cu banul ºi cu femeile...! Iau câþi doresc din ei ºi îi duc
în împãrãþia mea.
108 DIAVOLI

Pe urmãtoarele locuri sunt alte preferinþe, dar toate pe fondul

erotismului, al desfrâului. Astfel, pe locul al patrulea vine nudismul.
Pe locul al cincilea vine televizorul cu filmele sale porno care þin
în faþa ecranului pânã la orele mici ale nopþii chiar ºi persoane
consacrate lui Dumnezeu prin votul sau prin jurãmântul castitãþii,
nemailãsându-le timp pentru rugãciune. Pe locul al ºaselea, disco-
tecile, unde Satana distruge trupurile ºi sufletele celor tineri cu
alcool, drog ºi sex.
Pe locul al ºaptelea vine divorþul, separarea soþilor.
A fost inventat de mine, se fãleºte Satana, îmi revendic proprietatea...
Este una dintre descoperirile mele cele mai inteligente..., în felul
acesta distrug familia, distrug societatea unde eu sunt adorat ca adevã-
ratul împãrat al lumii... Sexul... sexul... nu-l ascultaþi pe acel om
rãstignit pe cruce care nu vã dã nimic... adevãrata plãcere eu v-o dau
cu sexul liber..., împãrãþia mea înseamnã, mai presus de toate, liber-
tatea plãcerii sexuale, prin care eu domnesc pe pãmânt.

Pe locul al optulea vine avortul, uciderea copiilor nevinovaþi,

urmarea cea mai tragicã ºi cea mai monstruoasã a dezlãnþuirii
sexualitãþii.
Ura!Ura! Aceasta este invenþia mea cea mai frumoasã ºi mai delicioasã!
A-i ucide pe cei mici ºi nevinovaþi în locul vinovaþilor ºi al criminalilor
mafiei Eu distrug omenirea, ºi astfel dispar, înainte de a se naºte,
adoratorii falsului vostru Dumnezeu... ura... ura!

E limpede cã duhul cel rãu spre acest pãcat i-a împins sau cel
puþin i-a ispitit întotdeauna în mod deosebit pe slujitorii altarelor,
pe cei care ºi-au consacrat viaþa lui Dumnezeu, cãci nu poate fi o
loviturã mai puternicã pentru Bisericã, un scandal mai devastator,
decât un ucenic al lui Isus desfrânat. Literatura religioasã ne
vorbeºte despre lupta eroicã pe care au dus-o sufletele consa-
crate lui Dumnezeu împotriva duhului necurãþiei.
Sfântul Grigore cel Mare, cãlugãr benedictin înainte de a fi papã,
ne povesteºte în Dialogurile sale cum pãrintele monahismului
 DEMONUL NECURÃÞIEI 109

occidental, sfântul Benedict, ispitit cu mare violenþã de diavol,

a obþinut, printr-un singur gest de ascezã eroicã, o victorie decisivã:
Într-o zi, pe când Benedict era singur, iatã cã se prezintã ispititorul
sub forma unei pãsãri mici ºi negre; era o mierlã. Zbura în jurul
trupului sãu, insistentã ºi inoportunã, îi izbea faþa cu aripile. Ar fi
putut sã o prindã cu mâna dacã ar fi voit. A fãcut semnul crucii ºi
pasãrea s-a îndepãrtat.
Dar abia dispãrutã mierla, l-a cuprins o ispitã de necurãþie atât de
puternicã, cum omul lui Dumnezeu nu mai experimentase niciodatã.
Vãzuse odatã o femeie, ºi acum Duhul cel rãu îi tulbura fantezia
cu trista amintire. Atât de arzãtoare era flacãra pe care diavolul
a aprins-o în sufletul slujitorului lui Dumnezeu, încât nu mai reuºea
sã-ºi stãpâneascã focul iubirii murdare. Deja învins aproape, era
pe punctul sã pãrãseascã peºtera [de la Subiacco]. Aceasta a durat
numai o clipã. Luminat de harul ceresc, s-a întors imediat în el însuºi.
Vãzând în apropiere niºte tufiºuri mari ºi dese de zmeurã ºi urzici,
ºi-a dezbrãcat hainele ºi s-a aruncat, gol, în spinii zmeuriºului ºi
în frunzele arzãtoare ale urzicilor.
S-a rostogolit mult timp ºi, când a ieºit din ele, tot trupul îi era sfâºiat.
Dar cu rãnile care îi brãzdau trupul izgonise din inimã rana sufletului:
înlocuise plãcerea cu durerea. Cu arsura din afarã impusã de bunãvoie
ca pedeapsã, a stins flacãra care ardea înãuntru, ºi aºa, schimbând
locul incendiului, a învins cursa pãcatului.
Din acea zi, mãrturisea apoi ucenicilor sãi, pornirea senzualitãþii s-a
potolit pânã într-atât cã aproape nu o mai simþea deloc.

În situaþii asemãnãtoare, sfântul Bernard s-a aruncat în apã

îngheþatã. Tufiºurile de spini în care s-a tãvãlit sfântul Francisc
de Assisi s-au transformat în grãdina de trandafiri numitã „rosetto”
care poate fi vãzutã ºi astãzi în conventul de la Porþiuncula.
Rãul, scandalul pe care îl produc Bisericii acei inconºtienþi care
se lasã stãpâniþi de viciul, de pãcatul necurãþiei, nu poate fi calculat
ºi nici exprimat în cuvinte omeneºti. Lor, mai mult decât lui Iuda,
li s-ar potrivi cuvintele Mântuitorului: „Vai celui prin care Fiul
Omului este vândut!” Mai bine nu s-ar fi nãscut oamenii aceºtia!
110 DIAVOLI

Duºmanii lui Dumnezeu ºi ai Bisericii s-au folosit întotdeauna ca

de cea mai puternicã armã de aceste putregaiuri pentru a lovi în
Bisericã. Violenþa, prigoana produce sfinþi, eroi, face sã înfloreascã
Biserica; desfrâul clericilor face ravagii. Nu numai Securitatea
comunistã, dar toate forþele întunericului din lume ostile Bisericii
au ºtiut ºi ºtiu sã exploateze acest viciu, favorizând intrarea în
preoþie a desfrânaþilor sau ajutându-i sã se prãbuºeascã dupã hiroto-
nire, sau cel puþin punându-le în cârcã desfrâul, homosexualitatea,
pentru a-i compromite ºi a compromite Biserica, pentru a-i ºantaja,
a face din ei colaboratori, unelte oarbe.
Cei care intrã în preoþie fãrã chemare sau care, din cauza pãca-
telor, s-au fãcut nevrednici de chemarea primitã ºi o fac din alte
interese, din dorinþa de promovare socialã, fãrã credinþã, ca Iuda,
nu numai Bisericii, dar ºi lor îºi fac un rãu imens. Scrie în acest
sens unul dintre cei mai mari psihiatri moderni, C. Jung:
Dacã înfrânarea sexualã nu este o fugã din faþa greutãþilor ºi a
responsabilitãþii vieþii ºi ale soartei, atunci nu e câtuºi de puþin nocivã.
Ea totuºi trebuie acceptatã în mod liber ºi sã se întemeieze pe con-
vingeri religioase: toate celelalte motivaþii produc lipsa unitãþii inte-
rioare ºi, prin aceasta, produc nevroze.
 DEMONUL MÂNDRIEI

Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost
doborât la pãmânt... Tu ziceai în inima ta: „Mã voi sui în cer, îmi
voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu. Voi ºedea pe
muntele adunãrii dumnezeilor... Mã voi sui deasupra norilor, voi fi
ca Cel Preaînalt”. Dar ai fost aruncat în locuinþa morþilor, în adân-
cimile mormântului (Is 14,12-15).

Despre prãbuºirea lui Lucifer, cel mai frumos ºi cel mai inte-
ligent înger creat de Dumnezeu, Catehismul Bisericii Catolice
vorbeºte în cuvinte foarte simple:
În spatele opþiunii de neascultare a primilor noºtri pãrinþi se aflã
o voce înºelãtoare, ostilã lui Dumnezeu, care, din invidie, îi aruncã
în moarte. Scriptura ºi tradiþia Bisericii vãd în aceastã fiinþã un
înger decãzut, numit Satana sau diavolul (...)
Scriptura vorbeºte de un pãcat al acestor îngeri. Aceastã „cãdere”
constã în faptul cã, prin alegere liberã, aceste spirite l-au refuzat
în chip radical ºi irevocabil pe Dumnezeu ºi împãrãþia lui. Un reflex
al acestei rãzvrãtiri îl întâlnim în cuvintele ispititorului cãtre primii
noºtri pãrinþi: „Veþi fi ca Dumnezeu” (Gen 3,5).
Faptul cã pãcatul lor nu poate fi iertat se datoreazã caracterului irevo-
cabil al opþiunii îngerilor, ºi nu unei carenþe a nesfârºitei îndurãri
divine. Dupã cãdere, nu existã cãinþã pentru ei, aºa cum nici pentru
oameni nu existã cãinþã dupã moarte (CBC, nr. 391-393).

Ne punem întrebarea: cum a fost posibil ca un înger înzestrat

cu o inteligenþã ieºitã din comun sã fie atât de neinteligent, de
absurd? Ce l-a împins la acest act nesãbuit de revoltã, de nesupu-
nere? Rãspunsul e simplu: orgoliul, mândria. Explicã papa Ioan
Paul al II-lea într-una din catehezele sale:
Pãrinþii Bisericii ºi teologii nu ezitã sã vorbeascã de „orbirea” provo-
catã de supraevaluarea perfecþiunii propriei sale fiinþe, împinsã
112 DIAVOLI

pânã acolo încât nu a mai recunoscut supremaþia lui Dumnezeu,

care cerea, dimpotrivã, un act de supunere docilã ºi ascultãtoare.
Lucrul acesta pare sã fie exprimat concis în cuvintele: „Nu-þi voi sluji”
(Ier 2,20), care denotã refuzul total ºi ireversibil de a lua parte la
zidirea împãrãþiei lui Dumnezeu în lumea creatã.

Altfel spus, Satana, spiritul rebel, vrea sã-ºi zideascã propria

împãrãþie, nu pe cea a lui Dumnezeu. „El este primul «potrivnic»
al Creatorului, primul adversar al providenþei iubitoare a lui
Dumnezeu”.
Din revolta ºi pãcatul Satanei, ca ºi din cel al omului, trebuie
sã conchidem acceptând înþeleapta experienþã a Scripturii care
afirmã: „Orgoliul e cauza ruinei” (Tob 4,13).
Mândria l-a împietrit definitiv, l-a fixat ireversibil pe Satana
în pãcatul sãu. El e veºnicul impenitent cu desãvârºire, incapabil
de cãinþã. Pentru a se cãi trebuie sã recunoascã adevãrul, cã a
pãcãtuit, iar pentru aceasta este necesarã umilinþa; or, Satana
nu se poate umili; el e convins, în continuare, cã este Dumnezeu,
cã toatã împãrãþiile, pãmântul cu toatã strãlucirea, lui îi aparþin.
Minciuna i-a devenit o a doua naturã. Diavolul s-a condamnat
sã trãiascã veºnic cu masca unei false identitãþi pe care ºi-a pus-o,
rãmânând astfel pentru totdeauna mincinos ºi tatã al minciunii.
Celãlalt nume al mândriei e minciuna. Celãlalt nume al umilinþei
e adevãrul.
Exorciºtii au douã cuvinte cu care reuºesc sã-l izgoneascã pe
Satana: cuvântul „umilinþã” ºi cuvântul „Isus”. Cum ar putea el
suporta aceste douã cuvinte, având în vedere umilinþa ºi ascul-
tarea lui Isus care s-a smerit luând chip de sclav, fãcându-se
ascultãtor pânã la acceptarea morþii, ºi încã a morþii pe cruce?
A trãit în zilele noastre (1894-1966) un cãlugãr carmelit cu viaþa
sfântã, cunoscut pentru scrierile sale profunde de spiritualitate,
pãrintele Marie-Eugène, francez. Cauza lui de beatificare a fost
introdusã la Roma; bun cunoscãtor ºi mare propagator a spiri-
tualitãþii sfintei Tereza a Pruncului Isus. A avut mult de furcã
 DEMONUL MÂNDRIEI 113

cu Necuratul. Iatã o întâmplare din viaþa lui, pe care o poves-

teºte un prieten intim al sãu, scriitorul Georges Huber, în cartea
sa Arrière, Satan! Le diable aujourd’hui (Pleacã, Satanã! Diavolul
astãzi). Într-o zi père Marie-Eugène predica exerciþii spirituale
la o mãnãstire de carmeliþi din Franþa, când i s-a comunicat cã o
cãlugãriþã îl aºteaptã în parloar ºi doreºte sã-i vorbeascã. S-a
dus ºi s-a trezit acolo cu o cãlugãriþã care semãna perfect cu sfânta
Tereza a Pruncului Isus. „A început sã-mi vorbeascã – mãrturi-
seºte preotul – ºi sã-mi facã tot felul de complimente”. L-a feli-
citat pentru predicile sale, asigurându-l cã va ajunge un predicator
celebru. Pe mãsurã ce-i vorbea, père Eugène se simþea tot mai
jenat ºi a început sã bãnuiascã cine se ascundea sub chipul
straniei vizitatoare. Ca sã punã capãt acestei discuþii, i-a zis:
„Sorã, permiteþi-mi sã vã pun o întrebare: ce este umilinþa?”
În acel moment, père Eugène s-a trezit singur. La aceste cuvinte
cãlugãriþa a dispãrut ca prin farmec. Omul lui Dumnezeu l-a
recunoscut pe diavolul care venise sã-l împingã la un pãcat de
mândrie în acea cãlugãriþã. A dispãrut pe loc când a auzit cuvântul
„umilinþã”, insuportabil pentru el.
Mândria, libido domandi, este al treilea instinct fundamental
al naturii umane ºi al treilea aliat al Satanei pentru a pune
stãpânire pe inima omului. Sã ne gândim din nou la ucenicul
trãdãtor, la Iuda. Nu numai dorinþa de bani, dar ºi mândria,
ambiþia l-a aruncat în braþele Satanei. Se fãcuse nevrednic de
chemarea primitã de la Isus, ºi totuºi, s-a lãsat hirotonit la cina
cea de tainã, împins de ambiþie, de dorinþa de promovare socialã,
de a face carierã, de a ocupa o funcþie înaltã la curtea regelui
Cristos. Ce bine ar fi fost dacã nu ar fi intrat în Cenacol la cina
cea de tainã, dacã cu numai câteva minute mai înainte s-ar fi
fãcut nevãzut, ar fi dispãrut din grupul apostolilor
Iatã un mare pericol ºi o mare cursã a Satanei legatã de
chemarea la preoþie sau la viaþa consacratã; diavolul încearcã
sã-i descurajeze ºi sã-i abatã pe cei care au vocaþie ºi sã-i împingã
sã intre în preoþie sau în viaþa consacratã pe cei care nu au vocaþie
114 DIAVOLI

sau au devenit nevrednici de vocaþia primitã prin pãcatele ºi

deprinderile lor pãcãtoase, mai ales de necurãþie sau legãturi ºi
prietenii pe care le întreþin cu persoane de alt sex sau de acelaºi
sex.
Printr-o asemenea încercare a trecut ºi sfânta Tereza a Prun-
cului Isus. Ne-o descrie ea însãºi:
În sfârºit, ziua frumoasã a nunþii mele a fost fãrã nori, dar cu o zi
înainte s-a stârnit în sufletul meu o furtunã cum nu mai cunos-
cusem niciodatã. Niciodatã nu-mi venea nici mãcar o singurã îndoialã
cu privire la chemarea mea; trebuia sã cunosc aceastã încercare.
În ajun, fãcând Calea Crucii, dupã matutin, chemarea mi-a apãrut
ca un vis, ca o himerã (...) Gãseam foarte frumoasã viaþa în Carmel,
dar diavolul îmi inspira certitudinea cã nu era fãcutã pentru mine,
cã îmi înºelasem superioarele, urmând o cale la care nu eram
chematã (...) Întunericul meu era atât de mare încât nu vedeam ºi
nu înþelegeam decât un singur lucru: cã nu am chemare. Ah, cum
sã descriu tulburarea sufletului meu? Mi se pãrea [lucru absurd
care aratã cum acea ispitã era de la diavol] cã, dacã i-aº fi destãinuit
maestrei de novici temerile mele, aceasta m-ar fi împiedicat sã fac
voturile sfinte. Cu toate acestea, voiam mai degrabã sã fac voinþa
lui Dumnezeu decât sã rãmân în Carmel fãcând-o pe a mea. M-am
dus, aºadar, la maestra mea ºi, cu totul încurcatã, i-am spus starea
mea sufleteascã... Din fericire, ea a vãzut mai bine decât mine ºi
m-a liniºtit pe deplin. Pe de altã parte, actul meu de umilinþã pe
care l-am fãcut l-a pus pe fugã pe diavol care gândea poate cã nu
am curajul sã-mi mãrturisesc ispita. Abia am terminat de vorbit
cã îndoielile au dispãrut. Ca sã completez actul meu de umilinþã,
am voit sã-i mãrturisesc strania ispitã ºi maicii mele superioare
care s-a mulþumit sã râdã de mine.
Dar se poate întâmpla ºi invers. Vai de seminaristul, de candi-
datul la viaþa consacratã care face din vocaþie o chestie de ambiþie
personalã! Care zice: vreau sã mã fac preot, cãlugãr, cãlugãriþã,
am ales sã pãrãsesc lumea ºi sã-l urmez pe Cristos, simt cã am
chemare, nu mã intereseazã ce spun alþii, ce gândesc superiorii,
ce decide directorul spiritual.
 DEMONUL MÂNDRIEI 115

Atenþie! Nimeni nu-l alege pe Cristos ºi nu-l poate urma pe

Cristos dacã nu este ales de Cristos. „Nu voi m-aþi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi”. Iniþiativa chemãrii o are în exclusivitate
Cristos. Nimeni nu hotãrãºte singur ºi nu decide el cã e apt pentru
preoþie. Nimeni nu îºi ia singur demnitatea preoþiei, spune Scri-
soarea cãtre Evrei, ci numai cel chemat de Dumnezeu ca ºi Aron!
Cum ca ºi Aron? Adicã nu direct de Dumnezeu, ci prin intermediar.
În cazul preotului Aron, intermediarul lui Dumnezeu a fost Moise,
fratele lui Aron. Intermediarii pentru cei chemaþi la preoþie sunt,
în forul exterior, superiorii seminarului, ºi în ultimã instanþã
episcopul, iar în forul interior, directorii spirituali din seminar
numiþi de episcop.
Iuda a intrat în preoþie dupã trei ani de urmare a lui Isus, ani
trãiþi în minciunã, în ipocrizie, în nesinceritate. El s-a arãtat
foarte abil în a-ºi ascunde gãinãriile, furtiºagurile din punga
comunitãþii, cunoºtea tehnica diversiunii, ºtia sã-ºi ascundã hoþiile
sub mascã, cu pretextul caritãþii, dând de înþeles cã banii furaþi
mergeau la sãraci. Seminariºtii nesinceri, mincinoºi, ipocriþi,
care ºtiu sã se ascundã, sã-i triºeze pe superiori, care mint, nu-ºi
recunosc greºeala nici când sunt prinºi asupra faptului, semina-
riºtii care nu-ºi deschid cu sinceritate sufletul unui director
spiritual din seminar îl mint, nu sunt deschiºi, ascund, spun numai
anumite lucruri inofensive, seminariºti care intrã în preoþie împo-
triva deciziei spiritualului care le spune cã nu au vocaþie, cã nu
întrunesc condiþiile necesare, repetã istoria lui Iuda cel nesincer.
Este diavolul, tatãl minciunii, care îi inspirã ambiþia fatalã a intrãrii
în preoþie dupã ce i-a pus pe chip masca sa hidoasã, masca min-
ciunii, a duplicitãþii, a falsitãþii. Aceastã mascã îl izoleazã pe semi-
narist de tot ce e în afara lui, îl închide în el însuºi.
Iatã ce ne spune în aceastã privinþã P. Evdokimov:
Diavolul (diabolos) este dezbinãtorul, cel care separã: îl separã pe om
de Dumnezeu, îl separã de ceilalþi oameni, îl separã, îl divide în el
însuºi. Îl fãrâmiþeazã în fragmente izolate, distrugându-i unitatea.
116 DIAVOLI

Ne-am putea imagina iadul începând din viaþa aceasta ca o cuºcã

fãcutã din oglinzi în care osânditul nu vede decât propriul chip
multiplicat la infinit, fãrã a putea întâlni vreun alt chip, vreo altã
privire. Se vede numai pe el însuºi, pânã la saturaþie, pânã la
îngreþoºare, cãci, de fapt, nu-ºi vede propriul chip, ci vede masca
hidoasã a minciunii, a ipocriziei, pe care Satana i-a aplicat-o pe faþã.
 DE CE NE URêTE DIAVOLUL?

În cer s-a fãcut un rãzboi. Mihail ºi îngerii lui s-au luptat cu balaurul.
ªi balaurul ºi cu îngerii lui s-au luptat ºi ei, dar n-au putut birui;
ºi locul lor nu li s-a mai gãsit în cer. ªi balaurul cel mare, ºarpele
cel vechi, numit diavolul ºi Satana, acela care înºalã întreaga lume,
a fost aruncat pe pãmânt; ºi împreunã cu el au fost aruncaþi în
îngerii lui (...) Vai vouã, pãmânt ºi mare! Cãci diavolul s-a coborât
la voi cuprins de o mânie mare, fiindcã ºtie cã are puþinã vreme
(Ap 12,7-9.12b).

Aceste cuvinte ale Apocalipsului, pe de o parte, sunt foarte

misterioase, pe de altã parte, sunt foarte clare: misterioase cât
priveºte rãzboiul dus în cer de cele douã tabere de îngeri, clare cât
priveºte rãzboiul pe care duhurile rebele l-au dezlãnþuit cuprinse
de o mânie mare, dupã ce au pierdut rãzboiul în cer, împotriva
oamenilor, pe pãmânt, unde au fost aruncate.
Singurul obiectiv, singura þintã a atacurilor Satanei este omul.
Singura lui preocupare este de a lovi în om ºi numai în om. Nu-l
intereseazã animalele sau plantele sau lucrurile decât în mod
indirect, spre a lovi prin ele în om. Vom vedea cã sunt cazuri de
plante, de copaci, de animale, de locuri infestate de diavol de care
sunt legate fenomene stranii, inexplicabile. Sunt locuri sau case
unde probabil, cu foarte multã vreme înainte, au avut loc crime
nedescoperite sau au locuit în ele vrãjitori, s-au þinut ºedinþe de
spiritism sau slujbe satanice, ori s-au pus, eventual, în temelia
caselor lucruri vrãjite spre a atrage protecþia duhurilor necurate.
De obicei, aceste fenomene stranii nu pot fi îndepãrtate decât
cu dãrâmarea completã a caselor infestate.
Sã vã povestesc un caz pe care l-am cunoscut personal. În timpul
studiilor la Roma am petrecut o vacanþã de Crãciun într-o parohie
din sudul Italiei. Casa parohialã era nouã. Mi-a povestit parohul
cã a fost nevoie sã distrugã vechea casã parohialã în care a intrat
118 DIAVOLI

când a murit fostul paroh, fiindcã nu se mai putea trãi în ea:

zgomote, bãtãi din senin în uºi ºi ferestre, alte fenomene inexpli-
cabile care n-au încetat cu toate rugãciunile ºi exorcismele fãcute.
A demolat casa veche ºi pe temelia celei vechi a început sã
construiascã alta nouã. Dar, exact ca în legenda Meºterului Manole,
ce se zidea ziua, se prãbuºea noaptea. Atunci s-a scos temelia ºi
s-a turnat alta nouã în locul ei. Dar cimentul nou nu se prindea,
nu fãcea prizã, se sfãrâma. Problema s-a rezolvat când a venit
episcopul, a fãcut rugãciuni speciale ºi a sfinþit suficientã apã
ca mortarul cu care s-a turnat temelia sã fie fãcut cu apã sfinþitã.
Ce se întâmplase? La moartea fostului paroh au fost gãsite, în
beciul de sub casa parohialã, cranii de morþi, mucuri de lumânãri
negre ºi alte lucruri stranii, semne cã acolo se þinuserã liturghii
negre. Nimeni dintre credincioºi nu ar fi bãnuit cã parohul lor,
care, de altfel, pãrea un preot corect, îºi fãcea datoria, fãcea parte
dintr-o sectã satanicã.
Cum se explicã ura furibundã a diavolului împotriva omului, urã
despre care ne vorbeºte Apocalipsul? Revelaþia biblicã ne indicã
trei motive.
Primul motiv este invidia diavolului pentru crearea omului. În
momentul în care Dumnezeu l-a fãcut pe om, spiritele rele existau
deja. Omul creat de Dumnezeu era o creaturã frumoasã, fericitã,
purta chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, era înzestrat cu toate
darurile harului, trãia în familiaritate ºi intimitate cu Dumnezeu.
Îngerii cãzuþi, izgoniþi de la fericirea vederii lui Dumnezeu, au
fost cuprinºi atunci de invidie, de disperare, de o urã oarbã împo-
triva acestei noi creaturi destinate sã le ia locul. De aceea, fac
tot ce le stã în putinþã ca sã-l ruineze pe om. „Dumnezeu l-a creat
pe om pentru nemurire; l-a fãcut dupã chipul propriei sale naturi.
Moartea a intrat în lume prin invidia diavolului” (Înþ 2,23-24).
Al doilea motiv pentru care diavolul îl urãºte pe om este faptul
cã el, diavolul, a contribuit, fãrã sã-ºi dea seama, la mântuirea
omului, ajutându-l sã obþinã o glorie ºi mai mare decât aceea
 DE CE NE URêTE DIAVOLUL? 119

pe care o avea înainte de cãderea în pãcat. Ne surprinde ce le

scrie în aceastã privinþã apostolul Pavel corintenilor:
Noi propovãduim înþelepciunea lui Dumnezeu cea tainicã ºi þinutã
ascunsã pe care a orânduit-o Dumnezeu, spre slava noastrã, mai
înainte de veci, ºi pe care nu a cunoscut-o nici unul dintre stãpâni-
torii acestei lumi [nici unul dintre duhurile rele], cãci dacã ar fi
cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul slavei (1Cor 2,7-9).

Satana, în timp ce proiecta ºi ducea la îndeplinire uciderea lui

Cristos, nu realiza câtuºi de puþin cã era un instrument inconºtient
care înfãptuia planul tainic al lui Dumnezeu de mântuire a omului
prin care omul dobândea mai mult decât pierduse prin pãcat.
Spunem într-una din rugãciunile Liturgiei: „Dumnezeule, care
ai înfãptuit în mod minunat demnitatea naturii umane ºi ai
restaurat-o într-un mod ºi mai minunat”. „Harul negrãit al lui
Cristos, spune într-o predicã sfântul Leon cel Mare, ne-a dat lucruri
mai bune decât acelea pe care ni le-a luat invidia diavolului”
(Serm. 73,4). Iar sfântul Toma de Aquino:
Nimic nu se împotriveºte ca natura umanã sã fi fost destinatã
unui scop mai înalt dupã pãcat. Dumnezeu permite, într-adevãr, ca
relele sã fie sãvârºite pentru a scoate din aceasta un bine mai mare.
De unde ºi cuvintele sfântului Pavel: „Acolo unde s-a înmulþit pãcatul,
a prisosit harul” (Rom 5,20) (S. Th., 3, 1, 3).

Al treilea motiv. Diavolul este extrem de furios, de nervos, de

iritat, cãci ºtie cã, o datã cu lucrarea de mântuire înfãptuitã de
Cristos, s-a fixat un termen precis când împãrãþia lui, a diavolului,
va lua sfârºit. Dar el, întrucât nu cunoaºte viitorul, nu cunoaºte
ora mântuirii definitive, când Cristos se va întoarce cu mãrire
ºi când el, diavolul, dupã cum a fost izgonit odatã din cer, va fi
izgonit definitiv ºi de pe pãmânt. La cina cea de tainã, Isus a spus:
„Stãpânitorul acestei lumi a fost judecat” (In 16,11). „Acum are
loc judecata acestei lumi, acum stãpânitorul acestei lumi va fi
aruncat afarã” (In 12,31).
120 DIAVOLI

Sã ne imaginãm un om condamnat la moarte. I s-a comunicat

sentinþa, dar nu i s-a spus când va fi executat. Faptul cã nu ºtie
cât timp va mai trece pânã va fi executat: ore, zile, sãptãmâni, luni,
ani, îl face sã trãiascã în tensiune, fricã, disperare, neliniºte.
Nesiguranþa, aºteptarea, groaza cã în clipa urmãtoare poate expira
termenul ºi poate fi executat este o suferinþã mai cumplitã decât
moartea însãºi.
Aceastã spaimã au exprimat-o diavolii prin gura celor doi pose-
daþi din þinutul Gadarenilor: „În þinutul Gadarenilor l-au întâm-
pinat doi îndrãciþi care ieºeau din morminte. Erau atât de cumpliþi,
cã nimeni nu putea trece pe drumul acela. ªi iatã cã au început
sã strige: «Ce ai cu noi, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici
sã ne chinuieºti înainte de vreme?»” (Mt 8,28-29).
Oricum, confruntat cu veºnicia, timpul care i-a mai rãmas
diavolului la dispoziþie este scurt. De aceea, scrie sfântul Ioan
în Apocalips: „Diavolul s-a coborât la voi, cuprins de o mânie mare,
fiindcã ºtie cã are puþinã vreme” (12,12).
Dar nu numai furia lor e mare, ci ºi forþa lor e mare. Cã
diavolii dispun de o forþã extraordinarã, ce depãºeºte toate forþele
omeneºti, nu încape îndoialã. Sfântul Augustin spunea într-o
omilie cã dacã Dumnezeu nu i-ar þine în frâu pe diavoli, nu ar
m-ai rãmâne un singur drept pe faþa pãmântului. Ei ar distruge
tot ce contribuie la slava lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ia niciodatã
înapoi darurile pe care le face. Diavolul rãmâne un înger care
pãstreazã în întregime darurile naturale, cu adevãrat uimitoare,
primite de la Creator. El rãmâne o minune de inteligenþã, de
voinþã, de frumuseþe, de forþã, iar darurile primite de el sunt
incomparabil superioare celor pe care le-a primit omul; numai
cã le foloseºte pentru a distruge. El este ca un boxer gigant
care, fizic, rãmâne un boxer gigant, chiar dacã se foloseºte de
forþa sa uriaºã pentru a comite crime.
Diavolii cunosc deviza: „Unirea face forþa”. De aceea, se poate
spune cã în lumea diavolilor existã o ierarhie; cei mai puþin dotaþi
ascultã de cei care sunt mai dotaþi. Ascultarea de superiori e
 DE CE NE URêTE DIAVOLUL? 121

sfântã, autoritatea e respectatã ºi o anumitã armonie domneºte

în lumea satanicã. Ce fel de armonie? Ne explicã sfântul Toma
de Aquino:
Armonia între diavoli, care rezultã din ascultarea unora faþã de
alþii, nu izvorãºte din iubire reciprocã, ci din rãutatea lor comunã
cu care îi urãsc pe oameni ºi care îi face sã se revolte împotriva lui
Dumnezeu. E caracteristica pe care o au ºi oamenii nelegiuiþi de
a se uni ºi de a se supune celor care sunt dotaþi cu mai multã putere
pentru a da curs propriei lor rãutãþi (S. Th., 1, 109, 2).

Diavolul este puternic; Dumnezeu este însã atotputernic.

Omul, cu puterile sale naturale, e mult mai slab decât diavolul.
Dar când sufletul rãmâne unit cu Dumnezeu, ne învaþã sfântul
Ioan al Crucii, diavolul se teme de om exact cum se teme de Dum-
nezeu. Acest gând o fãcea pe sfânta Tereza de Avilla sã spunã
cã, atâta vreme cât rãmâne unitã cu Dumnezeu, nu se teme de
diavol mai mult decât de o muscã sau de o furnicã. Goliat, uriaºul
puternic înarmat pânã în dinþi, este în spiritualitatea creºtinã
un simbol al Satanei. Cu forþa primitã de la Dumnezeu, David,
un copil, îl rãpune cu o praºtie ºi o pietricicã.
Pentru a ieºi învingãtori în lupta cu Cel Rãu, tactica cea mai
bunã nu este lupta corp la corp cu el. Preocuparea noastrã princi-
palã trebuie sã fie unirea cât mai intimã cu Cristos. Trebuie sã ne
cheltuim, în primul rând, energiile fortificându-ne viaþa spiri-
tualã prin rugãciune, ascezã, înfrânare, trãire intensã a vieþii
liturgico-sacramentale, în special a Euharistiei. „Noi ne întoarcem
de la masa (euharisticã), scria sfântul Ioan Gurã de Aur, ca
niºte lei care scot pe nãri flãcãri, înspãimântându-l pe diavol”.
 CAMPIONUL LIBERTÃÞII

Literatura modernã l-a reabilitat pe Lucifer, vãzând în el cel mai

mare campion al libertãþii, pe cel care ºi-a afirmat personalitatea,
având curajul sã-l înfrunte pe însuºi Dumnezeu, sã-l sfideze, sã-i
strige în faþã: Non serviam! El, Lucifer, a ajuns modelul de urmat
al omului care vrea sã se elibereze de orice constrângere, sã se
bucure de autonomie totalã. Cuvântul libertate are o forþã de
sugestie, de atracþie, o fascinaþie extraordinarã. Acesta este cuvântul
cu care Satana i-a fãcut pe primii noºtri pãrinþi sã se prãbuºeascã
ºi reuºeºte sã-l degradeze pe om, sã-i distrugã chipul ºi asemãnarea
lui Dumnezeu din el, sã-l facã sclavul pornirilor josnice, animalice.
În interviul pe care l-a luat D. Mondrone, consemnat în cartea
A tu per tu col maligno, Satana se destãinuie:
Tu nu vei putea sã înþelegi niciodatã cât vã urãsc eu pe voi, oamenii.
Cât vã detest ºi cât sunteþi de detestabili. Vã lãudaþi cã întreceþi
în demnitate bestiile, iar voi sunteþi bestiile cele mai respingãtoare.
Fiinþa voastrã îmi provoacã scârbã. Vã consider mai prejos decât
porcii voºtri. Credeþi cã sunteþi inteligenþi, dar vã dovediþi îngrozitor
de stupizi... Þineþi atâta la libertatea voastrã ºi vã vindeþi celor mai
feroci stãpâni de sclavi ai mei. Ah, câte farse vã joc în numele acestei
libertãþi! Manifestaþi oroare pentru murdãrie, dar, sclavi ai patimilor
voastre, vã tãvãliþi în murdãrie ca porcii în noroi. N-a câºtigat nimic
cel care ºi-a vãrsat sângele ca sã vã rãscumpere. Sã vã rãscumpere
din ce? Din pãcat? Dar sunteþi afundaþi în pãcat pânã la gât. ªi ce sã
mai spun, când dezlãnþui între voi spiritul de invidie, de bârfã, de
urã, de rivalitate, de rãzbunare!

Aminteam cã scriitori moderni, în special romanticii, l-au

reabilitat pe Satana: dacã Dumnezeu l-a condamnat, afirmã aceºti
scriitori, e de datoria omului sã-l salveze, sã-l repunã în drepturi
pe îngerul rebel. Lucifer, inspiratorul revoluþionarilor, al anarhiºtilor,
 CAMPIONUL LIBERTÃÞII 123

al artiºtilor, al scriitorilor romantici, e descris în toatã frumu-

seþea sa, e preamãrit ºi invocat în rugãciune. Vã citez câteva
rânduri din volumul Florile rãului al lui Charles Beaudelaire,
pentru care volum poetul a fost dat în judecatã ºi condamnat
pentru obscenitate ºi blasfemie. Scrie în poezia Litaniile Satanei:
Tu, care între toþi îngerii eºti cel mai frumos ºi cel mai înzestrat,
Dumnezeu trãdat de destin ºi lipsit de preamãrire,
O, Satana, ai milã de îndelunga mea suferinþã
Principe în exil, înlãnþuit de o soartã nedreaptã,
Care, învins, te ridici mereu mai puternic,
O, Satana, ai milã de îndelunga mea suferinþã (...)
Glorie ºi laudã þie, Satano, în cerul cel veºnic
Unde într-o zi ai domnit, ºi în adâncul infernului
Unde visezi în tãcere ºi, deºi învins, te revolþi.

Dar cu toatã frumuseþea sa lucifericã, superbã, îngerul cãzut

e trist: e o frumuseþe tristã, blestematã, palidã din cauza mâniei
ºi a revoltei. Aºa îl descriu romanticii, de pildã J. Milton, primul
poet satanist modern, în Paradisul pierdut, în care eroul principal
este Satana:
Cu statura ºi atitudinea sa superdominatoare, ca un turn se înalþã.
Chipul nu ºi-a pierdut încã nimic din toatã strãlucirea sa dintru
început. Nu pare cu nimic mai prejos decât un arhanghel cãzut,
un exces de splendoare umbritã. Dar faþa sa este brãzdatã de cicatrici
adânci ºi neliniºtea e aºternutã pe obrazul sãu veºtejit. Sub sprân-
cenele sale, o cutezanþã nepotolitã ºi un orgoliu mocnit aºteaptã
rãzbunare.

Aceastã frumuseþe tristã a lui Lucifer, cântatã de romanticii

secolului al XIX-lea, se reflectã ºi în Luceafãrul lui Eminescu
(Luceafãr = Lucifer). ªtim cã poezia e inspiratã din literatura
germanã a timpului.
Iar umbra feþei strãvezii
E albã ca de cearã;
124 DIAVOLI

Un mort frumos cu ochii vii

Ce scânteie-n afarã.
..............................
O, eºti frumos cum numa-n vis
Un demon se aratã,
Darã pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodatã

Isus a venit în lume ca sã distrugã lucrãrile Satanei. ªi dacã

lucrãrile Satanei se nasc din orgoliu, din mândrie, din nesupu-
nere, din revoltã, din dorinþa de neatârnare, de libertate nelimi-
tatã, Isus nu putea sã distrugã lucrãrile Satanei decât prin umi-
linþã, prin ascultare, prin supunere totalã faþã de voinþa Tatãlui:
„Intrând în lume, a zis: «Iatã, vin Dumnezeule, ca sã fac voinþa ta».
Prin sacrificarea voinþei sale, prin ascultarea sa, noi am fost mân-
tuiþi”. „Mâncarea mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis”.
„El s-a despuiat pe sine ºi a luat chip de sclav, fãcându-se ascul-
tãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce” (Fil 2,7-8).
Ascultarea îl face pe viitorul preot sã fie ceea ce trebuie sã fie:
un alter Christus; neascultarea îl face sã fie ceea ce nu trebuie
sã fie: un alter Lucifer. Învãþãtura dintotdeauna a Bisericii în
aceastã privinþã ne-o aminteºte Conciliul al II-lea din Vatican:
Printre virtuþile cele mai necesare slujirii preoþeºti trebuie amin-
titã acea dispoziþie sufleteascã prin care [cei chemaþi la preoþie] sunt
întotdeauna gata sã caute nu voia lor, ci voia aceluia care i-a trimis (...)
Prin aceastã umilinþã ºi aceastã ascultare responsabilã ºi de bunãvoie,
preoþii se fac asemenea chipului lui Cristos, având în ei aceleaºi simþã-
minte ca ºi Cristos Isus, care „s-a nimicit pe sine luând fire de rob...,
fãcându-se ascultãtor pânã la moarte” (Fil 2,7-8), ºi prin aceastã ascul-
tare a învins ºi a rãscumpãrat neascultarea lui Adam, dupã cum dã
mãrturie Apostolul: „Dupã cum prin neascultarea unui singur om
cei mulþi au fost fãcuþi pãcãtoºi, tot astfel, prin ascultarea unuia
singur, cei mulþi au fost îndreptãþiþi” (Rom 5,19) (PO 15).
 CAMPIONUL LIBERTÃÞII 125

Satana, rebelul, orgoliosul, a îndrãznit sã-l ispiteascã la neascul-

tare, la mândrie pe însuºi Fiul lui Dumnezeu. Cunoaºtem istoria
celor trei ispitiri în pustiu. Isus a fost ispitit dupã ce a postit (Mt 4,2),
sau în timp ce postea, dupã cum ne dã de înþeles evanghelistul Luca
(4,2). Astfel, Isus ne face sã înþelegem cã ispita diavolului vine
numai când luãm în serios purificarea ºi perfecþionarea moralã
ºi spiritualã prin ascezã, prin înfrânarea simþurilor, prin mortifi-
carea cãrnii.
Diavolul nu se preocupã ºi nu îºi pierde vremea cu cei care
trãiesc în pãcate ºi vicii: în orgoliu, invidie, desfrâu, lãcomie, urã,
lene, cãci aceºtia ºi aºa sunt ai lui. „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu,
porunceºte ca aceste pietre sã se prefacã în pâine” (Mt 4,3). La
drept vorbind, nu este pãcat sã-þi procuri pâine când eºti flãmând.
Dar nu era voinþa Tatãlui ca Isus sã procure în mod miraculos
ceea ce poþi procura prin propria muncã. „Toate împãrãþiile lumii,
cu toatã strãlucirea lor, þi le dau þie, dacã vei cãdea înaintea mea
ºi te vei închina mie”. Nu aceasta era misiunea primitã de la Tatãl;
sã fie stãpânitor de împãrãþii pãmânteºti. Mai ales cu preþul care
i se cerea. „Aruncã-te de pe sprânceana templului jos, în valea
Gheenei (adicã de la o înãlþime de 170 de metri). Cãci îngerii
te vor þine pe braþe ºi lumea va cãdea în extaz de admiraþie
vãzând spectacolul”. „Pleacã, Satanã” Ispitele sunt învinse, Isus
iese victorios din ele. „Atunci diavolul l-a lãsat. ªi deodatã au
venit îngeri la Isus ºi au început sã-l slujeascã” (Mt 4,11). „Isus
stãtea împreunã cu fiarele sãlbatice ºi îngerii îl slujeau” (Mc 1,13).
Expresii care sugereazã atmosfera paradisiacã în care odinioarã
Dumnezeu, omul, îngerii, fiarele trãiau în pace ºi armonie de-a
valma, ca într-o familie. Dacã pe faþa Satanei dupã revoltã se
aºterne tristeþea, tristeþea învinsului, pe faþa lui Isus, dupã învin-
gerea ispitelor, se aºterne bucuria, bucuria învingãtorului. Ispitã
înseamnã o luptã, o încercare grea; dar în inima celui care o
învinge Dumnezeu revarsã pacea, liniºtea, mulþumirea, bucuria,
belºugul mângâierilor spirituale.
126 DIAVOLI

Dacã Isus a fost ispitit, nu poate fi scutit de atacurile ispiti-

torului ucenicul lui Isus. Nu poate sã fie sluga mai presus de
stãpânul sãu.
Recunoaºte, scrie sfântul Augustin, cã tu eºti ispitit în Cristos ºi
cã tu eºti învingãtor în el. El ar fi putut sã-l îndepãrteze de la el
pe diavol; dar dacã el nu ar fi fost ispitit, nu te-ar fi învãþat pe tine,
care trebuie sã fii supus ispitei, cum sã câºtigi victoria (Hom. Ps., 60).
 SATANISMUL

„Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arãtat toate
împãrãþiile lumii ºi strãlucirea lor ºi i-a zis: «Toate aceste lucruri
þi le voi da þie dacã te vei arunca cu faþa la pãmânt ºi te vei
închina mie»” (Mt 4,8-9).
În lumea de astãzi, sectele satanice iau proporþii neaºteptate.
Diavolul nu a renunþat la pretenþia sa de a fi Dumnezeu ºi, ca
atare, pretinde de la oameni închinare, adoraþie: „Mã voi sui în
cer, îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu.
Voi ºedea pe muntele adunãrii dumnezeilor..., mã voi sui deasupra
norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (Is 14,13- 14).
Fenomenul satanismului este puþin cunoscut ºi de el se ocupã,
sporadic ºi superficial, doar mass-media, reducându-l la sfera
senzaþionalului.
Sfânta Scripturã vorbeºte despre o împãrãþie a Celui Rãu în
veºnicã luptã cu împãrãþia lui Dumnezeu. Diavolul, pe care Cristos
îl numeºte „stãpânitorul acestei lumi” (In 12,31), iar apostolul
Pavel, „Dumnezeul acestei lumi” (2Cor 4,4), domneºte nu numai
asupra îngerilor rebeli, dar ºi asupra oamenilor care se împotrivesc
legii lui Dumnezeu. Lumea pãcatului este împãrãþia Satanei. ªi
e mai mult decât o împãrãþie. Dupã învãþãtura sfântului Augustin,
e un fel de trup mistic, aºa cum Biserica e trupul mistic al lui
Cristos: „Certe, iniquarum omnium caput diabolus est; et huius
capitis memebra sunt omnes iniqui – Fãrã îndoialã, capul tuturor
celor rãi este diavolul, iar membrele acestui cap sunt toþi cei rãi”
(Hom. 16 in Ev.).
Dar împãrãþia Satanei nu se confundã cu satanismul. Sata-
nismul este victoria supremã pe care Satana o realizeazã în împã-
rãþia sa ºi, în acelaºi timp, punctul culminant al aberaþiei ºi
128 DIAVOLI

pervertirii omului îndepãrtat de Dumnezeu. J. K. Huysmans,

poetul francez convertit, îl defineºte astfel:
Plãcerea opritã de a transfera Satanei omagiile ºi rugãciunile dato-
rate lui Dumnezeu...; a comite, pentru a-l ultragia în modul cel mai
grav posibil pe Cristos, pãcatele pe care acesta le-a condamnat în
modul cel mai deschis; practicarea cultului ºi orgiei carnale.

Satanismul modern are rãdãcini profunde în cultele satanice

ale pãgânismului antic. Superstiþia ºi frica exageratã de geniile
rele, de demoni, l-au împins pe om la încercarea de a se pune bine
cu duhurile rele, de a le îmbuna, de a le îmblânzi. Comiþând fap-
tele care le erau pe plac, precum blasfemia, înjurãtura, desfrâul
etc., aducând jertfe, sãvârºind o mulþime de rituri apotropaice,
dintre care unele supravieþuiesc pânã în zilele noastre, pãgânii
încercau sã intre în graþiile divinitãþilor rele ºi, eventual, sã obþinã
de la ele avantaje materiale.
Aºa se explicã în antichitate cultul ºarpelui, cunoscut în Egipt,
în Orientul semit, la Delfi, care cult îl gãsim chiar pânã aproape
în timpurile moderne. În anul 1387, regele Poloniei a dat ordin
sã fie uciºi o mulþime de ºerpi adoraþi în regatul sãu.
În primele veacuri ale Bisericii, anumite secte creºtine, precum
ofiþii sau naasenii, despre care ne vorbesc sfântul Irineu ºi Tertulian,
îl identificau pe Satana cu ºarpele din paradis ºi îi aduceau preamã-
rire întrucât a luptat pentru drepturile omului, descoperindu-i
lui Adam „gnoza”, adicã cunoaºterea binelui ºi a rãului, ºi l-a
îndemnat sã se revolte împotriva stãpânirii „despotice” a Creatorului.
La aceastã sectã a aderat celebrul eretic Marcion. O altã sectã,
secta cainiþilor, îi ridica în slãvi, ca pe niºte eliberatori, pe marii
revoltaþi împotriva lui Dumnezeu: pe Cain, pe Esau, pe locuitorii
Sodomei, pe Core, ºi mai ales pe Iuda, pe care îl considera vrednic
sã primeascã cult divin întrucât a dezrobit omenirea de sub
stãpânirea lui Isus. Grupurile gnostice aveau o organizare strict
secretã. Apocalipsul le numeºte „sinagogi (adunãri) ale Satanei”.
 SATANISMUL 129

În felul acesta, cultul Satanei sau al lui Satanael, dumnezeul

decãzut, tatãl lui Cain, s-a putut menþine ºi avea sã cunoascã o
rãspândire rapidã în sectele gnostico-dualiste medievale: catari,
albigenzi, bogomili, paulicieni. Din acestea avea sã se nascã secta
luciferienilor care se vor rãspândi în grupuri mici în tot Occidentul,
în special în nordul Italiei, Franþa, Germania, Austria ºi Boemia.
Într-o predicã þinutã în jurul anului 720, patriarhul armean
Ioan al IV-lea descrie astfel orgiile ºi atrocitãþile practicate de
paulicieni în adunãrile lor:
Ei se adunau pe întuneric spre a comite incest cu propriile lor mame;
practicau idolatria ºi, fãcând spume la gurã, îngenuncheau ºi îl
adorau pe diavol; înmuiau o ostie în sângele unui copil ºi o mâncau,
întrecându-i în voracitate pe porcii care îºi mãnâncã proprii pui;
puneau trupurile morþilor pe acoperiºuri ºi invocau soarele ºi pe
demonii vãzduhului: obiºnuiau sã-ºi treacã din mânã în mânã un
copil nou-nãscut, recunoscând ca divinitate supremã a sectei pe
cel în mâinile cãruia victima îºi dãdea ultima suflare.

De satanism au fost acuzaþi ºi templierii în procesul din 1314

când au fost desfiinþaþi.
Tribunalele civile ºi cele ale Inchiziþiei au dat dovadã uneori
de un zel excesiv în reprimarea acestui flagel. Cu toate acestea,
condamnãrile la moarte, arderea pe rug, nu au reuºit sã-l stâr-
peascã. Satanismul ºi-a urmat cursul sãu subteran ºi a cunos-
cut o nouã înflorire în timpurile moderne, începând cu secolul
al XVII-lea, favorizat de noile curente de gândire precum raþio-
nalismul, iluminismul, pozitivismul ateu etc.
În aceastã perioadã, satanismul intrã în artã, în literaturã ºi în
politicã. Adãpostul secret al satanismului a fost ºi este francmaso-
neria care a moºtenit credinþa ºi practicile gnosticismului cainit.
E vorba de unele loji ale masoneriei ca, de pildã, Ritul egiptean
(Memfis-Misraim) ºi loja Iluminaþilor. Însuºi Beniamin Franklin,
inventatorul paratrãsnetului, filozof, om politic, pãrintele indepen-
denþei americane, ar fi fost amestecat în afacerile tenebroase ºi
130 DIAVOLI

urâte ale satanismului. El l-a vizitat, în 1776, în Anglia, pe prie-

tenul sãu intim, sir Francisc Dashwood, cel care celebra la mãnãs-
tirea „neagrã” din Medmenham rituri satanice ºi a întemeiat
împreunã cu un grup, din care fãceau parte canonicul apostat Rocca
ºi faimosul Adam Weishaupt, profesor de drept la universitatea
din Ingolstadt, ordinul Iluminaþilor, din care din anul 1785 ar fi
fãcut parte ºi Mozart. Ordinul Iluminaþilor a fost întemeiat la
o datã aleasã nu la întâmplare: 1 mai, zi consacratã în antichitate,
pe vremea celþilor, puterilor infernale.
A fãcut mare vâlvã, la timpul sãu, cazul unui celebru mason
Leo Taxil, pe numele sãu adevãrat Gabriel Jogrand-Pages. Acesta,
jucând farsa convertirii la catolicism, a scris timp de zece ani –
1885-1895 – o mulþime de lucrãri, în aparenþã antimasonice, în
care divulga grozãviile care se petreceau în masonerie: liturghii
negre ºi alte rituri satanice. Fapt pentru care papa Leon al XIII-lea
l-a primit în audienþã particularã ºi l-a felicitat.
Dar în 1897, Taxil a convocat o conferinþã de presã în care a
declarat cu cinism cã totul a fost o comedie inventatã de el ºi de
prietenii sãi ca sã-ºi batã joc de Biserica Catolicã. Mare triumf
pentru masonerie. Aºadar, tot satanismul din masonerie se bazeazã
pe mistificãri ºi poveºti Nu este exclus ca aceastã comedie însce-
natã de Taxil sã fi fost pusã la cale de lojile masonice, mistifica-
torul inventând doar detaliile senzaþionale ºi pitoreºti cu care
a fost îmbrãcat satanismul real.
În secolul al XX-lea, odatã cu materialismul ºi ateismul în masã,
satanismul cunoaºte o adevãratã explozie. Harry Price (†1948),
secretar permanent la Council for Psychical Investigation al
Universitãþii din Londra, scria într-un raport:
În toate zonele Londrei, sute de bãrbaþi ºi femei, de înaltã culturã
ºi din familii distinse, îl adorã pe Satana ºi îi aduc cult permanent;
magia neagrã, vrãjitoria, invocarea Satanei, aceste trei forme de
„superstiþie medievalã” se practicã astãzi la Londra pe o scarã ºi
cu o neîngrãdire necunoscute în Evul Mediu.
 SATANISMUL 131

Aleister Crowley, satanist iniþiat în magia sexualã, fondatorul

revistelor Gnosis ºi Lucifer, care se considera încarnarea pãmân-
teascã a Satanei, cu misiunea primitã de la acesta de a instaura
pe pãmânt Noua Erã (New-Age), a murit în Anglia în 1947. La
Londra el are un templu unde se oficiazã slujbe satanice în care
intrã „Imnul cãtre Pan (zeul antic al vegetaþiei) ºi „rugãciuni
pentru liturghia gnosticã”, compuse de Crowley. Pe mormântul
lui, ucenicii îi cântã imnuri satanice, printre care „Imnul cãtre
Satana” compus de G. Carducci.
Satanismul contemporan propriu-zis s-a nãscut în anii ’60 în
California. Grupãrile ºi miºcãrile sataniste sunt multe; unele
sunt legate între ele, formând reþele internaþionale, altele nu sunt
cunoscute nici celor care frecventeazã mediile sataniste. Cea mai
mare concentrare de grupãri sataniste este, evident, în Statele
Unite. Unele ºi-au atribuit numele de Bisericã, confirmând astfel
spusele sfântului Augustin: împãrãþia Satanei e un fel de trup
mistic, de Bisericã, al cãrei cap este Lucifer. Dintre cele mai cunos-
cute ºi care acþioneazã, descoperite în Statele Unite, putem aminti:
Church of Satan, Temple of Set, Order of the Black Ram, Werewolf
Order, Worldwide Church of Satanic Liberation, Church of War.
În Franþa e cunoscutã Biserica Unificatã Luciferianã. În Anglia,
Order of the Nine Angels ºi Dark Lily. În Italia, printre sectele
satanice mai cunoscute pot fi amintite: Copiii lui Satan, Biserica
lui Satan (întemeiatã de Filippo Scerba), Biserica Luciferianã
(întemeiatã de Efrem Del Gatto), Împãrãþia Satanicã a Luminii
Infernului, Urmaºii Maestrului Loitan. În total, în Italia sunt
peste 500 de secte sau, mai exact, de mici grupuri sataniste, ºi
numãrul lor e în continuã creºtere.
Numãrul închinãtorilor la Satana este impresionant de mare.
Se considerã cã în oraºul Los Angeles din Statele Unite sunt cel
puþin 50.000 de sataniºti, în oraºul Torino din Italia, în jur de
40.000. La 24 iunie 1985, cardinalul Ballestrero spunea, în predica
þinutã în sãrbãtoarea Trupului ºi Sângelui Domnului, cu privire
la înmulþirea cazurilor de profanare a sfintei Euharistii în
dieceza sa:
132 DIAVOLI

În oraºul nostru, profanarea speciilor euharistice este foarte frec-

ventã. De ce trebuie profanate, uneori chiar în moduri obscene,
speciile sacramentale? Ni se va rãspunde de îndatã: au existat întot-
deauna persoane dezechilibrate. Explicaþia nu e suficientã. Nu e
sãrmanul dezechilibru al cuiva, ci voinþa organizatã a celor care vor
sã loveascã în Domnul, pentru cã el s-a fãcut sacrament al iubirii.
Aici, în oraºul nostru, riturile satanice în care este profanatã Euha-
ristia se înmulþesc. Speciile euharistice profanate sunt mãrturii ale
unor nelegiuiþi care l-au trãdat pe Cristos ºi s-au vândut Satanei.

În faþa acestei triste realitãþi a lumii în care trãim trebuie evitate

trei atitudini ce pot favoriza ºi încuraja satanismul.
Prima este aceea de a subaprecia fenomenul considerat ca un
fapt marginal, lipsit de importanþã, un fel de joc de societate, tole-
rabil ºi inofensiv din punct de vedere social.
A doua atitudine este aceea de a supraevalua fenomenul, atri-
buind grupurilor sataniste toate crimele ºi nelegiuirile din lume,
ceea ce poate provoca fobia satanistã ºi vânãtoarea de sataniºti.
A treia atitudine s-ar putea numi fobie antisatanistã ºi constã
într-o împotrivire sistematicã la toate iniþiativele pe care le întreprind
împotriva satanismului anumite organizaþii ºi miºcãri, chiar dacã
acestea procedeazã în mod corect din punct de vedere ºtiinþific,
cultural ºi religios.
 CU CE SE OCUPÃ SATANIªTII?

Încerc sã fac o scurtã prezentare a riturilor ºi practicilor

satanice. O fac nu de dragul senzaþionalului ºi nu cu plãcere, ci,
dimpotrivã, cu un sentiment de repugnanþã, gândindu-mã la
cuvintele pe care le spunea sfântul Ioan Gurã de Aur, odatã,
ascultãtorilor sãi la predicã, vorbind despre diavol: „Cu siguranþã,
nu-mi face nici o plãcere sã vã vorbesc despre diavol, dar învãþã-
tura pe care el mã provoacã sã v-o ofer se va dovedi destul de
folositoare pentru voi”.
Dacã satanismul îºi are rãdãcinile înfipte în antichitatea
pãgânã, e normal ca ºi riturile prin care i se aduce cult Satanei
sã fie la fel de vechi.
În secolul al VIII-lea î.C., s-a introdus în Grecia cultul lui
Dionisios. Acest cult prezent în misterele orfice se va rãspândi
în tot Imperiul Roman. Mai târziu, sfântul Augustin gãseºte ºi
în misterele pãgâne ale lui Mithra (Soarele) un cult satanic, cãci
spune într-o predicã: „Îmi amintesc cã preoþii Celui Rãu obiº-
nuiesc sã spunã: «Regele nostru (Mithra) este el însuºi creºtin»”.
În cultele secrete dionisiace, taurul ºi þapul întruchipau divini-
tatea cãreia i se aducea închinare. Cât a existat templul din Ieru-
salim, la sãrbãtoarea Ispãºirii (Iom Kipur), un þap era încãrcat
cu pãcatele poporului ºi era trimis în pustiu lui Azazel (diavolul).
Pânã în zilele noastre, þapul va rãmâne întruchiparea Satanei;
coarnele, coada ºi copitele þapului dionisiac rãmân în continuare
atributele tradiþionale ale diavolului.
Florin de Raemond, în cartea sa Anticristul, publicatã în
anul 1597 la Lyon, descria astfel o slujbã satanicã: un om îmbrãcat
în veºminte preoþeºti oficiazã în faþa unui þap negru, cu coarne.
În timp ce face cruce cu mâna stângã, oficiantul dã poruncã celor
prezenþi sã sãrute þapul sub coadã.
134 DIAVOLI

În Þãrile de Jos, însuºi þapul era îmbrãcat în veºminte preo-

þeºti. Între gheare purta un liturghier legat în piele de lup, cu foi
albe, negre ºi roºii. Era adorat ºi invocat ca Dumnezeu creator.
Simbolul „Bisericii lui Satan”, fondatã în anul 1966 în Statele
Unite ale Americii de Anton ªandor La Vey, din care se inspirã
unele secte satanice actuale, este aºa-numitul „sigiliu al lui
Bafomet”. Bafomet este unul dintre multele nume ale diavolului.
Sigiliul reprezintã un þap în interiorul unei stele cu cinci colþuri
închise într-un cerc. La extremitãþile colþurilor sunt cinci litere
ebraice ºi totul este închis într-un al doilea cerc.
De-a lungul veacurilor au rãmas prezente pânã astãzi ºi alte
elemente ale satanismului pãgân antic, precum: jertfele de pãsãri,
de animale ºi chiar umane aduse diavolului, orgii rituale etc.
Dar în era creºtinã, satanismul ia o înfãþiºare deosebit de gravã.
La riturile ºi practicile pãgâne de închinare la Satana se adaugã
formule ºi gesturi execrabile, obscene, de blasfemie la adresa
lui Cristos ºi de profanare a tot ce are mai sfânt creºtinismul,
în special profanarea sfintei Euharistii, în care e prezent în mod
tainic Cristos.
Ereticii catari, de pildã, care practicau în germen ceea ce se va
chema mai târziu liturghia neagrã, aveau aceastã formulã în
catehismele lor:
– Te lepezi de crucea pe care în ziua botezului preotul þi-a trasat-o
cu untdelemn ºi de crisma cu care ai fost uns pe piept, pe spate ºi
pe frunte?
– Mã lepãd.
– Crezi cã apa Botezului îþi poate aduce mântuirea?
– Nu cred.
Formule asemãnãtoare foloseau pentru lepãdarea de Euha-
ristie ºi de alte sacramente.
Aceste formule s-au dezvoltat ºi au devenit crezul satanic nelipsit
din liturghiile negre. Eliphas Levi, rosacrucian celebru care a prac-
ticat ezoterismul ºi magia la Paris în secolul al XIX-lea, ne dã
textul crezului satanic pe care îl numeºte „simbolul stelei negre”.
 CU CE SE OCUPÃ SATANIªTII? 135

Cred în Satana, eunucul foarte neputincios, distrugãtorul cerului

ºi al pãmântului.
ªi în Anticrist, avortonul sãu unic, viitorul nostru prigonitor,
care se va zãmisli din minciunã, se va naºte dintr-o cãlugãriþã prosti-
tuatã, va domni ºi va trãi în plãceri mai presus decât regii pãmântului,
îl va rãstigni pe ultimul proroc ºi-l va da la moarte.
ªi va face sã vinã Infernul pe pãmânt.
Dupã mai multe timpuri, dupã un timp ºi dupã o jumãtate de timp,
va coborî din nou în iad ºi va ºedea la stânga Satanei spre a fi
cãlãul celor vii ºi al celor morþi.
Cred în duhul schismei, în necurata bisericã satanicã, în curentele
care simpatizeazã corupþia ºi rãul, în pedeapsa veºnicã a pãca-
telor, în moartea veºnicã a trupului ºi în mormântul fãrã speranþã.

Pentru a se ascunde ºi a nu avea de a face cu Inchiziþia, catarii

foloseau texte rituale corecte din punctul de vedere al credinþei,
dar, în secret, le înþelegeau în sens invers. Aceasta este o practicã
ce a continuat ºi s-a dezvoltat pânã în zilele noastre. De pildã, la
liturghiile negre, crucea este pusã cu faþa în jos, hainele preotului
sunt îmbrãcate cu cãptuºeala în afarã, rugãciunile sunt citite de
la dreapta la stânga º.a.m.d., sau celebrele mesaje subliminale
ale muzicii rock, care sunt înþelese numai citite de la coadã la cap.
E interesant de remarcat cã, la sãrbãtoarea iudaicã Iom Kipur,
þapul purtând asupra sa pãcatele poporului era împins de-a-ndãrã-
telea de pe o stâncã ºi trimis în pustiu lui Azazel. O aluzie poate
la faptul cã diavolul, numit ºi Potrivnicul, merge întotdeauna
de-a-ndãrãtelea, împotriva legii lui Dumnezeu.
Liturghia neagrã propriu-zisã apare în epoca Renaºterii, când
satanismul în Europa ia o amploare deosebitã, în special în lumea
aristocraticã. Parisul a avut o contribuþie generoasã.
Ecaterina de Medici, soþia regelui Henric al II-lea, numitã ºi
regina neagrã, veºnic înconjuratã de magi ºi astrologi, ghicitori
ai viitorului, dintre care cel mai celebru era Nostradamus, înainte
de a ordona masacrarea hughenoþilor în noaptea sfântului
Bartolomeu (între 23 ºi 24 august 1572) i-a cerut unui preot sã
136 DIAVOLI

oficieze ceea ce am putea numi o liturghie neagrã: a fost sacrificat

un copilandru, iar sângele lui pus în potir a fost folosit împreunã
cu o ostie neagrã pentru consacrare. Informaþia ne-o dã Jean Bodin,
jurist ºi magistrat din vremea aceea.
Mãrturii zguduitoare avem despre slujbele pe care în secolul
al XVII-lea le oficia la Paris monstruosul abbé Guibourg, un preot
apostat. Trupuri dezbrãcate de femei þineau loc de altar pentru
liturghiile sale monstruoase, în cadrul cãrora aducea jertfe umane
lui Astaroth ºi lui Asmodeu (nume de diavoli). A sacrificat vreo
zece copii, sugrumându-i, dintre care unul sau doi din proprii copii
de la femeia cu care a trãit în adulter.
În continuare, liturghiile satanice nu au mai cunoscut decât
variaþii de detaliu. În general, liturghia neagrã este oficiatã de
un preot – pe cât posibil de un preot apostat intrat în secta
satanicã – ajutat de un diacon ºi un subdiacon. Nu pot lipsi lumâ-
nãrile, în general de culoare neagrã, o stea cu cinci colþuri întoarsã
cu spatele, un potir cu vin sau alt lichid, un clopoþel, o sabie, un
aspensor, o cruce rãsturnatã. E folositã o ostie consacratã sus-
trasã dintr-o bisericã catolicã. Altarul este o femeie goalã, culcatã.
Participanþii sunt îmbrãcaþi în haine negre ºi poartã glugã.
Ritualul este cel al Liturghiei catolice. În locul numelui lui Dum-
nezeu este invocat numele Satanei. Sunt invocate ºi alte nume
de diavoli. Tatãl nostru este rostit în sens contrar (Tatãl nostru
care eºti în infern), se profereazã cele mai oribile invective ºi
blasfemii la adresa lui Isus Cristos, ostia e profanatã în modurile
cele mai satanice, de pildã, e cãlcatã în picioare ºi se urineazã
pe ea, iar orgiile, perversitãþile sexuale ºi obscenitãþile care au
loc depãºesc chiar ºi imaginaþia patologicã a unui marchiz de Sade.
Liturghiile se þin în toiul nopþii, de preferinþã în cimitire sau
biserici abandonate.
Poetul J. Huysmans îi cunoºtea bine pe capii satanismului francez
din vremea sa. El a avut în mânã scrierile lui Jean-Antoine Boulan
(† 1893), scrieri care în 1930 au ajuns în posesia Bibliotecii Vaticane.
Pe baza acestor scrieri, Huysmans a descris în cartea sa, La Bas,
 CU CE SE OCUPÃ SATANIªTII? 137

cum se deruleazã o liturghie satanicã. Iatã cum descrie momentul

în care oficiantul, preotul Docre, profaneazã sfânta Ostie, iar cei
prezenþi intrã într-un fel de transã erotico-convulsivã:
Îl privea pe Cristos ºi voma insulte îngrozitoare... Unul dintre minis-
tranþi a îngenuncheat în faþa lui întorcând spatele la altar. Un fior
a strãbãtut spatele preotului. A zis pe un ton solemn, dar cu voce
nesigurã: Hoc est enim corpus meum, apoi, în loc sã îngenun-
cheze în faþa trupului preþios, cum se face dupã consacrare, s-a întors
cãtre cei de faþã, tumefiat, epuizat, într-o baie de sudoare.
Se clãtina între doi ministranþi, care i-au ridicat planeta descope-
rindu-i pântecele gol ºi îl susþineau, în timp ce ostia pe care o þinea
în faþa sa, izbitã de un jet de urinã, cãdea pe trepte.
Undele marii isterii au pus stãpânire pe femei care s-au aruncat
asupra pâinii euharistice ºi, cu burta la pãmânt, o luau, o mâncau
ºi beau din acea divinã obscenitate...
Docre, ºezând, fãcea spume de furie, mesteca acea pâine azimã, o
scuipa, o dãdea din nou la femei. Iar ele, zbierând, se luptau, cãzând
unele peste altele ca sã o apuce, în timp ce o batjocoreau...

Ceea ce scrie în continuare autorul nu poate fi reprodus.

Începând cu anii ’60, satanismul atinge paroxismul, rãspândit
fiind de o uriaºã publicitate fãcutã de cinematografie, de televi-
ziune, de filme serial killer care hrãnesc o curiozitate bolnãvi-
cioasã, prezentând tragedii comise de criminali psihopaþi, ca cea
de la vila Polanski înfãptuitã de cãtre Charlie Manson. La aceasta
a contribuit, de asemenea, o anumitã literaturã ca cea care a creat
mitul lui Dracula, precum ºi o anumitã muzicã cu efecte distrugã-
toare asupra psihicului celor tineri. Erau anii revoltei tinerilor.
Beatleºii transgresivi ºi drogaþi dominau lumea. Bennet Anger,
celebrul cineast, considerat protagonistul satanismului contem-
poran, declara cã, dupã 2000 de ani de dominaþie creºtinã, i-a venit
rândul lui Lucifer. Pe data de 6 octombrie 1966, miºcarea hippie
a declarat cã aceasta este ziua de naºtere a lui Anticrist, având în
vedere cei trei de 6, cifra simbolicã a lui Anticrist, la data amintitã.
În vremea aceea se lua în serios de tot filmul lui Polanski
138 DIAVOLI

Rosemary’s Baby. Rosemary era mama lui Anticrist, rezultat din

împreunarea acesteia cu Lucifer.
Tot în acei ani se întemeiau în Statele Unite Bisericile Psihodelice,
adicã bisericile drogaþilor.
Mass-media îºi culege astãzi roadele; are cu prisosinþã veºti
senzaþionale de difuzat: rituri orgiace, violuri, crime, sacrificii de
pãsãri, de animale ºi umane – de preferinþã copii ºi tinere fecioare
(cãlugãriþe) –, homosexualitate, drog, pedofilie, torturarea copiilor,
profanarea cimitirelor ºi dezgroparea morþilor cãrora li se taie
capul, lozinci satanice sau cifra 666 scrise pe cadavre ori pe sicrie,
epidemie de sinucideri în grup printre adolescenþi, canibalism.
Aflãm o mulþime de isprãvi ale sataniºtilor: ritualuri macabre,
pãsãri decapitate ºi persoane înjunghiate pentru a li se bea sângele;
un preot ºi servitoarea lui uciºi nu de mult în Italia ºi trupurile
lor arse în bisericã, o cãlugãriþã ucisã anul trecut (2000) de trei
tinere sataniste în vârstã de numai 17 ani, biserici sparte spre
a se fura Ostii consacrate, o femeie însãrcinatã care avorteazã
pentru a oferi fãtul sectei satanice, douã încercãri de a distruge
giulgiul din Torino, limba ºi mandibula sfântului Anton furate din
bazilica din Padova, precum ºi un fragment din craniul sfântului
ªtefan al Ungariei, adepþii unei secte întemeiate de Charlie Manson
în 1969 omoarã ºapte persoane, ºi lista poate continua la nesfârºit.
Ted Gunderson, fost director al F.B.I. din Los Angeles, în urma
investigaþiilor sale, prezintã acest tablou deprimant:
Existã anual cincizeci-ºaizeci de mii de sacrificii umane înfãptuite
de organizaþii naþionale ºi internaþionale care, probabil, nu au o
centralã propriu-zisã, dar au zeci de baze rãspândite în lume. Aceste
grupuri se ocupã, de asemenea, cu traficul de droguri, prostituþia
minorilor, pornografie ºi producere de snuf movies [abuzuri sexuale
filmate asupra copiilor]. Au fost gãsite în toatã þara zeci de cadavre
neidentificate, dar nimeni nu le-a cercetat serios. Am cules mãrturii
de la copii de opt-nouã ani. Aceºtia au povestit lucruri oribile: ruguri,
amulete satanice, un copil aruncat în foc ºi alþii torturaþi. Cum ar
putea un copil sã descrie asemenea atrocitãþi dacã nu le-ar fi vãzut?
 CU CE SE OCUPÃ SATANIªTII? 139

Guvernul nu intervine pentru cã lipseºte voinþa politicã ºi, în plus,

grupurile satanice se bucurã de protecþie la nivel înalt. Sunt apoi
în Statele Unite multe cazuri ca cel al lui Mc Martin, un nume care
în Europa nu spune nimic, dar care reprezintã dovada tangibilã a
sectelor satanice în þara noastrã. În cazul ºcolii Mc Martin, sunt
460 mãrturii prezentate poliþiei din Manhattan Beach privind rituri
sexuale, violenþe ºi sacrificii. Cum poate gândi cineva cã 460 de
persoane au fãcut declaraþii false?

„Pleacã, Satanã!”, i-a rãspuns Isus Ispititorului. Cãci este scris:

„Domnului Dumnezeului tãu sã te închini ºi numai lui sã-i slujeºti”
(Mt 4, 10). Satanismul care sporeºte astãzi în lume este efectul
îndepãrtãrii omenirii de Dumnezeu. Între Dumnezeu ºi Satana
nu existã spaþiu neutru: cine nu i se închinã ºi nu îi slujeºte lui
Dumnezeu i se închinã ºi îi slujeºte Satanei.
 CE CAUTÃ LUMEA LA SECTELE SATANICE?

Cauzele care îi împing pe unii în mrejele sectelor satanice

sunt multiple. Îndãrãtul tuturor este tatãl minciunii care îi promite
fericire deplinã omului, promite chiar omenirii, în ansamblul ei,
mult visata epocã de aur. Promite ceea ce Ispititorul i-a promis ºi
lui Cristos în pustiu: plãcere, avere ºi putere, cu o singurã condiþie:
sã cadã înaintea lui ºi sã i se închine. Un personaj din romanul
Demonii al lui Dostoievski fãcea aceastã profeþie:
Vechea concepþie cu privire la lume va dispãrea, va dispãrea, mai
presus de toate, vechea moralã. Oamenii se vor uni pentru a smulge
vieþii toate plãcerile posibile, dar numai în aceastã lume. Spiritul uman
se va înãlþa la un orgoliu satanic ºi omenirea se va diviza. Triumfând
constant asupra naturii prin ºtiinþã ºi voinþã, omul va încerca astfel
o bucurie care va înlocui în el speranþele în bunurile viitoare. Fiecare
se va resemna în faþa morþii cu o mândrie calmã, ca un Dumnezeu;
va evita sã se lamenteze de scurtimea vieþii ºi îi va iubi pe fraþii sãi
cu o dragoste dezinteresatã.

Se ajunge în sectele satanice dintr-o curiozitate bolnavã, din

dorinþa unor experienþe ºi senzaþii tari în domeniul misterios ºi
tenebros al sexualitãþii.
Cazuri ca cel povestit de exorcistul Gabriel Amorth, în cartea
sa Exorciºti ºi psihiatri, se întâlnesc la tot pasul. Un tânãr îmi
povestea despre legãtura care existã între satanism ºi ocultism.
L-am întrebat ce are în punguliþa neagrã pe care o poartã la gât.
A scos din ea o sticluþã cu un lichid galben ºi a adãugat: „Când
întâlnesc o fatã care îmi place, torn un pic de lichid pe mâini,
fac o rugãciune la Satana ºi îi întind mâna fetei. Cum mi-o atinge,
descântecul îºi face efectul asupra ei ºi a mea”.
 CE CAUTÃ LUMEA LA SECTELE SATANICE? 141

Orgiile, dezlãnþuirile heterosexuale ºi homosexuale, perver-

siunile practicate fãrã nici o îngrãdire, cãci noþiunea de lege moralã
nu mai existã, au un caracter sacru, sunt rituri, celebrãri prin
care se obþin extazul ºi unirea misticã, dar nu cu Dumnezeu, ci cu
Satana care se pretinde Dumnezeu. La aceasta se referã Anton
ªandor La Vey, întemeietorul Bisericii lui Satan, când afirmã cã
satisfacþia sexualã este, fãrã îndoialã, plãcutã, dar nu trebuie
„cãutatã pentru ea însãºi”. În Biblia satanicã ºi în ritualul satanic,
La Vey afirmã cã
Satana reprezintã îngãduinþa în locul înfrânãrii. Satana reprezintã
existenþa vitalã în locul deºartelor vise spirituale. Satana reprezintã
rãzbunarea în locul întoarcerii celuilalt obraz. Satana reprezintã omul
care nu este nimic altceva decât un animal, uneori mai bun, dar de
cele mai multe ori mai rãu decât cele care umblã pe patru labe, ºi
care, din cauza pretinsei sale „dezvoltãri divine, spirituale ºi intelec-
tuale”, a devenit animalul cel mai vicios dintre toate. Satana repre-
zintã toate aºa-zisele pãcate, în mãsura în care ele duc la satisfacþia
fizicã, mintalã ºi emoþionalã.

Cel ce se lasã tentat de dorinþa de bani, de avantaje materiale,

nu ajunge direct la secta satanicã, ci treptat ºi pe neobservate.
Recurgerea la Satana ºi alunecarea în satanism pornesc de la alte
practici care ascund dorinþa de a câºtiga favoarea forþelor ascunse.
Sunt practicile pe care Catehismul Bisericii Catolice le aminteºte
la numerele 2115-2116:
Evocarea morþilor sau alte practici presupun în mod greºit cã „dez-
vãluie viitorul”. Consultarea horoscopului, astrologia, chiromanþia,
interpretarea prezicerilor ºi a sorþilor, fenomenele de clarviziune
legate de viitor, recurgerea la medium-uri (...) Toate practicile de magie
sau de vrãjitorie, prin care se urmãreºte captarea puterilor oculte
pentru a le pune în serviciul propriu ºi a obþine o putere supranatu-
ralã asupra aproapelui chiar ºi pentru a-i reda sãnãtatea. Aceste
practici sunt ºi mai condamnabile când sunt însoþite de intenþia de
a face rãu altuia sau când recurg la intervenþia demonilor. Purtarea
142 DIAVOLI

amuletelor este ºi ea reprobabilã. Spiritismul implicã adesea practici

divinatorii sau magice. De aceea, Biserica îi avertizeazã pe credincioºii
sãi sã se fereascã de aceste lucruri.

Cãci dacã nu se feresc de aceste lucruri, de la aceste lucruri care

þin de domeniul Satanei ºi pânã la satanismul propriu-zis nu mai
este decât un pas.
Cât priveºte dorinþa de putere, de dominare, Satana se dove-
deºte a fi destul de generos, ºtiind cã „libido dominandi” este
instinctul natural cel mai puternic în faþa cãruia omul cedeazã
cel mai uºor. Se ºtie cã Hitler ºi generalii sãi au intrat într-o
sectã satanicã în intenþia de a capta forþele satanice spre a cuceri
lumea, iar capii comunismului foarte probabil cã au fãcut parte
din secte satanice, urmãrind aceleaºi scopuri. În general, persoa-
nele care, din curiozitate, din imprudenþã, din spirit de bravurã
sau nonconformism, din diferite interese, intrã în contact cu
forþele Rãului, când ajung în plasa Satanei e deja prea târziu ºi
calea de întoarcere este foarte dificilã. κi dau seama cã nu au
ajuns în paradisul care li s-a promis, ci în infern.
În satanismul contemporan se reflectã titanismul, viziunea
prometeicã a omului care se exaltã pe el însuºi, care vrea sã ia
locul lui Dumnezeu, se revoltã împotriva lui Dumnezeu,
împotriva Dumnezeului care, cu preceptele sale morale, îngrã-
deºte libertatea omului. Veþi fi ca dumnezeii sau, mai exact, veþi
fi chiar dumnezei: promisiunea vechiului Ispititor rãmâne nealte-
ratã. Revolta împotriva lui Dumnezeu, revolta împotriva oricãrei
religii, în special a religiei creºtine, este condiþia satanicã a reali-
zãrii omului. Omenirea va fi fericitã când locul dumnezeului
despotic îl va lua Satana, dumnezeul toleranþei ºi al libertãþii,
cu alte cuvinte, când monosatanismul va înlocui monoteismul.
Eliberat de orice constrângere, omul va gãsi în el însuºi resursele
necesare pentru a-ºi procura propria fericire aici, pe pãmânt.
„Toate religiile de naturã spiritualã, spune La Vey, întemeietorul
Bisericii lui Satan, inspirându-se din Marx, sunt invenþii ale omului”,
 CE CAUTÃ LUMEA LA SECTELE SATANICE? 143

un fel de proiecþie la infinit a dorinþelor sale frustrate, a tot ceea

ce omul vrea sã aibã ºi nu poate sã aibã.
Nu existã nici o lege, cu excepþia uneia singure: fã ce vrei, scrie,
la rândul sãu, unul dintre cei mai celebri sataniºti ai timpurilor
noastre, Aleister Crowley. Fii tare, omule! Râvneºte ºi bucurã-te
de toate plãcerile simþurilor ºi ale extazului: nu te teme cã vreun
Dumnezeu te va pedepsi pentru aceasta. Orice bãrbat, orice femeie
este o stea dacã îºi gãseºte propria voinþã adevãratã, altminteri
este un sclav; iar sclavii vor trebui sã slugãreascã. Trebuie exclusã
îndurarea: blestemaþi cei care simt compãtimire! Omoarã ºi tortu-
reazã: nu cruþa pe nimeni.

Textul e luat din Liber Legis (Cartea legii). Titlul este sugestiv:
nu cartea legilor, ci cartea legii, cãci este o singurã lege: fã ce vrei.
Satanismul este o religie a trupului. Satanismul îºi gãseºte feri-
cirea acum ºi aici. Nu existã un cer unde sã mergi dupã moarte,
ºi nici un iad cu foc unde sã fie pedepsit cel pãcãtos.
Una dintre cele mai formidabile realizãri ale Satanei este aceea
de a-i face sã creadã pe membrii unor secte satanice cã Satana,
la care ei se închinã, nu existã. Pentru miºcarea New Age, de pildã,
Satana nu este o persoanã realã, ci este o modalitate a omului de
a se afirma pe sine ca Dumnezeu, eliberându-se de orice alt Dum-
nezeu, de orice moralã, de orice autoritate ºi de orice constrângere.
Chiar ºi pentru membrii Bisericii lui Satan, Satana nu este o
persoanã realã. Satanismul pe care îl practicã este o modalitate
de autodivinizare a omului. Având în vedere cã „orice om e Dum-
nezeu”, principala sãrbãtoare a sataniºtilor este ziua de naºtere.
Slujbele lor satanice, care sunt un amestec de orgii ºi perver-
siuni sexuale ºi rituri creºtine batjocorite, sunt menite sã-i elibe-
reze pe membrii sectei de tot ce le-a rãmas întipãrit în suflet de
la religia creºtinã ºi, în special, de la cea catolicã, la care au
aparþinut.
Un simbol al revoltei a fost Lucifer, de asemenea, pentru socia-
liºti ºi pentru anarhiºti, precum Saint-Simon, Proudhon, Marx,
144 DIAVOLI

ale cãror publicaþii aveau nume sugestive: Satana, Lucifer,

Anticristul, Ateul, Banditul, Mãgarul º.a.m.d.
Satanismul, începând cu romantismul, invadeazã literatura
modernã ºi contemporanã. Devine modã literarã. Apare un sata-
nism metafizic care preamãreºte insurecþia „sacrã” a omului
împotriva lui Dumnezeu. Lucifer este pentru om modelul de urmat.
Amintesc câteva nume de autori ºi poeþi care s-au evidenþiat în
exaltarea ºi invocarea Satanei: G. Byron, Shelly, Balzac, Flaubert,
Lenau, Lermontov, A. France, Baudelaire. Acesta din urmã îl
invocã pe Satana ca fiind „cel mai frumos ºi cel mai tare dintre
îngeri”, victimã a geloziei divine. G. Carducci, cu celebrul sãu
Imn cãtre Satan, în care preamãreºte în Satan forþa vitalã ºi
progresul modern, proclamã „Satana a învins!” E interesantã
poziþia lui V. Hugo care îl împacã pe Dumnezeu cu Satana. Din
împreunarea lor se naºte un înger al cãrui nume este Libertate.
Se pune întrebarea: cum se explicã slujbele infame ale Bisericii
lui Satan, în care sataniºtii se adreseazã în rugãciunile lor Satanei,
ca unei fiinþe reale, dacã ei nu cred în Satana, nici în Dumnezeu,
nici în Biserica lui Cristos, nici în Jertfa euharisticã, nici în prezenþa
lui Cristos în Euharistie? Cum se explicã în riturile lor ura de
neimaginat împotriva Evangheliei, a Bisericii, a Euharistiei?
De ce profaneazã ostiile consacrate, ºi nu altceva?
Confuzia, ambiguitatea, este caracteristica fundamentalã a
mediilor sataniste; a pescui în ape tulburi þine de strategia
Satanei. De altfel, nu e nici o deosebire între cei care se închinã
Satanei ca unei persoane reale în care cred ºi cei care se închinã
fãrã sã creadã în el: a nu crede în Satana înseamnã a fi deja
stãpânirea Satanei. Mai existã ºi alþi factori care îi împing pe
unii sã practice satanismul: dorinþa, mai ales la cei tineri, de a
brava, de a se afirma, de a contesta în mod excentric ºi violent
societatea, gustul morbid pentru oribil, rãspunsul violent la
anumite traume psihice suferite în copilãrie.
Societatea modernã a fãcut foarte propice terenul pentru ca
în ea sã se dezvolte ºi sã înfloreascã satanismul: singurãtatea
 CE CAUTÃ LUMEA LA SECTELE SATANICE? 145

individului pierdut în masa impersonalã ºi amorfã, degradarea

ºi destrãmarea familiei, denigrarea creºtinismului ºi, mai ales,
climatul de ateism, dacã nu teoretic, în tot cazul practic, care
dominã lumea de azi.
De la ultimul rãzboi pânã în prezent, în ultima jumãtate de
secol, practica religioasã s-a diminuat în societãþile creºtine în
mod galopant. Morala creºtinã nu mai spune nimic pentru
masele de creºtini. ªi întrucât nu existã teren al nimãnui, iar
lumina ºi întunericul se exclud reciproc, în ultimele decenii,
diminuarea religiozitãþii a fãcut sã creascã împãrãþia Satanei.
 SATANA IUBEªTE MUZICA

Ucenicii lui Pitagora foloseau muzica drept medicament. Erau

melodii speciale pentru suferinþele psihice. Erau melodii pentru
melancolici ºi pentru cine era ros de griji: acestea erau considerate
cele mai eficace. Altele, în schimb, erau pentru tulburãri violente,
pentru pasiuni ºi pentru orice tip de zbucium sufletesc.
Pitagora a gãsit mijlocul de a calma ºi de a vindeca bolile trupului
ºi ale sufletului cu melodii ºi ritmuri speciale, prin care se îmbunã-
tãþesc caracterul ºi dispoziþia sufleteascã a omului ºi se restabilesc
condiþiile psihice de la început (Iamblic, filozof sirian).

În ultima vreme, consumul de muzicã, mai ales la generaþiile

tinere, a crescut vertiginos. Cântece zgomotoase, cu ritmuri dezlãn-
þuite ºi obsesive, însoþite adesea de imagini obscene, monstruoase,
demenþiale, ne bombardeazã organele auditive ºi vizuale. Genul
muzical care s-a impus este rock’n’roll-ul.
Are diavolul vreo contribuþie la aceastã muzicã? Existã o muzicã
satanicã? Rãspunsul la aceastã întrebare depinde de cel care dã
rãspunsul: dacã acesta are sau nu are credinþã. Pentru atei ºi
pentru cei care nu cred în existenþa Satanei nu are cum sã existe
muzicã satanicã, de vreme ce Satana însuºi nu existã. Celor care
îndrãznesc sã afirme cã existã totuºi muzicã satanicã, aceºtia le
aplicã, necruþãtor, cele mai dure epitete: fundamentaliºti, puritani,
ipocriþi, intoleranþi, retrograzi, medievali care vor sã reînvie
Inchiziþia º.a.m.d. Dupã ei, ceea ce obiºnuit se numeºte muzicã
satanicã e un mod de a se manifesta al adolescenþilor, dintot-
deauna non-conformiºti ºi provocatori, sau un gen muzical ca
oricare altul.
Necredincioºii cu idei anarhiste, prin aºa-zisa muzicã satanicã,
încearcã sã distrugã vechile structuri religioase, politice, econo-
mice, sociale, sã spulbere vechea moralã spre a se construi lumea
 SATANA IUBEªTE MUZICA 147

nouã, fãrã îngrãdiri ºi fãrã tabu-uri, în care singura lege moralã

este formulatã astfel: fã ce vrei.
Pentru psihiatrii ºi psihologii lipsiþi de credinþã, fenomenul sata-
nismului ºi al muzicii satanice îºi are explicaþia în subconºtientul
omului, nu în vreo forþã din afarã. Cu alte cuvinte, diavolul e omul.
Evident, noi vom privi lucrurile cu ochii credinþei, recurgând
la autoritatea, experienþa ºi concluziile la care au ajuns o serie
de oameni credincioºi: psihiatri, medici, preoþi, exorciºti, precum
mons. Corrado Balducci, Gabriele Amorth, Sesto Serri, Piero
Montero º.a. Dar, în special, lucrarea de faþã se bazeazã pe conclu-
ziile la care a ajuns psihiatrul canadian Jean-Paul Regimbal ºi
echipa lui de colaboratori.
Jean-Paul Regimbal, criminolog specializat în psihiatria crimina-
listã, este, în acelaºi timp, preot catolic, cãlugãr din ordinul trinitar,
predicator în 54 de þãri, fondatorul centrului Paul al VI-lea, care
se ocupã de evanghelizarea tinerilor între 15 ºi 20 de ani.
Ceea ce l-a determinat pe Regimbal sã cerceteze în profunzime
problema muzicii satanice a fost faptul cã, studiind cele 18 cazuri
de sinucidere a unor tineri între 15 ºi 20 de ani, care s-au petrecut
în mai puþin de un an în regiunea Montréal Gramby-Québec,
a rãmas surprins sã constate cã toþi erau pasionaþi de muzicã
rock’n’roll.
Rezultatele cercetãrilor sale le-a publicat într-un raport intitulat
„Rock’n’roll: violarea conºtiinþei prin mesaje subliminale”. În
introducerea studiului sãu, Regimbal scrie:
De mai bine de 30 de ani a apãrut o puternicã revoluþie fãrã partide
politice, fãrã discursuri electorale, chiar fãrã vreun manifest ideo-
logic care sã prezinte scopurile ºi obiectivele noilor revoluþionari.
Pentru prima datã în istoria omenirii, o profundã revoluþie socialã,
economicã, moralã ºi culturalã a ales sã-ºi proclame radicalismul
prin intermediul muzicii, al cântecelor, al grupurilor „staruri” ale
rock’n’roll-ului.
La început, nimic din toate acestea nu s-a luat în serios, fiindcã toþi
îºi imaginau cã va fi doar o modã în plus, care va sfârºi cum sfârºise
148 DIAVOLI

ºi charlestonul, boogie-woogie ºi twistul. Cu toate acestea, feno-

menul socio-cultural al rock’n- roll-ului, apãrut la începutul anilor ’50,
se va extinde în lume ca un val de fond amestecat cu noroi, zgurã,
sânge ºi sacrificii umane. Treizeci de ani mai târziu, muzica rock
a evoluat pânã într-atât, încât a înfãptuit asupra trupurilor, asupra
sufletelor ºi asupra inimilor cea mai puternicã revoluþie din câte
au ieºit vreodatã din adâncurile infernului.

La originea îndepãrtatã a rock’n’roll-ului se considerã a fi

muzica blues. Cuvântul vine de la expresiile „to feel blue” (a fi
melancolic) ºi „to have the blue devil” (a avea niºte diavoli triºti).
E vorba de un cânt popular ºi profan al negrilor din America de
Nord care, începând din 1870, cunoaºte un drum lung, evoluând
spre diferite forme muzicale: jazz, rock, rhythm and blues. E o
muzicã suspectã, cântatã noaptea în baruri rãu famate ºi în
bordeluri deschise pânã la ore târzii ºi, ca atare, exclusã din
bisericã. E consideratã a fi o muzicã diabolicã în sensul cã este
expresia pãcatului ºi a transgresiunilor nocturne. Dar s-au creat
ºi forme de blues apropiate de sacru, care se numesc „spiritual”
ºi „gospel”, admise în bisericile americane.
Din anii ’50, muzica negrilor este preluatã de albi. În 1951-1952,
un tânãr cântãreþ cu numele de Little Richard modificã „beatul”
muzicii rhythm and blues. Beatul este repetarea continuã a
ritmurilor regulate combinate cu ritmuri sincopate, repetare asigu-
ratã de baterie ºi reprodusã fidel de chitara bas. Beatul caracteri-
zeazã muzica rock. Peste câþiva ani, muzica cu noul ritm a primit
denumirea de rock’n’roll. Cuvântul e obscen ºi indicã douã miºcãri
ale corpului uman în timpul jocurilor sexuale. A fost preluat din
jargonul ghetourilor americane. Fusese des folosit în textele
cântecelor blues pentru a descrie actul sexual.
În anii 1954-1955, un tânãr cântãreþ ºi chitarist a pus stãpâ-
nire pe tehnica noului gen de muzicã. Era un tânãr baptist din
Sud, format în corul parohial, foarte admirat pentru talentul ºi
pentru vocea sa plinã de farmec. Numele lui era Elvis Presley.
Presley s-a fãcut imediat cunoscut pentru faptul cã întruchipa
 SATANA IUBEªTE MUZICA 149

dorinþa adolescenþilor de a respinge ceea ce numesc ei tabu-uri

religioase ºi sexuale ºi revolta lor împotriva moralei tradiþionale.
Noua vedetã captiva tineretul nu numai cu muzica ºi cu cuvin-
tele sale, dar mai ales cu gesturile obscene ºi provocatoare care
însoþeau spectacolele sale. De la bun început a fost supranumit
„Elvis – the Pelvis”, datoritã miºcãrilor de rotire a pelvisului, a
bazinului. Lovitura trãsnet a dat-o pentru marele public la un
show în 1956. Deºi cameramanii s-au strãduit sã nu dea decât
bustul ºi faþa cântãreþului, ei nu au putut sã împiedice transmi-
terea mesajului revoluþionar al lui Elvis Presley. Aceasta a fost
scânteia care a aprins incendiul revoluþiei sexuale în rândul
tineretului: s-a terminat cu interdicþiile sexuale, cu reprimarea
instinctelor, cu cadrul social care îi împiedicã pe tineri sã-ºi mani-
feste în mod liber ºi sãlbatic sexualitatea.
A fost o revoluþie ºi în modul de a se îmbrãca, de a-ºi purta pãrul
al tineretului. Elvis nu mai era un nume sau o persoanã. Devenise
simbolul revoltei împotriva ordinii stabilite, împotriva oricãrei
autoritãþi: pãrinþi, educatori, pastori. Succesul eroului, proclamat
imediat regele rock’n’roll-ului, a fost enorm.
Între 1956-1960, zeci de mii de tineri invadau stadioanele unde
trebuia sã aparã Presley: miºcãri de mase scãpate de sub control,
frenezii, isterii colective, exasperare sexualã mai ales la fetele
tinere. Exploatând instinctele primare, rebele, Presley a menþinut
ºi a favorizat în mod deliberat revolta a milioane de tineri din lumea
întreagã împotriva oricãrei forme de constrângere ºi împotriva
oricãrei forme de autoritate.
Aceasta este prima fazã a revoluþiei rock’n’roll-ului în lume.
Lupta între bine ºi rãu e prezentã, aºadar, ºi în domeniul artistic.
Diavolul e prea inteligent ca sã nu-ºi dea seama cã poate face
din muzicã un instrument cu care sã distrugã sufletele, dupã
cum Dumnezeu poate face din ea un instrument de înãlþare ºi
de mântuire, de vindecare a sufletelor.
O anumitã legãturã cu infernul rock’n’roll-ul a avut-o deja
din faza incipientã. În 1955, formaþia Screamin’Jay Hawkins
150 DIAVOLI

se remarcã prin scenariul macabru al spectacolelor sale. De pildã,

cântãreþul intrã în scenã purtat într-un sicriu învãluit în flãcãri.
Noteazã Charlie Gillett în Istoria rock’n’roll-ului: „Cântãreþul,
într-o stare confuzionalã datoratã alcoolului, urla ºi striga pasaje
din textul pe care mai reuºea sã ºi-l aminteascã, în timp ce
instrumentiºtii, la fel de beþi, reuºeau cu mare greutate sã
construiascã un þesut muzical de fond”.
Este foarte impresionant sfârºitul multora dintre celebritãþile
rock’n’roll-ului: moartea le-a fost cum le-a fost ºi viaþa. Amintesc
câteva cazuri mai cunoscute. Johny Ace îºi trage un glonþ în
cap în noaptea de Crãciun a anului 1953. James Dean moare
într-un accident de maºinã în 1955. Hank Williams moare în 1953
înghiþind o cantitate ucigãtoare de alcool ºi drog. Buddy Holly,
Richie Valens ºi Bigg Popper mor toþi trei dintr-o datã prãbu-
ºindu-se cu avionul. Robert Johnson, membru al unei secte
satanice, moare în condiþii misterioase. Nu se ºtie: ori otrãvit
de o femeie sau un bãrbat gelos, ori intoxicat cu whisky, ori
înjunghiat în stradã. Cadavrul lui a fost gãsit într-o camerã
mizerabilã de hotel.
O puternicã reacþie împotriva muzicii rock’n’roll se înregis-
treazã în 1951, ca urmare a unui exorcism fãcut în Canada de
Gary Greenwald asupra unei fete posedate de diavol. Înainte de
a o pãrãsi, diavolul a spus: „Noi venim cu toþii spre a pune stãpânire
pe o rasã, pe tineretul din America”.
În continuare, a fost pastorul penticostal Albert Carter, cel care
i-a sensibilizat pe americani cu privire la caracterul nociv al noii
muzici:
Rock-ul are un efect dãunãtor asupra tinerilor, declara Carter în 1955.
El îi transformã în adoratori ai Satanei, îi stimuleazã sã se exprime
prin sex, îi instigã la transgresiune, dãuneazã echilibrului nervos,
distruge inviolabilitatea cãsãtoriei. Are o influenþã malignã asupra
tineretului þãrii noastre.
 SATANA IUBEªTE MUZICA 151

O nouã etapã în evoluþia rock-ului este hard-rock-ul, avându-i

ca protagoniºti pe Jerry Lee Lewis, Stevie Nicks ºi Alice Cooper.
Ceea ce caracterizeazã hard rock-ul este perfecþionarea ritmului
(beatului), intensificarea volumului ºi descãtuºarea freneticã a
percuþiilor. Pentru perfecþionarea ritmului s-au întreprins cerce-
tãri la triburile africane ºi în mediile vudù. Vudù e cultul animist
practicat de negrii din Antile, Haiti, America Latinã ºi Africa.
Acest cult a preluat ºi unele elemente din cultul creºtin. S-a creat
astfel un repertoriu de cântece incluzând rituri copulatorii, descân-
tece ºi vrãjitorii, astfel ritmate încât îi pot conduce pe ascultãtori
la plãcerea sexualã completã.
Beatul loveºte cu insistenþã, ca un ciocan, în toate pulsaþiile
emotive, fizice ºi psihice. Intensitatea sunetului se ridicã la 20 de
decibeli deasupra nivelului de toleranþã a urechii umane. Se ºtie
cã decibelul este a zecea parte din unitatea folositã pentru a mãsura
intensitatea sunetului. Vocea umanã are intensitatea medie de
55 de decibeli, iar tunetul de 70. La pulsaþiile stimulatoare erotice
ale beatului se adaugã un zgomot iritant care provoacã o hiperten-
siune nervoasã.
Tensiunea ajunge la paroxism când instrumentele de percuþie,
baterie, cimbale, trompete, strigãte stridente, sintetizatori elec-
tronici, explodeazã cu toatã forþa ajutate de amplificatoare,
creând o atmosferã de delir. Sistemul nervos este exasperat. Ascul-
tãtorii sunt scufundaþi într-un ocean sonor dezlãnþuit care le parali-
zeazã procesul mintal al conºtiinþei, cãzând pradã unor emoþii
puternice ºi simþind nevoia necontrolabilã de a se elibera de
inhibiþii. Sexualitatea, perversiunea, violenþa, revolta nu mai pot
fi reprimate.
Rock-ul face un pas înainte în anii ’70 - ’80, când intrã în scenã
grupurile Beatles ºi Rolling Stones. Aceºtia din urmã aveau în
serviciul de ordine, la concertele lor, grupul de tineri violenþi
numiþi Hell’s Angels – Îngerii Infernului.
Noua muzicã e cunoscutã cu numele de acid rock sau muzicã
psihedelicã. Acid, în dialect, e sinonim cu drog. Este, aºadar,
152 DIAVOLI

muzica drogaþilor, a consumatorilor de halucinogene. O muzicã

ce înfloreºte în lumea homosexualilor, a sadicilor ºi masochiºtilor.
Modul lor provocator de a se prezenta ºi de a se îmbrãca frizeazã
demenþa: sunt vãzuþi pe motociclete puternice, cu haine de piele,
cu lanþuri, cu catarame mari de metal, cu tatuaje. Unul dintre
cântãreþi, Abby Hoffman, declara deschis: „Rock-ul este izvorul
revoluþiei. Modul nostru de a trãi cu drogul, modul de a ne îmbrãca,
muzica rock atotputernicã, aceasta este revoluþia”.
Culmea perversiunii umane se înregistreazã în anii ’80, când
apar grupurile punk rock, al cãror scop ºi a cãror filozofie este de
a-i împinge pe ascultãtori direct la sinucidere, la violenþã colectivã
ºi la asasinate sistematice. La origine, în Anglia, cuvântul punk
însemna prostituatã. Mai târziu, în America, cuvântul avea sã
aibã înþelesul de putregai.
Printre grupurile punk cele mai cunoscute se numãrã Kiss,
Ted Nugent ºi Aphrodite’s Child (album 666). Suprema experienþã
umanã ºi muzicalã punk este aceea de a-l face pe propriul partener
sã sângereze, tãindu-l cu lame sau cu brice ascunse în jeans sau
în cãmaºã ºi de a-i termina pe participanþii deja rãniþi cu brãþãri
prevãzute cu cuie sau þinte de metal.
ªi în aceastã perioadã lista cântãreþilor ºi instrumentiºtilor
rock care au cunoscut o moarte tragicã este impresionantã. Unii
s-au sinucis, alþii au fost omorâþi în împrejurãri misterioase,
alþii au murit în accidente, cei mai mulþi au fost uciºi de droguri.
Iatã câteva nume mai cunoscute: Al Wilson, Duane Allman, King
Curtis, Billy Murcia, Gram Persons, John Rostill, Graham Bond,
Cass Eliot, Robbie McIntosh, Gary Thain, Keith Relf, Tommy
Bolin, Paul Kossoff, Marc Bolan, Elvis, Keith Moon, Terry Cath,
Jim McCullough, Sid Vicious, Jimmy Page, John Bonzo Bonham,
Bon Scott, John Belushi, Dennis Wilson, Phil Lynott, Peter Tosh,
Roy Buchanan, Roy Orbison, Richard Sohl, Stevie Ray Vaughan,
Steve Clarke, Freddie Mercury, Beach Boys, Dennis Wilson. Lista
ar putea continua.
 SATANA IUBEªTE MUZICA 153

Din cele mai vechi timpuri, muzica a avut douã orientãri ºi

douã surse de inspiraþie diferite. Este mai întâi muzica pe care
Platon o atribuie lui Apollo, zeul luminii ºi al raþiunii. E o muzicã
în care simþurile rãmân sub controlul spiritului, de aceea ea înalþã
spiritul, îl înalþã pe om. Pe linia aceasta a mers întotdeauna Biserica.
ªi apoi este muzica pe care Platon o atribuie lui Marsia, cunoscutã
în general cu numele de muzicã dionisiacã. E o muzicã ce îl
târãºte pe om în beþia simþurilor, întunecã raþiunea ºi supune
spiritul simþurilor. O muzicã ce îl degradeazã pe om. E o muzicã
pe care rock-ul a dus-o la limitele sale extreme, o muzicã ce descãtu-
ºeazã instinctele, o muzicã pe care Biserica evident nu a admis-o
niciodatã ºi nu o poate admite în liturgie.
Cã Duhul cel rãu a încercat adesea sã introducã prin anumite
fisuri în casa lui Dumnezeu muzicã senzualã, lascivã, tandrã,
pentru a distruge Biserica din interior, e lucru neîndoielnic. De
aici, mãsurile foarte drastice de izgonire a muzicii nedemne
din casa Domnului, luate din când în când: la Conciliul din
Saodiceea, în antichitatea creºtinã, la Conciliul Tridentin, de sfântul
Pius al X-lea mai aproape de vremurile noastre. O muzicã ce dez-
lãnþuie instinctele primare: senzualitatea, perversiunile sexuale,
ura, violenþa, nu poate fi inspiratã decât de Duhul Rãu care este
urã ºi violenþã. Or, zice cardinalul Ratzinger, în ultimã instanþã,
cântarea Bisericii nu poate sã provinã decât din iubire. Duhul
Sfânt e cel care ne învaþã nu numai sã ne rugãm, dar ne învaþã
ºi sã cântãm. Cântarea bisericeascã e o carismã, un dar al Dum-
nezeului Sfânt. Duhul Sfânt l-a învãþat pe David sã cânte, iar
prin el Israelul ºi Biserica. Cântarea bisericeascã e adevãrata
glosolalie, limba cea nouã pe care ne-o învaþã Duhul Sfânt, ºi care
provoacã acea „sobria ebrietas”, lecþia cumpãtatã a credinþei ºi
a iubirii curate.
Existã o problemã de mare actualitate. Se pune întrebarea:
aceastã muzicã, muzica rock care dominã lumea, s-a impus pe
piaþa mondialã, are drept de cetãþenie în Bisericã? Poate deveni
muzicã sacrã, muzicã liturgicã? Îi auzim pe unii dând imediat
154 DIAVOLI

rãspunsul: – Bineînþeles. Trebuie sã ne înculturãm, sã ne adaptãm

la noile forme de culturã. Trebuie sã atragem tineretul la bisericã
cu muzica ce-i place, altfel rãmânem cu bisericile goale, pierdem
tineretul. Eroare lamentabilã nãscutã din ignoranþã. Rãspunsul
corect ni-l dã un om care ocupã în momentul de faþã un post de mare
rãspundere în Bisericã. E vorba de cardinalul Joseph Ratzinger.
Într-o carte publicatã recent (2001), intitulatã Introducere în
spiritul liturgic, autorul trateazã pe larg despre problema muzicii în
bisericã, spicuiesc, în continuare, câteva idei din aceastã carte:
Muzica rock, scrie cardinalul, este expresia instinctelor primare
care în marile concerte de muzicã rock ia caracter de cult, mai exact
ia caracterul unui contracult care se împotriveºte cultului creºtin.
Ea vrea sã-l elibereze pe om de el însuºi în aglomerãri de masã
dezlãnþuite prin ritm, zgomot ºi efecte luminoase, fãcându-l sã se
arunce pe cel care participã la ele în puterea primitivã a Totului,
prin extazul sfâºierii propriilor limite. Muzica lecþiei cumpãtate a
Duhului Sfânt (sobria ebrietas) pare sã aibã puþine ºanse aici, unde
eu-l a devenit o închisoare, unde spiritul a devenit un lanþ, ºi ruptura
violentã dintre acestea pare sã fie adevãrata promisiune de elibe-
rare, a cãrei plãcere pare sã fie gustatã cel puþin pentru câteva clipe.
 DIABOLUS IN MUSICA

Anul 1968 a fost un an hotãrâtor în istoria rock’n’roll-ului.

Formaþia Beatles, cu albumul Devil’s White, album conþinând
douã piese: Revolution Number One ºi Revolution Number Nine,
introduce, pentru prima datã în industria discului, mesaje subli-
minale cu intenþia de a transmite „evanghelia Satanei”.
Dupã cum aratã ºi etimologia latinã a cuvântului subliminal – sub
ºi limen (limitã, prag) –, este vorba de transmiterea unui mesaj
destinat sã pãtrundã sub limita sau sub pragul conºtiinþei. Un
asemenea mesaj nu e perceput de urechi, de ochi, de simþurile
externe; el pãtrunde în subconºtientul profund al ascultãtorului
lipsit complet de apãrare împotriva acestei forme de agresiune.
Mesajul captat de subconºtient este decodificat, reconstituit ºi
transmis în zona eu-lui conºtient.
Un exemplu pentru a ne da seama cât de eficient funcþio-
neazã tehnica mesajului subliminal. În Statele Unite, institute de
psihologie ºi de cercetare în domeniul publicitãþii, pentru a vinde
Coca-Cola, au studiat psihologia oamenilor, în special a tinerilor,
din motive pur economice. Au observat cã, proiectând un film,
care normal are 24 de fotograme pe minut, acestea trecând prin
faþa ochilor ºi dând senzaþia de miºcare continuã, dacã se punea
la fiecare 24 de imagini ale filmului imaginea unei sticle de
Coca-Cola, se fãcea în salã o vânzare cu 80% mai mare a acestui
produs decât la proiecþia aceluiaºi film, fãrã a se introduce ima-
ginea sticlei. Nimeni, când se proiectau imaginile, nu vedea sticla
de Coca-Cola, pentru cã o singurã fotogramã, la viteza normalã
a peliculei, nu este vizibilã. O lege a interzis acest tip de publici-
tate considerat a fi o violare a conºtiinþelor.
Pe aceastã linie merg ºi mesajele subliminale transmise ascul-
tãtorilor pe cale auditivã de cântãreþii de muzicã rock’n’roll.
Mesajele subliminale sunt foarte subtile ºi imperceptibile, întrucât
156 DIAVOLI

cuvintele sunt înregistrate de-a îndãrãtelea ºi sunt înþelese numai

dacã sunt ascultate invers, de la sfârºit spre început, aºa cum sunt
citite ºi înþelese într-o oglindã cuvintele scrise de-a îndãrãtelea.
Subconºtientul are capacitatea de a decodifica ºi reconstrui
fraza, proiectând-o în zona conºtientului. Acelaºi lucru se întâmplã
cu un mesaj subliminal în câmpul vizual. De exemplu, într-o paginã
publicitarã, un cap de mort, oricare i-ar fi poziþia, chiar fragmentat
ºi împrãºtiat pe toatã pagina, subconºtientul îl poate reconstitui
în unitatea sa normalã. Cei care nu cunosc limba englezã, în
care în mod obiºnuit sunt scrise textele rock’n’roll-ului, sunt ºi ei
influenþaþi de mesajele subliminale. Efectele pe scarã internaþio-
nalã ale rock’n’roll-ului confirmã aceastã realitate.
Cum poate subconºtientul decodifica un mesaj exprimat într-o
limbã necunoscutã de ascultãtor, deocamdatã rãmâne un mister.
E posibil ca diavolul, care are puteri de neimaginat de mari, ºi
care cunoaºte toate limitele, sã aibã ºi el o oarecare contribuþie.
Printre maeºtrii acestui gen de rock’n’roll sunt membrii formaþiei
Rolling Stones, al cãror arhipreot satanist a fost Mick Jagger,
urmaþi de aproape de grupurile The Who, Black Sabbath, Led
Zeppelin, Stix, Beatles.
Tehnica imprimãrii mesajelor subliminale recurge la folosirea
ritmului beat la frecvenþe foarte variate ale sunetului: frec-
venþe foarte joase ºi frecvenþe foarte înalte (17.000 – 20.000 de
cicluri pe secundã), la viteza variabilã a timpului la care se adaugã
stroboscopia. Stroboscopul este un aparat cu care se realizeazã
o alternanþã de luminã-întuneric variind de la 6 la 25 de între-
ruperi ale luminii pe secundã sau chiar mai mult.
Aceste intermitenþe acþioneazã asupra creierului perturbând
undele electromagnetice pe care le emite creierul, în special undele
alfa, încetinind sau neutralizând anumite funcþii ale creierului,
mai ales funcþia care controleazã capacitatea de concentrare.
Când se combinã efectul muzicii rock cu jocul de luminã al
stroboscopului, toate barierele judecãþii morale cad. Persoana
pierde reflexele automate ºi mecanismele naturale de apãrare.
 DIABOLUS IN MUSICA 157

Fãrã sã-ºi dea seama, se lasã dominat de sugestiile mesajelor

subliminale conþinute în discuri.
Dupã ce deja de 20 de ani legile în Statele Unite interziseserã
tehnica subliminalã în câmpul publicitãþii, dar nimeni nu se
gândise sã extindã interdicþia legalã la domeniul discurilor,
casetelor, radio-ului, cinematografiei, televiziunii, un pastor, Gary
Greenwald, el însuºi fost cântãreþ rock, a sensibilizat opinia
publicã asupra pericolelor pe care le prezintã pentru sãnãtatea
mintalã, moralã ºi spiritualã mesajele subliminale din discurile
foarte populare pe care le ascultã tinerii. A fost anchetat grupul
Led Zeppelin, care, la drept vorbind, nu era cel mai periculos.
Rezultatul a fost cã unele state americane au obligat casele de
producere a discurilor sã scrie pe copertã conþinutul mesajelor
subliminale.
Mesajele transmise de muzica rock’n’roll prin tehnica sublimi-
nalã au un conþinut foarte variat: perversiune sexualã sub toate
formele sale; instigare la revoltã împotriva ordinii stabilite;
îndemnuri la sinucidere; incitare la violenþã ºi la asasinat; consa-
crare la Satana.
Iatã câteva exemple concrete de texte scoase din discuri cu
muzicã rock’n’roll:
Primul exemplu e luat din cântecul foarte cunoscut Stairway
to Heaven, al Led Zepellinilor. Strofa a treia sunã astfel: „Freamãt
de emoþie mã cuprinde/ când privesc spre apus/ ªi sufletul meu
se tânguie cã trebuie sã plec/ În gândurile mele am vãzut cercuri
de fum printre copaci. ªi (aud) glasurile celor care, în picioare,
mã privesc”.
Aceastã strofã ascunde un mesaj subliminal care nu poate fi
perceput decât fãcând sã se învârtã discul în sens invers. Ascul-
tându-l în felul acesta, se pot distinge clar cuvintele: „I’ve got
to live for Satan” (Trebuie sã trãiesc pentru Satana).
Un alt exemplu e luat din cântecul intitulat Revolution Number
Nine al formaþiei Beatles. Ascultând discul în sens invers, la un
moment dat se aud cuvintele: „Turn-me-on, dead-man” (excitã-mã
sexual, om mort). Omul mort este Isus Cristos. Cã acesta era gândul
158 DIAVOLI

Beatleºilor se poate deduce din declaraþia purtãtorului de cuvânt

al grupului, John Lennon, mort ºi acesta în condiþii stranii ºi
tragice, cu ocazia lansãrii albumului Devil’s White Album, în care
e cuprins cântecul amintit: „Creºtinismul va dispãrea, va da
înapoi, se va dezagrega. Nu încape discuþie. Am dreptate ºi istoria
îmi va da dreptate. Deja suntem mai populari decât Cristos.
Nu ºtiu cine va dispãrea mai întâi: rock’n’roll-ul sau Cristos?”
În cântecul When Electricity Came to Arkansas al grupului
Black Oak Arkansas, pot fi auzite cuvinte neînþelese ºi urlete ale
membrilor grupului. Ascultând discul în sens invers, se aude clar:
„Satan... Satan... Satan... he is god... he is god... he is god” (el este
Dumnezeu). Mesajul se terminã cu un râs demenþial.
În albumul El Dorado al grupului ELO (Electric Light Orchestra),
mesajul subliminal care se aude ascultând discul în sens invers este:
„He is the nasty one, Christ the infernal” (El este Cel Rãu, Cristos
infernal).
În albumul Killers al grupului Queen, mesajul care apare ascul-
tând discul în sens invers este: „Start to smoke marijuana” (Începe
sã fumezi marijuana).
Dupã un prim val de mesaje subliminale al cãror sens e desco-
perit numai ascultând discul în sens invers, autorii rock-ului au
început sã-ºi exprime în mod direct ºi deschis mesajele de inspi-
raþie satanicã. Câteva exemple:
În cântecul The God of Tunder, al grupului Kiss, pot fi auzite
aceste cuvinte:
Am fost crescut de un demon/ Pregãtit sã domnesc ca „cel care este”
[Iahve]/ Sunt stãpânul pustiului/ Un om de fier al timpurilor moderne/
Invoc întunericul pentru a-mi face plãcere/ ªi îþi poruncesc sã te aºezi
în genunchi/ Înaintea dumnezeului tunetului/ al dumnezeului
rock’n’roll-ului.
Grupul hard rock AC/DC (iniþialele în englezã ale expresiilor
Anti-Crist ºi Moarte Cristos), în cântecul Hell’s Bells, preamã-
reºte clopotele infernului: „Am clopotele mele/ ªi te voi duce în
infern/ Vei fi al meu/ Clopotele infernului/ Da / Clopotele infernului”.
 DIABOLUS IN MUSICA 159

În cântecul I kill childern (Eu omor copiii), grupul punk, The

Dead Kennedy’s spune: „Dumnezeu mi-a zis sã te jupoi de viu./
Eu ucid copiii/ Îmi place sã-i vãd murind/ Eu ucid copiii/ Le fac pe
mamele lor sã plângã/ Îi zdrobesc sub maºina mea/ Vreau sã-i
aud strigând/ Sã le dau bomboane otrãvite”.
Ce urmãresc creatorii ºi cântãreþii grupurilor rock cu muzica
lor? Sã ne încânte doar urechile ºi inima? Le dãm cuvântul ca
sã ne explice ei înºiºi.
Revista Rolling Stones declarã deschis: „Rock-ul e mai mult
decât muzicã, este centrul energiei unei noi culturi ºi al unui
tineret în revoluþie”.
George Harrison, fost membru al formaþiei Beatles: „Muzica
constituie interesul principal al tineretului modern. Nu are nici
o importanþã faptul cã bãtrânii nu o ascultã, fiindcã ei ºi aºa
sunt terminaþi”.
Graham Nash: „Muzica pop este un mijloc de comunicare care
condiþioneazã gândirea persoanelor care o ascultã. Cred cã ºi muzi-
cienii, cu aceastã muzicã, se bucurã de un avantaj fantastic.
Noi vom putea sã conducem lumea... avem la dispoziþie puterea
necesarã”.
Mick Jagger, din formaþia Rolling Stones, supranumit Luceafãrul
rockului: „Noi ne strãduim mereu sã dãm o direcþie gândirii ºi voinþei
persoanelor ºi cea mai mare parte a grupurilor fac acelaºi lucru”.
Anarhicul Jerry Rubin, în best-sellerul sãu Do It (Faceþi-o):
Elvis a trezit trupurile noastre, schimbându-le complet, pãtrunzând
cu cãldurã în interiorul trupurilor noastre; ritmul învãluitor fãcea
sã rãbufneascã toate pasiunile care fuseserã respinse ºi þinute în
frâu. Bancheta din spate a maºinii era teatrul revoluþiei sexuale,
în timp ce radio-ul maºinii servea de medium pentru aceastã rebe-
liune. Rock-ul a marcat începutul revoluþiei. Am unit împreunã o
viaþã politicã nouã cu un stil de viaþã psihedelicã. Modul nostru
de a trãi, acidul nostru, vestimentaþia noastrã freak, muzica noastrã
rock, iatã adevãrata revoluþie.
 CI NE MÃNTUIEªTE DE CEL RÃU

Nenumãrate sunt dovezile care aratã limpede cã marile staruri

ale rock’n’roll-ului s-au consacrat în mod liber Satanei. Iatã trei
cazuri evidente.
Alice Cooper, al cãrui nume adevãrat era Vincent Fourier,
mãrturiseºte:
Acum câþiva ani în urmã, am mers la o ºedinþã de spiritism unde
Norman Buckley s-a rugat ca spiritul sã se facã auzit. În cele din
urmã, spiritul s-a arãtat ºi mi-a vorbit. Mi-a promis mie ºi grupului
meu muzical glorie, dominaþie mondialã în muzica rock ºi bogãþie
din abundenþã. Singurul lucru pe care mi l-a cerut în schimb a fost
sã-i ofer trupul pentru ca acest spirit sã punã stãpânire pe mine.
În schimbul stãpânirii trupului meu am devenit celebru în lumea
întreagã. Pentru a face acest lucru, am luat numele cu care el s-a
prezentat la ºedinþã. Sunt, aºadar, recunoscut pe plan mondial.
Bãnuiþi despre ce nume este vorba: Alice Cooper.
Mick Jagger, din formaþia Rolling Stones, s-a consacrat, la rândul
sãu, Satanei, influenþat fiind de Marianne Faithfull ºi de Anita
Pallemberg. Aceste douã vrãjitoare l-au invitat pe Kennet Anger,
el însuºi ucenic al lui Allister Crowley, sã-i iniþieze pe Keith Richard
ºi pe Mick Jagger în toate riturile magiei negre.
Jagger a fost consacrat Satanei în loja masonicã The Order of
Golden Dawn (Ordinul Aurorei de Aur), o filialã a lojei Iluminaþilor,
fondatã la 1 mai 1776. Mick Jagger s-a considerat personal ca
fiind întruparea lui Lucifer”, lucru pe care îl afirmã deschis în
trei cântece ale sale: Sympathy for the Devil, To their Satanic
Majesties ºi Invocation of my Demon Brother.
Ozzy Osbourne, cântãreþul star al grupului Black Sabbath,
autor ºi solist al celebrului Speak of the Devil, mãrturiseºte cu
sinceritate cã nu a compus niciodatã muzicã fãrã sã fie în stare
de transã medianicã:
 CI NE MÂNTUIEªTE DE CEL RÃU 161

Mi se pare cã sunt un medium folosit de o forþã din afara mea.

Sper sã nu fie forþa celui de care mã tem: Satana. Este o forþã
supranaturalã care se foloseºte de mine pentru a scrie rock’n’roll-ul.
Sper ca aceastã forþã sã nu fie aceea a diavolului, a Satanei, dar...
Cine ºtie?

Mãrturia recentã a lui John Todd eliminã orice dubiu cu

privire la raporturile care existã între magie ºi muzica rock:
„În toate timpurile magia a fost practicatã pe sunetul beatului
care este identic în cultele vudù ºi în muzica rock. Este imposibil
de practicat magia fãrã acest acompaniament. Iluminaþii controlau
atunci The Zodiac Production, al cãrui nume, din acel moment,
a fost înlocuit cu Atlantic Productions.
E lucru cunoscut cã David Crosby, Nathan Young, Graham
Nash, toþi marii producãtori ai rock’n’roll-ului sunt membri ai
unei Biserici satanice ºi cã majoritatea grupurilor rock sunt
membri înscriºi în una sau alta dintre religiile luciferiene.
Când produc un disc sau trebuie sã compunã cântece noi, cer
marilor preoþi ºi preotese ai templului lor sã facã farmece (sã
utilizeze puteri magice), pentru a arunca o vrajã asupra persoa-
nelor, obiectelor sau locurilor, pentru ca puterile diabolice sã acþio-
neze asupra lor. O asemenea vrãjitorie se poate prezenta în diferite
forme, de la o boalã la un accident mortal, de la confuzie mintalã
la autodistrugere.
În ceea ce priveºte anumite discuri cu muzicã rock’n’roll, aso-
ciaþii de vrãjitori (WICCA) consacrã Satanei lucrãrile muzicale
în cadrul liturghiilor negre care implicã uneori sacrificii umane,
asupra lucrãrilor lor, pentru ca acestea sã obþinã mari succese.
Când riturile de consacrare sunt îndeplinite ºi discurile sunt
vrãjite, un numãr mare de demoni sunt însãrcinaþi sã le ducã la
îndeplinire ordinele. De aici rezultã cã, ori de câte ori cumpãraþi
sau duceþi acasã un album de discuri astfel vrãjite, în mod necesar
duceþi cu voi, în acelaºi timp, vraja ºi demonii legaþi de lucrarea
aceea.
162 DIAVOLI

Nu e de mirare, deci, cã o influenþã demonicã se face simþitã

asupra ascultãtorilor în formele urmãtoare: iritabilitate, spirit
de revoltã, limbaj obscen, blesteme, tendinþã de sinucidere!!
Din câte se ºtie, nu existã un singur vrãjitor sau cântãreþ rock
care sã fi putut sã fie convertit ºi eliberat înainte de a distruge
discurile rock ºi de a distruge orice legãturã cu magia.
Majoritatea lumii considerã cã rock’n’roll-ul este o formã inofen-
sivã de distracþie ºi o modã trecãtoare la un tineret neastâmpãrat.
Beatleºii au o pãrere cu totul contrarã: „Muzica noastrã e capa-
bilã sã provoace o instabilitate emotivã extremã, un comportament
patologic ºi chiar revolta ºi revoluþia”.
Un sondaj american fãcut în 1981 aratã cã 87% dintre adoles-
cenþi ascultã zilnic muzicã rock între trei ºi cinci ore. Într-un
singur an, 90% din totalul discurilor vândute în lume erau cu
muzicã rock (130 de milioane de discuri pe an), fãrã a mai pune
la numãr cele 100 de milioane de albume rock. Ceea ce înseamnã
cã fenomenul e universal ºi afecteazã aproape totalitatea adoles-
cenþilor de pe cele douã emisfere ale globului.
Studiile întreprinse de specialiºti serioºi ºi competenþi aratã
cã nu e vorba de o formã de distracþie nevinovatã; dimpotrivã,
efectele acestei muzici asupra indivizilor ºi asupra maselor sunt
deosebit de grave ºi profunde sub multiple aspecte: fizic, psihic,
mintal, moral ºi spiritual.

Efecte fizice
Numeroase studii fãcute de medici aratã limpede traume grave
ale auzului, vãzului, coloanei vertebrale, sistemului endocrin
ºi sistemului nervos la ascultãtorii asidui ai muzicii rock.
Bob Larson, cu echipa sa medicalã din Cleveland, ajunge la
urmãtoarele concluzii dupã un studiu fãcut pe 200 de pacienþi:
Am notat cã aceastã muzicã poate sã aibã efecte fizice nãucitoare:
modificãri ale pulsului ºi ale respiraþiei, secreþie mãritã a glandelor
endocrine ºi a sistemului nervos, în special a glandei hipofize care
 CI NE MÂNTUIEªTE DE CEL RÃU 163

regleazã procesele vitale în organismul uman. Când melodia urcã,

laringele se contractã, când coboarã, se relaxeazã. În cursul unei
audiþii, metabolismul de bazã ºi cantitatea de zahãr în sânge se
modificã. E posibil, prin urmare, ca în mod intenþionat sã „se cânte”
pe organismul uman cum se cântã la un instrument muzical ºi, de
fapt, anumiþi compozitori de muzicã electronicã ºi-au propus sã
manipuleze creierul scurt-circuitând facultãþile conºtiente exact
cum face drogul. Ritmul predominant în muzica rock ºi în muzica
pop condiþioneazã, în primul rând, trupul, apoi stimuleazã anumite
funcþii hormonale ale sistemului endocrin.

Aceste efecte sunt amplificate de intensitatea muzicii. Când

depãºeºte 80 de decibeli, efectul este neplãcut; când depãºeºte 90,
devine nociv. La anumite concerte rock s-au mãsurat 106-108
decibeli în mijlocul sãlii ºi 120 în apropierea formaþiei.
Specialiºtii descoperã la tineri probleme ale auzului, care, de
obicei, îi ameninþã pe adulþi abia dupã vârsta de 50 de ani, ca ºi
o creºtere îngrijorãtoare a bolilor cardio-vasculare ºi a tulburãrilor
de echilibru.
În ceea ce priveºte vãzul, intensitatea becurilor de iluminat ºi
folosirea razelor laser provoacã daune ireversibile pentru ochii
unor participanþi. Prof. Paul Ziemer, de la Universitatea Purdue,
explicã:
Într-adevãr, anumite discoteci sunt echipate cu un sistem laser.
Dacã raza pãtrunde în ochi, poate sã producã o arsurã pe retinã, cu
formarea unei pete oarbe permanente. În plus, fulgerele de luminã
puternicã, ce se declanºeazã în ritmul muzicii, provoacã uneori ame-
þeli, greaþã ºi fenomene halucinatorii. Unele autoritãþi au denunþat
pericolele acestei practici, în special guvernul englez, care a tras un
semnal de alarmã în aceastã privinþã într-o broºurã vizând sigu-
ranþa în mediile ºcolare.

Celebrul muzico-terapeut Adam Knieste, dupã cercetãri care

au durat zece ani asupra muzicii rock, noteazã în raportul sãu:
164 DIAVOLI

Problema centralã generatã de muzica rock la pacienþii pe care i-am

tratat derivã clar din intensitatea zgomotului ce provoacã ostilitate,
epuizare, narcisism, panicã, indigestie, hipertensiune ºi o stranie
narcozã. Rockul nu este o petrecere a timpului inofensivã, ci e un
drog mai mortal decât heroina, care otrãveºte viaþa tinerilor noºtri.

Pe discuri pot fi înregistrate melodii cu frecvenþa ultrasunetelor.

Când creierul e stimulat un timp îndelungat de un asemenea
semnal ultrasonic, produce o reacþie biochimicã echivalentã cu
o injecþie de morfinã.
Cât priveºte efectele pe plan sexual, echipa medicalã a lui Bob
Larson afirmã categoric:
Vibraþiile de joasã frecvenþã, datorate amplificãrii chitarelor bas,
la care se adaugã ritmul repetitiv al beatului, produc un efect conside-
rabil asupra lichidului cerebro-spinal. La rândul sãu, acest lichid
influenþeazã direct asupra glandei hipofizei pituitare, care comandã
secreþia hormonilor.
Rezultatul global este un dezechilibru al hormonilor sexuali ºi
suprarenali, ca ºi o modificare a cantitãþii de insulinã în sânge,
astfel încât diferitele funcþii de control al inhibiþiilor morale cad sub
limita toleranþei sau sunt complet neutralizate.

Efecte psihice
Pe cât de grave sunt efectele fiziologice ale rock-ului, pe atât
de grave sunt efectele psiho-afective. Vom enumera zece dintre
traumele cele mai profunde care apar cel mai des în analizele
medicale ºi psihiatrice ale doctorilor Mac Rafferti, Gramby Blaine,
Bernard Saibel, Walter Wright, Franck Garlock, Tom Allen ºi alþii:
1. modificãri ale reacþiilor emotive, mergând de la frustrare pânã
la violenþã incontrolabilã;
2. pierderea controlului, atât conºtient, cât ºi reflex al capacitãþii
de concentrare;
3. scãderea considerabilã a controlului minþii ºi voinþei asupra
impulsurilor subconºtientului;
 CI NE MÂNTUIEªTE DE CEL RÃU 165

4. supraexcitarea neuro-senzorialã care produce euforia, suscepti-

bilitatea, isteria ºi chiar halucinaþia;
5. tulburãri serioase ale memoriei, ale funcþiilor cerebrale ºi ale
coordonãrii neuro-musculare;
6. stare hipnoticã sau catalecticã, fãcând din persoanã un fel de
automat, de robot;
7. stare depresivã mergând pânã la nevrozã ºi psihozã, mai ales
când muzica se combinã cu drogul;
8. tendinþe de sinucidere ºi omucidere, care cresc considerabil
când se ascultã zilnic ºi timp îndelungat muzicã rock;
9. automutilãri, auto-sacrificãri, auto-pedepsiri, mai ales cu ocazia
marilor întruniri;
10. porniri irezistibile de distrugere, vandalism ºi revolte cu care
se terminã concertele ºi festivalurile rock.
Sexul, drogul, violenþa, religia falsã, influenþa diabolicã formeazã
cortegiul care însoþeºte muzica rock.
Starurile rock-ului devin nu numai modele de imitat, dar ºi idoli
de venerat. Consecinþe dintre cele mai grave, cum este feno-
menul „groupies” (fete care se oferã total ºi gratuit idolului lor
pentru a le satisface capriciile ºi fanteziile sexuale), sinucideri
provocate de moartea cântãreþului preferat, asasinate, printre
care cel mai celebru rãmâne acela a lui John Lennon de cãtre
admiratorul sãu Marc David Chapman.
Nebunia colectivã care se dezlãnþuie cu ocazia festivalurilor
ºi concertelor rock sunt numeroase. Câteva exemple:
– la Vancouver, în Canada, în timpul unui concert al Beatleºilor,
în 30 de minute, 100 de persoane au fost strivite, agresate sau
grav rãnite;
– la Melbourne, în Australia, peste o mie de persoane au fost
grav rãnite cu ocazia unui festival rock;
– la Altamon, în Statele Unite, în 1969, un concert al formaþiei
Rolling Stones a atras 300.000 de persoane. Mai mulþi tineri au
murit prin asfixiere sau din cauza unor doze mari de droguri;
166 DIAVOLI

– la Cincinnati, în Statele Unite, în decembrie 1973, 11 tineri

au murit cãlcaþi în picioare de cei 18.000 de spectatori care au
forþat barierele pentru a intra la concert. Grupul The Who a început
concertul ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La sfârºit, specta-
torii isterizaþi au invadat scena, provocând moartea altor tineri;
– în cursul unui week-end rock la Los Angeles, ºi-au gãsit
moartea 650 de tineri.

Efecte în viaþa moralã

Faptele aratã cã revoluþia rock’n’roll-ului a cauzat în ultimii
40-50 de ani cea mai profundã pervertire a tineretului care s-a
înregistrat vreodatã în istoria omenirii.
Frank Garlock noteazã în lucrarea sa, The Big Breat:
Partizanii haosului ºi ai dezordinii nu ar fi putut gãsi o cale mai
perfectã pentru a promova ºi a sãdi ideile ºi filozofia lor în tânãra
generaþie din diferitele þãri ale lumii. Tocmai în þãrile în care
rock’n’roll-ul este mai popular se constatã nu numai cea mai mare
delincvenþã din lume în rândul tinerilor, dar ºi creºterea cea mai
rapidã a numãrului de crime printre tineri, naºteri în afara cãsãto-
riilor, acte de violenþã de orice tip, asasinate, sinucideri.

Nu poate fi vorba de destindere, de distracþie nevinovatã. Cum

pot fi considerate distracþie nevinovatã cântece ale cãror texte
îndeamnã la acte de sadism, de bestialitate, de necrofilie, de perver-
siune sexualã? Ca, de pildã, textul din Mind of a Lunatic, cântat
de formaþia Geto Boys:
Ea m-a implorat sã n-o ucid/ Eu i-am oferit un trandafir/ Apoi i-am
tãiat gâtul/ Am privit-o cum se zvârcoleºte în spasme/ Pânã când
ochii i s-au închis/ Am fãcut amor cu cadavrul ei/ ªi, înainte de a o
lãsa, am scris cu sângele ei numele meu pe perete: Helter Sketler

Don Sesto Serri, paroh ºi exorcist din Modena, Italia, este convins
cã Satana este regele rock-ului ºi cã locurile preferate ale Celui Rãu
pentru a-ºi face adepþi sunt discotecile. Mai mulþi posedaþi de
 CI NE MÂNTUIEªTE DE CEL RÃU 167

diavol i-au declarat, dupã ce au fost eliberaþi prin exorcisme, cã

au fãcut iniþierea satanicã în discoteci:
În unele dintre aceste localuri, scrie exorcistul în ziarul italian
Il Giorno, din 17 iunie 1990, la un moment dat din noapte, adepþii
unor secte mai mult sau mai puþin secrete au acces liber la sãli
rezervate în care se sãvârºesc rituri satanice. Cei mai labili se trezesc
cu diavolul intrat în trupul lor, fiind nevoiþi apoi sã recurgã la
exorcism.

De ce tocmai discotecile? Exorcistul explicã:

Discotecile sunt printre locurile preferate ale Satanei, deoarece
rockul care se cântã în ele acþioneazã negativ asupra fizicului,
asupra psihicului ºi asupra moralitãþii. E corespondentul drogului.
Mesajele sale subliminale duc la perversiune sexualã, la revoltã,
la sinucidere, la violenþã ºi la consacrarea la Satana. În aceste
localuri ambianþa este favorabilã, în decorarea lor apar adesea sim-
boluri satanice ºi muzica anumitor formaþii este în mod deschis
transgresivã ºi satanicã. Pasul cãtre liturghiile negre e scurt ºi nu
e de mirare cã unii sfârºesc prin a crede în diavol ºi devin prada lui.

Unul dintre cei mai cunoscuþi demonologi italieni, Corrado

Balducci, în cartea sa Adoratori ai Satanei ºi rock satanic, afirmã
cã masacrul de sâmbãtã seara, de fapt, sunt sinucideri mascate,
provocate de muzica rock pe care tinerii o ascultã în discoteci.
Rock-ul ca explicaþie poate avea greutate printre diferitele ipoteze,
nu numai când sinuciderea are loc cu modalitãþi ºi în împrejurãri
bine determinate ºi voite, de exemplu, cu gazele provenind de la
motorul maºinii parcate, dar ºi când are loc în situaþii care te fac
sã te gândeºti la neprevãzut ºi la accident.
În aceste ultime eventualitãþi, vreau sã mã refer la masacrele de
sâmbãtã seara, care îi au ca protagoniºti pe tinerii obosiþi ºi poate
drogaþi, dar mai ales violentaþi în conºtiinþa lor ºi rãniþi de mesajele
ºi miturile care îi fac sã dispreþuiascã pericolul, neavând încre-
dere în viaþã, dacã nu cumva sunt împinºi sã se sacrifice dumnezeului
lor în dorinþa de a-i revedea ºi de a se bucura de idolii lor în acea
168 DIAVOLI

fericire a infernului în care, fãrã ca mãcar sã-ºi dea seama, au sfârºit

prin a crede.
Deja în 1983, într-un studiu asupra creºterii numãrului sinuciderilor
printre adolescenþi, apãrut în Newsweek din 15 august, se vorbea de
accidente stradale ca fiind sinucideri – uneori camuflate – care îºi
au explicaþia în rock.

Autoritãþile politice, guvernele, cheltuiesc miliarde pentru a

combate poluarea atmosferei, a apelor, pentru a salva unele specii
de animale sau plante de la dispariþia totalã. Sunt numeroase
organisme ºi asociaþii pentru protecþia consumatorilor, care vegheazã
ca populaþia sã nu cumpere carne stricatã, alimente degradate,
produse periculoase sau având termenul de garanþie expirat.
E inexplicabil cum autoritãþile civile, guvernele, ºi se pare cã nici
autoritãþile religioase, nu fac nimic pentru a combate poluarea
moralã ºi spiritualã provocatã de o muzicã ce devasteazã vieþile
tinerilor ºi care e mai periculoasã decât carnea stricatã sau ciuper-
cile otrãvitoare. E mult mai importantã salvarea câinilor decât
a tineretului.
Desigur, nu orice muzicã ce provine din blues-ul american e
satanicã ºi condamnabilã. Am vãzut cã unele forme din faza
incipientã a evoluþiei, purificate, poartã amprenta sacrului, cum
este „spiritualul” ºi „gospelul”.
Evident însã cã rock-ul, în formele sale evoluate cu care s-a
impus în lume, nu poate fi acceptat, chiar când textul este nevinovat,
având în vedere efectele negative pe care tehnicile muzicale
folosite le au asupra trupului ºi psihicului omului. Mesajele subli-
minale, nu numai când sunt satanice sau subversive ºi incitã
la violenþã, la perversiuni sexuale, dar chiar ºi atunci când au un
conþinut religios, constituie o violare a conºtiinþei ºi un atentat
la libertatea de voinþã a omului.
 DEUS IN MUSICA

Este izbitor faptul cã muzica rock atât de distrugãtoare s-a

nãscut, s-a dezvoltat ºi s-a impus în toatã lumea exact în aceeaºi
perioadã de timp în care nu Biserica, ci oamenii Bisericii,
responsabilii Bisericii abandonau ºi izgoneau din biserici muzica
gregorianã, atât de beneficã pentru psihicul ºi pentru creierul
omului. ªi aceasta împotriva voinþei Bisericii, exprimatã clar la
Conciliu. Citim în Constituþia liturgicã la numãrul 116: „Biserica
recunoaºte cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei „romane;
de aceea, în acþiunile liturgice, în condiþii egale, el trebuie sã
ocupe primul loc”.
Desigur, cei care au izgonit din biserici muzica proprie liturgiei
romane ºi-au imaginat cã realizeazã acel „aggiornamento” voit
de Conciliu, adaptarea la condiþiile timpurilor moderne, ºi-au
imaginat cã lumea se va converti, cã tineretul va nãvãli ºi nu va
mai încãpea în biserici. Efectul a fost tocmai contrariul. Biserica
nu poate sã concureze cu discotecile.
Cunoaºtem persoane celebre care s-au convertit auzind muzicã
gregorianã. Sfântul Augustin ne descrie în Confesiuni cum Dum-
nezeu l-a câºtigat la credinþã prin muzica dumnezeiascã, prin
psalmodia care îl emoþiona pânã la lacrimi, ascultând-o în biserica
din Milano unde, celebra sfântul Ambroziu. Mai recent, cunoaºtem
convertirea preoþilor francezi Herymans ºi Paul Claudel – tot prin
intermediul muzicii gregoriene în bisericã, unde au intrat din
întâmplare. Dar încã n-am auzit sã se fi convertit cineva ascultând
muzicã rock sau jazz în bisericã. ªi, paradoxal, în timp ce clerul
izgonea muzica gregorianã din biserici, laicii, mai ales medici,
psihiatri, intelectuali, încercau sã o salveze, conºtienþi de efectele
ei benefice asupra psihicului ºi a sufletului. Scria, de pildã, Jean
Marchand, un laic, în revista francezã Réalités în 1974:
170 DIAVOLI

Omul de azi este atacat permanent de mediul înconjurãtor. Muzica

psalmodiatã e capabilã sã calmeze trupul ºi sufletul ºi, cum spun
psihiatri, sã punã creierele rãsculate de o viaþã trepidantã în undele
alfa, undele meditaþiei profunde [acele unde ale creierului pe care,
cum am amintit, le atacã, în primul rând, ritmul muzicii rock].
Aceastã liniºte o cautã ascultãtorul în puritatea melodicã a muzicii
gregoriene care pãtrunde în el (...) Muzica gregorianã acþioneazã
asupra spiritului ca vocea unei mame care încearcã sã-ºi adoarmã
copilul.

E frumoasã, e dumnezeiascã muzica lui Mozart. Dar Mozart

mãrturisea cã ar da toatã opera sa pe melodia gregorianã a lui
Exultet, „preconium pascale”, care se cântã în noaptea învierii.
„Frumuseþea va salva lumea”, spune Dostoievski. Care frumu-
seþe? Frumuseþea inspiratã de Dumnezeu ºi care conduce la
Dumnezeu, izvorul oricãrei frumuseþi. Dupã cum la fel de bine
s-ar putea spune cã frumuseþea poate duce la pierzare lumea.
Care frumuseþe? Frumuseþea pe care o inspirã Lucifer, cel mai
frumos dintre îngeri: frumuseþe pe care Dumnezeu nu i-a luat-o
înapoi, dar pe care îngerul pervertit o foloseºte pentru a-l distruge
pe om.
Diavolul se poate strecura ºi, practic, se strecoarã, în trupurile
ºi în sufletele oamenilor prin muzicã spre a le distruge.
E un lucru evident cã muzica e una dintre fisurile despre care
vorbeºte papa Ioan Paul al II-lea, prin care, dupã Conciliu, fumul
Satanei a intrat în trupul lui Dumnezeu, în Bisericã. Ca sã vã daþi
seama cât de mare poate fi fisura ºi cât de sus poate sã se producã,
vã dau un exemplu.
Imediat dupã Conciliu, au început la Roma tot felul de experi-
mente muzicale, urmãrind realizarea reformei liturgice. Locul
experimentelor era biserica sfântul Alexiu de pe colina Gianiculo.
Acolo se celebreazã Liturghia tinerilor, cu o nouã muzicã în care
intrau chitare, trompete ºi baterii. Animatorul ºi protagonistul
acestei Liturghii era episcopul Annibiale Beegnini, secretarul
Consiliului pentru Aplicarea Constituþiei referitoare la Sfânta
 DEUS IN MUSICA 171

Liturgie. El a cerut ca noua misã sã se cânte în bazilica San

Giovanni în Lateran. Noua muzicã, noua misã, se numea yé, yé.
Cine era autorul? Marcello Giambrini, un adept al religiei UFO,
adicã a OZN-urilor, a extratereºtrilor: o nouã religie de tip New
Age. Un personaj cunoscut pentru contactele sale cu extratereºtrii.
Deja în 1958 fãcuse cunoscutã lumii întregi întâlnirea sa secretã
cu Cless, locuitorul planetei Venus, cãlãuzã spiritualã a noilor
profeþi, coborât de pe stele ca sã instaureze pacea pe pãmânt.
O întrebare ºi un îndemn cãtre viitorii preoþi: ce muzicã
ascultãm? Care e muzica noastrã preferatã? Ca preoþi veþi avea
datoria sã faceþi educaþia moralã a tineretului, sã vã interesaþi
ce se întâmplã prin discoteci, cum se distreazã tineretul. ªi, mai
ales, va trebui sã luaþi în serios învãþãtura Conciliului cu privire
la muzica sacrã, de a repune în valoare muzica proprie liturgiei
romane: muzica gregorianã, a cãrei frumuseþe ºi valoare o preþuiesc
laicii ºi, din pãcate, nu o mai preþuieºte clerul.
Dovadã cã laicii o preþuiesc e faptul cã muzica gregorianã
izgonitã din biserici a fost bine primitã în multe discoteci din Franþa,
unde, în 1975, la fiecare 4 minute se vindea un disc cu muzicã grego-
rianã. Dovadã cele 20 de milioane de discuri pe care le-au vândut
cãlugãrii benedictini de la Silos (Spania) în lumea întreagã dupã
ce, acum câþiva ani în urmã, au primit premiul întâi la festivalul
internaþional de muzicã.
Chiar dacã numai în trei ani dupã Conciliu s-a lichidat muzica
sacrã a Bisericii Catolice, chiar dacã, dupã cum spun statisticile,
din cântãrile care se mai aud în bisericã numai 17% sunt cântece
gregoriene, rãmâne în vigoare hotãrârea Conciliului din Consti-
tuþia liturgicã numãrul 112: „Tradiþia muzicalã a Bisericii Catolice
constituie o comoarã de o valoare inestimabilã ºi are întâietate
asupra altor expresii ale artei”.
 DIAVOLUL ÎN VIEÞILE SFINÞILOR

Ca sã nu mã umplu de mândrie din pricina strãlucirii acestor reve-

laþii, mi-a fost pus un ghimpe sub carne, un trimis al Satanei, ca sã
mã pãlmuiascã ºi sã mã împiedice sã mã îngâmf. De trei ori l-am
rugat pe Domnul sã mi-l ia. ªi el mi-a zis: „Harul meu îþi este de ajuns”
(2Cor 12,7-8).

Apostolul Pavel, aºadar, molestat fizic, pãlmuit de Satana. Nici

nu e de mirare, fiindcã, în definitiv, avea sã spunã mai târziu sfântul
paroh de Ars, cine sunt aceia care fac cunoºtinþã cu Scaraoschi,
dacã nu prietenii lui Dumnezeu?
Satana este un cameleon, capabil de orice metamorfozã. El se
prezintã în diferite chipuri, în funcþie de situaþie. Ceea ce se
reflectã foarte bine în literatura ºi arta creºtinã. În Apocalips, e
o bestie monstruoasã. În cele mai vechi picturi creºtine, care
dateazã din secolul al VI-lea, este reprezentat, în schimb, îmbrãcat
în hainã de luminã. Începând cu Evul Mediu ºi continuând cu
Renaºterea, în special în arta flamingã, diavolul apare iarãºi ca
o bestie înspãimântãtoare: e un mic monstru cu gurã mare, cu
barbã de þap, cu urechi ascuþite ºi dinþi de câine.
În realitate, diavolul, pentru a-i câºtiga pe oameni, pentru a
nu-i speria, se prezintã în mod obiºnuit cu frumuseþea sa luci-
fericã, aºa cum l-a creat Dumnezeu: fascinant, atrãgãtor, seducãtor.
Dar, în unele cazuri, când e vorba de sfinþi, de persoane care au
primit de la Dumnezeu o misiune specialã de îndeplinit în lume,
diavolul, pentru a le descuraja, pentru a le intimida, pentru a le
speria, pentru a se rãzbuna, îºi schimbã atitudinea ºi înfãþi-
ºarea: devine fioros ºi violent, aºa cum fãcea cu posedaþii din Evan-
ghelie, pe care îi arunca în apã ºi în foc, sau cum îl descrie apostolul
Petru: „un leu care mugeºte furios, cãutând pe cine sã înghitã”.
 DIAVOLUL ÎN VIEÞILE SFINÞILOR 173

Povestirile pãrinþilor deºertului sunt pline de întâmplãri cu

diavoli în forme monstruoase de animale care rãgeau, urlau,
mugeau, lãtrau, pentru a-i deranja pe pustnici la rugãciune, pentru
a-i înspãimânta ºi a-i determina sã se întoarcã în lume. Poveºti,
veþi zice, legende în care astãzi nici copiii nu mai cred. Suntem
chiar siguri cã e vorba de poveºti, de halucinaþii provocate de
creierii chinuiþi de foame ale anahoreþilor?
În arhiva Episcopiei de Iaºi se gãseºte o casetã înregistratã
de mine personal în casa unui creºtin dintr-un sat catolic unde
se afla o persoanã infestatã de diavol, în care pot fi auzite zgomote,
bãtãi infernale, rãgete, mugete de tot felul de animale, exact cum
le auzeau sfântul Anton ºi anahoreþii lui în pustiu acum 1700 de
ani în urmã. Casa de care am amintit era plinã de obiecte rupte,
sfãrâmate, distruse de diavoli furioºi. Iar picioarele persoanelor
din casã, pline de rãni ºi zgârieturi pânã la genunchi; semne ale
rãzbunãrii diavolului.
În istoria Bisericii, nenumãraþi au fost sfinþii pe care diavolul
i-a tratat în felul acesta. Sã amintesc doar câþiva mai apropiaþi
de timpurile noastre.
Sfânta Tereza de Avila povesteºte cum în repetate rânduri
diavolul a torturat-o în fel ºi chip.
Într-un rând, scrie Tereza, m-a torturat timp de cinci ore cu dureri
atât de teribile ºi cu aºa tulburãri interioare ºi exterioare încât mi
se pãrea cã nu pot sã le mai suport. Persoanele de faþã, îngrozite,
nu ºtiau ce sã facã, nici eu nu ºtiam cum sã lupt.

Cine nu ºtie câte ºicane i-a fãcut sfântului Ioan Vianney diavolul,
„Grappin”, cum îl numea parohul de Ars. În special în iarna lui
1823-1824, somnul sfântului paroh a fost tulburat de zgomote
îngrozitoare produse în casa parohialã. La început, crezând cã hoþii
vor sã fure lucruri din bisericã, sfântul Ioan Vianney a adus în
parohie câþiva tineri care sã facã de pazã. Mai târziu, unul dintre
tineri a depus la proces, în faþa judecãtorilor, aceastã mãrturie:
174 DIAVOLI

Am discutat cu parohul, încãlzindu-mã la foc, pânã la ora zece. Apoi

m-am dus sã mã culc în camera care îmi era destinatã. Cãtre ora unu
din noapte, am auzit zgâlþâindu-se îngrozitor mânerul ºi zãvorul uºii
dinspre curte. În acelaºi timp, am auzit niºte lovituri ca de mãciucã
în aceeaºi uºã, care fãceau sã rãsune parohia ca un zgomot de tunet.
Am sãrit din pat, am pus mâna pe puºcã, am deschis fereastra ca sã
vãd ce era. Nu era nimic.

Într-o noapte, auzind din nou un vacarm asurzitor în faþa paro-

hiei, parohul se repede imediat, deschide uºa, convins cã îi va prinde
pe hoþi în flagrant delict. ªi ce vede? Zãpada care cãdea ºi nici o
urmã pe zãpadã. Nu mai încãpea nici o îndoialã: era grappin. Mai
ales în momentele de intensã muncã pastoralã ºi de dificultate,
diavolul, cum mãrturiseºte însuºi sfântul Ioan Vianney, îi tulbura
somnul, imitând zgomotul unui ciocan care bãtea cuie în tavan,
sau bãtea cercurile unui butoi, sau bãtea în butoi ca în tobã sau
bãtea în ºemineu sau în ulciorul cu apã..., sau cânta cu o voce
dezagreabilã, sau profera trivialitãþi. Adesea îl auzea pe diavol
spunând, spre a-l descuraja: „Vianney, Vianney, ce faci aici? Pleacã,
pleacã!”
Era în anul 1862. Opera sfântului Ioan Bosco la Torino cunoºtea
o extraordinarã înflorire. La începutul lui februarie, colaboratorii
sãi observau cã sãnãtatea fondatorului slãbea pe zi ce trece. Palid,
abãtut, tot mai obosit, Don Bosco avea neapãrat nevoie de odihnã.
Întrebat de confraþii sãi, sfântul le-a descoperit cauza neplãcerilor
sale: „Am nevoie de somn... Sunt patru sau cinci nopþi de când nu
închid un ochi”. „Pãi, dormi – i-au zis – ºi nu mai munci noaptea”.
„Ah, nu veghez de bunãvoie. E cineva care mã obligã sã veghez”.
La insistenþele confraþilor, în sfârºit, Don Bosco le-a fãcut cunos-
cutã drama care se petrecea în fiecare noapte de o sãptãmânã
în camera sa. Duhul cel rãu se distra pe seama lui Don Bosco ºi
nu îl lãsa sã doarmã. Abia aþipea cã auzea în urechi o voce deza-
greabilã care îl asurzea ºi o rafalã puternicã de vânt care fãcea
sã-i zboare foile de pe birou ºi îi împrãºtia cãrþile. De ce s-a înfuriat
atât de tare diavolul pe omul lui Dumnezeu? Tocmai în acele zile
 DIAVOLUL ÎN VIEÞILE SFINÞILOR 175

Don Bosco dãdea formã definitivã unei broºuri pe care o scrisese.

Titlul broºurii era Puterea întunericului.
Mai mult, în unele nopþi, abia adormea, când era trezit dintr-o
datã de un monstru oribil care se repezea dinspre uºa camerei
sale, ameninþând sã-l sfâºie. Se întâmpla uneori ca, tocmai când
îi era somnul mai dulce, o mânã nevãzutã sã-i smulgã cuver-
turile de pe pat. Alteori, o forþã nevãzutã fãcea sã i se zguduie patul.
Cuprins de compãtimire, un confrate, don Angelo Savio, s-a
oferit sã stea de veghe în anticamera lui Don Bosco, pentru a vedea
ce se întâmplã ºi, în caz de pericol, sã-i sarã în ajutor. În noaptea
urmãtoare, chiar în toiul nopþii, tânãrul salezian a fost trezit de
un zgomot straniu ºi, cuprins de groazã, a rupt-o la fugã. Cu toate
cã era un om dintre cei mai curajoºi ºi în multe ocazii se dove-
dise neînfricat, un om care nu se temea nici de obstacole, nici de
duºmani, întotdeauna gata sã înfrunte orice pericol.
Dupã câteva sãptãmâni, Don Bosco a fost lãsat în pace. „Vã
asigur – le-a spus atunci prietenilor – cã, dacã eu aº fi auzit de la
altcineva povestindu-se ce am vãzut ºi am auzit eu, cu siguranþã
cã nu aº fi crezut”.
Povestind în faþa tinerilor groaznicele nopþi pe care le-a trãit
atunci, Don Bosco a fost întrerupt de un bãiat: „A, eu nu mã tem
de diavol” „Taci, i-a rãspuns Don Bosco cu o voce care tremura
ºi cu care i-a miºcat pe toþi. Taci, nu spune lucrul acesta. Tu nu ºtii
ce putere ar avea diavolul, dacã Domnul i-ar îngãdui sã o folo-
seascã”. „Da, da. Dacã l-aº vedea, l-aº apuca de gât ºi ar avea de-a
face cu mine”. „Nu spune tâmpenii, dragul meu, ai muri de fricã
de îndatã ce l-ai vedea”. „Dar mi-aº face semnul crucii”. „Asta
te-ar ajuta numai pentru un moment”. „Dar dumneavoastrã ce
aþi fãcut ca sã-l respingeþi?” Don Bosco nu i-a rãspuns la întrebare,
ci a adãugat doar atât: „Lucru cert este cã nu doresc nimãnui sã
cunoascã momentele pe care le-am cunoscut eu. Trebuie sã ne
rugãm lui Dumnezeu sã nu-i îngãduie duºmanului nostru sã
facã cu noi asemenea glume”.
176 DIAVOLI

Dar cel mai bine s-a vãzut arta de cameleon a diavolului în

viaþa sfântului Padre Pio. Prima datã, diavolul i-a apãrut,
dupã cum mãrturiseºte el însuºi într-o scrisoare trimisã direc-
torului sãu spiritual, când avea vârsta de cinci ani. În continuare,
vreo 20 de ani i-a apãrut în forme umane extrem de obscene ºi
triviale. Dar toatã viaþa, practic, cameleonul infernal l-a chinuit
apãrându-i în cele mai diverse ipostaze: sub forma unei pisici
negre ºi urâte, cu chipuri de femei dansând lasciv, sub chipul
unui cãlãu care îl biciuia. Alteori, sub chipul superiorului sãu,
sau al sfântului Pius al X-lea, sau cu alte chipuri de sfinþi.
Alteori, în forma îngerului sãu pãzitor, a sfintei Fecioare Maria
sau a sfântului Francisc de Assisi.
Nopþile lui Padre Pio erau zbuciumate. Când intra în cãmã-
ruþa sa, o gãsea cu susul în jos, cãrþile împrãºtiate pe podea, cãli-
mara spartã. Când încerca sã se odihneascã puþin, monºtri
înspãimântãtori îi apãreau din toate pãrþile. Adesea confraþii îl
vedeau dimineaþa cu vânãtãi, cu umflãturi, cu sânge pe faþã. Îngerii
i-au fost însoþitori ºi protectori. Într-o noapte în care lupta a fost
destul de grea, Padre Pio l-a invocat în zadar pe bunul sãu înger.
Nu se ºtie însã cu ce era ocupat îngerul. Când, în cele din urmã,
spre ziuã, îngerul ºi-a fãcut apariþia, Padre Pio, supãrat, i-a întors
spatele.
Cardinalul Charles Journet, într-o biografie a sfântului Nicolae
de Flüe pe care a scris-o, dupã ce descrie nenumãratele ºicane ºi
necazuri pe care diavolul le-a provocat acestui sfânt, trage urmã-
toarea concluzie:
Astãzi creºtinul ºtie cã principele acestei lumi, care a mers sã-l ispi-
teascã pe Isus în pustiu, nu-i va lãsa în pace pe ucenicii sãi, în special
pe cei mai buni dintre ei. Putând sã utilizeze toate mijloacele pe
care le are la îndemânã, sã recurgã chiar la molestãri corporale ºi,
în plus, sã se travesteascã urmând fantezia diferitelor epoci, perfidia
Duhului rãu e mai subtilã ºi mai de temut decât gândim noi în mod
obiºnuit.
 COSMONAUÞII INFERNULUI

În Cartea a doua a Regilor, cap. 2, ni se descrie înãlþarea profe-

tului Ilie la cer. „Când a voit Domnul sã-l ridice pe Ilie la cer
într-un vârtej de vânt, Ilie a plecat din Ghilgal împreunã cu Elizeu”.
Ilie vrea sã disparã de pe pãmânt în totalã discreþie, de aceea, în
timp ce se îndreaptã spre Iordan, îl roagã pe Elizeu sã-l lase singur,
lucru pe care Elizeu îl refuzã categoric. Ucenicii sãi, numiþi fiii
profeþilor, de asemenea, nu îl scapã din ochi. Pe când mergeau ei
vorbind, iatã cã un car de foc ºi niºte cai de foc i-au despãrþit pe
unul de altul ºi Ilie s-a înãlþat la cer într-un vârtej de vânt. Elizeu
se uita ºi striga: „Pãrinte Pãrinte Carul lui Israel ºi cãlãrimea lui”
ªi nu l-a mai vãzut. Apucându-ºi hainele, le-a sfâºiat în douã
bucãþi ºi a ridicat mantia cãreia îi dãduse drumul Ilie (în timp ce
se ridica la cer). Apoi s-a întors ºi s-a oprit pe malul Iordanului.
Aici îl aºteptau cincizeci de ucenici ai profetului care, auzind din
gura lui Elizeu, singurul martor al rãpirii la cer, cele întâmplate,
au pornit imediat în cãutarea lui Ilie, gândind cã Domnul care
l-a ridicat de la pãmânt îi va fi dat drumul undeva pe vreun
munte sau în vreo vale. Dupã trei zile de cãutare, s-au întors fãrã
sã-l fi gãsit.
Comentatorii Sfintei Scripturi ºi sfinþii pãrinþi ai Bisericii dau
acestui episod misterios interpretãri diferite: unele literale, dar
cele mai multe tipologice, profetice, simbolice, alegorice, spirituale,
de tipul aceleia pe care a dat-o însuºi Isus când a fost întrebat de
ucenici: „Pentru ce spun cãrturarii cã trebuie sã vinã mai întâi
Ilie? ” El le-a rãspuns: „Eu vã spun cã Ilie a ºi venit ºi ei i-au fãcut
ce au vrut” (Mc 17,11-12). Se referea la Ioan Botezãtorul: Ilie,
aºadar, era un simbol, o prevestire, o prefigurare a Botezãtorului.
Profetul Ilie, în înãlþarea sa la cer, scrie sfântul Irineu, episcop
de Lyon, este o prefigurare, o profeþie a învierii celor drepþi care
vor fi înãlþaþi în paradis cu trupul lor.
178 DIAVOLI

Ilie înãlþat la cer în carul de foc e simbolul lui Cristos înãlþat

la cer într-un nor strãlucitor, scrie sfântul Ciril din Ierusalim.
Ilie este simbolul înãlþãrii sufleteºti: prin viaþa sa de post, de
rugãciune continuã, de înfrânare, de castitate desãvârºitã, el este
simbolul celor care practic ºi-au pãrãsit trupul, nu mai cunosc
moartea, au învins-o înainte de a veni, s-au înãlþat cu sufletul
ºi trãiesc deja în sferele cereºti alãturi de Dumnezeu în compania
îngerilor, scrie sfântul Grigore Nissenul.
Sau, spun alþi sfinþi pãrinþi, sfârºitul glorios al profetului Ilie
vrea sã ne arate cã moartea celor drepþi, în ochii lui Dumnezeu,
e complet diferitã de moartea celor pãcãtoºi.
Înãlþatã cu trupul la cer a fost ºi preacurata Fecioarã Maria.
E un adevãr de credinþã bazat pe tradiþia creºtinã. Dar tradiþia
nu ne vorbeºte despre vreun car de foc, despre vreun vehicul care
sã fi transportat trupul Maicii Domnului la cer. În schimb, legen-
dele ºi apocrifele ne vorbesc despre asemenea vehicule spaþiale,
niºte nori strãlucitori, un fel de care de foc cu care au fost
transportaþi cu vitezã uluitoare prin vãzduh, la Ierusalim, apos-
tolii din cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii pe unde se împrãº-
tiaserã, când arhanghelul Gabriel le-a adus vestea cã Maica
Domnului, dupã trei zile, îºi va încheia cãlãtoria vieþii pe pãmânt.
Toate aceste date sunt luate ºi folosite de adepþii religiilor
ufologice din timpurile noastre pentru a fundamenta biblic exis-
tenþa extratereºtrilor ºi a mesajelor religioase pe care aceºtia
le comunicã pãmântenilor. Profetul Ilie ar fi un extraterestru, iar
carul sãu cu foc o navã cosmicã, un OZN.
Ce sunt aceste religii ale extratereºtrilor, ale OZN-urilor?
Unele dintre aceste religii se intituleazã chiar Biserici Ufologice.
E vorba de niºte sincretisme, de amestecuri de teme ºtiinþifico-fan-
tastice ºi credinþe arhaice care afirmã, în principal, trei lucruri:
1. existenþa unor fiinþe superioare: existã undeva în cosmos
fiinþe care se gândesc la noi;
2. perfecþiuni divine pe care le posedã aceste fiinþe: nemurire,
inteligenþã superioarã – au construit civilizaþii superioare –, sunt
omniprezente ºi atotºtiutoare;
 COSMONAUÞII INFERNULUI 179

3. intervenþia lor salvatoare: extratereºtrii vor sã ajute ome-

nirea aflatã în impas. Pentru a întâmpina mesajul ºi venirea extrate-
reºtrilor, este necesarã ridicarea conºtiinþei de sine la nivelul
conºtiinþei cosmice.
Una dintre cele mai cunoscute ºi rãspândite religii ufologice este
aceea a Raélienilor, întemeiatã de Claude Vorilhon, zis ºi Raël.
Nãscut în 1946, Raël, dupã încercãri de afirmare în muzica uºoarã,
în curse automobilistice ºi jurnalism, declarã cã a întâlnit extrate-
reºtri la 13 decembrie 1973 în Auvergne (Franþa) ºi cã, apoi, la
7 octombrie 1975 a fost luat din localitatea Perigord ºi dus pe
planeta lor. Extratereºtrii i-au încredinþat mesaje pentru pãmân-
teni ºi, totodatã, o mare misiune: aceea de a pregãti venirea pe
pãmânt a extratereºtrilor sau elohimilor, cum îi numeºte el. Biblia
este reinterpretatã din aceste perspective. Noua religie creatã
este o religie ateistã ºi hedonistã care urmãreºte o conducere
unicã, mondialã, numitã geniocraþie.
Luaþi-vã toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi þine piept unel-
tirilor diavolului. Cãci nu avem de luptat împotriva cãrnii ºi sângelui,
ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpâni-
torilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rele care sunt
în vãzduh [în spaþiul cosmic] (Ef 6,11-12).

ªtiþi care sunt mijloacele de transport, vehiculele cu care

preferã Satana sã cãlãtoreascã de vreo 50 de ani încoace?
Farfuriile zburãtoare, OZN-urile. OZN sau UFO înseamnã acelaºi
lucru: obiecte zburãtoare neidentificate. Diavolii sunt mari cosmo-
nauþi, iar baza de lansare a aeronavelor pe care le piloteazã aceºti
extratereºtri se aflã în infern. Acestea sunt duhurile rele din vãzduh,
din spaþiul cosmic, cu care avem de luptat, despre care vorbeºte
apostolul Pavel.
Astrologia, sau ghicitul în stele sau horoscopul, practicatã din
cele mai vechi timpuri, care cunoaºte o înflorire extraordinarã
în zilele noastre ºi pe care Biserica a condamnat-o întotdeauna ca
fiind unul dintre domeniile în care acþioneazã Cel Rãu, presupune
180 DIAVOLI

existenþa pe stele a unor locuitori, a unor extratereºtri cu care

prezicãtorii viitorului pretind cã vin în contact ºi de la care
primesc informaþiile ºi mesajele.
Începând cu anii ’50, se înregistreazã o adevãratã invazie a
extratereºtrilor pe pãmânt: pretutindeni aterizeazã farfurii zburã-
toare, care pentru unii sunt poveºti, fantezii, pentru alþii, motiv
de spaimã. De reþinut anii ’50, exact aceeaºi ani în care apare
satanismul în forma sa modernã, când se lanseazã în lume revo-
luþia sexualã, când se naºte rock’n’roll-ul, când comunismul
satanic se dezlãnþuie în toatã sãlbãticia sa.
Fenomenul OZN e dezbãtut în mass-media, ºi nu numai de
dragul senzaþiei; de acest fenomen se ocupã nu doar persoane
isterice sau care suferã de o curiozitate bolnãvicioasã, ci ºi savanþi
reputaþi ºi instituþii respectabile, precum aeronautica, marina,
armata, poliþia, astronauþii, precum cei din programul american
Apollo 10. Extratereºtrii aceºtia sunt descriºi de martori în formele
cele mai variate ºi cele mai monstruoase: cu coarne, pântecoºi,
înalþi de trei metri sau numai de câþiva centimetri, unii frumoºi,
alþii monstruoºi. Au puterea sã controleze ºi sã manipuleze mintea
umanã, sã se facã dintr-odatã nevãzuþi, apar ºi dispar cu rapidi-
tatea gândului, sunt înconjuraþi de sfere de luminã ºi lasã urme
luminoase, brãzdeazã vãzduhul fãrã a face cel mai mic zgomot,
blocheazã staþiile de emisie ale radio-ului ºi televiziunii, întrerup
curentul electric cum s-a întâmplat în 1978 în Statele Unite ºi
în Italia, când s-a înregistrat o ploaie de OZN-uri; o întrerupere
a curentului electric timp de 20 de minute pentru care tehnicienii
nu au gãsit nici o explicaþie.
Unii considerã cã aceste farfurii zburãtoare, cu extratereºtrii
care le piloteazã cu tot, sunt simple realizãri ale ºtiinþei ºi teh-
nicii umane, pe care câþiva savanþi le þin sub cel mai strict secret.
Problema este cã deja în secolul al XIX-lea, când aeroplanul încã
nu fusese inventat, se semnala existenþa OZN-urilor pe pãmânt.
Fenomenul e deosebit de frecvent în þãrile din America Latinã.
De aici presupunerea cã sinuciderea lui Hitler în buncãrul din
 COSMONAUÞII INFERNULUI 181

Berlin ar fi fost doar un truc. El s-ar fi retras în pãdurile virgine

din Argentina cu un grup de savanþi ºi acolo ar fi realizat aceste
aparate de zbor cu care intenþioneazã, în continuare, sã cuce-
reascã lumea. E o simplã speculaþie. Mai degrabã fenomenul
OZN-urilor în þãrile din America Latinã ar putea fi pus în legãturã
cu magia care bântuie în aceste þãri mai mult ca oriunde în lume.
Într-o serie de apariþii din 1973 de la Bayside, New York,
Sfânta Fecioarã îi spunea Veronicãi Lucken, mamã a cinci copii:
„Sunt mulþi agenþi ai infernului dezlãnþuiþi pe pãmânt. Aceºtia
au mijloacele lor de transport (...) E Satana cel care trimite aceste
vehicule în faþa ochilor voºtri, cu scopul de a vã înºela ºi a crea
confuzie”. Vizionara descrie apoi cum aratã aceºti demoni care
piloteazã farfuriile zburãtoare:
Sunt niºte fiinþe oribile la vedere. Cei mai mulþi dintre ei sunt mici.
Au ochii alungiþi ºi gura largã. Chipul lor îþi provoacã groazã. Am
vãzut cã unul dintre ei avea pe cap ceva de culoare gri-argintie...,
ceva vâscos care te face sã te gândeºti la moarte. Sunt scârboºi la
vedere.

Nu suntem obligaþi sã credem în revelaþii particulare. Dar un

om de ºtiinþã, care a studiat fenomenul UFO, în urma cercetãrilor
sale ajunge exact la aceeaºi concluzie:
Chestiunea OZN-urilor nu e altceva decât o uriaºã înºelãtorie a
diavolului pentru a rãvãºi minþile oamenilor, sporind în ele confuzia
prin rãspândirea unor mesaje false din partea unor presupuºi extrate-
reºtri care dau de înþeles, printre altele, cã trebuie abandonatã Biblia,
ca fiind de acum depãºitã. Înºelãtoria satanicã cu farfuriile zburãtoare
are drept scop sã le bage în cap oamenilor învãþãturi eretice pe fond
teosofic, prezentate drept învãþãturi superioare, provenind de la fraþii
din spaþiul cosmic, mult mai evoluaþi decât locuitorii pãmântului.

Dar ce cautã diavolii pe stele, în spaþiul cosmic? De ce ºi-au ales

tocmai stelele ca poziþie strategicã de unde sã-ºi îndrepte atacurile
asupra locuitorilor pãmântului? E interesantã explicaþia pe care
182 DIAVOLI

o dã cunoscuta vizionarã ºi misticã Ecaterina Emmerich, vorbind

despre revolta îngerilor conduºi de Lucifer:
Am vãzut adesea cã trei coruri de îngeri, în care intrau cei mai înalþi
dintre arhangheli, au cãzut în întregime, dar nu toþi au fost aruncaþi
în infern: o parte dintre ei, care pãreau sã dea dovadã de regret,
au rãmas în afara infernului. Sunt spiritele care locuiesc pe planete,
care vin pe pãmânt pentru a-i pierde pe oameni. În ziua de pe urmã
vor fi judecaþi ºi condamnaþi (...) Printre spiritele care locuiesc pe
planete domneºte o mare ordine. Sunt duhuri decãzute, dar nu încã
diavoli. Se deosebesc mult de aceºtia. Se urcã ºi coboarã pe pãmânt.
Într-o sferã sunt foarte întunecaþi ºi triºti, în alta focoºi ºi violenþi,
în alta sunt uºuratici, în alta preciºi ºi prevãzãtori. [Acestea sunt ºi
tipurile de extratereºtri descrise de cei care au venit în contact cu ei].
Acþioneazã asupra a tot ce trãieºte pe pãmânt ºi asupra oamenilor
din momentul naºterii lor. Aceste spirite formeazã anumite ierarhii,
anumite asociaþii.

Dar sã ne întoarcem la extratereºtrii noºtri.

Sunt mii ºi mii de persoane care sunt în contact cu extratereºtrii.
În mesajele pe care aceºtia le transmit nici vorbã cã ei ar inten-
þiona sã distrugã în vreun fel omenirea, dimpotrivã, au numai
gânduri bune, umanitare: vor sã instaureze pe pãmânt ceea ce,
spun ei, Cristos nu a reuºit sã instaureze: pacea, iubirea, fraterni-
tatea universalã. Acceptã sã li se aducã chiar cult religios.
Existã mai multe miºcãri religioase ºi chiar o bisericã ufologicã.
Concepþia de bazã a religiilor ufologice este aceea a New Age-ului,
anume cã Moise a început lucrarea de mântuire, Cristos a continuat-o,
noua religie, în noua erã, o va desãvârºi. Extratereºtrii îºi dau ºi
numele. Unul dintre numele cele mai cunoscute este Ashtar. Acesta
se recomandã a fi comandantul ºef al flotelor intergalactice care
îndeplinesc operaþiuni pe Jupiter, Venus, Saturn ºi multe alte
planete pe care noi nici mãcar nu le cunoaºtem. Ashtar e un nume
de diavol foarte cunoscut în literatura demonologicã atât orientalã,
cât ºi occidentalã, în diferitele sale variante: Ashtaroth, Ashar,
Asharot.
 COSMONAUÞII INFERNULUI 183

Ziaristul american John A. Keel s-a dedicat studierii profunde

a acestor vizitatori spaþiali ºi a ajuns la concluzia cã îndãrãtul
farfuriilor zburãtoare se ascunde o capcanã, un fel de cal troian.
În cartea sa intitulatã sugestiv Operaþiunea calul din Troia, în care
prezintã rezultatele cercetãrilor sale, Keel aratã cã la cei care intrã
în contact cu extratereºtrii se pot observa fenomene identice cu
cele care pot fi vãzute la cei posedaþi de diavol. Chiar lui, dupã ce
a început sã studieze problema OZN-urilor, i s-au întâmplat o
mulþime de lucruri stranii. De pildã, îi veneau prin telefon mesaje
spaþiale, vedea obiecte zburãtoare luminoase care îl însoþeau când
mergea cu maºina pe autostradã, îi apãreau personaje miste-
rioase îmbrãcate în negru, care la un moment dat dispãreau pe loc;
intrând odatã în cursul unei cãlãtorii la un motel ales la întâmplare,
a gãsit o camerã rezervatã deja pe numele lui de un personaj
misterios º.a.m.d.
Vorbind despre sfârºitul lumii ºi despre semnele prevestitoare
ale acestuia, Cristos ne spune în Evanghelie: „Pe alocuri vor fi mari
cutremure de pãmânt, foamete ºi ciumã; vor fi arãtãri înspãimân-
tãtoare ºi semne mari în cer” (Lc 21,11).
Vizionarei americance Veronica Lucken, Maica Domnului îi
spunea:
Sunt legiuni nenumãrate de diavoli descãtuºaþi pe pãmânt. În lume
sunt absolut evidente falsele minuni provocate de Satana. ªtiinþa
dã cu privire la ele multe explicaþii, dar nu i-a prezentat încã lumii
adevãrul. Clerul ar face bine sã-ºi foloseascã timpul nu combãtând
minunile adevãrate care vin de la Dumnezeu, ci descoperind adevãrul
cu privire la aceste false minuni ale Satanei, minunile infernului
referitoare la vehiculele, la mijloacele de transport provenind de la
diavoli.

Extratereºtrii fac minuni ºi alte lucruri cu totul ieºite din comun,

ce þin de sfera supranaturalului pentru a-ºi confirma mesajele lor.
De pildã, existã în prezent persoane care varsã lacrimi de sânge,
asemenea Terezei Neuman, sau poartã stigmate care sângereazã,
184 DIAVOLI

asemenea lui Padre Pio, dar care nu cred în Cristos, n-o cunosc pe
Maica Domnului, nu sunt creºtini; toate acestea le-au primit de
la extratereºtrii care i-au vizitat ºi le-au transmis anumite mesaje
pentru omenire.
Prin anii ’85 a fãcut mare vâlvã în toatã lumea aºa-zisul „rãzboi
al stelelor”. Statele Unite au iniþiat un program de realizare a unui
scut spaþial pentru a proteja Statele Unite de eventuale atacuri
cu bombe ºi rachete plasate de puterile inamice pe planete sau
pe sateliþi. Programul a fost între timp abandonat ºi reluat de
actualul preºedinte american. Este un alt rãzboi al stelelor de care
trebuie sã se teamã omenirea. Împotriva atacurilor din partea
duhurilor rele din spaþiul cosmic, despre care vorbeºte sfântul
Pavel, nici un scut spaþial nu poate proteja pãmântul. Singurele
arme eficiente sunt cele pe care ni le recomandã acelaºi apostol:
Luaþi toate armele lui Dumnezeu (...) Fiþi gata, având mijlocul încins
cu adevãrul, îmbrãcaþi cu platoºa dreptãþii..., luaþi scutul credinþei
cu care veþi putea stinge toate sãgeþile de foc ale Celui Rãu. Luaþi ºi
coiful mântuirii ºi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu.
Faceþi tot timpul prin Duhul Sfânt tot felul de rugãciuni ºi cereri.
Vegheaþi cu toatã stãruinþa în rugãciune (Ef 6,13-18).
 URIAªII

Tentativa diavolului de a-l distruge pe om o gãsim menþionatã

deja în primele pagini ale Bibliei. Citim în Cartea Genezei: „Când
au început oamenii sã se înmulþeascã pe faþa pãmântului ºi li
s-au nãscut fete, fiii lui Dumnezeu au vãzut cã fetele oamenilor
erau frumoase ºi din toate ºi-au luat de neveste pe acelea pe
care ºi le-au ales” (Gen 6,1-2).
În Biblie, fiu al lui Dumnezeu se numeºte orice fiinþã creatã
nemijlocit de Dumnezeu. Astfel, evanghelistul Luca, în genealogia
lui Isus, îl numeºte pe Adam „fiul lui Dumnezeu” (Lc 3,38). De
nenumãrate ori, în special în psalmi, îngerii, chiar dacã unii dintre
ei au cãzut, sunt numiþi fii ai lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu
care s-au împreunat cu fiicele oamenilor erau îngeri decãzuþi.
Septuaginta traduce în greceºte expresia „fiii lui Dumnezeu” din
textul ebraic al Genezei de-a dreptul cu îngerii. Din împreunarea
duhurilor rele cu pãmântenele s-au nãscut uriaºii. „Uriaºii, spune
mai departe textul Genezei, erau pe pãmânt în vremurile acelea,
ºi chiar dupã ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oame-
nilor, ºi le-au nãscut ele copii. Aceºtia erau vitejii care au fost în
vechime, oameni cu renume” (Gen 6,4). Rezultatul încruciºãrii
dintre „fiii lui Dumnezeu” ºi fetele oamenilor a fost apariþia pe
pãmânt a unei superrase umane numitã, în textul ebraic al Bibliei,
„gibor”.
Efectul genetic ºi moral al acestor uriaºi asupra rasei umane a
fost devastator. Scopul acestei contaminãri drãceºti ºi alterarea
geneticã era distrugerea neamului omenesc pentru a bloca, pentru
a zãdãrnici naºterea Mântuitorului care, potrivit promisiunii lui
Dumnezeu, trebuia sã se nascã din femeie (cf. Gen 3,15). Pãcatul
îngerilor cãzuþi fusese tocmai acesta: în mândria lor, nu puteau
admite ca Mântuitorul sã ia natura unui om, ºi nu a unui înger,
superior omului, duh pur.
186 DIAVOLI

Având în vedere mãrturiile unor vestigii de dinainte de potop,

savanþii presupun cã aceºti uriaºi au realizat, la timpul lor, un
progres tehnologic extraordinar, comparabil cu cel din zilele noastre.
Cunoºteau probabil ºi ingineria geneticã, de vreme ce Cartea a
doua a lui Samuel (21, 20) ne vorbeºte de un uriaº grozav la înfãþi-
ºare, „un om de staturã înaltã care avea ºase degete la fiecare mânã
ºi la fiecare picior, douãzeci ºi patru în total”.
Cartea lui Enoh, o carte apocrifã scrisã înainte de Cristos, ne
descrie dorinþa de cunoaºtere a oamenilor, inspiratã de aceastã
rasã hibridã demono-umanã, pentru ca din cunoaºtere sã obþinã
putere – savoir pour pouvoir –, în scopul de a se distruge între ei:
Azael i-a învãþat pe oameni sã facã sãbii, pumnale, scuturi, zale,
ºi i-a fãcut sã cunoascã metalele ºi arta de a le lucra ºi brãþãrile ºi
podoabele ºi folosirea antimoniului, trucarea sprâncenelor ºi toate
tipurile de pietre preþioase ºi toate vopselele. Le-a sãdit o poftã
puternicã de aur, i-a împins la desfrâu ºi au fost scoºi de pe calea
cea dreaptã. Semiazd i-a învãþat sã facã farmece (...) Armorosthe i-a
învãþat sã desfacã farmecele, Baraqyal i-a învãþat astrologia, Kokabel,
Zodiacul, Ezequeel, sã citeascã în nori, Araquil, sã cunoascã semnele
pãmântului, Shamisial, semnele soarelui, Sariel, mersul lunii (...)
Azael [sau Azazel, nume de diavol] i-a învãþat pe oameni toatã nedrep-
tatea pe pãmânt ºi a descoperit secretele eterne care erau pãstrate
în cer, iar oamenii se sforþau sã le înveþe.

Aceºti supra-oameni, niºte monstruozitãþi genetice ºi morale,

sunt numiþi, în originalul ebraic al Bibliei, Nefilim, adicã decãzuþi,
degeneraþi: mari în statura lor corporalã, dar ºi mai mari în rãutate.
Întregul ecosistem planetar era degradat. Ne spune textul
Genezei:
Pãmântul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pãmântul era plin de
silnicie. Dumnezeu s-a uitat spre pãmânt ºi iatã cã pãmântul era
stricat; cãci orice fãpturã îºi stricase calea pe pãmânt (6,11-12).
Domnul a vãzut cã rãutatea omului era mare pe pãmânt ºi cã toate
întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi
 URIAªII 187

numai spre rãu. I-a pãrut rãu Domnului cã l-a fãcut pe om pe pãmânt
ºi s-a mâhnit în inima lui. ªi Domnul a zis: „Am sã-l ºterg de pe faþa
pãmântului pe omul pe care l-am fãcut, de la om pânã la vite, pânã
la târâtoare ºi pânã la pãsãrile cerului, cãci îmi pare rãu cã i-am fãcut”
(6,5-7).

ªi a venit potopul.
Dar încercãrile disperate ale diavolului de a împiedica întruparea
Fiului lui Dumnezeu au eºuat. Dumnezeu a nimicit într-adevãr
omenirea prin potop. A distrus ceea ce în realitate era deja distrus,
infectat, din cauza rãutãþii. Dar a salvat familia lui Noe, prin care
rasa umanã s-a regenerat. Încercãrile diavolului de a zãdãrnici
planul lui Dumnezeu cu privire la Mesia au continuat ºi dupã
potop. Ultima mare tentativã a fost când l-a atârnat pe Fiul lui
Dumnezeu pe cruce. Vãzându-l mort, îngropat ºi piatra de pe
mormânt sigilatã, Satana era sigur de victorie. Dar a urmat
învierea glorioasã ºi Cristos a coborât în iad, la duhurile rele din
închisoare, ca ele sã afle cã biruinþa este a Domnului.
Domnul Isus, scrie apostolul Petru, a fost omorât în trup, dar a
înviat în duh, în care s-a dus sã facã cunoscut duhurilor din închi-
soare, care se rãzvrãtiserã odinioarã, când îndelunga rãbdare a lui
Dumnezeu era în aºteptare, în zilele lui Noe, când se fãcea corabia,
în care au scãpat un numãr mic de suflete, anume opt (1Pt 3,18-20).

Chiar dacã Satana nu a reuºit sã împiedice întruparea Fiului

lui Dumnezeu, chiar dacã a fost învins pe Calvar, el nu se dã bãtut;
el continuã în încercarea de a distruge complet omenirea, pentru
ca de roadele mântuirii sã nu aibã cine beneficia.
Acea încruciºare dintre duhurile rele ºi pãmânteni, despre care
ne vorbeºte cartea Genezei, nu suntem obligaþi s-o înþelegem în
sensul biologic al cuvântului: putea fi o încruciºare pur spiritualã,
dar cu efecte devastatoare ºi asupra spiritului, ºi asupra trupului.
Nu ºtim cât timp a durat procesul de degradare, cât a durat
îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu pânã când Dumnezeu a nimicit
prin potop omenirea degeneratã care, practic, se nimicise singurã
188 DIAVOLI

la sugestiile Satanei. Cert este cã, dupã venirea Mântuitorului,

a avut loc o altã tentativã a diavolului, o altã încruciºare a duhurilor
rele cu pãmântenii. Ea s-a repetat în timpurile moderne, provocând
acelaºi proces de degradare progresivã spiritualã, ºi chiar biologicã,
cu aceleaºi urmãri devastatoare pentru omenire: pervertirea
inimilor, dorinþa nemãsuratã de cunoaºtere pentru a obþine putere,
pentru a fabrica arme de distrugere, degradarea ecosistemului
planetar.
Asistãm ºi la apariþia uriaºilor. Clonarea omului s-a fãcut. Nu
mai este nici o problemã sã se producã prin clonare o armatã de
oameni de 2-3 metri înãlþime, asemãnãtori cu uriaºii dinainte de
potop. Ingineria ºi manipularea geneticã e capabilã sã producã
oameni cu ºase degete la mâini ºi la picioare, ca omul descris de
Biblie; sau cu ºapte, sau cu trei. Supra-omul aproape cã s-a realizat
ºi pe plan biologic. Totul ca înainte de potop.
A propós de clonare. La 26 noiembrie 2001, revista americanã
de specialitate Journal of Regenerativ Medecine a publicat ºtirea
cã cercetãtorii de la societatea americanã Advanced Cell Technology
din Worcester a reuºit sã obþinã primii embrioni umani prin
clonare, adicã nu prin fecundarea unui ovocit cu un spermatozoid,
ci prin înlocuirea nucleului unui ovocit cu nucleul unei celule
somatice. Experienþa a fost întreruptã când diviziunea celularã
a ajuns la ºase celule. Parlamentul englez a permis clonarea
umanã la 20 septembrie 2001, cu condiþia ca embrionii obþinuþi
sã fie distruºi dupã 14 luni de dezvoltare.
ªtirea publicatã de americani a fãcut imediat înconjurul lumii,
stârnind stupoare, indignare ºi reacþii puternice de dezaprobare.
Sfântul Scaun a publicat ºi el un comunicat în care condamnã
din nou clonarea, reamintind cã embrionului uman, chiar dacã este
obþinut printr-o metodã împotriva naturii, trebuie sã i se respecte
demnitatea umanã ºi dreptul la viaþã, cã viaþa e sacrã în orice stadiu
al dezvoltãrii ei.
Realizatorii spun cã nu intenþioneazã sã producã indivizi prin
clonare, ci numai embrioni în scopuri terapeutice, spre a folosi,
 URIAªII 189

de pildã, celulele obþinute pentru refacerea de cornee, a mãduvei

oaselor, pentru a repara leziunile în caz de infarct.
De fapt, odatã ce s-a fãcut primul pas, ce va împiedica sã se meargã
mai departe ºi sã se realizeze indivizi umani prin clonare? ªi odatã
ce se admite principiul cã embrionii umani pot fi utilizaþi de cãtre
indivizii care au ajuns la o fazã superioarã de dezvoltare a vieþii,
automat se justificã visul ºi intenþia de a se realiza prin clonare o
rasã subumanã, inferioarã, pentru a fi folositã în scopuri terapeutice,
de pildã, ca sursã de organe de transplant sau pentru a presta munca
brutã pe care o prestau în trecut sclavii ºi prizonierii; realizarea
rasei umane superioare, a supraomului, este pe cale de a se
înfãptui.
ªi cum Biserica condamnã cu strãºnicie clonarea ºi manipularea
geneticã, putem considera cã noua rasã de uriaºi, care e pe cale
sã aparã pe pãmânt, e rezultatul împerecherii duhurilor necurate
cu pãmântencele.
Acest proces progresiv de degradare a omenirii prin intervenþia
diavolului în era creºtinã e bine prezentat în Enciclopedia italianã
L’uomo e l’ignoto (Milano 1986), la cuvântul Satana:
În primele secole ale creºtinismului a fost accentuatã în Satana
ideea de neputinþã: în faþa atotputerniciei lui Dumnezeu, pãtrunsã
de bunãtate ºi de iubire, ameninþarea Potrivnicului era în mod fatal
zadarnicã ºi omul credinþei nu trebuia sã se teamã, ci, mai degrabã,
sã râdã de ea. E originea unei imagini a Satanei incapabil ºi prost,
uneori nu lipsit de efecte comice. Dar deja spre secolul al XII-lea,
Satana începe sã-ºi arate puterea: pãtrunde în mãnãstiri, profaneazã
altarele, e o forþã a dezordinii care produce tulburare. În mãnãstiri
ºi în biserici apar fenomene evidente de Poltergeist ºi de obsesie,
Duºmanul e pretutindeni la pândã, provoacã profunde crize de
conºtiinþã. E o perioadã de trecere, de spaime obscure, de momente
disperate, preludiu la o nouã perioadã.
În secolul al XIV-lea începe sã se rãspândeascã pofta de cunoaºtere
ºi Satana devine înþeleptul prin excelenþã, cel care cunoaºte adevã-
rurile pe care Dumnezeu a voit sã i le ascundã omului ºi, pentru
190 DIAVOLI

a le afla, el [Satana] s-a osândit. Oamenii de ºtiinþã ai vremii, cei mai

mulþi medici, recurg la practici demonice pentru a veni în contact cu
rebelul ºi a deveni ucenicii lui, dispuºi sã accepte osândirea pentru
a-ºi potoli „libido sapiendi”. Aceastã orientare va fi predominantã
în urmãtoarele douã secole ºi Renaºterea va deveni epoca pactelor
diabolice.
Dar între timp a avut loc o schimbare profundã în mentalitatea
popularã: teroarea, ajunsã pânã la spasm, a dat naºtere la un fel de
prietenie; omul a fost nevoit sã stabileascã cumva raporturi normale
cu diavolul ºi cu grãmada lui de diavoli, pentru a nu înnebuni. S-a
început sã se vorbeascã despre diavoli serviabili, dispuºi sã-l ajute
pe om pentru modeste compensaþii, cum ar fi un coº cu ouã, o turtã,
un lichior bun; diavoli care, dupã cum va relata mai târziu episcopul
Olaus Magnussen, ce îºi va latiniza numele în Olaus Magnus, fac
curãþenie în grajduri, lucreazã în mine, conduc cârma navigatorilor
ºi pun la cale magia neagrã renascentistã, când omul de ºtiinþã va
pactiza cu Cel Rãu pentru a avea cunoaºtere ºi putere ºi când se va
afirma puterea magicã a vrãjitoriei.
În realitate, în perioada Renaºterii, Satana devine pentru învãþaþi
maestru în ºtiinþã ºi, pentru cei de jos, aliatul care îi apãrã de nedrep-
tãþile celor puternici ºi care îþi dã posibilitatea sã te rãzbuni (...)
Satana devine o divinitate pãmânteascã, simbol al patimilor umane
care vor sã se afirme cu orice preþ. Reacþia Bisericii nu este mai puþin
violentã ºi, cu miile de ruguri, reuºeºte sã punã frâu demonismului
popular care, în secolele XVII-XVIII, se atenueazã. Dar începând
cu secolul al XVIII-lea, se infiltreazã un demonism intelectual ºi
aristocratic, care vede în Satana adevãratul simbol al aspiraþiilor
umane, divinitatea devenirii în opoziþie cu divinitatea staticã ºi
absolutã a tradiþiei biblice.
În secolul al XVIII-lea, diavolul devine, pentru ocultiºtii de rang înalt
întruniþi în saloanele nobilimii ºi, prin urmare, pentru discipolii
sãi mai mult sau mai puþin declaraþi, o forþã inteligentã a naturii,
dispusã sã vinã în contact cu omul ºi sã-l ajute sã devinã o inteli-
genþã autosuficientã ºi nemuritoare, aºa cum afirma cã este contele
de Saint Germain ºi cum voia sã devinã Cagliostro.
Secolul al XIX-lea romantic, intelectualizând încã ºi mai profund
aceastã concepþie, îl vede în Satana pe titanul rebel, victorios ºi eroic
 URIAªII 191

în însãºi înfrângerea sa, orgolios de propria sa nefericire în care se

afirmã un Eu cu neputinþã de îmblânzit.

Aceastã tendinþã lucifericã de afirmare ºi de putere a omului,

insuflatã de Duhul rebel care a voit sã se aºeze în locul lui Dum-
nezeu, este descrisã ºi justificatã cu o extraordinarã luciditate
de un filozof nebun, Friedrich Nietzsche (1844-1900) în cartea sa
intitulatã sugestiv Voinþa de putere.
Ceea ce povestesc, scrie Nietzsche, este istoria urmãtoarelor douã
secole. Eu vã descriu ceea ce se va întâmpla, ceea ce nu se poate
întâmpla în alt mod: apariþia nihilismului. [Prin nihilism filozoful
înþelege anihilarea totalã a valorilor creºtine]. Aceastã istorie poate
fi povestitã deja în momentul de faþã, pentru cã aici este în acþiune
necesitatea însãºi (...) Întreaga noastrã culturã europeanã se miºcã
deja de multã vreme cu o frãmântare ºi o tensiune care creºte din
deceniu în deceniu, ca ºi cum s-ar îndrepta spre o catastrofã: neliniº-
titã, violentã, impetuoasã, ca un torent care vrea sã ajungã la capãt,
care nu mai reflecteazã, care are teamã sã reflecteze.
Adevãrul meu, scrie Nietzsche în Ecce homo, este înspãimântãtor,
deoarece pânã în momentul de faþã minciuna s-a chemat adevãr. Inver-
sarea tuturor valorilor: iatã formula mea în vederea unui act de
supremã recunoaºtere de sine, a întregii omeniri, act care în mine
a devenit carne ºi geniu. Destinul meu cere ca eu sã fiu primul om
onest, ca eu sã mã simt în opoziþie cu minciunile diferitelor milenii.
Nietzsche distinge în istoria omenirii douã faze. Mai întâi
pãgânismul, care ajunge în cele din urmã la o stare de decãdere
totalã, de putrefacþie moralã, de autodistrugere, de nihilism.
În acest moment se naºte creºtinismul cu propriile sale valori care
salveazã lumea pãgânã muribundã. Creºtinismul îi acordã omului
o valoare absolutã, din prima clipã a conceperii pânã la sfârºitul
sãu natural, ajutându-i pe oameni sã nu se dispreþuiascã, sã-ºi
respecte reciproc viaþa. Creºtinismul îi descoperã omului capaci-
tatea de a cunoaºte Absolutul, pe Dumnezeu, îl conºtientizeazã
pe omul înzestrat cu voinþã liberã asupra responsabilitãþilor sale.
192 DIAVOLI

Aspectele cele mai dureroase ºi mai falimentare ale existenþei

umane capãtã în creºtinism un sens ºi o valoare, constatã filozoful.
Creºtinismul a adus conceptul egalitãþii tuturor oamenilor în
faþa lui Dumnezeu. Valorile moralei creºtine au dat naºtere la
diferite miºcãri ºi curente culturale, politice, economice, care s-au
succedat în Europa pânã în timpurile moderne; ele stau la baza
teoriilor referitoare la egalitatea drepturilor oamenilor. Dar
Nietzsche prevesteºte faza a treia în istoria omenirii, care e pe cale
de a se instaura. Creºtinismul, susþine filozoful, înseamnã o uriaºã
eroare, prin faptul cã învaþã cã viaþa trebuie respectatã, supor-
tatã ºi conservatã, în special viaþa celor mai slabi, celor mai
nereuºiþi – handicapaþi, bolnavi, bãtrâni – care devin o povarã
pentru familie ºi societate, iar aceºtia îi împiedicã pe cei puternici
sã-i învingã, sã-i elimine. În acest caz, trebuie realizat nihilismul,
adicã anihilarea tuturor valorilor creºtine, pentru ca pe cenuºa
valorilor morale aduse de Cristos sã se nascã noile valori ale lumii.
Cine va aduce noile valori? Supra-omul, rãspunde Nietzsche.
Lumea se va baza în viitor pe forþa oamenilor superiori, eliberaþi
de orice îngrãdire, de orice lege moralã:
Eu învãþ, proclamã filozoful, cã sunt oameni superiori ºi oameni
inferiori ºi cã, în anumite împrejurãri, un singur individ poate justi-
fica existenþa unor milenii întregi: mã refer la un om mai complet,
mai bogat, mai întreg, confruntat cu nenumãraþi oameni incompleþi
ºi fragmentari.

Acest om superior nu-ºi mai pune întrebarea ce este bine ºi ce

este rãu.
Nu are nevoie de o justificare a rãului, are oroare faþã de justifi-
care: se bucurã de rãul pur, crud, gãseºte cã rãul lipsit de sens este
cel mai interesant. Dacã mai înainte avea nevoie de un Dumnezeu,
acum îºi gãseºte plãcerea într-o dezordine universalã fãrã Dum-
nezeu, într-o lume a întâmplãrii, din a cãrei esenþã face parte tot
ce este teribil, enigmatic, seducãtor...
 URIAªII 193

În acest haos se aruncã supraomul, creând el însuºi noi valori,

impunându-ºi propriile idei, propria voinþã ºi propria forþã absolutã
asupra destinului popoarelor.
Secolul al XIX-lea ºi secolul al XX-lea au cunoscut destui
supraoameni de acest tip: Napoleon, Hitler, Stalin, Ceauºescu
sunt numai câteva exemple. Despre Ceauºescu nu ne spunea propa-
ganda oficialã cã este unul dintre geniile, dintre supraoamenii care
se nasc o datã la o mie de ani?
Toþi monºtrii, toþi dictatorii moderni, toate regimurile totalita-
riste, naziste, comuniste, toate miºcãrile teroriste s-au nãscut din
nihilismul descris de Nietzsche. Super-oamenii, uriaºii, monºtrii
secolului XXI, cu posibilitãþile tehnicii actuale, pot oricând provoca
un cataclism planetar.
Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au
zguduit lumea, au fost considerate un atentat împotriva demo-
craþiei ºi civilizaþiei ºi a culturii. Care culturã? Cultura morþii
care dominã aºa-zisa lume civilizatã. Bin Laden ºi talibanii lui sunt
fiii lui Nietzsche ºi ai nihilismului occidental. Bin Laden a fost
instruit de americani. Terorismul din Afganistan a fost organizat
de americani. Piloþii sinucigaºi care au acþionat pe 11 septembrie
în Statele Unite au fost antrenaþi în Italia. Iar Statele Unite
combat terorismul în Afganistan prin acte de terorism ºi mai
cumplite. În prezent, în Afganistan se înregistreazã 1.500.000 de
morþi, 1.000.000 de mutilaþi, 4.000.000 de refugiaþi la o populaþie
de mai puþin de 20.000.000 de locuitori; peste 50% din sate distruse,
peste 8.000.000 de mine pot exploda în orice moment.
Secolul al XX-lea culege roadele: înregistreazã o explozie a sata-
nismului ajuns la paroxism.
Înaintea potopului, Satana a intenþionat sã împiedice prin distru-
gerea omenirii prima venire în lume a lui Cristos. Acum încearcã
sã distrugã omenirea pentru a împiedica a doua venire a lui Cristos,
mai exact pentru ca el, Cristos, sã nu mai aibã pentru cine veni.
Dar cum nu a reuºit prima datã, nu va reuºi nici a doua oarã.
Cã aceastã lume degradatã, degeneratã va cunoaºte un sfârºit
194 DIAVOLI

este lucru inevitabil. Ne-o spune Cristos în Evanghelie, fãcând

legãtura cu potopul.
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, la fel se va întâmpla ºi la venirea
Fiului omului. Într-adevãr, cum era în zilele dinainte de potop, când
oamenii mâncau ºi beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziua
când a intrat Noe în corabie ºi n-au ºtiut nimic, pânã când a venit
potopul ºi i-a luat pe toþi, tot aºa va fi ºi la venirea Fiului omului
(Mt 24,37-39).

Dar aºa cum la potop Dumnezeu a salvat familia lui Noe, tot
astfel, la noul potop care s-ar putea sã fie un potop de foc, nuclear,
Dumnezeu va fi în stare sã salveze un numãr mic de oameni prin
care sã regenereze omenirea ºi sã ducã la îndeplinire planul
sãu final de mântuire.
 INFESTAÞIA

Dumnezeu doreºte ca omul, spre a-ºi realiza fericirea în aceastã

viaþã ºi în veºnicie, sã-ºi armonizeze, sã-ºi uneascã voinþa cu voinþa
lui Dumnezeu. Cunoaºtem cuvântul lui Cristos: „Cel care face
voinþa Tatãlui meu ceresc va intra în împãrãþia cerurilor”.
Diavolul, maimuþa lui Dumnezeu, care îl imitã pe Dumnezeu
în toate, urmãreºte exact acelaºi lucru pentru a-l pierde pe om:
vrea ca omul sã-ºi uneascã voinþa cu voinþa lui. La aceasta se
reduce toatã activitatea diavolului. ªi aici este marea dramã: ca
omul sã accepte ºi sã urmeze voinþa lui Dumnezeu, e necesar ca
el sã creadã în Dumnezeu ºi sã-ºi dea consimþãmântul în mod
conºtient, deliberat, în schimb, omul poate sã accepte ºi sã urmeze
voinþa Satanei din simplã ignoranþã sau inadvertenþã ºi nici mãcar
nu este necesar sã creadã în el.
Activitatea diavolului în acapararea voinþei omului este progre-
sivã. Se cunosc douã categorii de prezenþã ºi acþiune a diavolului:
una obiºnuitã sau ordinarã, alta excepþionalã sau extraordinarã.
În prima categorie intrã ispitele. Despre aceastã temã am mai
tratat ºi nu voi insista prea mult. Evident, nu toate ispitele sau
atracþiile spre pãcat sunt de provenienþã diabolicã; ele mai pot
proveni de la natura noastrã umanã rãnitã de pãcatul originar,
precum ºi de la lumea coruptã în mijlocul cãreia trãim.
Provocând ispitele, diavolul acþioneazã asupra memoriei, a
imaginaþiei, a afectivitãþii, asupra minþii ºi voinþei. Asupra memoriei:
din inconºtient scoate mereu, pânã la obsesie, fapte dureroase,
traumatizante din trecut, le readuce în memorie, le supradimen-
sioneazã, provocând anumite stãri de neliniºte, de culpabilitate,
de remuºcare, care pot duce pânã la disperare. Acþioneazã asupra
imaginaþiei, provocând imagini obscene, morbide, care se repetã
uneori pânã la obsesie.
196 DIAVOLI

Acþioneazã asupra afectivitãþii, provocând sentimente de urã,

de invidie, gelozie º.a.m.d. Dar mai presus de toate e sentimentul
iubirii pe care diavolul încearcã, ºi în mare mãsurã reuºeºte, sã-l
perverteascã, sã-l distorsioneze, sã-l reducã la simpla plãcere pasio-
nalã, instinctualã, golind iubirea de ceea ce are ea esenþial ºi
specific, adicã de spiritul de dãruire, de sacrificiu, pentru a-l face
pe altul fericit. În felul acesta, iubirea este transformatã în con-
trariul ei, adicã în egoism. Efectele produse de intervenþiile diavo-
lului în acest domeniu cunosc diferite stadii care pot ajunge pânã
la fobie, perversiune, sadism, masochism, angoasã patologicã.
Asupra voinþei, în ispitele sale, diavolul nu acþioneazã direct,
ci indirect. Direct acþioneazã asupra minþii care este farul, cãlãuza
voinþei. Creând stãri de confuzie, îndoialã, angoasã, mintea îºi
pierde într-o mãsurã mai mare sau mai micã luciditatea ºi, în acest
caz, voinþa e slãbitã ºi pusã în pericol sã ia decizii greºite.
E important de reþinut cã ispita nu înseamnã pãcat. Oricât ar
fi de obscene imaginaþiile sau gândurile – acestea pot merge pânã
la blasfemii ºi înjurãturi la adresa lui Dumnezeu, a sfinþilor, a
lucrurilor sfinte, a sfintei Împãrtãºanii –, voinþa rãmâne liberã ºi,
oricât ar fi de solicitatã, atâta vreme cât nu-ºi dã consimþãmântul
la ispitã, nu se comite pãcatul. Iar de ispite nici sfinþii cei mai mari
nu au fost scutiþi. Cât timp suntem ispitiþi, putem fi siguri cã
diavolul încã nu ne-a învins. În caz contrar, putem fi îngrijoraþi.
Trecând la a doua categorie de activitate a diavolului, cea
extraordinarã, avem, în primul rând, infestaþia diabolicã. Cum
se manifestã infestaþia? Prin bãtãi, zgomote, cântece, râsete inexpli-
cabile, zgomote de paºi, mirosuri ciudate, lumini care se aprind
fãrã sã se ºtie cum, geamuri care se închid ºi se deschid din senin,
fãrã sã fie nici cea mai micã adiere de vânt, pahare, sticle ºi farfurii
care se sparg fãrã sã le atingã cineva, mese, scaune, paturi care
se deplaseazã sau se rãstoarnã de la sine, sânge care curge din
robinet în loc de apã, saltele ºi perne în care dintr-odatã tot ce este
în ele se rãsuceºte, se înnoadã, se transformã în ghemotoace,
rafale de vânt când vremea este perfect liniºtitã, apariþii ale unor
 INFESTAÞIA 197

spectre, ale unor fantome º.a.m.d. Sunt familii care luni sau chiar
ani de zile nu pot dormi noaptea, fiind molestate de asemenea
fenomene stranii ºi misterioase, ajungând cu nervii la pãmânt.
Dãrâmã casa spre a scãpa de bãtãile care se aud zi ºi noapte,
construiesc alta, ca bãtãile ºi zgomotele sã continue. Aceasta este
infestarea persoanelor.
Poate fi vorba însã ºi de infestarea plantelor sau a copacilor care
se usucã pe loc sau ramurile li se rãsucesc, li se împletesc dintr-odatã
în mod misterios. Sau de infestarea animalelor: fenomene inexpli-
cabile ca împletirea sau înnodarea de la sine la un cal a coamei sau
a cozii. Un caz de infestaþie la animale îl gãsim în Evanghelie,
unde ni se povesteºte cã Isus a izgonit legiunea de diavoli din
îndrãcitul din Gerasa ºi le-a permis sã intre într-o turmã de porci
(cf. Mt 8,28-34).
Despre asemenea fenomene de infestaþie avem mãrturii din cele
mai vechi timpuri. De exemplu, Pliniu cel Tânãr ne relateazã ce
i s-a întâmplat filozofului grec Atenodor care a trãit în secolul I î.C.
Se vorbea în acel timp la Atena de o casã infestatã în care se spunea
cã în fiecare noapte apare un bãtrân cu mâinile legate în lanþuri.
Casa, natural, era abandonatã, pentru cã nimeni nu voia sã locuiascã
într-însa. Atenodor a luat-o cu chirie. Prima noapte când s-a mutat
în ea a petrecut-o treaz, aºezat liniºtit la masã ºi scriind. La un
moment dat, aude zgomot de lanþuri agitate. Îi apare fantoma
bãtrânului care se apropie de el, îl priveºte fix ºi îi face semn sã-l
urmeze, dupã care se îndreaptã spre curtea locuinþei. Calm, Atenodor
se ridicã ºi îl urmeazã pânã la un anumit loc din curte unde bãtrânul
dispare dintr-odatã. Dimineaþa, Atenodor pune sã se sape în locul de
unde dispãruse. La micã adâncime este gãsit un schelet cu mâinile
în lanþuri.

Pliniu povesteºte în continuare cã, dupã ce i s-a fãcut o înmormân-

tare dupã rânduialã, fantoma nu a mai apãrut.
Aceste fenomene sunt foarte frecvente ºi în zilele noastre.
Gabriele Amorth, celebrul exorcist din Roma, povesteºte într-una
198 DIAVOLI

din cãrþile sale cã i-a invitat pe doi dintre prietenii sãi, iluºtri
profesori la Universitatea din Padova, sã vadã cu ochii lor cum,
în mod inexplicabil, într-o casã curgea sânge de la robinet în loc
de apã. Aceºtia au privit evenimentul cu un aer sceptic ºi sarcastic,
crezând cã este vorba de un numãr de iluzionism. Dar dupã ce
au dus o sticlã din acel sânge la laborator ºi în urma analizelor
au constatat cã este vorba de sânge uman, scepticismul lor s-a
transformat în groazã.
În general, o casã este infestatã dacã în ea s-au þinut ºedinþe de
spiritism, s-a practicat magia ori s-au þinut în ea slujbe satanice.
În aceste cazuri, infestaþia este foarte dificil de înlãturat. De cele
mai multe ori, casa ori este dãrâmatã, ori este abandonatã. De
asemenea, dacã în acea casã s-a comis o crimã sau s-a sinucis
cineva, dacã a fost casã de prostituþie, dacã au locuit în ea masoni,
delincvenþi, a fost loc de întâlnire pentru drogaþi ºi homosexuali
sau dacã în acea casã se gãseºte un obiect descântat, vrãjit de
cineva care practicã magia. În acest caz din urmã, ca sã înceteze
infestaþia, obiectul vrãjit trebuie descoperit ºi distrus, de preferat
prin arderea lui.
Mai gravã este a treia formã de infestaþie diabolicã: infestarea
persoanelor. Ce se întâmplã cu aceste persoane? Ele sunt maltra-
tate ºi molestate lãuntric de diavol prin ispite violente ºi persis-
tente, imaginaþii scabroase, accese de mânie, de angoasã sau chiar
de duioºie exacerbatã, de gânduri de disperare ºi chiar de sinuci-
dere; le vin mereu în minte înjurãturi, blasfemii, cuvinte obscene.
Acest tip de infestaþie se mai numeºte ºi obsesie.
Dar sunt maltratate de Satana ºi fizic persoanele infestate:
sunt lovite, bãtute, pãlmuite, zgâriate, aruncate din pat, trântite
la pãmânt, strânse în braþe ºi nenumãrate alte forme de moles-
tare. Oriunde se aflã o persoanã infestatã se simt mirosuri insupor-
tabile, se aud bãtãi, zgomote inexplicabile, obiecte care se sfãrâmã
de la sine, rãgete de animale ºi alte fenomene misterioase, inexpli-
cabile. Se pot adãuga ºi apariþii: unele frumoase, seducãtoare,
altele înspãimântãtoare, ameninþãtoare. E cunoscut cazul unui
 INFESTAÞIA 199

preot de la noi, din Moldova, mort acum câþiva ani în urmã, care
timp îndelungat a fost maltratat de diavol. Acesta îºi fãcea apa-
riþia noaptea, fãcând un zgomot îngrozitor în podul casei; apoi
venea ºi se aºeza pe scaun la masã, îmbrãcat în uniformã de ofiþer.
Fenomene ieºite din comun, cum ar fi levitaþia sau deplasarea
unor obiecte de la distanþã, fãrã a fi atinse, trecând chiar prin uºile
închise, fac ºi mai impresionant scenariul. Fenomenele descrise
mai sus se petrec oriunde se aflã aceste persoane infestate. Cu
toate aceste molestãri grave, persoanele respective îºi pãstreazã
judecata ºi libertatea de voinþã.
Orice om poate cãdea victimã infestaþiei diabolice, dar, de cele
mai multe ori, victime sunt trei categorii de persoane. Acestea
sunt: sfinþii, exorciºtii ºi demonologii, ºi cei care au vreun contact
cu magia, cu ºtirea sau fãrã ºtirea lor.
Cele mai multe cazuri de infestaþie diabolicã se înregistreazã
la persoanele care duc o viaþã cu adevãrat sfântã. Exemplul cel
mai grãitor e Iob cel drept din Vechiul Testament. Diavolul
încearcã sã le abatã prin toate mijloacele de la calea sfinþeniei,
a fidelitãþii ºi iubirii faþã de Dumnezeu. Multe dintre aceste
persoane infestate ajung, în cele din urmã, la cinstea altarelor.
De fapt, puþini sunt sfinþii care sã nu fi avut parte de acest gen
de încercãri. Lãsându-i la o parte pe cei din primele secole, dintre
care sfântul Anton, abate, a avut cel mai mult de furcã cu Necuratul,
îi amintesc pe cei mai aproape de timpul nostru: sfânta Ecaterina
de Siena (1347-1380), sfântul Francisc Xaveriu (1506-1552), sfânta
Tereza de Avila (1515-1582), sfânta Maria Magdalena de Pazzi
(1566-1607), sfântul Ioan Vianney (1786-1859), sfântul Ioan Bosco
(1815-1888), sfânta Gema Galgani (1878-1903). Adesea, dimineaþa,
aceºtia erau vãzuþi zgâriaþi ºi plini de vânãtãi. Cine viziteazã casa
parohialã din Ars, transformatã în muzeu, poate sã vadã patul de
lemn al sfântului paroh, carbonizat pe jumãtate; noaptea, pe când
parohul dormea, diavolul i-a dat foc. L-a obligat astfel pe sfântul
Ioan Vianney sã doarmã pe pãmântul gol.
200 DIAVOLI

Pe sfânta Gema Galgani, Dumnezeu o avertizase: „Te voi face

sã-i calci în picioare pe diavoli. Pregãteºte-te, fiica mea; Satana
va fi acela care, la porunca mea, prin rãzboiul pe care îl va purta
împotriva ta, va duce la desãvârºire lucrarea pe care vreau sã
o împlinesc în tine”. Cei de faþã nu vedeau nimic, dar auzeau
loviturile pe care sfânta le primea ºi strângeau de pe jos pãrul
pe care diavolul i-l smulgea de pe cap.
Uneori, duºmanul avea curajul sã se ascundã în scaunul de
spovadã, luând înfãþiºarea ºi glasul episcopului Volpi. Când sfânta
îngenunchea la confesional, îi era dat sã audã cele mai obscene
cuvinte.
Pe 24 august 1900, Necuratul i-a apãrut în veºmântul de luminã
al îngerului pãzitor. Sfânta l-a rugat pe adevãratul înger pãzitor:
„Era îmbrãcat exact ca tine (...) Te rog, nu-i mai da îmbrãcãmintea
ta (...) fã-l sã vinã îmbrãcat ca diavol, altminteri chiar sunt în stare
sã cred cã eºti tu...”.
Diavolul a mers pânã acolo încât i-a apãrut sub chipul lui Isus
biciuit, cu inima strãpunsã ºi acoperit tot de sânge, spunându-i:
„Fiica mea, asta e rãsplata ta? Uitã-te cum arãt: vezi cât sufãr
pentru tine? ªi tu nu mã alini cu pocãinþele tale?” Duºmanul urmãrea
cu perversitate un dublu scop: mai întâi sã-i distrugã sãnãtatea,
ºi aºa ºubredã, ºi, în al doilea rând, sã o facã sã încalce porunca
duhovnicului care îi interzisese pocãinþele pe care el, diavolul,
i le sugera.
A doua categorie de persoane la care se remarcã frecvent feno-
mene de infestaþie diabolicã sunt cei care îl înfruntã direct pe
Satana, îl deranjeazã, cum sunt exorciºtii care îl izgonesc din cei
posedaþi de el sau cei care, prin studiile, cãrþile, conferinþele,
predicile, activitatea lor, îi demascã prezenþa ºi îi combat activi-
tatea maleficã. Diavolul se rãzbunã.
Alberto Vecchi, în cartea sa Interviu cu Diavolul, descrie cazul
unei posedate din Piacenza, din anii ’20. ªapte ani i-au trebuit
exorcistului Pier Paolo ca sã o elibereze. În tot acest timp a fost
asistat la exorcisme de un oarecare domn Cassani. Într-o zi,
acesta vine foarte agitat la exorcist:
 INFESTAÞIA 201

– Pãrinte, am nevoie de ajutorul dumneavoastrã.

– Spune cu curaj.
– Diavolul mi-a spus de mai multe ori în ultima vreme cã voi
muri curând.
Preotul l-a încurajat, sfãtuindu-l sã nu dea crezare la ceea ce
spune tatãl minciunii.
Câteva luni mai târziu, femeia eliberatã de diavol vine la exorcist.
– Pãrinte, veniþi repede ºi îl spovediþi.
– Pe cine?
– Pe domnul Cassani.
– Dar ce a pãþit?
– E pe moarte.
Preotul a alergat repede ºi abia a apucat sã-i mai dea sfintele
taine înainte de a muri.
Cu douã luni mai înainte, murise, absolut pe neaºteptate,
monseniorul Pelizzari, episcopul de Piacenza. Prin gura aceleiaºi
posedate, diavolul îl ameninþase pe episcop cã, dacã va da permi-
siunea sã se facã exorcisme, va muri în scurt timp.
În cursul unui exorcism, diavolul i-a spus preotului Pier Paolo:
– Þi-e fricã sã mã vezi.
– Cui nu i-ar fi fricã?
– La noapte, chiar la miezul nopþii, voi fi lângã patul tãu.
– Nu vreau sã-þi vãd faþa ta urâtã. Mã întorc pe partea cealaltã.
– Nu-i nimic, trec ºi eu pe partea cealaltã.
De atunci, exorcistul a dormit tot timpul, noaptea, cu lumina
aprinsã în camerã.
Într-o zi, exorcistul nostru s-a trezit cu o loviturã zdravãnã
de baston în cap. S-a uitat în jur: nu era nimeni.
Mi-a povestit ce a pãþit un preot de la noi, din Moldova, care
avea în parohie o persoanã infestatã de diavol; cazul era cunoscut
în toatã þara. În ziua în care a celebrat o Liturghie care i se ceruse
pentru persoana infestatã, s-a trezit, din senin, cu maºina într-un
podeþ de la marginea drumului, târând dupã el vreo sutã de metri
o tânãrã de 18 ani, pe care, fãrã sã ºtie cum, a agãþat-o cu maºina.
Din fericire, nu a omorât-o.
202 DIAVOLI

A treia categorie de persoane care pot cãdea victime ale infes-

taþiei diabolice sunt cele care, voluntar sau involuntar, intrã în
contact cu domenii malefice sau oculte cum este magia, spiritismul,
yoga, superstiþii, diferite forme de spiritualitate provenind din
religii pãgâne.
În aceste cazuri, la persoanele infestate se înregistreazã, în
special, tulburãri fizice pe care medicii le pot diagnostica cu greutate
ºi, mai ales, tulburãri psihice: este afectatã viaþa psihicã, însãºi
personalitatea individului, comportamentul lui devine straniu,
dificil, e furios ºi insuportabil în familie, în societate.
Psihiatrul francez Filip Madre, în cartea sa Mais délivre nous
du mal, descrie cazul unei cãlugãriþe în vârstã de 43 de ani,
dintr-o congregaþie religioasã contemplativã. Ea a primit apro-
barea de la superioara ei sã urmeze cursurile de yoga ale unui guru,
crezând cã aceasta o va ajuta sã avanseze în viaþa spiritualã.
Efectul: a ajuns sã nu se mai poatã ruga. A devenit agresivã faþã
de celelalte surori ºi insuportabilã în comunitate. Consultatã de
doctorul Madre, s-a constatat cã Cel Rãu pãtrunsese adânc în
viaþa ºi în sufletul ei. Rugãciuni speciale de eliberare ºi ruperea
oricãrei legãturi cu yoga au readus-o la normal. Însuºi doctorul
Madre face parte dintr-un grup de rugãciune de eliberare de
influenþele Celui Rãu.
Ce este de fãcut în aceste cazuri de infestaþie?
Mai întâi de toate, este necesar un minimum de discernãmânt
în evaluarea acestor fenomene. Trebuie evitate douã atitudini
contrare. Mai întâi credulitatea, naivitatea; a lua drept infestaþie
ceea ce þine de înºelãtorie, de halucinaþie, de dezechilibru psihic,
mai ales la alcoolicii cu creierul distrus, care au tot felul de fobii
ºi vedenii. Bernard Alexandre, un preot francez, povestitor de
mare talent – cartea sa, Horsain, a fost tipãritã în 500.000 de exem-
plare – ne descrie un caz de infestaþie la o fermã de porci. Ce s-a
întâmplat? Porcii dansau. Fermierul nu voia sã mai punã piciorul
în crescãtoria în care diavolul intrase în porci. Preotul este chemat
de serviciile agricole de la prefecturã care se temeau de o epidemie
 INFESTAÞIA 203

porcinã, rugându-l sã facã niºte rugãciuni de izgonire a influenþei

Celui Rãu. Preotul soseºte ºi vrea sã se apropie de crescãtorie.
Toþi îl sfãtuiesc sã nu se apropie prea mult, cãci e periculos. „O fi
pentru voi, dar nu pentru mine, care am primit puterea de a scoate
diavoli”. Apoi înconjoarã de ºapte ori grajdul, cu gândul de a
cerceta ce se întâmplã. Toþi au considerat cã face un exorcism,
un rit apotropaic, ca cel fãcut de Iosue care a înconjurat de ºapte
ori Ierihonul fãcând sã se prãbuºeascã zidurile cetãþii. Exor-
cistul priveºte pe un gemuleþ ºi vede cã, într-adevãr, înãuntru
porcii sãreau în sus, dansau frenetic, ca pe muzicã rock’n’roll. Dar,
totodatã, observã cã dinãuntru vine un miros puternic de amoniac.
κi dã seama cã înãuntru nu era aer. Porcii se asfixiau, erau în
stare de epilepsie. Exorcistul se repede, deschide larg porþile
grajdului ºi, în acelaºi moment, spre uimirea ºi admiraþia tuturor,
porcii îºi înceteazã dansul. Nu spune nimic ºi pleacã. Din ziua
aceea, prestigiul i-a crescut enorm ºi s-a rãspândit faima pretu-
tindeni cã preotul Bernard Alexandre are într-adevãr puteri excep-
þionale de a izgoni diavolii.
În Franþa a apãrut în ultimii ani o miºcare de reînnoire caris-
maticã, numitã Comunitatea Leului lui Iuda. Printre fondatori
se numãrã ºi psihiatrul F. Madre. Una dintre preocupãrile princi-
pale o constituie rugãciunea de eliberare a celor afectaþi de influenþe
malefice. Comunitatea numãrã ºi vreo zece medici foarte bine pregã-
tiþi profesional. Ei recunosc cã e foarte greu de precizat cauzele
fenomenelor care se prezintã drept infestaþie: dacã la origine e
diavolul sau sunt niºte cauze naturale. Din experienþa avutã, ei
considerã cã în 10% dintre cazuri e o influenþã satanicã ce necesitã
rugãciuni de eliberare, iar 90% þin de psihopatologie.
Dar nu credulitatea este pericolul cel mare, ci extrema cealaltã:
necredinþa, scepticismul absolut, apriorismul, prejudecata care
exclude în mod sistematic orice intervenþie preternaturalã. Logica
necredincioºilor e foarte simplã: diavolul nu existã, ca atare, nu
existã fenomene provocate de diavol, infestaþie sau posesie dia-
bolicã. Totul are explicaþii naturale pe care le dã psihologia,
204 DIAVOLI

parapsihologia. E adevãrat, spun ei, cã parapsihologia, cu toate

progresele fãcute – a descoperit, de pildã, puteri nebãnuite pe care
le are mintea omeneascã de a acþiona asupra obiectelor, plantelor,
animalelor ºi chiar a persoanelor – nu poate da deocamdatã o expli-
caþie naturalã tuturor fenomenelor paranormale, dar odatã ºi
odatã va reuºi sã explice totul. E o logicã cu desãvârºire ilogicã;
o orbire voitã a minþii, care îl face pe omul lipsit de credinþã sã
accepte absurdul: sã accepte cã natura poate produce lucruri
care depãºesc posibilitãþile naturii. De pildã, cum poate mintea
omeneascã, cu forþele ei ascunse, sã facã sã curgã sânge în loc de
apã dintr-un robinet sau sã scoatã o fantomã dintr-un mormânt?
Raþionalismul, ateismul, materialismul dominã învãþãmântul
în lume de câteva secole. Cã medicii, psihiatrii, oamenii de ºtiinþã
în numãr mare nu cred nici în Dumnezeu, nici în diavol, nici în
fenomene care sã aibã explicaþii în forþe supranaturale, e oarecum
de înþeles, dar e de neînþeles ca cei care prin profesie sunt oameni
ai credinþei sã se arate ºi sã se comporte exact ca cei care nu au
credinþã: acelaºi scepticism, acelaºi apriorism, aceeaºi atitudine
de excludere a influenþei diabolice.
Léon Bloy scria în Jurnalul sãu: „Preoþii nu se mai folosesc
aproape deloc de puterea lor de exorciºti, fiindcã nu au credinþã
ºi le e fricã, în fond, sã-l indispunã pe diavol”. Iar în scrisorile
cãtre Jacques Maritain ºi Pierre van der Meer, douã personalitãþi
pe care convertitul Léon Bloy le-a ajutat sã gãseascã drumul
convertirii ºi le-a fost ºi naº la botez, le scria:
Dacã preoþii au pierdut credinþa pânã acolo încât sã nu mai creadã
în privilegiul lor de exorciºti ºi sã nu mai facã uz de el, aceasta
înseamnã o nenorocire oribilã ºi o cumplitã încãlcare a datoriei,
având drept urmare cã sunt în mod iremediabil abandonaþi în mâinile
celor mai mari duºmani aºa-ziºii isterici de care sunt arhipline spitalele.

În unele cazuri, fenomenele de infestaþie diabolicã sunt evi-

dente pentru cine nu are mintea orbitã de prejudecãþi raþionaliste.
Avea dreptate Vladimir Volkoff când scria: „Pentru a crede în
 INFESTAÞIA 205

Dumnezeu, trebuie sã ai credinþã. Pentru a crede în diavol, e

de ajuns sã-þi deschizi ochii”.
Dificultatea discernãmântului vine din faptul cã fenomenele
studiate de psihiatrie ºi parapsihologie sunt foarte asemãnãtoare
sau chiar identice cu cele de provenienþã demonicã sau chiar divinã.
Diavolul are puteri extraordinar de mari; el poate sã facã lucruri
pe care poate sã le facã ºi natura, ba chiar ºi minuni pe care le
face numai Dumnezeu. Un exemplu concret. Rãnile care sânge-
reazã, pe care le gãsim la purtãtorii de stigmate, pot avea trei
cauze care sã le provoace.
Mai întâi, ele pot fi un fenomen natural, cauzat de isterie. În
acest caz, ele nu pot sã aparã decât la cei care au ceea ce psihiatrii
numesc „mentalitate istericã”, adicã un complex de dispoziþii
anormale tipice isteriei, ºi anume: teatralism (individul, în crizele
sale de isterie, þine sã aparã, sã se facã vãzut; e o formã pato-
logicã de mândrie); apoi, instabilitate afectivã (trecerea dintr-o
extremã în alta, de la simpatie la antipatie, de la bunã dispoziþie
la indispoziþie, de la un capriciu la altul); instabilitate a voinþei
(incapacitatea de a urma timp îndelungat un anumit mod constant
de a acþiona); o imaginaþie exageratã (ceea ce îl face pe individ bizar,
exuberant, inventiv); o susceptibilitate exageratã; incapacitatea
de a face faþã în situaþii neplãcute; încercarea de a se impune cu
orice preþ (e gelos, invidios, bârfitor, egoist, mincinos).
În al doilea rând, stigmatele pot proveni de la Dumnezeu. Dovada
cã stigmatele pe care le-au avut sfinþii sunt autentice, cã nu sunt
fenomene naturale, e lipsa dispoziþiilor care þin de isterie, pe care
le-am descris mai sus.
În al treilea rând, stigmatele pot fi provocate de diavol. Dacã
diavolul poate provoca rãni, vânãtãi, zgârieturi, de ce nu ar putea
provoca ºi stigmate? La ora actualã sunt persoane în lume care
varsã lacrimi de sânge sau poartã stigmate în urma apariþiilor unor
extratereºtri (diavoli). Dovezi cã mesajele religioase transmise
de extratereºtri sunt adevãrate. De aceea, Biserica are o atitudine
de extremã prudenþã când e vorba de stigmate sau alte feno-
mene paranormale de felul acesta.
206 DIAVOLI

ªi dacã e greu de descoperit originea acestor fenomene – e vorba

de infestaþie diabolicã? au o explicaþie naturalã? – înseamnã cã nu
trebuie sã luãm nici o atitudine? Sã rãmânem pasivi? Nu. În
acest caz, e ca ºi cum am rãmâne pasivi în faþa ispitelor fiindcã
nu ºtim niciodatã cu certitudine de unde provin: de la diavol sau
de la natura noastrã coruptã?
Nu are rost sã ne pierdem prea mult vremea cu depistarea originii.
În cazul infestaþiei se aplicã principiul enunþat de un experimentat
exorcist cu privire la posesia diabolicã: „Exorcizând, nu se riscã
nimic, chiar dacã avem de a face cu bolnavi. Exorcismul, dacã
nu face bine, niciodatã nu va face rãu”. Cunoscând dificultatea,
Cristos le-a dat ucenicilor sãi puterea nu numai de a îndepãrta
influenþa diabolicã, dar de a remedia ºi situaþii care provin din
cauze naturale, cum este boala: „Atunci i-a chemat la sine pe
cei doisprezece ºi a început sã-i trimitã doi câte doi, dându-le
putere asupra duhurilor necurate (...) Ei scoteau mulþi diavoli,
ungeau cu untdelemn mulþi bolnavi ºi-i vindecau” (Mc 6,7.13).
Evanghelistul Marcu ne informeazã cã aceleaºi puteri pe care
le-a dat apostolilor, Isus le-a dat tuturor ucenicilor sãi: „Iatã
semnele care îi vor însoþi pe cei care vor crede: în numele meu
vor scoate diavoli..., vor pune mâinile peste bolnavi ºi bolnavii
se vor vindeca” (Mc 16,17-18).
Biserica lui Cristos este în întregime o Bisericã de exorciºti în
sensul larg al cuvântului; în sensul restrâns al cuvântului, exorciºti
se numesc preoþii care sunt autorizaþi de episcop sã izgoneascã
diavoli din cei botezaþi. Uzând de puterea primitã, creºtinii din
primele veacuri fãceau exorcisme în sensul larg al cuvântului,
izgonind influenþele Celui Rãu. De pildã, asupra catecumenilor,
chiar dacã nu erau infestaþi sau posedaþi de diavol, spuneau rugã-
ciuni de exorcizare. Semnul crucii fãcut asupra catecumenilor,
ungerile cu untdelemn, impunerea mâinilor, insuflãrile, toate
acestea erau exorcisme fãcute de toþi creºtinii. Unele dintre ele
sunt prezente ºi acum în ritualul botezului.
 INFESTAÞIA 207

Toþi creºtinii, scrie Origene, pot îndepãrta diavolii ºi influenþa

lor, nu numai de la persoane, dar ºi de la obiecte, de la locuri ºi
animale, chiar dacã nu sunt infestate în prezent, ca o terapie
preventivã pentru viitor. Acesta este rostul rugãciunilor de exor-
cizare a locurilor, ogoarelor, caselor, magazinelor, atelierelor, ºcolilor,
spitalelor, a obiectelor de tot felul: maºini, laboratoare º.a.m.d.,
a animalelor. Cartea liturgicã cu binecuvântãri, Benedicþionalul,
e plinã de asemenea rugãciuni însoþite de stropirea cu apã sfinþitã.
Apa sfinþitã nu ne aduce aminte doar de botezul nostru, ne aduce
aminte, mai ales, de renunþarea la Satana, la mândria ºi la faptele
lui, pe care am fãcut-o la botez.
Origene mai noteazã cã toþi creºtinii scot forþa de a izgoni diavoli
din credinþa în numele lui Isus; cu cât credinþa e mai mare, cu
atât forþa e mai mare. De aceea, e posibil ca rugãciunea de elibe-
rare fãcutã de un laic cu credinþã puternicã sã fie mai eficace
decât rugãciunea unui preot mai slab în credinþã sau decât rugã-
ciunea privatã a unui preot care nu este un exorcist aprobat de
episcop, dar cu o credinþã puternicã, sã fie mai eficace decât exor-
cismul fãcut oficial de un exorcist autorizat de episcop, dar a
cãrui credinþã este mai slabã. ªtim de la sfântul Raimund de Capua,
duhovnicul ºi istoriograful sfintei Ecaterina de Siena, cã atunci
când exorciºtii nu reuºeau sã elibereze un îndrãcit, îl trimiteau
la Ecaterina. Sfânta se ruga ºi obþinea eliberarea. Rugãciunea ei
nu era un exorcism. Ecaterina nu era nici preot, nici exorcistã autori-
zatã, dar credinþa ei era mai puternicã decât a exorciºtilor.
ªi este un lucru surprinzãtor faptul cã, în timpurile noastre,
în fruntea rãzboiului împotriva influenþelor demonice, se pare
cã nu este clerul slab în credinþã ºi prea puþin angajat în acest
rãzboi, ci laicii, conºtienþi de puterile pe care ºi ei le-au primit
de la Cristos, ºi care au o credinþã de granit: e vorba de grupurile,
sã le spunem carismatice, care au apãrut mai peste tot în Bisericã
ºi care se consacrã rugãciunilor de eliberare a celor ce sunt chinuiþi
de diavol. Ei nu se mulþumesc sã se roage pentru aceste persoane
doar pânã la eliberarea lor, ci le însoþesc în continuare pânã la
vindecarea spiritualã ºi la restabilirea lor definitivã.
208 DIAVOLI

Monseniorul Andrea Gemma, episcop de Isernia-Venafro, om

plin de credinþã ºi cunoscut predicator, a luat în dieceza sa o iniþia-
tivã curajoasã pe care ar trebui sã o urmeze toþi episcopii din lume.
În 1992, a trimis o pastoralã tuturor preoþilor din dieceza sa, în
care prezintã strategia de luptã împotriva celui mai de temut
duºman al omului. Spune, printre altele, în pastorala sa:
Acþiunea otrãvitoare ºi obscurã a Satanei – cum o numeºte papa Ioan
Paul al II-lea – este, credeþi-mã, mai rãspânditã ºi mai nefastã decât
ne-am putea gândi ºi crede. Scepticismul sarcastic al pseudo-înþelep-
þilor lumii, ºi chiar al creºtinilor ºi al învãþãtorilor religioºi, este rodul
dezinformãrii ºi, prin urmare, al superficialitãþii, în afarã de faptul
cã este o parte principalã a acelei victorii pe care Cel Rãu vrea sã
o obþinã, sub acoperirea tãcerii. Nimeni, o cer pãstorilor poporului
lui Dumnezeu, nu poate sã trateze cu uºurãtate aceastã temã; ar
fi o neglijenþã vinovatã ºi ar putea fi, în afarã de aceasta, un scandal.
Cred cã face parte din slujirea preoþeascã a-i asculta pe toþi fraþii
cu multã, multã rãbdare. Totul trebuie supus unui discernãmânt
sãnãtos, mai ales de pãstori; dar niciodatã, absolut niciodatã, un suflet
în suferinþã, chiar dacã el nu-ºi dã seama cã este chinuit de Cel
Rãu – oare nu aceasta este meseria lui? – nu poate fi tratat cu superfi-
cialitate, minimalizându-i problemele sau, ºi mai rãu, refuzând sã-l
asculþi. Nu aºa fãcea Isus! Slujitorii sacri nu-ºi dau seama cã tocmai
indiferenþa lor îi obligã adesea pe cei simpli ºi ignoranþi sã recurgã
la vrãjitori ºi descântãtori sau la alte practici aberante, care sunt, vai,
instrumentul privilegiat al intervenþiei diavolului ºi al triumfului sãu.

Dintre armele împotriva infestaþiilor Celui Rãu, episcopul reco-

mandã în mod deosebit grupurile de rugãciune de eliberare, conduse
de un preot. Episcopul face cunoscut cã, pe viitor, personal, în
fiecare lunã, va prezida rugãciunile de eliberare ale unui asemenea
grup.
 POSESIA DIABOLICÃ

Cum se manifestã?
Cea mai cumplitã formã de activitate extraordinarã diabolicã
este posesia. Este vorba de prezenþa unui diavol sau a mai multor
diavoli în trupul unui om. Într-un îndrãcit eliberat de Isus intrase
o legiune de diavoli; o legiune romanã, la vremea aceea, numãra
6.000 de soldaþi. În caz de posesie, diavolul pune stãpânire complet
pe om: îi ia în stãpânire nu numai trupul, dar ºi mintea ºi voinþa.
Face din el un instrument orb. Posedatul executã tot ce-i cere
diavolul. ªi întrucât diavolul, spirit pur, nu este legat de vreun
loc sau de vreo realitate materialã, un singur individ poate fi
posedat de mai mulþi diavoli, iar un singur diavol poate poseda
mai mulþi indivizi.
Întrucât posedatul manifestã o stare de agitaþie neobiºnuitã
ºi violentã ºi o forþã ieºitã din comun, el mai este numit în
Evanghelii „energumen”, cuvânt grec care provine din verbul
„energheo” – a acþiona, a opera.
Evident, persoana posedatã, nefiind conºtientã, din punct de
vedere moral nu este responsabilã de faptele sale, oricât ar fi
de perverse ºi insultãtoare.
Cu privire la existenþa posesiei diabolice, dacã se admite exis-
tenþa diavolului, nu sunt argumente împotriva ei. Nu e vorba
doar de o posibilitate abstractã, ci de o realitate concretã. Dovadã
nenumãratele episoade din Evanghelii care ne vorbesc despre
îndrãciþii eliberaþi de Cristos, vreo 24 de cazuri.
Ar fi greºit sã ne gândim cã Isus s-ar fi înºelat luând drept
posedaþi de diavol niºte simpli bolnavi afectaþi de tulburãri psihice,
cãci în acest caz e compromisã divinitatea lui Cristos. Dum-
nezeu nu se poate înºela. Nici nu poate fi admisã teoria adaptãrii
210 DIAVOLI

lui Cristos la mentalitatea, la concepþiile ºi la prejudecãþile timpului,

cãci în acest caz el, care s-a numit pe sine „calea, adevãrul ºi viaþa”,
„lumina adevãratã care lumineazã pe tot omul ce vine în lume”,
i-ar fi lãsat în eroare ºi întuneric pe ascultãtorii sãi cu privire la
o problemã atât de importantã cum este aceea a existenþei diavo-
lului ºi a puterii acestuia de a-i molesta pe oameni. Dumnezeu
nu ne poate înºela.
Era normal ca în vremea lui Isus cazurile de posesie diabolicã
sã fie mai numeroase. De vreme ce Isus, prin întrupare, se fãcea
vãzut ºi locuia în mijlocul oamenilor, diavolul gelos, invidios,
maimuþã a lui Dumnezeu care îl imitã în toate, prin posesie se
complãcea în iluzia cã, într-un fel, poate ºi el sã realizeze o
pseudo-întrupare.
Izgonindu-l din cei posedaþi, Isus fãcea dovada concretã cã a
venit „ca sã distrugã lucrãrile Satanei” (1In 3,8). Isus le-a dat
ucenicilor puterea de a scoate diavoli. Dar dacã nu ar exista diavoli
ºi posedaþi, ar fi fost absurd ca sã le dea ucenicilor sãi puterea
de a izgoni ceea ce nu existã.
În toate epocile istorice, mãrturiile referitoare la posesia diabolicã
sunt foarte numeroase. Ele se gãsesc în cele 221 de volume ale
Patrologiei latine ºi în cele 161 de volume ale Patrologiei greceºti,
în Acta Sanctorum a Bollandiºtilor, în nenumãrate cãrþi, studii,
enciclopedii ºi publicaþii, dintre care unele foarte recente.
Unul dintre cazurile cele mai rãsunãtoare de posesie diabolicã
din timpurile noastre este al celor doi copii din Illfurt (Alsacia),
Teobald ºi Iosif Burner, de 9 ºi, respectiv, 8 ani; doi fraþi dintr-o
familie cu 5 copii. Reproduc câteva pasaje dintr-o carte apãrutã
în 1935, care descrie cu precizie cele întâmplate.
Pântecele li se umfla atât de tare încât dãdea impresia cã în stomacul
lor se rostogoleºte o minge sau cã se zbate în el o fiarã. Picioarele
se legau unul de altul, se împleteau, se rãsuceau, astfel încât nici
o putere omeneascã nu putea sã le separe. Lui Teobald de vreo
treizeci de ori i-a apãrut o fantomã monstruoasã pe care el o numea
învãþãtorul sãu”.
 POSESIA DIABOLICÃ 211

Aceasta avea cioc de raþã, gheare de pisicã, picioare de cal, corpul

acoperit în întregime de pene murdare. La fiecare apariþie, fantoma
zbura peste patul lui Teobald, ameninþându-l sã-l stranguleze, iar
copilul, în spaima sa, se repezea spre monstru – numai el îl vedea – ºi
smulgea smocuri de pene pe care apoi le dãdea celor de faþã care
priveau uluiþi.
Toate acestea se petreceau în plinã zi, în prezenþa a vreo sutã de
martori, printre care erau oameni extrem de serioºi, câtuºi de puþin
creduli, foarte precauþi, aparþinând tuturor claselor sociale; a fost
unanim recunoscutã imposibilitatea oricãrei înºelãtorii. Penele
rãspândeau un miros respingãtor ºi, lucru extrem de ciudat, nu ardeau
când erau aruncate în foc. Deºi erau copii, vorbeau întotdeauna cu
voce de bãrbat ºi fãrã sã miºte buzele, ceea ce fãcea o impresie deose-
bitã. Uneori, trupul sãrmanilor copii se umfla atât de mult încât pãrea
sã explodeze. Vomau spumã, puf ºi foc, în timp ce hainele lor se
acopereau cu acelaºi puf de care era plinã casa (...)
În camera lor erau chinuiþi din când în când de valuri de cãldurã
cumplitã, insuportabilã chiar în plinã iarnã. Celor care se uimeau de
acest lucru, diavolul le striga cu hohote de râs: „Sunt un bun fochist,
nu-i aºa? Dacã veþi ajunge în locuinþa mea, nu vã voi lãsa sã suferiþi
de frig, fiþi siguri” (...) În timp ce diavolul înjura ºi batjocorea lucrurile
cele mai sfinte, inclusiv pe Dumnezeu, nu îndrãznea niciodatã s-o
insulte pe Maica Domnului. Celor care l-au întrebat cum se explicã
aceasta, le-a rãspuns: „Nu am dreptul. Marioneta de pe cruce mi-a
interzis” (...) Furia lui ajungea la paroxism atunci când cineva arunca
asupra lui cu apã sfinþitã. Când în mâncare ºi bãuturã li se punea,
pe neobservate, chiar ºi numai o picãturã de apã sfinþitã, cei doi copii
posedaþi îºi dãdeau seama ºi izbeau farfuriile ºi paharele de pereþi.
O vecinã, doamna Brobeck, a avut necazuri serioase din cauzã cã
a încercat sã le punã apã sfinþitã în mâncare. În timpul nopþii i-au
fost ucise albinele din 20 de stupi: dimineaþa, toate albinele au fost
gãsite decapitate.
Copiii vorbeau limbile cele mai diferite pe care nu le învãþaserã nicio-
datã; rãspundeau perfect în francezã, latinã, englezã, înþelegeau chiar
dialecte franceze ºi spaniole.
Copiii dezvãluiau gândurile ºi viciile ascunse ale altora, descopereau
evenimente îndepãrtate ºi obiecte ascunse, preziceau, cu zile ºi
212 DIAVOLI

sãptãmâni înainte, moartea sau evenimente viitoare, necunoscute

de nimeni, ºi tot ce preziceau se adeverea întocmai.
Într-o zi, în prezenþa mai multor persoane care erau în camera lui
Teobald, acesta se prefãcea cã trage frânghia unui clopot. „Pentru
cine tragi clopotul de mort?” l-au întrebat. „Pentru Georg Kunegel”,
a rãspuns imediat. Fiica acestuia era de faþã: „Mincinosule... Tatãl
meu e sãnãtos ºi lucreazã acum ca zidar la clãdirea seminarului”.
„O fi fost sãnãtos, dar aflã cã a cãzut ºi a murit. Dacã nu crezi, du-te
ºi vezi” Persoana s-a dus, ºi aºa era. Tatãl sãu a cãzut de pe schelã,
ºi-a rupt ºira spinãrii ºi a murit exact în timpul când posedatul vorbea
despre acest lucru.
Prin cei doi copii, diavolul descoperea evenimente petrecute în timpuri
foarte îndepãrtate ºi pe care nimeni nu le cunoºtea. Copiii descriau
cu precizie evenimente petrecute cu 20, 30 sau chiar cu o sutã de ani
înainte, de parcã ar fi fost martori oculari.
Uneori, copiii erau ridicaþi în aer de niºte mâini nevãzute, cu scaunele
pe care erau aºezaþi cu tot, dupã care copiii erau aruncaþi într-un colþ,
iar scaunele zburau în partea cealaltã (...) Un crucifix solid pe care
cineva a încercat sã-l punã lui Iosif la gât s-a rãsucit imediat ºi a luat
formã de X, pãstrând aceastã formã cât timp a stat pe pieptul copi-
lului. Un scapular pus pe umerii lui a zburat imediat în sus, a fãcut
un cerc larg ºi a cãzut pe cascheta jandarmului Werner care, din întâm-
plare, tocmai intra în camerã. Copilul nu se miºcase câtuºi de puþin (...)
Copiii se cãþãrau în copaci ca niºte pisici, se prindeau de cele mai
mici ramuri, fãrã ca acestea sã se rupã. Nu numai copiii, dar ºi cei de
faþã uneori zburau în aer cu scaune cu tot ºi când cãdeau la pãmânt
nu pãþeau nimic.
Uneori, mâini invizibile smulgeau perdelele de la ferestre; acestea
se deschideau cu o rapiditate vertiginoasã, deºi erau solid închise.
Uneori, Cel Rãu rãsturna ºi târa încoace ºi încolo prin camerã mese,
scaune, alte mobile; alteori, întreaga casã era zguduitã ca de un
cutremur violent.
Copiii au fost exorcizaþi abia dupã trei ani. Cu privire la exorci-
zarea lui Iosif, în cartea amintitã citim:
Diavolul a strigat cu un urlet prelung: „Acum iatã- mã forþat sã
plec!” Dupã acel strigãt, copilul s-a relaxat, s-a rãsucit de câteva ori
 POSESIA DIABOLICÃ 213

umflându-ºi obrajii, a urmat un acces de convulsie, în timp ce cei

de faþã îl priveau cu neliniºte, fãrã ca cineva sã îndrãzneascã sã-l
atingã. În cele din urmã, s-a calmat, rãmânând nemiºcat ºi tãcut.
Curelele cu care fusese legat ca sã nu fugã au fost desfãcute, braþele
i s-au eliberat, capul i s-a înclinat uºor, a scuturat de câteva ori capul
ca unul care se trezeºte dintr-odatã, a deschis ochii care rãmãseserã
închiºi pe tot parcursul ceremoniei ºi s-a arãtat surprins, consta-
tând cã este în bisericã înconjurat de lume pe care nu o cunoºtea.
La începutul slujbei, diavolul spusese: „Dacã voi fi alungat, voi dis-
truge ceva ca semn al plecãrii mele”. ªi ºi-a þinut cuvântul: rozariul
pus la gâtul lui Iosif a cãzut rupt în bucãþi dupã eliberarea lui.
Acelaºi lucru s-a petrecut cu crucea care fusese pusã la pieptul lui.

Semnele posesiei diabolice

Pentru a pune diagnosticul posesiei diabolice – diagnosticul
îl pune exorcistul, nu medicul sau psihiatrul – trebuie avute în
vedere câteva criterii precise.
Un prim indiciu cã poate fi vorba de posesie diabolicã sunt
manifestãri foarte asemãnãtoare sau chiar identice cu cele ale bol-
navilor care suferã de tulburãri mintale, ºi care þin, prin urmare,
de psihiatrie, de psihologie, de psihanalizã. Astfel, sunt mani-
festãri de furie, violenþã, schimbãri ºi alterãri ale fizionomiei,
dublare a personalitãþii – când comportament normal, când compor-
tament anormal –, înþepenire a trupului, miºcãri convulsive,
hiperexcitare a membrelor, ameninþãri ºi strigãte îngrozitoare,
comportãri provocatoare, blasfemii, sacrilegii, înjurãturi ºi cuvinte
care pot ieºi numai din gura unui om care ºi-a pierdut minþile.
Sau alte manifestãri care þin de paranormal ºi cãrora, eventual,
ar putea sã li se dea o explicaþie naturalã: astfel, individul poate
sã sãvârºeascã perfect orice acþiune, chiar cu ochii închiºi, cântã
la instrumente muzicale pe care nu le-a studiat sau vorbeºte
limbi strãine pe care nu le-a învãþat niciodatã – xenolalia –, are
cunoºtinþe ascunse despre obiecte, persoane sau evenimente
îndepãrtate, trecute sau viitoare despre care nu i-a vorbit nimeni
214 DIAVOLI

niciodatã; poate sã se înalþe singur în aer ºi sã rãmânã suspendat

în gol, fãcând acolo tot felul de acrobaþii, sã cadã de la mare înãl-
þime fãrã cea mai micã fracturã sau leziune, sã miºte obiecte ºi
mobile fãrã sã le atingã, sã facã sã se ridice în aer mese ºi scaune,
sã facã sã se deschidã ºi sã se închidã de la sine uºi ºi ferestre, sã
se desprindã tablouri de pe pereþi, sã sfãrâme obiecte, de asemenea,
fãrã sã le atingã, ºi alte lucruri extraordinare ºi impresionante.
De pildã, creºterea bruscã în greutate, forþa excepþionalã pe care
o are: ruperea fãrã nici un efort a frânghiilor sau lanþurilor cu care
este legat; scapã ca o zvârlugã din mâinile celor care-l þin. O fatã
în vârstã de 14 ani nu putea fi þinutã de ºase bãrbaþi voinici.
Toate legile fizice ºi fiziologice sunt sfidate.
Simpla prezenþã a acestor fenomene îl autorizeazã pe exorcist
sã procedeze imediat la exorcisme? Trebuie multã prudenþã ºi
discernãmânt înainte de a se trece la exorcism. Exorcismul este
o ceremonie impresionantã care acþioneazã puternic asupra celor
labili mintal: diavolul somat direct sã se retragã, stropirile cu apã
sfinþitã, crucea folositã ca o adevãratã armã, stola pusã asupra
exorcizatului, rugãciunile ºi riturile cutremurãtoare, toate acestea
pot provoca asupra celor labili psihic ºi emotivi aºa-numita mito-
manie diabolicã ºi sã le ruineze complet sistemul nervos ºi aºa
zdruncinat. E o greºealã enormã sã se transmitã un exorcism
în direct la televiziune. E incredibil ce sunt în stare sã facã cei
loviþi de mitomanie diabolicã. Iatã câteva cazuri mai recente.
În februarie 1984, la Roma, un funcþionar în vârstã de 22 de ani,
Luciano Bocola, l-a ucis cu lovituri de cric pe Guido Calore, profesor
la litere. Martorilor care priveau înlemniþi le-a strigat: „L-am ucis
pe Satana!” La comisariat a declarat cã l-a ucis pe diavol din ordinul
Tatãlui veºnic.
În aprilie 1990, la Suzzara (Mantova), Giuseppe Petronelli l-a
împuºcat în piept cu pistolul pe fiul sãu Luca, dupã care a declarat:
„L-am ucis pe diavol care pusese stãpânire pe fiul meu. Luca e
acum în cer”.
 POSESIA DIABOLICÃ 215

În decembrie 1990, la Palermo, o tânãrã mamã s-a sinucis

aruncându-se pe fereastrã, deoarece se credea stãpânitã de diavol.
În decembrie 1991, la Milano, Giuseppe Pugnano, de 36 de ani,
ºi-a ucis tatãl, zdrobindu-i capul cu un vas de cristal. La poliþie
a declarat cã este Anticristul ºi cã l-a omorât pe diavol care pusese
stãpânire pe tatãl sãu.
În 1993, la Gaeta, Filomena Frarricciardi, de 26 de ani, profe-
soarã de filozofie, ºi-a ucis mama cu numeroase lovituri de cuþit
în piept. La poliþie a declarat: „În ea era Satana. M-am rugat
rozariului pânã dimineaþa ºi apoi a trebuit sã o eliberez. Am
strãpuns-o de atâtea ori, dar nu voia sã moarã”. În cele din urmã,
a reuºit sã-i punã capãt, aruncând-o de la balcon.
Demonologul Corrado Balducci e de pãrere cã doar una sau
douã la sutã din presupusele posesii diabolice în care se constatã
fenomene de ordin psihiatric sau parapsihologic sunt cu adevãrat
cazuri de posesie diabolicã.
Un alt criteriu dupã care se poate deduce cã anumite tulbu-
rãri psihice sunt de provenienþã diabolicã poate fi faptul cã aceste
tulburãri nu pot fi vindecate ºi nici ameliorate, cu toate proce-
durile ºi tratamentele pe care medicii le aplicã.
Un alt criteriu sunt apoi fenomenele care în mod evident depã-
ºesc absolut toate forþele naturii.
În anul 1976, o cãlugãriþã, din congregaþia canossianelor din
Roma, a fost victima unei posesii diabolice. A trecut prin mâinile
multor medici specialiºti, dar toþi s-au dovedit incapabili sã o
elibereze de „boala obscurã” care o chinuia. Când aceºtia s-au
retras, au intervenit exorciºtii. Munca acestora a durat mult timp.
În aceastã perioadã s-au petrecut, sub ochii multor persoane cu
înaltã calificare profesionalã, lucruri uluitoare ºi cu desãvârºire
inexplicabile. În cele din urmã, posedata a fost eliberatã. Cazul
a fost supus spre studiere medicului neurolog Andrea Romero,
profesor de boli nervoase ºi mintale la Universitatea din Torino,
care, în raportul sãu, a spus printre altele:
216 DIAVOLI

Frontul scepticismului e format din psihanaliºti, psihiatri, psihologi

ºi parapsihologi. Aceºtia îl plaseazã pe diavol printre superstiþii ºi
explicã fenomenele de presupusã posesie ca fiind epilepsie, complexe
de culpabilitate care explodeazã, sugestionabilitate, bigotism sau,
în cel mai bun caz, puteri paranormale. Natural, în aceste diagnostice
e ceva adevãr, dar eu ºi alþi colegi italieni ºi strãini suntem convinºi
cã nu totul provine din creierul, din sistemul nostru nervos. Ceva vine
din afarã.

Apoi, referindu-se la fenomenele absolut inexplicabile consta-

tate în cazul cãlugãriþei exorcizate, continuã:
Totuºi, drugul de fier, cuþitele, sticlele care trec prin ziduri, ca ºi cum
acestea ar fi din mãtase (...) Trebuie sã presupunem o fulgerã-
toare dezintegrare ºi refacere a materiei? Pe plan fizic nu este altã
explicaþie. Parapsihologii au catalogat multe fenomene reale, la limita
absurdului, dar nu pot sã le explice: se mulþumesc sã spunã cã în
naturã existã ºi forþe misterioase.
Nu cunosc fiºele clinice, în prezent þinute sub strict secret ale cãlugã-
riþei, dar cert este cã ºtiinþa s-a dovedit neputincioasã cu privire la
ea ºi cã exorciºtii au fost chemaþi sã intervinã dupã falimentul
medicilor. Cazul care mi-a fost supus îmi întãreºte o convingere a mea:
nu trebuie sã repetãm eroarea înaintaºilor noºtri în câmpul ºtiinþific,
care au negat, ca fiind inexistent, ceea ce nu puteau explica. E un refuz
orgolios ºi comod: nu vi se pare?

Dar semnul hotãrâtor al posesiei diabolice este aversiunea ºi ura

faþã de Dumnezeu ºi de lucrurile sfinte. Nu e vorba de aversiunea
ºi ura faþã de cele sfinte, care existã obiºnuit la un necredincios
sau la un nepracticant, ci o urã cu adevãrat diabolicã pe care
posedatul o manifestã prin accese spectaculare de violenþã, prin
înjurãturi, cuvinte ºi gesturi obscene, blasfemii la adresa celor
sfinte, prin priviri furioase, alterãri ale fizionomiei, stãri de
superexcitare ºi zvârcoliri ale întregii fiinþe la contactul cu
lucrurile sfinte, ºi aceste lucruri le fac, bineînþeles, inconºtient,
chiar persoanele sfinte care, cu permisiunea lui Dumnezeu, sunt
posedate de diavol.
 POSESIA DIABOLICÃ 217

Cum a fost cazul cu sfânta Gemma Galgani. Stãpânitã fiind un

timp de diavol, ea, blândã din fire, a devenit incredibil de violentã.
Se repezea la cei de faþã, cãdea la pãmânt, fãcea bucãþi lucrurile
sfinte. A ajuns chiar sã scuipe rãstignitul ºi icoana Maicii Domnului.
A smuls rozariul de la cãlugãrul care o exorciza ºi l-a fãcut bucãþi.
Urla la toþi sã iasã afarã din casã.
Sau cazul cunoscut personal ºi povestit de exorcistul Domenico
Mondrone în cartea sa A tu per tu col Maligno. Este vorba de
o tânãrã din Roma, în vârstã de 18 ani, studentã în anul II la
facultatea de litere. Cu studiile mergea bine. Doi fraþi îi muriserã.
Trãia împreunã cu pãrinþii sãi, doi creºtini exemplari care se
împãrtãºeau în fiecare duminicã. Tânãra, o fire blândã ºi seninã,
urma exemplul pãrinþilor sãi.
Într-o searã, povesteºte ea, dupã cinã, ca de obicei, m-am apucat sã
studiez în cãmãruþa mea: aveam de pregãtit un examen destul de
greu. Dintr-odatã am fost surprinsã de apariþia unui pãianjen uriaº
care se miºca cu niºte labe foarte pãroase ºi lungi pe peretele din
faþa mea. Avea ochii galbeni, incandescenþi, variind în intensitate,
ºi care mã fixau ameninþãtori. Groaza mi-a smuls un strigãt foarte
puternic, dar chiar în acel moment mica jivinã a sãrit asupra mea,
învãluindu-mã ca într-o mantie, ºi a dispãrut înãuntrul meu. Ceea
ce s-a întâmplat apoi mi-au povestit tata ºi mama. Am aruncat în
aer scaune, maºina de scris, noptiera, am rãsturnat patul, am fãcut
þãndãri un vas de cristal, am cãlcat în picioare o icoanã a Inimii
lui Isus. Cu ajutorul locatarilor din bloc, care au alergat în grabã,
am fost legatã, dar cu mare greutate. Apoi am adormit. În dimineaþa
urmãtoare a început o cale a crucii care avea sã dureze trei ani. Vizite
medicale, consultaþii la specialiºti, internãri în spitale, medicamente
cu nemiluita. O cãmaºã de forþã am sfâºiat-o ca ºi cum ar fi fost
din carton. Dupã diagnosticele cele mai stranii care mi s-au pus,
nimeni nu mai reuºea sã înþeleagã nimic. Atacurile erau intermitente.
Când eram liniºtitã puteam chiar sã frecventez universitatea ºi sã
studiez. Mã ocupam, ca ºi înainte, împreunã cu mama de treburile
casei. Numai cã nu puteam sã mai pun piciorul în bisericã, nu puteam
218 DIAVOLI

sã mai aud vorbindu-se de Liturghie, de împãrtãºanie, de lucruri sfinte.

Când atacurile reîncepeau, era dezastru (...) A venit un preot sfânt
autorizat de Vicariat sã facã exorcisme. Ce s-a întâmplat în timpul
rugãciunilor sale ar putea sã umple o carte. Mi-au spus cã înjuram
de se cutremurau toþi. Îl împroºcam cu insulte în latinã, în greacã
ºi ebraicã pe bietul preot. Douã, trei persoane nu reuºeau sã mã þinã.
Muºcam ca un câine turbat. Urlam, zgâriam pânã la sânge pe cine
apucam. Îi scuipam în faþã pe toþi, chiar ºi Rãstignitul. Am smuls
rozariul mamei, i-am aruncat tatei în faþã un pahar cu apã sfinþitã,
pentru cã picãturile ei mã ardeau ca niºte stropi de apã clocotitã.

Tânãra nu-ºi aminteºte aproape nimic din ceea ce fãcuse.

Cel care se afla înãuntrul meu fãcea totul, mã fãcea sã spun lucruri
oribile, sufeream mult: aveam impresia cã mi se frâng oasele, cã mã
sufoc, cã un foc mã arde înãuntru. Musafirul meu se calma numai
când exorcistul, obosit, întrerupea rugãciunile, lãsa la o parte apa
sfinþitã ºi pleca. Duºmanul meu nu voia sã plece ºi mi-o spunea mereu,
mereu, cã nu voia sã-l primesc în casã pe preotul care spunea rugã-
ciunile. Îl numea „porc”. „Dacã îl mai laºi pe acel porc sã se întoarcã,
te omor, te duc cu mine” O colegã de la universitate, care a fost pre-
zentã în mai multe rânduri, mi-a descris trãsãturile schimonosite ºi
parcã bestiale pe care le cãpãta faþa mea. Convulsiile atroce ale
corpului. Ochii adânciþi ºi daþi peste cap, lãsând sã se vadã numai
albul globului ocular, fãcându-i pe toþi sã se înspãimânte. ªi murdã-
riile care îmi ieºeau din gurã ªi nu vã spun ce vomam. Scoteam pe
gurã cuie, bucãþi de fier, ºomoioage de pãr, bucãþi de sticlã, fãrã ca
gura sã-mi sângereze (...)
Odatã, când preotul a obligat bestia aceea sã rãspundã de ce se agita
atâta numai cât îl vedea ºi îl auzea recitând rugãciunile din breviar,
a auzit rãspunzându-i-se: „Pentru cã vreau sã stau aici, în casa mea;
mai ales pentru cã vreau sã stau aici ascuns. Tu, în schimb, vrei sã
mã dau în vileag; ceea ce eu nu vreau. Nu vreau sã fiu descoperit.
Nu vreau sã ascult de poruncile tale. Pleacã, porcule! Sã ºtii cã o sã
mi-o plãteºti”. Nu mult timp dupã aceea, sãrmanul preot a fost cât
pe ce sã moarã într-un straniu accident de maºinã. Dupã multe luni
de suferinþã, exorcistul a reuºit sã o elibereze pe posedatã.
La îndemnul ei, iezuitul D. Mondrone a scris cartea din care am preluat
cele de mai sus:
 POSESIA DIABOLICÃ 219

Voi, preoþii, i-a zis ea autorului, ar trebui sã fiþi mai curajoºi în a-l
demasca [pe diavol]. Domnul v-a dat o putere împotriva Satanei, de
care nu vã daþi seama (...) Are o fricã incredibilã de voi, preoþii.
De aceea vã urãºte mai mult decât pe toþi ceilalþi. Vã dã târcoale mai
mult decât celorlalþi, vã ispiteºte ºi vã face sã cãdeþi. Sunt atât de
multe victimele pe care le face printre voi. ªi când stai sã te gândeºti
cã tocmai printre preoþi sunt atâþia care nu mai cred în diavol ºi în
ceea ce face el. Vorbesc despre el doar pentru a se distra, pentru a
glumi; nu-ºi dau seama cã este duºmanul lor numãrul unu: ce lucru
trist!

De unde provine posesia diabolicã?

Motivele acestui teribil fenomen trebuie cãutate în trei direcþii:
diavolul, omul ºi Dumnezeu.
Diavolul. Motivul principal pentru care Satana pune stãpânire
pe o persoanã este marea satisfacþie pe care o are de a-i face pe
oameni sã sufere ºi sã se foloseascã de ei pentru a-ºi manifesta ura
faþã de Dumnezeu, de sfânta Fecioarã Maria, de sfinþi, de tot ce
este religios ºi sacru. Lucrul cel mai straniu ºi mai tulburãtor
la aceste intervenþii ale diavolului sunt hohotele sale de râs. Nu
e un râs de plãcere, ci de rãutate, de rãutate absolut gratuitã.
Provocând oamenilor suferinþã, diavolul nu se elibereazã de
propriile suferinþe. Oriunde s-ar afla, el poartã iadul cu dânsul.
Oricât i-ar maltrata pe alþii, el nu are nici cel mai mic avantaj.
ªi totuºi, râde. De ce?
E interesantã explicaþia pe care o dã poetul Vasile Voiculescu
în poezia sa Iluzii:
De lespedea albã – cununa fântânii –
S-a aninat în treacãt Demonul.
În apã a vãzut faþa unui înger
Ce se uita de sus –
A crezut cã e a lui ºi a râs.

În plus, diavolul, din cale afarã de orgolios, prin posesia diabolicã,

vrea sã-ºi arate forþa ºi personalitatea, sã provoace atenþia ºi
220 DIAVOLI

admiraþia oamenilor, sã creadã lumea cã e un dumnezeu, ambiþie

la care nu a renunþat, dupã cum reiese ºi din ispitirea lui Cristos:
„Toate acestea þi le voi da þie dacã vei cãdea în genunchi ºi mi
te vei închina” (Mt 4,9).
Omul. Nu se poate vorbi de predispoziþii fizice sau psihice ale
unor persoane de care diavolul sã þinã cont ºi sã aibã anumite
preferinþe pentru ele când e vorba de posesie. El poate intra în
orice om.
Întrucât diavolul nu aparþine nici unui sex, nu existã vreun sex
predispus la posesie diabolicã. E convingerea generalã cã femeile
prezintã pentru diavol un interes mai mare decât bãrbaþii. Scria
Léon Bloy: „Diavolul e un crai înfumurat în cãutare de femei”.
S-ar pãrea cã statisticile confirmã totuºi acest lucru: numãrul
femeilor posedate e mai mare decât al bãrbaþilor. Adevãrul este cã,
într-adevãr, posesiile aparente sunt mai frecvente la femei decât
la bãrbaþi. Prin posesii aparente se înþeleg acele patologii, acele
tulburãri psihice care provin din exacerbãri ale sensibilitãþii,
ale emotivitãþii ºi care þin de psihiatrie. Evident cã femeia, prin
natura sa, este mai sentimentalã, mai emotivã decât bãrbatul ºi,
ca atare, mai expusã acestor tulburãri psihice luate adesea drept
posesie diabolicã.
Nu se poate spune cã existã predispoziþii de ordin moral pentru
posesie diabolicã. Chiar dacã Dumnezeu permite uneori ca un
pãcãtos sã fie posedat de diavol, ºtim cã acest lucru li se poate
întâmpla totuºi ºi sfinþilor. Sfântul Grigore cel Mare scria deja la
vremea sa cã diavolul nu prea se mai încurcã cu cei care trãiesc
în pãcat, nu-i mai chinuie pe cei care sunt deja în stãpânirea sa.
Îi lasã sã pãcãtuiascã în continuare în mod conºtient, lucru de care
omul nu mai este capabil odatã posedat de Cel Rãu.
Existã o singurã categorie de pãcãtoºi care se predispun singuri
la posesia diabolicã: sunt cei care practicã spiritismul, magia neagrã,
fac pact cu Satana, se înscriu în secte satanice ºi participã la
liturghii negre.
 POSESIA DIABOLICÃ 221

Dumnezeu. Faptul cã Dumnezeu permite ca diavolul sã intre

într-un om ºi sã-l stãpâneascã rãmâne un mare mister pentru
mintea omeneascã. Sfinþii pãrinþi ºi autorii vieþii spirituale gãsesc
mai multe motive pentru care Dumnezeu permite acest lucru,
dintre care le amintesc pe cele mai importante:
În primul rând, slava lui Dumnezeu sporeºte, cãci în izgonirea
diavolilor, care tremurã la auzul numelui sãu, se manifestã bunã-
tatea, înþelepciunea ºi, mai ales, puterea sa. ªi aici ne gândim la
rãspunsul dat de Isus celor care îl întrebau cu privire la orbul
din naºtere: cine a pãcãtuit cã i s-a întâmplat o asemenea neno-
rocire: el sau pãrinþii lui? „Nu a pãcãtuit nici omul acesta, nici
pãrinþii lui, ci s-a nãscut aºa ca sã se arate în el lucrãrile lui
Dumnezeu” (In 9,3).
În al doilea rând, posesia diabolicã este o dovadã evidentã cã
religia catolicã este religia adevãratã, întrucât Dumnezeu, în
nesfârºita sa bunãtate, i-a acordat Bisericii ºi credincioºilor ei
o putere extraordinarã asupra duhurilor infernale.
Pentru primii autori creºtini, izgonirea diavolilor avea o mare
valoare apologeticã în favoarea creºtinismului. Scria sfântul Iustin
în Apologia a II-a, VI, 5-6, adresându-se pãgânilor:
Cristos s-a nãscut din voinþa Tatãlui spre mântuirea credincioºilor
ºi spre ruinarea demonilor. Voi puteþi sã vã convingeþi singuri din
ceea ce vedeþi cu ochii voºtri. În toatã lumea ºi în cetatea voastrã
[Roma] sunt mulþi îndrãciþi pe care alþi exorciºti, vrãjitori ºi magi nu
au putut sã-i vindece; în schimb, mulþi dintre noi, creºtinii, porun-
cindu-le în numele lui Isus Cristos, rãstignit în timpul lui Pilat
din Pont, i-am vindecat, reducându-i la neputinþã pe diavolii care îi
posedau pe oameni.

C. Brognolo scria în Manuale exorcistarum (Veneþia, 1720):

Existã oare în lume o putere care sã se asemenea cu aceasta? Regii
cei mai puternici cu toate armatele ºi cu toþi soldaþii lor sunt puºi
pe fugã de un singur diavol, în timp ce o mare mulþime de diavoli
este învinsã de un singur exorcist, ºi un biet omuleþ poate sã subjuge
222 DIAVOLI

în aºa fel aceste spirite puternice încât sã le constrângã sã manifeste

în acþiunile lor o ascultare ºi o supunere desãvârºitã; astfel, apare
în ochii tuturor cã Biserica este mireasa lui Dumnezeu ºi cã ea a fost
înzestratã de el cu o putere divinã pe care o comunicã slujitorilor sãi.

Mai departe, posesia diabolicã le oferã oamenilor învãþãturi

salutare. Manifestãrile supraomeneºti ºi zguduitoare ale posesiei
diabolice, pe de o parte, îl ºocheazã pe ateu ºi îi descoperã existenþa
realitãþilor spirituale. Pe de altã parte, îi întãreºte în credinþã pe
credincioºi ºi îi invitã sã reflecteze mai profund asupra adevã-
rurilor veºnice. Suferinþele la care este supus cel posedat de diavol
amintesc, într-un fel, de acele suferinþe mult mai îngrozitoare
din viaþa de dincolo ºi fac sã creascã oroarea faþã de pãcat, singurul
care poate cauza asemenea nenorociri. Oricine îºi poate face o idee
cu privire la ura teribilã a diavolului pe care o experimenteazã
o veºnicie osândiþii în iad.
Cei buni, din posesia diabolicã, scot un imens profit spiritual.
Suportând cu resemnare încercarea, creºtinul se deprinde cu
practicarea rãbdãrii, a umilinþei, a iubirii lui Dumnezeu ºi a supu-
nerii la voinþa sa. κi consolideazã formaþia spiritualã, se înþelep-
þeºte, ispãºeºte în aceastã viaþã pedepsele meritate pentru pãcate,
dobândeºte merite deosebite pentru viaþa veºnicã. Scrie sfântul
Ioan Gurã de Aur: „Posedaþii de diavol, din încercarea lor, au un
dublu folos: mai întâi, devin mai buni ºi mai sfinþi, în al doilea
rând, ispãºind aici pedepsele cauzate de pãcatele lor, se prezintã
curaþi în faþa Domnului”.
În literatura monasticã citim cã sfântul Maxim, un sfânt oriental
care a trãit pe la anul 300, ascultând cuvântul Scripturii, a pãrãsit
totul ºi s-a retras în pustiu. În primele zile se simþea foarte fericit:
se ruga, Dumnezeu era cu el, totul era minunat. Dar, dupã scurt
timp, nopþile au devenit îngrozitoare. Trosnete de crengi, fiare
cu ochi de jãratic, lupte între animale sãlbatice. Apoi ispite de necu-
rãþie, ispite împotriva credinþei, dificultãþi la rugãciune. Satana
îl ataca într-un mod îngrozitor în fel ºi chip. Când aceste lucruri
 POSESIA DIABOLICÃ 223

au început sã se petreacã ºi ziua, Maxim s-a simþit pierdut. Se

ruga fãrã încetare cu cuvintele orbului Bartimeu: „Doamne Isuse,
ai milã de mine” Zi ºi noapte a repetat aceastã rugãciune timp
de 14 ani, pânã când, într-o zi, Isus i-a apãrut ºi l-a eliberat defi-
nitiv de toate atacurile Celui Rãu. De atunci a dus o viaþã liniº-
titã ºi seninã în unire cu Dumnezeu. Într-o zi, l-a întâlnit un eremit
foarte bãtrân, mare ascet, care ºi-a dat seama imediat cã Maxim
era înzestrat cu o mare bogãþie spiritualã. L-a întrebat: „Fiule,
ce mare maestru spiritual te-a cãlãuzit la o viaþã sufleteascã atât
de profundã?” Iar Maxim a rãspuns cu toatã candoarea: „Cred cã
a fost diavolul”.
În sfârºit, posesia diabolicã are drept scop, în unele cazuri,
sã-i pedepseascã pe pãcãtoºi în lumea aceasta pentru a fi cruþaþi
pe lumea cealaltã. Exorciºtii au putere nu numai de a scoate diavolii
din cei posedaþi, dar ºi de a le porunci diavolilor sã intre în cei
pãcãtoºi spre a-i pedepsi ºi a-i aduce pe calea cea bunã.
Apostolul Pavel uza de aceastã putere când era cazul. Îi scria lui
Timotei: „Sã pãstrezi credinþa ºi un cuget curat, pe care unii l-au
pierdut ºi au cãzut din credinþã. Din numãrul lor sunt Imeneu ºi
Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei ca sã înveþe sã nu
huleascã” (1Tim 1,19-20). Pe Corinteni, apostolul îi îndeamnã sã
uzeze de aceeaºi putere cu privire la incestuosul care fãcea comu-
nitatea de râs: „În numele Domului Isus, voi ºi duhul meu, fiind
adunaþi laolaltã, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotãrât
ca un astfel de om sã fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea
cãrnii, pentru ca duhul lui sã fie mântuit în ziua Domnului Isus”
(1Cor 5,4-5).

Exorcismele
Când Biserica cere în mod public ºi cu autoritate, în numele lui Isus
Cristos, ca o persoanã sau un obiect sã fie apãrat împotriva influenþei
Celui Rãu ºi eliberat de sub stãpânirea lui, se vorbeºte de exorcism.
Isus l-a practicat, iar Biserica are de la el puterea ºi însãrcinarea
de a exorciza. Într-o formã simplã, exorcismul se face în cadrul
224 DIAVOLI

celebrãrii Botezului. Exorcismul solemn, numit „exorcismul mare”,

nu poate fi fãcut decât de cãtre un preot ºi cu permisiunea epis-
copului. În aceastã problemã trebuie sã se procedeze cu prudenþã,
respectând cu stricteþe normele stabilite de Bisericã. Exorcismul are
drept scop alungarea demonilor sau eliberarea de sub influenþa
demonicã, ºi aceasta prin autoritatea spiritualã pe care Isus a
încredinþat-o Bisericii sale. Foarte diferit este cazul bolilor, mai ales
psihice, a cãror îngrijire este de domeniul ºtiinþelor medicale. Aºadar,
este important sã se stabileascã, înainte de a se celebra exorcismul,
cã este vorba de o prezenþã a Celui Rãu, ºi nu de o boalã (Catehismul
Bisericii Catolice, n. 1673).

Catehismul explicã mai pe larg ceea ce noul Cod de drept

canonic (25 ian. 1983) prevede foarte concis în canonul 1172:
Nimeni nu poate rosti în mod legitim exorcisme asupra celor pose-
daþi, dacã nu a obþinut de la Ordinariul locului o aprobare specialã
ºi expresã. Ordinariul locului sã acorde o asemenea aprobare numai
unui preot care este înzestrat cu pietate, ºtiinþã, prudenþã ºi integri-
tate a vieþii.

E foarte important sã þinem cont de ce se spune despre calitãþile

exorcistului, altminteri se poate întâmpla ca diavolii scoºi din pose-
daþi sã intre în exorcist. Cunoaºtem cazul petrecut la Efes, relatat
în Faptele Apostolilor:
Niºte exorciºti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat sã cheme
numele Domnului Isus peste cei care aveau duhuri rele, zicând:
„Vã poruncesc în numele Domnului Isus, pe care îl propovãduieºte
Pavel, sã ieºiþi afarã” Cei care fãceau lucrul acesta erau ºapte feciori
ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamã. Duhul cel rãu
le-a rãspuns: „Pe Isus îl cunosc ºi pe Pavel îl ºtiu, dar voi cine
sunteþi?” ªi omul în care era duhul cel rãu a sãrit asupra lor, i-a
biruit pe amândoi ºi i-a schingiuit în aºa fel cã au fugit goi ºi rãniþi
din casa aceea” (Fap 19,13-16).
 POSESIA DIABOLICÃ 225

Ne întrebãm dacã nu cumva acelaºi lucru s-a întâmplat cu

celebrul exorcist african Emanuel Milingo, care a provocat recent
un scandal cum rar se întâmplã în istoria Bisericii. Se ºtie cã
nu excela în umilinþã ºi ascultare. De aceea, papa l-a þinut în
ultimii ani cu domiciliul forþat la Roma. Ditamai arhiepiscop, trecut
de 70 de ani, se cãsãtoreºte cu o coreeanã cu 30 de ani mai
tânãrã ca el, intrã în secta Moon, care nu are nimic comun cu
creºtinismul; cãsãtoria o face, pe un stadion din New-York, ºeful
sectei, într-o celebrare colectivã. Reîntors la Roma, exorcistul
mãrturiseºte cã nu ºtie ce s-a petrecut, n-a fost conºtient ce face;
e unul dintre semnele posesiei diabolice: Satana îi ia omului mintea
ºi voinþa. Nu se ºtie dacã papa Ioan Paul al II-lea, chemându-l
la Castel Gandolfo, nu l-a exorcizat.
Mai pe înþeles, cuvântul exorcism are douã sensuri. Unul restrâns:
este exorcismul mare sau solemn sau exorcismul oficial al Bisericii,
cu textul compus de marele liturgist, consilier al împãratului
Carol cel Mare, Alcuin, la sfârºitul secolului al VIII-lea, adaptat
de Ritualul tridentin aprobat de Paul al V-lea în 1614 ºi publicat
din nou, cu unele revizuiri în 1999. Acest exorcism se face numai
de cãtre un preot autorizat de episcop ºi numai în cazuri de
posesie diabolicã. Textul are un caracter dramatic ºi impresionant.
Cuvintele sunt îndreptate direct împotriva diavolului care este
somat în mod repetat ºi imperativ sã iasã din cel posedat:
Ieºi din el, nelegiuitule, ieºi, criminalule! (...) De ce te încãpãþânezi
sã rãmâi aici? Dã slavã lui Dumnezeu Tatãl atotputernicul, în faþa
cãruia se pleacã tot genunchiul. Lasã locul Domnului nostru Isus
Cristos care ºi-a vãrsat sângele prea scump pentru mântuirea omului.
Lasã-l sã intre pe Duhul Sfânt care, prin fericitul sãu apostol Petru,
în mod vãdit te-a învins în persoana lui Simon Magul (...) Acum
sã pleci; pleacã, mincinosule! (...) Locul tãu e pustiul, locuinþa ta e
ºarpele (...) Smereºte-te ºi pleacã-te cu faþa la pãmânt. Nu mai ai nici
o clipã de aºteptat.
226 DIAVOLI

Dar pe lângã acest exorcism oficial, public, sunt exorcismele

în sensul larg al cuvântului, numite exorcisme minore sau private,
pe care orice creºtin poate sã le facã acolo unde se presupune
influenþa ºi acþiunea diavolului, cum este infestaþia. În aceastã
categorie intrã ºi exorcismele de la botez. Chiar ºi în cazurile de
posesie diabolicã, mai ales cei care au o carismã specialã de a scoate
diavoli, cum e cazul atâtor sfinþi, pot sã facã exorcisme, cu condiþia
sã aibã un caracter privat ºi sã nu foloseascã textele de rugãciune
ale exorcismului solemn sau ale exorcismului papei Leon al XIII-lea.
Cel dintâi exorcist creºtin a fost însuºi Cristos, care a eliberat
o mulþime de îndrãciþi. Dar nu era o noutate. La evrei, exorcismul
era o practicã curentã. Isus îi întreabã pe ascultãtorii sãi: „Dacã
eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot?” (Lc 11,19).
Apostolii au uzat din plin de puterea primitã de a scoate diavoli:
„Mulþimea alerga la Ierusalim din cetãþile vecine, îi aducea pe cei
bolnavi ºi pe cei chinuiþi de duhuri necurate ºi toþi se vindecau”
(Fap 5,16).
Apostolul Pavel a fost un mare exorcist. La Filipi, o sclavã care
avea duhul lui Piton, ocupându-se cu ghicitoria, zile la rând se
þinea dupã apostol ºi striga în urma lui. Necãjit, Pavel s-a întors
ºi i-a zis duhului: „În numele lui Isus Cristos, îþi poruncesc sã
ieºi din ea”. ªi a ieºit chiar în ceasul acela”(Fap 16, 16-18). La Efes,
„Dumnezeu fãcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,
pânã acolo cã peste cei bolnavi se puneau basmale sau ºorþuri
care fuseserã atinse de trupul lui ºi bolile îi lãsau ºi ieºeau afarã
din ei duhurile necurate” (Fap 19, 11-12).
În Biserica din primele veacuri, toþi creºtinii, în virtutea
poruncii primite de la Isus, izgoneau diavolii; era un popor de
exorciºti. Era unul dintre marile argumente în favoarea religiei
creºtine.
Sfântul Iustin îi provoca pe evreii din vremea sa:
Orice diavol cãruia i se porunceºte în numele Fiului lui Dum-
nezeu – nãscut mai înainte de orice fãpturã, care s-a nãscut dintr-o
Fecioarã, a fost rãstignit de poporul vostru în vremea lui Pilat din
 POSESIA DIABOLICÃ 227

Pont, a înviat din morþi ºi s-a suit la cer – orice diavol, zic, cãruia i
se porunceºte în puterea acestui nume, este învins ºi izgonit. Dar
încercaþi voi sã exorcizaþi în numele tuturor regilor, al drepþilor,
al profeþilor ºi al patriarhilor care au fost printre voi ºi veþi vedea
dacã mãcar un singur diavol va fi învins ºi va fugi (Dialogul cu Trifon).

În termeni asemãnãtori, sfântul Ciprian se adresa pãgânilor:

Vino ºi ascultã cu urechile tale diavolii, vino ºi vezi cu ochii tãi în
momentele în care, cedând în faþa exorcismelor noastre, a bicelor
noastre spirituale, a torturii cuvintelor noastre, ei pãrãsesc trupurile
pe care puseserã stãpânire (...) Vei vedea cum stau supuºi sub mâna
noastrã ºi cum tremurã în faþa puterii noastre aceia pe care tu îi aºezi
atât de sus ºi îi cinsteºti ca pe niºte stãpâni (Contra Demetrium).

Primii creºtini erau convinºi cã pãgânismul este lucrarea Satanei.

E adevãrat cã autori creºtini, precum Iustin, Clement Alexandrinul,
Origene, vorbesc des despre semina verbi (seminþele cuvântului).
Dar sfinþii pãrinþi, când folosesc aceastã expresie, se referã la
filozofi, mai exact la marile filozofii care tindeau spre monoteism
(Socrate, Platon, Aristotel), dar nu la religiile pãgâne.
Liturgistul Mario Righetti noteazã în manualul sãu de Liturgie:
Întreaga literaturã creºtinã din primele trei secole vorbeºte frecvent
de lucrarea acelor fraþi întru credinþã care, înzestraþi cu o carismã
specialã, exorcizau dupã porunca lui Isus, cu rugãciune ºi post.
Orice comunitate trebuie sã fi avut un numãr mare de exorciºti care,
încetul cu încetul, au format o corporaþie aparte, cu numele de
exorciºti, ºi care foarte curând au avut o recunoaºtere oficialã în
rândurile clerului minor.

La sinodul din Roma, þinut la începutul secolului al IV-lea, papa

Silvestru a orânduit ordinul minor al exorcistatului, abolit abia
în 1972, de Paul al VI-lea prin motu proprio Ministeria quaedam.
În anul 416, papa Inocenþiu I dispunea deja ca exorcismele în sensul
strict al cuvântului, adicã fãcute asupra celor posedaþi de diavol,
sã le facã numai diaconii ºi preoþii, cu aprobarea episcopului.
228 DIAVOLI

Aceste mãsuri se impuneau spre a proteja poporul creºtin de

impostorii ºi pseudo-exorciºtii care apãruserã.
În primul mileniu, având în vedere numeroasele exorcisme
care se fãceau, diavolul nu a creat probleme deosebite în Bisericã.
Pe lângã formulele de rugãciune care s-au compus în aceastã
perioadã, exorcismele mai cuprindeau ºi alte elemente precum:
impunerea mâinilor, semnul crucii, ungerea cu untdelemn, postul,
suflarea gurii, cenuºa ºi ciliciul, iar ceva mai târziu, apa sfinþitã
ºi punerea stolei pe umerii exorcizatului.
Începând cu Evul Mediu târziu, interesul pentru exorcisme scade
ºi locul exorcismului îl ia rugul. Începe vânãtoarea de vrãjitoare
bãnuite cã fac pact cu diavolul ºi cã sunt stãpânite de duhul necurat.
Aºa a fost cazul sfintei Ioana d’Arc, acuzatã, din motive politice,
cã e vrãjitoare ºi cã are legãturi cu diavolul. În loc sã fie exorci-
zatã, în caz cã era posedatã, a fost arsã pe rug. Vânãtoarea de vrãji-
toare a fost cunoscutã mai ales în þãrile protestante. În þãrile cato-
lice, acolo unde au continuat exorcismele, nu au ars rugurile, sau
au fost reduse la minimum. De pildã, în Roma papalã a fost un
singur caz de condamnare la arderea pe rug. Irlanda catolicã nu
a cunoscut deloc vânãtoarea de vrãjitoare, ºi chiar în Spania,
cu toatã Inchiziþia lui Torquemada, cazurile au fost puþine.
Au fost ºi oameni luminaþi în aceastã perioadã, care ºi-au dat
seama cã problema o rezolvã exorcismele, ºi nu arderea pe rug.
E cunoscut în aceastã privinþã arhiepiscopul de Cambrai, Louis
de Berlaymont, care a cerut ca Ioana Fery (1559-1620), cãlugãriþã
din Congregaþia Surorilor Negre din Mons - Franþa (satanismul
pãtrunsese ºi în mãnãstiri), care de mai mulþi ani fãcuse pact cu
diavolul ºi trebuia datã pe mâna Inchiziþiei, sã nu fie arsã pe rug.
Cãlugãriþa a fost supusã exorcismelor. Dupã un an, a fost elibe-
ratã de diavol ºi a dus în continuare o viaþã exemplarã.
Dupã secolul al XVIII-lea, cu Iluminismul ºi celelalte ideologii
dominante, credinþa în existenþa diavolului a scãzut, cauzând
explozia ocultismului, a magiei, a superstiþiilor, a pãgânismului,
care a condus la înflorirea satanismului în secolul al XX-lea.
 POSESIA DIABOLICÃ 229

Cum necredinþa în existenþa diavolului, cel puþin în practicã, a

contaminat o bunã parte din cler ºi din teologi, exorcismele s-au
împuþinat pânã aproape la dispariþie în timpurile noastre.
Totuºi, un mic numãr de exorciºti, priviþi, în general, cu dispreþ
ºi compãtimire de confraþii lor, Biserica încã mai are. Printre ei
se numãrã ºi unii papi.
Exorcisme fãcea Pius al VII-lea, cel luat în captivitate de Napoleon.
Un alt papã exorcist a fost Pius al XII-lea. Din actele procesului
de beatificare în curs de desfãºurare rezultã, pe baza mai multor
mãrturii fãcute sub jurãmânt, cã Pius al XII-lea l-a exorcizat în
mai multe rânduri de la distanþã pe Hitler. Se ºtie cã Hitler era
satanist, membru al sectei satanice Thule. Pius al XII-lea era con-
vins cã Führerul Germaniei era posedat de Satana. De altfel,
dacã aþi vãzut în filme sau în fotografii figura lui: ochii, gesturile,
vocea, comportamentul lui – toate trãdeazã semnele posesiei
diabolice. Fãrã a mai vorbi de perfidia ºi cruzimea fãrã margini
care nu se explicã decât printr-o forþã din afarã care îl stãpânea.
Pius al XII-lea a încercat sã-i elibereze sufletul de duhul cel rãu.
Mai multe persoane l-au vãzut ºi auzit rugându-se, în capela sa
privatã, din cartea de exorcisme: „În numele lui Isus, pleacã,
Satanã (...) Tu, care ai fost învins de Moise la Marea Roºie, tu,
care ai fost izgonit din Saul cu psalmii cântaþi de David, tu, care
ai fost osândit în persoana lui Iuda, ieºi, pleacã...”. Numai cã
exorcismul fãcut de la distanþã nu-ºi face mai niciodatã efectul.
Explicã celebrul exorcist Gabriele Amorth, referindu-se la exor-
cismele lui Pius al XII-lea:
Rar rugãciunea de la distanþã are un efect de eliberare. În definitiv,
e posibil sã încerci rugãciuni de la distanþã, dar cã ele îºi fac efectul
e o altã problemã. Una dintre condiþiile cerute pentru a face exor-
cisme este ca persoana sã fie prezentã ºi sã consimtã. A face exorcisme
asupra unuia care nu e prezent, nu consimte ºi nu e catolic prezintã
dificultãþi.
230 DIAVOLI

Pe data de 7 aprilie 1990, ziarul italian L’Europeo publica ºtirea

cã papa Ioan Paul al II-lea face exorcisme în Vatican. ªtirea
provenea de la cunoscutul exorcist Gabrielle Amorth. În articol
se preciza: „Episoadele sunt cunoscute familiei pontificale ºi unor
exponenþi ai Secretariatului de Stat”. „Faptul cã papa e exorcizat,
se afirmã în Vatican, nu trebuie sã ne mire, cãci el a fãcut un lucru
care îl priveºte pe orice episcop catolic. E cunoscut faptul cã Karol
Wojtyla, deja ca arhiepiscop ºi cardinal la Cracovia, exorciza”.
Încã un articol a apãrut în Corriere della Sera din 20 iulie 1993,
cu titlul: „Papa exorcizeazã în Vatican”. ªtirea este luatã din jur-
nalul episcopului Jacques Martin, Prefectul Casei Pontificale,
jurnal publicat recent, dupã moartea prelatului. Noteazã autorul:
Episcopul de Spoleto, mons. Alberti, a venit în audienþã la papa cu
o femeie posedatã, Francesca F., care se rostogolea pe jos, urlând.
Noi de afarã auzeam urletele ei. Papa a început sã se roage, rostind
diferite exorcisme, dar în zadar. Numai când, în sfârºit, papa i-a spus
femeii: „Voi spune mâine pentru tine Liturghia”, dintr-o datã
Francesca F., eliberatã de prezenþa maleficã, a devenit normalã ºi
i-a prezentat scuze Pontifului.

În încheiere, o atenþionare de ordin practic foarte importantã.

Un preot, dacã întâlneºte un caz de posesie diabolicã, nu poate sã
spunã: „Episcopul nu a numit nici un exorcist în diecezã, problema
nu mã priveºte”. Nu a numit episcopul, eºti tu obligat sã ceri de
la episcop permisiunea de a face exorcismul. „Mergeþi, scoateþi
diavolii!” Nu e un îndemn facultativ; e o poruncã pe care am
primit-o cu toþii de la Cristos.
 MAGIA

Ce este magia
Doctorul psihiatru Philippe Madre, despre care am mai amintit,
în cartea sa Ci ne izbãveºte de Cel Rãu, are o paginã admirabilã
în care descrie preocuparea Satanei de a-l desfigura, de a-l distruge
pe om, în totalitatea fiinþei sale: trup ºi suflet.
Noi observãm într-o bunã zi, la marginea unei pãduri, un copac – pare
sã fie un stejar – al cãrui trunchi poartã o tumefacþie voluminoasã,
rezultatul unei anomalii în creºtere. Aceastã tumoare în trupul copa-
cului i-a distrus considerabil silueta: în partea de sus, frunzele sunt
sãrãcãcioase ºi parcã se chinuie sã soarbã un minimum de sevã nece-
sarã pentru dezvoltarea lor.
De la locul acestei deformãri, statura stejarului s-a modificat ºi vârful
lui nu se mai înalþã spre cer aºa cum fac vârfurile copacilor învecinaþi,
care par a fi în dialog permanent cu înãlþimile. Dimensiunile acestei
tumefacþii, în comparaþie cu copacul întreg, sunt atât de mari încât
se pune întrebarea dacã rãdãcinile sunt destul de dezvoltate pentru
a hrãni copacul în întregime. O atare imagine ilustreazã foarte bine
acþiunea pe care Cel Rãu o poate exercita asupra fiinþei umane.
Omul, ca ºi un arbore, creºte, se dezvoltã, se maturizeazã pentru a
putea pãstra poziþia verticalã solidã – atitudine prin excelenþã a celui
care se roagã – ºi pentru a dialoga cu cerurile ºi cu cel care este în ceruri.
Acest arbore [omul] e un arbore frumos, deoarece Creatorul l-a voit
frumos, dându-i ceva din frumuseþea lui, o frumuseþe care îl pune
în armonie cu arborii din jur. Dar duºmanul e prezent, veºnic prezent,
fiindcã e invidios pe frumuseþea copacului, e invidios fiindcã omul
a fost ales sã fie oglinda care sã reflecte frumuseþea lui Dumnezeu.
Aceastã frumuseþe, pe care mai înainte o avea ºi el, Principele întune-
ricului nu o mai poate suporta. O urãºte ºi vrea sã o murdãreascã. ªi
a hotãrât sã facã sã creascã în arbore, fie la rãdãcinã, fie mai sus, un
cancer care cuprinde progresiv structurile vegetale (...) Tumoarea
232 DIAVOLI

se dezvoltã..., frumuseþea copacului dispare..., poziþia verticalã se

frânge, dialogul cu înãlþimile se întrerupe.

Înzestrat de Dumnezeu nu numai cu o frumuseþe ieºitã din

comun, nu numai cu o inteligenþã sclipitoare, dar ºi cu o forþã
extraordinarã, în momentul cãderii, diavolul nu ºi-a pierdut aceste
calitãþi, ci doar ºi le-a pervertit; primindu-le de la Creator spre a
face binele, le foloseºte spre a face rãul, spre a lovi în Dumnezeu,
lovind în chipul ºi imaginea lui Dumnezeu din om.
Am discutat pânã acum despre activitatea ordinarã a diavo-
lului, care este aceea de a ispiti, despre activitatea sa extraordi-
narã: infestaþia ºi posesia diabolicã, activitãþi în care iniþiativa
îi aparþine Duºmanului ºi omul nu e bucuros de ele. Rãmâne
sã analizãm în continuare o a treia categorie de activitãþi diabo-
lice în care iniþiativa vine de la om. Omul este cel care solicitã
ajutorul ºi intervenþia diavolului pentru a-ºi atinge anumite
scopuri. Este vorba de magie. Prin cuvântul magice se înþelege
un numãr foarte mare de practici oculte care presupun recurgerea
la forþele Satanei. Astfel sunt: vrãjitoria, chiromanþia, astrologia,
cartomanþia ºi toate formele de ghicitorie, necromanþia, spiri-
tismul (chemarea morþilor), magnetismul, de care este legatã
hipnoza etc.
Desigur, din magie excludem acele fenomene excepþionale, dar
naturale, care, mai ales în trecut, erau uneori atribuite diavo-
lului. Psihiatria ºi parapsihologia ne aratã azi cã sunt unele per-
soane care posedã puteri mentale paranormale care pot provoca,
chiar de la distanþã, îmbolnãvirea sau chiar moartea altora. Nici
nu luãm în considerare fenomenele spectaculare ale iluzioniºtilor,
care prin abilitatea lor exploateazã naivitatea oamenilor. ªi, mai
presus de toate, magia nu are nimic de-a face cu magia faptelor
miraculoase pe care le sãvârºeºte Dumnezeu, în special prin sfinþii
sãi.
Magia este diametral opusã religiei. În tradiþia biblicã ºi creº-
tinã, supunerea faþã de voinþa lui Dumnezeu þine de esenþa credinþei.
 MAGIA 233

Omul nu-i poate porunci lui Dumnezeu, nu poate forþa mâna lui
Dumnezeu. În magie e vorba de porunci date unor forþe supraome-
neºti, oculte, care sunt constrânse sã execute, împotriva voinþei
divine, ceea ce li se cere.
Maurice Garçon, autorul cãrþii Magia în antichitatea romanã,
noteazã:
Magia s-a nãscut din orgoliul nebun al unor oameni religioºi ºi
îndrãzneþi. Obosind sã tot implore divinitatea prin rugãciuni, ei ºi-au
ridicat fruntea ºi au cunoscut ambiþia de a voi sã comande (...) În
loc sã se roage, cel care practicã magia porunceºte.
E interesantã, dar, în acelaºi timp, absurdã definiþia pe care o
dãdea Voltaire magiei: „Magia este arta de a face ceea ce natura
nu poate sã facã”. Deºi raþionalist ºi ateu, Voltaire considera cã
sunt totuºi fapte pe care natura nu poate sã le facã. Atunci,
cine le face? Cui porunceºte cel care face gesturi ºi rosteºte formule
magice? Forþelor naturii nu, lui Dumnezeu nu. Atunci, cui?
Jules Boucher, un autor francez care a practicat el însuºi magia,
scria rãspicat în Tratatul sãu de magie practicã (1941): „Cel care
practicã magia trebuie sã ºtie un lucru: Cauza Supremã (Dum-
nezeu) este inaccesibilã. E inutil sã te adresezi ei. Dimpotrivã,
Demiurgului, Arhitectului divin, i se adreseazã mai direct lumea
noastrã”, a celor care practicã magia.
Cine este acest demiurg? Demiurgul nu este altul decât Lucifer,
îngerul cãzut pentru totdeauna ºi ceilalþi îngeri care l-au urmat
în revolta sa. Jules Boucher fãcea parte din acea ºcoalã de ocul-
tiºti care susþin cã Vechiul Testament trebuie interpretat invers:
Lucifer, condamnat pe nedrept, este Dumnezeul cel bun, iar
Adonai, Dumnezeul Bibliei, este Dumnezeul cel rãu. În tratatul
sãu, Boucher descrie ºi riturile prin care cineva este consacrat
Demiurgului, este hirotonit mag, maimuþãrindu-se formule din
ceremoniile Bisericii, ca, de pildã: „Ego sum sacerdos Demiurgi
in aeternum, Adiutorium nostrum in nomine Demiurgi – Qui fecit
coelum et terram” (Eu sunt preot al Demiurgului în veci, Ajutorul
nostru este în numele Demiurgului – care a fãcut cerul ºi pãmântul).
234 DIAVOLI

Pentru antichitatea pãgânã, magia era cumva de înþeles. În

mentalitatea mitologicã, nu numai oamenii, dar ºi zeii erau supuºi
destinului, deci legilor de fier ale determinismului. Numai prin
magie putea fi învins destinul ºi, deci, zeii puteau fi constrânºi
sã facã ceea ce altfel nu ar fi putut sã facã. Numai somat prin
rituri magice de cãtre vrãjitorii din Tesalia, Zeus, fãrã voia sau
împotriva voinþei sale, a lãsat sã-i scape fulgerul din mâini.
Zeii, prin magie, erau vulnerabili în faþa oamenilor. Citim în Iliada
lui Homer cã Diomede a rãnit-o cu suliþa în coapsã pe Afrodita, iar
zeiþa, plângându-se lui Zeus, a primit de la acesta sfatul pãrintesc
ca altãdatã sã nu se mai joace de-a rãzboiul.
O primã reacþie pe care o provoacã la omul de azi cuvântul magie
este refuzul de a accepta magia ºi fenomenele ei, din care refuz nu
lipsesc ironiile ºi sarcasmele pe seama credulilor ºi naivilor care
mai cred în poveºti ºi superstiþii care þin de mentalitatea medie-
valã. E o atitudine care denotã o deplorabilã ignoranþã cu privire
la Evul Mediu. Teritorial, geografic, Evul Mediu nu trece dincolo
de graniþele Europei occidentale. Or, magia s-a practicat ºi se
practicã pe toate continentele pãmântului: ºi în Asia, ºi în America,
ºi la triburile Africii de azi. În timp, Evul Mediu a apãrut dupã
invaziile barbare în Occident, deci acum 1000-1300 de ani în urmã.
Or, magia e practicatã deja din timpurile preistorice ale omenirii.
Cultura egipteanã, apãrutã cu 4000 de ani înainte de Cristos,
era dominatã de magie. Magia era practicatã, în special, la curtea
faraonilor. Evreii, trãind în Egipt, se lãsau uºor contaminaþi de
magia poporului în mijlocul cãruia trãiau, de aceea Moise, cu vreo
mie trei sute de ani înainte de Cristos, se vedea nevoit sã-i averti-
zeze în Pentateuh:
Pe vrãjitoare sã nu o laºi sã trãiascã (Ex 22,18).
Sã nu vã duceþi la cei care cheamã duhurile morþilor, nici la vrãjitori.
Sã nu-i întrebaþi ca sã nu vã spurcaþi cu ei (Lev 19,31).
Sã nu fie la tine nimeni care sã... aibã meºteºugul de ghicitor, de
cititor în stele, de prezicãtor al viitorului, de vrãjitor, de descântãtor,
nimeni care sã-i întrebe pe morþi. Cãci oricine face aceste lucruri
 MAGIA 235

este o urâciune înaintea Domnului ºi din pricina acestor lucruri

va izgoni Domnul Dumnezeul tãu aceste neamuri dinaintea ta
(Dt 18,10-12).

Civilizaþia asiro-babilonianã a apãrut cu cca. 3500 de ani înainte

de Cristos. Magia era ºi aici în floare. Poporul evreu aflat în captivi-
tatea babilonianã (597-538 î.C.) s-a lãsat din nou contaminat de
magie. De unde cuvintele severe pe care i le adreseazã profetul
Isaia:
Douã lucruri þi se vor întâmpla deodatã în aceeaºi zi: ºi pierderea
copiilor, ºi vãduvia; vor cãdea asupra ta cu putere mare, în ciuda
tuturor vrãjitoriilor tale ºi multelor tale descântece (...) Nenorocirea
va veni peste tine, fãrã sã-i vezi zorile; urgia va cãdea peste tine,
fãrã sã o poþi îmbuna. ªi deodatã, va veni peste tine prãpãdul, pe
neaºteptate. Vino, aºadar, cu descântecele tale ºi cu mulþimea
vrãjitoriilor tale, cãrora þi-ai închinat munca din tinereþe; poate cã
vei putea trage vreun folos din ele, poate cã vei izbuti (Is 47,9-12).

Faptele Apostolilor ne povestesc ce efect au avut predicile

sfântului Paul la Efes: „Unii din cei care fãcuserã vrãjitorii ºi-au
adus cãrþile ºi le-au ars înaintea tuturor: preþul lor s-a socotit
la cincizeci de mii de arginþi. Cu atâta putere se rãspândea ºi
se întãrea cuvântul lui Dumnezeu” (Fap 19,19-20). Tot apostolul
Pavel, în Scrisoarea cãtre Galateni, în lista faptelor care îl exclud
pe om de la împãrãþia lui Dumnezeu, dupã închinarea la idoli,
pune vrãjitoria (cf. Gal 5,20).
„Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni, ºi lui Dumnezeu, ºi lui
Mamon”, spune Mântuitorul. Nimeni nu are dreptul sã recurgã
la duºmanul lui Dumnezeu vrând sã obþinã prin magie ceea ce
Dumnezeu crede cã e mai bine sã-i refuze. Aceste cuvinte ale lui
Cristos le explicã apostolul Pavel în Scrisoarea întâi cãtre
Corinteni:
Eu zic cã ce jertfesc pãgânii, jertfesc diavolilor, ºi nu lui Dum-
nezeu. ªi eu nu vreau sã fiþi în comuniune cu diavolii. Nu puteþi bea
236 DIAVOLI

paharul Domnului ºi paharul diavolilor; nu puteþi lua parte la masa

Domnului ºi la masa diavolilor. Sau vreþi sã-l provocãm pe Domnul
la gelozie? Suntem noi mai tari decât el? (1Cor 10,10-12).

Neo-m
magia
Timpurile în care trãim celebreazã cele mai înalte cuceriri
ale ºtiinþei ºi, în acelaºi timp, constatã cu stupoare cea mai mare
rãspândire a magiei în toate formele ei: triumful ºtiinþei e însoþit
ºi chiar depãºit de triumful magiei. Iluziile raþionaliste s-au
spulberat, dovedindu-se încã o datã a fi foarte puþin raþionale.
Cruciada misionarilor ºtiinþei împotriva magiei a avut efectul
contrar: toate eforturile s-au dovedit neputincioase ºi derizorii.
Sã mergem cu mintea la marele secol al Iluminismului francez.
Dacã deschidem Enciclopedia lui Diderot ºi d’Alembert (1751),
la cuvântul „Magie” gãsim scris: „Magia nu este nimic altceva decât
o grãmadã confuzã de principii obscure, nesigure ºi nedemonstrate,
de practici, în cea mai mare parte, arbitrare, puerile ºi a cãror
ineficacitate se dovedeºte prin natura lucrurilor”. La cuvântul
„Superstiþie” gãsim notat: „Mâna regelui trebuie sã facã totul
pentru a înlãnþui monstrul superstiþiei”. Pentru enciclopediºti,
superstiþia era un nume generic pentru toate formele de magie.
Iar la cuvântul „Astrologie” ni se spune: „Astãzi, cuvântul astrolog
a devenit atât de ridicol încât doar plebea de ultimã speþã dacã
mai dã crezare prezicerilor almanahurilor noastre”. La vremea
aceea, almanahul era identic cu horoscopul de azi.
Ce au realizat marii filozofi ai secolului Luminilor? O ºtim.
O datã cu Revoluþia francezã, au reuºit sã aducã la putere tocmai
ceea ce ei numeau cu dispreþ „plebea de ultimã speþã” care mai
credea în superstiþii. De aici avea sã porneascã în toatã lumea
ideea dictaturii proletariatului. Noii stãpâni ai lumii au taxat, în
numele raþiunii, chiar ºi credinþa creºtinã drept superstiþie ºi
au prigonit-o. Dar culmea paradoxului este aceastã inversare
ºi pervertire de situaþii: tratând religia creºtinã drept superstiþie,
 MAGIA 237

ei au îmbrãþiºat ca religie ceea ce dintotdeauna creºtinismul a

condamnat ca fiind superstiþie. Când religia dispare, automat îi
ia locul surogatul religiei care este superstiþia, fiindcã omul nu
poate sã trãiascã fãrã sã creadã în ceva.
O celebrã prezicãtoare a viitorului prin trasul în cãrþi, Marie
Anne-Adélaïde Lenormand (1772-1843), în memoriile pe care
ni le-a lãsat, ne spune cã a fost consultatã de toate personali-
tãþile marcante ale Revoluþiei franceze ºi ale imperiului care a
urmat, cãrora le-a prezis destinul: prinþesa de Lamballe, Mirabeau,
Danton, Saint-Just, Talleyrand, Robespierre. E foarte interesant
ce scrie despre Robespierre care, ca atâþia tirani criminali ajunºi
la putere în timpurile moderne, suferea de megalomanie misticã,
considera cã are o misiune supranaturalã, providenþialã, de
îndeplinit:
Câte proiecte concepea el într-o singurã zi? Multe sunt încã necunos-
cute. Superstiþios la culme, atribuia totul destinului, credea cu ade-
vãrat cã este un trimis al cerului cu misiunea de a coopera la
regenerarea noastrã totalã... am remarcat, când mã consulta, cum
închidea ochii pentru a atinge cãrþile ºi cum era cuprins de frisoane
la vederea unui nouar de picã. Da, eu l-am fãcut sã tremure pe
acest monstru.

Magia, superstiþiile, practicile oculte cunosc în timpurile moderne

o înflorire cum n-au mai cunoscut vreodatã în decursul istoriei.
Curios, tocmai în timpurile noastre, când ºtiinþa pretinde cã e
capabilã sã le explice pe toate, când ateismul a luat proporþii
nemaiîntâlnite în istorie, când omul nu mai crede în vreo forþã
supranaturalã Realitatea este evidentã: superstiþia, magia nu
se raporteazã la progresul ºtiinþei, ci la regresul credinþei.
Cred în magie ºi superstiþii ºi recurg la practici oculte nu
numai oamenii simpli, lipsiþi de culturã, ci absolut toate pãturile
societãþii: oameni de ºtiinþã, sportivi, artiºti de înaltã clasã,
vedete ale filmului, medici, filozofi ºi, mai ales, oameni politici.
Revistele ne informeazã cã la curtea regalã a Angliei ºi astãzi
238 DIAVOLI

funcþioneazã un astrolog oficial ca în Evul Mediu. Hitler ºi gene-

ralii lui, se ºtie, au recurs la practici oculte.
În trecut, formulele magice erau secrete, se transmiteau oral
din generaþie în generaþie la puþini iniþiaþi. Astãzi, librãriile sunt
pline cu cãrþi ºi manuale de ocultism, oricine are acces la prac-
ticile magiei ºi unii recurg la ele seduºi de binele aparent care
se poate face altora recurgând la magie. E aºa-numita magie
albã care, în realitate, e tot neagrã.
Magia poate fi directã sau indirectã. Magia este directã atunci
când se apeleazã direct la Satana, fãcându-se un pact cu el, prin
care cineva îºi vinde sufletul Celui Rãu, în schimbul ajutorului
primit. Acest lucru se întâmplã mai rar astãzi, dar se întâmplã.
Redau o parte din ceremonialul prin care se încheie pactul cu
Satana, aºa cum se practicã în zilele noastre. L-am luat din Marea
Enciclopedie ilustratã a ºtiinþelor oculte. Dr. Jules Regnault,
care semneazã articolul din enciclopedie, nu a gãsit stilul cel
mai potrivit pentru a descrie un fapt atât de sinistru.
Aspirantul la magie iese din casã, sub braþul stâng þine un cocoº
negru, iar în mâna dreaptã þine, strângând-o cu putere, o baghetã
de alun, bifurcatã la una dintre extremitãþi ºi pe care se gãseºte
gravat cuvântul „agla”.
Ajuns la o rãscruce izolatã de drumuri, în apropierea unui cimitir
sau nu departe de o groapã de gunoaie, se opreºte, tremurând.
Traseazã în jurul lui cu bagheta sa un cerc din care va avea grijã
sã nu iasã.
Va reuºi chemarea? (...) Ar fi fost mai sigur de succes dacã ar fi putut
sã-ºi procure craniul unui ucigaº de tatã, un cap de pisicã, un
ºoarece cu aripi ºi o broascã râioasã, pe care i-ar fi pus pe linia cer-
cului sãu la punctul de întâlnire a celor patru drumuri. Dar cum i-a
fost imposibil sã-ºi procure aceste ingrediente, este hotãrât sã-i jert-
feascã Satanei sau unuia dintre locþiitorii acestuia unul dintre
aceºti cocoºi care, fãcând sã rãsarã soarele... sau cel puþin vestind
ziua prin cântecele lor, întrerup lucrãrile satanice ºi sunt, pentru
acest motiv, urâþi de Principele întunericului.
 MAGIA 239

Satana va binevoi oare sã vinã sã încheie pactul pe care tânãrul

adept l-a scris cu grijã pe pergament curat cu o peniþã nouã înmuiatã
în sânge? ªi, dacã vine, sub ce formã se va prezenta? Sub aceea a
unui câine? Sub aceea a unui gentilom? (...) În timp ce face aceste
reflecþii scufundat în noaptea neagrã, tânãrul începe chemarea, apoi
aºteaptã cu nerãbdare ca orologiul satului sã sune a douãsprezecea
bãtaie a miezului nopþii, ca sã sacrifice cocoºul. A douãsprezecea
bãtaie sunã, în sfârºit (...)
Cocoºul este sacrificat (...) Tânãrul nu a vãzut sã aparã nimic în
apropierea cercului în care se aflã; dar... aude un zgomot în tufiºul
învecinat (...) N-o fi marele câine negru sub chipul cãruia se prezintã
întotdeauna Satana? Da, el trebuie sã fie...; el este...; de altfel, l-a
vãzut strãbãtând câmpia... da, da, l-a vãzut, desigur acum. E adevãrat
cã acest ogar nu a luat pactul, dar se ºtie cã acum diavolul nu mai
are nevoie sã ducã documentul în iad. El este diavolul cel bun care
se mulþumeºte cu promisiunile ce i se pot face; intenþia îi este de
ajuns (...) De aceea, poate se spune cã iadul este pavat cu intenþii
bune... ºi, fãrã îndoialã, ºi cu intenþii rele.
Riturile magice, pe care le gãsim la cei care practicã magia
directã, sunt întrucâtva asemãnãtoare cu cele pe care le practicã
sataniºtii la liturghiile lor negre.
Jules Boucher îºi intituleazã primul capitol din tratatul sãu
de magie practicã Arsenalul magicianului. Este prezentat inven-
tarul lucrurilor care se folosesc: baghetã, sabie, sfeºnice, veºminte,
sandale etc. Sunt enumerate produsele vegetale care au puteri
magice: diferite ierburi, substanþe rãºinoase º.a. Oficiantul trebuie
sã celebreze riturile magice cu capul descoperit. Cel mai surprin-
zãtor lucru este folosirea ostiilor consacrate:
Uneori este nevoie... de pâine azimã, adicã frãmântatã fãrã drojdie.
Se vor putea folosi atunci ostiile mari din Biserica latinã. Aceste ostii
sunt foarte subþiri, de formã circularã ºi având diametrul de opt
centimetri. Ele au, de obicei, imprimat un simbol religios, în special
o cruce. Ostiile sã fie pãstrate într-o cutie de sticlã, rotundã, cu capac.
240 DIAVOLI

Se recomandã ca la ritualul de vrãjire aceste ostii sã aibã scrise

pe ele numele celor vrãjiþi. La ritualul de desfacere a vrãjii, este
prevãzut ca oficiantul sã facã pe ostie cinci sãgeþi pornind din
centrul ostiei, pentru ca forþa sã se elibereze din ostie ºi sã se
îndrepte spre cei interesaþi.
A doua formã de magie este cea indirectã. În magia indirectã
nu este invocat direct Satana, dar este solicitatã intervenþia lui
ºi, chiar dacã inconºtient, existenþa lui este presupusã. Aºa sunt
cele mai multe farmece ºi descântece pe care le fac þigãncile ºi
babele cu formulele ºi riturile lor magice, printre care mai ames-
tecã ºi câte un Tatãl nostru, un Bucurã-te, Marie, câte un semn
al crucii, de la care aºteaptã însã tot efecte magice.
Biserica a condamnat întotdeauna magia.
Toate practicile de magie sau vrãjitorie, prin care se pretinde domes-
ticirea puterilor oculte pentru a le pune în serviciul propriu ºi a
obþine o putere supranaturalã asupra aproapelui – chiar ºi pentru a-i
reda sãnãtatea –, sunt în mod grav contrare virtuþii religiei. Aceste
practici sunt ºi mai condamnabile când sunt însoþite de intenþia
de a face rãu altuia sau când recurg direct la intervenþia demonilor
(Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2117).

Vrãjitoria sau maleficiul

Cã fenomene legate de magie existã, e un lucru absolut sigur.
Codul asirian al lui Hammurabi, cu mai bine de 2000 de ani
înainte de Cristos, prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel care
recurgea la magie pentru a face rãu unui nevinovat.
O mare înflorire a cunoscut magia în secolele XV-XVII, dupã
cum atestã literatura timpului. Cât de mult prolifereazã astãzi
magia ne dãm seama citind datele pe care le furnizeazã congresul
þinut la Perugia în 1991 pe aceastã temã, din care rezultã cã
numãrul celor care se ocupã cu magia este, în Italia, de 170.000
de persoane, iar numãrul italienilor care recurg la serviciile lor este
de 12 milioane, adicã 20% din populaþia Italiei; numãrul lor e
 MAGIA 241

mai mare decât numãrul celor care frecventeazã cu regularitate

biserica ºi sacramentele. Iar cifra de afaceri este fantasticã: mai
multe miliarde de lire anual. E o meserie extrem de bãnoasã.
În celebrul sãu discurs din 15 noiembrie 1972, papa Paul al VI-lea
atrãgea atenþia: „Ar fi un capitol foarte important al doctrinei
catolice, iar astãzi puþin este luat în considerare, cel ce se referã
la diavol ºi la influenþa pe care el o poate exercita asupra indivi-
zilor, asupra comunitãþilor, asupra unor comunitãþi întregi ºi
asupra evenimentelor”. Iar papa Ioan Paul al II-lea, constatând
prezenþa din ce în ce mai mare în timpurile noastre a Satanei
în lume, spunea, în discursul din 13 august 1986:
Impresionantele cuvinte ale apostolului Ioan: „Lumea întreagã zace
sub puterea Celui Rãu” (1In 5,19) fac aluzie ºi la prezenþa Satanei
în istoria omenirii, o prezenþã care devine tot mai puternicã pe
mãsurã ce omul ºi societatea se îndepãrteazã de Dumnezeu.

Se vorbeºte în mod obiºnuit de douã feluri de magie: magia

neagrã sau joasã ºi magia albã sau înaltã. La magia neagrã se
recurge pentru a face rãu altuia, la magia albã, pentru a face bine
altuia. A face bine e un fel de a spune, cãci tot la forþele satanice
se recurge, iar cel care câºtigã este întotdeauna Satana. Vorba
popularã, cã Dracul nu face mãnãstire, exprimã un mare adevãr.
Binele pe care îl face diavolul e aparent ºi înºelãtor. Magia albã
îl poate distruge pe plan spiritual ºi psihic atât pe vrãjitor, cât
ºi pe cel în favoarea cãruia se recurge la magie.
Desigur, cei mai mulþi dintre cei care practicã magia sunt
ºarlatani care ºtiu sã exploateze naivitatea ºi prostia credulilor,
luându-le banii. Magicianul Gennaro Brianzi, preºedintele euro-
pean al magicienilor, afirmã cã 98% dintre cei care practicã magia
sunt ºarlatani. Aceºtia sunt foarte abili în a folosi chiar ºi elemen-
tele religioase autentice în practicile lor magice, ceea ce le asigurã
un succes enorm la lumea lipsitã de discernãmânt.
În Italia, de pildã, un oarecare Bandinelli face minuni garan-
tate sutã la sutã în numele Maicii Domnului de la Medjugorje.
242 DIAVOLI

E capabil sã sãvârºeascã pe loc vindecãri pentru 23 de tipuri de boli.

Metoda este foarte simplã: priveºte statuia Sfintei Fecioare, îºi
întinde braþele, agitã degetele ºi minunea s-a fãcut. Ba afirmã cã
minunea se întâmplã chiar dacã þine mâinile în buzunare. Primeºte
300 de persoane pe sãptãmânã, care îi aduc un venit de 12 milioane
de lire.
Printre multe altele, în Italia e cunoscut ºi numele fãcãtoarei
de minuni dintr-un sãtuc de lângã Pistoia, S. Baronto, Ebe Giorgini,
zisã ºi Mamma Ebe. Ea a întemeiat ºi o mãnãstire cu 38 de surori
ºi 17 seminariºti în cadrul societãþii de pietate Gesù Misericordioso.
Sãtucul s-a umplut imediat de hoteluri ºi restaurante. Tãmãdui-
toarea, Mamma Ebe, avea trei iahturi, multe hoteluri, haine de
piele, bijuterii. Afacerea era rentabilã. Erau implicaþi ºi doi preoþi.
În 1994 a fost condamnatã la zece ani de închisoare pentru înºelã-
ciune ºi evaziune fiscalã. Cu toate acestea, mulþi dintre devoþii ei
o considerã în continuare o sfântã prigonitã pentru cauza lui Cristos.
Forma cea mai frecventã de magie este maleficiul care, cum
indicã ºi etimologia, înseamnã arta de a face rãu altuia prin inter-
venþia diavolului. Aici intrã o gamã întreagã de activitãþi malefice:
vrãjitoria, farmecele, descântecele, fãcãtura, legãtura, deochiul.
Deochiul se referã la capacitatea unei persoane de a-þi face rãu
numai privindu-te. Expresia „Ptiu, sã nu fii de deochi” este o for-
mulã magicã menitã sã facã sã nu se prindã deochiul. Scuipatul
este un fel de exorcism capabil sã izgoneascã influenþa Celui Rãu.
Maleficiul se face la cerere. O persoanã vrea sã se rãzbune sau
sã facã rãu altei persoane, sau unei familii: vine la vrãjitor (vrãji-
toare) ºi-i spune: vreau ca cutare persoanã sau familie sã nu mai
aibã pace în casã, vreau sã fie lovitã de o serie de boli, vreau ca
afacerile sã i se ducã de râpã, vreau ca soþia sã-l lase ºi sã trãiascã
cu mine, vreau ca prietenul sã-ºi pãrãseascã prietena ºi sã fie a
mea, vreau ca familia sã-i fie distrusã, sã fie lovitã cu moartea etc.
Maleficiul sau vraja se face printr-o serie de ceremonii ºi rituri
care s-au transmis de milenii aproape neschimbate ºi sunt folo-
site anumite obiecte pregãtite cum se cuvine în acest scop. Aºa
 MAGIA 243

cum Dumnezeu ne dã harul ºi mântuirea prin anumite semne

sensibile, materiale, prin sacramente, la fel ºi diavolul, maimuþa
lui Dumnezeu, spre a-l ruina pe om, leagã intervenþia sa de anu-
mite elemente sensibile, materiale. ªi aºa cum lui Dumnezeu,
prin sacramente, i se aduce un cult special, tot astfel diavolul, prin
riturile magice, primeºte un cult care îi procurã o mare satisfacþie.
Ca ºi celebrãrile liturgice, celebrãrile magice au ºi ele cele douã
linii sau dimensiuni: linia descendentã – lucrarea de mântuire
care vine de la Dumnezeu în sacramente, lucrarea de distrugere
care vine de la Satana în riturile magice –, ºi linia ascendentã
– cultul de mulþumire ºi adoraþia aduse lui Dumnezeu în celebrã-
rile liturgice, – cultul adus Satanei în riturile magice. Iatã de ce
magia e un pãcat grav împotriva poruncii întâia, care ne cere
sã-i aducem numai lui Dumnezeu cult, adoraþie, închinare.
Lucrurile folosite în magie sunt foarte numeroase ºi foarte
variate, în funcþie de ceea ce se voieºte sã se obþinã.
La salonul de ezoterism de la Torino, din anul 1993, intitulat
„Magica”, din cele 71 de standuri, 27 au fost destinate vânzãrii
de articole de magie. În cataloagele de articole magice se gãseau,
printre altele: sânge de balaur, tãmâie neagrã, talismane pentru
dragoste, pãpuºi de cearã pentru a produce ura ºi moartea etc.
Rãul provocat prin magie poate fi direct sau indirect. Direct,
punând victima în contact direct cu un anumit material: de pildã,
sânge, fecale, praf de oase omeneºti sau de pisicã, sau de broascã
râioasã, sau diferite ierburi care pot fi în sine otrãvitoare. Aceste
materiale sunt puse în mâncare, în bãuturã, în pat, sub pernã
sau sunt numai atinse de persoana cãreia se intenþioneazã sã i
se facã rãu. În aceastã formã de maleficiu, uneori simplul contact
direct poate produce în mod natural efectele nocive dorite.
Maleficiul indirect se face de la distanþã asupra unor obiecte
care reprezintã victima. Obiectele, fie cã au aparþinut victimei,
de pildã, pãr, unghii tãiate, fragmente de hainã, resturi de mâncare,
fie cã nu au aparþinut, de pildã, fotografii ale persoanei, figurine
din cearã sau ceramicã, pãpuºi din stofã, inima unui animal
244 DIAVOLI

(mai întotdeauna o inimã de gãinã sau de cocoº), o lumânare,

un fruct sau chiar un animal, de pildã, o broascã, o pisicã etc.
Acestea se numesc materiale sau obiecte de transfer: ce se face pe
obiectul sau pe animalul respectiv, prin analogie sau homeopatie,
trece asupra persoanei reprezentate de acel obiect sau animal.
Aºa este, de pildã, maleficiul de strãpungere: statueta sau pãpuºa,
sau fotografia este strãpunsã cu ace, cu cuie, cu vârfuri de cuþit
în timp ce se pronunþã formule de blestem, provocând aceleaºi
dureri cumplite, sfâºietoare, persoanei pentru care se face maleficiul.
Acesta este aºa-numitul maleficiu prin strãpungere.
În funcþie de efectul dorit, putem deosebi mai multe categorii
de maleficii. De pildã, maleficiul de dragoste care produce la o
persoanã un sentiment puternic de dragoste sau de urã faþã de
altã persoanã. Fetele care nu se pot cãsãtori se plâng adesea cã
cineva le-a legat cununia, le-a fãcut farmece ºi merg la babe sã
le-o dezlege. Sau femei care se plâng cã cineva le-a fãcut vrãji,
drept care bãrbaþii nu se mai uitã la ele, legându-ºi inima de
alte femei.
Ziarele timpului au scris cã aºa s-a încercat sã se distrugã
legãtura sentimentalã dintre regele Carol al II-lea ºi amanta lui,
Madam Lupescu (pe numele ei adevãrat Wolf, evreicã), sau chiar
uciderea acesteia. La ºedinþa de magie neagrã þinutã la Bucureºti
au luat parte mai mulþi oameni politici ºi personalitãþi române,
ca ºi numeroase femei aparþinând aristocraþiei, geloase pe metresa
regelui.
Putem avea, în al doilea rând, maleficiul duºmãnos, prin care
se urmãreºte boala sau oricare alt rãu provocat unei persoane,
unei familii sau bunurilor acestora. Se realizeazã în multe feluri:
de pildã, distrugerea prin foc. Arzându-se obiectul de transfer,
victima este consumatã lent de suferinþã sau de o boalã inexo-
rabilã, care pânã la urmã o bagã în pãmânt.
E foarte practicat, apoi, maleficiul prin înnodare sau legãturã.
Înnodându-se materialul de transfer: de pildã, fire de pãr, panglici,
fâºii de stofã, batiste etc., cu formulele magice de blestem
 MAGIA 245

corespunzãtoare, se realizeazã o blocare, o piedicã, o înnodare

a victimei în activitãþile fizice, fiziologice, sociale, economice.
Victima nu mai are spor la nimic: în casã toþi sunt bolnavi, la
serviciu numai greutãþi, vaca nu mai dã lapte – i s-a luat mana –,
cãsãtoriile fetelor sunt ºi ele legate. Un asemenea maleficiu era
cunoscut ºi pe vremea lui Isus. Gãsim un caz de legare a sãnã-
tãþii în Evanghelie. Ni-l descrie evanghelistul Luca, medicul.
Sã-l ascultãm:
Isus învãþa poporul în sinagogã într-o zi de ºabat. ªi acolo era o
femeie stãpânitã de optsprezece ani de un fel de neputinþã; era
gârbovã ºi nu putea nicidecum sã-ºi îndrepte spatele. Când a vãzut-o,
Isus a chemat-o ºi i-a zis: „Femeie, eºti dezlegatã de neputinþa ta”.
ªi-a întins mâinile peste ea: îndatã s-a îndreptat ºi-l slãvea pe
Dumnezeu. Dar mai-marele sinagogii, mâniat cã Isus sãvârºise
vindecarea aceasta în zi de ºabat, a luat cuvântul ºi a zis poporului:
„Sunt ºase zile în care trebuie sã lucreze omul; veniþi în aceste
zile sã vã vindecaþi, ºi nu în zi de ºabat”
„Fãþarnicilor, i-a rãspuns Domnul, oare în ziua de ºabat nu-ºi dezleagã
fiecare din voi boul sau mãgarul de la iesle ºi-l duce de-l adapã? Dar
femeia aceasta, care este o fiicã a lui Abraham, ºi pe care Satana
o þinea legatã de optsprezece ani, nu trebuia oare sã fie dezlegatã
de legãtura aceasta în ziua de ºabat?”
Pe când vorbea el astfel, toþi duºmanii lui au rãmas ruºinaþi ºi
poporul se bucura de toate lucrãrile minunate pe care le fãcea el
(Lc 13,10-17).

Forma cea mai gravã de maleficiu e însã aºa-zisul maleficiu

de putrezire. Prin îngroparea ºi putrezirea obiectului sau anima-
lului asupra cãruia este transferatã personalitatea individului,
acesta este lovit de o boalã care îl bagã în mormânt. Pentru exempli-
ficare, voi relata mãrturia unui preot capucin vrednic de toatã
crezarea. Cazul este descris de demonologul Corrado Balducci
în cartea sa Il Diavolo.
Am fost chemat la cãpãtâiul unui muribund care ajunsese pe moarte
în mod misterios, în curs de numai câteva zile. Zic în mod misterios
246 DIAVOLI

pentru cã nici un medic nu putuse descoperi cauza bolii. Despre

ce era vorba? Pe scurt. De câteva zile o fatã se amorezase de el. S-a
logodit cu ea ºi de nenumãrate ori i-a promis ºi a asigurat-o cã o
va lua în cãsãtorie. Se apropia ziua cãsãtoriei când, dintr-odatã, a
abandonat-o. Vãzând cã orice încercare este inutilã, fata, disperatã,
a hotãrât sã se rãzbune. Învãþatã de o vrãjitoare, a luat o broascã
râioasã, a închis-o într-un vas ºi a îngropat-o în pãmânt cu dorinþa
rea ca aºa cum broasca va suferi îndelung ºi lent de foame ºi sete pânã
la moarte, tot aºa sã sufere pânã la moarte bãiatul care o trãdase.
Îngropat fiind animalul, tânãrul, sãnãtos ºi robust, s-a îmbolnãvit
ºi el ºi a fost cuprins de dureri atât de puternice încât, în câteva zile,
sub privirile tuturor a devenit un cadavru pe picioare. Toþi consi-
derau cã în curând se va prãpãdi. Ceea ce suferea broasca îngro-
patã, evident, îndura ºi tânãrul pe patul sãu de suferinþã. Dar nimeni
nu cunoºtea punerea la cale diabolicã. I-am dat sacramentul ungerii
bolnavilor. În aceeaºi zi am fost chemat în bisericã, rugat fiind sã
spovedesc o femeie (era logodnica trãdatã care nu era dispusã sã ierte).
Neavând dispoziþia necesarã, a plecat nedezlegatã de pãcate de la
spovadã.
Starea bolnavului se înrãutãþea ºi deznodãmântul era aºteptat
dintr-o clipã în alta. Spre searã, aceeaºi tânãrã, chinuitã poate de
remuºcare, s-a întors la scaunul de spovadã, dar cu alte sentimente,
cãitã ºi dispusã sã repare ce a fãcut. „Promisiune zadarnicã, i-am zis,
de vreme ce bãrbatul nu o va mai duce pânã mâine”. „Nu a murit
ºi nu va muri, rãspunde tânãra. Aflaþi cã broasca, pe care am dez-
gropat-o ºi pe care am pus-o în libertate, este încã vie; ceea ce
înseamnã cã acel om se va vindeca”. Cuprins de curiozitate, m-am
interesat ºi am aflat cã bãrbatul cãruia îi dãdusem ungerea bolna-
vilor, din acel moment începuse sã-ºi revinã ºi în curând a fost
iarãºi sãnãtos ºi în putere.

În lupta împotriva tuturor formelor de magie, în prima linie de

bãtaie trebuie sã fie clerul. Reamintesc avertismentul episcopului
A. Gemma din scrisoarea sa pastoralã din 29 iunie 1992:
Nu ºtiu slujitorii sacri cã tocmai indiferenþa lor constrânge adesea
lumea simplã ºi ignorantã sã recurgã la magi ºi la vrãjitoare, sau
 MAGIA 247

la alte practici aberante, care, vai, sunt instrumentul privilegiat

al intervenþiei diavolului ºi al succesului sãu? Nu obosiþi în a-i þine
departe pe credincioºii noºtri de asemenea practici!

Cum sã luptãm împotriva magiei

M. Lallemand, mare expert în materie de ocultism, afirmã cã
cei care recurg la practici oculte, magie, sunt astãzi în lume mai
numeroºi decât cei care se închinã la Dumnezeul cel adevãrat.
Dacã aºa stau lucrurile, ºi nu avem nici un motiv sã ne îndoim cã
aºa stau, înseamnã cã trebuie dus un adevãrat rãzboi împotriva
magiei ºi împotriva celui care stã îndãrãtul ei. În acest rãzboi,
ca în orice rãzboi, panica, frica exageratã, care îi paralizeazã pe
combatanþi, face ca rãzboiul sã fie cu siguranþã pierdut.
Obsesia, teama exageratã de magie, de vrãji, de farmece, poate
provoca efectele magiei chiar ºi acolo unde nu este magie, aºa
cum frica, obsesia cancerului, poate provoca, prin autosugestie,
un cancer, chiar ºi atunci când cancerul nu existã.
Pãrintele Matteo La Grua, un cunoscut exorcist din Palermo,
scrie în cartea sa, Preghiera di liberazione:
La popoarele primitive, unde practicile magiei sunt foarte dezvol-
tate, vrãjitorul informeazã întotdeauna, direct sau indirect, victima
desemnatã. În acest caz, intrã în joc sugestia care, operând asupra
unui subiect uºor impresionabil, îºi produce efectul adesea imediat:
victima se îmbolnãveºte, slãbeºte ºi moare în câteva zile, dacã e un
maleficiu ce vizeazã moartea.

Din pãcate, aceasta este o metodã destul de frecventã la creº-

tinii noºtri de a se rãzbuna, fãrã a fi vrãjitori sau a recurge la
Satana: pun în faþa porþii sau în curtea duºmanului diferite obiecte:
picãturi de cearã, fecale, cenuºã, sânge, figurine de cearã, lãsând
sã se înþeleagã cã sunt vrãjite sau fac cruci pe gard, pe poartã.
Acestea îºi pot face efectul, nu cã ar avea în ele vreo forþã maleficã,
ci din cauza fricii exagerate de forþele malefice pe care o provoacã.
248 DIAVOLI

Cardinalul Suenens descrie astfel atmosfera sufleteascã în

care trebuie sã trãiascã un creºtin conºtient de credinþa sa; o
atmosferã care dominã iubirea lui Cristos, ºi nu frica de diavol:
Paºtele este în inima credinþei noastre. Creºtinismul este indisolubil
legat de misterul învierii pascale. Noi ne bucurãm de existenþa
noastrã creºtinã prezentã ºi viitoare având în vedere aceastã reali-
tate fundamentalã a credinþei noastre. E vorba, realmente, de o
chestiune de viaþã ºi de moarte. Creºtinul nu este un individ care
trãieºte cu obsesia sau psihoza diavolului sau a diavolilor; el crede
în învierea Domnului, în triumful vieþii asupra morþii, al adevãrului
asupra minciunii, al luminii asupra nopþii.
„Noi suntem poporul Paºtelui – le-a spus Ioan Paul al II-lea
negrilor din Harlem – ºi Aleluia e cântecul nostru” (Reînvierea ºi
puterea întunericului).
Avea dreptate sfânta Tereza de Avila când spunea:
Nu înþeleg spaimele celor care strigã: „Diavolul, diavolul” când ar
putea sã strige: „Dumnezeu, Dumnezeu” ºi sã umple iadul de groazã.
Oare nu ºtim cã diavolii nu pot sã facã nici mãcar o miºcare fãrã
permisiunea lui Dumnezeu? Ce înseamnã, aºadar, aceste temeri
zadarnice?
Lucrul cel mai important în lupta împotriva forþelor malefice
descãtuºate prin magie este o viaþã religioasã ºi moralã trãitã
conform Evangheliei: primirea deasã a sacramentelor, rugãciunea,
participarea mãcar duminica la Liturghie, o viaþã trãitã în harul
sfinþitor.
Exorcistul Raul Salvucci a ajuns la concluzia cã maleficiul, chiar
cel fãcut spre a provoca moartea, e condiþionat de viaþa religioasã
a persoanei maleficate. Dacã persoana trãieºte viaþa religioasã
în proporþie de 30%, are ºansa sau neºansa, mai bine zis, de a muri
de 70%. Dacã trãieºte viaþa religioasã în proporþie de 70%, are
ºansa de a muri de 30%. E o convingere generalã, dar complet
greºitã cã ocrotirea împotriva vrãjilor sau eliberarea de vrãji
depinde numai de alþii, de alþi vrãjitori la care recurg ºi pe care
 MAGIA 249

îi plãtesc, depinde, eventual, de preoþi, dar nu de ei. Vin la preot,

dupã ce au vãzut cã nu rezolvã nimic cu babele, ca sã plãteascã
slujbe, sã li se citeascã, sã fie stropiþi cu agheasmã, dar nici prin
minte nu le vine cã trebuie sã se converteascã, sã-ºi schimbe viaþa,
sã frecventeze sacramentele, sã nu mai trãiascã în duºmãnie,
desfrâu, hoþie, alcoolism. În fond, e vorba adesea de o concepþie
magicã cu privire la rugãciune ºi la slujbele religioase; acestea
sunt considerate tot un fel de descântece, de vrãji prin care se
dezleagã vrãjile fãcute, care îºi fac automat efectul.
Când eram paroh, vine la mine un cãldãrar ºi mã întreabã:
„Pãrinþele, cât costã o slujbã?” „Zece lei”, zic. Atâta era pe vremea
aceea stipendiul. „Bine, zice. Uite, ai aici cinci lei ºi dacã slujba
îºi face efectul, vin ºi-þi mai aduc cinci lei ºi în plus o sticlã cu
lichior. Da’ sã faci o rugãciune de aceea tare, cum ºtii mata. Sã-mi
moarã socrii, cã prea multe greutãþi îmi fac, nu se mai poate trãi”.
Mã considera un vrãjitor mai puternic decât þigãncile lui. Cã
un bulibaºã mi-a cerut aºa ceva, nu m-a mirat prea mult. Dar m-a
uimit ce mi-a spus nu demult un preot care lucra într-o parohie
cu profundã tradiþie catolicã. Preotul avea mari necazuri, probleme
grele. O enoriaºã, bunã la inimã, vrând sã-l ajute, îi spune cã i-a
fãcut cineva vrãji. ªi îl sfãtuieºte sã scrie pe o hârtie toþi duº-
manii pe care îi cunoaºte sau îi bãnuieºte ºi sã se ducã cu un
milion de lei la cutare vrãjitoare din cutare sat învecinat ºi îl
scapã de toate necazurile; îi desface vrãjile. Ar fi un lucru extrem
de grav ca însuºi preotul sã se transforme în vrãjitor, sã transforme
riturile religioase în rituri magice, sã scoatã pãrticele, sã-i
ameninþe cu slujbe negre pe cei pe care vrea sã-i punã la punct.
Iatã primul lucru pe care trebuie sã-l facã preotul când vine
la el o persoanã cu probleme de genul acesta ºi cere rugãciuni: un
îndemn la convertire, la sacramente, la o viaþã creºtinã autenticã.
Nu e de ajuns sã se vorbeascã sporadic, la modul abstract, la
predicã, despre aceste lucruri. Bunii noºtri creºtini s-au rutinat
atât de mult cu predicile noastre, cã nu reþin mai nimic din ele.
Mons. Ablondi, episcop de Livorno, nu glumea când spunea:
250 DIAVOLI

Dacã la Liturghie, ajuns la rugãciunea numitã Colecta, aº spune:

„Dumnezeule, fã ca în misterul providenþei tale acoperiºul acestei
biserici sã cadã asupra noastrã. Prin Cristos Domnul nostru”, credin-
cioºii ar rãspunde fãrã ezitare: „Amin”. E necesarã o catehezã
personalã, de la om la om, cãci greu te înþelege omul chiar ºi atunci
când îi vorbeºti numai lui.

În continuare, ce trebuie fãcut acolo unde este sau se bãnuieºte

cã e vorba de un maleficiu? Mai întâi trebuie cãutate ºi îndepãr-
tate, cel mai bine este sã fie arse, acele obiecte puse de rãufãcãtori
în casã, sub covor, în curte, în maºinã, în pernã, sub saltea, la
locul de muncã. Aceste lucruri, prin formulele ºi riturile magice
care se fac asupra lor, sunt încãrcate cu energie negativã, maleficã,
cu radioactivitate, dacã putem spune aºa, care acþioneazã asupra
destinatarului maleficiului. Distrugerea sau mãcar îndepãr-
tarea sursei de radiaþie maleficã este de cea mai mare importanþã.
Cele mai vizate pãrþi ale corpului uman prin maleficiu sunt
capul ºi stomacul. Foarte adesea se gãsesc lucruri stranii bãgate
fie direct, fie indirect, de la distanþã, în perna pe care stã capul
în timpul nopþii. Astfel, capul este bombardat permanent de
influxurile malefice. Creierul fiind centrala care reglementeazã
toate funcþiile organismului, afectarea lui prin maleficiu cauzeazã
o mulþime de tulburãri fizice ºi psihice.
Tulburãri în somn: dificultatea de a adormi, a te trezi foarte
devreme ºi a nu mai putea adormi, coºmaruri, visuri urâte ºi
tulburãtoare care se imprimã puternic în minte, provocând spaimã,
precum senzaþia de a cãdea în gol, de a conduce o maºinã
pierzându-i controlul, o situaþie groaznicã din care nu e scãpare.
Victima rãmâne ºi dupã trezire într-o stare de spaimã ºi rãvã-
ºire. De aici greutatea de a te scula dimineaþa, o stare de obosealã
ºi sfârºealã mai mare decât în momentul când te-ai culcat, obo-
seala care te însoþeºte toatã ziua ºi nu îþi permite sã-þi faci munca
normal, nevoia pe care o simþi de a te culca în timpul zilei la ore
care nu sunt destinate somnului.
 MAGIA 251

Apoi, pe plan psihic: o permanentã stare de obosealã ºi con-

fuzie mintalã, incapacitatea de a te concentra la lucrurile pe care
le ai de fãcut, stres, nervozitate, indispoziþie, tristeþe, pesimism,
uneori dorinþa de a muri, tendinþa de a te închide în tine însuþi,
de a te izola de ceilalþi, senzaþia deprimantã cã n-ai nici un rost pe
lume, cã nu te iubeºte nimeni, un fel de dezagregare a personalitãþii.
În continuare, efecte pe plan spiritual: aversiune, lehamite
faþã de cele sfinte, de bisericã, de celebrãrile liturgice, obosealã,
incapacitate de concentrare la rugãciune, distracþii permanente
ºi, mai ales, tendinþa de a râde mereu în timpul rugãciunii, în
bisericã, la celebrãri; un râs inconºtient, isteric, fãrã nici un motiv,
care izbucneºte de la sine.
ªi în al doilea rând, e vizat stomacul. În acest caz, sursa de
radiaþie maleficã victima o poartã zi ºi noapte în ea însãºi. Ceea
ce i se pune în mâncare sau bãuturã rãmâne foarte multã vreme
neeliminat, ascuns în cutele stomacului, provocând indigestie
ºi o mulþime de dureri insuportabile în tot organismul.
Cei care se ocupã cu magia sunt foarte abili în a introduce aceste
substanþe în mâncare, în alimente, în cafea, în bãuturã. O persoanã,
care a fost în serviciul unuia care se ocupa cu vrãjitoria, lucra
într-un laborator de cofetãrie. Convertindu-se, a povestit cum
colabora la maleficiu. Când o femeie voia sã obþinã o legãturã de
amor cu un bãrbat, îi aducea sânge provenind din menstruaþie.
Usca acest sânge, asupra cãruia se fãcea vraja, apoi îl dilua în apã.
Injecta cu seringa lichidul în bomboanele de ciocolatã care au
în interior lichior ºi apoi cutia cu bomboane era fãcutã cadou
bãrbatului respectiv.
Cum pot fi ajutate aceste victime ale maleficiului de cei din
familie, de grupurile care practicã rugãciunea de eliberare ºi,
în mod cu totul special, de pãstorii sufleteºti? Prin binecuvântãri,
prin rugãciuni de exorcizare – exorcizare în sensul restrâns al
cuvântului. Recomandându-le sã poarte la piept, în portmoneu,
în maºinã, o cruciuliþã, o medalie, o imagine binecuvântatã. Sã
foloseascã în pregãtirea mâncãrii agheasmã, sare sfinþitã, untdelemn
252 DIAVOLI

binecuvântat, pentru a contracara elementele malefice pe care

le-a înghiþit ºi pe care le poartã în stomac.
Pentru a face aceste rugãciuni ºi binecuvântãri nu e nevoie sã
fie trimisã persoana la analize, la controale medicale, la psihiatri
pentru a depista cauza bolii, dacã e de origine naturalã sau e o
fãcãturã maleficã: originea e foarte greu sau chiar imposibil adesea
de depistat. E de ajuns sã fie o bãnuialã sau anumite indicii: de
pildã, aversiunea faþã de cele sfinte, faptul cã medicii nu dau de
rostul bolii, cã medicamentele nu-ºi fac efectul. Biserica face rugã-
ciuni de exorcizare, de pildã, la botez. Ne pune sã facem adesea
tripla lepãdare de Satana, fãrã a face investigaþii în prealabil ºi
fãrã a ne trimite mai întâi la medici.
E obligatoriu pentru slujitorii altarului sã facã acea nouã evan-
ghelizare despre care vorbeºte papa, pentru ca poporul sã nu recurgã
la magie ºi la ajutorul Satanei pentru a obþine avere, putere ºi plã-
cere ºi pentru a se rãzbuna. Lor le este adresat îndemnul apos-
tolului Pavel:
Te implor înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea lui Cristos Isus care
are sã judece viii ºi morþii ºi pentru arãtarea împãrãþiei sale; predicã
cuvântul, stãruie asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã, ceartã,
îndeamnã cu toatã blândeþea ºi învãþãtura. Cãci va veni vremea când
oamenii nu vor putea sã suporte învãþãtura sãnãtoasã, ci îi vor gâdila
urechile sã audã lucruri plãcute ºi îºi vor da învãþãtori dupã poftele
lor (2Tim 4,1- 3).
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL

A pãtrunde în lumea de dincolo ºi a comunica cu morþii este

visul omului dintotdeauna. Biblia ne relateazã o scenã pateticã
de necromanþie.
Saul îi îndepãrtase din þarã pe cei care chemau morþii ºi pe cei care
ghiceau. Filistenii pornesc rãzboi împotriva Israelului. La vederea
taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de fricã ºi un tremur puternic
i-a apucat inima (...) Atunci Saul le-a zis slujitorilor sãi: „Cãutaþi
o femeie care sã cheme morþii, ca sã mã duc s-o întreb”. Slujitorii
i-au zis: „Iatã cã în En-Dor este o femeie care cheamã morþii”. Atunci
Saul s-a schimbat, a luat alte haine ºi a plecat cu doi oameni. Au
ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând
un mort ºi scoalã pe cine îþi voi spune”. Femeia i-a rãspuns: „ªtii ce
a fãcut Saul, cum i-a nimicit pe cei din þarã care cheamã morþii ºi
pe cei care ghicesc viitorul. Pentru ce, aºadar, întinzi o cursã vieþii
mele ca sã mã omori?” Saul i-a jurat pe Domnul ºi i-a zis: „Viu este
Domnul, cã nu þi se va întâmpla nici un rãu pentru aceasta”. Femeia
a zis: „Pe cine vrei sã þi-l scol?” ªi el a rãspuns: „Pe Samuel”.
Când l-a vãzut femeia pe Samuel, a scos un þipãt mare ºi i-a zis lui
Saul: „Pentru ce m-ai înºelat? Tu eºti Saul!” Regele i-a zis: „Nu te
teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia i-a zis lui Saul: „Vãd o fiinþã
dumnezeiascã sculându-se din pãmânt”. El i-a zis: „Cum este la chip?”
ªi ea i-a rãspuns: „Este un bãtrân care se scoalã ºi este învelit cu
o mantie”. Saul a înþeles cã era Samuel, s-a plecat cu faþa la pãmânt
ºi s-a închinat. Samuel i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat,
chemându-mã?” Saul a rãspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare:
filistenii îmi fac rãzboi ºi Dumnezeu s-a depãrtat de mine... ªi te-am
chemat sã-mi arãþi ce sã fac”. Rãspunsul lui Samuel cade ca un trãsnet:
„Domnul a luat regatul din mâinile tale... Domnul va da Israelul
împreunã cu tine în mâinile filistenilor”. Îndatã Saul a cãzut la pãmânt
cât era de lung; cuvintele lui Samuel l-au umplut de groazã (cf. 1Sam 28).
254 DIAVOLI

În lumea pãgânã anticã, necromanþia era foarte practicatã. Eschil

o pune în scenã pe regina Atossa, chemând fantoma lui Darius,
regele perºilor.
Homer, în cântarea a XI-a a Odiseii, îl descrie pe Ulise în þara
ceþoasã a Cimerienilor. El aduce o jertfã morþilor. Brãzdeazã cu
sabia pãmântul. Varsã în brazdã libaþiuni de vin ºi de lapte,
apoi înjunghie un berbec negru. O mulþime de umbre ies din lãcaºul
morþilor, se reped sã bea sângele care se scurge în ºanþul fãcut.
Dar regele Itacãi le alungã furios, cãci singurul suflet care doreºte
sã-i aparã este sufletul mamei sale, venerabila Anticlea, de la
care vrea sã afle viitorul prin intermediul prezicãtorului Tiresias.
Necromanþia este prezentã permanent în decursul timpului,
dar în secolul al XIX-lea cunoaºte noi forme, se rãspândeºte ca
o adevãratã epidemie pretutindeni ºi ia numele de spiritism. Se
poate spune cã spiritismul modern s-a nãscut în anul 1847 la o
fermã din Hydesville, statul New York, unde trãia familia Fox, mama
ºi douã fiice ale sale. Ele au slujit pentru prima datã ca medium,
adicã intermediar care, intrând în transã, e capabil sã intre în
legãturã cu spiritele celor morþi din lumea de dincolo. Prima conver-
saþie cu spiritele morþilor a început astfel: „Eºti cumva un spirit?
întreabã doamna Fox. Dacã eºti, bate de douã ori”. Bãtãile sunt
executate imediat. Aºa au început numeroasele ºedinþe, lungile
conversaþii cu spiritele morþilor, care au fãcut o vâlvã extraordi-
narã în Statele Unite.
Mulþi au descoperit cã au calitatea de medium ºi au intrat în
contact cu sufletele morþilor. Oameni de ºtiinþã au început sã
studieze fenomenul. De pildã, Wiliam Crookes admitea natura
spiritistã a apariþiei în mod vizibil a fantomei Katiei King. Oliver
Lodge afirma cã a intrat în legãturã, în cursul ºedinþelor spiri-
tiste, cu fiul sãu Raimond, mort în Primul Rãzboi Mondial.
Din America, spiritismul pãtrunde ºi cucereºte Europa: Italia,
cu renumitul Lombroso, ºi mai ales Franþa. Intelectualitatea catolicã
francezã, grupatã în jurul ziarului Universul, a opus o rezistenþã
puternicã spiritismului. Nu puþini au fost cei care au vãzut în
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 255

el o invazie în lume a spiritelor infernale scãpate din iad. Antica-

tolicii, în schimb, au vãzut în spiritism începutul unei lumi noi.
Victor Hugo, de pildã, exilat la Jersey, a chemat el însuºi spiritul
lui Racine ºi mergea cu nebunia pânã acolo cã susþinea cã a primit
prin intermediul meselor care se învârt mesaje chiar de la Isus
Cristos.
Cel care a elaborat doctrina spiritistã modernã a fost Léon
Ipolit Denizart Rivail, cunoscut cu pseudonimul de Allan Kardec,
care, spunea el, a primit misiunea din partea unui spirit „Sã
fondeze o religie cu adevãrat mare, frumoasã ºi demnã de creator”,
o religie menitã sã elimine toate celelalte religii. „Spiritismul,
proclamã în lucrarea sa de bazã Cartea Spiritelor, este doctrina
întemeiatã pe existenþa, manifestarea ºi învãþãturile care vin
de la spirite”.
Avea la dispoziþie o mulþime de persoane înzestrate cu calitatea
de medium, care fãceau sã se învârtã mese ºi prin care veneau
mesajele de la spirite; numai cã spiritele nu se puneau de acord
între ele ºi transmiteau mesaje care se bãteau cap în cap. Acuzat
cã e un simplu instrument în mâinile diavolului, Kardec se
apãra spunând cã diavolul nu are nici un amestec în spiritism,
pentru simplul fapt cã el nu crede în diavol. Mormântul cel mai
acoperit cu flori din Paris este mormântul lui Allan Kardec din
cimitirul Père Lachaise. E loc de pelerinaj. Zilnic numeroºi adepþi
ai spiritismului vin la mormântul lui, depun flori, se reculeg, ating
bustul lui de bronz, formuleazã în minte o dorinþã ºi aºteaptã
sã li se transmitã un fluid magnetic.
Noua religie spiritistã a lui Kardec este un conglomerat de
elemente eterogene ºi contradictorii prezente în diferite religii
pãgâne, în special în budism ºi în diferite filozofii. Creºtinismul
e demolat complet. Este negatã dogma Preasfintei Treimi. Este
negatã dumnezeirea lui Cristos – Cristos fiind considerat doar
un mare spirit. Este desfiinþatã Sfânta Scripturã; Kardec va
scrie el o nouã Biblie dictatã de spirite. Este tãgãduitã exis-
tenþa purgatorului ºi a iadului. Nici vorbã de sacramente.
256 DIAVOLI

Kardec nu a declarat rãzboi deschis Bisericii. Acest lucru l-a

fãcut succesorul sãu, Léon Denis, pentru care Biserica era „marea
prostituatã” din Apocalips. El a fãcut din spiritism o armã de luptã
vizând, în primul rând, pe papa ºi Biserica Catolicã. Aceasta
trebuia sã disparã spre a fi înlocuitã cu noua religie spiritistã.
În Anglia, spiritismul s-a constituit ca Bisericã spiritistã, având
ierarhie ºi liturgie proprie.
Însã, în ultimele trei veacuri, paradisul necromanþiei a fost
Rusia þaristã. Pe malul Nevei, la curtea þaristã de la Petersburg,
gãseau primire cãlduroasã toþi magicienii, toþi necromanþii, toþi
magnetizatorii ºi taumaturgii, toþi prezicãtorii viitorului din lume.
Aceºtia erau consilierii imperiali. Rasputin, câºtigat de spionajul
german, a fost ultimul ºi cel mai abject dintre toþi. Faimosul misti-
cism rusesc a degenerat în magie ºi ezoterism. Tragicele evenimente
care s-au petrecut în Rusia la începutul secolului al XX-lea, cu
urmãrile pe care le-au avut asupra întregii omeniri, nu pot fi expli-
cate decât pe acest fond obscur de magie, spiritism, ocultism,
conflicte între diferite loji masonice. E vorba de revoluþia din 1906
ºi cea din 1917.
Iatã ce ne povesteºte ambasadorul Franþei în Rusia înainte ºi
în timpul Primului Rãzboi Mondial, Maurice Paléologue, în cartea
sa Memorii asupra prãbuºirii þarismului. În anul 1900 sosea la
Petersburg renumitul magician Papus, care ºi-a câºtigat o clientelã
imensã, devenind confidentul þarului ºi al þarinei. Numele adevãrat
al lui Papus era Encaussé Gérard, spaniol de origine, întemeie-
torul Ordinului Masonic Martinist. Medic de profesie, ºi-a luat
numele de Papus. În lumea demonilor, Papus este numele unui
diavol medic. Nu numai în cer ºi pe pãmânt, dar ºi în iad, toate
profesiile îºi au un patron. Pe lângã medicinã, Papus a practicat
magia, ocultismul, necromanþia, lucruri învãþate mai ales în cãlã-
toriile sale în India. Atribuia arta sa de vindecãtor faptului cã
citea, zicea el, în lumina astralã care înconjoarã corpul fiecãrui
individ. Mobilizat în Primul Rãzboi Mondial ca medic ofiþer, a
murit în 1916 în urma rãnilor primite în rãzboi.
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 257

În octombrie 1905, Papus sosea din nou la Petersburg. Era

chemat de urgenþã de þarul Nicolae al II-lea ºi de autoritãþile
supreme ale Rusiei. Situaþia în Rusia era dezastruoasã: revolte
sângeroase, greve, tulburãri provocate de revoluþionari, acte de
banditism, masacre, incendii. Þarul era disperat. Nu ºtia ce
atitudine sã ia: miniºtrii, demnitarii, generalii cereau unii repri-
mare nemiloasã, alþii toleranþã în numele liberalismului modern.
Papus, primit imediat la curte, dupã o scurtã discuþie cu þarul
ºi þarina, a organizat pentru a doua zi o mare ceremonie de magie
ºi necromanþie. La aceastã liturgie secretã, în afarã de þar ºi
þarinã, a mai asistat doar un tânãr ofiþer. Maestrul spiritual, cum
era numit Papus, a reuºit sã cheme fantoma prea piosului þar
Alexandru al III-lea. Semne de netãgãduit au atestat prezenþa
spectrului invizibil. Cu toatã neliniºtea care îi strângea inima,
Nicolae al II-lea l-a întrebat cu sfialã pe tatãl sãu dacã trebuie
sã reacþioneze sau nu împotriva curentului revoluþionar care ame-
ninþa Rusia. Fantoma i-a rãspuns: „Trebuie, coste ce-o costa, sã
zdrobeºti revoluþia în faºã, dar ea va renaºte într-o zi ºi va fi cu
atât mai violentã cu cât reprimarea de azi va trebui sã fie mai
severã. Nu importã! Curaj, fiul meu! Continuã sã lupþi!” În timp
ce þarul stãtea încremenit în urma prevestirii fãcute de tatãl sãu,
Papus l-a asigurat cã dispune de puteri magice pentru îndepãr-
tarea catastrofei, dar cã vrãjile sale nu vor mai avea nici o putere
în momentul în care el va muri. Apoi a executat cu toatã solemni-
tatea riturile magice. La 26 octombrie 1906, Papus murea: riturile
magice ºi-au pierdut puterea. La scurtã vreme se va declanºa
sângeroasa revoluþie pe care o cunoaºtem din istorie.
La baza spiritismului stã metempsihoza sau credinþa în reîncar-
narea sufletelor. Omul, potrivit învãþãturii spiritiste, este format
din trei elemente: sufletul sau spiritul, care este spiritual ºi nemu-
ritor, trupul fizic material, care este comun cu al animalelor, ºi
al treilea element, semimaterial, care face legãtura dintre trup ºi
suflet ºi care se muleazã perfect pe trupul fizic, numit perispirit
sau trup astral sau trup eteric. Legãtura dinte perispirit ºi suflet
258 DIAVOLI

se face prin aºa-ziºii „curenþi magnetici”. Legãtura dintre perispirit

ºi trupul fizic se face prin aºa-ziºii „fluizi nervoºi”. Perispiritul
este fluid vital, parte a fluidului universal. La moarte, trupul fizic
este distrus. Sufletul, care împreunã cu perispiritul formeazã
corpul astral sau eteric, se elibereazã. Nu e nevoie de cãinþã, de
spovadã sau de iertare din partea lui Dumnezeu, fiindcã sufletul
se purificã ºi îºi ispãºeºte pãcatele printr-o serie de reîncarnãri
succesive. Reîncarnarea nu are loc la conceperea, ci la naºterea
trupului. Sufletul se poate reîncarna pe pãmânt, dar se poate
reîncarna ºi pe Marte sau pe Jupiter, unde ºansele de purificare
sunt diferite. Sufletul se poate reîncarna ºi într-un trup de animal.
La Paris, în cartierul Asnières, existã un renumit ºi luxos cimitir
al câinilor. Pe plãcile de marmurã de deasupra cavourilor, cu flori
mereu proaspete, inscripþiile aratã durerea ºi disperarea persoa-
nelor în vârstã ºi solitare care ºi-au pierdut fiinþele cele mai
iubite pe care le-au avut în viaþã: câinii. Prin spiritism, unele
dintre aceste persoane rãmân în contact cu sufletele care s-au
încarnat în aceste animale; aceste suflete vin ºi învârt mesele
atunci când sunt chemate la ºedinþele de spiritism.
Cum se realizeazã conversaþia cu sufletul unui mort? Medium-ul
ar fi un individ care serveºte drept „pistã de aterizare a sufle-
telor sau spiritelor care comunicã cu oamenii”. Medium-ul este
capabil de dedublare. Sufletul, împreunã cu perispiritul, adicã cu
corpul astral, pãrãseºte trupul fizic ºi se îndreaptã spre aºtri,
urcã în eter. Rãmâne totuºi legat de trupul fizic prin aºa-zisa
„legãturã vitalã”, un fel de cordon ombilical. Dacã acesta se rupe
din întâmplare, survine moartea. În acest timp, spiritul unui mort
vine împreunã cu perispiritul lui ºi se încarneazã, adicã se
instaleazã în trupul fizic rãmas gol al medium-ului. Acesta îºi
pierde identitatea cât timp este în transã, gãzduind sufletul unui
mort, de aceea ºi vocea ºi comportamentul i se schimbã complet;
sunt ale defunctului. Vai când sufletul mortului refuzã sã mai plece
din trupul medium-ului, se simte bine în el Se poate întâmpla
ºi aºa ceva ºi în acest caz situaþia poate deveni tragicã. Sunt ºi
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 259

spirite rele care au foarte mult de ispãºit. În acest caz, omul,

medium-ul, devine posedat de un spirit rãu.
În cursul unei ºedinþe de spiritism, participanþii fac cerc în
jurul unei mãsuþe având unul sau trei picioare, cu palmele întinse
pe masã, atingând cu degetele mici degetele vecinilor. Dupã un
timp, mãsuþa începe sã se balanseze ºi uneori chiar sã se depla-
seze singurã. Medium-ul întreabã sufletul chemat. Piciorul mãsuþei
rãspunde prin bãtãi, potrivit înþelegerii fãcute. Dupã un timp,
începe sã rãspundã medium-ul sau, mai exact, spiritul intrat în el.
De obicei, sunt chemate sufletele oamenilor celebri din trecut.
La un moment dat, în Statele Unite se numãrau circa 60.000 de
indivizi cu calitãþi de medium la dispoziþia cãrora stãteau practic
toþi morþii mai mult sau mai puþin celebri.
Spiritele morþilor au ºi diferite alte mijloace de a comunica
mesajele. Pe lângã bãtãile mesei sau în masã numite mesaje tipto-
logice (din greceºte typtos = bat ºi logos = cuvânt), pot sã comunice
ºi prin telefon, casetofon, televizor, internet, sau în scris: e aºa-zisul
scris automat.
În orãºelul italian Camerino, prin anii ’50, se publica un ziar cu
titlul Aurora, în 1500 de exemplare, redactat în întregime de
spirite. Dante în persoanã a publicat din lumea cealaltã un poem
în terþine antice, în stilul Divinei Comedii.
Uneori spiritele se lasã fotografiate. Se realizeazã aºa-zisele
fotografii transcendentale. Dar cum pelicula fotograficã nu poate
prinde decât perispiritul semimaterial, fotografiile sunt ceþoase,
prind numai fantomele sau ectoplasmele.
Un mare promotor al spiritismului a fost scriitorul nostru Bogdan
Petriceicu Hasdeu. Când în 1888 i-a murit de tuberculozã unica
fiicã, Iulia, în vârstã de 16 ani, fatã de o inteligenþã precoce,
scriitorul a pãrãsit orice preocupare literarã ºi ºtiinþificã spre
a se consacra cu pasiune spiritismului. Într-o zi, a simþit o mâncã-
rime în mânã ºi nevoia de a scrie. Mâna a luat un creion ºi a pus
pe hârtie aceste cuvinte în limba francezã: „Sunt fericitã. Ne
vom revedea. Aceasta trebuie sã-þi fie de ajuns. Iulia Hasdeu”.
260 DIAVOLI

Atunci scriitorul a înþeles cã duhurile existã ºi pot comunica.

Împreunã cu o echipã de colaboratori, printre care se numãra
poetul Th. Speranþia ºi episcopul Ghenadie al Argeºului, a început
sã consulte spiritele care rãspundeau în scris. Alexandru, tatãl
scriitorului, ºi Iulia erau oaspeþii cei mai des invitaþi. A reuºit
chiar ºi sã fotografieze câteva spirite. Iulia i-a sugerat tatãlui ºi
planul mormântului ei. A ieºit un mic templu al religiei spiritiste
extravagant ºi grotesc.
Necromanþia înseamnã magie, întrucât presupune un ritual,
un ceremonial, o adevãratã liturgie a chemãrii morþilor. Cel mai
complet manual de necromanþie este cel publicat de Eliphas Lévi,
intitulat Dogma ºi ritualul înaltei magii, reeditat în mod constant
pânã în zilele noastre. Autorul, francez, fost seminarist, devenit
duºman al Bisericii Catolice, ºi-a luat nume evreiesc. Numele
lui adevãrat era Alphonse-Charles Constant. Membru al unor
societãþi oculte, ca societatea rozacrucianã englezã ºi cea masonicã
martinistã, acest specialist în magia înaltã a practicat spiri-
tismul ºi a murit în mizerie, de foame, în 1875. În manualul sãu
scrie cum trebuie sã procedeze cel care cheamã morþii. Timp de
14 zile el trebuie sã execute o mulþime de lucruri, toate legate
de amintirea mortului. Trebuie sã adune lucrurile ce au aparþinut
defunctului în camera în care locuia când era în viaþã, sã punã
acolo portretul lui acoperit cu o pânzã albã, sã punã alãturi florile
preferate de el în viaþã, sã fie de o castitate absolutã ºi sã þinã
post sever. În ziua stabilitã pentru chemarea mortului nu are voie
sã vorbeascã absolut cu nimeni. Seara aºazã pe o masã, acoperitã
cu o faþã de masã albã, douã tacâmuri ºi douã pahare. Va lua cina,
simbolic, cu mortul. În sfârºit, închide ochii, îºi acoperã faþa cu
palmele ºi câteva clipe vorbeºte în gând cu mortul, dupã care îl
cheamã de trei ori pe nume, deschizându-ºi încet, încet ochii. Dacã
nu vede nimic, va trebui sã repete experienþa în anul urmãtor.
Poate sã o facã trei ani la rând. „E lucru sigur, scrie Eliphas
Lévi, cã cel târziu la a treia încercare va obþine apariþia doritã,
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 261

ºi cu cât va întârzia mai mult, cu atât va fi mai vizibilã ºi mai

de recunoscut”.
Un expert în spiritism, Oswald Wirth, în lucrarea sa intitulatã
Cartea Maestrului, menþioneazã cã al treilea grad masonic, care
este gradul de Maestru, este necromant în sens simbolic.
De fapt, nu întotdeauna e observat un asemenea ceremonial
complicat. Sunt forme de spiritism mult mai simple, care sunt
practicate în popor, de pildã, pe o carte de rugãciuni este aºezatã
o cheie, se spune un Tatãl nostru sau un Bucurã-te, Marie ºi e
chemat mortul care dã rãspunsul, fãcând sã se învârtã cheia
conform înþelegerii stabilite în prealabil, sã zicem, dacã mortul
chemat e mântuit, sã se învârtã o datã, dacã e osândit, sã se
învârtã de douã ori.
Ce sã credem despre aceste fenomene spiritiste? Sunt realitãþi
extrem de misterioase ºi tulburãtoare. E adevãrat cã se amestecã
în ele mult ºarlatanism, multe trucuri. Dar a pune totul pe seama
ºarlatanismului înseamnã a fi lipsiþi de simþul realitãþii. Filozofi
serioºi, ca Gabriel Marcel ºi Henri Bergson, au acordat toatã
atenþia acestor fenomene, le-au studiat ºi se pare cã au ºi recurs
la ele.
ªtiinþele experimentale n-au fãcut luminã în domeniul spiri-
tismului. Savanþii au dat fenomenelor spiritiste tot felul de nume:
fenomene paranormale, metafizice, metapsihice, preternaturale,
înglobându-le pe toate în noua ºtiinþã a parapsihologiei. Dar,
dându-le un nume, nu au dat ºi o explicaþie plauzibilã a originii
lor. Psihologia explicã, de pildã, cã în unele cazuri scrisul automatic
poate fi atribuit subconºtientului omului, ºi nu spiritelor morþilor.
Existã posibilitatea dedublãrii personalitãþii, astfel încât omul,
practic, vorbeºte cu el însuºi, nu cu morþii. Aceasta ne-o spune
psihologia, ºi nu parapsihologia, cãci parapsihologia se defineºte
ca fiind ºtiinþa care studiazã fenomenele datorate unor forþe
inteligente necunoscute, refuzând sã admitã cã aceste forþe ar
proveni dintr-o lume de dincolo, supranaturalã. Dar dacã nu
aparþin lumii de dincolo, cãrei lumi îi aparþin aceste forþe
262 DIAVOLI

inteligente necunoscute? ªi dacã sunt necunoscute, cum poþi sã

le plasezi într-o lume sau alta, naturalã sau supranaturalã?
Biserica de nenumãrate ori a condamnat spiritismul. Ultima
datã a fãcut-o în noul Catehism al Bisericii Catolice (nr. 2116-2117).
Documentul cel mai clar este cel din 24 aprilie 1917, aprobat
personal de papa Benedict al XV-lea, în care ni se spune:
Nu este îngãduit sã se ia parte, cu medium sau fãrã medium,
recurgând sau nu la hipnotism, la ºedinþe sau la manifestaþii spiri-
tiste, chiar dacã în aparenþã ele par oneste sau caritabile, nici sã fie
întrebate sufletele sau spiritele, ascultând rãspunsurile sau numai
privind, nici mãcar cu rezerva cã nu vrei sã ai de-a face cu duhurile
rele.
Reþinem expresia: spiritismul poate sã aparã onest ºi caritabil.
De ce se recurge la spiritism? Se recurge la spiritism nu numai
din dorinþa de a comunica în continuare cu cei dragi care au
murit, nu numai din curiozitatea bolnãvicioasã de a ºti unde se
aflã sufletele morþilor pe lumea cealaltã, care le este soarta ºi
cu ce se ocupã, nu numai pentru a afla lucruri viitoare pe care
se presupune cã morþii le cunosc, eventual pentru a obþine pro-
tecþia lor, dar ºi dintr-un motiv ce ar putea sã aparã de-a dreptul
onest ºi recomandabil: se pretinde cã spiritele confirmã credinþa
în nemurirea sufletului, în existenþa îngerilor ºi a diavolilor, în
existenþa paradisului, a purgatoriului ºi a iadului, chiar în exis-
tenþa lui Dumnezeu, de unde uºor se trece la convingerea cã reve-
laþia supranaturalã ºi dogmele Bisericii sunt inutile, întrucât
fenomenele spiritiste ar fi suficiente pentru a demonstra adevã-
rurile religioase: existenþa ºi supravieþuirea sufletelor e clarã.
Astfel, spiritismul se transformã într-o nouã religie în care învierea
lui Cristos nu este altceva decât reîncarnarea unui spirit, ºi întrucât
fiecare om este o pãrticicã din fluidul universal, comuniunea sfinþilor
se realizeazã fãrã a fi nevoie sã mai recurgem la dogma creºtinã.
Ignoranþa religioasã face sã înfloreascã astãzi în Bisericã miºcãri
bazate pe mesaje ale morþilor, cum este în Italia „Il Movimento
della Speranza”. Se publicã chiar cãrþi cu asemenea mesaje
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 263

recomandate cu cãldurã de unii preoþi credincioºilor ca fiind

„cuvinte venite din cer”. Dar istoria Bisericii ºi vieþile sfinþilor nu
sunt pline de cazuri când le-au apãrut cei morþi ºi le-au transmis
mesaje? Sfânta Ioana d’Arc nu a acþionat cãlãuzitã de niºte voci
misterioase pe care le auzea? Ba da, dar deosebirea este esenþialã.
În aceste cazuri, iniþiativa vine din partea lui Dumnezeu care
se poate folosi fie de îngeri, fie de sufletele rãposaþilor pentru
a transmite celor de pe pãmânt anumite mesaje. În cazul spiri-
tismului iniþiativa e a omului care, prin diferite rituri magice,
cheamã sufletele morþilor pentru a-i aduce veºti din lumea de
dincolo.
În al doilea rând, noteazã documentul Bisericii pe care l-am
amintit, spiritismul poate avea aparenþã caritabilã. Sunt medici
ºi psihiatri care îºi fac aceastã judecatã pragmaticã: nu ne
intereseazã cine sunt aceste spirite, nu ne intereseazã originea
ºi natura acestor spirite. Important este cã ele sunt la îndemâna
noastrã ºi dacã putem profita de ele în folosul pacienþilor, de ce
sã nu profitãm? Numai cã acest folos e mai degrabã pagubã.
Din fericire, numãrul acestor psihiatri este mic.
Psihiatria cu adevãrat ºtiinþificã aratã, dupã cum se constatã
din nenumãrate cercetãri, studii, lucrãri în acest domeniu, cã
spiritismul favorizeazã dezagregarea psihicã ºi e cadrul cel mai
propice pentru dezvoltarea psihozelor. Dr. J. Rogues de Fursac
scrie în manualul sãu de psihiatrie:
Rolul spiritismului a cãpãtat o importanþã suficientã ca sã se poatã
vorbi de nebunie spiritistã. Se înþelege de la sine cã spiritismul,
chiar cel mai straniu, nu creeazã, ci coloreazã delirul. Cei care cad
în nebunia spiritistã ar fi delirat ºi în afara oricãrei legãturi cu
spiritele, dar într-o altã formã.

În Biblie avem un exemplu clasic de dezechilibru psihic la

un om care a recurs la spiritism: e regele Saul cu crizele sale de
melancolie, de depresie, de invidie patologicã, alternând cu accese
de furie criminalã.
264 DIAVOLI

Prof. J. Lhermitte, în cartea sa Mistici ºi falºi mistici (1952),

aratã cã, începând din 1855, când spiritismul a invadat Europa,
în Elveþia, la Zürich, un sfert din alienaþii mintali sunt oameni
care practicã spiritismul; la Gand 95 din 255. E vorba de un
fenomen colectiv de o amploare cum nu s-a mai vãzut de la
marile epidemii demonomaniace din Evul Mediu.
Un exemplu de dezechilibru mintal îl avem ºi la marele spiritist
român despre care am amintit, B.P. Hasdeu. Nebunia lui se poate
vedea ºi azi la castelul pe care ºi l-a construit la Câmpina. G.
Cãlinescu îl descrie astfel în monumentala sa Istorie a literaturii
Române (pag. 323-324):
La Câmpina îºi construi, tot prin inspiraþie spiritistã, un castel de
care râse subþire Caragiale. Avea forma unei cruci ºi aspectul sinistru
al unei mici fortãreþe feudale, din cauza donjonului central. Mari
terase erau împrejmuite de scurþi drugi de granit, faþada toatã fiind
de granit neºlefuit. Uºa de la intrare era un bloc greu de granit masiv
care se învârtea, ca în romanele-foileton, pe o osie de fier medianã.
În mijlocul donjonului, sub un dom albastru, marea statuie de lemn
a lui Isus pãrea a se înãlþa la cer. Castelul reprezenta un templu
cu elemente simbolice. Cutare odaie avea altar cu piano ºi era de
o acusticã de grotã, ferestrele templului sunt roºii, verzi, albastre.
În acest interior aiuritor, trãieºte ca o buhã un om cu nas ascuþit,
cu o barbã albã aruncatã parcã de vânt peste un umãr, un tip de
rabin nebun.

În fond, ne întrebãm, cine sunt acele spirite care rãspund atunci

când sunt chemate? Sunt, într-adevãr, sufletele morþilor care
rãspund? Nici într-un caz. Sufletele rãposaþilor sunt în mâinile
lui Dumnezeu ºi Dumnezeu nu le lasã la discreþia curioºilor de
pe pãmânt. Cu siguranþã cã sunt spirite infernale care se mascheazã,
se dau drept suflete ale morþilor ºi care rãspund ºi vin cu plãcere
când sunt chemate spre a lovi în cei care le cheamã. Sau eventual,
sunt suflete osândite, care au murit în stare de pãcat grav, care
sunt în stãpânirea Celui Rãu ºi pe care acesta le utilizeazã.
 NECROMANÞIA. SPIRITISMUL 265

Nu trebuie sã ne mire faptul cã în mesajele spiritiste sunt ºi

lucruri care concordã cu adevãrul creºtin. În Evanghelii gãsim
cazuri în care diavolul a mãrturisit public lucruri adevãrate:
„Noi ºtim cine eºti; eºti Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 3,11).
Dr. Filip Madre, exorciºti precum Gabrielle Amorth, Raul Salvucci,
relateazã o mulþime de cazuri de infestaþie ºi chiar de posesie
diabolicã la persoane care au practicat spiritismul. Aceste feno-
mene stranii care le distrug viaþa ºi familia nu pot proveni de
la cei dragi ai lor care au fost chemaþi din lumea de dincolo, ci
de Cel Rãu, care a venit în locul celor dragi. Este dovada cea
mai grãitoare cã spiritismul þine de domeniul Satanei.
Cei care cautã în spiritism o confirmare a adevãrurilor creºtine
de credinþã sau o demonstrare ºtiinþificã a dogmelor creºtine
trebuie sã ºtie cã e suficient pentru mântuirea lor ceea ce ne-a
descoperit Isus Cristos ºi ne învaþã sfânta Bisericã. Sã ia aminte
la cuvintele lui Abraham cãtre bogatul din iad din parabola lui
Lazãr cel sãrac. Bogatul solicitã ca sufletul lui Lazãr sã meargã
cu un mesaj la fraþii sãi: „Îl au pe Moise ºi pe profeþi; sã asculte
de ei... Cãci dacã nu ascultã de Moise ºi de profeþi, nu vor crede
chiar dacã ar învia cineva din morþi” (Lc 16,27-31).
Capcana Satanei este evidentã: spiritismul care a înflorit în
timpurile moderne nu a adus cu sine o sporire a credinþei creºtine,
ci, dimpotrivã, a adus apostazia ºi ateismul generalizat.
Nu trebuie sã ne mire severitatea cu care Dumnezeu judecã
acest pãcat:
Dacã cineva se duce la cei care cheamã morþii..., îmi voi întoarce faþa
împotriva omului aceluia ºi-l voi nimici din mijlocul poporului (...)
Dacã un bãrbat sau o femeie cheamã duhul unui mort sau se îndelet-
niceºte cu ghicirea, sã fie pedepsit cu moartea; sã-i ucideþi cu pietre:
sângele lor sã cadã asupra lor (Lev 20,6.27).
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA

Profeþi ºi pseudoprofeþi
Dumnezeu le poate arãta profeþilor sãi sau altor sfinþi viitorul.
Totuºi, atitudinea creºtinã corectã constã în a se încredinþa în mâinile
Providenþei în ceea ce priveºte viitorul ºi a evita orice curiozitate
nesãnãtoasã în aceastã privinþã (...)
Toate formele de divinaþie trebuie respinse: recurgerea la Satana
sau la demoni, evocarea morþilor sau alte practici presupuse în mod
greºit cã „dezvãluie” viitorul. Consultarea horoscoapelor, astrologia,
chiromanþia, interpretarea prezicerilor ºi a sorþilor, fenomenele
de clarviziune legate de viitor, recurgerea la medium-uri ascund
voinþa de dominare asupra timpului, asupra istoriei, în sfârºit, asupra
oamenilor ºi, în acelaºi timp, dorinþa de a-ºi câºtiga favoarea puterilor
ascunse (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2115-2116).

Dumnezeu poate arãta profeþilor sãi sau altor sfinþi viitorul.

Nu numai cã poate, dar chiar îl aratã. Una dintre cele mai ului-
toare descoperiri a viitorului e cea pe care a fãcut-o Dumnezeu
sfântului Nil, acum circa o mie ºase sute de ani în urmã, vizând
timpurile pe care le trãim acum. Fost prefect al Constantinopolului,
care s-a retras din lume ºi s-a fãcut monah la muntele Sinai,
sfântul Nil scria pe la anul 390:
Pe la mijlocul secolului al XX-lea, când timpul lui Anticrist va fi
aproape, judecata oamenilor se va întuneca din cauza senzualitãþii.
Îndepãrtarea de la poruncile lui Dumnezeu ºi nesocotirea demni-
tãþii omului vor marca acea epocã. Bãrbaþii ºi femeile aproape cã
nu se vor mai deosebi din cauza neruºinatei indecenþe a îmbrãcã-
mintei ºi a modului de a purta pãrul. Pãrinþii ºi bãtrânii nu vor mai
fi respectaþi. Iubirea va dispãrea. Pãstorii creºtinilor, episcopi ºi preoþi,
vor deveni nesemnificativi, banali, vor fi incapabili sã facã deosebire
între calea cea bunã ºi cea falsã. Moravurile ºi tradiþiile bisericeºti
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 267

se vor schimba. Oamenii nu vor mai ºti ce înseamnã stãpânirea de

sine, ca atare, va stãpâni necumpãtarea în mâncare ºi bãuturã ºi
pofta de avere (...) Luxul, divorþul, homosexualitatea, teroarea ºi
crima se vor rãspândi... [Oamenii acelui timp] nu vor mai cunoaºte
nici o remuºcare. Vai de acei creºtini! Ei vor pierde credinþa, cãci nu
va mai fi nimeni care sã le arate lumina adevãrului. Puþinii credin-
cioºi care vor rãmâne se vor izola de lume ºi se vor refugia în
locurile sfinte. Ei se vor lovi peste tot de obstacole. În acel timp,
oamenii vor putea sã vorbeascã de la un capãt la altul al pãmântului
[telefonul, radioul, televiziunea], vor zbura în vãzduh ca pãsãrile
[avionul], se vor scufunda în oceane ca peºtii [submarinul]. Când
vor ajunge aici, aceºti sãrmani oameni îºi vor trãi viaþa în tihnã,
fãrã sã-ºi dea seama cã e o capcanã a Satanei (...) Ei vor fi pânã
acolo împinºi la rãtãcire, încât vor pierde credinþa în existenþa lui
Dumnezeu.

În ceea ce priveºte viitorul, ne avertizeazã Catehismul, trebuie

evitatã orice curiozitate nesãnãtoasã. Aceastã curiozitate nesãnã-
toasã face ca lumea sã dea crezare la tot felul de impostori ºi de
falºi profeþi care pretind cã au darul de a prezice viitorul. Cât
interes ºi câtã pasiune, de pildã, pentru Nostradamus cu obscurele
sale centurii! Am amintit cu altã ocazie cã acest Nostradamus
fãcea parte din cercul celor care practicau ocultismul ºi magia
la curtea reginei Ecaterina de Medici. Sau pentru falsele profeþii
puse pe seama sfântului Malahia, episcop irlandez, mort la Clairvaux
ca monah în 1148, îngrijit pe patul de moarte ºi înmormântat chiar
de sfântul Bernard. Acest fals grosolan, care apare pentru prima
datã în 1595, cuprinde 111 devize în limba latinã aplicate papilor,
începând cu Celestin al II-lea (1143) ºi, în continuare, pânã la
sfârºitul lumii, cu pretenþia de a-l caracteriza pe fiecare papã care
va veni la cârma Bisericii.
Cele mai multe profeþii se potrivesc ca nuca-n perete. De pildã,
lui Benedict al XIV-lea, un papã extraordinar de erudit ºi rafinat,
i-a reveni deviza: animal rurale. Leon al XII-lea a fost prevestit cu
deviza: canis et coluber – câine ºi ºopârlã. Profeþie realizatã sutã
268 DIAVOLI

la sutã pentru creduli: nu avea acest papã un cãþeluº în aparta-

mentele sale? ªi nu a trãit el în timpul carbonarilor perfizi ºi
satanici, având drept simbol ºopârla? Bineînþeles.
Curiozitatea nesãnãtoasã îºi spune cuvântul mai ales atunci
când prezicãtorii nu sunt doar niºte impostori, ci psihopaþi care
pretind cã primesc de la Dumnezeu, de la îngeri, de la sfinþi
mesajele lor profetice referitoare la evenimente viitoare ce vor
avea loc.
În prima jumãtate a secolului trecut a trãit o asemenea clarvãzã-
toare celebrã în toatã Franþa, Henriette C., care pretindea cã e
în legãturã directã cu îngerul Gabriel. A provocat o adevãratã
psihozã colectivã în tot Parisul cu prezicerile ei. Clientela ei uriaºã
numãra tot felul de lume: oameni politici, ziariºti. Prevestea
convertirea unora, intrarea în academie a altora, schimbãri politice
spectaculare. Bombarda cu mesaje nunþiaturile papale ºi curþile
regale ale Europei. În unele saloane era primitã în genunchi ºi
i se cerea impunerea mâinilor. La urmã pretindea cã este Ioana
d’Arc ºi cel care o inspira din lumea cealaltã era împãratul
Napoleon al III-lea. ªi-a sfârºit viaþa la spitalul de nebuni.

Astrologia
Prima ºi cea mai rãspânditã formã de divinaþie pe care o
aminteºte Catehismul este consultarea horoscoapelor, astrologia.
Astrologia este arta de a prezice viitorul observând aspectul,
poziþia ºi influenþa planetelor ºi constelaþiilor.
Astrologia, care nu trebuie confundatã cu astronomia, s-a prac-
ticat la toate popoarele din cele mai vechi timpuri. La sumerieni,
funcþiona la începutul mileniului III î.C. Dar ea a înflorit în
antichitate îndeosebi pe valea Tibrului ºi Eufratului, adicã în
Asiro-Babilonia, datoritã faptului cã puritatea atmosferei permitea
sã fie vãzute stelele pe cer în aceastã zonã mai bine ca oriunde
pe pãmânt.
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 269

O castã preoþeascã se ocupa numai cu observarea aºtrilor ºi a

fenomenelor cereºti ºi cu prezicerea viitorului. De aici, astrologia
s-a rãspândit cu multã uºurinþã în Grecia ºi, dupã o puternicã
rezistenþã, la Roma ºi, bineînþeles, în tot imperiul greco-roman.
Aºtrii erau consideraþi drept divinitãþi. Mandeii, în schimb, consi-
derau cã stelele sunt demoni personificaþi. Creºtinismul a combãtut
energic astrologia, taxând-o drept diabolicã, cãci dacã tot ce face
omul nu poate sã nu facã, fiindcã aºa este scris în stele, nu mai
poate fi vorba de o voinþa liberã a omului, nici de responsabilitate,
nici de moralã.
Sfântul Augustin, care un timp a practicat astrologia, dupã conver-
tire a combãtut-o cu tãrie. Aceºti impostori, astrologii, scrie în
Confesiuni, spun:
De pe cer îþi vine cauza inevitabilã a pãcatului, sau este Venus autorul
acestei fapte, sau Saturn, sau Marte, aceasta, evident, pentru a-l
despovãra pe om de orice greºealã, pe omul care nu e altceva decât
carne, sânge ºi putregai orgolios ºi pentru a pune pãcatul pe seama
Creatorului ºi Cârmuitorului cerului ºi oºtirilor (IV, 3).
În faptele mele, în pãcatele mele, eu nu dau vina pe soartã, nu zic:
asta mi-a fãcut-o destinul, desfrânat m-a fãcut Venus, hoþ m-a fãcut
Marte, avar m-a fãcut Saturn (...) La câþi creºtini [astrologul] le-a
luat paralele! Câþi au cumpãrat de la el minciuni pe bani (Enarrat
in psalmos, 40, 5; 61, 23).

Slãbitã complet, dacã nu chiar distrusã, astrologia a reapãrut

în Occident în secolul al XV-lea, adusã fiind de Bizantinii care
s-au refugiat aici din faþa pericolului otoman: la greci, cu toatã
ortodoxia lor trâmbiþatã, astrologia, ca, de altfel, ºi alte forme de
pãgânism, deºi în stare latentã, s-a pãstrat nealteratã. Umaniºtii
renascentiºti ai Apusului au preluat-o de îndatã de la bizantini.
Au fost umaniºti care i s-au împotrivit. De pildã, Pico de la
Mirandola, sprijinindu-se pe învãþãtura sfinþilor pãrinþi, scria în
Disputationes in astrologiam: „Astrologia corupe filozofia, degra-
deazã medicina, slãbeºte religia, produce ºi rãspândeºte superstiþia,
270 DIAVOLI

îi face pe oameni nefericiþi, neliniºtiþi, fataliºti, din oameni liberi

îi face sclavi ºi vrednici de compãtimire”.
Chiar unii papi ai Renaºterii au þinut cont de influenþa, dar nu
determinantã, a aºtrilor asupra acþiunilor umane. Astfel, Iuliu
al II-lea le-a cerut astrologilor sã aleagã ziua cea mai favorabilã
pentru încoronarea sa; Paul al III-lea sã fixeze orele cele mai bune
pentru orice consistoriu, iar Leon al X-lea a numit chiar un profesor
de astrologie.
Adevãrata înflorire, însã, astrologia a cunoscut-o în timpurile
moderne, începând cu ocultismul de la sfârºitul secolului al XVIII-lea,
secolul luminilor. Pentru foarte multã lume în zilele noastre
horoscopul este pâinea cea de toate zilele fãrã de care nu se mai
poate trãi. Nenumãrate reviste ºi ziare, emisiuni la radio ºi la
televiziune se ocupã de horoscop. Numai la Paris funcþionau,
în 1935, 3450 de birouri de astrologie. Câte or fi astãzi? La tot
pasul auzim întrebarea: în ce zodie te-ai nãscut?
Intelectualii cred în horoscop poate mai mult decât lumea de
rând. În 1933, baroana Irina von Weldegg prevestea hegemonia
germanã graþie geniului lui Hitler. Hitler avea la dispoziþie o
armatã de astrologi conduºi de omul al treilea în ierarhia puterii,
Rudolf Hess. Când acesta a fugit la englezi, furia lui Hitler nu
a mai cunoscut margini: i-a bãgat pe toþi astrologii în lagãrele
de exterminare. Prezicerea viitorului e folositã în politicã ºi în
rãzboaie ca armã psihologicã pentru a întãri moralul soldaþilor
ºi a-l demoraliza pe inamic. În timpul ultimului rãzboi mondial,
horoscoapele americanilor prevesteau zilnic moartea lui Hitler.
Când lumea nu mai crede în Dumnezeu, crede în horoscop. Are
nevoie sã fie minþitã, are nevoie de iluzii ca de un drog. Când
refuzã misterele credinþei, acceptã absurdul, iraþionalul, Feno-
menul a fost analizat deja de scriitorul latin Tacitus, care scria:
„Maiorem fidem homines habent iis quae non intelligunt; cupidine
humani ingenii libentius obscura creduntur” (Oamenii cred mai
mult în lucrurile pe care nu le înþeleg; din cauza credulitãþii
spiritului uman, sunt crezute mai cu plãcere lucrurile obscure).
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 271

Horoscopul are la bazã confruntarea dintre horoscopul zilei de

naºtere ºi horoscopul momentului de faþã, adicã a poziþiei aºtrilor
în zodia în care cineva s-a nãscut ºi poziþia aºtrilor în zodia în care
se aflã în prezent. Din aceastã confruntare s-ar putea cunoaºte
evenimentele viitoare faste sau nefaste. Ocultiºtii leagã astrologia
de chiromanþie: cele ºapte planete de pe cer corespund celor
ºapte linii principale din palmã. Fiecare parte a corpului uman
ar fi dominatã de un astru: luna dominã creierul, soarele, inima,
celelalte planete, organele interne. Fiecare meserie sau profesie
ar depinde de zodia în care te-ai nãscut ºi de o anumitã poziþie
a unei anumite stele: planeta Marte e favorabilã sportivilor,
Saturn preoþilor, Jupiter actorilor etc.
E adevãrat cã poziþia aºtrilor ºi anumite fenomene astrologice
au influenþã asupra fenomenelor terestre, cum este formarea
anotimpurilor sau mareea –fluxul ºi refluxul – legate de fazele
lunii, ºi chiar asupra omului: s-a constatat, de pildã, cã numãrul
pedepselor în licee ºi colegii este mai ridicat în momentele de
perturbaþii magnetice cauzate de petele solare. Dar acestea influen-
þeazã, nu determinã voinþa omului, astfel încât sã se poatã vorbi
de un destin scris în stele.
Astrologia, ca, de altfel, toate formele de ghicitorie la care se
recurge pentru a cunoaºte viitorul, înseamnã o reîntoarcere la
mentalitatea fatalistã a pãgânismului. Lumea anticã zãcea în
sclavia legii de fier a destinului. Nici zeii nu puteau sã facã nimic
împotriva destinului, cãci ºi ei erau supuºi lui. Omul, curios sã-ºi
afle dinainte destinul, a recurs la aºtri. Aºa s-a nãscut astrologia.
Iar de la astrologie la magie nu a fost decât un pas. Destinul
fatal pe care omul acum ºi-l cunoaºte nu poate fi schimbat decât
prin magie. Tactica Satanei e subtilã. Cãci dacã în magie nu
acþioneazã divinitãþile pãgâne, nu acþioneazã nici Dumnezeul
Bibliei, cine altul mai poate acþiona decât diavolul?
Anumite loji masonice care practicã ocultismul pretind cã prin
magie se va pune capãt definitiv conflictului dintre religie ºi
ºtiinþã. Scrie Eliphas Lévi în Dogma ºi ritualul înaltei magii;
272 DIAVOLI

Mai mult ca oricând, ºtiinþa ºi religia, autoritatea ºi libertatea, par

sã declanºeze un rãzboi înverºunat ºi sã-ºi jure o urã ireconciliabilã.
Cu toate acestea, nu daþi crezare unor aparenþe sângeroase: ele
sunt pe punctul de a se uni ºi a se împãca pentru totdeauna. Descope-
rirea marilor secrete ale religiei ºi ºtiinþei primitive a magiei, reve-
lând lumii unitatea dogmei universale, va anihila fanatismul,
dând explicaþia minunilor.

În limbaj ocultist-masonic, fanatism înseamnã Biserica Catolicã.

Sfântul Augustin dovedea absurditatea astrologiei prin aceastã
judecatã simplã: dacã destinul omului este stabilit în ziua în
care te-ai nãscut, aºa cum pretinde horoscopul, de ce doi copii
gemeni, care se nasc în aceeaºi zi, nu au niciodatã acelaºi destin?
Creºtinul, spune sfântul Bernard, nu e preocupat sã-ºi afle
destinul, cãci destinul ºi-l face singur, folosindu-se de libertatea
cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Spunea în primele veacuri ale
Bisericii scriitorul creºtin Taþian: „Noi ne-am luat rãmas bun de la
aºtri”. Cristos a venit sã ne elibereze de legea implacabilã a desti-
nului care teroriza lumea pãgânã. Cine se întoarce la astrologie,
la horoscop sau la alte forme de prezicere a viitorului renunþã la
minunata „libertate a fiilor lui Dumnezeu” despre care vorbeºte
apostolul Pavel. Creºtinul nu este preocupat sã-ºi afle destinul:
el îºi încredinþeazã viitorul în mâinile lui Dumnezeu, aºa cum ne
învaþã Catehismul Bisericii Catolice.

Cartomanþia
O altã formã foarte rãspânditã de prevestire a viitorului este
cartomanþia, adicã ghicitul sau trasul în cãrþi.
Existã o formã de a trage în cãrþi simplã, popularã, pe care
o practicã lumea de rând, cât în serios, cât pentru distracþie. Dar
existã o altã formã intelectualã, ocultã, ermeticã, accesibilã numai
iniþiaþilor: e aºa-numitul Tarot, practicat cel puþin de unele loji
masonice.
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 273

Trasul în cãrþi nu l-a inventat cu siguranþã cãldãrãriþele. Prezi-

cerile lor sunt niºte improvizaþii pe care cineva trebuie sã fie
prea naiv ca sã le ia în serios. Nici de la arabi nu provine, aºa cum
s-a crezut, deoarece Coranul, deºi a acceptat astrologia, interzice
cãrþile de joc din care se ghiceºte, ca ºi reproducerea de figuri
omeneºti, iar cãrþile de joc au figuri omeneºti pe ele. Cuvântul
Tarot nu se ºtie de unde provine. În realitate, cãrþile de ghicit au
fost aduse din Extremul Orient de cãtre veneþieni ºi au invadat
Europa în secolul al XIV-lea. Toate interdicþiile din partea Bisericii
ºi a statelor au rãmas fãrã rezultate.
E adevãrat? Se verificã în realitate ce prezic cei care trag în cãrþi?
Se pare cã uneori da. O celebrã cartomantã francezã, Marie-Anne
Adélaïde Lenormand, despre care am mai amintit, i-a prezis Iosefinei
de Boharnais, trãgând în cãrþi, cã va ajunge împãrãteasã ºi cã dupã
cãderea soþului ei – este vorba de Napoleon I – va fi consiliera
Burbonilor. ªi aºa a fost. O altã ghicitoare în cãrþi renumitã, Madam
de Thèbes, în secolul al XX-lea, foarte consultatã de puternicii
lumii, a prezis ziua exactã a morþii regelui Angliei, Eduard al VII-lea.
Cum se explicã fenomenul? Oamenii de ºtiinþã încearcã tot felul
de explicaþii, dar nici una nu convinge. Una dintre explicaþii ar fi
telepatia: ghicitorul în cãrþi citeºte gândurile celui care îl consultã.
Toate explicaþiile rãmân la nivel de ipotezã, de presupunere.
Singura pe care putem conta este aceea pe care un oarecare abbé
Lecanu o dãdea acum vreo sutã de ani în urmã într-o carte inti-
tulatã Historie de Satan (1882):
Am vãzut atari experienþe de cartomanþie încât nu este posibil sã
excludem intervenþia directã a Satanei în unele împrejurãri. Numai
el poate cunoaºte ºi coordona ansamblul de detalii necunoscut
nici de consultanþi, nici de cartomanþiºti, sã deducã cu exactitate
din ele consecinþele probabile sau necesare.
274 DIAVOLI

Chiromanþia (ghicitul în palmã)

Chiromanþia, adicã arta de a citi în liniile palmei, mai rar ale
piciorului, e la fel de rãspânditã ca ºi cartomanþia. Specialiºtii
susþin cã se citeºte mai bine în mâna stângã la femei ºi în mâna
dreaptã la bãrbaþi.
Dintotdeauna, observarea atentã a corpului uman a condus la
niºte indicii de ordin psihologic. Din antichitate, faþa, ºi mai ales
privirea, a fost consideratã a fi oglinda sufletului în care se reflectã
interiorul omului. Printre altele, s-a observat cã toþi escrocii sunt
frumoºi, cã din ei emanã un fel de magnetism, de unde puterea
lor de a convinge, de a seduce, de a înºela. Ceea ce nu ne autori-
zeazã sã tragem concluzia pripitã cã oricine e frumos trebuie sã
fie neapãrat ºi escroc.
În secolul al XII-lea, sfântul Albert cel Mare, în tratatul sãu
De animalibus, face corelaþia între morfologia corpului ºi cele
patru temperamente: coleric, melancolic, flegmatic ºi sangvin.
Aºa se dezvoltã în secolele XVII-XVIII o adevãratã ºtiinþã numitã
fisiognomie, care aratã, de pildã, cã sprâncenele indicã energia
mintalã, mustaþa, energia afectivã, barba, energia fizicã, sprân-
cenele unite la rãdãcina nasului, gelozia, dinþii lungi, caracter
nehotãrât, dinþii scurþi, timiditate ºi afecþiune, urechile mari,
personalitate puternicã ºi tendinþa de a-i sãpa pe alþii, urechile
cu lobul, mic spirit critic, urechile cu lobul mare senzualitate etc.
O importanþã deosebitã s-a acordat mâinii, mai exact liniilor
din palmã, de unde proverbul: Mâna nu minte. În antichitate,
Aristotel se întreba: „Pentru ce oamenii care au o linie pe toatã
lãþimea mâinii trãiesc mai mult?” Medicul Galenus acordã o atenþie
deosebitã studierii liniilor mânii sub aspect anatomic. Toate aceste
observaþii asupra morfologiei diferitelor pãrþi ale corpului pot fi
de folos medicului ºi psihiatrului în punerea diagnosticului. Ce
fac ocultiºtii? Trec de la diagnostic la prognostic, adicã la prezi-
cerea viitorului, a destinului, citind în palmã: aºa s-a nãscut
chiromanþia.
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 275

Liniile ºi amprentele mâinilor prezintã interes ºi pentru

criminologie.
Chiromanþia porneºte de la un sâmbure de adevãr: anumite
semne, mai ales ale mâinii, ca, de altfel, ºi scrisul fiecãruia dintre
noi (grafologia), trãdeazã temperamentul nostru, înclinaþiile, tendin-
þele, pasiunile mai puternice sau mai slabe, bune sau rele, ºi fie-
care om are ºi de unele ºi de altele, dar omul este înzestrat cu
voinþã liberã ºi este capabil sã le domine. Poliþia nu aresteazã
pe nimeni ºi justiþia nu condamnã pe nimeni pentru crimã sau
furt pentru simplul fapt cã în urma examenului amprentelor sau
a examenului grafologic rezultã cã un individ este înclinat spre
mânie sau spre cleptomanie. Chiromanþia pune omul sub semnul
determinismului: destinul tãu e scris în palmã, asta þi se va întâmpla.

Numerologia
Existã anumite forme de superstiþie popularã legate de numere
cu noroc ºi numere fãrã noroc, cum este fatidicul numãr 13. Existã
trenuri unde vagonul numãrul 13 nu existã, hoteluri unde camera
numãrul 13 nu existã, strãzi unde numãrul 13 nu existã. Dar foarte
periculoasã este numerologia, extrem de complicatã, ocultistã.
Superstiþia numerelor vine tot din antichitate: la greci, numerele
ºi figurile geometrice aveau o existenþã proprie, erau un fel de
fiinþe vii.
Numerologia anticã a fost preluatã de cabala iudaicã în Evul
Mediu ºi a continuat în lojile masonice. Sunt 33 de zei, scriu cãrþile
brahmanice: 11 în cer, 11 pe pãmânt ºi 11 în vãzduh. Tot 33 de
grade are ºi ierarhia masonicã împãrþitã în trei serii de câte 11.

Alte forme de ghicitorie

Alectriomanþia constã în a aºeza un cocoº în mijlocul unui cerc
trasat pe pãmânt, împãrþit în 24 de pãrþi egale corespunzând celor
24 de litere ale alfabetului. Peste tot sunt împrãºtiate boabe de grâu.
276 DIAVOLI

Ghicitorul trebuie sã noteze ordinea literelor desemnate de cocoº,

ciugulind boabele, apoi sã formeze din litere cuvinte ºi sã le inter-
preteze. Mai sunt ºi alte pãsãri care au darul de a prezice viitorul,
de pildã, papagalul sau cele care, dupã modul lor de a zbura în
vãzduh, indicau la romani haruspiciile.
Bibliomanþia constã în a deschide la întâmplare o carte pentru
a gãsi acolo un mesaj, o prevestire. O asemenea deschidere a cãrþii,
este vorba de Biblie, e sever condamnatã de Bisericã.
Gastromanþia constã în aºezarea a trei pahare pântecoase (de
aici numele de gastromanþie) pline cu lichid între cinci lumânãri
aprinse. Urmeazã niºte invocaþii, dupã care o femeie care este
pentru prima datã însãrcinatã, privind unul dintre pahare, începe
sã prezicã.
Oniromanþia sau interpretarea viselor. E superstiþie preistoricã
ºi veºnic actualã. Existã cãrþi cu cheia viselor în care se spune ce
înseamnã visul avut, ce þi se va întâmpla. De pildã:
– ai visat un evreu: te vei îmbogãþi;
– un medic: vei muri;
– toaleta: visul norocoºilor;
– visezi cã faci curat la toaletã: fericire suprapãmânteascã;
– ciocolatã: cãsnicie fericitã º.a.m.d.
Existã ºi o mulþime de alte forme superstiþioase de prevestire
a viitorului: ghicitul în cafea, în sare, în oglindã, în boabe de orez
(de unde expresia a ghici în bobi) etc.
Când prezicerea viitorului nu este magie, ci este imposturã,
aceasta poate sã aibã acoperirea unui fals umanism, care îi poate
înºela ºi pe medici, în special pe psihiatri. Se spune: prezice-
rile – care, bineînþeles, trebuie sã fie întotdeauna bune – au un efect
terapeutic tonic, consolator. Ridicã moralul, dau speranþã celor
disperaþi, redau pacea în familii, împiedicã uneori o sinucidere,
întãresc moralul la examene, la operaþii etc.
Dar cum minciuna nu poate fi niciodatã de un real folos, aceastã
falsã speranþã se plãteºte scump când realitatea se dovedeºte a fi
alta decât cea prezisã. Sã ne gândim ce se întâmplã cu toþi cei
 DIVINAÞIA SAU GHICITORIA 277

care îºi organizeazã viaþa în funcþie de horoscop sau de ce le-au

spus cei ce le-au prevestit un viitor fericit: familii încheiate
fiindcã li s-a prevestit norocul, ºi numai noroc nu au în cãsnicie,
copii care se îndreaptã spre o carierã ce li s-a prevestit strãlucitã,
dar pentru care nu au chemare, afaceri prevestite de bun augur
ºi care se terminã cu falimentul etc. Iar când prevestirea este
de prost augur, viaþa omului este distrusã. Închipuiþi-vã ce torturã
pentru un pãrinte care ºtie dinainte cã îi va muri un copil sau
pentru o familie prevestirea morþii unuia dintre cei dragi, pentru
un soþ cãruia i se spune cã va rãmâne vãduv, pentru o soþie cãreia
i se spune cã va rãmâne vãduvã. Doliul începe deja din acest
moment. ªi, mai ales, ce torturã când þi se prezice osândirea dupã
moarte
În analele poliþiei franceze este notat urmãtorul fapt. O tânãrã
fatã merge la o femeie cunoscutã în prezicerea a ceea ce se va
întâmpla celor care o consultã. Þiganca, dupã ce i-a tras în cãrþi,
voind sã o sperie, i-a zis cã nu poate sã-i spunã ce a aflat din cãrþi.
Curiozitatea fetei a crescut ºi a cerut sã-i spunã neapãrat ce i se
va întâmpla. „Domniºoarã, zice þiganca, fiþi atentã, sã nu regre-
taþi”. Fata insistã ºi þiganca îi spune cã a citit în cãrþi cã se va
spânzura. Tânãra a fost cuprinsã de groazã. Se întoarce acasã
tremurând. Pãrinþii se sperie vãzând cum aratã ºi o întreabã ce
s-a întâmplat. Nu le spune nimic. O trimit în camera ei la culcare,
crezând cã este bolnavã. A doua zi o gãsesc moartã, întinsã jos,
cu o umflãturã mare în jurul gâtului. Obsedatã de ideea îngrozi-
toare a morþii care i s-a prezis, tânãra a fãcut o crizã de nervi ºi
s-a autostrangulat.
Superstiþia, prezicerea viitorului, a fost o armã pe care comuniºtii
au folosit-o cu multã abilitate pentru distrugerea psihicã a indezi-
rabililor. De pildã, KGB-ul, Securitatea, fãceau ca, zilnic, unui
adversar pe care îl ºtiau superstiþios, sã-i treacã prin faþã, când
mergea la serviciu, o pisicã neagrã. Metoda îºi atingerea întotdeauna
efectul. Panica, frica, dezechilibrul psihic, face, într-adevãr, ca în
ziua aceea totul sã-þi meargã rãu.
 YOGA ªI MEDITAÞIA TRANSCENDENTALÃ

Într-unul din documentele Conciliului al II-lea din Vatican gãsim

scrise aceste cuvinte:
Temeiul cel mai profund al demnitãþii umane stã în chemarea omului
la comuniune cu Dumnezeu. Încã de la naºterea sa, omul este chemat
la dialog cu Dumnezeu. Cãci el nu existã decât pentru cã, fiind
creat de Dumnezeu din iubire, este susþinut neîncetat de el, din iubire;
nici nu trãieºte pe deplin dupã adevãr dacã nu recunoaºte în mod
liber aceastã iubire ºi nu se încredinþeazã Creatorului sãu (GS 19).

În cei peste 40 de ani de stãpânire, comunismul a înãbuºit siste-

matic aceastã aspiraþie înnãscutã omului de a intra în legãturã,
în comuniune cu Dumnezeu.
Dupã prãbuºirea comunismului ne-au invadat tot felul de secte
ºi de practici orientale care încearcã sã umple acest gol imens,
propunându-ne sã ne punã, prin diferite tehnici, în legãturã cu
divinitatea sau chiar sã ne divinizeze. Lipsa unei educaþii religioase
solide face sã cadã victime acestor secte, în primul rând, tinerii
ºi intelectualii care, în general, sunt mai dornici de un ideal de viaþã
spiritualã.
Mã voi ocupa de douã secte (sã le spunem aºa) care s-au infiltrat
mai puternic la noi: yoga ºi meditaþia transcendentalã. Acestea
se prezintã adesea ca fiind niºte simple exerciþii de relaxare
fizicã sau de destindere psihicã, ascunzând substratul lor religios
pseudo-mistic, diametral opus creºtinismului. Aceste tehnici orien-
tale, pe un oriental care nu-l cunoaºte pe Cristos ºi pe Dumnezeul
adevãrat îl pot ridica la un anumit grad de sfinþenie naturalã, dar
pe creierul unui european creºtin pot provoca ravagii dramatice
ºi dezechilibre psihice uneori iremediabile.
 YOGA ªI MEDITAÞIA TRANSCENDENTALÃ 279

Yoga, nãscutã în hinduism, porneºte de la realitatea suferinþei

pe care vrea sã o elimine. Cauza suferinþei este ignoranþa. Pentru
a combate ignoranþa e necesarã cunoaºterea adevãratã pe care,
dobândind-o, te contopeºti cu divinitatea ºi te eliberezi de orice sufe-
rinþã. Douã lucruri sunt esenþiale în doctrina yogistã: panteismul
ºi reîncarnarea.
Fiecare individ ascunde în el aºa-numitul atman, adicã un
fragment din divinitate, ºi cunoaºterea adevãratã înseamnã a-þi
cunoaºte acest fragment din divinitate.
Dar este ºi karma, adicã un ciclu de reîncarnãri succesive în
care te purifici treptat prin fapte de ascezã, de înfrânare, prin
tehnici precise, iar când purificarea e completã, înceteazã reîncar-
narea ºi fragmentul de divinitate din tine se contopeºte cu divini-
tatea totalã.
Amintesc doar câteva dintre exerciþiile ºi tehnicile yogine: concen-
trarea menitã sã elimine orice agitaþie interioarã, meditaþia, asceza,
înfrânarea sexualã totalã, sugrumarea oricãrei pofte, anumite
poziþii corporale care fac conºtiinþa sã nu mai fie stânjenitã de
prezenþa trupului, o tehnicã specialã a respiraþiei, efortul de a
suspenda cât mai mult posibil respiraþia.
Foarte importantã este apoi prana-yama, adicã tehnica trezirii
energiei pe care o posedãm la baza coloanei vertebrale. Aceastã
energie o putem face sã urce pânã la extremitatea capului, acolo
unde se aflã centrul puritãþii totale. În acest moment, yoginul
este eliberat de sclavia lumii fizice. Evident, omul posedã în el
însuºi atât puritatea, sfinþenia, cât ºi mijloacele de a o acapara.
Ajungând la starea de conºtiinþã purã, yoginul e eliberat de trup
ºi de patimi: nu-l mai afecteazã nimic, nu mai are nici o dorinþã,
nici un sentiment. Înaintând pe calea yoginã, el capãtã posibili-
tatea de a domina legile naturii ºi de a sãvârºi fapte extraordinare,
supra-omeneºti.
Prin concentrare, poate cunoaºte trecutul ºi viitorul, vieþile
anterioare ale sale ºi ale altora, poate sã devinã invizibil, sã-ºi
domine organele interioare, sã porunceascã vântului, ploii ºi altor
280 DIAVOLI

forþe ale naturii. Noteazã o carte de iniþiere yoga, Markhandeya

Purana: „Yoginul þine totul în puterea sa (...) El devine asemenea
unui dumnezeu”. În India, yoginul fachir a fost considerat întot-
deauna drept un deþinãtor de puteri oculte, un magician. El este
în contact cu fiinþe invizibile.
Câteva remarci. Yoginul este egocentristul desãvârºit. El se
afundã în el însuºi pentru a se întâlni numai cu el însuºi. Nu mai
poate fi vorba de dialog sau comuniune cu semenii sãi. În medi-
taþie, în rugãciune, el nu-i mulþumeºte lui Dumnezeu, fiindcã nu
are cui mulþumi, ºi nu are pentru ce mulþumi; nu are cui, cãci el
însuºi este dumnezeu, ºi nu are de ce, cãci el se îndumnezeieºte
cu forþele sale proprii. „Meditaþia orientalã, scrie teologul Hans
Urs von Balthasar, ignorã iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartã”.
Philippe Madre, medicul psihiatru francez, creºtin profund, în
cartea sa recentã intitulatã Ci ne izbãveºte de Cel Rãu, descrie
pe larg efectele distrugãtoare pe plan psihic ºi spiritual pe care le-a
constatat la creºtinii care au practicat yoga, pe care i-a consultat:
stãri depresive, astenie intelectualã, tulburãri psihice, obsesii,
stãri mentale confuze, schizofrenie etc. Printre pacienþi a avut ºi
o tânãrã cãlugãriþã care ºi-a distrus viaþa spiritualã, nemaifiind
în stare sã se roage nici rozariul. Yoga pãtrunsese ºi în mãnãstirea
ei.
Câteva cuvinte despre meditaþia transcendentalã numitã ºi
ªtiinþa Inteligenþei Creatoare. Secta a fost înfiinþatã în 1958, în
India, de un guru, Maharishi Maheshyogi, care ºi-a propus sã
transforme lumea prin meditaþia practicatã zilnic, dimineaþa ºi
seara, timp de 20 de minute. În felul acesta, afirmã fondatorul,
spiritul se deschide spre orizonturi necunoscute, declanºând
întregul potenþial al fiecãrei fiinþe.
Secta a cunoscut imediat un succes extraordinar. Are mii de
centre pe toate cele cinci continente, cu peste un milion de adepþi.
Ne amintim cã la noi secta a pãtruns deja pe vremea lui Ceauºescu.
Succesul extraordinar al meditaþiei transcendentale se explicã prin
faptul cã unei lumi chinuite de tulburare sufleteascã, de neliniºte,
 YOGA ªI MEDITAÞIA TRANSCENDENTALÃ 281

de deziluzie, de teamã, i se promite armonia ºi pacea interioarã.

În plus, metoda are ºi o aurã ºtiinþificã: întemeietorul avea o bunã
pregãtire ºtiinþificã. De aceea, când a pãtruns în România, oamenii
de ºtiinþã au fost cei dintâi care au cãzut în cursã. Mai mult, ea
e prezentatã ca o metodã de renaºtere spiritualã la care are acces
orice om, indiferent de religia sa. Aºa se face cã a pãtruns chiar
în multe mãnãstiri, dornice de noi orizonturi, fãrã sã-ºi dea seama
cãlugãrii ºi cãlugãriþele de efectele dezastruoase pe care le produce
meditaþia transcendentalã.
În concepþia fondatorului, dacã numai o micã parte a populaþiei
globului, 1%, pune ordine în undele sale cerebrale practicând
meditaþia transcendentalã, starea haoticã actualã a planetei se
transformã în armonie desãvârºitã. E aºa-numitul efect Maharishi.
Debutantul primeºte în cursul unei ceremonii de iniþiere, numitã
puja, un gând mantra, asupra cãruia se concentreazã ºi mediteazã.
Repetarea gândului propagã vibraþii mai mult sau mai puþin
armonioase. Cu cât armonia e mai mare, cu atât fericirea resim-
þitã e mai profundã. Prin aceastã metodã, omul se uneºte cu abso-
lutul transcendental, cu divinitatea, de aceea se numeºte meditaþie
transcendentalã, ºi se elibereazã de orice neliniºte ºi suferinþã.
Din învãþãtura lui Maharishy nu lipseºte reîncarnarea. E pre-
zentã o zonã obscurã de ocultism. Ca ºi în Yoga, omul se îndum-
nezeieºte ºi-ºi realizeazã fericirea desãvârºitã – mântuirea, cum
spunem în limbaj creºtin – prin forþele proprii. Supranaturalul,
ca ºi în yoga, nu existã.
Deºi aparent inofensivã, riscurile sunt la fel de mari pentru
viaþa psihicã ºi spiritualã, ca ºi la yoga. Le descrie pe larg dr. Madre
în cartea amintitã, aducând exemple concrete, ºi anume, alterarea
personalitãþii, gândire confuzã, halucinaþii, epilepsia lobului
temporal, schizofrenia, slãbirea memoriei, deprimarea alternând
cu elanuri hiper-afective, insomnii, obsesii ºi pervertiri în domeniul
sexualitãþii, vise obscene etc.
La 15 octombrie 1989, din dispoziþia papei Ioan Paul al II-lea,
Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a emis un document
282 DIAVOLI

foarte important referitor la meditaþia creºtinã, în care prezintã

clar incompatibilitatea metodelor orientale de meditaþie, nãscute
din hinduism ºi budism, cu meditaþia creºtinã. Un document amplu
din care voi aminti punctele mai importante.
Documentul precizeazã de la bun început cã mulþi creºtini
astãzi sunt fascinaþi de metodele de meditaþie ale religiilor orien-
tale ºi doresc sã le practice fie din motive terapeutice, pentru a gãsi
liniºtea interioarã ºi echilibrul psihic, fie din dorinþa de a ajunge
la unirea cu Dumnezeu.
Poziþia Bisericii este limpede: un creºtin nu poate îmbrãþiºa aceste
metode fãrã a abandona propria sa credinþã; e vorba de concepþii
diametral opuse: creºtinul nu-l gãseºte pe Dumnezeu în el însuºi,
prin forþele sale proprii, iar comuniunea, unirea cu Dumnezeu,
nu este rezultatul unor tehnici omeneºti de meditaþie: aflarea lui
Dumnezeu ºi unirea cu el nu este lucrarea omului, ci este lucrarea
lui Dumnezeu, e un dar gratuit, un har – gratia, în latineºte –, cuvânt
care are aceeaºi rãdãcinã cu gratis: e Dumnezeu cel care ni se reve-
leazã în Sfânta Scripturã ºi din iubire coboarã la noi în Cristos Isus;
noi rãmânem uniþi cu Dumnezeu prin harul sfinþitor, prin sacra-
mente, în special prin Euharistie, iar meditaþia, rugãciunea creºtinã,
este mai presus de toate adoraþie, preamãrire, mulþumire, pentru
cã el coboarã ºi rãmâne cu noi.
E adevãrat cã noi purtãm chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu,
purtãm o scânteie din viaþa lui Dumnezeu; cu toate acestea, chiar
în momentele de cea mai intimã unire cu Dumnezeu, omul rãmâne
om, creaturã, Dumnezeu rãmâne veºnic Dumnezeu, Creatorul; nu
poate fi vorba de o contopire, de o fuziune între creaturã ºi Creator,
de o absorbire a eu-lui uman de cãtre eu-l divin, de o scufundare
în oceanul nedeterminat al divinitãþii, în nirvana – cum se spune
în budism. „Doamne, spunea sfântul Augustin, tu mã poþi numi
prieten, eu însã mã voi recunoaºte slujitor”.
Meditaþia, rugãciunea creºtinã nu e monolog cu tine însuþi, ci
dialog cu Dumnezeu care din iubire coboarã pânã la noi. Meditaþia,
rugãciunea creºtinã, nu e închidere în tine însuþi, în egocentrism;
 YOGA ªI MEDITAÞIA TRANSCENDENTALÃ 283

ea presupune comuniune cu ceilalþi oameni, sensibilitate la sufe-

rinþele altora, ajutorare. Rugãciunea creºtinã cea mai bunã e
rugãciunea comunitarã.
Spiritualitatea creºtinã cunoaºte ºi ea asceza, renunþarea, înfrâ-
narea, stãpânirea patimilor dezordonate, a instinctelor egoiste,
dar nu dispreþuieºte nici trupul, nici realitãþile materiale, ci le
preþuieºte ca fiind lucrarea lui Dumnezeu; nici nu distruge senti-
mentele, dorinþele, aspiraþiile legitime sãdite în om de Dumnezeu.
Desigur, sunt unele asemãnãri între spiritualitatea religiilor
orientale ºi cea creºtinã, dar ele sunt periferice ºi nesemnificative:
de exemplu, prezenþa unui ghid spiritual: guru se numeºte, în
religiile orientale, duhovnic, director spiritual, în creºtinism; dar
drumurile pe care îi conduc pe ucenici aceºti maeºtri spirituali
sunt opuse.
Sau creºtinismul cunoaºte, ca ºi religiile orientale, cele trei etape
ale vieþii spirituale: etapa de purificare prin ascezã, înfrânare,
post, meditaþie, reculegere; etapa de iluminare care înseamnã
o mai profundã cunoaºtere a lui Dumnezeu, dupã care se ajunge
la ultima etapã, aceea a unirii cu Dumnezeu. Dar în creºtinism,
primele douã etape, cu toate practicile ascetice, sunt destinate
doar sã pregãteascã sufletul pentru a primi darul lui Dumnezeu;
ele însã nu produc unirea cu Dumnezeu. Noteazã documentul:
Apropierea de Dumnezeu nu se bazeazã pe nici o tehnicã în sensul
strict al cuvântului. Mistica creºtinã autenticã nu are nimic de a
face cu tehnica: e întotdeauna darul lui Dumnezeu de care cel ce
beneficiazã se simte nevrednic.

Documentul noteazã cã ºi trupul participã la rugãciune ºi o

anumitã poziþie sau angajare a anumitor funcþii vitale la rugã-
ciune, cum este respiraþia sau bãtãile inimii, pot ajuta sufletul sã
se reculeagã ºi sã se concentreze mai bine. De exemplu, Rugãciunea
lui Isus: „Doamne Isuse Cristoase, ai milã de mine, pãcãtosul!”,
sincronizatã cu respiraþia, a fost practicatã de anahoreþii isihaºti
creºtini. Nu e greºit ca asemenea poziþii sau tehnici sã fie preluate
284 DIAVOLI

ºi din religiile orientale, dar sã fie în slujba rugãciunii ºi medi-

taþiei creºtine; ele nu sunt însã potrivite pentru toþi. Folosite
fãrã discernãmânt, ele pot provoca la unii tulburãri psihice.
Documentul nu se ocupã de cei care recurg la tehnicile orien-
tale yoga, meditaþia transcendentalã, zen, în scopuri pur terapeutice.
Dar e greu de presupus ca aceste tehnici sã fie separate de suportul
lor spiritual religios.
Învãþãtura practicã cea mai preþioasã pe care ne-o oferã docu-
mentul este aceasta: un creºtin gãseºte în creºtinism tot ce-i trebuie:
gãsindu-l pe Dumnezeul adevãrat în Isus Cristos, aspiraþiile sale
fundamentale sunt pe deplin satisfãcute. El nu are nevoie sã
recurgã la metodele ºi tehnicile celor care nu-l cunosc încã pe
Cristos.
 MEDICINA PARALELÃ. TULBURÃRI PSIHICE
ªI INFLUENÞE ALE CELUI RÃU

Ce este medicina paralelã?

Asistãm astãzi în lumea întreagã la o înflorire a aºa-numitei
medicine paralele sau naturale. Paralelã cu cine? Cu cea clasicã.
Evident, termenul „paralel” este inexact, deoarece medicina
paralelã nu apare ca o variantã a medicinei clasice, ci mai degrabã
ca o reacþie împotriva ei.
Din cauza eºecurilor tot mai numeroase ale unei chimioterapii,
adesea agresivã, ºi din cauza falimentului pretenþiilor ºi promi-
siunilor psihanalizei, omul, tot mai neîncrezãtor în scientismul
ºi raþionalismul care pretind sã explice totul ºi sã rezolve totul,
preferã sã se întoarcã la naturã ºi la secretele ei terapeutice,
preferã sã se întoarcã la bunul simþ.
Dorinþa de a descoperi secretele naturii în sine nu are nimic rãu.
E un lucru normal. Natura e bunã în ea însãºi; toate resursele
ei trebuie judicios utilizate.
Cercetând natura, se ajunge la descoperiri surprinzãtoare.
Astfel, în zilele noastre s-a descoperit cã anumite zone ale irisului
ochiului reprezintã într-o manierã reflexã anumite organe ºi anu-
mite funcþii ºi cã o anumitã lacunã într-o anumitã zonã a irisului
reprezintã o leziune a unui anumit organ intern. Aºa s-a creat
o nouã disciplinã numitã iridologia. O asemenea descoperire
derivând din observaþie ºi experienþã, menþinutã în limitele sale
naturale, este inofensivã ºi cu aplicaþii terapeutice benefice. Peri-
colul începe atunci când omul introduce în ea o doctrinã mai
mult sau mai ezotericã, ocultã, cu realitãþi misterioase, pe care
el se declarã incapabil sã le sondeze.
286 DIAVOLI

Astfel, pentru iridologie pericolul stã în recurgerea la astrologie

care îl include pe om ºi bolile lui într-un determinism generator
de neliniºte; ce þi-e scris în stele, aceea þi se întâmplã.
Unele medicine paralele sunt inofensive, cum este metoda Mézière
sau vertebroterapia. Altele, în schimb, trebuie privite cu multã
precauþie tocmai pentru motivul expus mai sus. Astfel, pe lângã
iridologie se mai poate aminti sofrologia, suspectã ºi ea, fiindcã
în ea se amestecã spiritualitatea tibetanã, contrarã creºtinismului,
ºi recurgerea la hipnozã. Dacã medicina oficialã se încrede prea
mult în posibilitãþile raþiunii umane, medicinele paralele, dimpo-
trivã, au tendinþa de a nu crede suficient ºi de a cãdea în iraþional.
La fel de periculoasã este medicina paralelã când recurge la
religia creºtinã ca suport iraþional, fãcând din ea o doctrinã ezotericã,
cu puteri magice.
În continuare, mã voi referi la trei forme de medicinã paralelã
care câºtigã din ce în ce mai mult teren la noi. Este vorba de
homeopatie, de acupuncturã ºi hipnozã.

Homeopatia
Originile homeopatiei urcã la Hipocrate, dar adevãratul ei
fondator a fost un medic modest din secolul trecut, pe numele sãu
Hanneman. Unii pun la îndoialã descoperirea sa pentru motivul
cã a fost francmason. Pe nedrept, deoarece teoria sa e bazatã pe
ani îndelungaþi de experienþã ºi poate fi uºor verificatã clinic.
Principiul teoriei sale este simplu ºi pragmatic: dacã anumite
produse de origine animalã, vegetalã sau mineralã sunt inoculate
în dozã puternicã la un cobai, ele produc un efect complet opus
dacã sunt inoculate într-o dozã infimã. Astfel, cu cât produsul
homeopatic e mai diluat, cu atât acþiunea e mai puternicã. Aºadar,
trebuie gãsit produsul care, dat în doze toxice unui subiect sãnãtos,
provoacã exact boala de care se plânge pacientul. Se poate
spune cã în homeopatie boala se vindecã prin boalã. Explicaþia
ºtiinþificã a acestui fenomen nu o avem încã în totalitate.
 MEDICINA PARALELÃ 287

Utilizatã într-o manierã riguroasã, conform teoriilor întemeie-

torilor ei, homeopatia în sine nu prezintã nici un pericol. Dimpotrivã,
miile de medicamente homeopatice provenind din regnul mineral,
vegetal, animal sau chiar uman (de pildã, anumite secreþii diluate)
pot completa în mod fericit practica medicalã clasicã.
Din pãcate, însã, homeopatia cade uneori în mâinile vindecã-
torilor, a radiesteziºtilor, a magnetizorilor ºi, când homeopatia
capãtã o dimensiune supranaturalã, pseudo-ºtiinþificã, ezotericã,
ocultã, ea poate deveni periculoasã pe plan psihic ºi supranatural.

Acupunctura
Acupunctura e o medicinã paralelã, la ora actualã în plinã evo-
luþie, care provine din cea mai veche tradiþie chinezã ºi care ridicã
pentru ºtiinþã probleme serioase. Eficacitatea metodei nu mai
e nevoie sã fie demonstratã, având în vedere faptul cã au fost
obþinute rezultatele cele mai surprinzãtoare prin simpla stimulare
a unuia sau a mai multora dintre faimoasele puncte de acupuncturã.
Aceste puncte pot fi detectate ºi individualizate electric. Ele au
proprietãþi specifice ºi sunt legate între ele prin aºa-zisele meri-
diane care sunt un fel de canale prin care circulã fãrã încetare
energia în corp. În acupuncturã, cuvântul energie spune altceva
decât ceea ce spune în mod obiºnuit.
Potrivit concepþiei acestei medicine paralele, boala ar fi cauzatã
de un dezechilibru al acestei energii într-una sau mai multe zone
ale corpului. Terapia constã în reechilibrarea anumitor puncte prin
excitare (tonificare) sau neutralizare (dispersie). Stimularea se
poate face pe mai multe cãi: masaje foarte localizate, ace, microcu-
renþi ºi chiar raze laser.
Deºi explicaþiile ºtiinþifice sunt nesatisfãcãtoare pentru raþiunea
umanã, metoda în sine prezintã interes ºi utilizarea ei, în aceste
limite, este absolut fãrã pericol. Pericolul intervine atunci când
la tehnica acupuncturii ca atare se adaugã suportul ei spiritual
chinez, care este filozofia taoistã ºi antropologia taoistã, ambele
288 DIAVOLI

contrare creºtinismului ºi chiar iudaismului. Câteva cuvinte

despre taoism.
Taoismul ar proveni de la primul împãrat chinez Fo-Hi, de la
care ar fi rãmas Cartea schimbãrilor (Yi- King). Se spune cã,
pentru a fixa în scris învãþãtura pe care el a primit-o prin tradiþie,
ºi-a ridicat ochii la cer, apoi i-a coborât la pãmânt ºi a scris pe
tãbliþele sale cele ºapte Kua, adicã simbolurile fundamentale ale
tradiþiei chineze. Fiecare Kua este formatã din suprapunerea
de linii frânte ºi continui. Linia continuã reprezintã yangul, linia
frântã, ynul. Aceºti doi poli, yangul ºi ynul, dominã toatã ºtiinþa
chinezã, inclusiv acupunctura. Sunt douã elemente primare care
se unesc pentru a forma principiul unitar suprem numit Tao.
Pe baza acestor principii s-a elaborat în secolul VI î.C. filozofia
religioasã taoistã. Potrivit acestei filozofii religioase, existenþa
umanã, ca, de altfel, toatã creaþia, pânã în cele mai mici amãnunte,
e fãcutã din yangi ºi yni. Prin aceastã prismã, medicii chinezi,
filozofi pe care anatomia prea puþin îi intereseazã, interpreteazã
toate fenomenele atât fiziologice, cât ºi patologice. În aceastã opticã,
viaþa, oricare ar fi ea, e determinatã de fluctuaþiile raporturilor
acestor douã forme de energie, yangul ºi ynul, ale cãror activitãþi
se opun, nu existã decât una pentru cealaltã, se transformã, se
completeazã. Ynul este materia, yangul este energia. Ynul este mai
rece, mai greu, mai întunecos, mai profund, mai jos, mai lent;
yangul este mai cald, mai uºor, mai la suprafaþã, mai înalt, mai
luminos, mai rapid. Yangul reprezintã dinamismul, bãrbãþia,
energia intelectualã, senzaþia de cãldurã ºi lejeritate. În schimb,
ynul înseamnã astenie, femininitate, corpolenþã, senzaþie de frig,
de apãsare. Copiii sunt linii continui, sunt yangi, bãtrânii sunt
linii frânte, sunt yni.
La omul sãnãtos, yangul ºi ynul convieþuiesc într-un echilibru
normal ºi armonios; boala înseamnã dezechilibrare, iar acupunctura
intervine pentru echilibrarea celor doi poli, deblocând cãile circu-
laþiei energiei.
 MEDICINA PARALELÃ 289

Un medic creºtin poate practica tehnica acupuncturii, dar nu

poate prelua elementul ezoteric, mai exact filozofia religioasã
taoistã, fãrã a veni în contradicþie cu propriile sale convingeri
creºtine. E adevãrat cã elementele naturale, inclusiv cele astrono-
mice, exercitã o puternicã influenþã asupra omului, fãrã însã a-i
suprima libertatea de voinþã. În schimb, taoismul înseamnã fatalism:
totul în om, inclusiv suferinþele, este determinat de fluctuaþiile
dintre yang ºi yn. Ca atare, e de mare importanþã pentru pacient
ce acupuncturist alege ca sã-l trateze.

Hipnoza
Cât priveºte hipnoza, ºtiinþa nu poate încã spune mare lucru.
Recurgerea la hipnozã, chiar în scopuri terapeutice, se dove-
deºte a fi extrem de periculoasã, de aceea, hipnoza nici mãcar nu
se poate numãra printre medicinele paralele. Hipnoza e folositã
pentru spectacol sau psihoterapie, sau în parapsihologie, dar
întotdeauna pericolul de a provoca traume psihice este real. Cine
se lasã hipnotizat, la sfârºitul experienþei constatã o intensificare
a sentimentelor de anxietate, de agresivitate ºi de culpabilitate.
Gravitatea acestei experienþe stã în faptul cã cel care hipno-
tizeazã posedã, ia în stãpânire mintea ºi voinþa celui hipnotizat,
îi poate transmite ºi sugera tot ce voieºte. Prima sugestie sau
poruncã este a somnului. Dar nu este un somn real, cum este, de
pildã, anestezia totalã, cãci hipnotizatul este conºtient de tot ce
se petrece în jurul lui. Se întâmplã uneori ca cel hipnotizat sã
nu mai poatã fi scos din starea de transã de cãtre hipnotizator, cu
toate încercãrile de animare psihicã. Mintea ºi voinþa hipnoti-
zatului intrã complet în posesia celui care hipnotizeazã, astfel
încât îºi însuºeºte tot ce îi sugereazã hipnotizatorul. De pildã, la
sugestia acestuia, hipnotizatul îºi aminteºte întâmplãri dintr-o
existenþã anterioarã pe care ar fi trãit-o. Nu numai cine are
convingeri creºtine, dar chiar psihiatria serioasã refuzã sã recurgã
la hipnozã.
290 DIAVOLI

Tulburãri psihice ºi influenþe ale Celui Rãu

Psihiatrii creºtini atrag atenþia asupra riscurilor pe plan psihic
pe care ºi le asumã cei ce recurg la terapii unde intrã ocultismul,
forþe ascunse, ezoterice, ca cele amintite în medicinele paralele
sau magie, sau tehnici provenind din pãgânismul asiatic, ca yoga,
meditaþia transcendentalã zen etc. Toate acestea sunt ferestre
deschise influenþelor nefaste ale Duhului Rãu. Iniþial se obþine o
uºoarã ameliorare, dar ulterior tulburãrile psihice se agraveazã
ºi urmãrile pot fi extrem de grele.
Tulburãrile psihice au fost considerate mult timp ºi încã mai
sunt considerate, în unele forme de civilizaþie, ca fiind boli de
origine supranaturalã, demoniacã: isteria, epilepsia sunt conside-
rate drept forme de obsesie diabolicã.
Medicina greco-latinã ºi arabã a ajuns la concluzia cã pentru
bolile psihice nu trebuie cãutate neapãrat explicaþii supranaturale.
Dar progresele psihiatriei ºi descoperirile ºtiinþifice sunt obligate
sã admitã unele cazuri de afecþiuni psihice care nu au explicaþii
naturale. Dacã admitem existenþa diavolului, trebuie sã admitem,
de asemenea, cã el nu stã cu mâinile în sân. El provoacã anumite
perturbãri psihice sau agraveazã unele perturbãri deja existente.
Atât psihiatrii creºtini, cât ºi exorciºtii sunt de acord asupra
faptului cã persoanele cele mai expuse influenþelor diavolului
sunt cele cu afecþiuni sau traume psihice.
Pentru a înþelege fenomenul, pornim de la o realitate simplã.
Un om trãieºte concomitent douã vieþi: viaþa fizicã, biologicã,
de care se ocupã ºtiinþa, medicina obiºnuitã; viaþa spiritualã sau
a sufletului, de care se ocupã psihiatria. Creºtinul, în plus, posedã
o a treia formã de viaþã: viaþa supranaturalã sau viaþa divinã care
poartã numele de har sfinþitor; de aceasta se ocupã teologia.
Viaþa supranaturalã primitã la botez, grefatã pe sufletul omului,
transformã profund sufletul, ºi prin intermediul acestuia, omul
în totalitatea sa.
 MEDICINA PARALELÃ 291

Pierderea vieþii supranaturale, a harului sfinþitor prin pãcatul

grav sau de moarte – se numeºte de moarte tocmai fiindcã ucide
viaþa supranaturalã – sau prin recurgerea la magie, ocultism, la
practici derivând din religii pãgâne prin care creºtinul, uitând cã
prin botez a devenit locuinþa lui Dumnezeu ºi pãrtaº al naturii
divine, cautã sã se uneascã cu divinitatea, ceea ce, implicit,
înseamnã lepãdare de botez ºi de credinþa creºtinã, zic, pier-
derea vieþii supranaturale la omul botezat e o rupturã, o ranã,
o traumã pentru sufletul pe care harul este grefat, e o traumã
psihicã. Aceastã traumã la cel nebotezat nu are loc, sau e mult
mai atenuatã. Iar riscul sporit de a cãdea sub influenþã satanicã
este la fel de explicabil: la botez, înainte ca sã primeascã viaþa
supranaturalã ºi sã devinã locuinþa lui Dumnezeu, omul promite:
„Mã lepãd de Satana, ºi de toate faptele lui, ºi de toatã mândria
lui”. Când prin pãcat sau prin pierderea credinþei omul pierde viaþa
supranaturalã ºi înceteazã de a mai fi locuinþa Sfintei Treimi,
Satana reintrã în drepturile sale.
În Evanghelie, Cristos spune cã atunci când diavolul se întoarce
acolo de unde a plecat, nu mai vine singur; aduce cu sine alte ºapte
duhuri mai rele ca el ºi vor fi cele de pe urmã ale acelui om, mai rele
ca cele dintâi. Popoarele creºtine apostaziate decad mai rãu decât
cele nebotezate; devin, cum se spune, popoare satanizate.
Psihiatrul catolic Philippe Madre, despre care am mai amintit
ºi cu alte ocazii, a creat grupul medical Sfântul Luca, compus
din medici, psihiatri, psihologi, preoþi, asistente, iar comunitatea
din care face parte, numitã Leul lui Iuda ºi Mielul jertfit, deschisã
ºi celor cãsãtoriþi, e o comunitate terapeuticã. Pacientul e con-
sultat de întreaga echipã ºi când e descoperitã influenþa Celui Rãu,
întreaga comunitate se roagã pentru eliberarea pacientului.
În cartea sa Ci ne mântuieºte de Cel Rãu, ne relateazã o mul-
þime de cazuri de pacienþi pe care i-a avut în îndelungata sa
carierã medicalã, de bolnavi psihici care au ajuns sub influenþa
diavolului din cauza unei vieþi vicioase: alcool, droguri, viaþã
sexualã dezordonatã sau din cauza recurgerii la practici oculte.
292 DIAVOLI

Astfel ne relateazã cazul unui bãrbat în vârstã de 25 de ani

care a avut parte de o educaþie foarte bunã în familie. Tatãl sãu
era un om prudent, ponderat, uneori autoritar, dar nu nedrept.
Mama, blândã, afectuoasã, nu exagerat de posesivã. Tânãrul, la
vârsta copilãriei ºi a adolescenþei, nu a cunoscut nici o traumã
de nici un fel. La vârsta de 23 de ani, ca student a cunoscut un
grup de artiºti care pentru prima datã i-au oferit droguri. Efectul
a fost o stare de puternicã angoasã psihicã. Dupã 14 luni nu a
mai luat droguri, în schimb, a intrat într-o sectã indianã a unui
guru, Maharadji. Dupã o lunã a început sã aibã stãri de euforie
ºi halucinaþie care treptat l-au dus la stãri de angoasã paroxisticã.
Halucinaþiile vizuale se multiplicau: lumea vizibilã: casã, stradã,
vegetaþie pãrea cã se dezintegreazã, se prãbuºeºte. Venind în
contact cu un grup de creºtini, face o experienþã de convertire.
Cu toate acestea, tulburãrile psihice se agraveazã. Angoasa ºi
gândul osândirii ºi al iadului îl obsedau. În urma unui consult
medical, calmantele prescrise n-au fãcut decât sã-i agraveze tulbu-
rãrile: insomnii, somnolenþã în cursul zilei, halucinaþii vizuale
ºi auditive (coºmaruri, zgomote, râsete sarcastice), imposibilitatea
de a înghiþi apã, senzaþia de frig glacial sau de cãldurã insupor-
tabilã, indiferent care era temperatura ambianþei, stare de depri-
mare permanentã.
Diagnosticul psihiatrului: psihozã halucinatorie acutã. Alte
medicamente, alte neuroleptice. Consultat de echipa psihiatrului
Madre, s-a constat cã, de fapt, boala avea o dimensiune spiritualã:
influenþa Celui Rãu datoratã drogurilor ºi a practicilor ezoterice.
Tânãrul a fost complet vindecat de tulburãrile sale psihice în
urma câtorva ore de rugãciune de eliberare.
De asemenea, acelaºi medic ne relateazã, printre altele, cazul
unei cãlugãriþe cu un temperament solid ºi foarte echilibratã
psihic, trimisã ca misionarã în Africa de Sud sã facã apostolat
printre pigmei. Dupã un an de muncã, a ajuns într-o stare acutã
de delir, cu tulburãri de comportament, care au obligat-o sã se
întoarcã acasã. Medicamentele prescrise în doze puternice au
 MEDICINA PARALELÃ 293

fãcut sã înceteze starea de delir, dar au dus-o la o stare de prostraþie

ºi inhibare care fãcea imposibil orice raport cu cei din jur ºi fãcea
insuportabilã viaþa în comunitate. Echipa doctorului Madre,
consultând-o, a aflat cã misionara intrase în legãturã cu un vrãjitor
din satul de pigmei: dupã trei sãptãmâni a început dezechilibrul
psihic. Tulburãrile psihice, provocate de Duhul cel Rãu, au încetat
dupã douãsprezece ore de rugãciune de eliberare.
Ca o concluzie practicã: diavolul este o realitate, de aceea ne
rugãm zilnic lui Dumnezeu în rugãciunea Tatãl nostru: „ci ne
mântuieºte de Cel Rãu”. El este un pericol real pentru echilibrul
nostru psihic ºi spiritual. Dar sã nu exagerãm ºi sã nu punem
totul pe seama diavolului. Noi avem o mare responsabilitate în
dezechilibrul nostru psihic ºi spiritual. Poate cea mai înþeleaptã
vorbã din popor este aceea care spune: Cum ºi-o face omul cu mâna
lui, nici diavolul nu i-o face. A trãi permanent în harul sfinþitor,
a evita tot ce þine de ocultism, de ezoterism, de magie, de superstiþie,
înseamnã a bloca toate intrãrile Celui Rãu în viaþa noastrã,
înseamnã sãnãtate mintalã, echilibru psihic ºi sufletesc.
 SATANA ªI COMUNISMUL

Au venit cu barca în þinutul Gerasenilor... Când a ieºit Isus la þãrm,

l-a întâmpinat un om din cetate, stãpânit de mai mulþi diavoli. De
multã vreme nu mai punea o hainã pe el. [Nudismul, pornografia,
e lucrarea Satanei. Când diavolul pune stãpânire pe un om, îi ia
minþile ºi îl dezbracã complet]. Îndrãcitul nu-ºi avea locuinþa într-
o casã, ci în morminte. Când l-a vãzut pe Isus, a scos un urlet puternic,
a cãzut înaintea lui ºi a zis cu glas tare: „Ce am eu de a face cu tine,
Isuse, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt? Te rog sã nu mã torturezi”.
Cãci Isus îi poruncise duhului necurat sã iasã din omul acela pe
care pusese stãpânire de multã vreme. Era pãzit, legat cu cãtuºe
la mâini ºi cu obezi la picioare, dar rupea legãturile ºi era gonit de
diavol prin pustiu. Isus l-a întrebat: „Care îþi este numele?” „Legiune”
a rãspuns el, pentru cã intraserã mulþi diavoli în el. ªi diavolii îl rugau
stãruitor pe Isus sã nu le porunceascã sã se ducã în adânc [în infern].
Acolo pe colinã era o turmã mare de porci care pãºteau. ªi diavolii
l-au rugat pe Isus sã le dea voie sã intre în ei. El le-a dat voie.
Diavolii au ieºit din omul acela, au intrat în porci ºi turma s-a aruncat
de pe malul râpei ºi s-a înecat... Cei care vãzuserã cele petrecute
au povestit cum fusese vindecat cel stãpânit de diavoli. Tot poporul
din þinutul Gerasenilor l-a rugat pe Isus sã plece de la ei, cãci îi apucase
o mare fricã (Lc 8,26-38).
Îi apucase o mare fricã de cine? De diavoli? Nu, de Isus care îi
elibera de diavoli. Culmea absurdului ºi al tembelismului uman:
sã plece Isus ºi sã-i lase sã rãmânã cu dracii ºi cu porcii lor!
Tulburãtoare povestire a sfântului Luca cu acest om stãpânit
de o legiune de diavoli! La vremea aceea, în armata romanã o
legiune numãra 6.000 de soldaþi. Un om distrus, cãruia Satana îi
luase totul: casa, pãrinþii, legãturile cu lumea. Locuia în morminte,
în locuri pustii – diavolii îi luaserã minþile –, se lovea cu pietre, se
automutila, era tot numai sânge, îi luase pânã ºi hainele, despuindu-l
de orice urmã de demnitate umanã: umbla complet gol.
 SATANA ªI COMUNISMUL 295

Morminte, moarte, pustiu, sânge, autodistrugere, porci sinuci-

gaºi, acesta este peisajul dezolant pe care îl iubeºte ºi în care se
complace Satana. „Care îþi este numele?” Rãspunsul nu este: suntem
o mulþime, suntem 6.000, suntem o cetate, un sat întreg de diavoli.
Suntem legiune. Aluzie la cotropitorii romani, la soldaþii bestiali
care înecau în sânge imediat orice încercare de revoltã.
Scena descrisã de evanghelist o înþelege bine numai cine vizi-
teazã ºi cunoaºte ºi þinutul Gerasenilor, situat în partea de
sud-est a lacului Genezaret. Azi poartã numele arab Kursi: un
þinut dezolant, pustiu, ars de soare, un þinut al morþii, nici un semn
de viaþã, nici un copac, nici o floare, nici un pic de vegetaþie, nici
o casã, nici un locuitor. Locul e un teren abrupt, prãpãstios, straniu,
cu un mal înalt deasupra lacului, de unde, potrivit tradiþiei, s-au
aruncat cei douã mii de porci. Ruinele unei mãnãstiri ºi ale unei
biserici bizantine întregesc decorul dezolant. Alãturi de ruine e
o colinã plinã cu gãuri mari, întunecoase, lugubre. Sunt mormintele
în care locuia îndrãcitul înainte de a fi eliberat de Isus.
Textul sfântului Luca citat mai înainte este pus de F. Dostoievski
ca motto la începutul romanului sãu Demonii. Nu e ficþiune
aceastã carte inegalabilã, ci adevãr pur: autorul ne aratã carac-
terul satanic al comunismului ºi mesajul ei rãmâne veºnic actual.
Demonii în romanul lui Dostoievski sunt comuniºtii. Autorul rus
a trãit în Occident, mai ales în Elveþia, ºi i-a cunoscut bine pe
pãrinþii comunismului ºi învãþãtura lor distrugãtoare, nihilistã,
anarhicã.
Comunismul a rãmas ºi este în continuare la fel de satanic, de
distrugãtor, de duºman al vieþii cum a fost de la bun început.
Dacã un exorcist i-ar pune astãzi Satanei întrebarea pe care a pus-o
Isus: Care îþi este numele?, rãspunsul ar putea sã fie aceasta:
Numele meu e K.G.B., e Gulag, numele meu e Securitate; numele
meu e kmerii roºii; numele meu e Bin Laden.
Reverendul Richard Wurmbrandt, nãscut la Bucureºti în 1909,
evreu ateu ºi marxist pânã la vârsta de 30 de ani, convertit la
creºtinism, a fãcut ani grei de temniþã comunistã. Eliberat, a trãit
296 DIAVOLI

în exil în Occident. S-a întors în þarã dupã '89 ºi a murit acum

câþiva ani în urmã. El a fãcut studii temeinice, bine documentate,
asupra capilor de seamã ai comuniºtilor: Marx, Engels, Lenin,
Stalin ºi alþii. Studiile sale au condus la ideea cã întemeietorii
ºi reprezentanþii de seamã ai comunismului au fãcut parte din secte
satanice. Vã prezint câteva lucruri din cartea sa în traducere
italianã: Mio caro diavolo – ipotesi demonologiche su Marx e sul
marxismo.
Nici Marx, nici Engels, nici Lenin, nici Stalin, nici Ceauºescu
nu aveau nimic de a face cu idealurile de fericire ºi libertate ale
claselor sãrace, oprimate, ale proletariatului. Putem crede cã aceºti
cãlãi au mãcelãrit zeci de milioane de oameni sãraci ºi nevinovaþi,
au transformat þãri întregi în temniþe, ca sã-i facã fericiþi pe
oameni? Ei aveau ce aveau cu Dumnezeu. Georg Jung, un prieten
de-al lui Marx, scria:
Marx, Bauer ºi Feuerbach se asociazã pentru a fonda o revistã
teologico-filozoficã. Bãtrânul bun Dumnezeu de acum ar face bine
sã se înconjoare de toþi îngerii sãi ºi sã-ºi plângã de milã, deoarece
aceºti trei oameni cu siguranþã îl vor izgoni din paradisul sãu ºi, în
plus, îi vor intenta un proces.

Marx a format prima Internaþionalã Comunistã împreunã cu

Mihail Bakunin, comunistul anarhic, nihilist, care scria: „Satana
este primul liber-cugetãtor ºi eliberator al lumilor... El îl repre-
zintã pe om ºi îi întipãreºte pe frunte pecetea libertãþii ºi a umanis-
mului, împingându-l la neascultare”.
Ascultaþi ce scria Marx într-una din poeziile sale:
Cãtre tine se vor înãlþa versurile mele fãrã frâu ºi îndrãzneþe, o,
Satan, rege al banchetului. Preotule, la naiba cu stropirile ºi cu
psalmodiile tale, pentru cã, preotule, Satan nu va sta niciodatã
înapoia ta. Suflarea ta, o, Satan, îmi inspirã versurile, când sfidezi,
din tot sufletul, dumnezeii. Jos cu regii pontifi, jos cu regii inumani!
Al tãu este fulgerul care zdruncinã minþile. O, suflete, care pribe-
geºti departe de calea cea dreaptã, Satan este îndurãtor! Vezi tu, Eloisa!
 SATANA ªI COMUNISMUL 297

Ca vârtejul care îºi întinde aripile, trece, o, popor, Satan cel mare!
Te salut, mare apãrãtor al raþiunii! Cãtre tine se vor înãlþa tãmâia
sfântã ºi juruinþele! Tu l-ai detronat pe Dumnezeul preotului.

Svetlana Aliluieva, fiica lui Stalin, fugitã în Occident ºi conver-

titã la creºtinism, scria despre tatãl sãu: „Un demon teribil pusese
stãpânire pe sufletul tatãlui meu”.
Chiar de la apariþia sa, papii au avertizat cu privire la caracterul
satanic ºi distrugãtor al comunismului. Papa Pius al IX-lea
condamna comunismul în 1846, definindu-l „o doctrinã nelegiuitã
contrarã însuºi dreptului natural”. Leon al XIII-lea îl definea
„ciumã pustiitoare care distruge mãduva societãþii umane ºi o
împinge la ruinã”. Pius al XI-lea, în celebra sa enciclicã Divini
Redemptoris, din 1937, scria:
Sub pretextul cã se vrea doar îmbunãtãþirea clasei muncitoare, sã
se înlãture abuzurile reale cauzate de economia liberalã, sã se
obþinã o mai echitabilã distribuire a bunurilor pãmânteºti, scop,
fãrã îndoialã, legitim (...) Se acoperã cruzimea respingãtoare ºi
inumanã a principiilor ºi metodelor comuniste.

Aºa cum Satana e un mare cameleon ºi îºi poate lua orice înfãþi-
ºare spre a induce lumea în eroare: când violent, când paºnic ºi
prietenos, când negru ca smoala, când îmbrãcat în hainã de luminã,
la fel comunismul poate lua orice chip ºi orice mascã. Se vorbeºte
de un comunism cu chip uman; occidentul, care e mai mult marxist
decât creºtin, e convins cã nu comunismul e de vinã pentru atroci-
tãþile înfãptuite în þãrile unde comuniºtii au ajuns la putere, ci
oamenii care au trãdat principiile ºi idealurile mãreþe ale comu-
nismului. „Comunismul nostru, zic ei, nu e comunismul vostru”.
Deocamdatã n-am vãzut nicãieri un comunism cu chip uman. Peste
tot unde au pus mâna pe putere, comuniºtii au provocat numai
teroare, sânge, crimã. Comunismul nu e cel mai periculos când
e violent, ci atunci când e paºnic, fascinant, atrãgãtor, cucerind
astfel minþile oamenilor. Nu cu mulþi ani în urmã, pe când în
298 DIAVOLI

þãrile din estul Europei comunismul se dezlãnþuia în toatã sãlbã-

ticia ºi cruzimea sa, toþi intelectualii francezi erau marxiºti, înãlþau
osanale comunismului, în frunte cu Jean-Paul Sarte, doctrinarul
revoltei studenþeºti din anii ’68. Structurile învãþãmântului,
mai ales în Germania, erau dominate, ºi mai sunt încã dominate
de marxism.
Cu o extraordinarã luciditate ºi spirit profetic, Pius al XI-lea
scria în enciclica pomenitã mai sus:
La început, comunismul s-a arãtat aºa cum era,în toatã perversi-
tatea sa, dar, dându-ºi îndatã seama cã în acest fel îndepãrta de la
el popoarele, ºi-a schimbat tactica, ºi acum încearcã sã atragã la sine
mulþimile prin diferite artificii, ascunzând adevãratele sale intenþii
îndãrãtul unor idei care în sine sunt bune ºi atrãgãtoare. Astfel,
vãzând cã toatã lumea doreºte pacea, capii comunismului se prefac
a fi cei mai zeloºi partizani ºi propagatori ai miºcãrii pentru pacea
universalã, dar, în acelaºi timp, aþâþã la lupta de clasã care face sã
curgã râuri de sânge ºi, conºtienþi în inima lor cã nu au nici o
garanþie a pãcii, recurg la înarmãri nelimitate.
κi pun „etichete” care nici pe departe nu au de a face cu comunismul,
întemeiazã asociaþii ºi publicaþii ce au drept scop sã facã sã pãtrundã
ideile sale în medii care altfel le-ar fi inaccesibile, infiltrându-se în
mod perfid chiar în asociaþii catolice ºi religioase.
Fãrã a renunþa câtuºi de puþin la principiile lor perverse, îi invitã
pe catolici sã colaboreze cu ei în câmpul aºa zis „umanitar ºi cari-
tativ”, propunând uneori chiar lucruri pe deplin conforme cu spiritul
creºtin ºi cu învãþãtura Bisericii. Împing astfel ipocrizia lor pânã
acolo încât fac sã se creadã cã comunismul în þãrile majoritar catolice
ºi cu culturã mai avansatã îºi va lua un chip mai uman, nu va inter-
zice cultul religios ºi va respecta libertatea de conºtiinþã (...)
Venerabili fraþi, strãduiþi-vã sã-i convingeþi pe credincioºi sã nu se
lase înºelaþi. Comunismul este intrinsec [în esenþa sa] pervers ºi
nu se poate admite în nici un domeniu colaborarea cu el din partea
celor care vor sã salveze civilizaþia creºtinã.
ªi dacã cineva, indus în eroare, colaboreazã la victoria comunismului
în þara sa, va fi prima victimã a erorii sale ºi, cu cât þãrile pe care
comunismul intenþioneazã sã le cucereascã se remarcã prin vechimea
 SATANA ªI COMUNISMUL 299

ºi mãreþia civilizaþiei lor creºtine, cu atât mai distrugãtoare se va

dovedi ura celor fãrã Dumnezeu.

Papa Pius al XI-lea, în enciclica sa Caritate Christi din 3 mai 1932,

aratã cã îndãrãtul miºcãrii comuniste stã primul revoluþionar,
Lucifer. Scrie printre altele:
Noi credem astãzi ceea ce nu s-a mai vãzut vreodatã în istorie:
steagul de rãzboi al Satanei desfãºurat cu neruºinare împotriva lui
Dumnezeu ºi împotriva religiei, de ura abominabilã a nelegiuiþilor
deasupra tuturor popoarelor ºi în toate pãrþile universului (...) În plus,
toþi capii acestei campanii de ateism, profitând de crizele economice,
se strãduiesc cu o dialecticã infernalã sã convingã masele cã Dum-
nezeu ºi religia sunt cauzele acestei mizerii universale (...) Ca ºi cum
religia ar fi aliata forþelor întunecoase care produc atâtea rele printre
oameni.

Dar deosebit de distrugãtor este comunismul atunci când se

strecoarã în structurile Bisericii, atunci când subjugã minþile ºi
sufletele slujitorilor altarelor, ale teologilor. Tactica satanicã de
infiltrare, pe care noi, cei ce am trãit cea mai mare parte a vieþii
sub dominaþie comunistã, o cunoaºtem din experienþã, se reflectã
perfect într-un document, mai exact, într-un ordin secret dat
de Partidul Comunist Chinez tuturor celulelor comuniste la
12 februarie 1957, din care spicuiesc câteva rânduri:
Catolicismul ºi protestantismul sunt douã organizaþii în serviciul
spionajului ºi imperialismului capitalist (...) Aceste Biserici funcþio-
neazã în orice oraº ºi în orice sat din lume, semãnând pretutindeni
otrava învãþãturilor lor pentru a combate socialism-comunismul.
Iatã pentru ce, potrivit directivelor conducãtorilor Partidului, tovarãºii
noºtri trebuie sã gãseascã mijloacele de a pãtrunde în însãºi inima
fiecãrei Biserici..., servindu-se de marea fascinaþie ºi de forþa de
seducþie a sexului feminin (...) Orice celulã trebuie sã gãseascã
modalitatea sã devinã membru al Bisericii, botezându-se; sã se înscrie
în Legiunea Mariei..., sã desfãºoare o activitate intensã, folosind
în acest scop fraze frumoase pentru a impresiona ºi a-i atrage pe
300 DIAVOLI

credincioºi. De exemplu, vorbind despre iubirea lui Dumnezeu.

Vorbind în favoarea pãcii..., sã pãtrundã în toate organizaþiile biseri-
ceºti... Bazându-se pe acest principiu de fier: sã-l zdrobeºti pe duºman
servindu-te de duºman, se va încerca sã fie convins unul sau altul
dintre membrii eminenþi ai Bisericii sã vinã în China, procurându-i
toate documentele ºi autorizaþiile necesare. Prin acest membru
eminent se va putea afla situaþia adevãratã ºi chipul adevãrat al
Bisericii... Tovarãºii noºtri trebuie sã aibã spirit de iniþiativã, desco-
perind punctul slab, exploatând dezbinãrile, neutralizând otrava
religioasã ºi bisericeascã ºi injectând otrava noastrã. Orice celulã
a noastrã trebuie sã înþeleagã bine de tot cã Biserica Catolicã trebuie
sã fie lovitã ºi distrusã de sus pânã la temelie.

Tactica elaboratã de comunismul maoist a fost ºi este aplicatã

de comunismul dintotdeauna ºi de pretutindeni: infiltrarea în
toate domeniile, pentru a distruge din interior: sã-l zdrobeºti pe
duºman, folosindu-te de duºman.
Aceeaºi tacticã este folositã pentru a distruge duºmanul numãrul
unu, Biserica: a distruge Biserica prin oamenii Bisericii. Fãcându-ºi
prieteni, aliaþi, colaboratori aserviþi comuniºtilor ºi manipulaþi
de ei. Nu numai în China funcþioneazã o puternicã Bisericã de stat,
naþionalã, fãrã papa, ci ºi în þãrile din blocul sovietic, chiar în cele
catolice, precum Polonia, Ungaria etc., cu excepþia catolicilor din
România unde încercarea a eºuat, au funcþionat aºa-zisele Biserici
ale pãcii, progresiste, la care au aderat preoþi ºi cãlugãri numiþi
patrioþi, care se bucurau de favoruri ºi privilegii de la statul
comunist, în timp ce confraþii lor fideli Bisericii lui Cristos zãceau
sau mureau în închisori.
ªi celelalte metode indicate în documentul maoist au fost ºi sunt
folosite cu succes: exploatarea dezbinãrilor, aþâþând animozi-
tãþile ºi conflictele între tineri ºi bãtrâni, elevi ºi profesori, bogaþi
ºi sãraci, preoþi ºi episcopi, episcopi, teologi ºi papa, români ºi
maghiari etc.
Folosindu-se de marea fascinaþie ºi de forþa de seducþie a
sexului feminin, scrie documentul maoist. Nu numai fascinaþia
 SATANA ªI COMUNISMUL 301

femininã au ºtiut ºi ºtiu sã o exploateze comuniºtii, dar ºi celelalte

vicii: homosexualitatea, beþia, pofta de câºtig, ambiþia, dorinþa de
a face carierã în Bisericã, trecutul politic, la noi, trecutul legionar.
E ºantajul la sânge. Alege: ori eºti omul nostru ºi joci cum îþi
cântãm, ori te divulgãm, îþi facem proces ºi îþi putrezesc oasele
în puºcãrie.
Una dintre marile reuºite ale cameleonului infernal se reflectã
în ultima vreme în ceea ce se numeºte teologia eliberãrii elaboratã
de teologi europeni ºi nord-americani ºi importatã în America
Latinã. Se ºtie cã Leonardo Boff ºi ceilalþi propagatori ai acestei
pseudo-teologii au studiat în Germania. E încercarea de a funda-
menta ºi a justifica biblic marxismul; ura satanicã, lupta de clasã,
violenþa înveºmântatã în limbajul teologic tradiþional care are
la bazã iubirea, iertarea. Violenþa este moaºa care scoate noua
societate din pântecele celei vechi, scria Marx în Capitalul sãu.
Ca ºi cum, folosind limbajul sfântului Pavel, ar putea sta împreunã
lumina cu întunericul, iubirea cu ura, rãzbunarea cu iertarea,
Cristos cu Belial (Satana).
În enciclica Ad Petri Cathedram, din 3 ianuarie 1959, papa
Ioan al XXIII-lea le atrãgea atenþia celor care îºi imaginau cã pot
împãca comunismul cu creºtinismul:
Cei care vor sã pãstreze cu adevãrat numele de creºtini au datoria
de conºtiinþã foarte gravã de a sta absolut la distanþã de aceste
învãþãturi înºelãtoare pe care înaintaºii noºtri, în special Pius al IX-lea
ºi Pius al XII-lea, le-au respins ºi pe care noi le respingem din nou.

Cea mai genialã strategie a diavolului, zicea Baudelaire, este

aceea de a se preface cã nu existã. Aceeaºi tacticã o foloseºte cu
privire la comunismul pe care el l-a inspirat ºi a cãrui paternitate
îi aparþine. Dã de înþeles cã nimeni nu mai crede azi în comunism
în afarã de câþiva clerici care cred cã Marx ºi Lenin ar putea fi
comparaþi cu douã mãicuþe ale sfântului Vincenþiu de Paul, cum
scrie ironic André Frosard în cartea sa Cele 36 de dovezi ale
existenþei diavolului. Gata, s-a prãbuºit comunismul! El þine de
302 DIAVOLI

domeniul trecutului! Unde s-a prãbuºit comunismul? În China,

în Coreea, în Vietnam, în Cuba, un sfert ºi mai bine din populaþia
globului nu trãieºte încã sub teroare comunistã? Iar în fostul lagãr
sovietic a cãzut lagãrul, dar nu comunismul. Nu sunt la conducere
aceiaºi comuniºti care au schimbat cameleonic doar numele parti-
dului, care simuleazã credinþa, mergând la slujbã ºi la pelerinaje
mai ales în timpul campaniilor electorale, fãcând cruci ºi sãltând
coliva la pomeniri? Popoarele care, chipurile, s-au eliberat de
comunism nu i-au reales democratic, legitimându-i acum, pe aceiaºi
comuniºti, imitând perfect gestul incredibil al Gerasenilor din
Evanghelie, care l-au rugat pe Isus sã plece ºi sã-i lase cu dracii
ºi cu porcii lor?
Tactica diversiunii þine de geniul Satanei. Într-un document
secret dat de bolºevicii din Moscova în 1931, citim aceste cuvinte:
Rãzboiul decisiv dintre comunism ºi capitalism este inevitabil. Desigur,
astãzi nu ne simþim destul de puternici pentru a ataca. Va veni vremea
noastrã peste douãzeci sau treizeci de ani. Burghezia va trebui sã
rãmânã adormitã. Atunci, vom începe prin a avansa cea mai spectacu-
loasã miºcare de pace care a existat vreodatã. Vor fi deschideri
stranii ºi concesii nemaiauzite. Þãrile capitaliste stupide ºi decadente
se vor bucura cooperând la propria lor distrugere ºi îi vor invidia
pe cei care sunt prietenii noºtri. În momentul când apãrarea lor va
fi complet la pãmânt, îi vom zdrobi cu pumnul nostru închis.

Salutul comuniºtilor este întotdeauna pumnul închis ridicat.

Exact peste vreo douãzeci de ani, cu venirea lui Hruºciov la
putere, s-a lansat cea mai spectacularã miºcare de pace care a
existat vreodatã: încetarea rãzboiului rece. ªi atunci, toatã lumea
a crezut cã, în sfârºit, au sosit timpurile mesianice prezise de
profetul Isaia, în care lupul bolºevic va locui împreunã cu mielul
capitalist (cf. Is 11,6).
Iar peste treizeci de ani, aºa cum era programat, a venit lovitura
care era decisivã: convulsiile, revoluþia din anii ’68, au zdruncinat
Occidentul: toatã studenþimea occidentalã care stãtea pe baricade
 SATANA ªI COMUNISMUL 303

montate de comunismul cel mai radical ºi mai anarhic, adicã în

varianta sa maoistã, chinezã. Încercarea a eºuat, dar comunismul
nu a capitulat.
Ultima încercare care s-a voit decisivã s-a petrecut sub ochii
îngroziþi ai omenirii pe 11 septembrie 2001. Grozãviile la care am
asistat sunt lucrarea comunismului, chiar dacã comuniºtii se
folosesc de musulmanii fanatici, duºmani de moarte ca ºi comuniºtii,
ai creºtinismului. Planul a fost acela de a distruge complet lumea
veche, construitã pe patru piloni: forþa politicã simbolizatã prin
Casa Albã, forþa armatã simbolizatã prin Pentagon, forþa econo-
micã simbolizatã prin cele douã blocuri turn din New York distruse
de teroriºti, ºi forþa religioasã simbolizatã de Vatican, Biserica
Catolicã fiind consideratã de comuniºti aliata capitalismului, deºi
ea a condamnat în egalã mãsurã atât comunismul, cât ºi capita-
lismul liberal.
Atacul asupra celor patru puncte, inclusiv asupra bazilicii San
Pietro, a fost programat pentru luna iulie, 2001, când cei opt
puternici ai lumii erau întruniþi la summit-ul de la Genova.
Serviciile secrete italiene au aflat de planul terorist când trebuia
sã ia sfârºit lumea veche ºi sã înceapã o erã nouã, o lume a liber-
tãþii totale, aºa cum o concepuse Lucifer, primul liber-cugetãtor,
primul anarhist, primul eliberator al lumii, pe vremea lui Marx
ºi Bakunin. Întâlnirea la Genova a avut loc pe un vapor care nu
putea fi lovit de vreun avion deturnat. Autoritãþile italiene au
interzis în acele zile zborul oricãrui avion deasupra spaþiului aerian
al Vaticanului. În acelaºi timp, au avertizat serviciile secrete
americane cu privire la marele pericol care ameninþa America.
Rãmâne un mare mister faptul cã serviciile secrete americane
nu au dat nici o importanþã acestui avertisment ºi nu au luat nici
o mãsurã.
Pe 11 septembrie, un singur obiectiv nu a fost realizat: Casa
Albã, reºedinþa preºedintelui. Datoritã luptei pasagerilor cu tero-
riºtii, avionul destinat sã loveascã în Casa Albã s-a prãbuºit în
Pennsylvania. Putem vedea aici mâna lui Dumnezeu. George
304 DIAVOLI

W. Bush, spre deosebire de înaintaºul sãu imoral Bill Clinton,

este foarte apropiat de Biserica Catolicã. Prima vizitã ca preºe-
dinte a fãcut-o la papa. A aprobat în guvernarea sa aproape sutã
la sutã doctrina moralã ºi socialã a Bisericii Catolice.
Lovitura datã pe 11 septembrie nu s-a terminat ºi nu se ºtie
cum se va termina. Rãzboiul terorist, folosind arme chimice ºi
bacteriologice, poate provoca omenirii distrugeri de neimaginat.
De unde au teroriºtii arabi aceste arme nimicitoare? De la comu-
niºti. Sovieticii au experimentat zeci de ani ºi au produs în labora-
toarele lor armele bacteriologice pe care le-au pus în mâinile
teroriºtilor. Bin Laden, miliardarul, deþine ºi arma atomicã, cumpã-
ratã cu siguranþã tot de la comuniºti ºi, când va fi cazul, fãrã
îndoialã o va folosi.
În acest moment de grea cumpãnã pentru omenire, mai este
încã speranþa de salvare? Da, singurul salvator este Cristos, cel
care, scoþând legiunea de diavoli din posedatul despre care vorbeºte
Evanghelia dupã sfântul Luca, face din el un om normal, calm,
îmbrãcat, cu mintea întreagã, reintegrat în familie ºi societate,
dispus chiar sã-l urmeze pe Isus.
La speranþã ºi optimism ne îndeamnã papa Ioan Paul al II-lea,
care, la audienþa generalã din 12 septembrie 2001, spunea,
referindu-se la grozãviile petrecute cu o zi înainte:
Cuvântul lui Cristos e singurul care ne poate da un rãspuns la între-
bãrile care ne sfâºie sufletul. Chiar dacã puterea întunericului
pare sã învingã, cel care are credinþã ºtie cã rãul ºi moartea nu au
ultimul cuvânt. Întãriþi de credinþa ce i-a cãlãuzit dintotdeauna
pe pãrinþii noºtri, ne îndreptãm cãtre Dumnezeul lui Abraham, al
lui Isaac ºi al lui Iacob, salvatorul poporului sãu, ºi cu încredere
de copii îl implorãm sã ne vinã în ajutor în aceste zile de doliu ºi
durere nevinovatã.

În fond, ce urmãreºte de la bun început comunismul? Nici

într-un caz eliminarea sãrãciei ºi exploatãrii claselor muncitoare.
Din cei 18 membri cu care Karl Marx a fondat primul partid
 SATANA ªI COMUNISMUL 305

comunist, 15, inclusiv el, Marx, erau burghezi, intelectuali, destul

de înstãriþi. Nici eliminarea capitalismului n-o urmãreºte. Prima
Internaþionalã comunistã a fost sprijinã financiar în activitatea
ei revoluþionarã de marile bãnci capitaliste.
Lenin, cu bolºevicii lui, a înfãptuit revoluþia în Rusia ºi a venit
la putere în 1917 cu ajutorul marilor finanþe ale Occidentului,
mai ales a celor din Elveþia, aflate în mâinile lojilor masonice.
Hitler, în 1933, a venit la putere cu partidul lui naþional socialist,
partid fãcând parte tot din familia lui Marx, de asemenea, cu
sprijinul vechilor loji masonice prusace.
În prezent, una dintre cele mai secrete societãþi masonice numite
„Sinarhia”, care îºi propune sã înfãptuiascã revoluþia integralã
ºi instaurarea unui regim mondial unic – globalizarea, cum se spune
acum –, întruneºte marile trusturi multinaþionale ºi vârfurile
finanþelor internaþionale.
Nici distrugerea Bisericii, nici eliminarea religiilor, nici ateizarea
totalã a lumii nu este þinta finalã a comunismului. Toate acestea
sunt praf în ochii necunoscãtorilor, sau, eventual, niºte etape
pregãtitoare pentru scopul final. Scopul adevãrat este cel plãnuit
de Weisshaupt ºi iluminaþii lui în 1776. Marx ºi-a elaborat doctrina
sub supravegherea ºi îndrumarea acestei loji luciferice.
Generalul american Albert Pike, luciferic de grad foarte înalt
în loja Iluminaþilor, cel care a elaborat versiunea modernã a liturghiei
negre, îi scria în 1871 altui iluminat, revoluþionarului italian
Giuseppe Mazzini:
Noi [iluminaþii] îi vom dezlãnþui pe nihiliºti ºi pe atei ºi vom
provoca un cataclism social formidabil, care va arãta clar popoarelor,
în toatã grozãvia lor, urmãrile ateismului absolut, originea sãlbã-
ticiei ºi a celor mai sângeroase încãierãri.
Atunci, pretutindeni, cetãþenii, obligaþi sã se apere ei înºiºi împo-
triva unei minoritãþi mondiale sau revoluþionare, îi vor extermina
pe aceºti distrugãtori de civilizaþie ºi mulþimea celor care îºi fãcuserã
iluzii cu privire la creºtinism, din acel moment spiritele lor ateiste
rãmânând fãrã busolã, în angoasa cãutãrii unui ideal, neºtiind încotro
306 DIAVOLI

sã-ºi îndrepte adoraþia, vor primi în cele din urmã lumina adevãratã,
prin dezvãluirea universalã a învãþãturii pure a lui Lucifer, expusã
public, în sfârºit; dezvãluire care va apãrea ca o miºcare generalã
de reacþie provocatã de distrugerea creºtinismului ºi a ateismului,
amândouã învinse ºi exterminate în acelaºi timp.
Scrisoarea se pãstreazã în Biblioteca British Museum din Londra
ºi programul prevãzut în ea îl urmeazã în continuare comunismul
în care îl putem recunoaºte foarte uºor pe Anticrist. Cunoscând
acest program inspirat de Lucifer, ne putem explica într-o anumitã
mãsurã evenimentele sângeroase din ultima sutã de ani, sânge-
roase cum nu au mai existat în istoria omenirii, mai ales cele douã
rãzboaie mondiale.
În aceastã perspectivã putem privi evenimentele apocaliptice
de pe 11 septembrie 2001 care, probabil, au fost numai un început.
La un cataclism adevãrat ne putem aºtepta de abia de acum înainte:
la un rãzboi cu arme chimice ºi bacteriologice ºi cu arme nucleare
pe care teroriºtii probabil cã le posedã sau le vor poseda punând
mâna pe centralele nucleare din Pakistan. ªi nu e vorba în tot
ce se întâmplã doar de o mânã de teroriºti arabi, având în vedere
faptul cã Bin Laden a fost instruit în Statele Unite, iar teroriºtii
sinucigaºi din 11 septembrie au fost antrenaþi sã piloteze avioane
în Italia.
Isus în Evanghelie ne cere sã descifrãm semnele timpului.
Acelaºi lucru îl cere Conciliul al II-lea din Vatican. Suntem
îndreptãþiþi sã vedem în tot ce se întâmplã semnele timpului de
pe urmã: cataclisme, evenimente apocaliptice, apostazie generalã
ºi rãcirea iubirii – semne prevestitoare ale venirii Fiului omului.
„Când va veni Fiul omului, va mai gãsi credinþã în lume?” Dar
pentru cine mai are credinþã ºi iubire, toate aceste semne nu
sunt motive de panicã ºi pesimism deprimant, dimpotrivã, fac
loc speranþei ºi bucuriei, cãci, cum spunea papa Ioan Paul al II-lea
în audienþa din 12 septembrie 2001, „Rãul ºi moartea nu au
ultimul cuvânt. Istoria nu se încheie cu venirea lui Anticrist, ci
cu venirea lui Cristos”.
 SATANA ªI COMUNISMUL 307

Nu existã pentru timpurile pe care le trãim o rugãciune mai

potrivitã decât aceea pe care a rostit-o la radio Vatican papa Pius
al XII-lea în dimineaþa zilei de Paºti a anului 1957:
Vino, Doamne Isuse! Omenirea nu mai are putere sã îndepãrteze
obstacolul pe care ea însãºi l-a creat, încercând sã împiedice venirea
ta. Trimite-l, Doamne, pe îngerul tãu ºi fã ca noaptea noastrã sã
devinã luminoasã ca ziua.
Doamne, câte inimi te aºteaptã! Câte suflete se consumã de dorinþa
de a grãbi ziua în care tu singur vei trãi ºi vei domni în inimi!
Vino, Doamne Isuse!
Sunt atâtea semne cã a doua ta venire nu este departe.
Marie, tu l-ai vãzut pe Isus înviat. Þie þi-a apãrut prima datã ºi a
înlãturat spaima de nedescris provocatã de noaptea patimii. Marie,
þie îþi oferim zorile acestei zile. Þie, mireasã a Duhului Sfânt, îþi
încredinþãm inima ºi speranþa noastrã.
 MASONERIA

Nu putem vorbi de comunism fãrã a vorbi de masonerie, în care

comunismul îºi are rãdãcinile adânc înfipte. De fapt, comunismul
s-a nãscut din Ordinul masonic ºi satanic al Iluminaþilor Bavariei
lui Weisshaupt. În 1848, iluminaþii, care conduceau Liga Oamenilor
Drepþi, au decis sã-i schimbe numele în Liga Comunistã. În acelaºi
an a apãrut, cu sprijinul financiar substanþial a doi iluminaþi:
Clinton Roosvelt ºi Horace Greely, Manifestul comunist al lui Karl
Marx. Marx fãcea parte din loja masonicã Apolo din Köln.
Scriitorul rus Platonov, într-o carte intitulatã Coroana de spini
a Rusiei, publicatã la Moscova în 1996, aratã cât de adânc era
înrãdãcinat bolºevismul rusesc în masonerie. Lenin s-a iniþiat
în masonerie în loja Union de Belleville a Marelui Orient francez
ºi a luat puterea în Rusia în 1917 cu ajutorul financiar al lojilor
masonice germane ºi elveþiene.
Trotzky a intrat în masonerie în 1897. Nici comuniºtii mai recenþi,
fãcãtori de perestroici, care au pus umãrul la rãsturnarea comu-
nismului în blocul sovietic, nu sunt strãini de masonerie. Mihail
Gorbaciov face parte din loja Lucis Trust, iar Eduard ªevarnadze,
fost ministru de externe rus ºi actual preºedinte al Georgiei,
aparþine din 1992 la loja Magisterium ºi este ºeful masoneriei
Georgiene. Putem presupune cel puþin cã rãzboiul rece ºi teribilul
conflict dintre capitalismul occidental ºi comunismul bolºevic,
în realitate, nu a fost altceva decât jocul tragic provocat din
culise de iþe masonice. Ce au hotãrât în secret masonii occidentali
ºi cei bolºevici la Yalta, în 1945, cu privire la soarta lumii se
ºtie deja. Nu se ºtie ce au hotãrât mai recent, la Malta. Spune
ministrul britanic Sir Stanly Baldwin: „Statele... nu mai sunt
stãpâne pe soarta lor. Forþe pe care nu le cunoaºtem fac în
þãrile (lumii) jocul intereselor proprii ºi ale unui idealism aberant”.
 MASONERIA 309

Despre legãtura intimã dintre comunism ºi masonerie vorbeºte

cel mai limpede simbolul comun ºi cel mai important, atât al comu-
nismului, cât ºi al masoneriei, care este steaua cu cinci colþuri
sau pentagrama. Steaua apare pe toate stemele ºi drapelele þãrilor
comuniste ºi socialiste ( steaua roºie), dar ºi ale þãrilor capitaliste,
dominate de masonerie, de exemplu, pe drapelul Statelor Unite:
câte o stea pentru fiecare stat. Apare ºi pe stema Italiei.
În dicþionarul simbolurilor masonice se indicã precis semnifi-
caþia stelei cu cinci colþuri: e simbolul omului care îl eliminã pe
Dumnezeu, care ia locul lui Dumnezeu. Cele cinci colþuri ale stelei
corespund capului ºi extremitãþilor corpului uman. Dacã se trag
linii de la cap spre extremitatea picioarelor desfãcute, ºi de la
extremitatea picioarelor spre extremitatea braþelor întinse lateral,
ºi apoi încã o linie între extremitãþile braþelor, iese o stea cu cinci
colþuri, în care omul este încadrat perfect.
Citind cãrþile ºi dicþionarele de simboluri masonice, gãsim legã-
tura dintre steaua cu cinci colþuri ºi Satana. Steaua strãluceºte pe
fruntea zeului Bafomet. Iar Bafomet, ne informeazã Alphonse
Louis Constant, în cartea sa Ritualul înaltei magii, este diavolul.
„Trebuie sã o spunem cu curaj ºi cu glas tare cã toþi iniþiaþii în
ºtiinþele oculte au adorat, adorã ºi vor adora întotdeauna ceea ce
este semnificat prin acest simbol”. Iar cu privire la steaua de
pe fruntea lui Bafomet: „Aceastã stea indicã prezenþa Satanei
ºi a luminii pe care acesta o iradiazã asupra masoneriei”.
Cãlugãrul aulin Rosario Esposito, în cartea sa Massoneria e
l’Italia, scrie cã chipul lui Bafomet „era purtat în procesiune în
timpul ritului de iniþiere pentru gradul 29 (Marea Lojã Scoþianã
a Sfântului Andrei) ºi e obiect de pseudo-adoraþie în numeroase
loje feminine”. Ceremoniile au un caracter falic, orgiac. John
Symonds, mason, aratã avantajele închinãrii la Bafomet: „Leapãdã
credinþa ºi aruncã-te în braþele tuturor plãcerilor (...) Preamãreºte-l
pe Bafomet; el este dumnezeul cel adevãrat! Renunþã la creºtinism
ºi fã ce vrei!” (Marea Bestie).
310 DIAVOLI

Jules Doinel, mason, fondator ºi episcop al Bisericii Gnostice,

în cartea sa Lucifer demascat, este ºi mai explicit cu privire la
semnificaþia stelei: „Steaua flamboiantã este Lucifer însuºi”.
Fiecare dintre cele cinci colþuri ale stelei corespunde unuia dintre
cele cinci simþuri ale omului:
Vãzul este perceperea lumii luciferice. Mirosul este buna mireasmã
a lui Lucifer. Pipãitul este perceperea acþiunii demonice asupra
cãrnii ºi a spiritului. Gustul este perceperea anticipatã a pâinii ºi
vinului satanice, pâine pe care, mai târziu, cavalerul rosacrucian
trebuie sã o rupã, ºi vin pe care trebuie sã-l bea la cina celui de-al
XVIII-lea grad. Auzul este perceperea vocii Satanei.

Desigur, nu toate lojile masonice sunt satanice în sensul strict

al cuvântului; au fost ºi sunt puþine cele care celebreazã rituri
satanice, adorându-l pe Lucifer. Dar toate sunt satanice în sensul
larg al cuvântului, adicã în sensul cã profeseazã ºi propagã pãcatul
de care s-a fãcut vinovat îngerul cãzut în pãcatul mândriei:
autonomia totalã, aºezarea omului în locul lui Dumnezeu, respin-
gerea radicalã a revelaþiei supranaturale fãcute prin Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu întrupat, înlocuirea cultului lui Dumnezeu
cu cultul omului ºi al umanitãþii, fiind acceptat cel mult un cult
adus unui dumnezeu gândit ºi descoperit de raþiune, numit cu
termenul vag de Mare Arhitect al Universului.
În instrucþiunea secretã trimisã generalului Garibaldi de Capii
Necunoscuþi ai masoneriei, se spunea: „Tu eºti pentru tine însuþi
dumnezeu, mare preot ºi rege. Raþiunea ta este singura normã
a adevãrului, singura cheie a ºtiinþelor ºi a politicii”.
Cuvântul toleranþã se aflã pe buzele tuturor masonilor. „Maso-
neria, se proclama la Lausanne, în 1875, la un congres masonic
de cel mai înalt nivel, nu impune nici o limitã libertãþii de cerce-
tare a adevãrului ºi, pentru a garanta oricui o asemenea libertate,
ea cere toleranþã din partea tuturor”. De fapt, pe buzele lor,
acest cuvânt sunã a imposturã ºi ipocrizie fãrã margini.
 MASONERIA 311

Toleranþa masonicã înseamnã intoleranþã. Toate prigoanele

religioase, sângeroase ºi nesângeroase, în þãrile creºtine, în ultimele
douã sute ºi ceva de ani, au venit ºi vin numai din partea maso-
neriei ºi a comunismului. Scria ziarul La Massoneria, (Firenze 1945):
Numai masoneria posedã adevãrata religie, gnosticismul. Toate cele-
lalte religii, în special catolicismul, au luat de la masonerie tot ce au
adevãrat în ele [de parcã masoneria s-ar fi nãscut înaintea creºti-
nismului, ºi nu invers!]. Acestea nu posedã de la ele decât teorii
absurde sau false.

Þinta principalã a intoleranþei masonice este, evident, Biserica

Catolicã. „Vaticanul, spunea unul dintre vorbitorii la congresul
masonic internaþional de la Paris, în 1900, este sediul unei interna-
þionale malefice ºi e absolut necesar sã-i opunem o federaþie a
tuturor obedienþelor masonice”. Iar un alt vorbitor: „Este religia
însãºi pe care trebuie sã o distrugem; este credinþa în superstiþie
ºi supranatural; e dogma (...) Toleranþa este un principiul funda-
mental al organizaþiei noastre; dar toleranþa nu înseamnã inacti-
vitate...! Trebuie sã distrugem însãºi religia.” Asta este toleranþa
masonicã.
Papa Leon al XIII-lea, în enciclica sa împotriva francmasoneriei,
Humanum genus, din 1884, preia ideea sfântului Augustin din
De civitate Dei. Neamul omenesc este împãrþit în douã tabere
potrivnice în veºnic rãzboi.
Prima este împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt, adicã adevãrata
Bisericã a lui Isus Cristos, iar a doua este împãrãþia Satanei (...)
Scopul suprem al francmasonilor este acela de a prigoni cu o urã
implacabilã creºtinismul ºi nu îºi vor gãsi liniºtea pânã când nu
vor vedea nimicite toate instituþiile întemeiate de papi.

A doua zi dupã publicarea enciclicei, Buletinul Marii Loji sim-

bolice scoþiene scrie:
Francmasoneria nu poate sã nu-i mulþumeascã pontifului suprem
pentru ultima sa enciclicã. Leon al XIII-lea, cu autoritate incontestabilã
312 DIAVOLI

ºi cu mare lux de dovezi, a arãtat o datã în plus cã existã o prãpastie

de netrecut între Bisericã, al cãrei reprezentant este el, ºi revelaþie,
a cãrei linie dreaptã este francmasoneria. E bine ca cei care oscileazã
sã înceteze de a nutri speranþe deºarte. E bine ca toþi sã se obiºnuiascã
sã înþeleagã cã a venit ceasul de a alege între ordinea veche care se
sprijinã pe revelaþie ºi noua a ordine care nu cunoaºte alte temelii
decât ºtiinþa ºi raþiunea umanã, între spiritul de autoritate ºi spiritul
de libertate.
Din cartea lui Henric Delassus, Problema ceasului de faþã
(Desclèe, Paris 1907), rezultã cã, în lupta împotriva Bisericii Cato-
lice, masoneria vizeazã, în primul rând, douã categorii de persoane:
tineretul ºi clerul.
Scopul nostru final e acela al lui Voltaire ºi al Revoluþiei franceze:
adicã a anihilãrii complete a catolicismului ºi chiar a ideii de creºti-
nism. Trebuie sã avem în vedere tineretul. Trebuie seduºi tinerii!
E necesar sã atragem tineretul, fãrã ca el sã-ºi dea seama, sub drapelul
societãþilor secrete (...)
Faceþi clerul sã meargã sub drapelul vostru, crezând cã merge sub
drapelul Cheilor apostolice! Aruncaþi mrejele; aruncaþi-le în adâncul
sacristiilor, al seminariilor, al mãnãstirilor (...) Veþi pescui prieteni
ºi îi veþi conduce la picioarele Catedrei Apostolice (...) Conspiraþia
împotriva Scaunului Roman nu trebuie sã se confrunte niciodatã
cu alte proiecte. Noi nu complotãm decât împotriva Romei! (...)
Catolicismul, mai puþin chiar decât monarhia, nu se teme de vârful
pumnalului; dar aceste douã temelii ale ordinii sociale pot cãdea sub
greutatea corupþiei. Sã corupem, aºadar, fãrã a obosi o clipã... sã
rãspândim viciul în mulþimi. Sã-l respire prin cele cinci simþuri,
sã-l bea, sã se sature. Faceþi inimi vicioase ºi nu veþi mai avea catolici.
Îndepãrtaþi-l pe preot de la muncã, de la altar ºi de la virtute:
încercaþi sã-i îndreptaþi cu abilitate în altã direcþie gândurile ºi
timpul. Faceþi-l trândav, senzual...; ºi el va deveni ambiþios, intrigant
ºi pervers. Noi am întreprins corupþia în stil mare. Corupþia poporului
prin cler ºi corupþia clerului prin noi; corupþia care trebuie sã conducã
Biserica la mormânt (...) Pumnalul cel mai bun pentru a asasina
Biserica ºi pentru a o lovi în inimã e corupþia. Aºadar, sã ne facem
treaba pânã la capãt!
 MASONERIA 313

„Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea. ªi

porþile iadului nu o vor birui”. Cristos a prevestit cã forþele iadului
vor lovi fãrã încetare în Biserica sa ziditã pe Petru. Nimic de
mirare. ªi totuºi, s-a întâmplat în zilele noastre un lucru care ne
surprinde. Porþile iadului încearcã sã înlocuiascã porþile bazilicii
în care e înmormântat Petru, ºi care e simbolul cel mai reprezen-
tativ al Bisericii Catolice.
În anul 1977, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaþã a papei
Paul al VI-lea, s-a pus la intrarea în bazilica San Pietro din Roma
un portal nou, sculptat în bronz, numit Poarta Binelui ºi a Rãului,
opera artistului Luciano Minguzzi. Panoul al XII-lea al porþii
reprezintã o scenã inspiratã din Conciliul al II-lea din Vatican. Sunt
reprezentate ºase personaje. Primul este papa Ioan al XXIII-lea,
apoi patru pãrinþi conciliari, toþi cinci vãzuþi din faþã, ºi, ultimul,
papa Paul al VI-lea vãzut din profil, cu mâinile împreunate, acope-
rite cu mãnuºi, de bronz, se înþelege. Pe dosul palmei, pe mâna
care se vede, a fost sculptatã o stea vizibilã, formatã dintr-un
echer ºi un compas, simbolurile cunoscute ale masoneriei.
Faptul a trecut neobservat de lumea obiºnuitã, necunoscãtoare.
Dar l-a observat un cunoscut scriitor italian, Mons. Luigi Villa,
care s-a adresat unui cardinal din Curie, exprimându-ºi uimirea.
Peste câteva zile, steaua de pe mâna papei a dispãrut, a fost rasã.
În scurtã vreme, întregul panou a fost înlocuit cu un altul. În
noul cadru nu mai apar ºase, ci numai cinci personaje.
Vorbele mari pe care le auzim de la conciliu încoace: dialog,
toleranþã, deschiderea faþã de lumea modernã, aggiornamento,
ridicarea excomunicãrii masonilor care nu mai figureazã în noul
Cod de drept canonic, ne pot crea iluzia cã Biserica trãieºte zile
glorioase, merge din triumf în triumf. Realitatea e cu totul alta:
papa Paul al VI-lea recunoºtea cã prin ferestrele Bisericii deschise
de Conciliu pentru a intra aer proaspãt a intrat fumul Satanei.
Apostazia, necredinþa, debandada, imoralitatea din anii de dupã
Conciliu amintesc de cuvintele lui Isus din Evanghelie: „Când
va veni Fiul Omului, oare va mai gãsi credinþã pe pãmânt?”
314 DIAVOLI

Cardinalul Achille Lienard, care a avut un rol foarte important

la Conciliu, vãzând situaþia Bisericii de dupã Conciliu, pe patul
de moarte a exclamat: „Omeneºte vorbind, Biserica e pierdutã”.
Omeneºte vorbind, da, dar creºtineºte vorbind, nu. Deoarece capul
Bisericii e Cristos, mort ºi înviat. În Bisericã e prezent Cristos;
el susþine Biserica, el o salveazã, astfel încât, potrivit promisiunii
sale, porþile iadului nu o pot birui.
 ANTICRISTUL

Cuvântul acesta, când se pronunþã, provoacã fiori. Cine-i

Anticristul? Dupã pãrerea generalã, Anticristul este Principele
rãului care va veni sã domneascã în lume la sfârºitul timpurilor,
înainte ca Fiul omului sã se întoarcã definitiv spre a instaura
cerurile noi ºi pãmântul nou. De nenumãrate ori în istorie,
Anticristul a fost identificat cu prigonitorii poporului lui Dum-
nezeu, ai Bisericii, sau a fost identificat cu sistemele politice care
i-au persecutat pe creºtini.
În literatura apocalipticã a Vechiului Testament, profetul Daniel
îl descoperã pe Anticrist în regele pãgân Antioh al IV-lea Epifanul,
marele prigonitor al evreilor, cel care, la 15 decembrie 168 î.C.,
a profanat templul din Ierusalim, a ridicat acolo un altar în cinstea
lui Zeus din Olimp ºi a aºezat pe el propria sa statuie, pretinzând
sã fie adorat ca un zeu: „Regele va face ce va voi; se va înãlþa, se
va slãvi mai presus de toþi zeii (...) Nu va þine seama de nici un
dumnezeu... cãci se va slãvi pe sine mai presus de toþi” (11,36-37).
În timpul prigoanelor din primele secole ale Bisericii, creºtinii
l-au vãzut în Nero pe Anticrist.
În continuare, în timpurile nãvãlirilor barbare, în Italia, creº-
tinii l-au vãzut în Attila pe Anticrist sosind la porþile Romei.
În Evul Mediu, discipolii lui Gioacchino da Fiore (1130-1202),
care prezicea a treia erã a lumii, era Duhului Sfânt, care trebuia
sã înceapã în anul 1260, nu se îndoia cã Anticristul era împãratul
german din acea vreme, Frederic al II-lea. Papii ºi antipapii îºi
atribuiau reciproc numele de Anticrist. Pentru Luther ºi pentru
reforma protestantã nu papii individual, ci papalitatea ca atare
era o întrupare a Anticristului. În campania de denigrare a papali-
tãþii ºi a Bisericii Catolice, în general, papa ºi clerul catolic erau
pentru ei „trupul mistic al lui Anticrist”.
316 DIAVOLI

În Rusia, în secolul al XVII-lea, raskolnicii l-au vãzut pe

Anticrist în patriarhul Nikon din cauza reformelor religioase pe
care acesta le-a înfãptuit ºi prin care strica tradiþia: de pildã, a
schimbat modul de a face semnul crucii – cu douã degete în loc
de trei –, schimbarea modului de a rosti numele lui Isus, introdu-
cerea a trei aleluia în loc de doi, ºi alte grozãvii de felul acesta.
Cei care s-au opus reformelor au fost arºi pe rug sau au fost nevoiþi
sã fugã în pãdure spre a scãpa de „domnia Anticristului”. Tot
pentru reformele sale religioase a fost considerat Anticrist ºi þarul
Petru cel Mare, ca ºi împãratul Napoleon, care avea sã cucereascã
mai târziu aproape întreaga Rusie, ajungând pânã la Moscova.
Mai spre vremurile noastre, Anticriºtii au fost Lenin, Stalin ºi
Hitler. Când a pornit rãzboiul împotriva lui Hitler, în mesajul sãu
radiofonic, Stalin nu s-a adresat ruºilor cu apelativul bolºevic:
tovarãºi ºi tovarãºe!, ci cu apelativul creºtin: fraþilor ºi surorilor!,
fãcând apel la sufletul creºtin al ruºilor. Rãzboiul împotriva
naziºtilor a fost prezentat de Stalin ca fiind un rãzboi sfânt împo-
triva lui Anticrist, împotriva noului pãgânism german care a
înlocuit crucea adevãratã cu crucea încârligatã, cu zvastica. Propa-
ganda a prins, ºi soldaþii ruºi au luptat cu eroism, pornind uneori
la asalt având în faþã sfintele icoane în locul steagurilor roºii.
La aºa-zisa revoluþie din 1989 de la noi, în haosul de la televi-
ziune, la un moment dat, chiar în ziua de Crãciun, cineva a strigat:
„A murit Anticristul! A murit în ziua în care s-a nãscut Cristos!”
În aceeaºi zi de Crãciun, celebrul dramaturg de origine românã
Eugen Ionescu, citând Geneza ºi Apocalipsul, referindu-se nu
numai la Ceauºescu, ci la comunism ca atare, nu ezita sã spunã cã,
în ziua în care s-a nãscut Mântuitorul, „bestiei, balaurului, Satanei”
i s-a zdrobit capul.
Termenul de Anticrist îl datorãm sfântului Ioan care în prima
sa scrisoare vorbeºte de cinci ori despre Anticrist la singular ºi
despre anticriºti la plural (1In 1,5-2,29). Anticristul ºi anticriºtii
aparþin ceasului de pe urmã. Sunt toþi aceia care se împotrivesc
cu înverºunare împãrãþiei lui Dumnezeu care se realizeazã în
 ANTICRISTUL 317

Isus Cristos: sunt mincinoºii care îl neagã pe Isus Cristos, cei care
nu practicã porunca iubirii, cei care trãiesc dupã poftele lumii.
„Copilaºii mei, este ceasul de pe urmã. ªi dupã cum aþi auzit cã
are sã vinã Anticrist, sã ºtiþi cã acum s-au ridicat mulþi anticriºti.
Prin aceasta cunoaºtem cã este ceasul de pe urmã” (1In 2,18).
Pentru sfântul Ioan, Anticristul nu este cel care va veni, ci este un
personaj activ, prezent deja în lume ca „spirit” al lui Anticrist.
„Aþi auzit... el este acum în lume”.
În Scrisoare a doua cãtre Tesaloniceni (2,1-12), apostolul Pavel
vorbeºte despre Anticrist tratând despre a doua venire a lui Cristos
de la sfârºitul lumii. A doua venire a lui Cristos va fi precedatã de
marea apostazie ºi de dezvãluirea „omului nelegiuirii”. Vor avea
loc lucruri uimitoare, semne, minuni false, fãcute prin acest
personaj misterios, protagonist al împãrãþiei rãului. Anticristul
nu e Satana, dar faptele uluitoare le va face acþionat de Satana
ºi cu puterea care vine de la acesta. E potrivnicul lui Cristos prin
excelenþã. Se va ridica deasupra tuturor; e falsul profet care îi va
înºela pe mulþi cu minciunile lui, va pretinde cult, închinare,
se va aºeza în templul lui Dumnezeu, pretinzându-se Dumnezeu.
Dar Cristos, când va veni, îl va nimici cu suflarea gurii sale.
Atunci se va arãta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu
suflarea gurii sale ºi îl va prãpãdi cu arãtarea venirii sale. Arãtarea
lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne
ºi puteri mincinoase ºi cu toate amãgirile nelegiuirii pentru cei care
sunt pe calea pierzãrii, pentru cã nu au primit dragostea adevãratã
ca sã fie mântuiþi (2Tes 2,8-10).

În Apocalips, cap. 12 ºi 13, sfântul Ioan descria în imagini

simbolice lupta care se duce în istorie între bine ºi rãu, între Cristos
ºi Anticrist. Anticristul e balaurul pe care oamenii îl adorã, cel care
seduce tot pãmântul, e fiara însemnatã cu numãrul 666, ba chiar
e prezentat prin imaginea a douã fiare: una care iese din pãmânt,
alta care iese din mare. Prima e simbolul puterii lui Anticrist, care
prin prigoanele dezlãnþuite, prin violenþã, încearcã sã distrugã
318 DIAVOLI

lucrarea lui Cristos; a doua simbolizeazã minciuna, forþa de seducþie

prin care Anticristul înºalã oamenii, se dã drept Cristos ºi obþine
închinarea. Dar dupã bãtãlia finalã, el va fi definitiv învins ºi
aruncat în prãpastie.
La sfinþii pãrinþi, Anticristul va pãstra aceste douã conotaþii
principale. Una politicã: Anticristul este conducãtorul politic care
guverneazã prin violenþã, care îºi foloseºte puterea politicã spre
a distruge creºtinismul prin prigoanele descãtuºate împotriva
Bisericii.
A doua este dogmaticã: Anticristul e marele falsificator al adevã-
rului, cel care aduce eroarea, erezia, atacã Adevãrul care este
Cristos. Pentru a înºela, foloseºte seducþia. Face minuni senzaþio-
nale spre a se face crezut drept fiu al lui Dumnezeu. „Va apãrea
dându-se drept fiu al lui Dumnezeu; înºelãtorul lumii, va face
minuni ºi va arãta semne, iar pãmântul va fi încredinþat mâinilor
lui... însã cei care vor stãrui în credinþa lor vor fi mântuiþi”, gãsim
scris în Didahia. Acest aspect dogmatic e scos cu putere în evidenþã
de cãtre sfântul Policarp de Smirna:
Cine nu mãrturiseºte cu tãrie cã Isus Cristos a venit în trup e un
anticrist. Iar cine nu mãrturiseºte mãrturia crucii e de la diavol.
ªi cine rãstãlmãceºte cuvintele Domnului dupã bunul sãu plac ºi
zice cã nu existã înviere, nici judecatã este fiul întâi nãscut al Satanei.

Aºadar, din Sfânta Scripturã rezultã cã Anticrist este un nume

ambivalent. Anticristul sau, mai exact, anticriºtii sunt o colectivi-
tate anticreºtinã, sunt toþi aceia care într-un fel sau altul se
împotrivesc lui Cristos ºi împãrãþiei sale. ªi, în al doilea rând,
Anticristul este o persoanã adevãratã, misterioasã, care la sfârºitul
timpurilor va lupta împotriva lui Cristos, va face minuni ºi îi va
duce pe mulþi în rãtãcire. Apoi va veni sfârºitul printr-un cataclism
universal care va fi urmat de a doua venire a lui Cristos pe pãmânt.
Am reþinut din cele de mai sus cele douã feþe ale lui Anticrist,
cele douã fiare: una violentã, furioasã, care încearcã sã distrugã
creºtinismul cu forþa, prin prigoanã, ºi alta zâmbitoare, fascinantã,
 ANTICRISTUL 319

atrãgãtoare, seducãtoare, care luptã mult mai subtil, dar ºi mai

eficient împotriva lui Cristos ºi a Bisericii sale. Anticristul violent
produce martiri; Anticristul fascinant produce apostaþi de la
credinþã.
Pânã la cãderea cortinei de fier, în þãrile noastre comuniste
acþiona, evident, Anticristul violent, prigonitor, prima fiarã, iar
în þãrile capitaliste, cel fascinant, seducãtor, a doua fiarã. Dar acum?
Papa Ioan Paul al II-lea spunea deschis în discursurile þinute în
cursul ultimei sale vizite în Polonia (2002) cã trãim timpurile
de pe urmã. E necesar sã ne ascuþim privirea ºi sã-l descoperim
pe Anticrist, sã vedem cu ce faþã se prezintã: cu cea furioasã,
respingãtoare, sau cu cea frumoasã, atrãgãtoare? Fãrã îndoialã,
cu aceasta din urmã. E vorba de un Anticrist virtuos, plin de fapte
bune. Deja sfântul Ciril din Alexandria spunea cã Anticristul se
va preface cã are virtuþile creºtine, mila, compãtimirea, filantropia,
„pentru a învinge prin magiile sale malefice”.
E de-a dreptul uimitor ce spunea deja sfântul Efrem Sirianul
în predica sa despre sfârºitul lumii (Sermo de fine mundi).
„Anticristul, abil, va fi pe placul tuturor, nu va accepta funcþii, nu
va fi pãrtinitor, va fi amabil cu toþi, rãbdãtor cu toþi, va refuza
darurile, se va arãta drãguþ cu semenii, astfel încât toþi îl vor lãuda
zicând: Iatã un om drept!” Tulburãtoare aceste cuvinte ale
sfântului Efrem! Anticristul, aºadar, este omul diavolului, ºi totuºi
e omul pãcii, e discret, onest, umanist.
În anul 1916, tânãrul ofiþer bavarez Carl Schmitt publica într-o
carte reflecþiile sale cu privire la Anticrist. Anticristul prezentat
de el este un Anticrist al deschiderii ºi al dialogului, un Anticrist
care nu va fi câtuºi de puþin materialist sau un duºman al
religiei. Dimpotrivã, se va îngriji de toate trebuinþele oamenilor,
inclusiv de cele spirituale. Va satisface aspiraþia omului dupã
transcendent, vorbind de spiritualitate, propunând o
religie a umanitãþii în care toþi sã fie de acord cu privire la toate,
din care sã fie înlãturatã orice divergenþã, în special orice dogmã,
dogma fiind vãzutã ca rãul radical care îi dezbinã pe oameni între ei.
320 DIAVOLI

Anticristul se va naºte din societatea modernã occidentalã în care

oamenii „ºtiu totul, dar nu cred în nimic; dintr-o societate în care
lucrurile cele mai importante ºi supreme sunt secularizate, în care
Biserica devine o organizaþie pacifistã, în care deosebirea dintre
bine ºi rãu este înlocuitã cu cea dintre folositor ºi nefolositor.

Ideile lui Schmitt au trecut neobservate la începutul secolului

trecut, pãreau neverosimile, pentru a constata azi, cu uimire, cã
ele sunt o realitate evidentã.
Într-adevãr, duºmanul lui Cristos ºi al Bisericii nu mai este
vechiul materialism brutal, ci insidiosul spiritualism umanitar.
Ceea ce ameninþã în câmpul religios nu mai este intoleranþa, ci
contrariul ei, toleranþa care se transformã în relativism ºi indife-
rentism, care vede în diferitele credinþe doar moduri diferite de
a te închina aceluiaºi Dumnezeu identic. New Age-ul, noua spiri-
tualitate, noua religie menitã sã înlocuiascã creºtinismul, este
numele actual al lui Anticrist. Documentul Bisericii, apãrut cu câtva
timp în urmã, intitulat Dominus Iesus, este o demascare a lui
Anticrist.
Dar marele profet al lui Anticrist cu chip seducãtor rãmâne
genialul gânditor rus V. Soloviov. Soloviov ni-l prezintã în poves-
tirea sa anecdoticã Prelegeri despre Anticrist, scrisã în 1900,
cu câteva luni înainte de a muri. Anticristul lui Soloviov, prevestit
sã aparã în secolul XXI, nu crede în Cristos. Ba proclamã cã el este
Cristos, cel care trebuie sã vinã. Iatã cum a fost el învestit cu
misiunea de mântuitor de cãtre tatãl sãu din infern, „dumnezeul
acestei lumi”.
Într-o zi, pe când se afla îngenuncheat pe marginea unei prã-
pastii, a zãrit conturul unui chip strãlucitor, fosforescent, ai cãrui
ochi îi pãtrundeau sufletul cu o putere insuportabilã ºi arzãtoare.
A vãzut acei ochi pãtrunzãtori ºi a auzit – fãrã sã ºtie dacã din sine
sau din afarã – o voce stranie, tãcutã ºi înãbuºitã; dar în acelaºi
timp limpede, metalicã ºi cu totul lipsitã de însufleþire, aidoma
unei voci ieºite din fonograf. Vocea îi zicea:
 ANTICRISTUL 321

Tu eºti fiul meu preaiubit în care mi-am gãsit bucuria. De ce nu

ai venit la mine? De ce sã-l adori pe celãlalt, pe Cel Rãu ºi pe tatãl sãu?
Eu sunt Tatãl ºi Dumnezeul tãu. Celãlalt, cerºetorul, rãstignitul,
e un strãin ºi pentru mine, ºi pentru tine. Eu nu am alt fiu decât
pe tine. Tu eºti unicul, singurul meu nãscut, egal mie. Te iubesc ºi
nu-þi cer nimic. Eºti frumos, puternic ºi mare (...) Cel pe care tu
îl socoteai Dumnezeu i-a cerut Fiului sãu o ascultare fãrã margini,
o ascultare pânã la moarte, pânã la moartea pe cruce, ºi nu l-a
ajutat când s-a aflat þintuit de cuie pe ea. Eu nu îþi cer nimic, dar
de ajutat te voi ajuta. Te voi ajuta pentru tine însuþi, din iubirea pentru
demnitatea ºi excelenþa ta, din iubirea curatã ºi dezinteresatã pe care
þi-o port. Primeºte spiritul meu. Aºa cum întâi spiritul meu þi-a dat
frumuseþea, acum te va naºte întru putere.

A doua zi, Anticristul a scris faimoasa carte intitulatã Calea

deschisã spre pace ºi bunãstare universalã, în care se dovedea un
geniu fãrã precedent. Era ceva ce îmbrãþiºa totul, punând de acord
toate contradicþiile. Aceastã carte minunatã a fost tradusã în toate
limbile pãmântului, a fãcut din el actorul cel mai popular din lume.
Omul incoruptibil, mare, unic, s-a umplut de glorie, i-a câºtigat
pe toþi, a ajuns pe placul tuturor, împlinindu-se astfel cuvintele
lui Cristos: „Am venit în numele Tatãlui meu ºi nu m-aþi primit:
un altul va veni în numele sãu ºi îl veþi primi”.
Imediat are loc la Berlin adunarea internaþionalã de constituire
a Statelor Unite ale Europei. Întrucât Anticristul fãcea parte
dintr-o sectã masonicã ºi, ca atare, avea legãturi cu toatã lumea
financiarã ºi militarã ºi era unica persoanã care se bucura de o faimã
universalã, conducãtorii politici aparþinând puternicei organizaþii
masonice, a fost ales în unanimitate preºedinte ºi i s-a acordat
titlul de împãrat roman. Congresul s-a încheiat în bucurie generalã,
iar noul ales a proclamat un manifest în care spunea: „Popoare
ale pãmântului! Vã dau pacea mea! (...) Promisiunile s-au împlinit.
Pacea eternã ºi universalã e asiguratã. Oricine va îndrãzni sã
o tulbure va fi zdrobit”.
322 DIAVOLI

America, entuziasmatã, a aderat la noua uniune. Împãratul,

cu o micã armatã de elitã, a cucerit toate popoarele Asiei ºi ale
Africii. În toate þãrile pãgâne, populaþia, fascinatã, l-a proclamat
zeu suprem. Globalizarea era înfãptuitã. Timpurile escatologice
au sosit. Leul ºi boul din profeþia lui Isaia pãºteau împreunã.
Dar Anticristul e plin de compãtimire, e caritativ, filantropic,
umanist. Face faptele iubirii, fãrã a avea însã substanþa iubirii.
În al doilea an al domniei sale, împãratul comun universal dã
ºi a doua proclamaþie:
Popoare ale pãmântului! V-am promis pacea ºi v-am dat-o. Dar
pacea e frumoasã doar dacã existã prosperitate. Acela care pe timp
de pace e ameninþat de nefericirea mizeriei nu se poate bucura de
tihnã. Veniþi, deci, la mine, voi toþi cãrora vã e frig ºi foame, ºi eu
vã voi încãlzi ºi vã voi sãtura.

ªi astfel, a orânduit egalitatea societãþii generale pentru

întreaga omenire. Toþi aveau tot ce doreau. Toatã lumea lua parte
la ospãþul escatologic cu cãrnuri grase ºi vinuri vechi ºi limpezite
Împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt.
Anticristul lui Soloviev e, totodatã, un Anticrist ecumenic. În
al patrulea an al domniei sale, convoacã un conciliu ecumenic care
va avea loc sub conducerea sa la Ierusalim, unde se þinuse ºi primul
conciliu ecumenic, pe vasta platformã unde se înãlþa odinioarã
templul lui Solomon. Anticristul, gãsindu-i pe creºtini divizaþi ºi
conºtienþi de pãcatul divizãrii, va profita de aceastã situaþie pentru
a fi recunoscut ca salvator ºi în câmpul reconcilierii ecleziale.
(„Mai bine sã fim diferiþi întru Cristos decât unificaþi întru
Anticrist”, spunea Soloviev într-o altã lucrare). Aºadar, împãratul
îi convoacã pe toþi reprezentanþii tuturor confesiunilor creºtine
la Ierusalim, unde între timp îºi stabilise reºedinþa. În fruntea
catolicilor se aflã papa Petru al II-lea. În fruntea ortodocºilor,
patriarhul rus Ioan. În fruntea protestanþilor, preaînvãþatul
biblist, profesorul Ernest Pauli.
 ANTICRISTUL 323

Lucrãrile conciliului se deschid în enormul templu închinat

unirii tuturor religiilor. Anticristul se adreseazã pe rând celor
trei religii în discursuri patetice ºi captivante. Tuturor le cere sã-l
recunoascã pe el drept conducãtorul lor adevãrat în orice acþiune
întreprinsã spre binele omenirii.
Catolicilor le promite sã-i dea urmaºului lui Petru autoritatea
supremã cu toate drepturile ºi prerogativele legate de ea, cu condiþia
sã-l recunoascã pe el, pe Anticrist, drept singurul mijlocitor ºi ocro-
titor. ªi îi invitã pe catolici: „Aceia dintre voi care cu trup ºi suflet
mã recunosc ca atare sã vinã aici alãturi de mine”. ªi le arãtã
locurile de pe podiumul unde se afla el. Cu aclamaþii de bucurie,
aproape toþi principii Bisericii Catolice, cardinali ºi episcopi, cea
mai mare parte a credincioºilor laici, peste jumãtate din cãlugãri
au sãrit pe podium ºi s-au înclinat adânc în faþa împãratului.
Papa rãmâne nemiºcat la locul lui, înconjurat de o mânã de
credincioºi.
Ortodocºilor le promite sã le respecte tradiþiile, icoanele, cere-
moniile liturgice, ba le promite chiar sã le construiascã un muzeu
de arheologie creºtinã. „Fraþi ortodocºi! Cei care au la inimã aceastã
voinþã a mea ºi care, în strãfundurile sufletelor lor, mã pot numi
adevãratul lor domn ºi stãpân, sã vinã aici lângã mine”. Cei mai
mulþi clerici ºi laici au dat buzna pe podium, plini de bucurie.
Patriarhul Ioan suspinã adânc ºi se apropie de papa Petru împreunã
cu o mânã de ortodocºi care nu au urcat pe podium.
Protestanþilor le promite libera cercetare a Scripturii ºi un
institut mondial dedicat studierii libere a Bibliei. „Aceia dintre voi
care apreciazã aceastã favoare a mea ºi care, cu un sentiment
sincer, mã pot recunoaºte drept ºef ºi stãpân al lor, sã vinã lângã
mine”. Mai mult de jumãtate dintre savanþii teologi au urcat pe
podium. Profesorul Pauli, cu cei rãmaºi, a mers ºi s-a alãturat
papei ºi patriarhului.
Dintr-o datã, patriarhul Ioan, înspãimântat, începe sã strige
din toate puterile: „Fiii mei, e Anticristul!” Un tunet, un fulger,
324 DIAVOLI

ºi patriarhul cade mort la pãmânt. Tremurând de furie, papa

Petru al II-lea strigã, ridicându-ºi cârja cãtre împãrat:
Domnul nostru e Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Cine
eºti tu, ai auzit deja. Pleacã de la noi, fratricidule Cain! Piei, murdãrie
a Satanei. Prin autoritatea datã mie de Cristos, eu, slujitorul sluji-
torilor lui Cristos, te alung pentru totdeauna departe de turma
noastrã ºi, ca pe un câine râios, te trimit la tatãl tãu, Satana. Anatema,
anatema, anatema!

Un tunet, un fulger, ºi ultimul papã cade jos fãrã suflare. Noul

papã Apollonius, desemnat de împãrat, împreunã cu noii capi ai
ortodocºilor ºi protestanþilor, semneazã actul de unire al Bisericii
lor. Împãratul declarã în comunicatul comun cã el este unica ºi
adevãrata întrupare a supremei divinitãþi. Cum venise ºi îºi insta-
lase tronul la Ierusalim cu intenþia de a face din Israel centrul
stãpânirii universale, evreii l-au recunoscut de mesia. Când însã
au descoperit cã nu este tãiat împrejur, l-au izgonit. În cele din
urmã, a fost înghiþit de focul ºi lava unui vulcan împreunã cu papa
Apollonius ºi cu adepþii sãi.
Urmeazã învierea morþilor. Papa Petru, patriarhul Ioan ºi profe-
sorul Pauli, reveniþi la viaþã, se îmbrãþiºeazã, împlinind rugã-
ciunea lui Cristos ca toþi sã fie una. Ultimii doi recunosc în papa
Petru pãstorul turmei lui Cristos. Atunci un fulger imens a
strãbãtut cerul de la Rãsãrit pânã la Apus ºi toþi l-au vãzut pe
Cristos coborând din cer înveºmântat în straie împãrãteºti.
Aceasta este fascinanta povestire a lui Soloviov.
În aceste vremuri pe care le trãim trebuie sã luãm aminte mai
mult ca oricând la cuvintele Mântuitorului:
Dacã vã va zice cineva atunci: „Iatã, Cristos este aici, sau iatã,
este acolo”, sã nu credeþi [E Anticristul]. Cãci se vor scula Cristoºi
mincinoºi ºi profeþi mincinoºi. Ei vor face semne ºi minuni, ce sã
înºele, dacã va fi cu putinþã ºi pe cei aleºi. Pãziþi-vã, iatã cã vi le-am
spus pe toate dinainte (Mc 13,21-23).
 BUCURIA SPIRITUALÃ,
ARMÃ ÎMPOTRIVA CELUI RÃU

Sfântul Francisc de Assisi a avut mult de furcã cu diavolul.

Tommaso de Celano, primul sãu biograf, noteazã cã sãrãcuþul
din Assisi le recomanda fraþilor sãi bucuria spiritualã ca antidot
împotriva influenþei diavolului. Le spunea:
Diavolul tresaltã de bucurie mai ales când reuºeºte sã-i rãpeascã
slujitorului lui Dumnezeu bucuria sufleteascã. El încearcã sã arunce
praf prin ferestruicile, oricât ar fi ele de mici, ale sufletului, ºi astfel
sã pãteze candoarea minþii ºi curãþia vieþii. Dar – continuã – dacã
bucuria sufleteascã umple inima, ºarpele în zadar încearcã sã injec-
teze veninul sãu mortal. Diavolii nu pot sã-i facã vreun rãu sluji-
torului lui Cristos când îl vãd trãind într-o bucurie sfântã. În schimb,
dacã sufletul e melancolic, deprimat ºi plângãcios, foarte uºor este
ori doborât de tristeþe, ori acoperit de bucurii frivole.
De acea, continuã biograful, sfântul se strãduia sã-ºi pãstreze mereu
bucuria inimii (...) Evita cu cea mai mare grijã melancolia, care este
cel mai rãu dintre toate relele, astfel încât, atunci când simþea cã
încearcã sã-i intre în inimã, recurgea imediat la rugãciune.

Este un adevãr de credinþã constant în creºtinism: existenþa

îngerilor ºi a diavolilor. Atât îngerii, cât ºi diavolii sunt fiinþe reale,
concrete ºi active. Primii, îngerii, au misiunea de a ne ocroti, de
a ne ajuta, de a ne îndemna ºi cãlãuzi la bine, de a trezi în inimi
sentimente frumoase, curate, de a spune în faþa conºtiinþei ade-
vãrul. Existã persoane care se lasã cãlãuzite de îngeri, persoane
minunate, bune, generoase, oneste, simpatice, fãrã pic de rãutate
în inimã, disponibile ºi pline de omenie, care creeazã în jurul lor
o atmosferã de pace ºi bucurie; toatã lumea spune despre ele: sunt
niºte îngeri.
326 DIAVOLI

Diavolii, în schimb, nu fac altceva decât sã semene rãutate,

discordie, tulburare, sã creeze în conºtiinþe sentimentul vinovã-
þiei. Tatã al minciunii fiind, încearcã sã-i împingã pe oameni spre
ceea ce este neadevãrat, spre iluzie, spre o falsã fericire, pentru
ca omul sã gãseascã însã nefericirea, tulburarea, angoasa ºi chiar
disperarea. Sunt oameni care urmeazã sugestiile diavolului,
oameni rãi la inimã ºi la chip, impostori, violenþi, necinstiþi ºi
imorali, care creeazã în jurul lor o atmosferã de iad. Toatã lumea
spune despre ei: sunt niºte diavoli.
Problema rãului în lume nu îºi gãseºte o explicaþie suficientã
pentru cine nu crede în existenþa diavolului. E adevãrat cã omul
poate, prin firea sa decãzutã, sã înfãptuiascã lucruri oribile. Dar
sunt grozãvii, cum a fost tragedia de sãptãmânile trecute din
Statele Unite (11 septembrie 2001), care depãºesc limitele rãutãþii
umane, depãºesc capacitatea omului de a înfãptui rãul, ºi nu se
explicã decât prin intervenþia ºi contribuþia Duhului rãu care urmã-
reºte distrugerea omului în particular ºi a omenirii în general.
Când se încearcã a se stabili responsabilitatea rãului în lume, aceasta
este gãsitã, în primul rând, în om, în conºtiinþa individualã, în struc-
turile societãþii. Cu toate acestea, nici înclinaþiile rele ale fiecãruia,
nici impulsurile colective nu explicã complet rãul de care suferim.
Sunt experienþe umane care lasã sã se întrevadã în rãu un „mysterium
iniquitatis” [un mister al nelegiuirii] pe care datele imediate ale
experienþei nu reuºesc sã-l explice (Revista francezã Lumière et Vie).

În seara zilei în care a avut loc tragicul eveniment din Statele

Unite, a apãrut la televizor un cunoscut politician al nostru, celebru
pentru invectivele ºi violenþele sale verbale, ºi a spus printre altele:
„Astãzi, 11 septembrie, s-a nãscut Satana pe pãmânt”. Nu e ade-
vãrat cã Satana s-a nãscut pe 11 septembrie; dracul e mult mai
bãtrân. E adevãrat, însã, cã în acea zi a avut loc o loviturã de coadã
deosebit de puternicã a Satanei. Tragedia din Statele Unite a
zguduit lumea prin caracterul ei spectacular, fiind transmisã în
direct la televiziune. A impresionat prãbuºirea celor doi zgârie-nori,
 BUCURIA, ATACUL ÎMPOTRIVA CELUI RÃU 327

simbolul atotputerniciei omului, ceea ce ne aduce în memorie

cuvintele profetului Isaia:
Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor (...) Cum ai fost doborât la
pãmânt (...) Tu ziceai în inima ta: „Mã voi sui în cer... mã voi sui
pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt”. Dar ai fost aruncat în
locuinþa morþilor, în adâncimile mormântului (Is 14,12-16).

Sau ne aminteºte de statuia cu capul de aur, cu pieptul de argint,

cu coapsele de aramã ºi cu picioare de lut din Cartea profetului
Daniel. A fost suficient sã o loveascã o pietricicã ºi sã o facã þãndãri.
În realitate, au existat ºi în trecut lovituri de coadã ale Satanei,
mult mai puternice ºi mai cumplite: al Doilea Rãzboi Mondial,
cu zecile de milioane de morþi, lagãrele de exterminare naziste,
gulagurile comuniste cu alte zeci de milioane de morþi, conflictul
african dintre etniile utu ºi tutsi, petrecut sub ochii noºtri, cu un
milion de morþi, genocidul din fosta Iugoslavie, din Bosnia, cu
violuri în masã, atrocitãþi, bestialitãþi de neimaginat. Dovezi cã
Satana e ceva mai bãtrân decât afirma politicianul nostru.
E dureros ºi paradoxul ce se întâmplã azi: teologi, oameni ai
Bisericii cautã explicaþia rãului numai în om ºi în structurile sociale,
negând existenþa diavolului, în timp ce atei, raþionaliºti, negãsind
explicaþia rãului numai în om ºi în structurile sociale, o cautã
într-o forþã din afara omului.
Cu puþin înainte de a muri, Ernst Bloch, filozoful evreu marxist,
dar nu prea ortodox nici pentru marxiºti, lua parte la o conferinþã
þinutã la Facultatea de Teologie a Universitãþii din Tübingen
(Germania). Conferenþiarul nu era altul decât teologul Herbert
Haag, autorul celebrei cãrþi Lichidarea diavolului. Haag prezenta
cea mai însemnatã lucrare a sa de demonologie, intitulatã Cre-
dinþa în diavol (1976). În cuvântarea sa, teologul, practic, nega
învãþãtura biblicã ºi bisericeascã cu privire la diavol. Bãtrânul
Bloch, în timp ce asculta, dãdea semne de nemulþumire, de
nervozitate, de iritare. La un moment dat, se ridicã brusc ºi, în
semn de protest, pãrãseºte sala. În timp ce se îndreaptã spre
328 DIAVOLI

ieºire, clãtinându-se – era aproape complet orb –, strigã în gura

mare: „Aici rãul nu este luat în serios”.
Dar cum procedeazã diavolul pentru a introduce în inima omului
tristeþea, de care se temea atât de mult sfântul Francisc de Assisi,
ºi a-i distruge astfel fericirea vieþii? Tactica lui ne indicã douã
din numele pe care le poartã: diavol ºi Satana.
Cuvântul grec diabolos înseamnã „cel care divizeazã”, „cel care
separã”. Diavolul îl separã pe om nu numai de Dumnezeu, de
semenii sãi, de creaþia lui Dumnezeu, ci, mai presus de toate,
îl divizeazã, îl separã pe om în el însuºi. Satana cunoaºte foarte
bine strategia politicienilor: divide et impera, dezbinã-l pe om
în el însuºi ºi stãpâneºte-l.
Cuvântul Satana, de origine ebraicã, înseamnã „cel care tulburã”.
Dupã ce l-a divizat pe om, l-a dedublat, i-a creat o falsã identitate,
Satana îl tulburã, îi neliniºteºte conºtiinþa, îl acuzã. În esenþã,
aceasta e tristeþea. E regretul, suferinþa de a nu fi ceea ce trebuie
sã fii.
Lucrul cel mai rãu care i se poate întâmpla unei persoane umane
este acela de a-ºi pierde propria identitate. Aceastã pierdere poate
fi totalã sau parþialã. Poate fi urmarea unei traume, sau poate fi
urmarea unui ºir de evenimente zilnice succesive. O poate provoca,
de asemenea, lipsa unui scop precis, a unui sens în opþiunile ºi
deciziile care se iau în viaþã. Dar în cele mai multe cazuri, cauza
pierderii propriei identitãþi este alta. Omul, din natura sa, este
atras spre bine. Din voinþa lui Dumnezeu, omul îºi pãstreazã
identitatea sa adevãratã, autenticã, urmând binele. Astfel, omul
se realizeazã desãvârºind chipul, asemãnarea cu Dumnezeu
din el. Diavolul, care prin definiþie este mincinos, îi oferã omului
un bine aparent, fals, care în cele din urmã se dovedeºte a fi un rãu.
Cu alte cuvinte, îi oferã o falsã identitate, o mascã a sa, în locul
chipului ºi asemãnãrii cu Dumnezeu. ªi aºa apare dublura; omul
e divizat în el însuºi, în ceea ce are mai intim în fiinþa sa. Nu
mai este el însuºi. Se simte profund nefericit fiindcã simte cã
în inima lui jumãtate este adevãr, jumãtate minciunã, jumãtate
 BUCURIA, ATACUL ÎMPOTRIVA CELUI RÃU 329

e autentic, jumãtate e fals. E o experienþã pe care o trãim cu toþii:

atunci când facem rãul sau trãim contrar convingerilor noastre,
ceva în noi se revoltã, protesteazã. Ne simþim tulburaþi ºi suntem
triºti. Atunci pãtrunde în noi demonul tristeþii. Aceastã rupturã
lãuntricã, acest contrast interior, stã la originea celor mai multe
stãri nevrotice care se manifestã prin nervozitate, nemulþumire
ºi revoltã radicalã ºi permanentã, critici necruþãtoare la adresa
tuturor, ºi se terminã adesea cu sinuciderea.
Filozoful danez S. Kierkegaard spune cã disperarea, care este
o formã extremã a tristeþii, a depresiei, a melancoliei, se naºte
de obicei atunci când individul nu alege sã fie el însuºi, refuzã
identitatea proprie, adevãratã ºi autenticã, ºi alege falsa identi-
tate, masca pe care i-o oferã diavolul. Aceastã mascã, în primul
moment, exercitã o puternicã fascinaþie – tot ce e fals strãlu-
ceºte – dar aceastã fascinaþie se transformã apoi în tulburare,
neliniºte, angoasã, remuºcare, pierderea pãcii interioare. Cea mai
tragicã, însã, dintre disperãri, mai afirmã filozoful, se naºte atunci
când persoana se refuzã în mod radical pe sine, refuzã în mod
conºtient sã fie ceea ce trebuie sã fie, îºi refuzã identitatea auten-
ticã ºi rãmâne numai cu dublura, cu identitatea falsã, cu masca.
Pierderea sau negarea propriei identitãþi, a celei adevãrate,
poate sã fie mai mult sau mai puþin gravã în stãrile nevrotice ºi
e totalã în cazurile psihopatice sau de nebunie. Nebunul renunþã
la propria identitate ºi acceptã cu satisfacþie cea mai mare neno-
rocire: aceea de a avea o altã personalitate. E cazul „Napoleonilor”
din spitalele de psihiatrie, adicã al celor care se cred a fi Napoleon.
Nebunul este persoana care nu mai are personalitatea, identi-
tatea proprie, ci o altã identitate, o altã personalitate: se crede
cine ºtie ce împãrat sau general de armatã. Acestea sunt cazuri
rare. În realitate, cu toþii, chiar dacã ne considerãm normali,
purtãm în noi simptomele acestei patologii. Fiindcã nu acceptãm
ºi nu gustãm bucuria de a fi pe deplin noi înºine, de a ne pãstra
identitatea adevãratã mergând pe drumul adevãrului ºi al binelui
ºi acceptãm falsa identitate pe care ne-o oferã Duºmanul, urmând
330 DIAVOLI

calea minciunii ºi a rãului, urmând o fericire iluzorie, suntem

tulburaþi ºi divizaþi lãuntric, suntem triºti ºi nefericiþi.
ªi fiindcã am început cu sfântul Francisc de Assisi, închei tot
cu el. Ne spune biograful sãu:
Francisc spunea: „Dacã un slujitor al lui Dumnezeu se va strãdui
sã aibã ºi sã pãstreze permanent bucuria interioarã ºi exterioarã,
bucurie care izvorãºte dintr-o inimã curatã, diavolii nu vor putea
sã-i facã nici un rãu, cãci vor zice: «Având în vedere cã acest slujitor
al lui Dumnezeu e mereu bucuros ºi când îi merge rãu, ºi când îi
merge bine, noi nu gãsim o breºã ca sã intrãm în el ºi sã-i provocãm
vreo pagubã»”.
Odatã, sfântul l-a dojenit pe un tovar㺠al sãu care avea un aer trist
ºi o faþã abãtutã: „De ce îþi arãþi astfel tristeþea ºi neliniºtea pãca-
telor tale? E o chestiune care trebuie sã rãmânã între tine ºi Dumnezeu.
Roagã-l ca, în îndurarea sa, sã-þi dea bucuria mântuirii. Dar în
prezenþa mea ºi a altora cautã sã fii vesel. Nu se cade ca un slujitor
al lui Dumnezeu sã se arate deprimat ºi cu faþa mohorâtã înaintea
unui confrate al sãu sau a altei persoane”.
 ÎNVINGÃTOAREA ªARPELUI

Întreaga istorie a oamenilor e strãbãtutã de o bãtãlie aprigã împo-

triva puterilor întunericului; aceasta a început la origini ºi va dura,
dupã cum spune Domnul, pânã în ziua de apoi. Prins în aceastã
înfruntare, omul trebuie sã se lupte necontenit pentru a adera la bine
ºi nu-ºi poate dobândi libertatea lãuntricã decât cu mari eforturi,
cu ajutorul harului lui Dumnezeu (GS 37).

Conciliul al II-lea din Vatican spune cu alte cuvinte ce spusese

ºi Conciliul Tridentin:
Cert este cã diavolii, duºmanii noºtri, sunt puternici ºi de temut, au
o ardoare invincibilã, ºi sunt animaþi de o urã furioasã ºi de neima-
ginat împotriva noastrã. De aceea, duc împotriva noastrã un rãzboi
neîntrerupt, fãrã a fi posibil sã se facã pace sau armistiþiu. Curajul
lor este incredibil (Catehismul Tridentin, 41, 3).

Am reamintit aceste cuvinte ale Conciliului pentru a arãta rolul

pe care îl are sfânta Fecioarã Maria în aceastã bãtãlie aprigã ºi
neîntreruptã pe care o avem de dus împotriva puterilor întune-
ricului. Rolul decisiv pe care Maria, Maica Bisericii, îl are îl acest
rãzboi cumplit îl scoate bine în evidenþã papa Ioan Paul al II-lea
în enciclica sa Redemptoris Mater (48):
Legãtura specialã care o uneºte pe Mama lui Cristos cu Biserica
permite sã se facã mai multã luminã asupra misterului „femeii” care,
din primele capitole ale Genezei pânã la Apocalips, însoþeºte planul
de mântuire al lui Dumnezeu cu privire la omenire. Într-adevãr,
prezentã în Bisericã în calitate de Mamã a Rãscumpãrãtorului, ea
participã ca o mamã la „bãtãlia aprigã împotriva puterilor întune-
ricului care se desfãºoarã pe tot parcursul istoriei omenirii”.

Victoria femeii împotriva ºarpelui infernal e prevestitã în

protoevanghelia din capitolul III al Genezei:
332 DIAVOLI

Domnul Dumnezeu i-a zis ºarpelui: „Fiindcã ai fãcut lucrul acesta,

blestemat eºti între toate vitele ºi între toate fiarele de pe câmp; în
toate zilele vieþii tale sã te târãºti pe pântece ºi sã mãnânci þãrânã.
Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa
ei. Aceasta îþi va zdrobi capul, iar tu vei cãuta sã-i muºti cãlcâiul
(Gen 3,14-15).

Armele pe care Maria, a doua Evã, le-a folosit împotriva Satanei

au fost cele pe care le-a folosit ºi Fiul ei: umilinþa ºi ascultarea;
supunerea faþã de voinþa lui Dumnezeu, care se naºte din umi-
linþã. Ce alte arme ar fi putut sã foloseascã împotriva orgoliului,
a mândriei Satanei ºi a revoltei, a neascultãrii, a nesupunerii care
se naºte din orgoliu?
Comparând textul Genezei, care povesteºte istoria cãderii primilor
noºtri pãrinþi, cu textul evanghelic care povesteºte scena bunei
vestiri, putem sã ne dãm seama de mândria Evei care a împins-o
la neascultare ºi de umilinþa Mariei care a împins-o la ascultare,
reparând astfel neascultarea Evei. „Dumnezeu a privit la smerenia
slujitoarei sale (...) Iatã slujitoarea Domnului, fie mie dupã cuvântul
tãu”.
Prin mândria ºi neascultarea ei, Eva aduce pierzarea ºi oferã
omenirii, începând cu bãrbatul ei, rodul otrãvit al pãcatului; prin
umilinþa ºi ascultarea ei, Maria aduce omenirii mântuirea, ofe-
rindu-i binecuvântatul rod al trupului ei.
Eva dã ascultare ºarpelui, tatãlui minciunii, Maria dã ascultare
cuvintelor lui Dumnezeu rostite prin îngerul Gabriel.
Eva vrea „sã devinã ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul”,
adicã înþelegând libertatea ca autonomie ºi independenþã absolutã
faþã de voinþa lui Dumnezeu, hotãrând ea ce e bine ºi ce e rãu,
lucru pe care numai Dumnezeu poate sã-l facã; Maria, dimpo-
trivã, înþelege cã adevãrata libertate înseamnã a asculta, a te supune
voinþei lui Dumnezeu.
Eva, fiindcã e orgolioasã, nu cerceteazã adevãrul – cel mândru
le ºtie pe toate –, executã ce-i sugereazã Satana; Maria, fiindcã
 ÎNVINGÃTOAREA ªARPELUI 333

e umilã ºi nu-i vine sã creadã cã i se poate întâmpla ei, o fiinþã atât

de micã ºi neînsemnatã, ce i s-a propus, cerceteazã, aprofundeazã,
vrea sã ºtie ce sens au cuvintele îngerului ºi întreabã: cum mi
se va întâmpla mie aceasta?
Ascultând de Satana ºi lãsându-se sedusã de promisiunile înºelã-
toare ale Satanei, Eva ºi bãrbatul ei îºi pierd mãreþia propriei
demnitãþi, se trezesc goi ºi stãpâniþi de fricã, se ascund de faþa lui
Dumnezeu în care ar trebui sã aibã toatã încrederea: „Þi-am
auzit paºii ºi ne-a fost fricã, ne-am ascuns”. Pãcatul i-a pervertit;
în loc sã vadã în Dumnezeu un tatã, vãd un tiran. Maria, în schimb,
urmând fãrã reþinere voinþa lui Dumnezeu, dobândeºte o demni-
tate fãrã margini: devine pãrtaºã la viaþa lui Dumnezeu ºi Mamã
a lui Dumnezeu.
Eva e o învinsã pe toate fronturile, Maria e o învingãtoare pe
toate fronturile. Eva a adus moartea în lume, Maria a adus viaþa.
Ne spune Conciliul:
Pãrintele îndurãrilor a voit ca întruparea sã fie precedatã de consimþã-
mântul celei predestinate sã fie mamã, pentru ca astfel, dupã cum
o femeie a contribuit la venirea morþii, tot o femeie sã contribuie la
venirea vieþii (...) Astfel, Maria, fiica lui Adam, consimþind la cuvântul
divin, a devenit mama lui Isus ºi, îmbrãþiºând din toatã inima, fãrã
a fi împiedicatã de vreun pãcat, voinþa mântuitoare a lui Dumnezeu,
s-a oferit pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei ºi lucrãrii
Fiului sãu, punându-se în slujba misterului rãscumpãrãrii, în depen-
denþã de Cristos ºi împreunã cu el (...) Pe bunã dreptate sfinþii
pãrinþi considerã cã Maria nu a fost doar un instrument pasiv în
mâna lui Dumnezeu, ci a cooperat la mântuirea omului în libertatea
credinþei ºi a ascultãrii (LG 55).

Pe tot parcursul vieþii pãmânteºti a lui Isus, Maria a fost alãturi

de Fiul ei, a colaborat, cum spune Conciliul, prin umilinþã ºi ascul-
tare la misiunea Fiului ei, care a fost aceea de „a distruge lucrãrile
Satanei”. Dupã ce permanent în viaþã a spus acel „da” iniþial de
la buna vestire, ºi-a încununat viaþa de colaboratoare a lui Cristos
334 DIAVOLI

cu supremul „da” de la picioarele crucii, când a consimþit sã-ºi

ofere Fiul ca victimã de jertfã, aºa cum în ajun Fiul ei consimþise,
acceptând voinþa Tatãlui, sã moarã pentru mântuirea lumii.
Ne învaþã iarãºi Conciliul:
Sfânta Fecioarã a înaintat în peregrinarea credinþei ºi a pãstrat
cu fidelitate unirea cu Fiul ei pânã la picioarele crucii, unde nu fãrã
un plan divin a stat neclintitã, a suferit adânc cu Fiul ei unul nãscut
ºi s-a unit cu suflet de mamã la jertfa lui, consimþind cu iubire la
sacrificarea victimei nãscute din ea (LG 58).

Dacã primele pagini ale Bibliei ne-o prevestesc pe femeia care

va zdrobi capul ºarpelui infernal, ultimele pagini ale Bibliei,
Apocalipsul, ne-o descriu pe aceastã femeie victorioasã: „În cer
s-a arãtat un semn mare: o femeie înveºmântatã în soare, cu luna
sub picioare ºi cu o cununã de douãsprezece stele pe cap (...) În cer
s-a mai arãtat un semn: iatã, s-a vãzut un balaur mare, roºu, cu
ºapte capete ºi zece coarne” (Ap 12,1-3).
„Balaurul cel mare, ºarpele cel vechi, numit diavolul ºi Satana”,
a fost învins ºi aruncat la pãmânt. ªi balaurul, mâniat pe femeie
cã n-a putut sã o învingã, a început sã ducã rãzboi ºi va continua
sã-l ducã pânã la sfârºitul lumii împotriva celor care aparþin semin-
þiei ei, adicã împotriva fiilor ei, „a celor care pãzesc poruncile lui
Dumnezeu ºi þin mãrturia lui Isus Cristos”.
Aceastã mânie a Satanei împotriva femeii care i-a zdrobit capul
este evidentã în toate exorcismele. Exorciºtii constatã cã furia
Satanei împotriva Mariei e mai mare chiar decât împotriva lui
Dumnezeu. Cum se explicã aceastã mânie? Simplu de tot. Ne
relateazã don Faustino Negrini, un exorcist italian, cã în cursul
unui exorcism l-a obligat pe diavol sã rãspundã prin glasul unei
posedate la aceastã întrebare: „De ce te cuprinde o fricã atât de
mare când pomenesc numele Fecioarei Maria?” Satana rãspunde:
„Pentru cã ea este creatura cea mai umilã dintre toate, iar eu,
cea mai orgolioasã; ea, cea mai curatã, iar eu, cea mai murdarã”.
El, Lucifer, creatura cea mai frumoasã, cea mai puternicã, cea
 ÎNVINGÃTOAREA ªARPELUI 335

mai inteligentã sã fie pedepsit de Dumnezeu, mai treacã-meargã.

Dar ca Dumnezeu sã se foloseascã, pentru a-l umili, de o simplã
creaturã, inferioarã prin natura sa umanã naturii îngereºti, ºi
încã de o femeie lipsitã de forþã, lipsitã de ºtiinþã, care se recu-
noaºte cã e o slujitoare umilã, cã e nimic, cu totul nesemnificativã
în ochii lumii, e culmea umilirii pentru el, spiritul orgolios care voia
sã-ºi aºeze tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu (cf. Is 14,13).
Conciliul o propune pe Maria ca model ºi ocrotitoare tuturor
celor chemaþi sã fie ca ºi ea colaboratori ai lui Cristos la lucrarea
de mântuire a lumii:
Un exemplu minunat al acestei docilitãþi poate fi gãsit pururi în
preacurata Fecioarã Maria care, cãlãuzitã de Duhul Sfânt, s-a consacrat
pe deplin misterului rãscumpãrãrii oamenilor; mamã a Marelui Preot
veºnic ºi reginã a apostolilor, ocrotitoare a slujirii preoþeºti, ea trebuie
sã fie cinstitã ºi iubitã de preoþi cu pietate filialã (PO 18).

Maria model ºi ocrotitoare. Model de ce? De umilinþã ºi de ascul-

tare. Cristos a mântuit lumea sacrificându-ºi propria voinþã, prin
umilinþã ºi ascultare. Deºi era Dumnezeu, s-a umilit, s-a fãcut
ascultãtor pânã la moarte, ºi încã pânã la moartea pe cruce. Cum
am amintit deja, Maria a colaborat cu Fiul ei la mântuirea lumii
tot prin umilinþã ºi ascultare. Preotul e chemat sã colaboreze
cu Cristos la mântuirea lumii, sã-i continue în lume misiunea
sa. Cum îºi poate imagina un preot, un viitor preot, cã poate fi
un alter Christus, sã-l personifice pe Cristos, fãrã umilinþã ºi ascul-
tare, profesând ºi practicând ideile raþionaliste, iluministe, masonice,
luciferice care dominã lumea modernã cu privire la libertate ºi
democraþie, fãrã a renunþa la el însuºi ºi la propria voinþã ºi fãrã
a-l urma cu crucea în spate pe Cristos cel smerit ºi ascultãtor?
Încercãm sã rãspundem la aceastã întrebare crucialã: vrem sã
urmãm logica Evangheliei, vrem sã fim ucenici ai lui Cristos ºi ai
Maicii sale sau ucenici ai lui M. Bakunin, marele anarhic din tim-
purile moderne?
336 DIAVOLI

Conciliul ne învaþã clar cã adevãrata devoþiune cãtre Maica

Domnului este aceea care conduce la imitarea virtuþilor ei. Fãrã
a imita umilinþa ºi ascultarea ei, evlavia, devoþiunea noastrã
cãtre Sfânta Fecioarã e sentimentalism steril, e iluzie ºi falsã
devoþiune. Cine este mama ºi modelul nostru: este Eva care a
urmat îndemnurile Ispititorului sau Maria care i s-a împotrivit?
Maria e ocrotitoarea ºi ajutorul nostru în lupta cu Cel Rãu.
Rugãciunea marianã cea mai puternicã e, fãrã îndoialã, Rozariul.
E rugãciunea pe care Maria o recomandã mereu în apariþiile sale
din ultimele douã secole.
Exorcistul Pellegrino Ernetti a aflat prin gura posedaþilor exor-
cizaþi ºase lucruri pe care Satana le urãºte mai presus de toate:
Spovada, Euharistia, adoraþia euharisticã, Rozariul, apariþiile
Maicii Domnului ºi ascultarea faþã de papa. „Urãsc rozariul, mãrturi-
seºte diavolul...; pentru mine e ca un ciocan care îmi zdrobeºte
capul”. Iar cu privire la apariþii:
Cel mai mare rãu pentru mine în aceste timpuri sunt apariþiile
continue ale acestei femei...; în toatã lumea..., la toate naþiunile apare
ºi mã prigoneºte, smulgându-mi atâtea suflete din mâini..., mii ºi mii...,
pentru a asculta falsele ei mesaje... Din fericire, mã apãrã episcopii
ºi preoþii mei care nu cred în acea mizerabilã femeie...; nu cred, ºi aºa
produc confuzie...; de treabã tare, de treabã sunt aceºti apostoli ai mei
care rãspândesc erezii (hohot prelungit de râs).
Mãritã Reginã a cerului ºi Crãiasã peste îngeri, tu, care ai primit
de la Dumnezeu puterea ºi misiunea de a zdrobi capul Satanei,
te rugãm cu umilinþã sã trimiþi legiunile cereºti pentru ca la porunca
ta sã-i izgoneascã pe diavoli, sã-i nimiceascã pretutindeni, sã le þinã
în frâu îndrãzneala ºi sã-i arunce în abis.
O, Mamã bunã ºi duioasã, tu sã fii pururi iubirea ºi speranþa
noastrã!
O, Mamã a lui Dumnezeu, trimite-i pe sfinþii îngeri ca sã ne
ocroteascã ºi sã-l þinã departe de noi pe duºmanul infernal.
Amin.
 BIBLIOGRAFIE

AMORTH Gabriele, Esorcisti e Psichiatri, Bologna 2000.

AMORTH Gabriele, Nuovi racconti di un esorcista, Bologna 2000.
ANELLI Giuseppe, Angeli e demoni, S. Marino in Rio 1998.
ANSELMI Silvana – FANELLA Pierantonio, La lotta contro il demonio,
Udine 1997.
ARONA Danilo – PANIZZA Gian Maria, Satana ti vuole, Milano 1995.
BALDUCCI Corrado, Il Diavolo, Casale Monferrato 1989.
CAVALCOLI Giovanni, La buona battaglia che il Cristiano sostiene contro
il demonio, Bologna 1999.
CENCI Anna Maria, L’Inferno esiste fratello, Vigodarzere 1992.
DANIÉLOU Jean, Gli angeli e la loro missione, Milano 1998.
DESCOUVEMENT Pierre, Guide des difficultés de la foi catholique, Paris 1989.
DIONISIU Areopagitul, Ierarhia cereascã. Ierarhia bisericeascã, Iaºi 1994.
DRAHOS Mary, Gli angeli di Dio nostri cari custodi, Citta del Vaticano 1999.
Il fenomeno del Satanismo nella società contemporanea, Quaderni de
„L’Osservatore Romano”, 36, Citta del Vaticano 1997.
FIORE Carlo – GOZZELINO Giorgio, Introvigne Massimo, Il revival del
satanismo, Torino 1997.
FROSSARD André, Les 36 preuves de l’existence du diable, Paris, 1978.
GIUDICI Maria-Pia, Qui sont les anges, Paris 1985.
HUBER Georges, Vattene via Satana, Città del Vaticano 1993.
MADRE Philippe, Mais délivre – nous du Mal, Paris 1979.
MAICA ALEXANDRA, Sfinþii îngeri, Bucureºti 1992.
MANTERO Piero, ed., Satana e la Stratagema della coda, Udine 2000.
MELLOR Alec, Catholique d’aujourd’hui et sciences occultes, Paris 1968.
MONDRONE Domenico, A tu per tu col Maligno, Roma.
PELLEGRINO Ernetti, La catechesi di Satana, Udine 1992.
O’SULIVAN Paul,Tutto sugli angeli, Milano 1955.
SALVUCCI Raul, Cosa fare con questi diavoli? Milano 1999.