SPIRITUALITATE

7
Pr. CLAUDIU DUMEA

FERICIRILE

Sapientia
Iaºi – 2003
 Imprimatur
? Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
12.06.2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

DUMEA, CLAUDIU
Fericirile / Claudiu Dumea - Iaºi : Sapientia, 2003
(Spiritualitate ; 7)
Bibliogr.
ISBN 973-8474-18-3

© 2003 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 6600 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.tuiasi.ro
email slupu@itrc.tuiasi.ro
 CUPRINS

Creaþi pentru fericire ............................................... 7

Sãracii în duh ........................................................... 15

Fericiþi cei care plâng .............................................. 25

Fericiþi cei blânzi ..................................................... 36

Fericiþi cei flãmânzi ºi însetaþi ............................... 44

Fericiþi cei milostivi ................................................. 55

Fericiþi cei curaþi cu inima ...................................... 64

Fericiþi fãcãtorii de pace .......................................... 73

Fericiþi cei prigoniþi ................................................. 82

 CREAÞI PENTRU FERICIRE

Îngerul, intrând în casa lui Tobia, l-a salutat zicând:

„Bucuria sã fie pururea cu tine!” Cu aceleaºi cuvinte ale
îngerului Rafael îi salut ºi eu pe toþi cei care vor citi paginile
acestei cãrþi: „Bucuria sã fie pururea cu voi!” Iar salutul meu
poate sugera ºi tema acestei lucrãri: tema este bucuria, feri-
cirea, mai exact fericirile, adicã cele opt cãi pe care Isus ni
le propune în Evanghelie, care conduc la fericire.
Aº face o afirmaþie banalã dacã aº spune cã inima omului
este fãcutã pentru bucurie, pentru fericire. Scrie un poet
indian într-un imn închinat bucuriei: „Toate creaturile se
nasc din bucurie, se conservã prin bucurie, înainteazã spre
bucurie ºi se reîntorc în bucurie”.
Toate aspiraþiile ºi dorinþele fiinþei noastre, toate senti-
mentele inimii noastre, toate gândurile noastre, toate faptele
noastre, tind în mod spontan ºi instinctiv spre fericire. În
tot ce face, omul cautã fericirea. Chiar ºi cei care se spân-
zurã, ar zice Blaise Pascal, în gestul lor disperat, cautã feri-
cirea. Fericirea, bucuria e necesarã pentru viaþa noastrã
aºa cum oxigenul e necesar pentru plãmânii noºtri, aºa cum
sângele e necesar pentru organismul nostru, aºa cum soarele
e necesar pentru viaþa pe pãmânt.
Bucuria, aº putea zice, e o necesitate biologicã, organicã.
„Bucuria inimii e viaþa omului, spune Cartea Proverbelor,
în timp ce tristeþea usucã oasele. Dupã cum molia roade
haina ºi caria lemnul, la fel melancolia distruge sãnãtatea
omului”.
ªi dacã omul e fãcut pentru fericire, pentru ce este în lume
atâta nefericire? Literatura tuturor popoarelor e plinã de
anecdote care ne spun cã nu existã pe lume un om fericit.
8 FERICIRILE

În viaþa lui Buddha se povesteºte cã într-o zi a venit la el

o sãrmanã femeie care þinea în braþe copilul mort. Urla
cerându-i sã-i vindece copilul. Cei de faþã o credeau nebunã
deoarece nu-ºi dãdea seama cã copilul e mort. Buddha i-a
zis femeii cã ar putea sã-i vindece copilul, dar pentru aceasta
are nevoie de câteva seminþe de muºtar pe care ea trebuie
sã le culeagã din grãdina unei case în care, în ultimii ani,
sã nu fi murit nici un copil, nici un frate, nici un prieten,
nici o rudã ºi care sã nu fi fost lovitã de o mare suferinþã.
Femeia a sãrit în sus de bucurie ºi a plecat imediat sã
caute miraculoasele seminþe de muºtar. A început sã batã
din poartã în poartã, dar ce afla? În unele case murise tata,
în altele mama, în altele cineva înnebunise, mai departe
unul dintre cei doi copii murise, ºi mai departe un bãtrân
zãcea paralizat. Cãdea noaptea când femeia s-a întors la
Buddha cu mâinile goale. Nu mai avea curajul sã-i cearã
sã-i vindece copilul. ªi-a dat seama cã nefericirea este con-
diþia ºi soarta fiecãrui om pe pãmânt.
Am putea crede cã societatea modernã, cu progresele
ºtiinþei, ale medicinei, cu uriaºa industrie a plãcerilor ºi
distracþiilor, a fãcut lumea mai fericitã. Dar lucrurile nu
stau aºa, dimpotrivã. În enciclica sa intitulatã Gaudete in
Domino (Bucuraþi-vã în Domnul) din anul 1975, papa Paul
al VI-lea, fãcând o analizã a societãþii, constatã cã, cu tot
progresul industrial, cu toatã bunãstarea materialã, ome-
nirea de azi nu e mai fericitã decât cea de ieri; ea ºi-a creat
niºte paradisuri artificiale, dar nu fericirea, cãci e dominatã
de tristeþe, melancolie, singurãtate, dezgust, neliniºte, tulbu-
rare ºi chiar de disperare uneori. Depresiile nervoase, sinu-
ciderile sunt într-o alarmantã creºtere. E o realitate pe care
o reflectã întreaga literaturã modernã, profund pesimistã.
„Noi oamenii suntem niºte strãini fãrã paºaport într-o
lume glacialã”, constatã F. Kafka. „În ungherele cele mai
profunde ale inimii se ascund tortura ºi moartea”, scrie
 CREAÞI PENTRU FERICIRE 9

A. Malraux. Lawrence, cântãreþul erotismului, ne spune cã

iubirea lasã „întotdeauna un gust amar de cenuºã între
buze”. Pe J.-P. Sartre prezenþa semenilor sãi îl sufoca ºi îl
fãcea sã trãiascã iadul pe pãmânt, cãci „iadul sunt ceilalþi”
(l’enfer sont les autres). Brecht, entuziastul luptãtor pentru
dreptate, era conºtient cã luptã pentru o cauzã pierdutã.
„Într-o zi, scrie el, fiul sãracului va urca pe un tron de aur.
Acea zi e ziua care nu va veni niciodatã”.
În sfârºit, Hugo Betti aratã cã visul umanist iluminist al
unei lumi în care sã domneascã iubirea ºi fraternitatea uni-
versalã e o iluzie, o utopie. „Nu e adevãrat cã oamenii se
iubesc, scrie Betti. Nu e adevãrat nici cã se urãsc. Se ignorã
într-un mod îngrozitor”.
Aºadar, nimic nou sub soare. Scriitorii ºi gânditorii de azi
ne spun exact ce ne spunea înþeleptul Solomon cu trei mii
de ani în urmã: „M-am uitat cu luare aminte la toate lucrã-
rile care se fac sub soare ºi iatã: totul este deºertãciune
ºi goanã dupã vânt (...) Grãit-am inimii mele: «Vino sã te
ademenesc cu veselia ºi sã te fac sã guºti plãcerea» ªi iatã
cã ºi aceasta este deºertãciune” (Qoh 1,14; 2,1).
Papa Paul al VI-lea, în enciclica amintitã mai sus, aratã
cã omul nu îºi poate gãsi bucuria, fericirea deplinã în afara
lui, în bani, în avere, în plãcere, în succes, în iubire, în ºtiinþã,
în carierã, ci numai în el însuºi, în inima lui. Dacã nu o
gãseºte în inima lui, nu o va gãsi nicãieri. Iar marea iluzie
a omului, iluzie care se transformã întotdeauna în dezi-
luzie, este aceea de a confunda plãcerea cu bucuria, cu feri-
cirea. Plãcerea e una, bucuria e cu totul altceva. De plãceri
ºi animalele au parte, de bucurie numai omul este capabil.
„Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru” (Lc 17,21),
ne spune Isus. Paradisul, fericirea, bucuria autenticã este
înãuntrul vostru, în voi înºivã.
10 FERICIRILE

Cine cautã fericirea în afara lui, îºi construieºte o mascã

pe care ºi-o pune pe faþa sa ºi care îl sufocã. E o realitate
teribilã pe care Oscar Wilde o descrie cu aceste cuvinte:
Un om care aspirã sã fie ceva separat de el însuºi – parlamentar,
afacerist bogat, judecãtor sau avocat faimos sau altceva la fel
de plictisitor – reuºeºte întotdeauna sã obþinã ce vrea. Pedeapsa
lui e aceasta. Cine doreºte o mascã, sfârºeºte prin a trãi îndã-
rãtul ei.

Câtã dreptate avea Oscar Wilde ne-o aratã sfârºitul tragic

al altui scriitor celebru. La 21 septembrie 1972 îºi lua viaþa
în locuinþa sa de pe Quai Voltaire, pe malul Senei, la Paris,
Henri de Montherland, scriitor, academician necredincios,
în vârstã de 76 de ani. Continua un ºir lung de sinucideri
ale unor personalitãþi la fel de celebre, dar fãrã credinþã ºi
fãrã speranþã: Drieu La Rochelle, ªtefan Zweig, Klaus Mann,
Cesare Pavese, Ernst Hemingway º.a.m.d. A lãsat scris în
testamentul sãu:
Dacã mor în patria ºi în casa mea, doresc ca faþa cadavrului
meu sã fie acoperitã cu masca de la Conflans; pe inimã sã-mi
fie aºezat Eros funebru care va fi gãsit pe raftul de sus al
dulapului din camera mea; pe partea de jos a pântecului sã mi
se punã capul taurului lui Guadalest; ºi aºa sã fiu înmormântat.

Masca de la Conflans era o mascã de metal pe care o

purtau pe faþã comandanþii romani în timpul bãtãliilor;
cea pe care o poseda Montherland fusese descoperitã pe
malul Rinului. Eros funebru era o statuetã cunoscutã la
grecii din antichitate ca simbol al senzualitãþii, iar capul de
taur al lui Guadalest era un cap de taur din bronz desco-
perit în Andaluzia ºi fãcut cadou scriitorului de marchizul
de Guadalest; taurul, în antichitate, era simbolul fecundi-
tãþii ºi al forþei vitale.
 CREAÞI PENTRU FERICIRE 11

Izvorul fericirii este numai în inima omului. Dar nu în

orice inimã, ci în inima în care locuieºte Dumnezeu prin cre-
dinþã, speranþã ºi dragoste. Poetul italian Torquato Tasso
a fost întrebat de regele Carol I:
– Dupã pãrerea ta, care este fiinþa cea mai fericitã?
– Cel mai fericit este Dumnezeu.
– Bine, asta o ºtie toatã lumea, dar eu nu vorbesc despre Dum-
nezeu; te întreb: cine este cel mai fericit dintre oameni?
– Cel mai fericit este omul care se aseamãnã cel mai mult cu
Dumnezeu; cine este cel mai virtuos, acela este cel mai fericit.

În întreaga literaturã a lumii, nimeni nu a scris mai frumos

ca sfântul Augustin despre nefericirea omului care are totul
în afarã de Dumnezeu ºi despre fericirea omului care îl are
pe Dumnezeu, chiar dacã în rest nu are nimic.
Câte dorinþe se agitã în inima omului! Unul doreºte aur,
altul bani, un al treilea se zbate pentru onoruri. Care râvneºte
o avere mare, care o casã luxoasã, care o femeie foarte fru-
moasã, care copii º.a.m.d. Toþi ardem de dorinþe puternice ºi
nu înþelegem cã suntem însetaþi de tine, Doamne... Doamne,
mai înainte, când eram departe de tine, viaþa mea era trãitã
la periferia adevãrului, dar acum, când m-am aºezat în centrul
adevãrului, inima mea vibreazã de o nespus de profundã ºi
luminoasã bucurie interioarã... Viaþa fericitã tocmai aceasta
este: sã mã bucur, tinzând spre tine, sã mã bucur de tine, sã
mã bucur pentru tine, Doamne: aceasta ºi nimic altceva Prefer
sã pierd totul ºi sã te gãsesc pe tine, decât sã câºtig totul ºi sã
nu te gãsesc pe tine, bucurie desãvârºitã a sufletului meu...
Cãci ne-ai fãcut pentru tine, Doamne, ºi neliniºtitã este inima
noastrã pânã când nu se odihneºte în tine.

Cine încearcã sã meargã în viaþã cu curaj ºi optimism, fãrã

a-l avea pe Dumnezeu în inima ºi în viaþa lui, se aseamãnã
cu omul despre care vorbeºte Plutarh. Un om, ne informeazã
istoricul grec, a încercat în diferite moduri sã facã sã stea în
12 FERICIRILE

picioare un cadavru. În cele din urmã a renunþat, zicând:

„Lipseºte ceva înãuntrul lui”.
Un lucru paradoxal ºi de neînþeles e faptul cã mulþi creº-
tini nu trãiesc bucuria, nu sunt conºtienþi cã ei, creºtinii,
sunt singurii care deþin secretul ºi monopolul bucuriei în
lume. Avea perfectã dreptate un scriitor francez când scria:
contrarul unui popor creºtin nu este un popor ateu, ci un
popor trist.
„Sunt foarte însingurat. În viaþã sunt persoane capabile
sã facã ceva ºi altele care nu sunt bune la nimic; printre
acestea din urmã sunt ºi eu. Plec într-o cãlãtorie lungã.
Aveþi încredere în Isus Cristos”. Aceste cuvinte le-a scris,
nu cu mulþi ani în urmã, pe un bileþel, un bãiat italian de
14 ani. Dupã câteva ore s-a aruncat sub roþile trenului. S-a
sinucis. E un lucru incredibil, dar care se petrece frecvent
ºi care, personal, mã rãvãºeºte: sunt persoane care îºi pun
în gând sã se sinucidã, dar au grijã ca dimineaþa sã meargã
la bisericã, sã se spovedeascã ºi sã se împãrtãºeascã, sau,
înainte de a se sinucide, fac cruce ºi se roagã Tatãl nostru
ºi Bucurã-te, Marie. Sã crezi în Isus Cristos ºi în acelaºi
timp sã trãieºti nefericit ºi disperat pânã la sinucidere
Cea mai frumoasã definiþie a creºtinilor o gãsim în
aºa-numita Scrisoare a lui Barnaba, din secolul al II-lea,
în care ni se spune: „Creºtinii sunt fiii bucuriei”.
Sfânta Scripturã de 250 de ori ne vorbeºte despre
bucurie. Evanghelia, vestea cea bunã, aducãtoare de
bucurie, e strãbãtutã de la un capãt la celãlalt de fiorul
bucuriei. În primele pagini ale Evangheliei îngerii
proclamã: „Vã vestesc o mare bucurie: vi s-a nãscut
Mântuitorul”. Pãstorii, gãsindu-l pe copil cu mama sa,
au fost cuprinºi de o mare bucurie. Magii, vãzând steaua,
s-au bucurat cu o bucurie mare. Fericirile, care cuprind
programul revoluþionar al lui Cristos, sunt o invitaþie la
bucurie repetatã la nesfârºit: Fericiþi, fericiþi, fericiþi. „Vino,
 CREAÞI PENTRU FERICIRE 13

servitor bun ºi credincios, intrã în bucuria stãpânului tãu”,

le spune Isus urmaºilor sãi. Cine nu-ºi aminteºte parabola
fiului risipitor? E bucurie, e sãrbãtoare, cu dans, cu lãutari
în casa tatãlui pentru copilul pierdut ºi regãsit, mort ºi înviat.
Nici din cuvintele de adio pe care Isus le adreseazã apos-
tolilor sãi în ajunul morþii sale nu lipseºte bucuria: „V-am
spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea sã fie cu voi ºi ca
bucuria voastrã sã fie deplinã... Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã,
tristeþea voastrã se va preface în bucurie”. Chiar dupã înãl-
þare, apostolii s-au întors la Ierusalim „cu mare bucurie în
inimã”, ne informeazã Faptele Apostolilor.
Scrisorile apostolului Pavel sunt strãbãtute de îndemnuri
la bucurie. „Bucuraþi-vã mereu, cãci aceasta este voinþa lui
Dumnezeu, în Cristos Isus”, le scrie sfântul Pavel tesaloni-
cenilor. „Împãrãþia lui Dumnezeu e dreptate, pace, bucurie”,
le scrie romanilor. „Roadele Duhului Sfânt sunt dragostea,
pacea, bucuria”, le scrie galatenilor. „Bucuraþi-vã mereu în
Domnul, ºi iarãºi vã spun, bucuraþi-vã”.
O datã cu venirea lui Cristos pe pãmânt, spunea sfântul
Anton de Padova într-una din predicile sale, a sosit primã-
vara omenirii:
Primãvara, pãmântul se înveºmânteazã cu iarbã proaspãtã,
se împodobeºte cu flori, atmosfera devine mai transparentã,
pãsãrile cântã ºi totul pare cã zâmbeºte. O datã cu Fiul lui
Dumnezeu se întoarce în lume primãvara, iar pãmântului
i se redã pacea dupã care atâta a suspinat. Cu întruparea
totul e zâmbet, totul e bucurie.

Bucuria ºi fericirea pe care ne-a adus-o Cristos nu eli-

minã din viaþa noastrã suferinþele, dificultãþile, greutãþile
de tot felul. În schimb, Cristos ne învaþã secretul de a trans-
forma, printr-o dumnezeiascã alchimie, suferinþa în bucurie.
„Suferinþa devine, cum spune cardinalul Henri de Lubac,
firul cu care se þese pânza bucuriei”.
14 FERICIRILE

Nici nu ne dã Cristos explicaþii pentru fiecare suferinþã

care ne loveºte; suferinþa rãmâne, în continuare, un mister
care se va dezlega abia dupã moarte. În schimb, Cristos ne
oferã terapia, leacul spiritual pentru a ne vindeca suferinþa,
dându-i un sens, o valoare; ºi de aici se naºte bucuria.
În viaþa lui Buddha se povesteºte istoria unui om care
a fost strãpuns de o sãgeatã înveninatã. Nu a permis sã
i se scoatã sãgeata din corp pânã ce nu i se rãspunde la
trei întrebãri: cine a tras, ce tip de sãgeatã este ºi în ce fel
de otravã a fost înmuiatã. Inutil de spus cã omul a murit
înainte de a i se da rãspunsul la o singurã întrebare. „Dacã
vrem prea mult sã înþelegem durerea înaintea de a accepta
terapia ei, comenteazã înþeleptul, nenumãratele boli de
care suferim ne vor ucide mai înainte ca minþile noastre
sã fie satisfãcute”.
Închei aceastã primã consideraþie cu un îndemn pe care
îl gãsim în Pãstorul lui Hermas, o carte de catehezã apar-
þinând primelor generaþii de creºtini:
O creºtinule, izgoneºte de la tine tristeþea cãci ea este sorã
cu îndoiala ºi cu mânia. Tu eºti un om fãrã judecatã dacã nu
reuºeºti sã înþelegi cã tristeþea este cea mai rea dintre toate
patimile ºi extrem de dãunãtoare pentru slujitorii lui Dum-
nezeu... Înarmeazã-te, în schimb, cu bucuria care este plãcutã
ºi primitã de Dumnezeu ºi desfatã-te în ea. Omul liniºtit face
binele ºi îl iubeºte, evitând din rãsputeri melancolia. Omul
trist, în schimb, sãvârºeºte întotdeauna rãul, mai întâi de toate
pentru cã îl întristeazã pe Duhul Sfânt, izvor nu de tristeþe,
ci de bucurie; în al doilea rând, pentru cã, neglijând sã se roage
ºi sã-l laude pe Domnul din cauza tristeþii care s-a cuibãrit
în inima sa, acest om nu se mai poate înãlþa la tronul Celui
Preaînalt.
 SÃRACII ÎN DUH

„Fericiþi cei sãraci în duh,

cãci a lor este împãrãþia cerurilor”.

Fericiþi cei sãraci. De la prima fericire ne dãm seama deja

cã fericirile lui Isus sunt paradoxale, cã rãstoarnã modul
obiºnuit de a gândi al oamenilor. Dupã logica lumii, fericit
este cel care are bani. Dupã logica lui Isus, fericit este cel
sãrac. Cã cei sãraci sunt mai fericiþi decât cei bogaþi e lucru
neîndoielnic.
Existã o veche ºi foarte semnificativã legendã care ilus-
treazã învãþãtura lui Isus. Un rege s-a îmbolnãvit grav de
tot. Medicii ºi tãmãduitorii i-au spus cã pentru a-l vindeca
era necesar ca el sã îmbrace cãmaºa unui om fericit. Au fost
trimise pe tot parcursul regatului patrule de soldaþi în cãu-
tarea unui om fericit. În sfârºit, o patrulã l-a gãsit. Strã-
bãtând o pãdure, soldaþii au auzit de departe un cântec dulce,
melodios. S-au afundat în pãdure în direcþia de unde venea
cântecul ºi în cele din urmã au ajuns într-o poianã unde un
bãrbat, cu spatele gol, despica lemne, în timp ce câþiva copii
în jurul lui se jucau fericiþi. Iar el cânta, cânta de zor. Soldaþii
s-au apropiat ºi l-au întrebat dacã este un om fericit. „Da”,
a rãspuns omul. Soldaþii l-au implorat: „Dã-ne cãmaºa ta,
pentru ca regele nostru s-o îmbrace ºi sã se poatã vindeca.
Îþi dãm pe ea cât ceri”. Bãrbatul a zâmbit ºi le-a zis cu can-
doare: „Dar eu nu am cãmaºã”.
La vremea când Isus a spus aceste cuvinte, când i-a intro-
dus pe sãraci în împãrãþia cerurilor, a fost o noutate abso-
lutã, o adevãratã revoluþie în gândirea omenirii. Pentru
lumea pãgânã anticã împãrãþia cerurilor adicã empireul,
16 FERICIRILE

câmpiile elizee, era locul de rãsplatã rezervat exclusiv persoa-

nelor nobile, sus-puse, bogate, eroilor naþionali; a pãtrunde
acolo un sclav, un sãrac, ar fi însemnat o adevãratã profanare.
Dar cine sunt aceºti sãraci cu duhul, sau sãraci în duh, pe
care Isus îi proclamã fericiþi ºi cãrora le promite împã-
rãþia cerurilor?
În vorbirea obiºnuitã sãraci cu duhul sunt cei reduºi la
minte, simpli, prostuþi. Acest înþeles umilitor l-a dat cuvin-
telor lui Isus în antichitatea creºtinã împãratul Iulian Apos-
tatul, iar în timpurile moderne un alt apostat, zeflemistul
Voltaire, care, traducând ironic expresia latinã pauperes
spiritu cu pauvres d’esprit în francezã, susþinea cã Isus i-a
proclamat fericiþi pe debilii mintali.
Atunci cine sunt sãracii lui Isus? Fãrã îndoialã cã, în prima
dintre fericiri, Isus nu canonizeazã sãrãcia materialã ºi nici
nu condamnã bogãþia materialã. Bogãþia materialã în sine
nu este rea. Banul poate sã fie cel mai bun servitor, dar
poate sã fie ºi cel mai rãu stãpân, spunea papa Pius al XI-lea
într-un discurs al sãu. Depinde de felul cum îl câºtigi ºi de
felul în care îl foloseºti.
Bogãþiile sunt darul bunãtãþii ºi dãrniciei lui Dumnezeu.
„De la mine vin bogãþia ºi slava ºi avuþiile trainice”, spune
Domnul în Cartea Proverbelor (8,19).
Am avea o idee cu totul greºitã dacã ne-am imagina cã Isus
a fost un calic, un sãrãntoc, un coate-goale care a predicat
mizeria materialã, parazitismul, dispreþul faþã de bunurile
pãmântului. Nu putem sã-l considerãm pe Isus patronul
vagabonzilor, al zdrenþãroºilor care dorm pe sub poduri sau
în gurile de canal, care scormonesc prin containerele de
gunoaie cãutând resturi de mâncare.
La Nazaret a trãit într-o casã de oameni gospodari, pro-
prietatea lui Iosif. Iosif avea un atelier de tâmplãrie în care
a lucrat ºi Isus pânã la vârsta de 30 de ani. Iosif, de la care
 SÃRACII ÎN DUH 17

Isus a învãþat meseria, trebuie sã fi fost unul dintre oamenii

cei mai înstãriþi din Nazaret, cãci meseriaºii, în special
tâmplarii, dacã nu sunt leneºi ºi beþivi – ceea ce nu a fost
cazul cu Iosif – au câºtigat ºi câºtigã întotdeauna bine. Apos-
tolii pe care Isus i-a chemat sã-l urmeze, nu erau nici ei niºte
calici. Aveau bãrci, nãvoade de pescuit, ºi cine avea o barcã
la vremea aceea se considera bogat. Tatãl lui Ioan ºi Iacob,
bãtrânul Zebedeu, avea argaþi, oameni tocmiþi cu ziua la
pescuit; era un fel de patron.
În cursul vieþii sale publice, Isus acceptã sã fie întreþinut
de prieteni ºi femei cu dare de mânã. Are prieteni buni
printre bogaþi: pe Zaheu, pe Nicodim, familia lui Lazãr din
Betania cãrora nu le cere sã-ºi pãrãseascã bogãþiile. Grupul
de apostoli posedã o casã de bani comunã; e ºi un casier,
Iuda, care þine gestiunea. Isus nu umbla îmbrãcat în zdrenþe,
ci în haine frumoase, de vreme ce soldaþii romani au voit
sã aibã tunica lui la rãstignire ºi au tras la sorþi pentru ea;
înseamnã cã haina lui avea o anumitã valoare. Isus a apãrat
dreptul la proprietate, ca pe un drept sacru ºi inviolabil al
persoanei, de vreme ce nu a desfiinþat porunca a ºaptea din
Decalog: sã nu furi. La judecata de pe urmã vor fi condam-
naþi cei care nu dau de mâncare celor flãmânzi ºi care
nu-i îmbracã pe cei goi; or, ca sã hrãneºti ºi sã îmbraci pe
alþii, trebuie sã posezi mâncare ºi îmbrãcãminte.
Pe vremea lui Isus erau unele curente filozofice, de pildã
stoicii ºi cinicii – cinicii, în traducere din limba greacã,
înseamnã câinii, aºa îi numea poporul pe aceºti filozofi,
fiindcã trãiau precum câinii vagabonzi, fãrã nici un interes,
fãrã nici o preocupare pentru lucrurile ºi realitãþile acestui
pãmânt. Ei cãutau fericirea, pacea, liniºtea interioarã, aban-
donând totul, sufocând în ei orice dorinþã, orice aspiraþie,
inclusiv dorinþa de a poseda ceva, dorinþã aducãtoare de
neliniºte ºi suferinþã interioarã.
18 FERICIRILE

E foarte cunoscut filozoful cinic din antichitate, Diogene,

care ºi-a pãrãsit casa pentru a locui într-un butoi în mijlocul
câmpului. Sau filozoful Crates, care se lãuda cã merge seara
la culcare fãrã a încuia uºa la casã deoarece, despuindu-se
de orice bogãþie ºi de orice bun material, nu avea nici un
motiv sã se teamã de hoþi. Plecând la Atena ca sã înveþe
filozofia, a aruncat în mare tot aurul ºi toþi banii pe care îi
avea, zicând: „Du-te pe pustie, poftã de bani. Te înec eu
într-o mare de apã, ca sã nu mã îneci tu într-o mare de
neliniºti ºi de preocupãri”.
Aceeaºi concepþie o gãsim la religiile asiatice: hinduismul,
budismul. Trebuie sã te despoi de toate, sã abandonezi toate,
sã uiþi toate, cãci toate realitãþile pãmântului sunt iluzii.
Aºa se explicã cumplita sãrãcie ºi mizerie în care trãiesc
popoarele care practicã aceste religii.
Sunt creºtini care trãiesc într-o totalã pasivitate, dau
dovadã de dezinteres, de lipsã de preocupare pentru muncã,
pentru câºtig, pentru procurarea celor necesare pentru viaþã
ºi îºi închipuie cã urmeazã cu fidelitate învãþãtura lui Cristos.
κi închipuie cã sunt creºtini ºi nu îºi dau seama cã de fapt,
sufleteºte, sunt stoici, sunt cinici, sunt budiºti. Nu aceasta
este evanghelia, nu acesta este creºtinismul. Nu aceºtia
sunt fericiþii din prima fericire a lui Isus.
Apostolul Pavel spune clar: „Cine nu munceºte, nici sã
nu mãnânce”; excepþie fãcând un mic grup de persoane
chemate la viaþa consacratã, la viaþa de sãrãcie, pentru a
da lumii mãrturie pentru primatul valorilor spirituale ºi
eterne. Creºtinii, conform evangheliei, trebuie sã se angajeze
cu toate forþele pentru a produce bunuri materiale, pentru
a spori bogãþiile, pentru a putea ei înºiºi duce o viaþã decentã,
vrednicã de om, ºi pentru a putea combate sãrãcia, mizeria,
foametea, bolile care apasã o mare parte a omenirii.
ªi totuºi Isus foloseºte expresiile cele mai dure împotriva
bogaþilor: „Vai vouã bogaþilor!” (Lc 6,24). „E mai uºor ca
 SÃRACII ÎN DUH 19

o cãmilã sã treacã prin urechile acului, decât un bogat sã

intre în împãrãþia cerurilor”. Tonul cu care Isus a rostit
aceste cuvinte trebuie sã-i fi speriat pe ucenici de vreme
ce aceºtia au întrebat imediat: „În acest caz, cine se mai
poate mântui?” (Mt 19,24-26).
Cine sunt nefericiþii bogaþi excluºi de la împãrãþia ceru-
rilor? Care sunt bogãþiile pe care le condamnã Cristos?
„Sãraci cu duhul”. Expresia „cu duhul” ne spune totul. Isus
nu condamnã bogãþiile exterioare, ci dezordinea interioarã
din inima omului provocatã de bogãþii. Isus condamnã bogã-
þiile pe care el le numeºte bogãþii nedrepte. Bogãþiile nedrepte
îl nedreptãþesc în primul rând pe Dumnezeu. Sunt bogãþiile
dobândite în mod necinstit prin furt, jaf, minciunã, înºelã-
torie, nedreptate, mitã, procese ºi jurãminte false, crimã,
lãcomie, zgârcenie, muncã fãcutã în duminici ºi sãrbãtori.
În acest caz, banul, averea, iau locul lui Dumnezeu. Banul
devine un idol cãruia omul îi sacrificã totul: onoarea, con-
ºtiinþa, sufletul. Cuvântul lui Dumnezeu e sufocat în sufletul
lui. „Nu puteþi sluji la doi stãpâni: ºi lui Dumnezeu ºi
Mamonei (banului)”. Ori unul, ori altul. Nu poþi sã-þi alipeºti
inima ºi de Dumnezeu ºi de ban. De aceste bogãþii nedrepte
ne cere Isus sã ne despuiem neapãrat când spune: „Cine nu
renunþã la tot ce are – la tot ce are pe nedrept –, nu poate fi
ucenicul meu” (Lc 14,33).
Cã cei care posedã bogãþii nedrepte nu sunt fericiþi, e
limpede. Sunt triºti, nemulþumiþi, stãpâniþi, torturaþi, obse-
daþi de gândul cum ar putea sã adune mai mult, de frica
de a nu fi furaþi sau deposedaþi de bogãþiile lor, de teama
sã nu dea faliment bãncile unde ºi-au depus banii. Cum pot
avea liniºte ºi mulþumire în suflet, cum pot dormi noaptea
acei impostori notorii care au ajuns miliardari peste noapte,
care veºnic trãiesc cu tema cã a doua zi li se pun cãtuºele
pe mâini, care trebuie sã-ºi chinuie mintea spre a inventa
20 FERICIRILE

o mie de minciuni când sunt demascaþi de mass-media ºi

trebuie sã se justifice la televiziune, la procese? Mai e în plus
ºi acea suferinþã interioarã care se numeºte invidie, care îi
tortureazã. Vãzând cã altul are mai mult: o vilã mai luxoasã,
o maºinã mai scumpã, invidia nu le îngãduie sã se bucure
nici de cele pe care le posedã deja.
Cã nu sunt fericiþi cei bogaþi ne-o spun statisticile care
aratã cã cele mai multe sinucideri nu sunt în þãrile sãrace,
adicã la cei 85% din populaþia globului care deþin doar 15 %
din bogãþiile lumii, ci la popoarele bogate, adicã la cei 15 %
din locuitorii globului care deþin 85 % din bogãþiile lumii
– bogãþii nedrepte, evident. ªi mai spun statisticile cã astãzi
sunt mai multe persoane nefericite fiindcã nu au cele ce le
sunt de prisos, decât erau în trecut cele cãrora le lipsea nece-
sarul pentru viaþã. Avea dreptate Epictet când spunea: „Nu
e atât sãrãcia aceea care ne chinuie, cât dorinþa de a poseda”.
Deja în anul 1918, cunoscutul poet ºi sociolog german
Oswald Spengler, în primul volum al monumentalei sale
lucrãri intitulatã Declinul Occidentului, scria cã Occidentul
îºi va pierde din ce în ce mai mult bucuria din cauza atâtor
nedreptãþi pe care le comite în numele „dumnezeului banul”.
Dar ceea ce întristeazã inima bogaþilor care n-au alt orizont
decât cel pãmântesc, n-au altã speranþã ºi alt paradis decât
ce le oferã pãmântul, ceea ce le tulburã liniºtea ºi le otrã-
veºte fericirea e moartea, gândul cã într-o zi vor trebui sã
pãrãseascã totul, definitiv. „O moarte, cât de amarã este
amintirea ta pentru omul care nu-ºi aflã liniºtea în bogãþiile
sale!” (Sir 41,1).
Atunci am urât viaþa, cãci nu mi-a plãcut ce se petrece sub
soare: totul este deºertãciune ºi goanã dupã vânt. Mi-am urât
pânã ºi toatã munca pe care am fãcut-o sub soare, muncã pe
care o las omului care vine dupã mine, ca sã se bucure de ea.
ªi cine ºtie dacã va fi înþelept sau nebun? ªi totuºi el va fi
 SÃRACII ÎN DUH 21

stãpân pe toatã munca mea, pe care am agonisit-o cu trudã ºi

înþelepciune sub soare. ªi aceasta este o deºertãciune. Am
ajuns pânã acolo, cã m-a apucat o mare deznãdejde de toatã
munca pe care am fãcut-o sub soare (Qoh 2,17-20).

Cum sã-ºi gãseascã bucuria ºi fericirea inimii cel care

aude mereu glasul pe care l-a auzit bogatul din parabola
lui Isus:
„Nebunule, dacã nu în noaptea aceasta, cu siguranþã într-o
altã noapte sau într-o altã zi îþi voi cere sufletul înapoi ºi cele
pe care le-ai agonisit ale cui vor fi?” Aºa se întâmplã, încheie
Isus, cu cel care îºi adunã comori pentru el, dar nu se îmbogã-
þeºte în faþa lui Dumnezeu (cf. Lc 12,21).

Dar bogãþiile nedrepte sunt blestemate de Cristos ºi

pentru faptul cã îi nedreptãþesc pe cei sãraci. Este marea
problemã a nedreptãþilor sociale. Bogãþii acaparate cu sân-
gele ºi sudoarea altora, inclusiv cu sângele copiilor nevino-
vaþi respinºi de la ospãþul vieþii. Judecata, aºa cum ne-o
descrie Isus în Evanghelia dupã sfântul Matei, va fi necru-
þãtoare pentru cei care s-au închis în egoismul lor, ºi-au
închis inima la suferinþele celor flãmânzi, lipsiþi de îmbrã-
cãminte, abandonaþi.
Sãraci în duh, sãraci în inimã. Aºa ne vrea Dumnezeu:
sã primim de la el ºi, în acelaºi timp, sã dãm altora. Ca cele
douã miºcãri ale inimii: sistola ºi diastola prin care inima
primeºte sângele din vene pentru a-l restitui apoi purificat,
oxigenat, întregului organism. Ce s-ar întâmpla dacã inima,
egoistã, ar reþine în ea sângele pe care îl primeºte?
Sfântul Ambroziu descrie în cuvinte admirabile fericirea
celor sãraci, dar care îl au pe Dumnezeu:
Ah, cât de bogat este cel care îl cunoaºte pe Dumnezeu, care
e preocupat de veºnicie, care adunã comori, dar nu de aur, de
argint sau lucruri preþioase, ci de virtuþi Nu vi se pare bogat
22 FERICIRILE

cel care are pacea sufleteascã, liniºtea, odihna? Cel care nu

doreºte nimic, nu se tulburã de nimic, nu se plictiseºte de ceea
ce posedã de multã vreme ºi nu umblã dupã lucruri noi...?
Dacã împãrãþia lui Dumnezeu aparþine sãracilor, cine este
mai bogat decât ei? (Sermo 10).

E acea liniºte ºi mulþumire despre care vorbea bãtrânul

Tobia discutând cu fiul sãu: „E adevãrat cã ducem o viaþã
sãracã, dar vom avea destule bogãþii, dacã ne temem de
Dumnezeu, ne ferim de orice pãcat ºi ne strãduim sã facem
binele” (Tob 4,23).
„Dar, remarcã foarte bine sfântul Ambroziu, nu toþi sãracii
sunt sfinþi, dupã cum nu toþi bogaþii sunt rãi”. În învãþãtura
lui Isus, dupã cum am amintit la început, bogãþia ºi sãrãcia
nu sunt în buzunarul sau în punga omului, ci în inima lui.
Sãracul care în inima lui e alipit de puþinul pe care îl are,
care e ros de invidie vãzând ce au ºi cât au alþii, nu e sãrac,
nu e fericit ºi împãrãþia cerurilor nu este a lui.
E lucru sigur cã existã pe lume o singurã categorie de
oameni mistuitã mai mult decât bogaþii de pofta de avere:
sunt sãracii.
A poseda fãrã a fi posedaþi, a poseda ca ºi cum nu am
poseda, a nu fi obsedaþi ca pãgânii de frica zilei de mâine,
a munci cu hãrnicie ºi încredere în providenþã, a ne mul-
þumi cu puþin, cu necesarul pentru viaþã, a nu ne crea tre-
buinþe artificiale ºi inutile, a nu invidia pe nimeni pentru
ce are, a avea mereu privirea îndreptatã spre paradis, fãrã
a ne lamenta prea mult de lipsurile ºi sãrãcia noastrã: acesta
este programul de viaþã pe care Isus ni-l traseazã în prima
fericire. Un stil de viaþã pe care sfântul Francisc de Sales îl
exprima astfel: „Eu doresc foarte puþine lucruri, iar puþinele
lucruri pe care le doresc, le doresc foarte puþin”.
Un stil de viaþã pe care Leonardo Da Vinci îl ilustreazã
printr-o asemãnare. Lipitã pe o frunzã de copac, o omidã
 SÃRACII ÎN DUH 23

privea în jurul ei. Toate vietãþile ºi gâzele erau în continuã

miºcare: care sãrea din creangã în creangã, care alerga, care
zbura, care cânta. Numai ea, sãrmana, nu putea nici sã
alerge, nici sã zboare, nici sã cânte. Cu toate acestea, nu
invidia pe nimeni. ªtia cã este o omidã ºi îºi zicea: fiecare cu
soarta lui. Ca atare, ºi-a reluat cu sârg munca sa, torcându-ºi
saliva spre a-ºi construi cãsuþa. În scurt timp s-a trezit
închisã într-o gogoaºã cãlduþã de mãtase, izolatã, ºi a cãzut
într-un somn adânc. Apoi, la timpul cuvenit, omida s-a
trezit. Dar nu mai era omidã. Avea douã aripi foarte fru-
moase, pictate în culori strãlucitoare. A ieºit din cãsuþa sa
ºi, liberã, ºi-a luat zborul spre cer
„Toþi creºtinii buni sunt bogaþi; nimeni sã nu se consi-
dere mai prejos decât este. Cel credincios e sãrac în bani,
dar bogat în virtuþi; el doarme mai liniºtit culcat pe pãmântul
gol decât bogatul pe patul sãu acoperit cu purpurã” (sfântul
Beda Venerabilul).
Sfântul Pavel le scria corintenilor: „Noi suntem sãraci
ºi totuºi îi îmbogãþim pe mulþi; nu avem nimic ºi totuºi
posedãm toate lucrurile” (2Cor 6,10).
Chiar dacã suntem modeºti, sãraci în bani ºi bunuri mate-
riale, avem destule bogãþii în inima noastrã, cu care sã-i
îmbogãþim pe alþii: oferind altora în mod dezinteresat un
zâmbet, o vorbã bunã, un sfat, un cuvânt de încurajare,
oferind serviciile noastre, ceva din timpul nostru, din ºtiinþa
ºi talentele noastre, îi îmbogãþim pe alþii. ªi astfel am aflat
secretul fericirii pe care nu-l cunosc cei care au inima îngro-
patã în bani ºi bogãþii.
Scrie în jurnalul sãu un suflet dãruit în întregime ajuto-
rãrii semenilor:
Dupã o zi consumatã înlãturând sau, cel puþin, încercând sã
diminuez necazurile de tot felul ale multor persoane, mã întorc
seara acasã atât de obositã fizic, dar plinã de bucurie în suflet.
24 FERICIRILE

Ceasul de searã este pentru mine cel mai frumos dintre toate.
În liniºtea casei mele mi se pare cã nu am o singurã viaþã, ci
mai multe, ºi cã trãiesc, în acelaºi timp, diferite existenþe: exis-
tenþele celor cãrora am încercat în cursul zilei sã le dau ajutor,
curaj, speranþã, încredere în Dumnezeu... Înainte de a adormi,
am senzaþia cã chipurile acestor persoane se aflã în jurul meu,
ca niºte îngeri de luminã, pentru a-mi mulþumi ºi pentru a-mi
exprima toatã recunoºtinþa lor pentru cã au gãsit în mine o
persoanã care pare sã fi fost dreaptã cu ele ºi care le-a iubit în
mod sincer. În aceastã misiune a mea de solidaritate umanã,
experimentez din plin profunzimea acelui cuvânt al Domnului
care spune: „Cine îºi pierde viaþa pentru alþii o va gãsi însutit”,
chiar în lumea aceasta.
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG

„Fericiþi cei care plâng,

cãci ei se vor bucura”.

Se mai întâmplã ca în viaþã sã ai o bucurie atât de mare

încât sã plângi de bucurie. Dar nu la un asemenea plâns
se referã Isus în a doua fericire, ci se referã la bucuria celor
care plâng de suferinþã. Sã suferi ºi în acelaºi timp sã te
bucuri, sã simþi mângâiere Unul dintre scriitorii antichi-
tãþii spunea: „Aºa au voit zeii, ca în viaþa omului bucuria
sã alterneze cu durerea”. Sã alterneze, dar nu sã se supra-
punã. Cuvintele lui Isus ar putea sã ne parã o absurditate,
o naivitate, o glumã, o ironie. Dar nu, Isus afirmã categoric:
fericiþi sunt cei care suferã, care plâng. Dintre toate fericirile
aceasta este cea mai misterioasã, cea mai paradoxalã; para-
doxul paradoxurilor care ºocheazã puternic logica noastrã
omeneascã.
Ca omul sã doreascã fericirea ºi sã caute calea spre fericire,
e normal. Dumnezeu l-a creat pe om pentru fericire. Dar, învã-
þându-ne calea spre fericire, fericirile ne fac sã înþelegem cã
fericirea vine de sus, cã e un dar al lui Dumnezeu. Omul trebuie
sã-ºi deschidã inima spre a primi acest dar. Dacã pretinde sã
cucereascã de unul singur fericirea, îºi închide inima la darul
divin ºi se pune în imposibilitatea de a fi fericit. Construcþiile
pur umane ale fericirii se prãbuºesc întotdeauna, într-o zi sau
alta (Jean Galot).

Suferinþa e una din cele mai grele probleme pe care ºi le

pune mintea omeneascã. Cu tot progresul ºtiinþei, cu toate
eforturile medicinei, suferinþa rãmâne o realitate inevita-
bilã, ºi ne-am face iluzii dacã am crede cã omenirea suferã
26 FERICIRILE

astãzi mai puþin decât în trecut. Un tatã, o mamã care îºi

priveºte copilul mort nu suferã astãzi mai puþin decât un
tatã, o mamã care îºi privea copilul mort acum 500 de ani
în urmã.
Cum se explicã suferinþa?
Pentru unele suferinþe avem explicaþii: un alcoolic care
îºi distruge sãnãtatea, suferã; cauza suferinþei lui este cunos-
cutã. Dar, în fond, oceanul de suferinþe în care înoatã ome-
nirea rãmâne un mister, nimeni nu ne poate da vreo expli-
caþie. Bolnavii incurabili, cei trãdaþi, înºelaþi, cei condamnaþi
la închisoare pe nedrept, toþi cei zdrobiþi, cãlcaþi în picioare
de o societate nemiloasã în care domneºte legea junglei,
copiii nevinovaþi, loviþi de cancer, de SIDA, de handicap,
oamenii nevinovaþi morþi sau mutilaþi în rãzboaie, în acci-
dente, în calamitãþi naturale, cei care zac cu anii pe patul
spitalelor sau în cãrucioare, ei de ce suferã? Ce rost are sufe-
rinþa lor?
Conciliul al II-lea din Vatican recunoaºte cã aici îºi are
explicaþia, într-o anumitã mãsurã, ateismul modern: e o
formã de protest împotriva atâtor suferinþe care par absurde,
inutile, fãrã sens. ªi în acest caz, cum rezolvã problema
suferinþei omul fãrã credinþã, care nu acceptã misterul, nu
acceptã logica lui Dumnezeu? Cum eliminã suferinþa? Simplu:
eliminând omul în suferinþã, prin autodistrugere, prin anihi-
lare. Aºa se explicã epidemia de sinucideri, aºa se explicã euta-
nasia care devine din ce în ce mai mult o practicã legalã,
obiºnuitã, în zilele noastre.
În aceastã problemã a suferinþei, atât de grea ºi de nere-
zolvat pentru mintea omului, nu era posibil ca revelaþia lui
Dumnezeu sã nu-ºi spunã cuvântul. ªi iatã ce ne spune reve-
laþia lui Dumnezeu: noi trebuie sã luptãm din rãsputeri, cu
toate forþele, cu toate armele împotriva suferinþei, sã nu
cãdem pradã unui fatalism paralizant, iar atunci când nu
mai putem face nimic, trebuie sã ne resemnãm la voinþa
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG 27

lui Dumnezeu, sã o acceptãm, sã acceptãm misterul, sã

adorãm înþelepciunea nesfârºitã a lui Dumnezeu care nu
e tot una cu judecata noastrã omeneascã, sã credem în
iubirea lui, sã credem cã suferinþa pe care o permite, el o
va îndrepta spre binele nostru. ªi în acest moment, ne des-
chidem inima la darul lui Dumnezeu. În acest moment, ne
vine de sus bucuria, mângâierea pe care Isus o promite în
fericirea a doua celor care plâng.
Iob din Vechiul Testament rãmâne arhetipul omului drept,
cu frica de Dumnezeu, ºi totuºi lovit de cele mai mari sufe-
rinþe ºi nenorociri. Izolat, acoperit de leprã, pe grãmada de
gunoi unde este aruncat, îºi blestemã ziua în care s-a nãscut
ºi se întreabã dezolat: „Cu ce i-am greºit lui Dumnezeu ca
sã mã pedepseascã în felul acesta?” Aºa-ziºii prieteni vin,
chipurile, sã-l mângâie. Cum îl mângâie? Îi þin, pe rând,
discursuri lungi pentru a-l convinge cã suferinþele lui sunt
îndreptãþite ºi îi explicã motivele, cauzele nenorocirilor care
l-au lovit. În fond, discursurile lor cuprind toate argumen-
tele filozofice, tot ce a putut gãsi mintea omeneascã pentru
a explica, pentru a dezlega enigma suferinþei.
Dar discursurile celor trei prieteni nu-l mulþumesc pe Iob,
nu-l conving de nimic, nu-l mângâie, dimpotrivã, îi sporesc
suferinþa. Ceea ce îl fãcea sã sufere cel mai mult nu era
faptul cã pierduse turmele, cã îi fuseserã masacraþi toþi
copiii, cã putrezea carnea pe el. Era o altã suferinþã inte-
rioarã care îi sfâºia inima ºi mintea. Era suferinþa de a nu
ºti pentru ce suferã: ce sens, ce explicaþie, ce rost aveau
aceste suferinþe de vreme ce nu se ºtia vinovat cu nimic în
faþa lui Dumnezeu?
Era în pragul disperãrii ºi, omeneºte vorbind, singura
soluþie pentru a se elibera de suferinþele sale cumplite era
sinuciderea. Dar înainte de a face un gest nesãbuit, Iob i se
adreseazã lui Dumnezeu cu o serie de întrebãri ºi de repro-
ºuri, cerându-i o explicaþie pentru ceea ce se întâmpla cu el.
28 FERICIRILE

Dar Dumnezeu nu-i dã nici o explicaþie, ci îi pune el la

rândul sãu niºte întrebãri prin care îl provoacã ºi îl invitã
sã accepte misterul, sã facã un act de adoraþie, de accep-
tare a suferinþei, de supunere la voinþa lui Dumnezeu; un
act de credinþã în iubirea ºi înþelepciunea de necuprins a
lui Dumnezeu, sacrificându-ºi propria judecatã.
Domnul a rãspuns din mijlocul furtunii ºi a zis: „Cine este cel
care îmi întunecã planurile prin cuvântãri fãrã pricepere? (...)
Unde erai tu când am întemeiat pãmântul? Spune dacã ai
pricepere” (...) Iob a rãspuns Domnului ºi a zis: „Iatã, eu sunt
prea mic; ce sã-þi rãspund? Îmi pun mâna la gurã... ªtiu cã tu
poþi totul ºi cã nimic nu poate sta împotriva gândurilor tale”.
„Cine este acela care are nebunia sã-mi întunece planurile?”
„Da, am vorbit, fãrã sã le înþeleg, de lucruri minunate, care sunt
mai presus de mine ºi pe care nu le pricep (...) Urechea mea
auzise vorbindu-se despre tine, dar acum ochiul meu te-a vãzut.
De aceea mi-e scârbã de mine ºi mã pocãiesc în þãrânã ºi
cenuºã” (Iob 38,2; 40,4; 42,2-6).
Aceasta a fost terapia care i-a alinat lui Iob suferinþele.
Când ºi-a plecat genunchii ºi mintea în faþa lui Dumnezeu,
când a capitulat în faþa voinþei sale, a înþeles totul; în inima
lui a intrat bucuria, mângâierea, pe care avea sã o promitã
Isus celor care plâng. Din acest moment din gura lui Iob nu
mai iese nici un cuvânt de reproº, de tânguire, de revoltã.
Scriitorul Lanza del Vasto are o paginã admirabilã în care
descrie acest moment al capitulãrii în faþa suferinþei în care
fericirea învinge suferinþa:
Se lãsa noaptea. Cãrarea se afunda în pãdurea mai întunecatã
decât noaptea. Eram singur, dezarmat. Îmi era fricã sã merg
înainte, îmi era fricã sã mã întorc înapoi, îmi era fricã de zgo-
motul paºilor mei, îmi era fricã sã adorm în acea dublã noapte.
Am auzit un foºnet în pãdure ºi mi-a fost fricã. Am vãzut
strãlucind printre trunchiurile copacilor ochi de animale ºi
mi-a fost fricã. Dupã aceea nu am mai vãzut nimic ºi mi-a fost
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG 29

ºi mai fricã decât înainte. În sfârºit, a ieºit din întuneric o

umbrã care mi-a tãiat calea. „Stai! Banii sau viaþa!” M-am
simþit mângâiat de acea voce omeneascã deoarece, într-un prim
moment, crezusem cã vãd o fantasmã sau un diavol.
Mi-a zis: „Dacã te aperi pentru a-þi salva viaþa, mai întâi îþi voi
lua viaþa ºi apoi banii. Dar dacã îmi dai banii, numai pentru
a-þi salva viaþa, mai întâi îþi voi lua banii ºi apoi viaþa”.
Inima îmi spãrgea pieptul; sufletul meu s-a revoltat. În cele din
urmã inima s-a predat.
Am cãzut în genunchi ºi am exclamat: „Domnule, ia-mi tot ce
am ºi tot ce sunt”.
Dintr-odatã, frica m-a pãrãsit ºi mi-am ridicat ochii. În faþa
mea totul era luminã. ªi în acea luminã, pãdurea înverzea.

În Isus Cristos revelaþia divinã cu privire la suferinþã îºi

gãseºte desãvârºirea. Cristos nu a venit în lume sã distrugã,
sã elimine suferinþa, ci sã distrugã pãcatul care este cauza
tuturor suferinþelor. Nu a lãsat loc pentru iluzii sau false
speranþe, cãci a spus deschis: „Voi veþi plânge ºi vã veþi
tângui... Voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã se va
preface în bucurie” (In 16, 20). E adevãrat cã el a vindecat
în mod miraculos câþiva bolnavi, dar aceste minuni au fost
doar niºte semne ale împãrãþiei lui Dumnezeu, acea împã-
rãþie a fericirii în care Dumnezeu „va ºterge orice lacrimã
din ochii lor ºi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tân-
guire, nici strigãt, nici durere, pentru cã lucrurile de mai
înainte au trecut” (Ap 21,4).
Viaþa omului pe pãmânt brãzdatã de suferinþe e ca ogorul
rãnit, brãzdat de fierul plugului, în care sãmânþa aruncatã
de agricultor rodeºte. „Adevãr vã spun, dacã bobul de grâu
aruncat în brazdã nu moare, nu aduce rod”.
Viaþa omului pe pãmânt este o gestaþie a omului nou, o
crisalidã chematã sã devinã un fluture angelic, cum ar
spune Dante. Naºterea omului nou e inseparabil legatã de
suferinþã. Suferinþa este legea naºterii, a oricãrei naºteri.
30 FERICIRILE

„Femeia, când e în durerile naºterii, se întristeazã, pentru

cã i-a sosit ceasul. Dar dupã ce a nãscut copilul, nu-ºi mai
aduce aminte de suferinþã, de bucurie cã s-a nãscut un om
pe lume” (In 16,21). Orice mamã înfruntã cu curaj durerile
naºterii, cu speranþa ºi bucuria anticipatã a copilului pe care
îl aduce pe lume. ªi se ºtie cã, cu cât naºterea este mai dure-
roasã, cu atât copilul este mai iubit.
Suferinþele sunt dalta ºi ciocanul cu care Dumnezeu
realizeazã omul cel nou, capodopera mâinilor sale, aºa cum
artistul scoate o statuie, o capodoperã, din blocul de mar-
murã sau de piatrã.
Viaþa omului pe pãmânt e un exod, un pustiu, un loc de
purificare pentru a putea intra în paradis ºi Dumnezeu
procedeazã cu noi exact cum a procedat cu poporul ales când
l-a scos din sclavia Egiptului: patruzeci de ani în pustiu l-a
pus la tot felul de încercãri ºi suferinþe pentru a-l elibera de
idoli ºi a-l introduce purificat în Þara fãgãduitã.
Cã suferinþa acceptatã, asimilatã, sublimatã e izvor de rod-
nicie ºi de inexprimabilã bucurie, vedem ºi pe plan natural.
Tot ce s-a realizat frumos, sublim, genial în artã, muzicã,
literaturã, s-a nãscut din mari suferinþe.
Franz Schubert scria unui prieten al sãu: „Operele create
de suferinþa mea sunt cele care îi îmbucurã cel mai mult
pe oameni”.
Cele mai geniale lucrãri muzicale ale lui Johann Sebastian
Bach au fost rodul imenselor sale suferinþe; le-a compus
la bãtrâneþe, aproape complet orb, dupã ce îi muriserã
treisprezece copii.
Ludwig van Beethoven, ajuns surd, bolnav, complet izolat
ºi abandonat din cauza surzeniei sale, a compus sublimul
imn închinat bucuriei: Simfonia a noua.
Dostoievski ºi-a scris romanele între douã crize de
epilepsie.
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG 31

John Milton a scris Paradisul pierdut când era bolnav

ºi complet orb.
Heine a semnat cele mai frumoase poezii cu mâna tre-
murândã într-un azil, pe jumãtate paralizat.
Oscar Wilde a scris cele mai frumoase poezii, de pildã,
De profundis, în închisoare.
Sfântul Francisc de Assisi a compus cel mai frumos imn
închinat bucuriei din câte se cunosc, Cântarea creaturilor,
cu puþin timp înainte de a muri, pe când zãcea bolnav,
aproape complet orb, mâncat de viu de ºobolani în coliba sa
de la Porþiuncula. ªi exemplele pot continua la nesfârºit.
Dar Isus ne descoperã o rodnicie a suferinþei, o rodnicie
infinit mai valoroasã, de ordin spiritual, din care se naºte
marea fericire promisã de el celor care plâng. El însuºi prin
suferinþã a ispãºit pãcatele lumii, a mântuit omenirea. El
este slujitorul lui Iahve descris de profetul Isaia:
Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi obiºnuit cu
suferinþa, era atât de dispreþuit cã îþi întorceai faþa de la el...
Totuºi el suferinþele noastre le-a purtat ºi durerile noastre
le-a luat asupra lui ºi noi am crezut cã este pedepsit, lovit de
Dumnezeu ºi smerit. Dar el era strãpuns pentru pãcatele
noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa care ne
dã pacea a cãzut peste el ºi prin rãnile lui am fost vindecaþi...
Domnul a gãsit cu cale sã-l zdrobeascã prin suferinþã... Dar,
dupã ce îºi va da viaþa ca jertfã pentru pãcat, va vedea o
seminþie de urmaºi, va trãi multe zile ºi lucrarea Domnului
va propãºi în mâinile lui. Va vedea rodul muncii sufletului
ºi se va bucura (Is 53,25.10-11).

Isus a voit ca, într-un fel, sã fim ºi noi slujitori ai lui Iahve,
sã devenim colaboratori ai sãi la mântuirea noastrã ºi la
mântuirea lumii. Nu cã suferinþele prin care el a rãscum-
pãrat lumea nu ar fi fost de ajuns. Dar aºa a orânduit el, ca
la suferinþele lui care este capul, sã se asocieze suferinþele
32 FERICIRILE

noastre, ale celor care suntem trupul sãu, mãdularele, Bise-

rica. În acest sens apostolul Pavel le scria colosenilor: „Mã
bucur acum în suferinþele mele pentru voi ºi completez în
trupul meu ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos, pentru
trupul lui care este Biserica” (Col 1,24).
Aºadar, suferinþele noastre primite cu resemnare ºi iubire,
unite cu suferinþele lui Cristos, devin suferinþe rãscumpã-
rãtoare, capãtã o valoare ºi o rodnicie infinitã: nici o sufe-
rinþã nu mai este absurdã, inutilã, fãrã sens. E legea funda-
mentalã a creºtinismului: prin cruce la înviere, prin suferinþã
la fericire. Le scria apostolul Pavel romanilor: „Dacã suferim
cu adevãrat împreunã cu Cristos, vom fi pãrtaºi împreunã
cu el ºi la mãrirea lui” (Rom 8,17).
Cea mai optimistã scrisoare dintre toate scrisorile apos-
tolului Pavel e cea adresatã filipenilor. Apostolul nu-ºi mai
poate stãpâni bucuria care îi umple inima. Scrisoarea e strã-
bãtutã de îndemnuri la bucurie. „În rest, fraþii mei, bucu-
raþi-vã în Domnul (...) Bucuraþi-vã mereu în Domnul ºi iarãºi
vã zic: bucuraþi-vã” (Col 3,1; 4,4).
Incredibil: Scrisoarea cãtre Filipeni Apostolul a scris- o
în temniþã, la Roma, când simþea cã sfârºitul îi este aproape;
ºtia cã va fi condamnat la moarte ºi executat. Toatã munca
lui, tot apostolatul lui pãreau cã se terminã cu un faliment
total. Toþi prietenii îl pãrãsiserã; la proces nimeni nu i-a luat
apãrarea. Era singur, izolat, abandonat ºi totuºi în culmea
fericirii.
În concluzie, nimeni nu e scutit de suferinþã. Dar fericirea
sau nefericirea nu depind de suferinþele din afarã, ci de inima
omului. Totul depinde de ce este în sufletul lui. Dacã nu are
credinþã, suferinþa îl zdrobeºte, îl aruncã în disperare. Dacã
are credinþã, suferinþa îl înalþã, suferinþa se transformã în
bucurie. Tot secretul fericirii este în inima omului. Are per-
fectã dreptate Dostoievski când scrie: „Dacã omul este nefe-
ricit e pentru faptul cã nu ºtie cã este fericit. Asta e totul.
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG 33

Oricine va reuºi sã-ºi dea seama de acest lucru, va fi fericit

imediat... κi va da seama cã totul e bun”.
Optimismul, ca ºi pesimismul, inima omului îl produce,
nu este în afara lui. Aceeaºi realitate produce în omul necre-
dincios întristare, suferinþã, în cel credincios bucurie.
Într-o dimineaþã, printre spinii de la marginea drumului a
îmbobocit un trandafir. Trece pe acolo un ateu, îl priveºte lung,
dã din cap nemulþumit ºi zice: „Sã-mi mai spunã cineva cã
existã un Dumnezeu bun ºi înþelept. Dacã ar exista ºi ar fi cu
adevãrat înþelept, n-ar face niciodatã sã aparã un trandafir
printre atâþia spini”. Peste puþin timp, trece pe drum un
monah, un om al lui Dumnezeu. Se opreºte, îl contemplã înde-
lung. Ochii i se lumineazã, îºi împreuneazã mâinile, apoi îºi
înalþã ochii ºi braþele spre cer ºi exclamã: „Dumnezeul meu,
cât eºti tu de bun ºi înþelept dacã eºti în stare sã faci sã îmbo-
boceascã un trandafir chiar ºi în mijlocul spinilor”

Lumea este aºa cum este, dar în primul rând este aºa cum
se oglindeºte în inima noastrã. Este o anecdotã chinezeascã.
Pe un pod, un prieten îi zice prietenului: „Ia te uitã ce veseli
sunt peºtii în apã” Celãlalt îl întreabã: „Dacã nu eºti peºte,
cum poþi cunoaºte veselia peºtilor din apã?” Iar cel dintâi
rãspunde : „Din veselia mea de pe pod”.
Apostolul Pavel din închisoare îi îndemna pe filipeni:
„Fraþii mei prea iubiþi ºi mult doriþi, bucuria ºi coroana
mea, rãmâneþi tari în Domnul (...) Nu vã îngrijoraþi de nimic,
ci în toate aduceþi mulþumiri lui Dumnezeu prin rugãciuni
ºi cereri” (Fil 4,1.6).
Ascultaþi cum a urmat îndemnul apostolului Pavel ºi cum
i-a adus mulþumiri lui Dumnezeu la sfârºitul vieþii sfânta
Bernadeta Soubirous, vizionara de la Lourdes, devenitã cãlu-
gãriþã la Nevers, cu numele de Maria Bernarda. Citez din
testamentul ei:
34 FERICIRILE

Pentru mizeria în care au trãit mãmica ºi tãticul, pentru dãrã-

pãnãtura de moarã [în care au locuit din mila primãriei]...
pentru vinul oboselii, pentru oile râioase, îþi mulþumesc, Dum-
nezeul meu.
Pentru cã am fost o gurã în plus de hrãnit, pentru copiii pe care
i-am spãlat ºi primenit [a avut o mulþime de fraþi ºi surori mai
mici], pentru oile pe care le-am pãzit, mulþumesc.
Mulþumesc, Dumnezeul meu, pentru procurorul, pentru comi-
sarul, pentru jandarmii [care m-au anchetat], pentru cuvintele
dure ale pãrintelui Peyramale.
Pentru zilele în care ai venit, Fecioarã Marie, ºi pentru cele în
care nu ai venit, nu-þi voi putea mulþumi decât în paradis. Dar
pentru palma pe care am primit-o, pentru batjocurile, pentru
insultele, pentru cei care m-au luat de nebunã, pentru cei care
m-au luat de mincinoasã, pentru cei care m-au luat de escroacã
îþi mulþumesc, Marie.
Pentru ortografia pe care nu am cunoscut-o niciodatã, pentru
memoria pe care nu am avut-o niciodatã, pentru ignoranþa ºi
stupiditatea mea, mulþumesc.
Mulþumesc, mulþumesc, pentru cã dacã ar fi fost pe pãmânt
o copilã mai ignorantã ºi mai stupidã decât mine, ai fi ales-o
pe aceea...
Pentru mama mea moartã de timpuriu, pentru suferinþa pe
care am simþit-o când tatãl meu în loc sã-i întindã braþele
micuþei sale Bernadeta, mi-a zis „sora Maria Bernarda”, mul-
þumesc, Isuse.
Mulþumesc cã mi-ai îmbibat cu amãrãciuni aceastã inimã prea
sensibilã pe care mi-ai dat-o.
Pentru maica Iosefina care m-a declarat bunã de nimic, mul-
þumesc. Pentru sarcasmele maicii maestre de novice, pentru
vocea ei durã, pentru nedreptãþile ei, pentru ironiile ei, pentru
pâinea umilirii, mulþumesc.
Mulþumesc pentru privilegiul de a fi fost certatã, astfel încât
surorile ziceau: „Ce noroc cã nu sunt Bernadeta”
Mulþumesc pentru cã am fost Bernadeta, ameninþatã cu închi-
soarea, pentru faptul de a te fi vãzut, Fecioarã Marie; privitã
 FERICIÞI CEI CARE PLÂNG 35

de lume ca o oaie neagrã, acea Bernadetã atât de nesemnifi-

cativã încât cine mã vedea zicea: „Asta e?”
Pentru acest trup nenorocit pe care mi l-ai dat, pentru aceastã
boalã de foc ºi de fum, pentru carnea mea în putrefacþie, pentru
oasele mele cariate, pentru transpiraþiile mele, pentru febra
mea, pentru durerile mele surde ºi acute, mulþumesc, Dum-
nezeul meu.
Pentru acest suflet pe care mi l-ai dat, pentru pustiul uscã-
ciunii interioare, pentru noaptea ºi luminile tale, pentru tãce-
rile ºi strãfulgerãrile tale, pentru totul, pentru tine, absent
sau prezent, îþi mulþumesc, Isuse.
 FERICIÞI CEI BLÂNZI

„Fericiþi cei blânzi,

cãci ei vor moºteni pãmântul”.

Isus proclamã fericirea a treia folosindu-se de cuvintele

din psalmul 37: „Cei rãi vor fi nimiciþi, iar cei ce nãdãjduiesc
în Domnul vor stãpâni pãmântul. Încã puþinã vreme, ºi cel
rãu nu va mai fi. Cei blânzi vor moºteni pãmântul ºi vor
avea belºug de pace” (Ps 37,9-11).
Fericirea celor blânzi trebuie înþeleasã în contextul acestui
psalm. Cine sunt cei blânzi? Blânzi sunt cei care nu se scan-
dalizeazã de triumful momentan al rãului, de succesul ºi
prosperitatea celui rãu care de atâtea ori îl persecutã pe cel
drept. Blând este cel care „tace înaintea Domnului ºi nãdãj-
duieºte în el” (Ps 37,7), de aceea continuã sã facã binele; el
va vedea triumful dreptãþii. „Cei rãi vor fi nimiciþi” – spune
în încheiere psalmul. „L-am vãzut pe cel rãu în toatã puterea
lui, se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua
oarã, nu mai era acolo, l-am cãutat, dar nu l-am mai putut
gãsi” (Ps 37,35-36).
Blândeþea despre care vorbeºte Isus se deosebeºte totuºi
de blândeþea descrisã de psalmist prin faptul cã nu cunoaºte
dorinþa de rãzbunare atât de evidentã în psalmul 37. Satis-
facþia de a vedea nimicirea celui rãu este înlocuitã de bunã-
tatea evanghelicã care doreºte numai triumful iubirii.
Isus a spus despre sine cã este „blând ºi smerit cu inima”
(Mt 11,29). El nu s-a bucurat niciodatã de suferinþa celui
rãu, ci i-a iertat ºi i-a iubit pe toþi. „Ca un miel pe care îl duci
la mãcelãrie ºi ca o oaie mutã înaintea celor care îl tund, n-a
deschis gura” (Is 63,7). Aºa l-a descris profetul Isaia. El ar
fi putut sã cearã de la Tatãl sãu mai mult de douãsprezece
 FERICIÞI CEI BLÂNZI 37

legiuni de îngeri (asta înseamnã 60.000 de îngeri) care sã

vinã imediat sã-l apere, dar s-a lãsat învins de puterea întu-
nericului. Prin moartea ºi învierea sa, Isus a proclamat
victoria finalã a iubirii.
„Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima ºi
veþi gãsi pace pentru sufletele voastre”. Isus nu ne-a zis:
învãþaþi de la mine sã creaþi universul, sã faceþi minuni, sã
înviaþi morþi, ci învãþaþi sã fiþi blânzi ºi smeriþi cu inima.
Aºadar, în spiritul fericirilor, blând este omul cu credinþã
de granit, care crede în forþa de neînvins a iubirii, care este
convins cã rãul nu poate fi învins decât cu binele, ura cu
iubirea, violenþa cu non-violenþa. A te împotrivi celui rãu,
în logica evangheliei, înseamnã a te lãsa învins. A înapoia
palma celui care te-a pãlmuit, înseamnã a declanºa reacþia
în lanþ a violenþei. A te apãra folosind aceleaºi arme ca ºi
agresorul, înseamnã a accepta logica forþei.
Isus, vorbind despre blândeþe, încheie o serie de exemple
cu aceste cuvinte:
Eu vã spun: sã nu vã împotriviþi celui care vã face rãu, ci celui
care te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i-l ºi pe celãlalt...
Iubiþi pe duºmanii voºtri, binecuvântaþi pe cei care vã blestemã,
faceþi bine celor care vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei care vã
asupresc ºi vã prigonesc (...) Dacã îi iubiþi numai pe cei care vã
iubesc, ce rãsplatã mai aºteptaþi? Nu fac aºa ºi vameºii? ªi dacã
îmbrãþiºaþi cu dragoste numai pe fraþii voºtri, ce lucru neobiº-
nuit faceþi? Oare pãgânii nu fac la fel? Voi fiþi, aºadar, desãvâr-
ºiþi, dupã cum ºi Tatãl vostru ceresc este desãvârºit (Mt 5,38-48).

A vorbi astãzi despre blândeþe, poþi da impresia cã ai venit

de pe altã lume. Singura lege care dicteazã astãzi este legea
celui mai puternic. Toate problemele se rezolvã astãzi prin
violenþã. Blândeþea este lãsatã pe seama proºtilor, eventual
a sfinþilor. Nu este vorba de violenþa teroriºtilor, a killerilor,
condamnatã în general de toatã lumea, ci de nenumãrate
38 FERICIRILE

alte forme de violenþã practicate la tot pasul, uneori chiar

în numele libertãþii ºi al progresului.
De pildã, avortul e o formã de violenþã crudã, monstru-
oasã, îndreptatã împotriva unei fiinþe care nu se poate apãra,
care nu poate protesta. Legalizarea acestei violenþe are o
singurã justificare: legea celui mai puternic.
Violenþa asupra bãtrânilor, a bolnavilor incurabili, margi-
nalizarea ºi eliminarea lor, fiindcã nu mai produc, fiindcã
sunt o povarã, legalizarea eutanasiei, au aceeaºi justificare:
legea celui mai puternic. Trãim într-o lume a violenþei: vio-
lenþã asupra copiilor, asupra minorilor, asupra sãracilor, vio-
lenþã pe stadioane, violenþe, scene de furie, cuvinte inju-
rioase, certuri în familie, la locul de muncã, peste tot.
Dar poate cã forma cea mai crudã de violenþã, mai crudã
decât cea înfãptuitã de sataniºtii care la slujbele lor satanice
cu sacrificii umane, scot din pieptul victimei inima pentru
a-i bea sângele, sunt cei care îl scot din inima omului pe
Dumnezeu, cu urmarea cã nu-i mai lasã omului decât o sin-
gurã alegere: opresor sau oprimat, violent sau victimã a
violenþei.
Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor moºteni pãmântul. Promi-
siunea psalmistului se referea la pãmântul promis, la þara
fãgãduitã. Isus, în predica de pe munte, promite celor blânzi
o altã þarã fãgãduitã, paradisul ca moºtenire. Dar cei blânzi
moºtenesc într-un fel ºi pãmântul acesta; ei cuceresc ºi
dominã inimile oamenilor de pe pãmânt. Se ºtie cã inimile
oamenilor le cuceresc cei care niciodatã nu se lasã stãpâniþi
de mânie, de nervozitate, cei care au o faþã seninã ºi zâmbi-
toare, cei care nu se iritã, care au întotdeauna vocea dulce
ºi calmã, care sunt plini de înþelegere ºi rãbdare; din ges-
turile lor, din comportamentul lor, din vorbele lor, din toatã
atitudinea lor iradiazã bunãtate ºi blândeþe.
 FERICIÞI CEI BLÂNZI 39

Cine a avut fericirea sã întâlneascã în viaþã o asemenea

persoanã, a putut sã-ºi facã o idee despre bunãtatea ºi blân-
deþea lui Dumnezeu. Acesta a fost secretul fascinaþiei pe
care a exercitat-o asupra lumii întregi papa Ioan al XXIII-lea,
numit „papa cel bun”: faþa lui seninã ºi luminoasã, ochii lui
blânzi, zâmbetul veºnic înflorit pe buzele lui. Dar am putea
spune cã el continuã sã fascineze lumea ºi sã moºteneascã
pãmântul ºi dupã moartea lui. Când i s-a deschis recent
mormântul în vederea beatificãrii, trupul lui, dupã 38 de ani
de la moarte, a fost gãsit neputrezit, intact, cu zâmbetul pe
buze. A fost scos din criptã ºi aºezat la vedere sub un altar
în bazilica San Pietro. Cu puþin timp în urmã am fost la
Roma ºi am putut sã vãd cum în bazilicã, ziua întreagã se
face coadã la altarul lui. Lumea vine, se roagã ºi contemplã
îndelung chipul lui blând ºi zâmbetul de pe faþa lui.
Blândeþea ºi bunãtatea fãrã margini a episcopului de
Geneva, sfântul Francisc de Sales, explicã faptul cã el a
reuºit sã readucã în sânul Bisericii numai în câþiva ani peste
70 000 de eretici.
La universitatea din Roma, un profesor de chimie pre-
zenta studenþilor un experiment important. La un moment
dat, asistentul, neatent, i-a rãsturnat aparatul ºi s-a terminat
cu experimentul. Asistentul a rãmas blocat ºi studenþii se
aºteptau ca profesorul sã explodeze într-un acces de furie.
Dar nimic. Calm, profesorul îi zice asistentului: „Nu-i nimic,
Giovanni. Se întâmplã. Mi s-a întâmplat ºi mie anul trecut”.
La terminarea cursului, un student îi zice: „Domnule pro-
fesor, astãzi aþi þinut lecþia cea mai frumoasã. Am învãþat
un lucru absolut nou”.
Sunt foarte mulþi oameni care considerã cã blândeþea este
o utopie, un lucru irealizabil, ºi scuzele le cunoaºtem: sunt
nervos, nu mã pot stãpâni, am un bãrbat rãu ºi beþiv, am
o femeie care mã scoate din sãrite, copiii acasã nu mã ascultã,
nu pot, trebuie sã mã descarc, la serviciu am de-a face cu
lume nebunã, insuportabilã.
40 FERICIRILE

Ce spui, omule?, scrie Sfântul Ioan Gurã de Aur. Poruncim

leilor ºi le îmblânzim firea. Poþi sã schimbi cruzimea lor în blân-
deþe ºi, deºi fiarele sunt din natura lor feroce, le scoþi din
natura lor fãcându-le blânde. ªi te îndoieºti cã tu, care din
naturã eºti blând, poþi sã revii la normal atunci când ieºi din
natura ta? (Îþi ieºi din fire, te înfurii?) Poþi sã scoþi din fiare ceea
ce este sãdit în natura lor ºi sã sãdeºti ceea ce este împotriva
naturii lor ºi tu nu poþi sã pãstrezi ceea ce natura a sãdit în tine?
Blândeþea este o artã care se învaþã. În lumea necuvân-
tãtoarelor situaþia e cu totul alta. Dupã câteva sãptãmâni
de la naºtere, pãsãrile zboarã, raþele înoatã, pisicile pleacã
la vânat ºoareci. La cincisprezece zile dupã venirea pe lume,
puiul de zebrã se ridicã în picioare ºi aleargã prin munþi în
urma mamei sale. Animalele ºi pãsãrile nu trebuie sã înveþe
nici sã meargã pe picioare, nici sã zboare, nici sã înoate, nici
sã vâneze, nici sã cânte. Prin simplul fapt cã vin pe lume,
dispun de toate resursele necesare pentru a se apãra ºi a
supravieþui. Toate tehnicile sunt programate în codul lor
genetic, sunt elaborate în interiorul organismului lor. Le
învaþã instinctiv, fãrã a se supune vreunei ucenicii.
Nu la fel stau lucrurile cu omul. Abia venit pe lume, omul
este fiinþa cea mai vulnerabilã. Trebuie sã înveþe totul de la
alþii: sã meargã pe picioare, sã vorbeascã, mai târziu sã gân-
deascã, sã-ºi facã educaþia. Iar a învãþa înseamnã a folosi
mintea ºi voinþa în locul instinctului care dicteazã la pãsãri
ºi animale.
Omul învaþã arta de a trãi toatã viaþa. Ucenicia lui nu se
terminã cu majoratul sau cu obþinerea unei diplome când,
câºtigându-ºi de acum singur pâinea, devine autonom. ªi aºa
cum pentru a obþine o diplomã, un titlu universitar, se cer
ani îndelungaþi de efort, de muncã zi ºi noapte, urmând cu
perseverenþã un program, o disciplinã, la fel a te cuceri pe
tine însuþi, stãpânirea, controlul nervilor, rãbdarea, blândeþea
se învaþã greu, presupune exerciþii, efort, luptã îndelungatã,
 FERICIÞI CEI BLÂNZI 41

statornicã, uneori eroicã cu tine însuþi. O luptã ce dureazã

uneori ani îndelungaþi.
Blândeþea se cucereºte printr-un rãzboi crâncen împo-
triva mândriei, cãci, în fond, manifestãrile noastre de mânie,
de violenþã, iritãrile noastre, se nasc toate din orgoliu, din
amorul propriu din inima noastrã.
Mânia ºi mândria merg întotdeauna mânã în mânã, nu
se separã niciodatã, dupã cum blândeþea ºi smerenia nu se
separã niciodatã. Nu întâmplãtor Isus ne spune: „Învãþaþi
de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima”.
Sfântul Augustin în celebra sa lucrare De civitate Dei
vorbeºte despre douã împãrãþii, despre douã cetãþi: cetatea
lui Dumnezeu ºi cetatea oamenilor nesupuºi lui Dumnezeu.
A doua cetate s-a nãscut din amorul propriu, din mândrie:
Douã iubiri au zidit douã cetãþi. Iubirea de sine împinsã pânã
la dispreþul faþã de Dumnezeu a zidit cetatea oamenilor; iubirea
faþã de Dumnezeu împinsã pânã la dispreþul de sine a zidit
cetatea lui Dumnezeu. Una se laudã în ea însãºi, cealaltã în
Domnul; una cerºeºte mãrire de la oameni, cealaltã îºi gãseºte
mãrirea în Dumnezeu, cel care este martorul conºtiinþei sale.

Primul cetãþean pe care sfântul Augustin îl plaseazã în

cetatea potrivnicã lui Dumnezeu este Cain, primul criminal
din istoria omenirii, cel care, cuprins de mânie, l-a ucis pe
fratele sãu Abel; iar mânia sa s-a nãscut din orgoliu, din
amorul propriu, din invidie, i s-a pãrut cã Dumnezeu priveºte
mai cu plãcere la jertfa fratelui sãu Abel decât la a sa. Iar
invidia ce altceva este decât o formã de mândrie?
Scrie Dostoievski în Fraþii Karamazov:
Uneori te vei simþi perplex, îndeosebi vãzând pãcatele oame-
nilor, ºi te vei întreba: Trebuie sã recurg la forþã sau la umi-
linþã ºi la iubire? Decide întotdeauna pentru umilinþã ºi iubire.
Dacã vei lua aceastã hotãrâre odatã pentru totdeauna, vei
putea sã cucereºti lumea întreagã. Umilinþa ºi iubirea unite
42 FERICIRILE

împreunã sunt o forþã formidabilã, cea mai mare forþã din

câte existã: nu existã o alta care sã o egaleze.
În orice zi, în orice orã, în orice minut, observã-te pe tine însuþi
ºi controleazã-te, strãduieºte-te sã ai o faþã frumoasã. Iatã, ai
trecut pe lângã un copil ºi erai iritat, plin de mânie, ai spus un
cuvânt urât; tu poate nici nu l-ai observat pe copilul acela, dar
el te-a vãzut bine ºi poate a vãzut figura ta, urâtã ºi rea, ºi a
rãmas impresionat în inimioara lui lipsitã de apãrare. Tu nici
nu eºti conºtient, dar poate ai aruncat în el o sãmânþã rea, care
probabil va încolþi, ºi totul pentru cã nu ai fost atent, pentru
cã nu ai cultivat iubirea vigilentã, iubirea activã.
Fraþilor, iubirea este un ghid, dar trebuie sã ºtii sã o cucereºti,
pentru cã se cucereºte cu greutate, se plãteºte pe ea preþ mare,
se cucereºte printr-o muncã îndelungatã ºi pe termen lung;
trebuie sã iubeºti nu o clipã, întâmplãtor, ci întotdeauna, pânã
la sfârºit.

Extraordinara blândeþe a sfinþilor se întemeiazã pe extra-

ordinara lor umilinþã. Sfinþii n-au acordat nici o importanþã
propriei lor persoane.
Citind Jurnalul papei Ioan al XXIII-lea, poate expresia cea
mai ºocantã pe care o gãsim în jurnalul lui este aceasta:
„nu sunt nimic”. Nu era nimic; ºi totuºi era papã, vicarul
lui Cristos pe pãmânt!
Sfântul Francisc Borgia se afla odatã într-o cãlãtorie însoþit
de pãrintele Bustamante. Cum se înnopta, au poposit la un
han ºi au luat împreunã o cãmãruþã cu douã saltele. Pãrin-
tele Bustamante era rãcit în ultimul grad ºi, crezând cã
scuipã spre perete, a scuipat toatã noaptea spre sfântul
Francisc, mai ales pe faþa lui. Acesta, în delicateþea lui, n-a
voit sã-l deranjeze, sã-i strice somnul. Dimineaþa, când s-a
trezit ºi a vãzut ce a fãcut în cursul nopþii, bolnavul a rãmas
complet ruºinat ºi îndurerat. Sfântul, arãtându-se vesel, îl
consoleazã: „Nu te necãji: în toatã camera aceasta nu puteai
gãsi un loc mai potrivit unde sã scuipi, decât faþa mea”.
 FERICIÞI CEI BLÂNZI 43

În încheiere, ascultaþi cuvintele scriitoarei franceze Isabelle

Rivière, cuvinte de încurajare pentru cei blânzi ºi smeriþi,
pentru cei umili, mici în ochii lumii, cãrora Isus le promite
cã vor moºteni pãmântul:
Cel care nu e bun de nimic în ochii lumii, e întotdeauna bun
în ochii lui Dumnezeu. Stãpânul divin va avea întotdeauna
sarcini de încredinþat celor pe care stãpânii pãmântului îi
dispreþuiesc ca fiind inutilizabili, deoarece singura muncã
pe care el ne-o cere este aceea de a-l iubi (...) Sã ne bucurãm
aºadar noi, cei incapabili, cei mici, cei infirmi, cei nenorociþi,
cei terminaþi, cei stângaci, cei ignoranþi, cei învinºi, cei care
suntem prea urâþi ca sã fim iubiþi, cele care nu suntem destul
de bogate ca sã ne gãsim un bãrbat, cei care nu suntem dotaþi,
nu suntem reuºiþi, cei fãrã poziþie socialã, fãrã speranþã, fãrã
serviciu, cei pe care lumea ne respinge ºi ne calcã în picioare;
curaj, înainte (...) Dumnezeu ne iubeºte Ne vrea, ne doreºte
ºi chiar ne cautã!
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI

„Fericiþi cei flãmânzi ºi însetaþi de dreptate,

cãci ei se vor sãtura”.

Ori de câte ori în Evanghelie se vorbeºte despre foame

ºi sete, Isus se ridicã de la instinctele primare ale trupului
spre alte realitãþi superioare; de la foamea ºi setea biologicã,
la foamea ºi setea spiritualã.
În casa din Betania, Isus îi atrage atenþia Martei care nu
mai prididea cu treaba în bucãtãrie, cu pregãtirea mâncãrii
pentru prânz, cã sora sa, Maria, care stãtea la picioarele lui,
hrãnindu-ºi ºi adãpându-ºi sufletul înfometat cu cuvântul
care ieºea de pe buzele sale, ºi-a ales partea cea mai bunã.
La fântâna lui Iacob, unde se opreºte pentru a-ºi potoli
setea, întâlnind-o pe samariteanã, Isus uitã de sete pentru
a-i oferi femeii cu sufletul uscat, ars de pãcate, o apã de care
ea avea ºi mai mare nevoie. ªi îi zice: „O, dacã ai cunoaºte
tu darul lui Dumnezeu ºi cine este cel care îþi zice: «Dã-mi
sã beau», tu însãþi ai fi cerut sã bei ºi el þi-ar fi dat apã vie!”
(In 4,10). Iar când ucenicii întorºi din oraº cu de-ale mân-
cãrii îl invitã la masã: „Învãþãtorule, mãnâncã”, el le rãs-
punde: „Eu am de mâncat o altã mâncare pe care voi nu o
cunoaºteþi... Mâncarea mea este sã fac voinþa celui care m-a
trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4,31- 32.34).
Mulþimilor care îl cãutau dupã ce au mâncat din pâinile
înmulþite în mod miraculos în pustiu, Isus le spune: „Lucraþi
nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care
rãmâne pentru viaþa veºnicã” (In 6,27).
Când posteºte în pustiu ºi simte foamea, Isus îi spune
Ispititorului: „Nu numai cu pâine trãieºte omul, ci cu tot
cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4).
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI 45

În sinagoga din Cafarnaum încearcã sã trezeascã în ascul-

tãtorii sãi foamea ºi setea dupã trupul ºi sângele sãu din
sfânta Euharistie: „Eu sunt pâinea vieþii. Cine vine la mine
nu va flãmânzi niciodatã ºi cine crede în mine nu va înseta
niciodatã” (In 6,35).
La bazinul Siloe, la Ierusalim, stând în picioare, Isus a
strigat cu glas puternic: „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la
mine ºi sã bea” (In 7,37). „Cine vine la mine nu va flãmânzi
niciodatã ºi cine crede în mine nu va înseta niciodatã”
(In 6,35).
Când, în fericirea a patra, Isus îi proclamã fericiþi pe cei
flãmânzi ºi însetaþi de dreptate, pe buzele Mântuitorului
cuvântul dreptate nu are înþelesul pe care îl are în limbajul
nostru obiºnuit. În toate dicþionarele dreptatea este definitã
astfel: „Principiu moral ºi juridic care cere sã i se dea fie-
cãruia ceea ce i se cuvine ºi sã i se respecte drepturile”.
Pe buzele lui Isus cuvântul dreptate are un înþeles mult
mai larg ºi mai cuprinzãtor. Dreptatea îl are în vedere pe
Dumnezeu: a i se da lui Dumnezeu ceea ce este drept, ceea
ce i se cuvine, a i se respecta drepturile lui Dumnezeu ºi,
evident, când i se dã lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu,
atunci ºi numai atunci i se dã ºi omului ce este al omului,
i se respectã drepturile omului. Flãmânzi ºi însetaþi de drep-
tate sunt cei flãmânzi ºi însetaþi de Dumnezeu, de iubirea
lui Dumnezeu, de perfecþiune, de sfinþenie, de nevinovãþie,
de frumuseþe sufleteascã, de ceea ce îl apropie pe om de
Dumnezeu. Pe buzele lui Isus cuvântul dreptate e sinonim
cu cuvântul sfinþenie.
E vorba de o sete interioarã, de o cãutare înfriguratã a
lui Dumnezeu, izvorul iubirii, izvorul adevãrului, izvorul
ºi plinãtatea vieþii. E acea dorinþã de paradis care îl mistuia
pe apostolul Pavel când le scria filipenilor:
Nu cã am câºtigat deja premiul sau cã am ajuns cumva la
desãvârºire, dar alerg înainte, cãutând sã-l cuceresc, întrucât
46 FERICIRILE

ºi eu am fost cucerit de Cristos Isus. Fraþilor, eu nu cred cã

l-am cucerit încã, dar fac un singur lucru: uitând ce este în
urma mea ºi aruncându-mã spre ce este înainte, alerg spre
þintã, spre premiul pe care Dumnezeu ne cheamã sã-l primim
în cer în Cristos Isus (Fil 3,12-14).

Nimeni nu a descris în istoria Bisericii ºi în literatura uni-

versalã mai bine aceastã foame ºi sete mistuitoare de Dum-
nezeu ca sfântul Augustin, cel care în tinereþe a încercat
sã-ºi potoleascã setea de Dumnezeu sorbind din mocirla
otrãvitã a viciilor. Scrie Augustin, amintindu-ºi de acei ani
triºti ai vieþii sale:
O, tu care eºti Adevãrul, Adevãrul, deja atunci suspinam
dupã tine cu toate fibrele inimii mele... Pe tavele care mi se
prezentau spre a potoli foamea mea de tine, în locul tãu erau
soarele ºi luna, creaturile tale, frumoase, dar nimic altceva
decât creaturi ºi nu tu însuþi... Dar eu aveam foame ºi sete nu
de creaturile tale, ci numai de tine, Adevãr nesupus transfor-
mãrii, nici vreunei umbre de schimbare... ªi totuºi le înghiþeam,
fiindcã aveam impresia cã eºti tu, dar fãrã lãcomie, fiindcã nu
simþeam în gurã gustul tãu adevãrat; nefiind tu, acele plãsmuiri
insipide nu mã hrãneau, ci, dimpotrivã, îmi mãreau tot mai
mult foamea (Conf. III, 6, 10).

Sfântul Augustin îºi aminteºte de zilele când, întors la

Dumnezeu, se pregãtea împreunã cu un grup de prieteni
sã primeascã botezul într-un sat de lângã Milano:
Ne-ai strãpuns inima cu sãgeþile iubirii tale, purtam cuvintele
tale înfipte în mãruntaiele noastre, iar exemplele slujitorilor
tãi [convertiþi] pe care din întinaþi i-ai fãcut strãlucitori, din
morþi i-ai fãcut vii, þinuþi în centrul reflecþiei noastre erau ca
un foc ce ne devora amorþeala profundã, împiedicându-ne sã
ne prãbuºim. Eram atât de înflãcãraþi încât toate suflãrile
potrivnice ale limbilor perfide nu stingeau, ci înteþeau focul
din noi (Conf. IX, 3, 2).
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI 47

O singurã tristeþe, un singur regret, îl va însoþi pe

Augustin pânã la moarte:
Târziu te-am iubit, frumuseþe atât de veche ºi atât de nouã,
târziu te-am iubit! Da, pentru cã tu erai înãuntrul meu, iar eu
eram afarã. Acolo te cãutam. Urât cum eram, mã aruncam
asupra formelor frumoase ale creaturilor tale. Tu erai cu mine,
dar eu nu eram cu tine. Mã þineau departe de tine creaturile
tale care nu ar exista dacã nu ar exista în tine. M-ai strigat ºi
strigãtul tãu a spart surzenia mea; ai rãspândit parfumul tãu,
l-am respirat ºi mã mistui de dor dupã tine, l-am gustat ºi simt
foame ºi sete; m-ai atins ºi ard dorind pacea ta (Conf. X, 27, 38).

Foamea, setea biologicã e o suferinþã ºi nu o fericire. În

schimb, cei flãmânzi ºi însetaþi de dreptate, de Dumnezeu
sunt fericiþi. E ºi acesta un paradox al fericirilor proclamate
de Isus: flãmând, însetat, ºi totuºi fericit.
E un paradox pe care sfântul Grigore de Nyssa îl descrie
în cartea sa intitulatã Viaþa lui Moise. Autorul pune pe
buzele lui Dumnezeu aceste cuvinte pe care i le adreseazã
lui Moise:
O, Moise, pentru cã tu înaintezi cu o dorinþã înflãcãratã spre
ceea ce stã înainte, ºi alergarea ta nu cunoaºte obosealã, nici
nu pui o stavilã alergãrii acestei cuceriri a binelui, ci râvneºti
cu înfocare lucruri tot mai mari, trebuie sã ºtii cã în faþa mea
este un spaþiu atât de mare încât nu vei putea gãsi niciodatã
un capãt al alergãrii sau al zborului tãu. Cu toate acestea,
aceastã alergare a ta, acest zbor al tãu, dintr-un alt punct de
vedere înseamnã stabilitate. Cãci eu te voi statornici pe stâncã.
Este cel mai mare paradox, dar stabilitatea ºi miºcarea sunt
un singur lucru. Desigur, în mod normal, cine urcã nu stã ºi
cine stã nu urcã. Aici nu; aici urcã tocmai cel care stã.

ªi conchide sfântul Grigore cu aceste admirabile cuvinte:

„A-l gãsi pe Domnul constã în a-l cãuta fãrã încetare. A cãuta
ºi a gãsi nu sunt douã lucruri diferite, ci rãsplata cãutãrii
48 FERICIRILE

este însãºi cãutarea”. A fi însetat de Dumnezeu ºi a-þi potoli

setea în Dumnezeu, nu sunt douã lucruri diferite.
Spuneam mai înainte cã pe buzele lui Isus foamea ºi
setea de dreptate înseamnã foamea ºi setea de sfinþenie, de
desãvârºire, cãci orice pas înainte în sfinþenie, în desã-
vârºire, înseamnã un pas înainte, mai aproape de Dum-
nezeu în care ne gãsim realizarea ºi fericirea vieþii noastre.
„Fiþi sfinþi pentru cã eu, Domnul sunt sfânt”, porunceºte
Dumnezeu deja în Vechiul Testament. „Fiþi desãvârºiþi
precum Tatãl vostru din cer este desãvârºit” (Mt 5,48) –
poruncã datã de Isus tuturor celor care cred în el ºi vor
sã fie ucenicii lui.
Chemarea tuturor la sfinþenie o reaminteºte mereu creº-
tinilor apostolul Pavel în scrisorile sale: „Voinþa lui Dum-
nezeu este sfinþirea voastrã” (1Tes 4,3). „Fiþi, aºadar, imi-
tatorii lui Dumnezeu ca niºte fii prea iubiþi” (Ef 5,1).
Binecuvântat sã fie Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus
Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântãri
duhovniceºti, în locurile cereºti, în Cristos. În el [în Cristos]
ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca sã fim sfinþi ºi fãrã
prihanã înaintea lui, dupã ce, în iubirea lui, ne-a rânduit de
mai înainte sã fim înfiaþi prin Isus Cristos (Ef 1,3-5).

Acesta este scopul cu care Dumnezeu ne-a creat pe fie-

care: din veºnicie ne-a chemat la existenþã ca sã fim sfinþi,
sã cunoaºtem planul pe care l-a avut cu fiecare dintre noi din
veºnicie, sã-l ducem la împlinire ºi astfel sã ne realizãm
ca persoane umane pe pãmânt ºi totodatã sã ne realizãm
destinul nostru veºnic, ºi anume, întâlnirea cu Dumnezeu
în paradis. Câte vieþi pãrãduite, ratate, falimentate, câte exis-
tenþe umane nerealizate – pentru toatã veºnicia nereali-
zate – deoarece oamenii nu ºtiu care este scopul vieþii lor,
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI 49

nu ºtiu ce au de fãcut pe pãmânt, nu ºtiu ce sã facã din

viaþa lor!
La întrebarea: de ce trãieºte omul? Care este rostul lui
pe pãmânt?, ne este dat sã auzim tot felul de rãspunsuri:
sã scrie o carte, sã sãdeascã un copac, sã facã un copil, sã
iubeascã, sã aibã o cãsãtorie reuºitã. Toate sunt forme de
idolatrie. Librãriile sunt pline cu cãrþi care nu spun nimic
sau spun idioþenii, de aceea nu le cumpãrã nimeni. La tot
pasul vedem copaci, care nu fac decât umbrã, ºi copii handi-
capaþi sau care sunt crucea ºi calvarul celor care i-au adus
pe lume. Iubirile trãdate ºi cãsãtoriile falimentare cine le
mai poate numãra?
Cât despre iubirea umanã ca ideal ºi scop suprem al vieþii,
Paul Claudel îi scria unui alt mare scriitor francez, Jacques
Rivière:
Noi trãim mereu cu vechea idee romanticã potrivit cãreia
suprema fericire, interesul maxim, unicul roman al existenþei
constau în raporturile noastre cu femeia ºi în satisfacþiile sen-
zuale pe care le putem scoate de aici. Dar uitãm un lucru,
anume, cã sufletul, spiritul, sunt realitãþi la fel de puternice,
la fel de exigente ca ºi carnea (ba sunt ºi mai mult), ºi cã dacã
acordãm acesteia din urmã tot ce ea ne cere, aceasta se întâmplã
în detrimentul altor bucurii, al altor spaþii care vor fi închise
pentru totdeauna (...) Cât despre plãcerile iubirii satisfãcute,
nici un scriitor nu le-a descris vreodatã, pentru cã nu existã.
Paradisul care ar consta în a avea total o femeie ºi a-i poseda
trupul ºi sufletul, mi se pare cã nu se deosebeºte cu nimic de
infern. Desigur, nu vorbesc despre iubirea conjugalã care e
ceva infinit mai frumos ºi mai profund.
Existã o convingere pe cât de rãspânditã, pe atât de
greºitã, ºi anume, cã sfinþenia nu e pentru toatã lumea, ci
pentru o elitã: pentru preoþi, pentru cãlugãri ºi cãlugãriþe.
Recent, cu ocazia ruºinosului scandal cu care s-a dat în
50 FERICIRILE

spectacol în faþa lumii întregi Bill Clinton, televiziunea

italianã a fãcut un sondaj. A fost întrebatã ºi o femeie ce
pãrere are despre cazul Clinton. Femeia l-a justificat: „E
normal, a zis. Ce vreþi? Preºedintele Statelor Unite e obligat
sã ducã viaþã de preot?” Deci sfinþenia îi priveºte numai pe
preoþi.
În Bisericã sunt multe chemãri, la diferite stãri de viaþã,
dar toþi au o unicã chemare: chemarea la sfinþenie. Fiecare
se sfinþeºte în starea de viaþã pe care o are. Diferitele stãri
de viaþã: cãlugãr, preot, laic, cãsãtorit, necãsãtorit sunt
mijloace diferite, cãi diferite, spre unica sfinþenie. Cristos
a murit pentru toþi oamenii, el vrea ca toþi oamenii sã se
mântuiascã, iar drumul spre mântuire e unul singur: sfin-
þenia vieþii. Chemarea la sfinþenie nu se naºte din preoþie,
nici din consacrarea în viaþa cãlugãreascã, ci din botez.
Conciliul al II-lea din Vatican, vorbind despre chemarea
universalã la sfinþenie, ne spune:
Dumnezeiescul Învãþãtor ºi Exemplu al oricãrei desãvârºiri,
a propovãduit tuturor ºi fiecãruia dintre ucenicii sãi, de orice
condiþie, sfinþenia vieþii al cãrei autor ºi înfãptuitor este el
însuºi: „Fiþi, aºadar, desãvârºiþi precum Tatãl vostru din ceruri
este desãvârºit” (Mt 5,48) (...) Este limpede, aºadar, pentru
oricine cã toþi credincioºii, de orice stare sau condiþie, sunt
chemaþi la plinãtatea vieþii creºtine ºi la desãvârºirea iubirii...
Pentru a dobândi aceastã desãvârºire, credincioºii trebuie sã-ºi
foloseascã puterile primite dupã mãsura darului lui Cristos,
astfel încât, pãºind pe urmele lui ºi deveniþi asemenea chipului
lui, supunându-se în toate voinþei Tatãlui, sã se consacre din
tot sufletul preamãririi lui Dumnezeu ºi slujirii aproapelui (...)
Aºadar toþi credincioºii se vor sfinþi din zi în zi mai mult în
condiþiile lor de viaþã, în îndatoririle lor ºi în împrejurãrile
în care se aflã ºi prin toate aceste condiþii, îndatoriri ºi împre-
jurãri, dacã primesc toate cu credinþã din mâna Tatãlui ceresc
ºi conlucreazã cu voinþa lui Dumnezeu (LG, cap.V).
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI 51

Am avea o concepþie cu totul greºitã despre sfinþenia la

care suntem cu toþii chemaþi dacã ne-am imagina cã a fi sfânt
înseamnã a nu mai fi un om normal, ci a fi ca o statuie,
imobil, impasibil, fãrã sentimente, ca sfinþii încremeniþi
din icoanele bizantine sau a lua anumite poziþii bigote la
rugãciune, copiindu-i pe sfinþii din icoane.
Pe când eram la Paris, încã foarte tânãr – povesteºte sfântul
Francisc de Sales – m-a apucat o dorinþã extraordinarã de
a fi sfânt ºi desãvârºit: am început prin a crede cã, în acest scop,
trebuie sã-mi plec capul într-o parte când mã rog breviarul
pentru cã aºa fãcea un coleg care era într-adevãr sfânt. Pentru
puþin timp am urmat aceastã practicã. Cu toate acestea – recu-
noaºte marele episcop – nu am devenit mai sfânt.

Dupã cum, la fel de greºit ar fi sã credem cã sfinþenia la

care suntem chemaþi cu toþii înseamnã a fi înzestraþi cu
daruri excepþionale, cu puterea de a face minuni, cu extaze,
cu revelaþii particulare, cu citirea în conºtiinþele oamenilor,
cu stigmate, cu eroismul, cu vãrsarea sângelui, cu canoni-
zarea ºi punerea numelui în calendar. E drept cã Dumnezeu
face unor oameni asemenea favoruri excepþionale, e drept
cã Biserica pe unii îi canonizeazã, dar canonizarea câtorva
e una, sfinþenia la care cu toþii suntem chemaþi e cu totul
altceva.
În timpul ocupaþiei naziste, tânãrul Karol Wojtyla, actualul
papã Ioan Paul al II-lea, conducea un grup polonez de rezis-
tenþã. Într-o noapte, un soldat german a descoperit grupul
întrunit în subsolul unei case. Karol l-a îmbrãþiºat, i-a
vorbit despre Dumnezeu, despre iubirea sa, despre felul
cum iubirea trebuie sã învingã ura ºi violenþa. I-a vorbit
cu atâta cãldurã ºi convingere, încât soldatul nu numai cã
nu a arestat grupul, dar a jurat cã nu se va supune ordi-
nelor care îl vor obliga la acte de violenþã. La câtva timp
dupã aceea, tânãrul soldat german a refuzat sã împuºte în
52 FERICIRILE

piaþa centralã a Cracoviei douã femei: mama ºi fiica. A fost

el împuºcat. Dupã rãzboi, ajuns preot, Wojtyla a înãlþat în
piaþã, pe locul unde a fost împuºcat soldatul german, un
monument pe care a scris aceste cuvinte: „Eroismul nu
este la îndemâna tuturor, dar noi nu trebuie sã renunþãm
la eroism”.
Într-adevãr, Dumnezeu la puþini le cere eroismul, jertfa
supremã a vieþii, vãrsarea sângelui, cum a cerut de la acel
soldat german, dar tuturor ne cere eroismul sfinþeniei de
fiecare zi. O viaþã trãitã în fidelitate totalã faþã de voinþa
lui Dumnezeu ºi faþã de evanghelie, un pãcãtos care se con-
verteºte ºi îºi schimbã complet viaþa, un politician corupt
care îºi bate pieptul, un îmbogãþit pe cãi necinstite care dã
înapoi tot ce a furat, un turnãtor la securitate care îºi recu-
noaºte în mod spontan laºitatea, nemernicia, fãrã sã i se pub-
lice dosarul, un muribund care îi încurajeazã ºi îi mângâie
pe cei care rãmân în urmã, o mamã care îl îmbrãþiºeazã pe
criminalul care i-a ucis copilul, tinerii care se pãstreazã
în castitate totalã pânã la cãsãtorie, soþii care trãiesc viaþa
conjugalã respectând legea lui Dumnezeu ºi morala Bisericii,
toate acestea sunt acte de eroism la îndemâna tuturor, sunt
minuni la fel de mari ca a da vederea unui orb, a vindeca
un canceros, a învia un mort. La acest eroism cu toþii suntem
chemaþi. Acest eroism este la îndemâna tuturor.
Sfinþenia la care ne cheamã Dumnezeu este în primul
rând lucrarea harului lui Dumnezeu în noi. „Pentru a face
dintr-un om un sfânt, scrie B. Pascal, este absolut necesar
sã acþioneze harul, ºi cine se îndoieºte de acest lucru nu
ºtie nici ce este un om nici ce este un sfânt”.
Dar Dumnezeu cere colaborarea omului cu harul sãu.
A pretinde cã putem sã ne sfinþim numai prin eforturile
noastre, ar însemna sã cãdem în erezia naturalismului
pelagian, care pretindea cã omul poate fi bun, virtuos, sfânt,
fãrã harul lui Dumnezeu. ªi invers, a pretinde cã harul lui
 FERICIÞI CEI FLÃMÂNZI ªI ÎNSETAÞI 53

Dumnezeu ne face sfinþi fãrã colaborarea ºi efortul nostru,

înseamnã a cãdea în erezia protestantismului care susþine
cã Dumnezeu îi predestineazã din veºnicie pe unii la mân-
tuire, pe alþii la osândã, indiferent de faptele lor bune sau
rele.
Aceastã învãþãturã protestantã, mai ales în forma ei calvi-
nistã, dramaturgul spaniol Tirso de Molina o prinde foarte
bine într-una din piesele sale.
Un pustnic cu numele de Paul, ne spune autorul, tulburat
de un vis, îl întreabã pe Dumnezeu care va fi destinul sãu
veºnic: paradisul sau infernul? Îi apare Diavolul sub chip
de înger ºi îi spune sã se ducã în oraºul cel mai apropiat
ºi sã se uite cu atenþie la o anumitã poartã a oraºului:
sfârºitul lui, destinul lui veºnic, va fi acelaºi cu sfârºitul,
cu destinul celui dintâi om care va ieºi pe acea poartã.
Pustnicul merge în oraº ºi sperã sã vadã ieºind un per-
sonaj cu mare faimã de sfinþenie, când acolo întâlneºte un
criminal care îºi etaleazã cu cinism fãrãdelegile ºi crimele
sale. Se chema Henric. Pustnicul, convins cã soarta acestui
bandit va fi osânda veºnicã, pradã disperãrii, ajunge el însuºi
un bandit, ºi într-adevãr se osândeºte, pe când banditul,
care avea o nezdruncinatã încredere în Dumnezeu ºi o mare
dragoste pentru bãtrânul sãu tatã, se mântuieºte.
Eremitul, devenit bandit, mascându-se, îl pune pe celãlalt
bandit la o încercare. Îl prinde ºi îl leagã de un copac spu-
nându-i sã se pregãteascã sã plece pe lumea cealaltã. Se
retrage, îºi reia haina de pustnic, se reîntoarce la bandit ºi
încearcã sã-l convingã sã se spovedeascã. Banditul refuzã.
Atunci fostul pustnic îºi aruncã definitiv haina de cãlugãr,
cu totul convins cã are de-a face cu un împietrit destinat
focului veºnic al iadului, ºi cã aceeaºi va fi ºi soarta lui.
În acest moment, Henric, banditul, este cuprins de o
milã sfâºietoare pentru fostul monah ºi îl implorã sã nu
abandoneze viaþa sa de pustnic, sã nu facã acest act de dis-
perare: „Paul, prietenul meu, îi zice, nici eu n-am încetat
54 FERICIRILE

niciodatã sã sper cã mã voi mântui ºi îmi întemeiez aceastã

speranþã nu pe faptele mele bune, ci pe aceastã certitudine:
cã Dumnezeu e milos cu cel pãcãtos ºi mila lui ne salveazã”.
ªi, într-adevãr, banditul Henric la sfârºit se mântuieºte.
Aruncat în închisoare, la rugãminþile tatãlui sãu, se împacã
cu Dumnezeu; înainte de a muri înalþã o rugãciune miºcã-
toare, plinã de încredere ºi speranþã în Dumnezeu cel îndu-
rãtor ºi iertãtor ºi cãtre Maica Domnului, salvarea pãcã-
toºilor. În schimb, pustnicul devenit bandit se afundã tot
mai mult în disperarea lui, moare fãrã sã se pocãiascã ºi se
osândeºte.
„Fericiþi cei flãmânzi ºi însetaþi de dreptate, de sfinþenie”.
Nefericiþi ºi triºti cei care nu sunt flãmânzi ºi nici însetaþi
de sfinþenie. „Tristeþea de a nu fi sfânt: aceasta este singura
tristeþe îngãduitã unui creºtin” (Léon Bloy).
E o tristeþe pe care o mãrturiseºte cu sinceritate scriitorul
Julien Green: „Cred cã nimeni nu se îndoieºte care este
fondul tristeþii mele. Aº fi voit sã fiu sfânt. Asta e tot... Simt
într-adevãr cã trec mereu pe lângã cel care aº fi voit sã fiu
ºi cel care aº fi voit sã fiu continuã sã existe. E acolo, e trist,
ºi tristeþea lui este tristeþea mea”.
 FERICIÞI CEI MILOSTIVI

„Fericiþi cei miloºi,

cãci ei vor afla milã”.

Se înþelege, vor afla milã la judecata lui Dumnezeu.

Cuvântul milã de origine slavã, nu exprimã la fel de bine
cine sunt destinatarii acestei fericiri, cum exprimã cuvântul
latin misericordia, cuvânt format de fapt din douã cuvinte:
miser, care înseamnã sãrac, sãrman, ºi cor, cordis, care
înseamnã inimã. Milos, aºadar, este cel care are o inimã des-
chisã la suferinþele celui sãrac, o inimã compãtimitoare,
sensibilã la lipsurile ºi trebuinþele celor sãrmani.
Într-o zi, un învãþãtor al legii, un teolog al timpului, s-a
apropiat de Isus ºi, ca sã-l punã la încercare, i-a pus aceastã
întrebare:
„Învãþãtorule, care este cea mai mare poruncã din lege?” Isus
i-a rãspuns: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu toatã
inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta este
cea dintâi ºi cea mai mare poruncã. Iar a doua, asemenea ei,
este: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi” (Mt 22,35-39).
Douã iubiri, iubirea de Dumnezeu ºi iubirea de aproa-
pele, unite într-o singurã iubire; ºi ceea ce Dumnezeu a unit,
omul sã nu mai despartã. Douã iubiri care ori sunt împreunã,
ori nu sunt de loc. Nu-l putem iubi pe Dumnezeu fãrã sã-l
iubim pe aproapele. Toþi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu.
Or, cum pretinde cineva cã-l iubeºte pe Tatãl, dacã îi urãºte
pe copiii pe care Tatãl îi iubeºte?
Aceasta îl fãcea pe sfântul Ioan sã scrie:
Dacã zice cineva: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu”, iar pe fratele
sãu îl urãºte, este un mincinos. Cãci cine nu-l iubeºte pe fratele
56 FERICIRILE

sãu pe care îl vede, cum poate sã-l iubeascã pe Dumnezeu pe

care nu-l vede? Aceasta e porunca pe care o avem de la el:
cine îl iubeºte pe Dumnezeu sã-l iubeascã ºi pe fratele sãu
(1In 4,20-21).

ªi invers: nu putem sã-l iubim pe aproapele dacã nu-l

iubim pe Dumnezeu. Aceasta este marea eroare ºi marea
utopie care s-a impus în lume în timpurile moderne, o datã
cu umanismul-iluminist, idealul tuturor filantropiilor maso-
nice: fraternitate universalã, pace, înþelegere, fericire, egali-
tate, iubire între oameni, dar fãrã iubirea de Dumnezeu; un
paradis pãmântesc unde toþi oamenii se iubesc, sunt feri-
ciþi, dar din care Dumnezeu este izgonit, aºa cum el, Dum-
nezeu, la început, i-a izgonit pe Adam ºi Eva din paradisul
pãmântesc.
Acum vreo sutã de ani în urmã, genialul gânditor rus
V. Soloviov îl descoperea sub masca filantropiei pe Anticristul
prezis de sfântul Ioan cã va veni în lume la sfârºitul timpu-
rilor. Anticristul filantropic pacifist, prevãzut de Soloviov
cã va veni în lume în secolul al XXI-lea, crede în Dumnezeu,
dar nu-l iubeºte pe Dumnezeu, se iubeºte numai pe sine.
κi preferã propriul eu lui Dumnezeu. E mare ascet ºi mare
filantrop. Face fapte caritative, de iubire, dar fãrã a avea
substanþa iubirii, adicã pe Dumnezeu care este iubire. Dum-
nezeu salveazã iubind, Anticristul salveazã fãcând bine,
dar iubindu-se numai pe sine; binele pe care îl face e un
bine artificial, o strãlucire a unui bine fals.
În cartea faimoasã pe care a scris-o ºi pe care toatã
omenirea o acceptã cu entuziasm, intitulatã Calea deschisã
spre pacea ºi bunãstarea universalã, Anticristul îl consi-
derã pe Cristos un falimentar, incapabil sã aducã omenirii
bunãstarea dupã care aceasta suspinã.
 FERICIÞI CEI MILOSTIVI 57

Cristos, proclamã el, predicând binele moral ºi manifestându-l

în viaþa sa, a devenit reformatorul omenirii, eu însã sunt
destinat sã fiu binefãcãtorul acestei omenirii în parte refor-
matã, în parte incorigibilã. Eu le voi da oamenilor tot ce au
nevoie. Cristos, ca un moralist, împarte oamenii în buni ºi
rãi, dar eu îi voi uni pe toþi prin bunurile care le sunt necesare
ºi celor buni ºi celor rãi, distribuie în mod egal. Eu voi fi repre-
zentantul adevãrat al acelui Dumnezeu care face sã rãsarã
soarele ºi peste cei buni ºi peste cei rãi, fãcând sã cadã ploaia
ºi asupra unora ºi asupra celorlalþi. Cristos a adus sabia, eu
voi aduce pacea. El a ameninþat pãmântul cu îngrozitoarea
Judecatã de Apoi, însã ultimul judecãtor voi fi eu, iar judecata
mea va fi aceea a milei, nu a justiþiei.

Într-un rãsunãtor discurs þinut omenirii, Anticristul

proclamã:
Popoare ale pãmântului! V-am promis pacea ºi v-am dat-o.
Dar pacea e frumoasã numai dacã existã prosperitate. Acela
care pe timp de pace e ameninþat de nefericirea mizeriei nu se
poate bucura de tihnã. Veniþi, aºadar, la mine toþi cei cãrora
vã este frig ºi foame ºi eu vã voi încãlzi ºi vã voi sãtura.

Noul stãpân al lumii, Anticristul, este, înainte de toate,

un filantrop plin de compasiune; mai mult încã, el este un
adorator al tuturor animalelor. Ca atare, este un vegetarian;
în plus, a interzis vivisecþia ºi a supus abatoarele unei severe
supravegheri; în afarã de aceasta, favorizeazã ºi ocroteºte
toate societãþile de protecþie a animalelor. Cel mai important
lucru este stabilirea pentru întreaga omenire a egalitãþii celei
mai fundamentale: egalitatea saþietãþii generale (cf. V.
Soloviov, Scurtã prelegere despre Anticrist).
Secolul al XX-lea, secolul cel mai stropit cu sânge din toatã
istoria omenirii, ne aratã cum aratã paradisul pãmântesc
înfãptuit de utopia umanist-filantropicã, de iubirea de
58 FERICIRILE

oameni, ruptã de iubirea de Dumnezeu: revoluþii sânge-

roase, rãzboaie dintre care cele douã rãzboaie mondiale cu
zecile ºi zecile de milioane de victime nevinovate, terorism,
lagãre de exterminare, deportãri, paradisul comunist cu
atrocitãþile sale comise în numele fericirii omului, geno-
cidul asupra copiilor nenãscuþi – 60 de milioane de fiinþe
nevinovate a cãror viaþã e curmatã anual în lume –, 25 % din
omenire care trãieºte în huzur ºi 75 % care trãieºte în
mizerie, 15 milioane de copii care mor de foame în lume
anual ºi a cãror viaþã ar putea fi salvatã dacã s-ar renunþa
numai la o micã parte din banii cheltuiþi pe armament, alte
milioane de fiinþe umane care mor anual în lume fiindcã
nu au medicamentele de bazã.
În faþa acestui tablou tragic, papa Ioan Paul al II-lea
constatã cu tristeþe:
Mentalitatea contemporanã, poate mai mult decât aceea a
omului din trecut, pare sã se împotriveascã Dumnezeului
îndurãrii ºi tinde, de asemenea, sã smulgã din viaþã ºi sã izgo-
neascã din inima omului însãºi ideea de îndurare. Cuvântul
ºi conceptul de îndurare par sã-l deranjeze pe omul care,
datoritã uriaºei dezvoltãri a ºtiinþei ºi tehnicii, a ajuns stãpânul
pãmântului, supunându-l ºi dominându-l. O asemenea stãpâ-
nire a pãmântului înþeleasã uneori unilateral pare sã nu mai
lase loc milei (Ioan Paul al II-lea, Dives in misericordia).

Fericiþi cei miloºi, cãci ei vor afla milã.

Descriindu-ne judecata de apoi, Cristos ne aratã cã nu
sunt douã iubiri, ci o singurã iubire, deoarece el, Cristos,
se identificã cu omul în suferinþã; el e prezent, el suferã
în omul care suferã.
Veniþi binecuvântaþii Tatãlui meu, cãci tot ce aþi fãcut pentru
fraþii mei mai mici, flãmânzi, însetaþi, goi, bolnavi, mie mi-aþi
fãcut. Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic al
 FERICIÞI CEI MILOSTIVI 59

iadului cãci tot ce aþi refuzat fraþilor mei în suferinþã, mie

mi-aþi refuzat.

Aºadar, cine are milã de omul în suferinþã, pe Cristos

îl iubeºte, de el i se face milã. Aºa înþelegem cuvântul lui
Dumnezeu din profetul Osea preluat de Isus în Evanghelie:
„Milã vreau, nu jertfã”. Dumnezeu preþuieºte mai mult
mila faþã de omul în suferinþã decât celebrãrile liturgice,
decât jertfele de la templu.
Scrie misticul olandez Ioan Ruysbroeck:
Dacã te afli în extaz ºi fratele tãu are nevoie de o canã cu apã,
lasã extazul ºi mergi sã-i duci cana cu apã. Dumnezeu pe
care îl gãseºti în cel pe care îl ajuþi este mai sigur decât cel
pe care îl laºi pãrãsind extazul.

Maica Tereza de Calcutta, care a pãrãsit catedra sa de

geografie ºi postul de directoare de liceu pentru a se ocupa
de bolnavii ºi muribunzii culeºi de pe stradã, le-a spus într-o
dimineaþã mãicuþelor sale, înainte de a pleca la muncã: „Voi
aþi vãzut cã în timpul Liturghiei preotul a atins trupul lui
Cristos cu iubire ºi gingãºie. Când atingeþi astãzi bolnavii,
voi atingeþi trupul lui Cristos. Arãtaþi-le aceeaºi iubire,
aceeaºi gingãºie”. Dupã câteva ore, când maicile s-au întors
acasã, una din ele s-a apropiat de Maica Tereza ºi i-a spus
cu faþa strãlucind de bucurie: „Am atins trupul lui Cristos
timp de trei ore”. „Cum adicã?” „Am cules dintr-un ºanþ,
din noroi un om care era deja plini de viermi. Trei ore m-am
ocupat de el; l-am spãlat, l-am îngrijit. Timp de trei ore
am simþit cã ating trupul lui Cristos”.
Jean Vanier, fiul guvernatorului general al Canadei, ofiþer
de marinã, apoi profesor universitar, care a pãrãsit ºi el
catedra universitarã pentru a se îngriji de handicapaþi,
experimenteazã, aº zice, în mod fizic prezenþa lui Cristos
în bolnavii pe care îi îngrijeºte. La sfârºitul unei conferinþe
60 FERICIRILE

pe care a þinut-o cu ani în urmã la Ierusalim, l-am auzit

rostind o rugãciune miºcãtoare, privind, cãzut parcã în
extaz, imaginea unui copil handicapat, cumplit de deformat,
proiectatã pe perete.
Într-o zi, povesteºte J. Vanier, o sãrmanã fetiþã, semiplegicã,
vãzându-mã obosit, s-a apropiat de mine ºi, punându-mi mâna
pe cap, mi-a zis: „Sãrman bãtrân... o sã mã rog pentru tine”.
Acest lucru mi-a fãcut bine ºi un har a pãtruns în mine prin
acest gest.

ªi fiindcã Cristos este în omul în suferinþã, el i se dez-

vãluie celui care îl îngrijeºte pe omul în suferinþã. În toate
timpurile, caritatea a fost calea spre credinþã, spre adevãr.
E cunoscut în timpurile noastre cazul pãrintelui Agostino
Gemelli, întemeietorul celebrei Universitãþi Sacro Cuore
din Milano. Fiind medic, în timpul primului rãzboi mondial
a fost repartizat sã-ºi facã serviciul militar într-un spital, la
o secþie de boli contagioase. Era cu desãvârºire ateu. Con-
ducea cu dãruire acea secþie de care toþi fugeau, se îngrijea
cu devotament de bolnavi ºi fãcea munci pe care uneori
chiar infirmierii refuzau sã le facã. Într-o zi i-au adus în
secþie un soldat complet distrus de tuberculozã. Soldatul ºi-a
dat seama cã salonul în care a fost internat este anticamera
morþii. Într-o searã, la vizitã, bolnavul îi zice: „Ascultã,
doctore, eu mor departe de toþi ai mei. Dacã ar fi aici mama
mea mi-ar da un sãrut. Vrei sã mi-l dai tu în locul ei?” În
inima tânãrului doctor s-a dat o luptã scurtã, dar aprigã.
Bolnavul era acoperit de rãni. Dar ºi-a învins repugnanþa.
L-a îmbrãþiºat ºi l-a sãrutat pe muribund. Pe faþa muribun-
dului a apãrut un zâmbet ca o razã de soare. „Mulþumesc,
a zis. Acum du-te ºi cheamã preotul spitalului. Spune-i sã-mi
aducã sfânta Împãrtãºanie”. Când l-a vãzut ºi l-a auzit,
preotul nu ºtia ce sã creadã. Doctorul Gemelli, cunoscut
 FERICIÞI CEI MILOSTIVI 61

ca ateu, nu cãlcase niciodatã în capela spitalului. În acel

moment medicul a primit harul credinþei prin gestul lui
de caritate. Atunci a fãcut-o pentru prima datã pe minis-
trantul, însoþindu-l pe preot cu lumânarea aprinsã la patul
muribundului, deºi nu ºtia rãspunsurile pe care trebuia sã
le dea ministrantul. Aceasta este istoria doctorului Gemelli
care ulterior avea sã devinã preot ºi cãlugãr franciscan.
Fericiþi cei miloºi. Mila despre care vorbeºte Cristos nu
e o chestiune de sentiment, ci de credinþã ºi de voinþã. Fap-
tele de milostenie pot merge uneori chiar împotriva senti-
mentelor. Ce a simþit Gemelli când a sãrutat muribundul?
Ce a simþit sfântul Francisc de Assisi când a sãrutat leprosul
de pe marginea drumului? Ce simt maicile Terezei de
Calcutta când duc în spate ºi spalã bolnavii culeºi de pe
stradã? Ce sentimente avea ºi ce înþelegea Isus prin milã
când îi biciuia cu cuvintele cele mai dure pe fariseii ipocriþi,
când blestema smochinul fãrã roade, când îi ameninþa cu
pedeapsa pe slujitorii infideli, când lega o piatrã de moarã
de gâtul celor care dau scandal, când îi scotea cu biciul pe
negustorii din templu, când le vorbea de focul gheenei pãcã-
toºilor împietriþi la inimã? Mila trebuie sã se manifeste
uneori ºi în felul acesta, sã meargã împotriva sentimentelor.
Ne-am putea întreba: caritatea pe care o practicã creºtinii
îi scuteºte pe creºtini sã preþuiascã ºi sã înfãptuiascã drep-
tatea? Nicidecum. Creºtinii trebuie sã lupte din rãsputeri
împotriva exploatãrii, împotriva distribuirii inechitabile,
nejuste a bunurilor în lume ºi împotriva atâtor pãcate strigã-
toare la cer. Scria sfântul Augustin:
Noi nu trebuie sã dorim sã fie oameni nenorociþi care sã ne
dea ocazia sã facem fapte de milostenie. Tu dai pâine celui
flãmând, dar ar fi mai bine dacã nimeni nu ar fi flãmând ºi
tu sã nu ai de dat nimãnui de mâncare. Tu îl îmbraci pe cel
62 FERICIRILE

gol; de ar fi toþi îmbrãcaþi ca tu sã nu ai pe cine îmbrãca (...)

Fã sã nu mai existe nefericiþi.

ªi în acest caz dispar faptele de milostenie? Se stinge

focul iubirii? Nici într-un caz. Sã presupunem cã, într-adevãr,
la un moment dat se realizeazã atâta dreptate în lume cã
nu vor mai fi flãmânzi, nici oameni lipsiþi de locuinþã, nici
zdrenþãroºi, nici bolnavi, cãci medicina, sã zicem, va vindeca
toate bolile, nici delincvenþi de vizitat în închisori, nici morþi
sãraci pe care sã nu aibã cine sã-i înmormânteze, cã toþi
morþii vor avea înmormântarea asiguratã de stat. Evident,
în acest caz faptele de milostenie trupeascã dispar.
Dar omul nu are numai un trup de hrãnit, de îmbrãcat,
de îngropat, ci mai presus de toate el are un suflet, are o
inimã. Iar iubirea se aratã mai presus de toate în faptele de
milostenie sufleteascã: a învãþa pe cei neºtiutori, a-i sfãtui
pe cei ce sunt în îndoialã, a-i mângâia ºi încuraja pe cei
întristaþi, a-i ierta pe cei care greºesc, a-i suporta cu rãbdare
pe cei incomozi. Aceste fapte de milostenie sufleteascã sunt
mult mai necesare decât cele de milostenie trupeascã ºi
nu vor putea sã disparã vreodatã din lume; ele nu þin de
dreptate, ci exclusiv de caritate.
În þãrile bogate e atâta bunãstare materialã, cã practic
lumea nu mai are nevoie de fapte de milostenie trupeascã.
Oamenii au de toate. Au case luxoase. Dar câte case, câte
aziluri de bãtrâni, unde este tot ce îºi poate dori omul, sunt
adevãrate închisori reci, cãci nimeni nu mai deschide uºa
sã le spunã o vorbã de mângâiere, de încurajare celor care
locuiesc în ele! Au mare nevoie de milostenie trupeascã
oamenii din þãrile sãrace, dar câtã nevoie de milostenie
sufleteascã au cei din þãrile bogate
Fericiþi cei miloºi. „În viaþã nu e decât un mod de a fi
fericit: a trãi pentru alþii”, scrie Lev Tolstoi.
 FERICIÞI CEI MILOSTIVI 63

Într-o lume în care domneºte egoismul, pofta de câºtig,

interesul meschin ºi personal, rãzbunarea ºi ura, cel care
practicã iubirea, caritatea, mila aºa cum cere Cristos, cel
care iartã, cel care face binele cât poate în mod dezinte-
resat, fãrã a aºtepta ceva în schimb, fãrã a aºtepta nici mãcar
recunoºtinþã, are toate ºansele de a fi privit ca un anormal,
ca un nebun. De asemenea nebuni e nevoie urgentã în
lume. Avem ºi o rugãciune în acest sens:
Trimite-ne, Doamne, nebuni: din aceia care se angajeazã total,
care ºtiu sã se uite pe ei înºiºi, care iubesc în mod sincer ºi
nu numai în cuvinte, ºi care ºtiu, într-adevãr, sã se sacrifice
pânã la capãt.
Avem nevoie de nebuni, de oameni lipsiþi de logicã, de entu-
ziaºti, de fãpturi capabile sã se arunce în nesigur, în necu-
noscut... care sã accepte, unii sã se piardã în masa anonimã
fãrã nici o dorinþã de a-ºi face o trambulinã de lansare, alþii
sã se foloseascã de poziþia superioarã dobânditã numai pentru
a sluji masa anonimã.
Avem nevoie în timpul nostru de nebuni, care iubesc o viaþã
simplã, apãrãtori ai claselor celor mai umile, strãini de orice
compromis, deciºi sã nu trãdeze, care nu pun preþ pe propria
lor viaþã, gata de abnegaþie totalã, capabili sã accepte orice
muncã, sã plece, din ascultare, spre orice destinaþie, liberi
ºi în acelaºi timp supuºi, spontani ºi perseverenþi, blânzi ºi
energici în acelaºi timp (Louis J. Lebret).
 FERICIÞI CEI CU INIMA CURATÃ

„Fericiþi cei cu inima curatã,

cãci ei îl vor vedea pe Dumnezeu”.

Proclamând aceastã fericire, Isus se inspirã din psalmul

24,3-6, un psalm de pelerinaj pe care evreii îl spuneau,
dialogat, când ajungeau la muntele Sionului. „Cine va putea
sã se urce la muntele Domnului? Cine se va urca la locul lui
cel sfânt?”, întrebau pelerinii în faþa porþilor templului.
Preoþii rãspundeau din interior:
Cel care are mâinile nevinovate ºi inima curatã, cel care nu
rosteºte minciunã ºi nu jurã ca sã înºele. Acela va primi
binecuvântarea de la Domnul ºi îndurare de la Dumnezeu,
Mântuitorul sãu. Acesta este neamul celor care îl cautã pe
Domnul, al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob.

Nu spune Isus: fericiþi cei cu trupul curat, ci fericiþi cei

cu inima curatã. Prin cuvântul curãþie nu se înþelege numai
castitatea. Pe buzele lui Isus cuvântul curãþie are un înþeles
mult mai larg. Inima, în limbajul biblic, indicã zona cea
mai tainicã, spaþiul cel mai profund din interiorul omului.
E spaþiul unde omul face toate alegerile sale, ia toate deci-
ziile din care izvorãsc toate responsabilitãþile sale, e sediul
binelui ºi al rãului.
Din inima omului izvorãsc sentimentele delicate ºi fru-
moase: sinceritatea, iubirea curatã, adevãrul, umilinþa. ªi
tot din inima lui izvorãsc sentimentele josnice, murdare,
pãcãtoase dintre care Cristos în Evanghelia dupã sfântul
Marcu (7,21-23) aminteºte douãsprezece: „Dinãuntru, din
inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterele, desfrânãrile,
crimele, hoþiile, lãcomiile, vicleºugurile, înºelãciunile, faptele
 FERICIÞI CEI CU INIMA CURATÃ 65

ruºinoase, invidia, calomnia, trufia, nebunia. Toate aceste

lucruri rele ies dinãuntru ºi îl întineazã pe om”.
Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va sta în lãcaºul
sãu cel sfânt? Cei care au mâinile nevinovate ºi inima curatã.
Mâini nevinovate ºi inimã curatã: mâinile sunt nevinovate,
dacã inima este curatã, nevinovatã.
Calea binelui, ca ºi calea rãului, porneºte din inima omului:
prima cale este largã ºi duce la pierzare, spune Mântuitorul;
a doua este îngustã ºi duce la mântuire (cf. Mt 7,13-14).
Omul este liber sã aleagã oricare dintre ele.
Scrie Ch. Baudelaire, poetul francez care a fãcut atâta
rãu prin poeziile sale, mai ales prin volumul sãu de versuri
Les fleurs du mal (Florile rãului): „Fiecãrui om, în fiecare
clipã, i se prezintã douã solicitãri simultane: Dumnezeu sau
Satana, lumina sau întunericul, urcarea sau coborârea.
Eu am ales sã cobor” (Inima mea scoasã la vedere).
E o diferenþã între cele douã cãi: pentru a merge pe calea
cea largã care duce la pieire ºi pe care mulþi o gãsesc, nu e
necesar nici un efort; e de ajuns sã te laºi dus de curent,
sã nu apeºi pe frânã, sã nu te opui forþei de gravitaþie, sã te
laºi târât de mulþimea care se înghesuie sã intre pe poarta
cea latã. În schimb, pentru a merge pe calea cea îngustã
care duce la mântuire ºi pe care puþini o gãsesc, e necesar
sã depui efort, sã dai din coate.
Aºadar, inimã curatã este inima în care bunãtatea nu
se amestecã cu rãutatea, sinceritatea nu se amestecã cu
minciuna ºi ipocrizia, depravarea nu se amestecã cu casti-
tatea, cinstea nu se amestecã cu necinstea ºi hoþia, iubirea
ºi dãruirea nu se amestecã cu ura ºi egoismul. Inima curatã
este ca vinul curat care nu este amestecat cu apã, e ca aurul
curat care nu este amestecat cu metale inferioare sau alte
impuritãþi.
„Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci ei îl vor vedea pe Dum-
nezeu”. Inima este ochiul sufletului. Spune Isus: „Ochiul
este lumina trupului. Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul
66 FERICIRILE

tãu va fi plin de luminã. Dar dacã ochiul tãu este bolnav,

tot trupul tãu va fi plin de întuneric” (Mt 6,22-23). Dacã
inima omului este curatã, dacã ochiul sufletului este curat,
îl poate vedea pe Dumnezeu. Dar nu-l poate vedea dacã
inima este murdarã, aºa cum nu poate vedea nimic ochiul
acoperit de gunoaie, de praf ºi impuritãþi.
Reþinem, aºadar, cã nu numai pãcatul necurãþiei trupeºti
îl împiedicã pe om sã-l vadã pe Dumnezeu, ci ºi alte nenu-
mãrate forme de necurãþie sufleteascã, cum este mândria,
numitã de maeºtrii vieþii spirituale necurãþia sufletului.
Marele scriitor ºi moralist francez La Bruyère atrage
atenþia cã n-au înþeles nimic din cuvântul lui Cristos acei
falºi evlavioºi care nu cunosc alt pãcat decât desfrâul, dar
pentru care a nu-ºi plãti datoriile, a se bucura de rãul altuia,
a se îmbãta cu propriile merite, a se lãsa roºi de invidie,
a vorbi de rãu, a unelti, a dãuna semenilor, sunt lucrurile
cele mai naturale de pe lume. În ochii lui Dumnezeu mai
grave decât pãcatele cãrnii sunt pãcatele spiritului: mândria,
zgârcenia, mânia, invidia, lenea care împreunã cu desfrâul
ºi necumpãtarea în mâncare ºi bãuturã, se numãrã printre
viciile capitale.
Unul din vechii pãrinþi ai Bisericii, Teofil din Antiohia,
scria:
Dacã îmi zici: aratã-mi-l pe Dumnezeul tãu, eu îþi voi zice:
fã-mã sã-l vãd pe omul care este în tine ºi eu þi-l voi arãta pe
Dumnezeul meu. Fã-mã sã vãd dacã ochii sufletului tãu vãd,
dacã urechile inimii tale aud... Aratã-mi-te, aºadar, pe tine
însuþi. Fã-mã sã vãd dacã nu cumva eºti înfãptuitor de lucruri
necinstite, hoþ, calomniator, furios, invidios, mândru, avar, aro-
gant cu pãrinþii tãi. Dumnezeu nu se descoperã celor care
sãvârºesc asemenea lucruri, dacã mai întâi nu se curãþã de
orice întinare. Aceste lucruri te întunecã ca ºi cum pupilele
ochilor tãi ar fi acoperite de o pojghiþã care le împiedicã sã vadã
soarele... O, omule, dacã înþelegi aceste lucruri ºi dacã trãieºti
în curãþie, sfinþenie ºi dreptate, îl poþi vedea pe Dumnezeu.
 FERICIÞI CEI CU INIMA CURATÃ 67

Pe de altã parte însã, realitatea ne aratã clar cã dintre

toate formele de necurãþie a inimii, necurãþia în sensul
obiºnuit al cuvântului, adicã desfrâul, sexualitatea dezor-
donatã, întunecã cel mai mult inima omului, împiedicându-l
sã-l mai vadã pe Dumnezeu.
Ateismul modern a mers ºi merge mânã în mânã cu revo-
luþia sexualã, cu erotismul, cu nudismul, cu pornografia.
Nu întâmplãtor dintre cele 12 pãcate care ies din inima
omului, despre care vorbeºte Isus, trei se referã la sexuali-
tatea dezordonatã: adulterele, desfrânãrile, faptele ruºinoase.
Apostolul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani spune clar cã
dezmãþul ºi perversitãþile sexuale la care s-au dedat pãgânii
le-a întunecat mintea, astfel încât nu l-au mai cunoscut pe
Dumnezeu. „De aceea Dumnezeu i-a lãsat în voia unor
patimi scârboase... Fiindcã n-au cãutat sã-l pãstreze pe Dum-
nezeu în conºtiinþa lor, Dumnezeu i-a lãsat în voia minþii
lor blestemate... ºi inima lor fãrã pricepere s-a întunecat”
(cf. Rom 1,18-32).
Sfântul Ioan Gurã de Aur dezvoltã, cu alte cuvinte, gândul
apostolului Pavel:
Când aceastã patimã josnicã pune stãpânire pe un suflet,
nu-i mai îngãduie sã vadã nimic: nici prãpastia spre care se
îndreaptã, nici iadul, nici teama de oameni, nici teama de
Dumnezeu; e ca acei ochi lipsiþi de vedere care nu primesc
luminã, chiar dacã fixeazã soarele în plinã amiazã (Hom.2
in I ad Cor.).
Convertiþii, începând cu sfântul Augustin, ne descriu cel
mai bine ravagiile pe care le înfãptuieºte pãcatul acesta
în sufletul ºi în viaþa omului ºi scot în evidenþã cã, de fapt, el
este cel mai mare duºman, dacã nu cumva singurul duºman
al credinþei, dupã celebra formulã a sfântului Augustin:
nemo incredulus nisi impurus.
Spicuiesc din Jurnalul unui mare convertit al timpurilor
noastre, scriitorul Julien Green, mort nu demult:
68 FERICIRILE

Pãcatul produce în suflet o singurãtate pe care nici un cuvânt

nu poate sã o exprime. El îl îndepãrteazã pe Dumnezeu de noi.
Cu siguranþã, nu existã o altã prezenþã adevãratã decât pre-
zenþa lui Dumnezeu, ºi nu este o altã singurãtate adevã-
ratã decât aceea de a fi singur fãrã Dumnezeu.
Iubirea ºi uneori prietenia pot da iluzia cã umplu singurãtatea
obiºnuitã, dar singurãtatea supranaturalã, numai Dumnezeu
poate sã o umple. O dorinþã rea izgonitã, probabil cã-i face pe
toþi locuitorii paradisului sã cadã în genunchi... Când pãcatul
se instaleazã în noi, este imposibil sã ne mai rugãm. Sufletul
simte cumplit singurãtatea. De fapt, el e mort; pãcatul l-a
ucis... Senzualitatea pregãteºte patul necredinþei.

Ultima propoziþie poate sã figureze în orice antologie

de maxime: senzualitatea pregãteºte patul necredinþei.
„Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci ei îl vor vedea pe Dum-
nezeu”. Vederea îi conferã omului cunoaºterea cea mai
profundã a lucrurilor ºi maximum de certitudine. Când vrem
sã-i convingem pe cei care ne ascultã povestind ceva ºi
vrem sã înlãturãm orice îndoialã, spunem: „Am vãzut cu
ochii mei”.
Filip, care voia sã-l convingã pe Natanael, scepticul,
care nu putea admite cã din Nazaret poate ieºi ceva bun,
cã l-a întâlnit pe Mesia, pe Isus din Nazaret, îi zice: „Vino
ºi vezi” (cf. In 1,45-46).
Însuºi Isus înviat cautã sã izgoneascã îndoiala din sufle-
tele ucenicilor, invitându-i sã priveascã ºi sã pipãie pentru
a se convinge cã el e: „Priviþi mâinile mele ºi picioarele
mele... Pipãiþi ºi vedeþi: o fantomã nu are nici carne, nici
oase” (Lc 24,39).
Desigur, cei curaþi cu inima nu-l vãd pe Dumnezeu
înregistrându-i imaginea pe retina ochilor. Nu e o vedere
fizicã. Nu e vorba nici de o vedere intelectualã, de o vedere
filozoficã, cu mintea, a lui Dumnezeu. Filozofii, ºi nu numai
ei, dar orice om care îºi foloseºte bine mintea, judecata,
 FERICIÞI CEI CU INIMA CURATÃ 69

descoperã existenþa lui Dumnezeu pornind de la efect la

cauzã sau urmând alte cãi pe care le indicã filozofii. Sunt
cele cinci argumente sau silogisme ale existenþei lui Dum-
nezeu formulate în antichitate de filozoful Aristotel ºi
perfecþionate mai târziu de sfântul Toma de Aquino.
Aceastã vedere a lui Dumnezeu abstractã, înfãptuitã cu
puterea naturalã a minþii o au teiºtii; e singura pe care o
admit unele loji masonice. Dar e o vedere a lui Dumnezeu
care nu-l face pe nimeni fericit. Vã dau un exemplu. Giosué
Carducci, marele poet italian, a fost invitat de prietenul sãu
Giuseppe Verdi la vila acestuia din Genova. Într-o searã,
privind de pe terasã apusul de soare pe þãrmul mãrii, poetul,
fascinat de frumuseþea peisajului, se întoarce spre prie-
tenul sãu ºi-i zice: „Eu cred în Dumnezeu”. Carducci l-a
vãzut cu mintea sa pe Dumnezeu Creatorul frumuseþilor
naturii, dar aceastã cunoaºtere nu l-a fãcut fericit. A murit
nefericit la Napoli. În ultimele clipe ale vieþii l-a respins
categoric pe preotul care a venit sã-i administreze sfintele
sacramente. Nu a putut sã-l vadã pe Dumnezeu fiindcã nu
avea inima curatã; în ea stãpânea probabil Necuratul, cãci
el, Carducci, este cel care a scris celebrul Imn cãtre Satana.
La adevãrata cunoaºtere a lui Dumnezeu despre care
vorbeºte Isus, cunoaºtere ºi vedere care îl face fericit pe om,
se ajunge nu cu mintea, ci cu inima; inima, nu ca emoþie
sentimentalã, ci în înþelesul ei biblic. Nu e lucrarea omului,
ci e lucrarea lui Dumnezeu. E rodul revelaþiei lui Dumnezeu.
E un contact direct cu Dumnezeu, e o experienþã trãitã care
nu poate fi descrisã în cuvinte. Iar Dumnezeu se reveleazã
în inima omului, cu condiþia ca inima sã fie curatã.
În inima omului are loc contactul direct dintre Dumnezeu
ºi om. Copiii nu sunt capabili sã elaboreze argumente, silo-
gisme filozofice, pentru a demonstra existenþa lui Dum-
nezeu. Dar ei îl cunosc pe Dumnezeu ºi cei care sunt ase-
menea lor; lor li se descoperã Dumnezeu, fiindcã au inima
curatã. Aºa înþelegem rugãciunea lui Isus:
70 FERICIRILE

Te preamãresc, Pãrinte, stãpânul cerului ºi al pãmântului,

pentru cã ai ascuns aceste lucruri celor înþelepþi ºi pricepuþi
ºi le-ai descoperit pruncilor. Da, Pãrinte, te preamãresc, pentru
cã aºa ai binevoit tu (...) Nimeni nu-l cunoaºte pe Tatãl decât
Fiul ºi acela cãruia vrea Fiul sã i-l descopere (Mt 11,25-26.27).

E o revãrsare de luminã în inima curatã, transparentã,

capabilã sã primeascã lumina venitã de sus ºi în aceastã
luminã sufletul nu numai cã îl vede pe Dumnezeu, dar îl
simte pe Dumnezeu, ºi aceasta îl face fericit. Chiar dacã nu
cu aceeaºi intensitate, este experienþa pe care a fãcut-o apos-
tolul Pavel, când Cristos i-a apãrut pe drumul Damascului
într-o luminã care l-a orbit pe fostul prigonitor al Bisericii.
Este experienþa pe care a fãcut-o scriitorul ºi ziaristul
francez André Frossard, autorul celebrei cãrþi intitulatã
Dumnezeu existã. Eu l-am întâlnit. Ateu prin tradiþie de
familie – tatãl sãu fusese secretarul Partidului Socialist
Francez –, fãrã sã fi avut nici cea mai micã preocupare în
viaþã pentru religie, Frossard, într-o zi, e surprins de ploaie
pe stradã. Spre a se adãposti, se retrage în capela unei
mãnãstiri. Maicile fãceau adoraþie euharisticã. Frossard
nu ºtia nici ce este o capelã, nici ce este Euharistia. În
momentul când a privit ostia de pe altar, expusã adoraþiei,
a vãzut o luminã orbitoare. A durat numai o clipã, dar i s-a
pãrut o veºnicie. În acea luminã i s-a descoperit Dumnezeu
ºi i-au fost descoperite pe loc toate adevãrurile credinþei
catolice.
„Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci ei îl vor vedea pe Dum-
nezeu”. Vor vedea. Verbul a vedea pus aici la viitor nu indicã
timpul, ci consecinþa, urmarea curãþiei inimii. Cãci cei curaþi
cu inima nu-l vor vedea pe Dumnezeu dupã moarte, ci îl vãd,
îi simt prezenþa ºi sunt fericiþi deja aici pe pãmânt. Ei îl
descoperã pe Dumnezeu în toate creaturile, vãd totul cu
ochii lui Dumnezeu, iubesc totul cu inima lui Dumnezeu.
 FERICIÞI CEI CU INIMA CURATÃ 71

Omnia pura puro, spune o maximã latinã. Totul e curat

pentru cel curat. Existã o veche legendã atribuitã sfântului
Francisc de Assisi, transformatã într-o cântare popularã
ce se aude ºi astãzi în Umbria, patria sfântului Francisc:
Într-o zi Francisc i-a zis Domnului
printre lacrimi:
„Eu iubesc soarele ºi stelele,
o iubesc pe Clara ºi pe surorile sale,
iubesc inimile oamenilor
ºi toate lucrurile frumoase.
Doamne, iartã-mã,
pentru cã ar trebui sã te iubesc numai pe tine”.
Domnul i-a rãspuns zâmbind:
„Eu iubesc soarele ºi stelele,
o iubesc pe Clara ºi pe surorile sale,
iubesc inimile oamenilor
ºi toate lucrurile frumoase.
Dragul meu Francisc,
nu trebuie sã plângi,
cãci eu iubesc aceleaºi lucruri pe care le iubeºti tu”.

E adevãrat cã aici, pe pãmânt, cei curaþi cu inima îl vãd

pe Dumnezeu într-un mod imperfect, într-un mod întunecos,
ca într-o oglindã, cum le scrie apostolul Pavel corintenilor.
Dar dupã moarte îl vor vedea pe deplin, îl vor vedea faþã
în faþã (cf. 1Cor 13,12).
Cum va fi, ce vor simþi la aceastã întâlnire directã cu
Dumnezeu, la aceastã privire faþã în faþã? E un mister.
ªi ce este un mister? – se întreabã Dostoievski. Totul e mister,
prietene, în toate este misterul lui Dumnezeu. În orice copac,
în orice fir de iarbã e acelaºi mister. Auzi cântând pãsãrile ºi
vezi stelele, cerul întreg acoperit de stele scânteiazã în noapte;
e mereu acelaºi mister, identic. Dar cel mai mare mister constã
în ceea ce va descoperi sufletul omului dupã moarte.
72 FERICIRILE

Cei curaþi cu inima trãiesc cu anticipare întâlnirea ºi

vederea lui Dumnezeu în paradis. Aceastã speranþã este
izvor de bucurie ºi fericire permanentã. E fericirea ºi bucuria
copiilor care au speranþa sã-ºi vadã alãturi de Dumnezeu
pe tata ºi pe mama care au plecat din aceastã lume, e feri-
cirea ºi bucuria pãrinþilor care au speranþa sã-ºi vadã copiii
pe care Dumnezeu i-a chemat deja la el.
Pentru cei cu inima curatã, moartea îºi schimbã complet
chipul. Cu câteva ore numai înainte de a muri, papa Ioan
al XXIII-lea le-a spus celor din familia sa care îl asistau:
„Vã amintiþi de tãticul ºi de mãmica? Eu m-am gândit
întotdeauna la ei. Sunt bucuros pentru cã în curând îi
voi vedea în paradis”.
Cu toþii avem grijã sã ne fie încãlþãmintea curatã,
hainele curate, lenjeria curatã, locuinþã curatã, mâinile
ºi faþa curate, tacâmurile curate. E necesar sã înþelegem cã
suprema noastrã grijã trebuie sã fie aceea de a avea inima
curatã. Sã nu ne lipseascã de pe buze rugãciunea rostitã
de regele David dupã cãderea sa în pãcat: „Creeazã în mine,
Dumnezeule, o inimã curatã”
Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu sã înfãptuiascã
în noi promisiunea fãcutã prin profetul Ezechiel: „Vã voi
da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou. Voi scoate
din trupul vostru inima de piatrã ºi vã voi da o inimã de
carne ca sã urmaþi poruncile mele, sã pãziþi ºi sã împliniþi
legile mele” (Ez 11,19-20).
 FERICIÞI FÃCÃTORII DE PACE

„Fericiþi fãcãtorii de pace,

cãci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu”.

În limbaj mai modern, Isus ar fi proclamat astfel a ºaptea

fericire: „Fericiþi luptãtorii pentru pace, cãci ei se vor chema
fii ai lui Dumnezeu”.
Pacea e o chestiune foarte actualã. Pacea e un cuvânt
care se aflã pe buzele tuturor. Omenirea trãieºte obsedatã,
terorizatã, de pericolul unui rãzboi nuclear. Se ºtie cã, cu
armamentul cu care s-a fabricat, e posibilã doar într-un sfert
de orã distrugerea completã a vieþii pe întreaga noastrã
planetã. Declanºarea unui rãzboi atomic e posibilã dintr-o
simplã eroare tehnicã sau e suficient un moment de nebunie
la cel care deþine butonul de comandã.
De problema pãcii e preocupatã ºi Biserica, de vreme ce
papa Paul al VI-lea a proclamat în 1968 ziua de 1 ianuarie
Zi Mondialã a Pãcii. Nenumãrate sunt în lume miºcãrile
pentru pace între popoare ºi armata de pacifiºti, de mili-
tanþi pentru pace creºte din zi în zi.
Despre pace vorbesc ºi cei care fabricã arme. Despre pace
vorbesc ºi pentru pace luptã ºi cei care provoacã în lume
rãzboaiele, revoluþiile. În numele pãcii omoarã ºi distrug
teroriºtii. Se ºtie cã cei mai mari criminali din istoria ome-
nirii, comuniºtii, au fost cei mai neobosiþi luptãtori pentru
pace.
Ne amintim cei mai în vârstã de timpurile când orice
cerere, orice petiþie, orice lucrare scrisã la ºcoalã se încheia
cu lozinca: „Trãiascã lupta pentru pace” Mai ales pe vremea
lui Ceauºescu, „genialul arhitect al pãcii în lume”, era o
adevãratã isterie: adunãri, mitinguri, conferinþe, liste de
semnãturi pentru pace.
74 FERICIRILE

Pentru mulþi lupta pentru pace a devenit un hobby, o

pasiune, care nu are nimic de-a face cu pacea.
Un cunoscut scriitor spaniol, José Luis Martin Descalzo,
preot capucin, vorbeºte într-una din cãrþile sale despre un
prieten al sãu, antimilitarist convins ºi pacifist fanatic,
obsedat de problema rãzboiului. ªtia pe de rost numãrul
rachetelor ºi bombelor atomice pe care le posedã diferite þãri,
bazele militare de unde pot porni, capacitatea avioanelor
purtãtoare de rachete atomice ºi a bombardierelor, canti-
tatea totalã de exploziv º.a.m.d.
Prietenul lui era foarte activ în lupta pentru pace. Nu era
manifestaþie antimilitarã ºi ecologistã la care sã nu ia parte.
Era expert în manifeste, lozinci, cântece pacifiste. De patru
ori s-a legat în lanþuri în faþa porþii diferitelor cazãrmi,
a participat de multe ori la marºuri împotriva construirii de
centrale nucleare, a luat parte la 42 de manifestaþii împo-
triva NATO. Arãta cu mândrie la toatã lumea „decoraþia sa”,
adicã cicatricea de lângã urechea dreaptã provocatã de un
glonþ de cauciuc în cursul unei confruntãri cu poliþia la o
manifestaþie pentru pace. Lucru straniu însã era faptul cã
acest prieten al sãu, în viaþa de toate zilele, uita de pacifismul
sãu. Îi plãcea sã bârfeascã pe seama tuturor, era intrigant,
provoca zâzanie la serviciu, era un zbir cu soþia în casã, era
dur ºi intolerant cu copiii, era nemilos ºi inuman cu soacrã-sa,
brusca femeia de serviciu, era disperarea vecinilor.
Gândindu-ne la genialul nostru conducãtor, „arhitectul
pãcii mondiale”, care salva pacea pe pãmânt, în timp ce îi
elimina fãrã milã în modul cel mai abil ºi mai discret pe cei
care se împotriveau setei lui de putere, ambiþiilor ºi megalo-
maniilor lui, ne dãm seama câtã dreptate avea sfântul
Augustin când scria, gândindu-se la unii care îºi dau în
mod ipocrit ºi nesincer sãrutul pãcii la Sfânta Liturghie:
Nu toþi oamenii care spun: „Pacea sã fie cu voi”, trebuie
luaþi în serios, ca ºi cum ar fi niºte porumbei. Dar prin ce
 FERICIÞI FÃCÃTORII DE PACE 75

se deosebeºte sãrutul porumbeilor de sãrutul corbilor? Corbul,

când sãrutã, în acelaºi timp sfâºie; porumbelul, prin natura
sa, este incapabil sã sfâºie. Aºadar, unde e sfâºiere, nu este
sãrutul pãcii adevãrate. Adevãrata pace o posedã numai cei
care nu sfâºie trupul lui Cristos care este Biserica.

Deoarece istoria omenirii, de la Cain care l-a ucis pe fratele

sãu ºi pânã astãzi, nu este altceva decât istoria unor rãz-
boaie neîntrerupte, e normal sã nu fi existat profet, filozof,
poet, istoric, scriitor care sã nu fi vorbit despre pace, care
sã nu fi condamnat rãzboiul cu tot cortegiul sãu de lacrimi
ºi de suferinþe.
În secolul al V-lea î.C., Euripide se ruga astfel într-una
din tragediile sale:
O imensã bogãþie a pãcii, tu cea prea frumoasã între fericiþii
zei, nerãbdãtoare îmi este dorinþa reîntoarcerii tale! Mã tem
cã va veni bãtrâneþea cu suferinþele sale mai înainte de a vedea
faþa ta fermecãtoare ºi melodiile corurilor frumoase ºi ospeþele
unde sunt îndrãgite coroanele de flori. Vino, tu, cea vrednicã
de cinste, în cetatea mea! Þine departe de case odioasa rebe-
liune ºi lupta furioasã care îºi gãseºte bucuria în arme ascuþite.

Era normal ca nici Cristos sã nu ocoleascã aceastã prob-

lemã deosebit de gravã a pãcii. Iar una din cele opt fericiri
se referã tocmai la pace: „Fericiþi fãcãtorii de pace, cãci ei
se vor chema fii ai lui Dumnezeu”.
Ucenicilor sãi Isus le lasã pacea: „Pace vã las vouã, pacea
mea o dau vouã. Nu v-o dau cum v-o dã lumea” (In 14,27).
Trebuie reþinut cã Isus le dã o pace care e a sa ºi numai
a sa. El dã pacea sa altfel decât o dã lumea sau, mai bine
zis, cum nu o dã lumea. Pacea pe care o dã el nu e celebra
„Pax romana” de pe vremea sa; o pace instauratã ºi menþi-
nutã de legiunile romane; o pace impusã prin teroare, prin
ameninþarea cu moartea pe cruce, moarte rezervatã celor
76 FERICIRILE

care ar fi îndrãznit sã tulbure aceastã pace ce domnea în

întregul Imperiu Roman când s-a nãscut Isus la Betleem.
Nu e nici pacea pe care încearcã sã o dea lumea în tim-
purile noastre prin echilibrul de forþe între marile puteri,
o pace impusã de frica unui rãzboi atomic. Nu e pacea pe
care o dau forþele NATO care garanteazã securitatea,
libertatea, democraþia în Balcani sau în alte pãrþi ale pãmân-
tului, lansând rachete ºi bombe.
Isus vorbeºte despre pace în contextul mesajului sãu
de iubire. Nu existã pace fãrã iubire. Pacea, ca ºi rãzboiul,
se nasc în inima omului. Lupta pentru pace se duce în
inima omului. E fãcãtor de pace cel care are iubire în inima
lui: iubirea din care se naºte mila, compãtimirea, bunãtatea,
iubirea care iartã necondiþionat, care se roagã pentru prigo-
nitor, care întoarce ºi celãlalt obraz, care preferã sã moarã
decât sã recurgã la violenþã spre a se rãzbuna, care se roagã
pentru cel care îl ucide.
„Cãci fii ai lui Dumnezeu se vor chema”. Cine are iubirea
în inimã este fiu al pãcii ºi este fiu al lui Dumnezeu, scrie
sfântul apostol Ioan. Într-adevãr, comenteazã Sfântul
Augustin,
numai iubirea îi deosebeºte pe fiii lui Dumnezeu de fiii Satanei.
Toþi postesc, toþi intrã în bisericã, toþi se stropesc cu apã
sfinþitã, toþi fac semnul crucii, toþi cântã Aleluia, ºi totuºi,
numai iubirea îi deosebeºte pe fiii lui Dumnezeu de fiii Satanei.

Isus este cel mai mare, unicul ºi adevãratul fãcãtor de

pace. Murind pe cruce, a adus pacea între Dumnezeu ºi
oameni, între evrei ºi pãgâni, pacea între toþi oamenii, ºi
ne-a învãþat practic cum sã construim pacea ºi cum sã men-
þinem pacea adusã de el. „El este pacea noastrã, scrie apos-
tolul Pavel, el din doi a fãcut unul ºi a surpat zidul de la
mijloc care îi despãrþea [pe evrei ºi pãgâni] ºi în trupul lui
[pe cruce] a înlãturat duºmãnia dintre ei” (Ef 2,4-15).
 FERICIÞI FÃCÃTORII DE PACE 77

Dumnezeu a voit ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el [în

Cristos] ºi sã împace totul cu sine prin el, atât cele de pe pãmânt
cât ºi cele din ceruri, fãcând pace prin sângele crucii sale. ªi
pe voi care odinioarã eraþi strãini ºi duºmani prin gândurile
ºi prin faptele voastre rele, el v-a împãcat acum prin trupul lui
de carne, prin moartea sa, ca sã vã facã sã vã înfãþiºaþi înaintea
lui sfinþi, fãrã prihanã ºi fãrã vinã (Col 1,19-22).
Aºadar, toate rãzboaiele din lume se nasc în inima omului.
Orice rãzboi nu este altceva decât suma rãzboaielor din
inimile oamenilor; fie cã e vorba de rãzboaiele, de conflic-
tele mari dintre popoare, fie cã e vorba de rãzboaiele, de
conflictele mai mici din cadrul comunitãþii în care trãim,
din cadrul colectivului de muncã sau din cadrul familiei.
Când în inimile oamenilor nu mai este iubire, oamenii
înceteazã de a mai fi fii ai lui Dumnezeu care este iubire,
ei devin duºmani ai lui Dumnezeu. Când în inimile lor se
dezlãnþuie patimile, instinctele: ura, rãzbunarea, rãutatea,
invidia, lãcomia, orgoliul, necumpãtarea, beþia, desfrâul,
egoismul º.a.m.d., e un adevãrat rãzboi declanºat împotriva
lui Dumnezeu. Acest rãzboi nu poate fi þinut înãuntru,
se defuleazã, rãbufneºte în afarã ºi aºa se nasc rãzboaiele,
conflictele între oameni.
Se întreabã apostolul Iacob:
De unde vin luptele ºi certurile între voi? Nu vin oare din
poftele voastre, care se luptã în mãdularele voastre? Voi
poftiþi, ºi nu aveþi; ucideþi, pizmuiþi, ºi nu izbutiþi sã cãpãtaþi;
vã certaþi ºi vã luptaþi, ºi nu aveþi pentru cã nu cereþi, sau
cereþi ºi nu cãpãtaþi pentru cã cereþi rãu, cu gând sã risipiþi
în plãcerile voastre (Iac 4,1-3).
Vechii romani aveau un dicton: si vis pacem, para bellum
(dacã vrei pacea, pregãteºte-te de rãzboi). Isus ºi-a însuºit
acest dicton, dar l-a înþeles cu totul altfel decât îl înþelegeau
romanii. El ne invitã la un rãzboi necruþãtor ºi neîntrerupt
78 FERICIRILE

dus împotriva a tot ce este rãu în noi, împotriva porni-

rilor ºi instinctelor dezordonate din inima noastrã. Numai
printr-un asemenea rãzboi putem avea pacea cu noi înºine,
cu Dumnezeu ºi cu semenii noºtri.
Unul dintre cei mai mari luptãtori pentru pace pe care
i-a cunoscut omenirea a fost papa Ioan al XXIII-lea. El a
scris celebra enciclicã Pacem in terris. Acest papã a uimit
ºi a cucerit lumea cu chipul sãu blând, senin, cu zâmbetul
sãu plin de bunãtate, adicã cu pacea pe care o purta în
inimã ºi care se reflecta pe faþa sa. Dar, citind Jurnalul sãu,
rãmânem surprinºi sã constatãm cã acest mare om al pãcii
a fost un mare violent. Dar toate violenþele sale erau îndrep-
tate împotriva pornirilor rele pe care ºi el, ca orice om, le
simþea în inima sa. A luptat cu eroism pentru a-ºi pãstra
netulburatã pacea inimii, pentru a-ºi supune patimile
judecãþii, judecata voinþei, iar voinþa voinþei ºi iubirii lui
Dumnezeu.
Si vis pacem, para bellum. Acest rãzboi din noi înºine
nu-l putem începe pânã nu ne descoperim duºmanii din
inima noastrã. Trebuie sã recunoaºtem un lucru: certurile,
conflictele, tensiunile, luptele, rãzboaiele se nasc din faptul
cã omul vede tot ce e rãu în alþii: în societate, la colegii
de muncã, în lume, în familie, la cei cu care vine în contact.
Vrea sã facã ordine prin violenþã, sã-i punã la punct pe
alþii, sã transforme, sã reformeze lumea, uitând cã rãzboiul
trebuie început de la el însuºi, cã trebuie sã se reformeze,
sã se transforme în primul rând pe el însuºi. Rãzboiul trebuie
început cu recunoaºterea sincerã a propriilor greºeli ºi
pãcate.
Într-o zi de mai a anului 1891, un bãrbat a intrat vijelios
într-o bisericã din Paris, a alergat la preotul care se afla în
sacristie ºi i-a spus disperat: „Trebuie sã mã spãl. Aveþi sodã
pentru sufletul meu?” Bãrbatul nu era altcineva decât
imoralul poet Huysmans care, nemaiputând suporta iadul
 FERICIÞI FÃCÃTORII DE PACE 79

din inima lui, simþea nevoia imperioasã de a se întoarce

la Dumnezeu. Dupã pregãtirea cuvenitã, se spovedeºte ºi
apoi, în genunchi, la uºa bisericii, îi înalþã lui Dumnezeu
aceastã rugãciune de o incredibilã sinceritate: „Tatã, am
alungat porcii din sufletul meu. Ai milã de mine: vin de atât
de departe Ai milã, Doamne, de acest pãzitor de porci rãmas
acum fãrã ocupaþie”.
Câtã pace ºi liniºte ar fi în lume dacã toþi oamenii ar
recunoaºte cã toþi sunt greºitori ºi s-ar ocupa de propriile
lor greºeli, nu de ale altora! În aceastã privinþã au africanii
o fabulã foarte instructivã.
Vulturul a cãzut fulgerãtor în cuibul ciocârliei ºi a fãcut prãpãd,
a sfâºiat toþi puiºorii care abia veniserã pe lume. Când ciocârlia
s-a întors la cãsuþa ei, a izbucnit în lacrimi, chemându-ºi dispe-
ratã puiºorii. Zicea: „Cine v-a ucis, plãpânde creaturi ale inimii
mele? Ce bestie infamã mi-a fãcut aceastã ranã cumplitã,
smulgându-vã iubirii mele?” „E vulturul, i-a ºoptit vântul,
vulturul cel veºnic nesãtul”.
Ciocârlia a zburat spre soare, regele cel înalt ºi drept. „O,
soare, rãzbunã-mã Vulturul perfid mi-a distrus familia, mi-a
sfâºiat copiii. Erau atât de plãpânzi puiºorii mei, atât de veseli!
ªi iubeau atât de mult lumina, lumina ta, atât de mult iubeau
viaþa!”
„Priveºte, îi spune regele ciocârliei, priveºte în jos”. Un stol
de musculiþe zburau pe firul unei raze de luminã. „Aceste
creaturi minuscule, a adãugat stãpânul înãlþimilor, iubesc ºi
ele lumina, viaþa”. Dar chiar în acel moment o altã ciocârlie
s-a repezit ca o sãgeatã din cuibul ei, a pãtruns în stolul de
musculiþe ºi a fãcut prãpãd. „Vezi?, îi zice regele nefericitei
ciocârlii, toate fãpturile vii sunt pline de cruzime. Dar toate
se gândesc numai la propria suferinþã, nu la suferinþa altora.
La rãul care li se face, dar nu la rãul pe care ele îl fac altora”.

Cel mai de temut duºman în acest rãzboi cu noi înºine

este instinctul rãzbunãrii. A te rãzbuna, a rãspunde cu
80 FERICIRILE

rãu celui care îþi face rãu, nu e greu, e lucrul cel mai uºor
de pe lume; dar rãzbunarea e întotdeauna semn de slãbi-
ciune, de laºitate. În schimb, semn de curaj, de eroism
este a nu te rãzbuna, a ierta, a face bine celui care îþi face
rãu.
Un mare luptãtor pentru pace, pentru dreptate, pentru
libertate, a fost în timpurile noastre Mohanadas Kara-
machand Gandhi. Dar conºtient cã cel care vrea sã reformeze
lumea ºi societatea trebuie sã înceapã prin a se reforma pe
el însuºi, armele lui de luptã au fost non-violenþa, toleranþa
ºi iertarea.
Posed eu non-violenþa omului curajos?, se întreba Gandhi.
Numai moartea mi-o va arãta. Dacã cineva m-ar ucide iar
eu aº muri cu o rugãciune pe buze pentru duºmanul meu,
amintindu-mi de Dumnezeu ºi fiind conºtient de prezenþa
sa vie în sanctuarul inimii mele, numai atunci s-ar putea
spune cã am posedat non-violenþa omului curajos.

Multã luptã, mult sacrificiu, multã stãpânire de sine,

multã rãbdare, multã renunþare, multã atenþie în vorbe
se impune pentru a se evita, mai ales în viaþa de familie,
rãzboiul, tensiunile, conflictele, certurile. Iatã câteva reguli
de aur pentru o bunã cãsnicie pe care le-a dat o pereche de
soþi americani, soþii Hemstreet, cu ocazia jubileului de 75
de ani de cãsãtorie, celor care i-au întrebat cum de au
putut trãi împreunã fericiþi timp de trei sferturi de veac;
el avea 103 ani, ea 100:
1. nu vã angajaþi în discuþii înainte de micul dejun;
2. nu aºteptaþi prea mult unul de la celãlalt;
3. nu mormãiþi; dacã aveþi ceva de spus, vorbiþi clar;
4. nu fiþi egoiºti;
5. nu vã cãsãtoriþi cu cineva de care nu sunteþi complet
mulþumit, cu gândul cã o sã-l faceþi apoi sã se schimbe;
 FERICIÞI FÃCÃTORII DE PACE 81

6. nu vã plângeþi niciodatã unul de celãlalt. În casa în care

bãrbatul se plânge de femeie ºi femeia de bãrbat, spune un
proverb indian, fericirea nu va avea niciodatã un scaun;
7. bãrbatul sã nu spunã niciodatã soþiei:
„Pãrinþii tãi m-au ruinat”.
„Te smiorcãi ca un copil”.
„Pulovãrul tãu îmi aminteºte de tanti Carolina”.
„În opt zile de trei ori mi-ai fãcut aceeaºi mâncare”;
8. soþia sã nu spunã bãrbatului:
„Nu gãseºti niciodatã timp sã mã duci la o distracþie”.
„La ora asta vii acasã?”
„Câþi bãrbaþi ar fi fost fericiþi sã mã ia de nevastã!”
„Sunt atâtea femei care pot sã-ºi cumpere tot ce vor”.

Într-o rugãciune simplã, sfântul Francisc de Assisi ne

prezintã toatã strategia luptãtorului pentru pace:
Doamne, fã din mine un instrument al împãcãrii între
oameni.
Unde este urã, eu s-aduc iubirea.
Unde e ofensã, eu s-aduc iertarea.
Unde-i dezbinare, eu s-aduc unirea.
Unde-i îndoialã, s-aduc adevãrul.
Unde-i disperare, s-aduc bucuria.
Unde-i întuneric eu s-aduc lumina.
O, Învãþãtorule, fã ca eu sã caut nu atât sã fiu eu mângâiat,
cât sã mângâi eu pe alþii; nu atât sã fiu eu înþeles, cât eu sã
înþeleg pe alþii; nu atât sã fiu eu iubit, cât eu sã iubesc pe
alþii.
 FERICIÞI CEI PRIGONIÞI

„Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate,

cãci a lor este împãrãþia cerurilor.
Fericiþi veþi fi când, din pricina mea,
oamenii vã vor batjocori, vã vor prigoni
ºi vor spune tot felul de lucruri rele ºi neadevãrate
împotriva voastrã.
Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã,
pentru cã rãsplata voastrã este mare în ceruri.
Cãci tot aºa i-au prigonit pe profeþii
care au fost înaintea voastrã”.

Vorbindu-le despre necazurile care îi aºteaptã, Isus le

explicã ucenicilor ºi motivul:
Dacã vã urãºte lumea, nu uitaþi cã pe mine m-a urât înaintea
voastrã. Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar
pentru cã nu sunteþi din lume ºi pentru cã eu v-am ales din mij-
locul lumii, de aceea vã urãºte lumea. Amintiþi-vã de cuvântul
pe care vi l-am spus: slujitorul nu este mai presus de stãpânul
sãu. Dacã m-au prigonit pe mine, ºi pe voi vã vor prigoni
(In 15,18- 20).
Paradoxalã, misterioasã ºi ºocantã pentru mintea ome-
neascã este ºi aceastã ultimã fericire Sã fii persecutat,
batjocorit, ºi totuºi fericit!
Sã înþelegem bine cum stau lucrurile. Isus nu aprobã
ºi nu favorizeazã faptele inumane. Prigoana în sine rãmâne
un rãu condamnabil, este o lezare a drepturilor inviolabile
ale oricãrei persoane umane, este o încãlcare a libertãþii
de gândire ºi de religie. Isus ne îndeamnã sã fim înþelepþi
ca ºerpii, sã fim prudenþi, sã fugim, sã ne ascundem în
caz de persecuþie.
 FERICIÞI CEI PRIGONIÞI 83

„Pãziþi-vã de oameni, cãci vã vor duce înaintea tribu-

nalelor ºi vã vor bate în sinagogile lor. Veþi fi târâþi înaintea
guvernatorilor din pricina mea (...) Când vã vor prigoni
într-o cetate, fugiþi în alta” (Mt 10,17-18.23).
Faptele Apostolilor ne informeazã cã, dupã uciderea cu
pietre a lui ªtefan, creºtinii din Ierusalim au fugit în dife-
rite localitãþi din Palestina ca sã scape cu viaþã. Biserica
nu a aprobat niciodatã gesturi provocatoare ca cele ale
iehoviºtilor, care cautã persecuþiile pentru a poza în martiri.
Biserica nu a aprobat, de pildã, gestul lui Origene care, în
ziua în care tatãl sãu, sfântul Leonida, a fost ucis pentru
credinþã, a voit sã meargã la locul de execuþie, sã se predea
în mâinile cãlãilor, sã se declare creºtin ca sã moarã martir
împreunã cu tatãl sãu. Era încã foarte tânãr, un copil, ºi
a fost încuiat în casã, spre a fi împiedicat sã facã un ase-
menea gest nesãbuit.
Dar nu orice persecuþie aduce bucurie ºi fericire, ci numai
aceea care este înduratã pentru dreptate, cum specificã
Mântuitorul. ªi ºtim deja ce înþeles are cuvântul dreptate
pe buzele lui Isus. Dreptatea înseamnã a-i da lui Dumnezeu
ce este al lui Dumnezeu, ce i se cuvine lui, ce este dreptul
lui. Prigonit pentru dreptate este cel prigonit pentru cã
împlineºte voinþa lui Dumnezeu, pentru cã pune în practicã
legile lui Dumnezeu.
Toþi drepþii Vechiului Testament, începând cu Abel cel
drept ºi terminând cu Ioan Botezãtorul, au fost persecutaþi.
Toþi drepþii Noului Testament, începând cu Cristos ºi pânã
la sfârºitul lumii, vor fi persecutaþi. E un lucru pe care îl
observã toatã lumea: cei rãi, cei pãcãtoºi nu-i pot suporta
pe cei buni, pe cei drepþi ºi cautã sã-i elimine. Aceºtia din
urmã, prin simpla lor prezenþã în lume, sunt insuportabili,
sunt un reproº pentru cei dintâi. De aceea sunt dispre-
þuiþi, prigoniþi, li se aplicã tot felul de epitete umilitoare,
li se fac tot felul de ºicane.
84 FERICIRILE

E o realitate pe care o descrie cu mult simþ psihologic

Cartea Înþelepciunii:
Haideþi sã-l vânãm pe cel drept, fiindcã ne stinghereºte ºi se
împotriveºte isprãvilor noastre ºi ne gãseºte vinã cã stricãm
legea ºi ne acuzã cã nu umblãm cum am fost învãþaþi din
copilãrie (...) El este pentru noi ca o osândã a gândurilor
noastre ºi ne este greu chiar când ne uitãm la el. Cãci viaþa
lui nu seamãnã cu viaþa celorlalþi ºi cãrãrile lui sunt diferite.
Înaintea lui suntem socotiþi ca necuraþi ºi de cãile noastre
se fereºte ca de o murdãrie; el declarã fericit sfârºitul celor
drepþi ºi se laudã cã-l are pe Dumnezeu drept tatã (...) Sã-l
punem la încercare cu ocãri ºi cu chinuri ca sã vedem cât este
de rãbdãtor ºi sã încercãm suferinþa lui. Sã-l supunem unei
morþi de ocarã cãci, dupã vorba lui, Dumnezeu va avea grijã
de el (Înþ 2,12-20).
Prigoniþii pentru dreptate nu sunt numai cei aruncaþi
în închisoare, torturaþi pentru credinþã, împuºcaþi, decapi-
taþi. Asemenea persecuþii sângeroase care fac martiri se
întâmplã mai rar în istoria Bisericii. Dar sunt persecuþiile
care au loc în timp de pace ºi acestea nu lipsesc niciodatã în
istoria Bisericii. Creºtinii care îºi trãiesc ºi îºi mãrturisesc
cu curaj credinþa, care nu ºtiu ce este compromisul, oportu-
nismul, cameleonismul, sunt întotdeauna prigoniþi pentru
dreptate, sunt dispreþuiþi, ironizaþi, nedreptãþiþi de semenii
lor la serviciu, în societate, adesea chiar în familia lor; deþi-
nãtorii de putere îi discrimineazã, le interzic accesul la
posturi ºi funcþii de conducere, avansarea pe scara socialã.
Lãsând la o parte timpurile de prigoanã comunistã, câþi
catolici sunt astãzi, în vremuri de democraþie, în parlament,
în guvern, în funcþii importante de conducere, exceptând
câteva cazuri de catolici care din catolicism nu au decât
numele? Un creºtin adevãrat, practicant, e în mod necesar
ºi inevitabil un martor al credinþei. Iar martor ºi martir
au aceeaºi etimologie, înseamnã exact acelaºi lucru.
 FERICIÞI CEI PRIGONIÞI 85

Fericirea pe care Isus o promite celor prigoniþi nu vine

de la prigonitori: de la ei vine suferinþa prigoanei. Fericirea
este un dar pe care cei prigoniþi îl primesc de la Dumnezeu.
Faptele Apostolilor ne vorbesc despre bucuria pe care
au experimentat-o cei prigoniþi pentru dreptate. Dupã ce
au fost bãtuþi cu vergi, apostolii au plecat dinaintea sine-
driului bucuroºi cã au fost învredniciþi sã fie batjocoriþi
pentru numele lui Cristos (cf. Fap 5,41). ªtefan, diaconul,
moare sub ploaia de pietre într-un extaz de fericire. Apostolul
Petru scria creºtinilor rãspândiþi prin Pont, Galaþia, Capa-
docia, Asia ºi Bitinia, îndemnându-i la bucurie:
Sã vã bucuraþi mult, chiar dacã acum sunteþi întristaþi pentru
puþinã vreme, prin felurite încercãri, pentru încercarea cre-
dinþei voastre (...) Chiar dacã aveþi de suferit pentru dreptate,
fericiþi sunteþi voi Sã nu aveþi nici o teamã de ei ºi sã nu vã
tulburaþi (1Pt 1,1.5; 3,14).

Citind în vieþile sfinþilor cã, în timp ce erau torturaþi ºi

uciºi, nu numai cã nu se tulburau, dar erau senini, fericiþi,
capabili chiar de umor, ca acel martir care, în timp ce era
dus la locul de execuþie, mângâia pe cap copiii pe care îi
întâlnea pe cale, sau ca sfântul Toma Morus care glumea
în timp ce urca pe eºafod, avem impresia cã e vorba de niºte
poveºti pioase. ªi totuºi, nu sunt poveºti. Toþi preoþii ºi epis-
copii care au suferit pentru credinþã în temniþele comuniste,
cu care am discutat, dupã ce îmi descriau atrocitãþile de
neimaginat, torturile bestiale pe care le-au avut de îndurat,
îºi terminau povestirea cu aceste cuvinte: ºi totuºi, cele
mai frumoase zile din viaþa mea le-am trãit în puºcãrie.
Cunoaºtem cu toþii doi mari creºtini care au fost prigoniþi
pentru credinþã de comuniºti, soþii Sergiu ºi Nicole Grosu,
care au fost prigoniþi, urmãriþi, întemniþaþi, exilaþi. El
trãieºte încã. De curând a apãrut o carte a soþiei sale inti-
tulatã sugestiv: Binecuvântatã sã fii tu, închisoare.
86 FERICIRILE

Evident, nu toþi prigoniþii suferã pentru dreptate, pentru

credinþã. Sunt prigoniþi ºi pentru alte motive, de pildã,
pentru motive politice. Dar, dupã cum aratã istoria prigoa-
nelor comuniste, pe omul fãrã credinþã prigoana, nedrep-
tatea, închisoarea, suferinþa fãrã sens ºi fãrã explicaþie,
absurdã, îl zdrobeºte, îl împinge la disperare, uneori chiar
la sinucidere. Singura consolare poate fi speranþa rãzbunãrii
în viitor, acea speranþã pe care o exprimã proverbul chinezesc
care spune: „Aºazã-te pe malul râului ºi aºteaptã cu rãbdare.
Va sosi cadavrul duºmanului tãu”.
Celor care sunt prigoniþi pentru dreptate, credinþa este
aceea care le dã motive adevãrate de speranþã, de fericire,
de bucurie. Le dã certitudinea cã prigoana, suferinþa, nu
e absurdã, nu e inutilã. Acceptatã cu resemnare la voinþa
lui Dumnezeu, ea capãtã o valoare infinitã de ispãºire, de
mântuire veºnicã. De ispãºire mai întâi pentru propriile
pãcate.
A. Soljeniþîn, în cartea sa, Arhipelagul Gulag, descriind
comportamentul victimelor în timpul îndelungatelor procese
comuniste ºi în lagãrele din Siberia, scoate în evidenþã faptul
cã numai cei credincioºi au reuºit sã-ºi pãstreze demnitatea
lor de oameni: sufereau, tãceau, dar rezistau, nu deveneau
viermi la picioarele cãlãilor prin turnãtorie, renegare a trecu-
tului ºi a convingerilor lor. Mai întotdeauna erau oameni
neînsemnaþi, modeºti, oameni simpli, femei analfabete, dar
suflete atât de mari Ca acea bãtrânicã ajunsã în lagãr
împreunã cu un numãr mare de deportaþi:
– În baza cãrui numãr din Codul penal ai fost condamnatã?,
o întreabã miliþianul.
– Nu ºtiu, maicã, eu nu mã pricep la numere.
– Câþi ani ai de fãcut?, o întreabã miliþianul furios.
Chipul bãtrânei brãzdat de riduri se lumineazã de un zâmbet
ºi rãspunde:
– Atâþia câþi a hotãrât Domnul ca sã-mi ispãºesc aici pãcatele.
 FERICIÞI CEI PRIGONIÞI 87

Mângâiere ºi speranþã aduce în inima celor prigoniþi

pentru dreptate convingerea cã suferinþa este izvor nesecat
de rodnicie pentru convertirea pãcãtoºilor, pentru rãspân-
direa împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. Au rãmas celebre
cuvintele lui Tertulian din secolul al III-lea adresate prigoni-
torilor: „Sângele martirilor este sãmânþa creºtinilor. Ucideþi
un creºtin ºi vor rãsãri în locul lui zece”.
Dar, mai ales, motiv de bucurie ºi de fericire pentru cei
prigoniþi este gândul cã suferinþa, prigoana este cheia de
aur care le deschide paradisul. Sunt deosebit de impresio-
nante scrisorile pe care sfântul Ignaþiu din Antiohia, con-
damnat la moarte de împãratul Traian, le-a scris ºi le-a
trimis la diferite comunitãþi creºtine, în timp ce era dus sub
escortã din Asia Micã la Roma, unde avea sã fie aruncat
la fiare:
ªtiu ce este spre folosul meu. Acum încep sã fiu adevãratul
ucenic al lui Cristos (...) Foc, cruce, haite de fiare, împrãºtiere
de oase, smulgere de membre, sfâºiere în întregime a trupului,
biciuire cruntã a diavolului n-au decât sã vinã asupra mea,
numai sã-l pot dobândi pe Isus Cristos.

Nici vorbã de urã sau de rãzbunare împotriva cãlãilor.

Sfântul Ciprian, episcop al Cartaginei, a dispus sã i se dea
25 de monede de aur cãlãului care avea sã-i taie capul.
În timpul prigoanei comuniste din Mexic, doi tineri con-
damnaþi la moarte pentru credinþã se aflau în faþa pluto-
nului de execuþie. „Scoate-þi pãlãria, i-a spus unul dintre ei
tovarãºului sãu. Intrãm în casa lui Dumnezeu. În casa lui
Dumnezeu nu se intrã cu capul acoperit”.
Nenumãrate sunt exemplele de creºtini care, prigoniþi,
au mers fericiþi la moarte, ºtiind cã a lor este împãrãþia
cerurilor. Exemple pe care le gãsim în toate epocile istoriei
Bisericii.
88 FERICIRILE

Unul dintre exemplele cele mai rãsunãtoare ºi mai

impresionante, care a avut un puternic ecou în literatura
francezã modernã este cel al cãlugãriþelor carmelite din
Compiègne. Era la marea revoluþie francezã dezlãnþuitã
în 1789. În numele libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii fãrã
Dumnezeu ºi împotriva lui Dumnezeu, revoluþionarii au
decretat abolirea ordinelor cãlugãreºti ºi închiderea tuturor
mãnãstirilor. Dupã ei, cine se consacrã lui Dumnezeu prin
voturi nu este un om liber, e sclav. Cine nu pãrãseºte mãnãs-
tirea trebuie omorât, pentru ca societatea nouã sã fie for-
matã numai din cetãþeni liberi.
Cãlugãriþele carmelite din Compiègne, în frunte cu maica
Tereza a sfântului Augustin, au refuzat sã pãrãseascã
mãnãstirea. Erau 16 la numãr. Cea mai în vârstã avea 56 de
ani de viaþã cãlugãreascã. Cea mai tânãrã abia depusese
voturile de câteva luni. În iulie 1794 au fost arestate ºi arun-
cate în închisoarea din Paris. În aceeaºi lunã, pe data de 17,
au fost judecate de un tribunal revoluþionar, condus de
cetãþeanul Fouquier-Tinville ºi condamnate la moarte prin
tãierea capului, acuzate fiind de rebeliune, instigaþie la
revoltã ºi oprimare a poporului francez. În seara aceleiaºi
zile au fost executate. Era la ora ºase seara când condam-
natele, cu mâinile legate la spate, au fost urcate în douã
cãruþe ºi duse la locul de execuþie. Pe drum au cântat
Completoriul, rugãciunea de searã pe care o spuneau în
mod obiºnuit la ora aceea. Au cântat de asemenea imnul
Te lucis ante terminum (Pe tine te lãudãm înainte de
înserare), Miserere ºi Salve Regina.
La picioarele eºafodului, superioara a cerut ca ea sã fie
executatã ultima, ca sã-ºi asiste fiicele ca o adevãratã mamã.
Toate cãlugãriþele ºi-au reînnoit voturile în faþa superioarei
ºi au sãrutat medalia Maicii Domnului. Apoi, maica Tereza
a intonat imnul cãtre Duhul Sfânt: Veni Creator Spiritus,
în timp ce cãlugãriþa cea mai tânãrã urca prima pe eºafod.
 FERICIÞI CEI PRIGONIÞI 89

În timp ce cântarea continua, capetele maicilor cãdeau

unul dupã altul sub cuþitul ghilotinei. Cântarea devenea
din ce în ce mai slabã. Ultima care a urcat ºi a murit a fost
maica superioarã, cu care s-a terminat ºi cântarea. Când
soarele apunea, peste locul execuþiei, mirosind a sânge
proaspãt, se lãsase o tãcere totalã. La un moment dat, în
timp ce ghilotina lucra, un comisar de poliþie a spus:
„Poporul nu are nevoie de sclave”. Surorile care aºteptau
rândul la ghilotinã au rãspuns: „Dar are nevoie de martiri,
ºi acest serviciu putem sã ni-l asumãm noi. Noi credem
numai în Dumnezeu”.
Nu a trecut un an, ºi un nou tribunal revoluþionar i-a
condamnat la moarte pe toþi membrii tribunalului care
le judecase ºi le condamnase la moarte pe cãlugãriþe, în
frunte cu cetãþeanul Fouquier-Tinville. Erau în numãr de
ºaisprezece; exact câte fuseserã ºi cãlugãriþele. Dar moartea
acestor cãlãi nu a avut nimic din frumuseþea, mãreþia ºi
fericirea cu care au murit cãlugãriþele martire.
Prima Constituþie modernã, cea americanã, din 1787,
declarã cã orice cetãþean are dreptul la fericire. Dar nici
Constituþia americanã, nici vreo altã constituþie, nu a fãcut
vreun om fericit ºi nu-l învaþã pe om cum sã fie fericit. A
proclama dreptul la fericire e una, a-l face pe om fericit
este cu totul altceva.
Discursul lui Isus de pe munte este singura Constituþie
care proclamã dreptul la fericire ºi în acelaºi timp aratã
cãile care duc la fericire: fericiþi cei sãraci, fericiþi cei care
plâng, fericiþi cei blânzi, fericiþi cei flãmânzi ºi însetaþi de
dreptate, fericiþi cei milostivi, fericiþi cei cu inima curatã,
fericiþi fãcãtorii de pace, fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate.
 BIBLIOGRAFIE

ALUNNO Luigi, Ha un senso la vita?, Padova 1984.

BARRA Giovanni, Itinerario a Dio dell’uomo moderno,

Modena1967.

DEL MAZZA Valentino, Invito alla gioia, Torino 1978.

DESCALZO JOSÈ Luis Martin, Le ragioni della gioia,

Torino 1992.

INSOLERA Vincenzo, Le sorgenti della gioia, Roma 2001.

MOLINARI Franco, Mille e una ragioni per credere,

Milano 1988.

OGER H.M., Spiritualitàper il nostro tempo, Modena 1969.

ORSINI Pietro, Miniera ignaziana, Milano 1954.

PAUL AL VI-LEA, Exortaþia apostolicã Gaudete in Domino

(9 mai 1975).

PASTORINO Giovanni, ed., Semi di consolazione,

Genova 1957- 1980.

VERSCHAVE Lucien, ed., Témoins sans frontières,

Paris 1992.