SPIRITUALITATE

8
Pr. CLAUDIU DUMEA

VICIILE CAPITALE

Sapientia
Iaºi – 2003
 Imprimatur
? Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
12.06.2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

DUMEA, CLAUDIU
Viciiile capitale / Claudiu Dumea - Iaºi : Sapientia, 2003
(Spiritualitate ; 8)
ISBN 973-8474-19-1

© 2003 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 6600 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.tuiasi.ro
email slupu@itrc.tuiasi.ro
 CUPRINS

Fiara cu ºapte capete ..................................................... 7

MÂNDRIA
1. Un soi de nebunie colectivã ................................... 13
2. Libido dominandi .................................................... 18
3. Alte forme de manifestare a mândriei .................. 23
4. Forme fariseice de manifestare a mândriei .......... 28
5. Antidotul mândriei ................................................ 33
6. Umilinþã nu înseamnã slãbiciune ......................... 38
7. Umilinþa, sfinþenia ºi eroismul .............................. 43
8. Învãþaþi de la mine .................................................. 47

AVARIÞIA
1. Portretul avarului .................................................. 54
2. Avarul, închinãtor la idoli ..................................... 58
3. Fericiþi cei sãraci cu duhul .................................... 62

INVIDIA
1. Pãcatul lui Cain ...................................................... 68
2. Cetatea pãmânteascã sau împãrãþia invidiei ........ 73
3. Roadele invidiei: crima ºi calomnia ....................... 78

MÂNIA
1. Mânia lui Dumnezeu .............................................. 84
2. Mânia sfântã .......................................................... 89
3. Mânia pãcãtoasã ..................................................... 94
4. Stãpânirea de sine .................................................. 99
5. Învãþaþi de la mine ................................................. 105
6 VICIILE CAPITALE

LÃCOMIA
1. Viciul degradãrii omului ........................................ 111
2. Postul ...................................................................... 116

LENEA
1. Lenea trupeascã ...................................................... 121
2. Lenea, mama imoralitãþii ....................................... 126
3. Hãrnicia .................................................................. 131
4. Bucuria ºi munca ....................................................136
5. Lenea spiritualã ...................................................... 141

DESFRÂUL
1. Temple pustiite ....................................................... 147
2. Idealul castitãþii ...................................................... 152
 FIARA CU ªAPTE CAPETE

Viaþa spiritualã presupune o luptã permanentã împo-

triva pãcatului. Pãcatul e singurul duºman care meritã
acest nume. Dar cum sã lupþi împotriva duºmanului
dacã nu-þi cunoºti duºmanul? Totul în viaþa spiritualã
porneºte de la cunoaºterea de sine. E o intuiþie pe care
au avut-o ºi anticii, dupã cum atestã preceptul scris la
intrarea în templul de la Delfi: „Cunoaºte-te pe tine
însuþi”.
În scopul unei mai bune cunoaºteri de noi înºine, ne
vom opri într-o serie de meditaþii asupra celor ºapte
pãcate capitale, care, la drept vorbind, nu sunt pãcate,
ci sunt rãdãcinile tuturor pãcatelor. Sunt ºapte pãcatele
capitale. Numãrul ºapte trebuie sã ne ducã imediat cu
mintea la simbolismul biblic al acestui numãr: e simbolul
plinãtãþii, al totalitãþii; al totalitãþii pãcatului în cazul
nostru.
Este surprinzãtor sã constatãm cât de mult s-a ocupat
arta creºtinã de acest subiect ºi cât de sugestiv a pre-
zentat aceastã temã a celor ºapte pãcate capitale.
Una dintre cele mai interesante opere de artã e o gra-
vurã a lui Th. Gall din secolul al XVII-lea care reprezintã
un om aºezat comod într-o caleaºcã luxoasã trasã de
ºapte animale diferite, reprezentând cele ºapte pãcate
sau vicii capitale: astfel vedem un pãun, un porc, un þap,
un mãgar º.a.m.d. Vizitiul de pe capra trãsurii este un
pui de diavol care þine în mânã ºapte hãþuri. În depãr-
tare se vede o prãpastie uriaºã din care ies flãcãri de foc;
e iadul spre care Diavolul îºi mânã animalele lovind cu
biciul în ele, în timp ce omul din caleaºcã stã liniºtit fãrã
8 VICIILE CAPITALE

sã-ºi dea seama încotro se îndreaptã. În josul tabloului

sunt scrise cuvintele: Perniciosissimum homini peccatum
(Pãcatul e lucrul cel mai periculos pentru om).
Sfântul apostol Paul ºi cateheza din primele timpuri
ale Bisericii descriu pe larg toate aceste pãcate, dar fãrã
a le numãra ºi fãrã a le sistematiza. Cea care le va fixa
un numãr ºi le va sistematiza va fi asceza monahalã.
Evagriu, marele admirator al lui Origene ºi al alegoris-
mului biblic al lui Origene, gãseºte pentru vicii cifra
simbolicã de ºapte: dupã cum Iosue, ca sã intre în Þara
Fãgãduitã a trebuit sã învingã ºapte naþiuni duºmane,
scrie Evagriu, la fel omul duhovnicesc trebuie sã învingã
ºapte duºmani ca sã dobândeascã stãpânirea ºi pacea
inimii. El începe enumerarea cu primul pãcat descris de
cartea Genezei: lãcomia. Al doilea e desfrâul care se naºte
din lãcomia în mâncare ºi mai ales în bãuturã. Lãcomia
ºi desfrânarea, pentru a fi satisfãcute, au nevoie de bani,
de unde al treilea pãcat capital: avariþia, pofta de bani.
Pofta de bani naºte al patrulea pãcat capital: invidia,
tristeþea vãzând cã altul are mai mult. Invidia naºte urmã-
torul pãcat capital: mânia. Invidiosul, în neputinþa sa de
a avea ce are altul sau cât are altul, explodeazã în accese
de furie. Pãcatele de pânã acum, în special necumpãtarea
ºi desfrâul, duc la epuizare fizicã ºi spiritualã, de unde
urmãtorul pãcat capital: apatia sau lenea. Cel care a
sãvârºit cele ºase pãcate amintite îºi dã seama cã e lipsit
de substanþã, de valoare în interior. Nu-ºi gãseºte nici o
satisfacþie, nici o mulþumire în el însuºi, de aceea cautã
o compensaþie în afara lui, în aprecierea altora; în acest
scop îºi creeazã o falsã imagine în ochii altora în care se
complace: e al ºaptelea pãcat capital: trufia, gloria deºartã.
Înlãnþuirea este logicã, dar maeºtrii vieþii spirituale
medievali au gãsit o altã ordine, pornind de la cele trei
pofte despre care vorbeºte apostolul Ioan în prima sa
 FIARA CU ªAPTE CAPETE 9

scrisoare (cf. 2,16): „Tot ce este în lume: pofta cãrnii,

pofta ochilor ºi mândria vieþii, nu este de la Tatãl, ci din
lume (1In 2,16). Din „mândria vieþii” se naºte trufia,
din aceasta invidia, din neputinþa invidiei se naºte mânia.
Din „pofta cãrnii” se nasc lãcomia ºi desfrâul, iar de
aici inevitabil se alunecã în apatie sau lene. Din „pofta
ochilor” se naºte dorinþa de avere, avariþia. Aceastã ordine
s-a impus ºi o gãsim ºi în noul Catehism al Bisericii Cato-
lice unde, la nr. 1886, citim: „Pãcatele capitale numite
astfel întrucât genereazã alte pãcate, alte vicii, sunt: trufia,
avariþia, invidia, mânia, necurãþia, lãcomia ºi lenea”.
Strategia de adoptat în lupta cu viciile capitale este una
singurã ºi e foarte simplã. E cea propusã de Catehismul
lui Pius al X-lea unde citim:
Viciile capitale se înving prin practicarea virtuþilor opuse.
Astfel trufia se învinge prin umilinþã; avariþia prin dãrnicie;
desfrâul prin castitate; mânia prin rãbdare; lãcomia prin
cumpãtare; invidia prin iubire fraternã; lenea prin hãrnicie
ºi fervoare în serviciul lui Dumnezeu.

Cât priveºte lupta de eradicare a viciilor capitale din

viaþa personalã ºi din viaþa societãþii, trebuie sã avem
foarte clare câteva lucruri.
Mai întâi, nu se combat viciile satirizându-le, ironi-
zându-le, glumind, fãcând spectacol, distrând lumea cu
ele; „biciuind moravurile societãþii”, cum se spune în
manualele de literaturã. Viciile, pe lângã imensa lor
laturã tragicã, au ºi o laturã comicã. Balzac, autorul
Comediei umane, spunea cã nimic nu-i provoacã râsul
mai mult decât maniile unui bãtrân stãpânit de demonul
desfrâului. Umflând latura comicã a viciului, comedianþii
îºi câºtigã o tristã celebritate, fãcând lumea sã râdã. Cu
siguranþã cã nici Plaut, în antichitate, nici Molière la
timpul sãu, nici Caragiale în vremurile noastre, n-au
10 VICIILE CAPITALE

vindecat vreun Harpagon de avariþie, vreun cetãþean

turmentat de alcoolism, vreo Joiþicã de desfrâu. Dimpo-
trivã, au propagat ºi mai mult viciile, fãcându-le mai
simpatice, mai atrãgãtoare, mai distractive.
Sã nu mai spunem cã, dacã studiem viaþa scriitorilor
care au satirizat moravurile corupte ale societãþii, con-
statãm cã mai toþi au avut ei înºiºi viciile pe care le-au
biciuit.
De asemenea, nu este eficientã lupta împotriva viciilor
pornind de la considerente naturale, de pildã, de la faptul
cã ruineazã sãnãtatea, cã scurteazã viaþa. Spune-i, recur-
gând la ultimele descoperiri ale ºtiinþei, unui desfrânat
cã îl pândeºte SIDA; unui beþiv cã face cirozã ºi moare la
40 de ani; unui drogat cã drogurile îi distrug celulele
creierului; aratã-i unui fumãtor pancartele de pe trotuare
ºi ceea ce legislaþiile obligã sã se scrie pe pachetele de
þigãri: „Tutunul dãuneazã grav sãnãtãþii”. Pierdere de
vreme. Râde de tine. Are rãspunsul deja pregãtit: cunoaºte
pe cineva care a avut toate aceste vicii ºi a trãit 105 ani.
De altfel, cine cunoaºte mai bine decât medicii care sunt
consecinþele dãunãtoare pentru sãnãtate pe care le au
viciile? Dacã cunoaºterea acestor consecinþe ar fi sufi-
cientã pentru a combate viciile, în lumea medicalã nu am
întâlni decât sfinþi, ceea ce cred cã nu e cazul. De altfel,
viciosul are logica ºi filozofia lui despre viaþã: nu conteazã
lungimea vieþii, ci calitatea vieþii, prin calitate înþelegând
maximum de plãceri pe care le poate stoarce de la viaþã,
potrivit axiomei: dacã tot mor, mãcar sã mor sãtul.
Am putea aminti celebra maximã a lui Pascal: viciile au
raþiunile lor pe care raþiunea nu le cunoaºte. E filozofia
vieþii practicatã ºi recomandatã de celebrul medic napo-
litan Cardarelli.
 FIARA CU ªAPTE CAPETE 11

Un bãtrân avar, plãtind un onorariu consistent, reuºeºte

sã fie primit pentru o consultaþie de faimosul medic napo-
litan Cardarelli, care pune diagnosticul numai din privire.
Cum intrã în cabinet, medicul îi spune pacientului:
– Poþi pleca, eºti sãnãtos tun.
– Bine, domn’ doctor, ºtiam cã sunt sãnãtos, dar am venit
la consultaþie ca sã aflu un lucru pe care numai dumnea-
voastrã mi-l puteþi spune.
– Ce anume?
– Aº vrea sã ºtiu, domn’ doctor, ajung la o sutã de ani sau
nu?
– Îþi plac femeile?, îl întreabã doctorul.
– Doamne fereºte, rãspunde pacientul. În viaþa mea nu
am vrut sã am de-a face cu aceste creaturi ale Satanei.
– Îþi place sã mãnânci ºi sã bei?
– Sunt vegetarian ºi antialcoolic convins.
– Cãlãtoreºti ca sã cunoºti lumea ºi sã te distrezi?
– Mi-e de ajuns satul în care trãiesc.
– Mergi la teatru?
– Nu dau banii pe asemenea prostii.
– Cu alte cuvinte, nu ai nici un viciu, nici capital, nici venial.
– Viciile dãuneazã sãnãtãþii, rãspunde pacientul. Aºadar,
domn’ doctor, pot spera cã o sã trãiesc o sutã de ani?
Cardarelli izbucneºte într-un acces de furie ºi începe sã
urle la el:
– Vrei sã trãieºti o sutã de ani? Pentru ce sã trãieºti o sutã
de ani? Nu vezi cã eºti un cadavru ambulant, cã eºti deja
mort pentru vecii vecilor? Ieºi afarã ºi sã nu mai pui piciorul
în cabinetul meu!
Lupta împotriva pãcatelor capitale nu poate fi luatã
în serios decât din motive de credinþã, privind latura
tragicã a pãcatului cu urmãrile lui în veºnicie.
Marele scriitor Divo Barsotti are dreptate spunând cã
cele ºapte pãcate capitale se transformã în bancuri, în
glume, atunci când sunt smulse de pe fondul celor patru
lucruri de pe urmã: moartea, judecata, iadul ºi paradisul.
12 VICIILE CAPITALE

În muzeul Prado din Madrid poate fi vãzut un impre-

sionant tablou al lui Hieronymus Bosch reprezentând
cele ºapte pãcate capitale, tablou pe care regele Filip
al II-lea al Spaniei îl þinea permanent în camera sa de
dormit deasupra patului. Cele ºapte pãcate capitale sunt
dispuse în cerc, iar în mijloc e ochiul lui Dumnezeu.
Pe irisul ochiului e pictat Cristos înviat glorios din mor-
mânt. În cele patru colþuri, patru medalioane reprezintã
cele patru lucruri de pe urmã (novissima): moartea,
judecata, iadul ºi paradisul.
Pe fondul celor patru lucruri de pe urmã vom medita
ºi noi asupra pãcatelor capitale. Ne vom deschide larg
urechile minþii ºi ale inimii la avertismentul dumne-
zeiesc: „Adu-þi aminte de cele de pe urmã ale tale ºi în
veci nu vei pãcãtui”.
 MÂNDRIA

1. Un soi de nebunie colectivã

Primul ºi cel mai grav dintre pãcatele capitale este
mândria. E primul ºi cel mai grav deoarece lezeazã direct
maiestatea lui Dumnezeu. Scrie Cartea lui Ben Sirah:
„Începutul trufiei omului este a-l pãrãsi pe Dumnezeu
ºi a-ºi întoarce inima sa de la cel care l-a fãcut. Începutul
pãcatului este trufia” (10,12-13). Foarte frumos explicã
sfântul Augustin aceste cuvinte ale Scripturii:
Humilitas homines angelis similes facit, et superbia ex
angelis daemones facit; et ut evidenter ostendam, ipsa est
peccatorum omnium initium, et finis et causa, quia non
solum peccatum est superbia, sed etiam nullum peccatum
potuit aut potest, aut poterit esse sine superbia (Umilinþa
îi face pe oameni asemãnãtori îngerilor, iar mândria îi trans-
formã pe îngeri în diavoli; ºi ca sã vorbesc clar, ea este înce-
putul, sfârºitul ºi cauza tuturor pãcatelor, deoarece mândria
nu numai cã este pãcat, dar nici un pãcat nu a existat, nu
existã ºi nu va exista fãrã mândrie).

Conchide sfântul Augustin: „Dumnezeu s-a umilit; sã-i

fie ruºine omului sã se mândreascã”.
Nici o religie a lumii nu a considerat cã mândria ar fi
vreun pãcat ºi cã umilinþa ar fi vreo virtute. Remarcã pe
bunã dreptate B. Pascal: „Nici o altã religie în afarã de
cea creºtinã nu ne-a atras atenþia cã mândria e pãcat,
sau cã ne-am nãscut în ea, sau cã am fi obligaþi sã ne
împotrivim ei, nici nu s-a gândit sã ne dea remedii
împotriva ei”.
La ce categorie de persoane gãsim pãcatul mândriei?
14 VICIILE CAPITALE

În general, circulã opinia cã e pãcatul celor ignoranþi,

inculþi, lipsiþi de valoare, care simt nevoia de a etala ºi
de a trâmbiþa niºte calitãþi, niºte valori pe care nu le au,
de unde ºi vorba româneascã: „prostul dacã nu-i fudul,
parcã nu e prost destul”. Iar pentru a ilustra acest lucru,
gãsim o mulþime de asemãnãri ºi imagini în înþelepciunea
ºi literatura popoarelor. Iatã câteva. Micii negustori
care îºi vând nimicurile lor pe tarabã sau pe trotuar
strigã fac o reclamã asurzitoare, lucrurile preþioase din
magazine îºi fac singure reclamã. Viespile care nu produc
miere bâzâie, fac mai mult zgomot decât albinele. Broasca
inutilã din heleºteu te asurzeºte cu zgomotul ei, peºtele
bun de mâncare e mut. Nu este imagine mai dezagreabilã
decât a pãunului când se umflã în pene arãtând ce are
mai urât. Când este rostogolit, polobocul gol hodorogeºte,
cel plin cu vin e tãcut etc.
În schimb, mândria i-ar ocoli pe cei învãþaþi, culþi, edu-
caþi, care au calitãþi reale. Greºit, complet greºit. Lucifer,
îngerul pe care mândria l-a transformat în diavol, nu
era nici prost, nici urât. Dimpotrivã, era cel mai frumos
ºi cel mai inteligent dintre toþi îngerii. ªi a cãzut în
pãcatul mândriei. Acelaºi lucru se poate spune despre
ceilalþi îngeri rebeli. Strãmoºii noºtri, Adam ºi Eva, erau
înzestraþi cu daruri supranaturale, preternaturale ºi
naturale excepþionale. ªi au cãzut în pãcatul mândriei
voind ºi ei sã fie ca Dumnezeu.
Cei care în timpurile moderne au elaborat ºi rãs-
pândit filozofiile luciferiene ale supraomului, încercând
sã-l detroneze pe Dumnezeu, nu au fost oameni ignoranþi,
ci intelectuali, filozofi, scriitori, unii dintre ei chiar geniali.
Oamenii de ºtiinþã care prin realizãrile ºtiinþei ºi teh-
nicii considerã cã au devenit atotºtiutori ºi atotputernici,
ca ºi Dumnezeu, nu sunt oameni proºti. Iar mândria
intelectualilor ºi a oamenilor de ºtiinþã, a artiºtilor, e
 MÂNDRIA 15

infinit mai gravã decât a þãranului ignorant, care se

împopoþoneazã cu o panã de pãun pusã la pãlãrie. În
acest sens e foarte grãitoare anecdota pusã pe seama a
doi celebri dirijori din zilele noastre: Leonard Bernstein
ºi Herbert von Karajan. Bernstein îi mãrturisea odatã
colegului sãu Karajan cã s-a întâlnit cu Dumnezeu ºi a
avut cu el un schimb de pãreri referitor la arta de a dirija
o orchestrã. La sfârºitul discuþiei, zice Bernstein, când
ne-am luat rãmas bun, Domnul mi-a spus textual:
– Mergi liniºtit pe drumul tãu, dragã Leonard; în
aceastã artã sublimã tu eºti cel mai bun din câþi existã
astãzi în lume.
Herbert von Karajan stã, se gândeºte, îºi freacã fruntea
cu mâna ºi zice:
– Curios, nu-mi amintesc când am spus eu lucrul
acesta! Se credea Dumnezeu.
Cine e înclinat mai mult spre mândrie: bãrbatul sau
femeia? ªi bãrbatul ºi femeia. E vorba de nuanþe diferite.
Femeia e mai înclinatã spre vanitate, spre cochetãrie.
Bãrbatul e stãpânit de o formã mai profundã de mândrie:
are conºtiinþa superioritãþii sale faþã de femeie dat fiind
faptul cã femeia a fost fãcutã din coasta bãrbatului ºi
nu invers.
Ascultaþi cum a fost vindecat sfântul Efrem Sirul de
acest complex de superioritate. Dupã ce trãise mulþi ani
de viaþã în pustiu, s-a gândit într-o zi sã meargã în oraºul
sãu natal, Edesa. Înainte de a intra în oraº, s-a aºezat
în genunchi ºi l-a rugat pe Dumnezeu sã-i trimitã în
cale pe cineva care sã-i dea o învãþãturã de trebuinþã
pentru sufletul sãu. Prima persoanã pe care a întâlnit-o
a fost o femeie de moravuri uºoare asupra cãreia omul
lui Dumnezeu a aruncat o privire compãtimitoare. Femeia
îl priveºte cu obrãznicie.
– De ce mã priveºti aºa?, o întrebã sfântul.
16 VICIILE CAPITALE

– Nu ºtii cã femeia a fost scoasã din bãrbat? Bãrbatul

a fost scos din þãrânã ºi trebuie sã priveascã spre þãrâna
din care a fost scos.
Din ziua aceea sfântul Efrem a privit în jos ca sã nu
uite de þãrâna din care a ieºit ºi în care se va întoarce,
fãcând astfel mari progrese pe calea umilinþei.
Tentaþia mândriei o cunosc absolut toþi oamenii, toate
categoriile, toate vârstele, bãrbaþi ºi femei, laici ºi clerici,
culþi ºi inculþi, bogaþi ºi sãraci. Mândria este aceea care,
mai mult sau mai puþin, ne otrãveºte gândurile, senti-
mentele, intenþiile ºi faptele noastre, inclusiv faptele bune.
Episcopul Bossuet explicã în cuvinte simple ºi pe
înþelesul tuturor fenomenul din care se naºte mândria:
Toþi oamenii se nasc pentru mãreþie, pentru cã toþi se nasc
pentru a-l poseda pe Dumnezeu. Dumnezeu este mare
pentru cã el nu are nevoie decât de el însuºi. Omul, de ase-
menea, este mare când este atât de drept încât nu are
nevoie decât de Dumnezeu. Aºa a fost omul în starea de
nevinovãþie; pierzându-l pe Dumnezeu, el a pierdut adevã-
rata sa mãreþie, ºi nu i-a mai rãmas altceva decât propriul
sãu neant. Îi rãmâne totuºi o impresie a mãreþiei sale de
la început ºi cautã sã o amplifice cum poate, cãutând-o în
afara lui. Vanitatea din afarã este semnul cel mai evident
al sãrãciei dinãuntru.

Sfântul Ioan Gurã de Aur s-a dovedit a fi un bun psiha-

nalist când a descris mândria ca pe un fenomen ce þine
de domeniul patologicului, mai exact al iluziei, al delirului,
al nebuniei. Cãci cine e taxat de nebun? Omul care nu
mai este capabil sã perceapã ºi sã analizeze obiectiv reali-
tatea; nici pe el însuºi, nici realitãþile din afara lui. Se
crede împãratul Napoleon sau Franz Joseph sau cine ºtie
ce personaj sau erou. Confundã realitatea obiectivã cu
produsele propriei sale imaginaþii. Or, se întreabã sfântul
 MÂNDRIA 17

Ioan Gurã de Aur, cel care se umflã de mândrie, care

cautã sã creeze o imagine falsã în ochii altora prin discu-
þiile sale vanitoase, prin gesturile sale afectate, prin
atitudinea sa pedantã, artificialã, prin mersul sãu þanþoº,
prin glasul ºi râsul sãu fals, prin impresia pe care vrea
sã o lase cã e atotºtiutor, prin dimensiunile pe care ºi
le dã în ochii ºi în imaginaþia sa, nu prezintã oare
simptomele nebuniei? Dacã aþi vedea un om înalt de
trei picioare care ºi-ar imagina cã este mai înalt decât
un munte fiindcã are muntele sub picioarele lui, n-aþi
râde de el ca de un nebun?
Existã totuºi o deosebire între un nebun ºi un om
stãpânit de delirul, de demenþa mândriei. Cel dintâi e
considerat bolnav ºi îþi provoacã compãtimirea; al doilea
e considerat sãnãtos ºi simte el compãtimire pentru
toatã lumea faþã de care se simte net superior. Un mare
profesor de psihiatrie ieºean, profesorul Brânzei, comple-
teazã învãþãtura sfântului Ioan Gurã de Aur. El le repeta
mereu studenþilor sãi la cursuri: „Nebunii nu sunt aici,
în Spitalul numãrul 7 de la Socola. Aici sunt pacienþii.
Nebunii sunt în afara spitalului”.
Nebun înseamnã unul care nu este bun. Un pacient
internat la psihiatrie, care nu e vinovat de boala lui, de
fapt e bun în faþa lui Dumnezeu. Un om sãnãtos care
în mod voit se lasã pradã delirului mândriei nu e bun în
faþa lui Dumnezeu, adicã e nebun. Da, avea dreptate
profesorul Brânzei: nu trebuie confundaþi pacienþii inter-
naþi în spital, cu nebunii din afara spitalului.
Criticul italian de teatru Giuseppe Grieco afirmã cã
cei mai orgolioºi oameni din lume sunt actorii. Aceºtia,
îmbrãcând pe scenã haine de regi ºi regine, de eroi ºi
eroine, ajung pânã la urmã sã se identifice cu masca
pe care o poartã, cu personajul pe care îl interpreteazã
ºi se comportã ca atare ºi în afara teatrului.
18 VICIILE CAPITALE

Apostolul Paul în repetate rânduri ne invitã sã ne

îmbrãcãm cu Cristos, pentru a ne însuºi sentimentele
inimii sale: „Aºadar, ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu,
sfinþi ºi preaiubiþi, îmbrãcaþi-vã cu o inimã plinã de
îndurare, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândeþe, cu
îndelungã rãbdare” (Col 3,12).

2. Libido dominandi
Cea mai cunoscutã definiþie a omului este aceea de
„animal raþional”. Dar omul se poate defini ºi în alte
feluri. Aristotel îl definea pe om „animal politic”. La
fel de bine ar putea fi definit „animal orgolios”.
S-a spus pe bunã dreptate cã mândria trãieºte mai
mult decât omul: se naºte înaintea lui ºi moare la trei
zile dupã el, adicã o datã cu înmormântarea. Dacã spune
cineva cã n-a cedat niciodatã în viaþã ispitei de mândrie,
cã nu s-a complãcut nici o clipã în gânduri ºi sentimente
de vanitate, minte ºi dã dovadã de mare mândrie. Dintre
toate creaturile, singurã preacurata Fecioarã Maria a
avut dreptul sã spunã cuvintele pe care le-a rostit în casa
Elisabetei: „Cãci Domnul a privit la smerenia slujitoarei
sale”.
Mândria nu-i ocoleºte nici pe cei care sunt obligaþi,
din oficiu, sã vorbeascã, sã predice împotriva mândriei.
ªi în acest caz, preoþii sunt scutiþi de a mai trata acest
subiect? De a mai predica despre mândrie? Nu, dimpo-
trivã, învãþându-i pe alþii, au ocazia sã înveþe ei înºiºi
umilinþa. Sfântul Ioan Climac sau Ioan Scãrarul, care
a trãit timp de patruzeci de ani ca monah la Muntele
Sinai, în celebrul sãu tratat, Scara spiritualã sau a
urcãrii la Dumnezeu, la treapta a douãzeci ºi ºasea a
Scãrii noteazã:
Dacã sunt unii dominaþi încã de obiºnuinþe rele din trecut
ºi pot totuºi sã-i înveþe pe alþii despre ele numai prin cuvinte,
 MÂNDRIA 19

lãsaþi-i sã-i înveþe... Fiindcã, ruºinându-se poate de propriile

lor cuvinte, vor începe, în sfârºit, sã punã ºi ei în practicã
ce îi învaþã pe alþii.

Sfântul Augustin ne spune clar care sunt hotarele

mândriei ºi care sunt hotarele umilinþei:
Mândria este iubirea de sine împinsã pânã la dispreþul faþã
de Dumnezeu; umilinþa este iubirea de Dumnezeu împinsã
pânã la dispreþul de sine. Umilinþa ucide mândria, aºa cum
David l-a ucis pe Goliat, aºa cum Cristos l-a învins pe
Satana.

Între aceºti parametri, mândria cunoaºte o mulþime

de nuanþe, de grade, de moduri de manifestare: de la
vanitatea femeii care se dã în spectacol cu gãtelile ºi
machiajele sale, pânã la orgoliul luciferic al omului modern
care încearcã sã-l dea jos de pe tron pe Dumnezeu spre
a se aºeza în locul lui.
Mã opresc în aceastã meditaþie asupra unei forme de
mândrie care se face resimþitã în mod cu totul special
în lumea clericalã: cãlugãri, cãlugãriþe, preoþi, viitori
preoþi. E vorba de ceea ce sfântul Augustin numeºte
libido dominandi, adicã dorinþa de a fi deasupra altora,
de a domina; e setea de putere, goana dupã funcþii înalte,
titluri, posturi de conducere, avansãri, onoruri, poziþii
privilegiate de unde poþi comanda, poþi hotãrî soarta
altora sau mãcar îi poþi privi de sus pe alþii. E ambiþia
de a fi cei dintâi de care erau obsedaþi ucenicii lui Isus ºi
pentru care Mântuitorul nu o datã i-a certat. Practic
însã, ucenicii, pânã la coborârea Duhului Sfânt, s-au
dovedit a fi incorigibili. Toþi evangheliºtii scot în evidenþã
aceastã patimã dominantã la grupul de ucenici, patimã
la care n-au fost în stare sã renunþe, ei care renunþaserã
la tot ce aveau, inclusiv la familiile ºi la femeile lor.
Evanghelistul Matei scrie:
20 VICIILE CAPITALE

Atunci ucenicii s-au apropiat de Isus ºi l-au întrebat: „Cine

este mai mare în împãrãþia cerurilor?” Isus a chemat la
el un copilaº, l-a pus în mijlocul lor ºi le-a zis: „Adevãr
vã spun cã, dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu ºi nu
vã veþi face ca niºte copilaºi, în nici un chip nu veþi intra
în împãrãþia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca
acest copilaº va fi cel mai mare în împãrãþia cerurilor”
(Mt 18,1-4).

Evanghelistul Marcu, la rândul sãu, relateazã:

Apoi au venit la Cafarnaum. Când era în casã, Isus i-a
întrebat: „Despre ce vorbeaþi unul cu altul pe drum?” Dar
ei tãceau, pentru cã pe drum se certaserã între ei, ca sã ºtie
cine este cel mai mare. Atunci Isus a ºezut jos, i-a chemat
pe cei doisprezece ºi le-a zis: „Dacã vrea cineva sã fie cel
dintâi, trebuie sã fie cel mai de pe urmã dintre toþi ºi sluji-
torul tuturor!” (Mc 9,33-35).

Evanghelistul Luca:
Între apostoli s-a iscat o ceartã, ca sã ºtie care din ei avea
sã fie socotit ca cel mai mare. Isus le-a zis: „Împãraþii
neamurilor domnesc peste ele ºi celor care le stãpânesc
li se dã numele de binefãcãtori. Voi sã nu fiþi aºa. Ci cel mai
mare dintre voi sã fie ca cel mai mic ºi cel care cârmuieºte
ca cel care slujeºte” (Lc 22,24-26).

Dupã trei ani de învãþãturã, apostolii tot nu învãþaserã

nimic. La cina cea de tainã încã se mai certau pentru
ºefie. Isus le dã o ultimã lecþie înainte de a muri, o
lecþie practicã: le spalã picioarele. Este evanghelistul
Ioan cel care relateazã faptul.
Dupã ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezat
iarãºi la masã ºi le-a zis: „Înþelegeþi ce v-am fãcut eu? Voi
mã numiþi «Domnul ºi Învãþãtorul», ºi bine ziceþi, cãci sunt.
Deci dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul vostru, v-am spãlat
 MÂNDRIA 21

picioarele, ºi voi sunteþi datori sã vã spãlaþi picioarele

unii altora. V-am dat un exemplu ca ºi voi sã faceþi cum
am fãcut eu” (In 13,12-15).

Cum se explicã ambiþia de a fi deasupra altora, pofta,

apetitul de putere, de dominaþie la ucenicii lui Isus ºi
la urmaºii lor? Psihanaliºtii moderni observã ºi scot în
evidenþã trei impulsuri fundamentale cãrora le este
supus omul: banul, sexul ºi puterea. Trei droguri, am zice.
Între aceste trei impulsuri este o conexiune, o lege a
compensaþiei organice, o interacþiune naturalã: când unul
este diminuat, celãlalt creºte. Exact ce se întâmplã în
creierul omului când este distrus un organ de simþ: zona
din creier care controleazã acel simþ este preluatã de
zonele celorlalte simþuri ºi o folosesc în avantajul lor.
Aºa se explicã faptul cã orbii au foarte dezvoltat simþul
tactil sau simþul auzului.
În cazul ucenicilor lui Isus, celibatul þine în frâu sexuali-
tatea ºi o datã cu ea afectivitatea, intimitatea, emotivi-
tatea, ceea ce produce o creºtere bruscã a impulsului, a
poftei de putere drept compensaþie. Acest impuls spre
putere sfântul Augustin îl numeºte libido dominandi.
Când cele douã impulsuri: banul ºi sexualitatea scapã
de sub control, efectele lor sunt uºor observate de toatã
lumea. În schimb, impulsul puterii poate fi ascuns cu
grijã în inimã ºi trece neobservat în ochii oamenilor.
Sfântul Ignaþiu de Loyola, supranumit „regele psiho-
logilor”, cunoºtea foarte bine aceste lucruri despre care
ne vorbeºte psihanaliza modernã. El ºtia cã impulsul
banului e þinut în frâu de votul sãrãciei, impulsul sexuali-
tãþii de votul castitãþii, dar conºtient cã fiii sãi, cãlugãrii
iezuiþi, vor fi prin aceasta ºi mai încercaþi de impulsul
puterii ºi cã Satana îi poate duce la pieire „printr-un
orgoliu nemãsurat”, cum se exprimã el, pentru a þine
22 VICIILE CAPITALE

în frâu acest impuls, prevede în Constituþiile sale, nu

unul, ci trei voturi.
În primul vot, iezuitul promite sã nu caute niciodatã,
nici în mod indirect, vreo funcþie de conducere în cadrul
Companiei lui Isus. Prin al doilea vot, se obligã sã nu
caute ºi sã nu accepte o funcþie de conducere, cum ar fi
aceea de episcop, în afarã de cazul cã îi porunceºte papa.
Prin al treilea vot, iezuitul se obligã sã-l denunþe pe
confratele despre care aflã cã râvneºte la vreo funcþie
de conducere. În plus, a stabilit ca superiorul general
sã fie numit de papã pe viaþã, pentru ca cei care ar fi
râvnit la funcþia supremã sã-ºi ia de-o grijã.
Revenind la cuvintele de la început, ne dãm seama câtã
dreptate are sfântul Augustin când spune: mândria se
naºte din iubirea de sine, din egoism; umilinþa se naºte
din iubirea de Dumnezeu ºi de oameni. Mândria, ego-
ismul, ucide iubirea de Dumnezeu ºi de oameni. Orgo-
liosul, ambiþiosul care a râvnit o funcþie ºi a pus mâna pe
putere, devine un satrap, un despot: el taie legãturile
de comunicare cu alþii, nu are prieteni, are numai slu-
garnici, linguºitori interesaþi, profitori; se izoleazã, se
închide în cazemata egoismului sãu. Împãratul Napoleon
îi spunea secretarului sãu Bourrienne: „Prietenia nu-i
decât o vorbã. Eu nu iubesc pe nimeni”. Se iubea numai
pe el însuºi. Sã ne gândim la istoria mai recentã „a celui
mai iubit fiu al poporului” trãdat de cei care au profitat
de el.
În efortul de a þine sub control libido dominandi sã
avem permanent în faþa ochilor învãþãtura ºi exemplul
lui Cristos: „V-am dat exemplu ca ºi voi sã faceþi cum
am fãcut eu”.
 MÂNDRIA 23

3. Alte forme de manifestare a mândriei

Încep aceastã meditaþie tot cu un cuvânt al sfântului
Augustin:
Dacã mã întrebi care este drumul cel mai scurt pentru a
ajunge la cunoaºterea adevãrului, dacã mã întrebi care este
lucrul cel mai esenþial în religia ºi în ºcoala lui Cristos,
îþi rãspund: în primul rând e umilinþa, în al doilea rând
umilinþa, în al treilea rând umilinþa, ºi dacã de o sutã de ori
mã vei întreba, de o sutã de ori îþi voi da acelaºi rãspuns.
Cãci nimeni nu se apropie de mãreþia lui Dumnezeu pe
altã cale, decât pe calea umilinþei; cel umil se apropie de
Dumnezeu, cel mândru se îndepãrteazã de el (Sent. 88).
Vorbeam în meditaþia precedentã despre libido domi-
nandi, impulsul fundamental, instinctul înnãscut omului
de a domina, de a fi deasupra, instinct care, scãpat de sub
control, se transformã în goanã dupã funcþii ºi poziþii
dãtãtoare de putere. Dar ºi în preoþie poate intra cineva
împins de instinctul puterii. Preoþia înseamnã putere.
Într-o parohie cine este mai puternic, cine e mai presus
de preot? El are o poziþie socialã privilegiatã: numai lui
i se sãrutã mâna, pe el îl salutã toatã lumea descope-
rindu-ºi capul. El deþine puterea cheilor, puterea de a
lega ºi a dezlega pãcatele, puterea de a spune lumii ce
e bine ºi ce e rãu, puterea de a intra ºi a decide în fami-
liile ºi în conºtiinþele oamenilor, puterea de a excomunica
ºi de a readmite la sacramente, puterea de a accepta
sau a refuza înmormântarea etc. Nu este preotul un
„alter Christus”? Nu-l reprezintã el pe Cristos, preot,
profet ºi rege? Nu este el omul cu puteri pe care nu le au
nici regii pãmântului, nici îngerii ºi nici mãcar sfânta
Fecioarã Maria, cum ne spun predicatorii la primiþii?
ªi iatã cã, dacã intrã în preoþie împins de orgoliu, de
instinctul puterii, preotul, micul rege, se poate comporta
24 VICIILE CAPITALE

ca un despot care taie ºi spânzurã ºi nimeni nu are

dreptul nici mãcar sã-l critice în micul sãu regat care
este parohia.
De fapt, toate pãcatele de mândrie se trag, ca dintr-o
rãdãcinã otrãvitã, din libido dominandi, din dorinþa de
a te ridica deasupra celorlalþi, din instinctul de a-i domina
într-un fel sau altul, de a fi cel dintâi.
Din libido dominandi se naºte vanitatea, mãrirea
deºartã, dorinþa de a fi vãzut, de a impresiona, de a te
impune, de a-þi afiºa personalitatea, de a-þi face publici-
tate, de a fi luat în consideraþie ºi apreciat. E încercarea
de a fi deasupra altora cu frumuseþea, cochetãria, îmbrã-
cãmintea, calitãþile reale sau închipuite.
Din libido dominandi se naºte pofta de bani, de avere,
luxul, grandomania, huzurul, cãci banul înseamnã putere.
Ai bani, eºti cineva. Nu ai bani, nu eºti nimic. Ai o casã
cum nu mai are nimeni, ai maºinã cum nu mai are nimeni,
ai lux pe tine ºi în casã cum nu mai are nimeni, eºti
deasupra tuturor, îi domini pe toþi. Poþi sã te uiþi de
sus la toþi.
Sfântul Clement de Alexandria îi ridiculiza astfel pe
bogaþii care se lefãiau în lux pe vremea lui:
Când folosiþi un plug pentru a ara, araþi mai bine cu un
plug de aur decât cu unul de fier? ªi când vã spãlaþi picioa-
rele într-un vas de aur, vã sunt mai curate picioarele decât
dacã le-aþi spãla într-un vas de lut? Spuneþi-mi, opaiþul
acesta pe care îl cumpãraþi de la bijutier, dã mai multã
luminã decât opaiþul din argilã? ªi în acest pat fastuos
din aur ºi purpurã, dormiþi mai bine decât într-un pat
simplu ºi modest? E mândria care vã stãpâneºte.

Din libido dominandi se naºte încercarea de a te

impune în faþa altora, de a-i domina prin reputaþia de
sfinþenie, de om virtuos câºtigatã prin faptele bune fãcute
 MÂNDRIA 25

în acest scop. E atitudinea fariseilor de pe vremea lui

Isus, care posteau, dãdeau zeciuialã la templu mai mult
decât cerea Legea, se rugau în pieþele publice ca sã le
vadã oamenii evlavia, trâmbiþau când dãdeau de pomanã,
adicã izbeau monedele de metal ca sã facã zgomot ºi sã
atragã atenþia atunci când le aruncau în cele treisprezece
vase de lut de la templu care se numeau trâmbiþe, fiindcã
aveau formã de trâmbiþã. Fariseii erau liderii, conducã-
torii spirituali ai poporului evreu, îl dominau datoritã
poziþiei câºtigate prin reputaþia lor de sfinþenie. Dar în
afarã de admiraþia ºi aplauzele oamenilor, ne spune Isus,
nu mai aveau de aºteptat o altã rãsplatã.
Virtutea, sfinþenia practicatã chiar în mod eroic, nu
e sfinþenie ºi nu valoreazã nimic în ochii lui Dumnezeu,
dacã porneºte din mândrie, din dorinþa de a fi vãzut ºi
admirat. Ascultaþi cu atenþie cuvintele papei Grigore
cel Mare:
Vrednicã de laudã e fecioria, dar mai necesarã e umilinþa.
Fecioria e sfãtuitã, dar umilinþa e poruncitã. La feciorie
te cheamã o invitaþie, la umilinþã te cheamã o obligaþie.
Te poþi mântui fãrã cea dintâi, dar e imposibil sã te mân-
tuieºti fãrã cea de a doua. Poate sã-i placã lui Dumnezeu
cel care regretã ºi plânge fecioria pierdutã, dar fãrã umilinþã,
îndrãznesc sã spun cã nici fecioria Mariei nu i-ar fi plãcut
Fiului lui Dumnezeu (Hom 1 super Missus).
Cei care sãvârºesc faptele de sfinþenie ca sã câºtige
reputaþie ºi sã domine prin reputaþia lor, la judecata lui
Dumnezeu vor auzi cuvintele profetului Aggeu: „Aþi
semãnat mult ºi aþi cules puþin, aþi mâncat ºi nu v-aþi
sãturat, aþi bãut ºi nu v-aþi potolit setea, v-aþi îmbrãcat
ºi nu vã este cald, aþi câºtigat o leafã ºi aþi pus-o într-un
sac fãrã fund” (Ag 1,6).
Literatura monasticã ne povesteºte cum a înþeles
sfântul Macariu cã niciodatã un ascet lipsit de umilinþã
26 VICIILE CAPITALE

nu poate sã ajungã la perfecþiunea ascezei pe care o

practicã Satana.
Într-o zi i-a apãrut Diavolul cu un bici în mânã gata sã-l
pocneascã ºi i-a zis: „Tot ce faci tu, fac ºi eu, ba fac mai
mult decât tine. Tu posteºti, eu postesc ºi mai mult, nu pun
niciodatã nimic în gurã; tu veghezi petrecând nopþile în
rugãciune, eu veghez mai mult decât tine cãci nu închid un
ochi nici ziua, nici noaptea. Tu te biciuieºti, îþi torturezi
trupul, eu suport torturi ºi mai cumplite. E un singur lucru
pe care îl faci tu ºi eu nu-l pot face?” „Care anume?” „Sã mã
umilesc”, a rãspuns Diavolul ºi a dispãrut.

Satana îl întrece în sfinþenie pe ascetul stãpânit de

mândrie.
Noi, cei chemaþi la sfânta Preoþie suntem expuºi unui
mare pericol: putem cãdea în pãcatul fariseilor ºi pãcã-
tuim mai greu decât ei atunci când facem din celebrãrile
liturgice ocazie de spectacol, de fanfaronadã, când punem
Liturghia în slujba megalomaniei noastre, participãm
sau celebrãm tainele dumnezeieºti ca sã fim vãzuþi,
cântãm ca sã provocãm admiraþie cu vocile ºi cântãrile
noastre, ne etalãm talentele noastre oratorice la predicã.
Astfel, ne celebrãm pe noi înºine, nu pe Dumnezeu;
ne predicãm pe noi înºine, nu pe Cristos. În acest caz,
de vreme ce lucrurile cele mai sfinte sunt utilizate în scopuri
pãcãtoase, ne putem gândi la pãcatul blasfemiei, al
sacrilegiului.
Sfântul Vincenþiu de Paul îi îndemna pe preoþii con-
gregaþiei sale, lazariºtii, sã se punã în slujba cuvântului
lui Cristos ºi sã nu punã cuvântul lui Cristos în slujba
vanitãþii lor.
Altminteri, le spunea el, ar însemna sã te predici pe tine
însuþi, nu pe Isus Cristos. O persoanã care predicã pentru
 MÂNDRIA 27

a se face aplaudatã, lãudatã, stimatã, pentru a face sã se

vorbeascã despre ea, ce face o asemenea persoanã? Un
sacrilegiu; da, un sacrilegiu. Cãci a te servi de cuvântul lui
Dumnezeu ºi de lucrurile divine pentru a obþine onoare
ºi reputaþie, da, e un sacrilegiu.

Dacã citim Evangheliile ºi ne întrebãm care este cazul

cel mai frapant de mândrie, de mãrire deºartã povestit
de evangheliºti, desigur, ne gândim imediat la fariseul
din parabola lui Isus. Fariseul care în rugãciune – dacã
rugãciune era ce fãcea el – se lãuda cu faptele lui bune,
putea merge mai departe cu rugãciunea ºi sã-i mulþu-
meascã lui Dumnezeu pentru umilinþa lui. Culmea fari-
seismului ar fi fost ca fariseul sã se dea drept vameº,
sã stea la intrarea în templu, sã-ºi batã pieptul cu putere
ºi sã spunã cu glas tare astfel încât sã-l audã toatã lumea
ºi sã-i admire umilinþa:
Dumnezeule, ai milã de mine, pãcãtosul. E drept cã sunt
cam hoþ, bag mâna în buzunarul altora, dar nu-mi lipseºte
umilinþa. Îþi mulþumesc cã nu sunt ca toþi oamenii: vanitoºi,
orgolioºi, îngâmfaþi, mândri sau chiar ca fariseul acela care
s-a dus în faþã ca sã-l vadã toatã lumea cã se roagã!

Aceasta este cea mai subtilã ºi cea mai respingãtoare

formã de mândrie: prin atitudinea ta, prin modul de a
te îmbrãca, prin alegerea ostentativã a ultimului loc,
prin cuvintele tale, sã-þi etalezi umilinþa ºi sã încerci
sã câºtigi admiraþia altora. De pildã, unul care spune
la tot pasul: „Eu nu valorez nimic. Eu nu cunosc nimic.
Eu n-am fãcut nimic în viaþã. Eu n-am talente, calitãþi
ca alþii, nu sunt capabil de nimic”, aºteptând ca cei care
îl ascultã sã-i spunã: „Ei, lasã, nu te mai umili atâta cã
ºtim noi cã nu-i chiar aºa!” Acesta e ultimul grad la
care poate ajunge mândria.
28 VICIILE CAPITALE

Dar nu sunt pline vieþile sfinþilor cu exemple de umi-

linþã? Nu cãutau sfinþii pe toate cãile sã fie dispreþuiþi
ºi înjosiþi de lume? Sfântul Alexiu a trãit necunoscut
zeci de ani sub scãrile casei tatãlui sãu ca cerºetor. Se
considera binecuvântat de Dumnezeu când servitorii îi
aruncau în cap gãleata cu zoi. Sfântul Iosif Labre a trãit
din cerºit. Sfânta Roza de Lima o ruga pe servitoarea sa
sã o scuipe ºi sã o batjocorascã în fel ºi chip.
Rãspunsul ni-l dã sfântul Francisc de Sales:
Au fost slujitori ai lui Dumnezeu care s-au prefãcut nebuni
ca sã se înjoseascã ºi mai mult în ochii lumii. Au avut
motive cu totul speciale ºi extraordinare pentru atari excese.
Ei trebuie admiraþi, dar nu imitaþi.

4. Forme fariseice de manifestare a mândriei

Sã vedem în continuare câteva forme de mândrie pe
care Isus le-a condamnat ºi le-a biciuit la farisei, ºi pentru
care fariseii ºi-au atras cele mai necruþãtoare epitete,
printre care ºi pe acela de „rasã de vipere”. De fapt fari-
seii n-au dispãrut ºi nu vor dispãrea niciodatã de pe faþa
pãmântului, cãci cine dintre noi, se întreabã scriitorul
Al. Pronzato, poate pretinde cã nu poartã în venele sale
mãcar câteva picãturi din sângele acelei rase de vipere în
care a lovit Cristos?
La farisei, la fariseii din toate timpurile ºi din toate
locurile, o manifestare deosebitã a mândriei este fãþãr-
nicia, ipocrizia, adicã încercarea de a te impune în faþa
altora cu calitãþi, cu însuºiri, cu virtuþi pe care nu le ai
ºi aceasta spre a provoca admiraþia, stima ºi laudele
altora.
Vai vouã, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi curãþaþi
partea de afarã a paharului ºi a blidului, dar înãuntru
sunt pline de rapacitate ºi necumpãtare... Vai vouã, cãrturari
 MÂNDRIA 29

ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi sunteþi ca mormintele

vãruite, care pe afarã se aratã frumoase, iar pe dinãuntru
sunt pline de oasele morþilor ºi de tot felul de murdãrie.
Tot aºa ºi voi vã arãtaþi ireproºabili în faþa oamenilor,
dar pe dinãuntru sunteþi plini de fãþãrnicie ºi fãrãdelege
(Mt 23,25-28).

Fariseii, oameni cu viaþã dublã, ireproºabili în exterior,

putregai în interior. Oameni nesinceri, falºi, care nu
minþeau din când în când cu vorba, ci minþeau permanent
cu viaþa lor. Singura lor preocupare era aceea de a-ºi
face o imagine frumoasã în ochii altora, o mascã frumoasã
pe care o purtau permanent pe chipul lor, o mascã fru-
moasã sub care se ascundea urâþenia. Nu aveau nevoie
de slava care vine de la Dumnezeu, de la Dumnezeu
care vede conºtiinþa ºi inima omului, ci cãutau numai
slava care vine de la oameni, de la oamenii care privesc
masca.
Aceasta este ipocrizia, pãcatul care îl dezbinã, îl separã
pe om în el însuºi, fãcându-l sã trãiascã o viaþã dublã,
iar masca pe care ºi-o pune ipocritul pe chip îl separã
ºi de Dumnezeu ºi de semenii sãi.
Sfântul Grigore de Nyssa vorbeºte cu nostalgie despre
o însuºire pe care o aveau primii oameni în paradisul
pãmântesc ºi pe care au pierdut-o în momentul în care
au pãcãtuit. El o numeºte cu un cuvânt grecesc parrhesia
care înseamnã apropiere, intimitate, comuniune.
Înainte de a pãcãtui, având o conºtiinþã curatã, lim-
pede, transparentã, omul trãia în intimitate, în armonie
cu el însuºi, cu Dumnezeu, cu semenul sãu, ba chiar cu
animalele ºi cu întreaga creaþie. Dar, fãcându-l sã pãcã-
tuiascã, Diavolul – cuvântul diavol vine din greceºte: „dia”
ºi „bolos”, adicã cel care separã, cel care dezbinã – l-a
dezbinat pe om în el însuºi, a distrus armonia dinainte.
30 VICIILE CAPITALE

Omul e cuprins de fricã, de tulburare, de ruºine. Apare

dublura: omul real ºi masca îndãrãtul cãreia se ascunde
omul real; în acest moment s-a nãscut ipocrizia în lume.
Diavolul l-a separat pe om, l-a dezbinat de semenul sãu.
A dispãrut armonia, pacea cu femeia sa cãreia îi repro-
ºeazã cãderea: „Femeia mi-a dat sã mãnânc din pom ºi
am mâncat”. ªi, sigur, Diavolul l-a separat, l-a dezbinat
pe om de Dumnezeu: omul se ascunde în tufiº, ca Dum-
nezeu sã nu-l gãseascã.
Ne amintim de reproºul pe care Cristos îl face într-un
rând fariseilor: „Voi sunteþi de la Diavol ºi faceþi faptele
tatãlui vostru, Diavolul, care este mincinos ºi tatã al
minciunii”. Isus le spune aceste cuvinte fariseilor tocmai
pentru ipocrizia lor, ipocrizia fiind cea mai respingãtoare
formã de minciunã, de încercare de a-i înºela pe alþii.
La farisei apar perfect cele trei forme de dezbinare
amintite. Erau dezbinaþi în ei înºiºi, trãiau o viaþã dublã:
cea din interior adevãratã, dar urâtã, ºi cea din exterior,
masca, frumoasã, dar falsã. Vedeþi, în viaþa moralã, ca
ºi în artã, ca ºi în muzicã, existã ºi o frumuseþe falsã,
satanicã, ce provine de la tatãl minciunii: esteticul din
care lipseºte eticul. Fariseii, prin masca pe care o purtau,
erau dezbinaþi, separaþi de Dumnezeu. Dar mai ales,
masca pe care o purtau îi þinea dezbinaþi, izolaþi, sepa-
raþi de ceilalþi oameni. De altfel cuvântul fariseu care
provine din cuvântul iudaic „paruº” înseamnã separat.
Fariseii, oameni sfinþi, desãvârºiþi în ochii lor, se izolau,
se separau de ceilalþi oameni, spre a nu se contamina
cu pãcatele ºi necurãþiile lor.
În psihologie se spune cã o minciunã pe care o spui
de o sutã de ori sau o minciunã pe care o auzi de la alþii
de o sutã de ori se transformã în adevãr. Fariseul, ipo-
critul, îºi schimbã identitatea, devine una cu masca sa,
 MÂNDRIA 31

nu-ºi mai dã seama cã, minþind, minciuna se transformã

în adevãr. E convins cã are toate calitãþile bune, cã e
sfânt, e desãvârºit ºi nu numai cã nu are nici o greºealã,
dar exclude ºi numai ideea cã ar putea greºi ºi, ca atare,
orice observaþie, orice dojanã, orice pedeapsã, oricât ar
fi ea de întemeiatã, o considerã drept o insultã, un atac
la persoanã, de aceea se zburleºte, se iritã, face crize de
furie când cineva îi atrage atenþia cã a greºit. Aºa se
explicã cuvintele deosebit de dure ale lui Isus care vin
ca niºte lovituri de ciocan în încercarea de a sparge masca
de pe chipul fariseului ipocrit ºi a-l aduce la realitate.
ªi o datã urcat pe piedestalul propriei sfinþenii ºi per-
fecþiuni, ce urmeazã? Fariseul ipocrit îi priveºte ºi îi
trateazã pe toþi ceilalþi oameni cu un dispreþ fãrã mar-
gini, desigur pentru pãcatele ºi nelegiuirile lor, ºi se mirã
cum de-i mai suportã pãmântul.
Fariseul stând în picioare se ruga astfel: „Dumnezeule,
îþi mulþumesc cã nu sunt ca ceilalþi oameni: hrãpãreþi,
nedrepþi, desfrânaþi sau chiar ca nenorocitul acela de
vameº de la uºa templului!” Ne-am putea închipui cã Isus
a pus pe buzele fariseului din templu o parodie de rugã-
ciune. Nu, era o rugãciune adevãratã pe care o spuneau
toþi fariseii, o rugãciune pe care o gãsim în Talmud ºi
care în esenþã sunã aºa:
Îþi mulþumesc, Doamne Dumnezeule, pentru cã m-ai fãcut
sã mã aflu în tovãrãºia celor care stau în casa de învãþãturã
[în sinagogã] ºi nu a celor care stau la colþul strãzii. Eu merg
ca ºi ei, dar eu merg în grabã spre cuvântul Legii, în timp
ce ei merg în grabã spre lucruri zadarnice. Eu muncesc ca
ºi ei, dar eu voi primi rãsplatã pentru munca mea, în timp
ce ei nu vor primi nici o rãsplatã. Eu alerg ca ºi ei, dar eu
alerg spre viaþa din lumea viitoare, în timp ce ei aleargã spre
prãpastia pierzãrii.
32 VICIILE CAPITALE

Fariseul ipocrit nu-ºi vede propriile greºeli, cãci el nu

poate greºi, în schimb vede greºelile altora, pe care le des-
coperã ºi unde nu sunt, le criticã, le osândeºte, le exage-
reazã, trâmbiþându-le pe un ton arogant ºi dispreþuitor.
Ipocrizia e un fel de microscop, care, pe de o parte,
mãreºte enorm propriile calitãþi ºi merite, pe de altã
parte, mãreºte enorm defectele ºi pãcatele altora. De
unde cuvântul lui Isus adresat fariseilor: „Fãþarnicule,
de ce vezi paiul din ochiul fratelui tãu ºi nu vezi bârna
din ochiul tãu?” Mântuitorul exprimã prin aceste cuvinte
o realitate curentã, prezentã în special la profesioniºtii
sfinþeniei, pe care Anthony de Mello o ilustreazã prin
anecdota celor patru cãlugãri.
Patru cãlugãri s-au înþeles sã meargã într-un loc retras
ºi sã pãstreze tãcere desãvârºitã timp de o lunã de zile.
În prima zi totul a mers bine, dar a doua zi unul dintre
cãlugãri zice:
– Nu ºtiu dacã nu cumva am uitat descuiatã uºa la camerã
înainte de a pleca din mãnãstire.
– Neisprãvitule, îi zice un al doilea, nu ne-am înþeles sã
pãstrãm tãcerea timp de o lunã? Uite ai încãlcat-o deja.
– Dar tu, intervine cel de-al treilea, ce ai fãcut acum? N-ai
încãlcat-o?
Dupã care al patrulea zice:
– Slavã Domnului cã dintre toþi am rãmas mãcar eu care
sã pãstrez tãcerea.
Din mândrie se naºte ipocrizia cu toate formele sale
de manifestare: duplicitatea, nesinceritatea, dispreþul
faþã de alþii, critica ºi vorbirea de rãu, alergia la orice
observaþie.
Ipocrizia este pãcatul la care sunt expuºi în primul
rând profesioniºtii sfinþeniei, cei condamnaþi la sfinþenie
prin însãºi vocaþia lor: seminariºtii, clericii, persoanele
consacrate, care fãrã sfinþenie nu-ºi justificã existenþa.
 MÂNDRIA 33

Dar sfinþenia înseamnã efort, eroism. Este mult mai

uºor ºi mai comod sã-þi pui masca sfinþeniei decât sã fii
sfânt cu adevãrat. De aceea, nu norodului, ci ucenicilor
sãi Isus le adreseazã îndemnul: „Feriþi-vã de aluatul
fariseilor care este fãþãrnicia”.

5. Antidotul mândriei
Dacã orice pãcat capital se combate prin virtutea
contrarã, evident cã nu este alt leac împotriva mândriei
decât umilinþa.
Umilinþa: cuvântul provine din douã cuvinte lati-
neºti: humi ºi halitus ºi tradus exact îl indicã pe omul
care stã cu gura în þãrânã, care respirã þãrânã. Unul
poate sã fie cu faþa în þãrânã fiindcã îl pune altul cu
forþa sã stea în aceastã poziþie; în acest caz umilinþa e
o pedeapsã. Altul poate sã stea din proprie iniþiativã
în aceastã poziþie, precum Abraham care s-a aruncat
cu faþa la pãmânt zicând: „Iatã, îndrãznesc sã vorbesc
Domnului meu eu, care nu sunt decât praf ºi cenuºã”
(Gen 18,27); în acest caz umilinþa e virtute.
Dupã învãþãtura sfântului Toma de Aquino, umilinþa
are o dublã temelie: adevãrul ºi dreptatea.
Adevãrul ne obligã sã ne analizãm, sã ne cunoaºtem
bine, sã vedem ce aparþine lui Dumnezeu în noi ºi ce
ne aparþine nouã. Dreptatea ne obligã sã dãm fiecãruia
ce este al sãu: sã atribuim numai lui Dumnezeu toatã
cinstea ºi mãrirea, dupã cuvântul sfântului Paul: „Regelui
veacurilor nemuritor, nevãzut, singurului Dumnezeu,
cinste ºi mãrire” (1Tim 1,17). Când ne atribuim nouã
înºine chiar ºi numai un dram de cinste ºi mãrire,
comitem un furt, o nedreptate; îi furãm lui Dumnezeu
ceea ce îi aparþine numai lui.
Analizându-ne cu atenþie, care-i adevãrul pe care îl
descoperim cu privire la noi înºine? Adevãrul este acesta:
34 VICIILE CAPITALE

de la noi înºine suntem neant, mizerie ºi pãcat. Con-

diþia noastrã de creaturi ne obligã sã recunoaºtem acest
adevãr ºi sã spunem cu dreptul Iob: „Eu spun mormân-
tului: «Tu eºti tatãl meu». ªi viermilor: «Voi sunteþi
mama mea ºi sora mea»” (Iob 17,14-15).
Comentând Evanghelia dupã sfântul Matei, sfântul
Ieronim zice:
Cine e adânc convins cã nu e altceva decât þãrânã ºi cã în
curând se va preface în cenuºã, nu va fi niciodatã mândru.
ªi cine se gândeºte cât de scurt este timpul vieþii ºi cât
de lungã este veºnicia, ºi cine are mereu în faþa ochilor
gândul la moarte ºi la neantul sãu, va fi smerit.

Unul dintre personajele cele mai celebre ale Italiei a

fost principele de Roccarotonda, bãrbatul cel mai frumos
ºi cel mai bogat din tot þinutul în care trãia. Conºtient
de aceste lucruri, devenise de o mândrie ºi de o vanitate
fãrã margini. Privea pe toatã lumea de sus ºi nu dãdea
mâna decât cu principii de viþã regalã. Pasionat de vânã-
toare, mergea la vânat întotdeauna cu îmbrãcãminte
splendidã ºi cu arme strãlucitoare, de mare preþ.
Într-o zi, în pãdure, s-a afundat mai mult decât de
obicei ºi a ajuns la o peºterã la intrarea cãreia un bãtrân
eremit þinea în mânã un craniu de om pe care îl contempla
îndelung. Principele opreºte calul ºi îl întreabã pe un
ton arogant:
– Om bun, ce priveºti cu atâta atenþie la craniul acela?
Ce vrei sã descoperi?
– Aº vrea sã ºtiu, rãspunde bãtrânul, dacã e craniul
unui principe sau al unui cerºetor.
A murit acum câtva timp în urmã (1998) una dintre
cele mai cunoscute personalitãþi ale Iaºului, profesorul
Marþian Cotrãu. Acum vreo 15-20 de ani în urmã, pe
când predam anatomia, l-am rugat sã-mi procure de la
 MÂNDRIA 35

Facultatea de Medicinã un schelet uman ca sã explic mai

bine elevilor în clasã sistemul osos. M-a servit. Când
m-am dus la el, grãmada de oase era pe pervazul gea-
mului în cabinetul sãu de la U.M.F. A luat un sac de
nailon ºi a început sã punã în el oasele unul câte unul,
începând cu craniul. ªi la fiecare os aruncat, fãcea un
mic comentariu: „Iatã o fiinþã umanã ca ºi noi. Cum
s-o fi chemat? Unde o fi trãit? Era bãrbat sau femeie?
Cât o fi trãit? O fi fost fericit sau nefericit? Ce-o fi fost
în viaþã? A fost bogat sau sãrac? O fi fost frumos sau
urât? Dumnezeu ºtie” etc. A fost cea mai impresionantã
ºi mai convingãtoare predicã despre umilinþã pe care
am ascultat-o în viaþã. Venind acasã cu sacul cu oase
în spinare, m-am lecuit, cel puþin pentru un timp, de
orice ispitã de mândrie.
Dragostea de adevãr ne obligã sã stãm cu fruntea în
þãrânã ºi pentru un alt motiv: sunt propriile noastre
pãcate. Pe bunã dreptate înþeleptul se întreabã în Cartea
Proverbelor: „Unde e omul care sã poatã zice: «Mi-e
inima curatã? Sunt fãrã vinã?»... Sunt o scârbã înaintea
Domnului” (19,9-10).
Nu mândria, ci scârba trebuie sã ne stãpâneascã ºi
aceasta nu numai pentru pãcatele pe care le-am fãcut,
ci ºi pentru cele pe care nu le-am fãcut. Scrie sfântul
Augustin în tratatul sãu De caritate: „Nu existã nele-
giuire, oricât ar fi ea de mare, comisã de un om, pe care
sã nu o poatã comite un alt om, dacã i-ar lipsi sprijinul
din partea celui care l-a creat”. Tot sfântul Augustin,
în cartea sa Confessiones, îi înalþã lui Dumnezeu aceastã
admirabilã rugãciune:
Îþi voi aduce mulþumiri, Doamne, ºi voi mãrturisi numele
tãu pentru cã mi-ai iertat atâtea fapte rele ºi nelegiuite.
Dacã pãcatele mele s-au topit ca gheaþa, o datorez harului
36 VICIILE CAPITALE

ºi îndurãrii tale. Tot harului tãu îi datorez tot rãul pe

care nu l-am fãcut. Ce n-aº fi putut face eu care iubeam
pãcatul pentru el însuºi? Mãrturisesc cã mi-ai iertat
toate pãcatele: cele pe care le-am comis din vina mea ºi
cele pe care nu le-am comis datoritã harului tãu.

Scrie Oscar Wilde, poetul pãcãtos, homosexual, dar

care se recunoºtea pãcãtos, în De profundis: „Momentul
suprem pentru un om, nu mã voi putea îndoi niciodatã
de acest lucru, e acela în care îngenuncheazã în praf, îºi
bate pieptul ºi îºi mãrturiseºte toate pãcatele vieþii sale”.
Dar dacã cunoaºterea de noi înºine se opreºte aici, adicã
la recunoaºterea nimicului, a mizeriei ºi a pãcãtoºeniei
noastre, încã nu putem vorbi de umilinþã. Aceastã umi-
linþã ar fi tot mândrie. E falsa umilinþã a unor persoane
care au impresia cã sunt mistici, confundând umilinþa
creºtinã cu nimicirea de sine budistã, cu Nirvana, cu
prãbuºirea în nefiinþã predicatã de Buddha. Aceºtia
nu sunt mistici, ci narcisiºti, care se vãd numai pe ei
înºiºi, care îºi admirã propriul neant ºi îl fac sã creascã
în ochii lor. Sunt îndrãgostiþi ºi ataºaþi de propriul neant.
Rãmân blocaþi în egoismul lor, în amorul lor propriu,
adicã în mândria lor. Umilinþa începe în momentul în
care, dupã ce am descoperit nimicul din noi, fãrã a ne opri
la el, trecem mai departe ºi îl descoperim pe Dumnezeu,
recunoscând cã el este totul.
Omul este cu adevãrat umil atunci când se poate ruga
cu sfântul Augustin: „Isuse al meu, ceea ce mã umple de
bucurie este faptul cã tu eºti totul, iar eu nu sunt nimic,
fiindcã, dacã eu nu aº fi nimic, cum ai putea sã fii tu
totul?”
Avea dreptate Blaise Pascal când spunea în Cugetãrile
sale:
 MÂNDRIA 37

E la fel de periculos pentru om sã-l cunoascã pe Dumnezeu,

fãrã sã-ºi cunoascã propria mizerie, ºi sã-ºi cunoascã propria
mizerie, fãrã sã-l cunoascã pe Mântuitorul care îl poate
vindeca. Una singurã dintre aceste cunoaºteri produce sau
orgoliul filozofilor – care l-au cunoscut pe Dumnezeu,
dar nu propria mizerie –, sau disperarea ateilor care îºi
cunosc mizeria, dar nu pe Mântuitorul lor.
Când Maria spune în casa Elisabetei: „Cãci a privit la
umilinþa slujitoarei sale”, accentul nu cade pe „umilinþã”,
ci pe „a privit”. Fãrã acel „a privit”, fãrã preamãrirea
adusã lui Dumnezeu, care a privit spre ea ºi a fãcut lucruri
mari într-însa, umilinþa Mariei ar fi fost narcisism, adicã
mândrie, amor propriu.
Desigur, nu tot ce este în noi e rãu; avem în noi daruri
naturale ºi mai ales daruri supranaturale: harul, chipul
lui Dumnezeu, demnitatea de fii ai lui Dumnezeu etc.
Adevãrul ne obligã sã-i descoperim în noi pe cei doi
oameni, cum se exprimã episcopul Bossuet: omul pãca-
tului ºi omul harului, sã descoperim în noi ce este de la
noi ºi ce este de la Dumnezeu. Iar dreptatea ne obligã
sã dãm fiecãruia ce i se cuvine: nouã dispreþ, lui Dum-
nezeu laudã ºi preamãrire, asemenea Mariei, pentru tot
ce a pus frumos în noi, în jurul nostru, în semenii noºtri.
Umilinþa nu ne împiedicã sã privim ºi sã admirãm
lucrurile frumoase pe care Dumnezeu le-a pus în noi, dar
sã le privim ºi sã le admirãm aºa cum privim ºi admirãm
un tablou, aducând elogii nu pânzei pictate, ci artistului
care a pictat tabloul.
Din cunoaºterea de sine ºi din cunoaºterea de Dum-
nezeu se naºte aºadar umilinþa. Cu sfântul Francisc de
Assisi sã punem mereu întrebarea: „Dumnezeul meu,
cine eºti tu? Cine sunt eu?” Iar cu sfântul Augustin sã
ne rugãm: „Doamne, fã sã te cunosc pe tine, fã sã mã
cunosc pe mine!”.
38 VICIILE CAPITALE

6. Umilinþã nu înseamnã slãbiciune

Virtutea umilinþei nu mai e virtute, ci se transformã
în viciu, în pãcat, atunci când umilinþa e sinonimã cu
slãbiciunea, cu laºitatea, cu lipsa de curaj, cu pierderea
coloanei vertebrale. Nimeni nu a practicat umilinþa cum
a practicat-o Cristos care, Dumnezeu fiind, a luat chip de
sclav: „Învãþaþi de la mine, cãci sunt blând ºi smerit cu
inima”. Dar ne uimeºte la Cristos curajul, fermitatea,
forþa de care dã dovadã în orice împrejurare; când e
nevoie, pune mâna pe bici ºi loveºte în cine trebuie.
E limpede cã orice autoritate vine de la Dumnezeu.
Dumnezeu încredinþeazã autoritatea unor persoane în
viaþa socialã ºi în Bisericã ºi vrea ca autoritatea sã fie un
serviciu pentru binele comunitãþii, iar serviciu înseamnã
umilinþã, înseamnã spãlarea picioarelor. Se ridicã o prob-
lemã, o falsã problemã. Se pune întrebarea: autoritatea,
dacã e putere, nu distruge serviciul? Iar serviciul, dacã
e umilinþã, nu distruge autoritatea? Nu. Am spus cã e
vorba de o falsã problemã. Fiindcã nu umilinþa, ci mândria
distruge ºi compromite autoritatea, în timp ce umilinþa
o întãreºte.
Iar mândria poate distruge ºi compromite autoritatea
în douã feluri diametral opuse. Mai întâi, deþinãtorii
de putere îºi pot exercita autoritatea în mod despotic,
subordonând-o orgoliului, ambiþiilor, mãririi lor deºarte.
Sau atitudinea contrarã: din dorinþa de a nu-ºi pierde
popularitatea, de a nu fi vãzut rãu, de a nu fi criticat ºi
vorbit de rãu, de a fi admirat de toatã lumea, de a atrage
simpatia, de a nu avea duºmani, de a avea voturi la avan-
sare, nu-ºi exercitã autoritatea, serviciul, tac, închid ochii,
se fac cã nu vãd. O atitudine care se naºte tot din mândrie,
dar o mândrie mult mai meschinã ºi mai respingãtoare:
prima formã de mândrie are un merit: curajul de a-þi
face duºmani. A doua formã e mândrie plus laºitate.
 MÂNDRIA 39

Sfinþii care au primit de la Dumnezeu o autoritate

în sânul Bisericii au fost de o umilinþã uimitoare. Dar,
o datã ce au înþeles cã voinþa lui Dumnezeu este sã o
accepte ca pe un serviciu spre binele poporului lui Dum-
nezeu, au dat dovadã de un curaj, de o energie, de o forþã
la fel de uimitoare. O forþã descãtuºatã tocmai din umi-
linþã. Cãci umilinþa înseamnã o eliberare de complexul
popularitãþii ºi al prestigiului cu orice preþ, de sclavia
opiniei altora: ce o sã spunã lumea? Cum o sã fiu privit?
Cum o sã se comenteze dacã iau mãsurile care se impun?
Iatã, în acest sens, câteva exemple foarte cunoscute din
istoria Bisericii. Sfântul Augustin în ziua în care a fost
ales episcop a fãcut o adevãratã crizã ce l-a împins pânã
la pragul disperãrii: era tulburat, torturat de gândul cã
Dumnezeu l-a pãrãsit. κi zicea:
Astãzi de-abia îmi dau seama cã Dumnezeu m-a respins.
Dumnezeu îmi oferã aceastã onoare ca pe o rãsplatã aici pe
pãmânt pentru puþinul bine pe care îl voi fi fãcut în viaþã,
cãci pe lumea cealaltã nu mã mai aºteaptã nici o rãsplatã.

Acceptând, mai mult obligat, aceastã funcþie, ca episcop

a rãmas omul umilinþei desãvârºite. El a fost cel dintâi
care s-a iscãlit în scrisorile sale: „Servus Dei” ºi „Servus
servorum Dei”. Cu accente de profundã umilinþã, mereu
în predicile sale îi implora pe credincioºi sã se roage
pentru el.
În muncile mele atât de grele ºi numeroase, ajutaþi-mã cu
rugãciunea ºi cu ascultarea voastrã... Cãci dupã cum este
folositor pentru voi ca eu sã mã consacru cu însufleþire în
a cere îndurarea lui Dumnezeu pentru mântuirea voastrã,
la fel este necesar ca ºi voi sã înãlþaþi la Domnul rugãciuni
pentru mine (Sermo 340,1-2).
40 VICIILE CAPITALE

Dar tocmai umilinþa lui i-a dat forþã, curaj în a-ºi

exercita autoritatea primitã, fãrã ºovãire, aºa cum voia
Dumnezeu. De pildã, pe preotul Abundanþiu, care avea
o comportare nu numaidecât scandaloasã, dar nedemnã
de un preot, l-a suspendat, l-a exclus din preoþie ºi l-a
trimis sã-ºi câºtige pâinea în lume, muncind cu mâinile
lui.
Sfântul Augustin îºi dãdea seama cã pericolul pentru
pãstori nu era atât ca pãstorii sã se comporte ca niºte zbiri
cu turma, cãci pe asemenea pãstori poporul ajuns la exas-
perare reuºeºte pânã la urmã sã-i izgoneascã. În schimb,
era celãlalt pericol – provenind tot din mândrie – ca pãs-
torii, de dragul popularitãþii, sã închidã ochii: creºtinii
sunt bucuroºi în general de asemenea pãstori care nu-i
deranjeazã, le tolereazã pãcatele. Aceºtia, zice sfântul
Augustin, nu sunt pãstori, ci nãimiþi. Comentând cuvin-
tele sfântului Paul din Fil 2,19-21: „Toþi umblã dupã foloa-
sele lor, nu dupã ale lui Isus Cristos”, sfântul Augustin
spune:
Cine cautã interesele sale ºi nu pe ale lui Isus Cristos,
pentru a nu pierde ceea ce îi stã la inimã, adicã spre a
nu pierde prietenia oamenilor, pentru a evita neplãcerea
duºmãniei lor, tace, nu intervine. Iatã, lupul ºi-a înfipt
colþii în beregata oii, Diavolul l-a împins pe un credincios
la adulter, iar tu taci, nu-þi ridici glasul. Nãimit ce eºti! Ai
vãzut cã vine lupul ºi ai fugit. Vei spune poate: „Iatã-mã
aici, n-am fugit!” Ba ai fugit, pentru cã ai tãcut, ºi ai tãcut
fiindcã þi-a fost fricã. Frica e fuga sufletului. Cu trupul ai
rãmas, dar cu sufletul ai fugit.
Un alt exemplu de pãstor umil ºi curajos: sfântul Ioan
Gurã de Aur. Când aflã cã se pune la cale alegerea lui ca
episcop de Constantinopol, fuge în pustiu ºi se ascunde
în peºteri. Gãsit ºi adus pe scaunul episcopal, din înãl-
þimea amvonului tunã ºi fulgerã împotriva viciilor ºi
 MÂNDRIA 41

abuzurilor clerului, cãlugãrilor, ale magistraþilor, ale

miniºtrilor. Nici curtea imperialã nu e cruþatã. Nu-i este
fricã de ura ºi rãzbunarea celor loviþi de cuvântul sãu
necruþãtor; de fapt avea sã-ºi termine viaþa în exil.
Mai vreþi un exemplu? Sfântul Ambroziu, chemat de
Dumnezeu la episcopat prin gura unui copil care, de
altfel, încã nu ºtia sã vorbeascã. Copilul a început sã
strige: „Ambroziu episcop, Ambroziu episcop!” Ambroziu,
înaltul funcþionar de stat, fuge în timpul nopþii, se ascunde
într-un cavou. Gãsit, se strãduieºte sã explice mulþimii
cã e cel mai ticãlos dintre toþi oamenii, sã nu se încurce
cu el.
Obligat sã urce pe scaunul episcopal de Milano, curajul
sãu a rãmas proverbial. Învinge puternicul senat roman
care la cererea prefectului pãgân al Romei, Aurelius
Simmacus, vrea sã reintroducã statuia zeiþei Victoria
în aula senatului. Înfruntã cu curaj curtea imperialã,
lansând celebra vorbã: „Împãratul porunceºte în palatele
sale, episcopul în bisericile sale”. Ocupã cu forþa, mobi-
lizând credincioºii, o bisericã pe care împãrãteasa o
dãduse arianilor. Pe marele împãrat Teodosiu îl dã afarã
din bisericã: îl obligã sã facã pocãinþã grea ºi publicã
dupã masacrul înfãptuit la Tesalonic ºi îl constrânge
sã retragã un decret nedrept dat împotriva episcopului
Calinic din Mesopotania.
Blând ºi smerit ºi nerâvnitor de episcopat a fost ºi
sfântul Atanasiu, dar cu cât curaj ºi neînfricare ºi-a fãcut
datoria! De cinci ori puternicii lumii ºi slugarnicii sãi
confraþi întru episcopat l-au trimis în exil.
Dar avem un exemplu ºi mai frapant, mai recent, la de
curând proclamata învãþãtor al Bisericii, sfânta Tereza
cea Micã, numitã de Pius al XI-lea cel mai mare sfânt
al timpurilor moderne, tocmai pentru faptul cã a trãit
în mod eroic virtutea evanghelicã a umilinþei. Se numea
pe sine „un petit rien”, un mic nimic, ceva mai puþin
42 VICIILE CAPITALE

decât nimic. Ascultaþi câteva rânduri din paginile scrise

superioarei sale, Marie de Gonzague, ca sã vã daþi seama
cum ºtia sã-ºi exercite acest „petit rien” autoritatea dupã
ce a fost numitã maestrã de novice:
ªtiu bine cã mã considerã severã. Ele [novicele] pot sã spunã
tot ce vor, în fond, ele simt cã le iubesc cu o dragoste adevã-
ratã ºi cã niciodatã nu voi face precum nãimitul care, vãzând
lupul venind, lasã turma ºi fuge. Sunt gata sã-mi dau viaþa
pentru ele, dar iubirea mea este atât de dezinteresatã încât
nu doresc ca ele sã ºtie acest lucru. Niciodatã, cu ajutorul
lui Dumnezeu, n-am încercat sã le cuceresc inimile. Am
înþeles cã misiunea mea este sã le conduc la Dumnezeu...
Mi-am dat seama cã trebuie sã fii foarte hotãrâtã cu unele
dintre ele, spre binele lor, ºi sã nu revin asupra unui lucru
pe care l-am hotãrât. A ceda, în acest caz, nu ar fi umilinþã,
ci slãbiciune. Bunul Dumnezeu mi-a dat harul sã nu mã
tem de rãzboi; trebuie sã-mi fac datoria cu orice preþ. Nu
o datã am auzit spunându-se: „Dacã vrei sã obþii ceva de
la mine, trebuie sã mã iei cu biniºorul; cu forþa nu obþii
nimic”. Dar se ºtie cã nimeni nu e bun judecãtor în propria
cauzã ºi a doua zi vine sã-mi spunã: „Ai avut dreptate ieri
cã ai fost severã. La început m-am revoltat, dar apoi am
cântãrit totul ºi mi-am dat seama cã ai fost dreaptã”.

Tereza exprimã, cu alte cuvinte, exact ce gândea apos-

tolul Paul când le scria corintenilor:
Cât despre mine, prea puþin îmi pasã dacã sunt judecat
de voi sau de vreun tribunal omenesc... Cel care mã judecã
este Domnul... Când va veni, Domnul va scoate la luminã
lucrurile ascunse în întuneric ºi va descoperi gândurile
inimilor. Atunci fiecare îºi va primi lauda de la Dumnezeu
(1Cor 4,3-5).

Cine primeºte de la Dumnezeu o autoritate, nu o pri-

meºte pentru propriul avantaj, spre a se umfla în pene,
 MÂNDRIA 43

ci pentru binele altora. Cele douã picioare ale autori-

tãþii sunt curajul ºi umilinþa. Pentru ca autoritatea sã
nu degenereze nici în despotism, nici în slãbiciune, e bine
sã reþinem sfatul înþelept al sfântului Francisc de Sales:
„Curajul vostru sã fie umil, iar umilinþa voastrã sã fie
curajoasã”.

7. Umilinþa, sfinþenia ºi eroismul

Ar fi o tragicã greºealã a considera cã, o datã desco-
perit nimicul din tine, eºti îndreptãþit sã-þi iroseºti timpul
ºi viaþa cu nimicuri. Ar fi o tragicã greºealã ca, sub pre-
textul umilinþei – cã nu vrei sã atragi atenþia ºi laudele
oamenilor – sã te târãºti în viaþã, sã te scalzi într-o jalnicã
mediocritate. Umilinþa nu înseamnã o automutilare, o
distrugere a personalitãþii umane, o înãbuºire a aspira-
þiilor spre lucrurile mãreþe, sublime, ci dimpotrivã, e o
eliberare, înseamnã aripi cu care te înalþi spre cel care
este totul, spre Dumnezeu, izvorul a toatã mãreþia. Sfânta
Tereza de Avila ne oferã o imagine foarte grãitoare:
Uitaþi-vã la albinã. Sufletul angajat în cunoaºterea de sine
va face la fel... din când în când îºi va lua zborul, va ieºi din
stupul sãu interior, spre a contempla mãreþia ºi maiestatea
Dumnezeului sãu. Acolo el va descoperi mult mai bine decât
în el însuºi propria sa nimicnicie. Credeþi-mã, noi am prac-
tica mult mai bine virtuþile alipindu-ne de virtuþile lui Dum-
nezeu decât rãmânând lipiþi de þãrâna noastrã, de puþinul
nostru noroi personal. Nu ºtiu dacã m-am explicat suficient;
atâta timp cât suntem pe acest pãmânt, nimic nu ne este
mai folositor decât umilinþa. Dar contemplând mãreþiile lui
Dumnezeu, noi vom descoperi micimea noastrã; privind
puritatea lui, considerând umilinþa lui, noi vom vedea mur-
dãriile noastre, ne vom da seama cât de departe suntem de
a fi umili.
44 VICIILE CAPITALE

Umilinþa nu e virtutea sufletelor meschine, mediocre.

Dimpotrivã, e virtutea sufletelor mari ºi nobile care
aspirã cu adevãrat spre lucruri mãreþe. Exemplul cel mai
frapant îl gãsim la sfânta Tereza a Pruncului Isus. Ascul-
taþi ce scrie Tereza, acest „petit rien”:
M-am nãscut pentru glorie ºi mi se pare cã Dumnezeu m-a
chemat la lucruri mari. Întotdeauna am iubit ceea ce este
mare, frumos... În copilãrie am visat sã lupt pe câmpul de
bãtãlie. Când am început sã învãþ istoria Franþei, povestirea
faptelor de vitejie ale Ioanei d’Arc mã fascina; simþeam în
inima mea dorinþa de a o imita.

O inimã de foc, un suflet de rãzboinic, voia sã fie Ioana

d’Arc ºi, în acelaºi timp, Iudita din Vechiul Testament.
Era cuprinsã, dupã propria expresie, „de o ambiþie
nebunã”, voia sã fie cea dintâi; ambiþie în înþelesul bun
al cuvântului, cea dintâi în înþelesul evanghelic al cuvân-
tului, adicã alegând ultimul loc.
Cu umilinþa ei, Tereza ne aratã cã a fi nimic nu
înseamnã a fi o nulitate. De altfel e un lucru pe care îl
constatãm în viaþa tuturor sfinþilor. Sfinþii sunt persoa-
nele umane cele mai perfect realizate; adevãraþi titani
care au înfãptuit lucruri mãreþe ºi durabile în lume. Umi-
linþa la ei este singura explicaþie a rodniciei ºi realizãrilor
lor extraordinare.
Lucrurile se explicã uºor. Cel stãpânit de mândrie
trãieºte în iluzie. El îºi cultivã propriul eu, adicã propriul
nimic, micul idol din el însuºi. E preocupat de propria
mascã, de propria imagine. Dacã a spus o minciunã pentru
a nu-ºi strica imaginea în ochii altora, e nevoit sã mai
inventeze o sutã de minciuni ca sã o acopere pe cea
dintâi. κi consumã, îºi epuizeazã toate forþele în a-ºi face
ºi a-ºi menþine imaginea falsã. E veºnic neliniºtit, tul-
burat, obsedat de gândul, de teama de a nu fi demascat,
 MÂNDRIA 45

de a nu i se smulge masca de pe chip ºi a apãrea aºa cum

este în realitate. Iar aceastã teamã, aceastã obsesie, o
proiecteazã ºi asupra celor din jur. În ce fel? Prin critici,
bârfe, calomnii; încearcã sã abatã atenþia de la el, îndrep-
tând-o spre greºelile, adevãrate sau inventate, ale altora.
Tactica diversiunii nu este practicatã numai în politicã.
În schimb, cine are umilinþa e un om liber: cel umil
se recunoaºte aºa cum este, cere iertare cu sinceritate
când greºeºte, acceptã cu dragã inimã observaþiile ºi
chiar îi roagã pe alþii sã-i atragã atenþia când greºeºte,
nu încearcã sã-l înºele nici pe Dumnezeu, nici pe oameni;
nu-l intereseazã defectele ºi pãcatele altora: e senin, e
calm, e liniºtit, e fericit, e mulþumit, nu se teme cã i se
smulge masca fiindcã nu are mascã. Ce sã i se smulgã?
Mãrturiseºte sfântul Ioan Vianney:
Într-o zi am primit douã scrisori la fel de teribile: în una mi
se spunea cã sunt un mare sfânt, în cealaltã cã sunt un
ipocrit ºi un ºarlatan. Prima nu mi-a dat nimic, a doua nu
mi-a luat nimic: în faþa lui Dumnezeu eºti ceea ce eºti ºi
nimic mai mult.

ªi apoi, cine se goleºte pe sine de orgoliu, de egoism,

face loc harului ca sã lucreze în el, sã înfãptuiascã lucruri
mari. În schimb, mândria obtureazã, închide harului toate
orificiile, toate intrãrile. Prin masca mândriei ºi a ipo-
criziei nu poate pãtrunde harul. „Dumnezeu se împo-
triveºte celor mândri, iar celor smeriþi le dã harul sãu”.
Aceasta este lecþia cea mare pe care ne-o dau sfinþii. Ne
îndeamnã sfânta Tereza de Avila:
Iatã ce vã spun: trebuie sã ne fixãm privirea asupra lui Isus
Cristos, comoara noastrã, ºi asupra sfinþilor. De la ei vom
învãþa umilinþa adevãratã. Pe aceastã cale inteligenþa
noastrã se va înnobila, iar cunoaºterea de noi înºine,
46 VICIILE CAPITALE

cunoaºterea mizeriei noastre va izgoni teama ºi vom înceta

sã ne târâm pe pãmânt.

Sfânta Tereza de Avila, mare expertã în discernerea

duhurilor, ca ºi sfântul Ignaþiu de Loyola, adicã expertã
în arta de a deosebi ceea ce vine de la Duhul lui Dum-
nezeu de ceea ce vine de la duhul cel rãu, ne atrage atenþia
cã Satana se poate folosi de aspiraþiile ºi dorinþele noastre
legitime de a realiza lucruri mãreþe, pentru a ne smulge
dintr-un realism sãnãtos ºi a ne face sã trãim în iluzii ºi
visuri sterile. Mai exact, ne poate împinge la un pesimism
paralizant, la imobilism, la mediocritate absolutã, inspi-
rându-ne idealuri înalte, dar realizabile într-o altã lume,
o lume imaginarã, alta decât cea în care trãim: cum
m-aº realiza, la ce piscuri de sfinþenie m-aº ridica, ce
lucruri mãreþe aº înfãptui, dacã aº trãi în alte timpuri,
nu în timpurile acestea mizerabile, dacã aº trãi într-o altã
societate, nu în societatea aceasta nenorocitã, dacã aº
avea în jurul meu alþi oameni, altã lume, nu aceasta în
care sunt condamnat sã trãiesc ºi unde nu e nimic de
fãcut!
Satana, spune sfânta Tereza, ne inspirã uneori dorinþe
sublime pentru ca, lãsând la o parte lucrurile posibile în
care îi putem sluji Domnului, sã ne mulþumim cu faptul
cã am aspirat la lucruri imposibile!... Îþi spun: nu aspira
sã fii binefãcãtorul întregii omeniri, ci mulþumeºte-te sã
faci bine persoanelor în mijlocul cãrora trãieºti.

Visezi sã transformi omenirea ºi nu eºti în stare sã-þi

stãpâneºti limba un sfert de ceas!
Între cele patru ziduri ale mãnãstirii, într-o comuni-
tate cu destulã lume meschinã a realizat sfânta Tereza
de Lisieux, sufletul acesta de rãzboinic, însetat de fapte
de vitejie, idealurile cele mai înalte ºi mai eroice la care
 MÂNDRIA 47

a aspirat. Acest eroism al faptelor mici, de fiecare zi,

acest realism sãnãtos l-a scos bine în evidenþã papa Paul
al VI-lea la sfânta Tereza a Pruncului Isus într-un discurs
în care spunea aceste cuvinte:
Mãreþia sfintei Tereza a fost integrarea ei în comunitatea
creºtinã în care a fost chematã sã trãiascã în momentul
de faþã. Aceastã integrare pe care a trãit-o Tereza ne apare
ca un har excepþional pe care îl dorim pentru timpul nostru.
Mulþi creºtini nu înþeleg cum se poate împãca, concret,
realizarea persoanei cu exigenþele ascultãrii religioase sau
ale vieþii comunitare, libertatea cu autoritatea, sfinþenia
cu instituþia..., diversitatea carismelor cu unitatea, realismul
de fiecare zi cu contestarea „profeticã” a prezentului. Sfânta
Tereza s-a confruntat permanent cu asemenea probleme.
Desigur, ar fi zadarnic sã cãutãm la ea o formulare modernã
a acestor probleme ºi, cu atât mai puþin, soluþii sistematice.
Dar nu se pot nega intuiþiile luminoase care au cãlãuzit-o
în raporturile zilnice cu surorile sale ºi în integrarea ei în
cadrul îngust al vieþii de mãnãstire...
Pentru a începe sã lucreze, ea nu a aºteptat câtuºi de puþin
un mod de viaþã ideal, un anturaj mai perfect, ci mai curând
trebuie sã spunem cã ea a contribuit din interior la schim-
barea anturajului. Umilinþa este spaþiul în care lucreazã
iubirea.

Umilinþa este spaþiul în care lucreazã iubirea, dupã

cum mândria e spaþiul în care lucreazã egoismul.

8. „Învãþaþi de la mine”
Parcurgând Evangheliile descoperim o galerie de perso-
naje vrednice de toatã simpatia ºi admiraþia. Desigur,
nu sunt sfinþii ipocriþi, fariseii, ci pãcãtoºii smeriþi ºi
cãiþi. E vameºul de la uºa templului care îºi bate pieptul
neîndrãznind sã-ºi ridice ochii din pãmânt. E cananeanca
48 VICIILE CAPITALE

ce se mulþumeºte cu firimiturile ce le primesc cãþeii de

la masa stãpânului. Este centurionul care se declarã
nevrednic ca Isus sã-i intre în casã. E Maria Magdalena
care spalã picioarele Mântuitorului cu lacrimi ºi i le ºterge
cu pãrul capului. E Zaheu care se recunoaºte hoþ ºi pro-
mite sã dea înapoi mai mult decât a furat. E Petru care
îºi plânge cãderea ºi îl implorã pe Mântuitorul: „Îndepãr-
teazã-te de mine, Doamne, cãci sunt un om pãcãtos!”
Este Ioan Botezãtorul, care se declarã nevrednic sã-i
dezlege sandalele. E Maria la umilinþa cãreia a privit
Dumnezeu. Atâtea modele de umilinþã! Dar modelul
modelelor rãmâne cel pe care sfântul Augustin îl numeºte
„doctor humilitatis Christus”.
O, suflete pioase ºi caste, scrie sfântul Augustin, eu nu vã
trimit sã învãþaþi umilinþa la ºcoala vameºilor, a pãcãtoºilor,
a femeilor desfrânate care vor intra, ce-i drept, înaintea orgo-
lioºilor în împãrãþia cerurilor, ci vã trimit la Regele cerului,
la Stãpânul îngerilor nemuritori care a binevoit sã vinã ca
servitor al oamenilor muritori.

Explicând în acelaºi tratat De sancta virginitate

îndemnul lui Isus „învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi
smerit cu inima”, sfântul Augustin scrie aceste cuvinte
de o extraordinarã frumuseþe:

Cristos nu a spus: învãþaþi de la mine sã zidiþi lumea sau sã

înviaþi morþii, ci învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi
smerit cu inima. O, învãþãturã salvatoare! O, Învãþãtor ºi
Domn al muritorilor, cãrora moartea le-a fost oferitã ºi
turnatã în cupa mândriei! Nu a voit Maestrul sã ne înveþe
ceea ce el nu era, nici nu a voit Stãpânul sã ne porunceascã
ceea ce el nu fãcea. Te vãd, o, bune Isuse, cu acei ochi ai
credinþei pe care tu însuþi mi i-ai deschis, strigând cãtre
neamul omenesc, întrunit într-o mare adunare: „Veniþi
 MÂNDRIA 49

ºi învãþaþi de la mine!” O, tu, Fiu al lui Dumnezeu, prin

care s-a fãcut tot ce a fost fãcut ºi care te-ai fãcut totodatã
Fiul omului ca toþi ceilalþi oameni, te întreb: de ce sã venim?
Ce sã învãþãm de la tine? Iar tu rãspunzi: „cã sunt blând
ºi smerit cu inima”. Aºadar, la asta se reduc toate comorile
înþelepciunii ºi ale ºtiinþei care sunt în tine? ªi lucrul cel
mai sublim pe care îl avem de învãþat e cã tu eºti blând ºi
smerit cu inima? E un lucru atât de mare sã fii mic, încât
nu poate fi absolut învãþat, fãrã sã-l fi înfãptuit în tine însuþi
tu, care eºti atât de mare? Da, aºa este. Sufletul nu-ºi poate
gãsi liniºtea altfel decât distrugând acea umflãturã [acea
tumoare] a mândriei datoritã cãreia el se credea mare, când
în ochii tãi era doar bolnav.

„Cristos, le scrise sfântul Paul filipenilor, s-a despuiat

pe sine ºi a luat chip de sclav, fãcându-se asemenea oame-
nilor. La înfãþiºare a fost gãsit ca un om. S-a smerit ºi
s-a fãcut ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe
cruce” (Fil 2,7-8).
S-a smerit ºi s-a fãcut ascultãtor. La Cristos ascul-
tarea nu se separã de umilinþã. Ascultarea se naºte din
umilinþã, dupã cum neascultarea, orice fel de neascul-
tare, se naºte din mândrie. Ascultarea e celãlalt nume
al umilinþei; neascultarea este celãlalt nume al mândriei.
„Isuse cu inima blândã ºi smeritã, fã inima noastrã
asemenea cu inima ta!”
Isus ne invitã sã învãþãm de la el smerenia ºi blândeþea.
Dar el nu este numai un model pe care trebuie sã-l imitãm
ca sã fim cât mai asemenea cu el. El ne-a fãcut deja
inima noastrã asemenea cu inima lui blândã ºi smeritã.
De fapt, sunt trei asemãnãri întipãrite în inima noastrã,
care opereazã trei transformãri ontologice, fiinþiale.
Mai întâi, când am fost chemaþi la existenþã am primit
chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu în noi, asemãnare
50 VICIILE CAPITALE

prin care ne deosebim de animale; ºi în asta stã demni-

tatea noastrã umanã. În al doilea rând, am primit în
noi la botez chipul ºi asemãnarea lui Cristos cel blând
ºi smerit; ºi în asta stã demnitatea noastrã creºtinã.
În capitolul al V-lea al Scrisorii cãtre Romani, sfântul
Paul ne aratã cum primul Adam i-a atras pe toþi oamenii
în sfera mândriei ºi a neascultãrii sale ºi cum Cristos,
al doilea Adam, i-a atras pe toþi cei botezaþi în sfera
umilinþei ºi ascultãrii sale. Cristos a înfãptuit mântuirea
lumii prin umilinþa ºi ascultarea sa. Aceastã lucrare de
mântuire, înfãptuitã mai ales pe Calvar, o putem compara
cu un baraj, cu o uriaºã cãdere de apã, care pune în miº-
care o uriaºã centralã electricã de la care porneºte un
cablu ce strãbate istoria ºi Biserica. Dar nu e de ajuns ca
linia electricã sã treacã pe lângã case pentru ca acestea
sã primeascã energie ºi luminã. E necesar ca fiecare casã
sã fie conectatã la reþea printr-un fir. Botezul e firul ce
ne conecteazã la energia, la curentul de har ce vine de
la centrala Calvarului. Botezul ne face un mãdular al
acelui trup care îl are drept cap pe Cristos cel blând ºi
smerit. Or, cum aratã un trup cu un cap umil ºi ascul-
tãtor având un mãdular orgolios ºi anarhic? Iatã pentru
ce lepãdarea de mândrie este o condiþie indispensabilã
pentru primirea botezului. „Te lepezi de Satana?” „Mã
lepãd.”„ªi de toatã mândria lui?” „Mã lepãd”.
Dar este ºi o a treia asemãnare întipãritã în sufletul
omului. Cea înfãptuitã prin sacramentul Preoþiei, de
unde rezultã demnitatea preoþeascã. Prin hirotonire
chipul lui Cristos e imprimat ºi mai profund în sufletul
celui hirotonit. Preotul îl personificã pe Cristos; el e
transformat fiinþial într-un „alter Christus”, într-un alt
Cristos blând, smerit ºi ascultãtor.
 MÂNDRIA 51

Aceasta este umilinþa ºi ascultarea mistericã sau sacra-

mentalã, adicã umilinþa ºi ascultarea dobânditã prin
sacramente, mai exact prin Botez ºi Preoþie: e lucrarea
harului, e darul gratuit, despre care vorbeºte apostolul
Paul în prima parte a Scrisorii cãtre Romani. În a doua
parte a scrisorii, Apostolul vorbeºte despre umilinþã,
despre ascultare, ca virtute asceticã, adicã rod al muncii,
al efortului omului, avându-l în faþa ochilor ca model pe
Cristos cel blând ºi smerit cu inima.
Pentru a înþelege raportul dintre cele douã dimensiuni
ale umilinþei, cea mistericã-sacramentalã ºi cea asceticã,
iatã o asemãnare. În prima celulã a corpului uman, numitã
zigot, deºi invizibilã cu ochiul liber, se aflã deja omul în
întregime, tot codul genetic, toatã programarea, pânã ºi
culoarea ochilor ºi numãrul firelor de pãr de pe cap. Ea
nu are nevoie decât de oxigen ºi hranã ca pe parcursul
a 70-80 de ani cât este programat omului sã trãiascã, sã
devinã ceea ce este deja din prima clipã a vieþii. La fel
în sãmânþa de viaþã supranaturalã pe care o primim la
botez ºi la preoþie, noi purtãm deja chipul lui Cristos cel
blând ºi smerit cu inima. Prin efort, prin luptã, prin
ascezã, trebuie sã devenim ceea ce suntem deja. Aici se
adevereºte cel mai bine cunoscutul adagiu: „Strãduieºte-te
sã devii ceea ce eºti deja” la botez, la preoþie.
Iatã motivul pentru care sfinþii se cutremurau, se
ascundeau prin peºteri când li se propunea preoþia ºi mai
ales episcopatul care este plinãtatea preoþiei: teama de
a se lãsa prinºi în mrejele mândriei, ale mãririi deºarte,
ale cultului personalitãþii, ei care îl poartã într-înºii, îl
personificã pe Cristos ºi trebuie sã ofere lumii chipul
lui Cristos cel blând ºi smerit cu inima.
Când i s-a oferit episcopatul, sfântul Ioan Gurã de Aur
a zis: „A primi aceastã demnitate înseamnã a-mi lega
52 VICIILE CAPITALE

mâinile la spate ºi a mã expune acelor fiare care stau pe

stânca despre care vorbeºte mitologia ºi care îi sfâºie pe
cãlãtorii care trec pe lângã ea”. ªi, ca un bun psiholog
ce era, sfântul Ioan Gurã de Aur descrie toate tentacolele
otrãvite pe care le întinde aceastã caracatiþã care este
mãrirea deºartã:
Violenþa, laºitatea, invidia, certurile, calomniile, acuzele,
minciunile, ipocrizia, intrigile, deciziile luate împotriva
celor nevinovaþi, satisfacþia pentru insuccesele colegilor,
întristarea pentru succesele lor, dorinþa de a fi lãudat, goana
dupã onoruri [lucru care mai mult ca oricare altul îi aduce
omului ruina sufletului], discursuri þinute pentru a te umfla
în pene, linguºiri servile, slugãrnicii nedemne, dispreþ faþã
de sãraci, temeneli în faþa bogaþilor, onoruri acordate fãrã
justificare ºi favoruri reprobabile, periculoase ºi pentru
cine le dã ºi pentru cine le primeºte, fricã servilã, demnã
doar de cei mai nevrednici sclavi, cutezanþã dezlãnþuitã,
mare modestie în afarã fãrã ca ea sã existe înãuntru, acuze
la adresa celor absenþi ºi pedepse fãrã mãsurã aplicate în
special celor slabi, neavând curajul nici mãcar sã deschidã
gura în faþa celor puternici.

Sfântul Augustin vãrsa în rugãciune „râuri de lacrimi”,

cum se exprimã el, ca sã nu cedeze în faþa tentaþiei lau-
delor. Iar la predicã le spunea credincioºilor cuvinte ca
acestea:
Astãzi primul meu gând este acela de a vã aminti pericolul
în care mã aflu. Pericolul în care mã aflu e sã þin cont de
laudele voastre ºi sã închid ochii la comportarea voastrã...
Laudele poporului, nu numai cã nu îmi fac plãcere, dar sunt
pentru mine motiv de neliniºte ºi suferinþã, gândindu-mã
cum trãiesc cei care mã laudã. Nu vreau sã fiu lãudat de
cei care duc o viaþã rea, mi-e scârbã, detest lucrul acesta,
îmi provoacã suferinþã, nu plãcere.
 MÂNDRIA 53

Sfântul Grigore cel Mare reaminteºte avertismentul

sfântului Paul: pãstorul, lãsându-se stãpânit de mândrie
pentru succesul predicilor sale ºi ale apostolatului sãu,
în timp ce predicã altora ºi îi mântuieºte pe alþii, el se
poate îndrepta spre osândã.
Pentru pelerinul rus, rugãciunea inimii era: „Doamne
Isuse Cristoase, ai milã de mine pãcãtosul!” Pentru
noi rugãciunea inimii, adicã rugãciunea care sã devinã
una cu bãtãile inimii ºi cu respiraþia sã fie: „Isuse cu
inima blândã ºi smeritã, fã inima mea asemenea cu
inima ta!”
 AVARIÞIA

1. Portretul avarului
Dupã libido dominandi vine libido possidendi. Al doilea
pãcat capital este avariþia, zgârcenia, lipirea inimii de
bani ºi de lucrurile pãmântului.
Un vechi proverb chinez zice cã mândri devenim, avari
ne naºtem. E viciul cel mai democratic, în sensul cã îi
loveºte fãrã deosebire pe toþi: pe cei bogaþi ºi pe cei
sãraci, pe tineri ºi pe bãtrâni, pe bãrbaþi ºi pe femei, pe
cei frumoºi ºi pe cei urâþi, pe oamenii geniali ºi pe cei
subdezvoltaþi mintal. E viciul care preþuieºte prea mult
darurile vieþii pe care însã nu vrea sã le împartã cu nimeni:
nici cu cel care le posedã, nici cu alþii.
Avarul e un mare ascet. El se supune privaþiunilor ºi
renunþãrilor de tot felul, îºi refuzã cele mai legitime plã-
ceri ale vieþii ca sã nu cheltuiascã bani sau ca sã mai
adauge la cei pe care îi are. Pãcat de asceza lui care nu-i
foloseºte la nimic, decât ca sã-ºi chinuie viaþa! Suferã
cumplit nu numai când e nevoit sã cheltuiascã el ceva,
dar ºi când îi vede pe alþii cheltuind, acuzându-i cã sunt
risipitori, mânã spartã, care nu-ºi dau seama cât de greu
se face banul.
Iuda, patronul tuturor avarilor, a suferit cumplit când
a vãzut-o pe prostituata ce a risipit un vas cu parfum de
mare preþ. Scandalizat ºi indignat a spus: „Ce înseamnã
risipa aceasta? S-ar fi putut vinde parfumul cu trei sute
de dinari – salariu mediu pe un an al unui muncitor la
vremea aceea – care sã fie daþi la sãraci”. Dar nu-l durea
de sãraci, noteazã evanghelistul. Vorbea avarul din el.
 AVARIÞIA 55

Avarul nu este numai un mare ascet, ci ºi un mare

contemplativ. Obiectul contemplaþiei sale este banul,
sunt lucrurile pe care le posedã. Nu se atinge de ban, nu
se atinge de lucrurile sale, nu le uzeazã, nu le consumã,
de teamã cã nu mai are ce contempla.
Pomul din paradisul pãmântesc era plãcut de privit.
Viciul avariþiei este o urmare a pãcatului strãmoºesc.
Dar, dacã Adam s-ar fi nãscut cu viciul acesta, e de pãrere
un autor modern, omenirea ar fi avut marea ºansã de
a scãpa de pãcatul strãmoºesc. Pomul, fiind plãcut de
privit, Adam, împins de avariþie, s-ar fi mulþumit sã-l
priveascã, sã-l contemple; pentru nimic în lume nu ar fi
muºcat din el, nu ar fi cãlcat porunca lui Dumnezeu.
Avarul seamãnã bine cu un colecþionar. Când intri în
ograda sau în casa lui, ai impresia cã intri într-un muzeu.
Gãseºti acolo de toate: de la opere de artã la scobitori,
de la patefoane ºi gramofoane ruginite, moºtenite de la
bunici ºi strãbunici, la caiele ºi potcoave. Nu cã ar avea
nevoie de toate acestea, dar le pãstreazã cu sfinþenie
numai pentru plãcerea de a ºti cã le are ºi de a le putea
privi, de a le putea contempla.
Unul dintre cei mai buni interpreþi italieni ai perso-
najului avarul din piesa cu acelaºi nume a lui Molière,
a fost în zilele noastre actorul Paolo Stoppa.
Într-o zi, un prieten, intrându-i în casã, vede un vas enorm
plin cu chibrituri de toate felurile ºi din toate þãrile pãmân-
tului. ªtiindu-l cã nu fumeazã, prietenul îl întreabã:
– Ce faci cu chibriturile acestea? Faci colecþie?
– Dar n-am înnebunit, îi rãspunde actorul. Nu-mi pierd
eu timpul cu tâmpenii de felul acesta.
– Atunci, ce-i cu ele?
– Nimic. Uite, cum bine ºtii, datã fiind meseria pe care o
fac, o bunã parte din viaþã mi-am trãit-o, trecând de la un
hotel la altul, de la un restaurant la altul. M-am obiºnuit
56 VICIILE CAPITALE

sã iau din nimicurile pe care hotelurile ºi restaurantele

le oferã gratis clienþilor. ªi uite aºa, luând azi o cutie de
chibrituri de aici, mâine alta de dincolo, s-a adunat grãmada
pe care o vezi.
– Pot sã mã servesc?, întreabã prietenul, scoþând pachetul
cu þigãri din buzunar.
– Stai pe loc! strigã artistul de parcã celãlalt ar fi scos un
pumnal din buzunar. Nimeni nu se atinge de chibriturile
mele. Îmi place sã mã uit la ele, sã ºtiu cã sunt acolo. În
fiecare bãþ de chibrit e o pãrticicã din viaþa mea.

Avariþia este un viciu, singurul viciu cu care nimeni,

absolut nimeni, nu se laudã ºi de care nu suportã sã fie
acuzat. Ceea ce nu e cazul cu celelalte vicii. De pildã, cu
mândria. Cu foarte mulþi ani în urmã un preot în vârstã,
pe care confraþii îl dezaprobau pentru aerele sale de supe-
rioritate, mi-a zis: „ªtiu cã preoþii mã vorbesc cã sunt
mândru. Nu mã deranjeazã. Cel puþin am cu ce sã mã
laud. Pe când alþii se laudã cu ce n-au”. Într-adevãr, era
înalt, avea o excepþionalã prestanþã fizicã, fãrã sã vrea
se uita de sus la toþi ceilalþi, cânta frumos, avea o voce
puternicã, astfel încât nimeni nu avea cum sã doarmã
la predicã, de unde faima de mare predicator, se trãgea
dintr-o familie de oameni gospodari, tatãl sãu fusese pe
vremuri primar, ºi asta trebuia sã o ºtie toatã lumea.
Se mândrea cu mândria sa, nu se ruºina de ea.
Sunt desfrânaþi care se fãlesc fãrã ruºine cu aventurile
lor ºi cu faptele lor ruºinoase. Sã nu vã miraþi dacã veþi
auzi chiar pe vreunul când i se reproºeazã viaþa scanda-
loasã, de desfrâu, pe care o cunoaºte toatã lumea, cã se
fãleºte, bãtându-se cu pumnul în piept: „Eu cel puþin
nu mã ascund, nu sunt fãþarnic ca voi”. Considerã cã
toþi sunt desfrânaþi ca el. Se poate ajunge ºi la acest
grad de neruºinare: sã se laude cineva cu ceea ce este
spre ruºinea sa.
 AVARIÞIA 57

Gãsim gurmanzi ºi beþivi care se laudã cu capacitatea

lor extraordinarã de a înghiþi mâncare ºi bãuturã: cã au
mâncat o datã o gãinã friptã cu oase cu tot sau cã au bãut
la un chef o gãleatã de vin sau douã sticle de coniac.
Dar nu o sã auziþi niciodatã un avar care sã se laude cã
e un hapsân, un zgârcit, un zgârie-brânzã sau cãruia sã-i
facã bucurie când asemenea calificative îi sunt aruncate
în faþã.
Avarul e un om de douã ori nefericit: o datã suferã
pentru banii pe care nu-i are ºi ar dori sã-i aibã ºi oricât
ar avea nu e satisfãcut; a doua oarã suferã pentru banii
pe care îi are; trãieºte într-o veºnicã neliniºte ºi teamã
cã ar putea sã-i piardã. O dublã suferinþã: ºi pentru ce
nu are, ºi pentru ce are.
Analizat din punct de vedere clinic, medical, avarul
e un caz patologic. Þine de psihiatrie, chiar dacã nu e
internat la spitalul de nebuni. La spitalele de nebuni
sunt internaþi pacienþi afectaþi de foarte puþine boli
psihice, în general, cei violenþi sau cu depresii psihice,
cu tentaþii de sinucidere. Restul, cei mai mulþi, rãmân
în afara spitalelor, fiindcã nu sunt tratamente corespun-
zãtoare pentru bolile lor. De pildã, pentru cei afectaþi de
mania avariþiei nu s-a descoperit nici un medicament;
tratamentul este exclusiv de ordin spiritual, religios.
Printre cei care au pus avarului acest diagnostic a fost
sfântul Ioan Gurã de Aur care zice: „Toþi avarii suferã
de boala extrem de gravã a lui Iuda”.
Sfinþii pãrinþi comparã boala avariþiei cu boala hidro-
piziei. Bolnavul de hidropizie e veºnic chinuit de febrã,
de sete. ªi cu cât bea mai multã apã, cu atât setea, febra
lui creºte. La fel, avarul e veºnic chinuit de febra, de
setea de bani, de avere. ªi cu cât are mai mult, cu atât
febra, setea lui creºte. Se întreabã sfântul Augustin:
58 VICIILE CAPITALE

Ce înseamnã aceastã poftã nepotolitã a omului? Chiar ani-

malele pãstreazã o mãsurã în poftele lor. Pãsãrile de pradã
ºi fiarele sãlbatice devoreazã când sunt înfometate, dar
o datã ce ºi-au potolit foamea, se întorc în culcuºul lor.
Numai lãcomia avarului nu pune câtuºi de puþin stavilã
dorinþelor sale: adunã fãrã încetare, fãrã sã se mai sature
vreodatã.

În sfârºit, în avar gãsim materialistul absolut: omul pe

care îl devoreazã pãmântul, pe care îl înghite pãmântul.
Aºa îl vede ºi îl descrie marele scriitor al Bisericii, Origene:
Nu þi se pare cã e devorat de pãmânt, cel care mereu la
pãmânt se gândeºte, cel care mereu cele pãmânteºti le
fãptuieºte, cel care despre pãmânt vorbeºte, care pentru
pãmânt se ceartã, pãmânt doreºte ºi toatã speranþa în
pãmânt ºi-o pune? Cel care spre cer nu priveºte, care la
cele viitoare nu se gândeºte, care de judecata lui Dum-
nezeu nu se teme, nici fãgãduinþele sale fericite nu le doreºte,
ci necontenit la cele prezente cugetã, ºi dupã cele veºnice
nu ofteazã? Când vei vedea un asemenea om spune cã l-a
devorat pãmântul.

2. Avarul, închinãtor la idoli

„Când Dumnezeu vrea sã pedepseascã pe cineva, mai
întâi îi ia minþile”. Dramaturgul rus Gogol, scriind aceste
cuvinte în piesa sa Revizorul, de fapt aºternea pe hârtie
o concluzie la care lumea ajunsese cu câteva milenii mai
înainte. La drept vorbind, nu Dumnezeu, ci însuºi omul
îºi ia minþile atunci când se lasã stãpânit de o patimã, de
un viciu, indiferent care este aceastã patimã, acest viciu.
Spuneam în meditaþia precedentã cã avariþia þine
de patologic, de demenþã; o boalã pe care omul ºi-o face
singur, cu mâna lui. Pierderea judecãþii se manifestã
la avar mai ales prin faptul cã cu cât îmbãtrâneºte, cu
 AVARIÞIA 59

atât mai mult se strãduieºte sã strângã la ciorap bani

albi pentru zile negre, ca sã aibã de la ce se certa moºte-
nitorii dupã moartea lui.
Dar patima zgârceniei nu duce numai la scleroza minþii,
ci ºi la scleroza inimii (sclerocardia, cum spuneau grecii:
pietrificarea, atrofierea inimii, pierderea oricãrui senti-
ment de milã, de iubire, de omenie). Aceste douã afec-
þiuni, a minþii ºi a inimii, apar la toþi avarii pe care îi
prezintã comediile scrise în toate timpurile: de la Dyscolos
al lui Menandru la greci ºi la Euclion al lui Plaut din
piesa Aulularia (= oala cu bani) la latini în antichitate,
pânã la Harpagon din piesa Avarul a lui Molière ºi pânã
la Hagi Tudose al nostru în timpurile moderne; toþi sunt
oameni bolnavi la minte ºi la inimã.
Euclion, bãtrânul avar al lui Plaut, preferã sã-ºi lase
fata nemãritatã, decât sã se atingã de banii din oala pe
care o îngropase în pãmânt, sã-i facã zestre. „Unde e
comoara ta, acolo este ºi inima ta”, spune Isus în Evan-
ghelie. Aceste cuvinte le spusese cu 200 de ani înaintea
lui Isus, avarul lui Plaut. Dupã ce a cerºit în piaþã ca
sã nu-l bãnuiascã cineva cã este bogat, bãtrânul avar
se întoarce acasã zicând: „Acum mã grãbesc spre casã. Eu
sunt aici, dar inima mea este acolo” (adicã în casã unde
era îngropatã comoara).
Avarii þin la viaþã. Statisticile ne aratã cã avarii nu
se sinucid. Cazul lui Iuda este o excepþie absolut inexpli-
cabilã. Dar când e vorba sã aleagã între viaþã ºi bani,
preferã banii. O realitate pe care anticii o ilustrau prin
mitul lui Midas. Midas era regele avar, care a obþinut
de la zei ca tot ce atinge cu mâna sã se transforme în aur.
Cum ºi mâncarea pe care o atingea se transforma în
aur, în cele din urmã a murit de foame.
A rãmas celebru în istorie cazul relatat de Valerius
Maximus. În timp ce Hanibal asedia oraºul Preneste,
60 VICIILE CAPITALE

a izbucnit în cetate o foamete cumplitã. Un avar, care

nu avea nimic de mâncare, a prins un ºobolan. Cum i
se oferea pe el o sutã de dinari – salariul pe o jumãtate
de an – l-a vândut. El a murit de foame, pe când cel care
l-a cumpãrat cu un preþ atât de mare ºi-a salvat viaþa.
Avarul gândeºte totul în termeni de câºtig, de profit,
de bani. Calculeazã, chibzuieºte cu grijã ºi nu se anga-
jeazã la nimic, nu înfãptuieºte nimic, nu cheltuieºte nimic
din energiile sale, din timpul sãu, din talentele, din ºtiinþa
sa, dacã nu este sigur cã-i iese ceva.
În Pompeiul antic acoperit de lava Vezuviului, când
s-au fãcut sãpãturi, s-a descoperit o coloanã funerarã pe
care erau scrise aceste cuvinte: „Aici zace Euclion, om
excepþional de înzestrat care, obosit de a mai risipi în
vânt comoara preþioasã a propriei înþelepciuni, într-o zi
a hotãrât sã-ºi sigileze buzele ºi n-a mai rostit o vorbã
pânã ce a murit”. Aþi reþinut numele celui îngropat acolo:
Euclion, avarul din piesa lui Plaut.
A rãmas proverbialã avariþia genialului pictor italian,
Giotto, a cãrui poftã de bani nimeni nu i-o putea potoli.
Obsedat ºi consumat de patima banului, a ajuns pânã
acolo cã a practicat camãta, lucru interzis cu desãvârºire
creºtinilor la vremea aceea. Deºi leneº din fire, lucra zi
ºi noapte ca sã câºtige bani. Într-o zi, când se afla la Padova
ºi picta celebrele fresce care pot fi vãzute ºi astãzi în
capela Scrovegni, unul dintre cei care îl angajaserã îi zice:
– Maestre, dumneata care eºti atât de priceput în a
picta chipuri de oameni, de ce nu-þi pictezi niciodatã
propriul chip?
– Dacã aº ºti cã din asta pot scoate bani pentru a cum-
pãra case ºi moºii, mi-aº picta nu un portret, ci o mie,
rãspunde Giotto. Ar fi lucrul cel mai uºor de pe lume
pentru mine; dat fiind cã modelul îl cunosc pe de rost,
nu m-aº obosi prea mult sã-l reproduc. Dar chipul meu
 AVARIÞIA 61

nu intereseazã pe nimeni ºi de aceea nu-l pictez, ca sã

nu-l gãsesc apoi mucegãind în atelierul meu.
– ªi dacã eu l-aº comanda?, întreabã celãlalt.
– Vã rãspund cã mã aflu aici spre a vã servi, rãspunde
Giotto, fiindcã cine plãteºte are dreptul sã fie servit dupã
propriile dorinþe.
ªi aºa genialul artist, pentru prima ºi unica datã, ºi-a
pictat propriul chip care se poate vedea printre nume-
roasele figuri în frescele din capela Scrovegni. Altfel,
figura lui ar fi rãmas necunoscutã pentru posteritate.
Unul dintre cei mai mari poeþi români ai secolului
nostru îºi vindea propria celebritate pe bani. Cum ajun-
sese foarte cunoscut, multã lume dorea sã-l vadã ºi sã
vorbeascã cu el. Atunci a pus o taxã: oricine plãtea suma
respectivã de bani, putea sã intre la el ºi sã-l priveascã
cinci minute. Atâta dura audienþa.
Dacã, analizat clinic, avarul e un caz patologic, un
maniac, un nebun, analizat din punct de vedere creºtin,
cazul e mult mai tragic: avarul este un idolatru. Diag-
nosticul îl pune sfântul apostol Paul, când le scrie efese-
nilor: „ªtiþi bine cã... nici un lacom de avere, care este
un închinãtor la idoli, n-are parte de moºtenire în împã-
rãþia lui Cristos ºi a lui Dumnezeu” (Ef 5,5). Iar colo-
senilor: „Omorâþi mãdularele voastre pãmânteºti: desfrâ-
narea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia care
este o închinare la idoli” (Col 3,5).
Blaise Pascal explicã astfel cuvintele sfântului Paul:
Evreii carnali se situeazã la mijloc, între creºtini ºi pãgâni.
Pãgânii nu-l cunosc pe Dumnezeu ºi nu iubesc decât
pãmântul. Evreii îl cunosc pe Dumnezeul cel adevãrat ºi nu
iubesc decât pãmântul. Creºtinii îl cunosc pe Dumnezeul
cel adevãrat ºi nu iubesc câtuºi de puþin pãmântul. Evreii
ºi pãgânii iubesc aceleaºi bunuri. Evreii ºi creºtinii îl cunosc
pe acelaºi Dumnezeu.
62 VICIILE CAPITALE

Creºtinii care nu-l cunosc pe Dumnezeu sunt pãgâni

practici, iar cei care îl cunosc pe Dumnezeu, dar nu iubesc
decât pãmântul sunt mai mult evrei decât creºtini.
Lucru straniu, bãtrâneþea nu face decât sã creascã
acest viciu. Avarii sunt la fel de lipsiþi de minte ca ºi
cãlãtorul care, cu cât se apropie mai mult de sfârºitul
drumului, cu atât îºi adunã mai multe provizii. Ei uitã
cã nu iau cu dânºii, dincolo, bogãþiile, ci numai pãcatele
pe care le sãvârºesc, adunând bogãþii. Ce nebunie, sã laºi
aici, pe pãmânt, profitul ºi sã duci cu tine numai paguba;
sã laºi altora plãcerea ºi sã iei cu tine chinul ºi suferinþa;
sã faci atâta caz de bunurile acestei lumi care trece ºi
sã nu te îngrijeºti de sufletul care este nemuritor! Îi scrie
apostolul Paul ucenicului sãu Timotei:
Noi n-am adus nimic în lume ºi nici nu putem sã luãm cu
noi nimic din ea. Aºadar, dacã avem cu ce sã ne hrãnim ºi
cu ce sã ne îmbrãcãm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor sã se
îmbogãþeascã, dimpotrivã, cad în ispitã, în laþul Satanei ºi
în multe pofte nesãbuite ºi vãtãmãtoare care îi scufundã
pe oameni în prãpãd ºi pierzare. Cãci iubirea de bani este
rãdãcina tuturor relelor (1Tim 6,7-10).
Pentru a nu cãdea în pãcatul avariþiei, sã ne îndreptãm
privirea spre ieslea din Betleem în care zace cel care, dupã
cuvântul sfântului Paul, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac
pentru noi, pentru ca prin sãrãcia lui noi sã ne îmbogãþim
(cf. 2Cor 8,9) ºi sã spunem cu Charles de Foucauld:
Doamne, „nu ºtiu dacã este cineva care sã te poatã con-
templa în peºtera [din Betleem] ºi sã mai rãmânã bogat;
eu unul nu pot”.

3. Fericiþi cei sãraci cu duhul

Nu gãsim în Evanghelii un viciu mai sever condamnat
de Isus ca avariþia, ca alipirea inimii de ban, de bogãþii.
 AVARIÞIA 63

„Cât de greu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care

au bogãþii!” Ucenicii au rãmas uimiþi de cuvintele lui. Isus
a luat din nou cuvântul ºi le-a zis: „Copiii mei, cât de greu
este pentru cei care îºi pun încrederea în bogãþii sã intre în
împãrãþia lui Dumnezeu! Mai uºor este sã treacã o cãmilã
prin urechea unui ac decât sã intre un bogat în împãrãþia
lui Dumnezeu” (Mc 10,23-25). „Fericiþi cei sãraci cu duhul,
cãci a lor este împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3).
„Vai vouã, bogaþilor, pentru cã voi aþi primit aici mân-
gâierea!” (Lc 6,24). „Nu vã strângeþi comori pe pãmânt,
unde le mãnâncã moliile ºi rugina ºi unde le sapã ºi le furã
hoþii, ci strângeþi-vã comori în cer, unde nu le mãnâncã
moliile ºi rugina, ºi unde hoþii nu le sapã, nici nu le furã”
(Mt 6,19-20). „Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni... Nu
puteþi sluji ºi lui Dumnezeu ºi Mamonei” (Mt 6,24).
Asemenea cuvinte nu se mai auziserã în lume. Ele
au însemnat o adevãratã revoluþie. Paradisul pãgânilor
– Câmpiile Elizee descrise de filozofi ºi cântate de poeþi –
erau rezervate exclusiv eroilor, celor puternici, iar puter-
nici au fost, sunt ºi vor fi pânã la sfârºitul lumii cei care
au bani. Un sclav, un calic, care ar fi intrat în Câmpiile
Elizee dupã moarte, le-ar fi profanat ºi dezonorat pentru
toatã veºnicia.
„Fericiþi cei sãraci cu duhul!” Paradoxal ºi ºocant
pentru logica lumii. Sãrãcia, nu bogãþia îl face fericit pe
om? E bogãþia, nu sãrãcia aceea care tortureazã astãzi
douã treimi din populaþia planetei? Tortura sãracului
nu vine atâta de la bogãþia din afarã care îi lipseºte, ci
de la sãrãcia din interior care îi lipseºte. Cãlãul e în inima
omului, e patima, libido possidendi, dorinþa de a avea e
aceea care îl tortureazã. Avea dreptate Epictet, filozoful
stoic din antichitate, când spunea: „Nu este atât sãrãcia,
aceea care ne chinuie, cât mai ales dorinþa de a poseda”.
Scriindu-i prietenului sãu Pitocles, filozoful Epicur
e de aceeaºi pãrere: „Dacã vrei sã fii bogat, Pitocles, nu-þi
64 VICIILE CAPITALE

spori bogãþiile, ci micºoreazã-þi dorinþele dupã bogãþii”.

„Fericiþi cei sãraci cu duhul”.
Francisc de Assisi a fost numit „omul bucuriei desã-
vârºite”. El a gãsit bucuria în momentul în care a gãsit-o
pe aleasa inimii sale, Doamna ºi Regina pe care a cântat-o
în cuvinte pline de lirism: Madonna Povertá, de care s-a
îndrãgostit.
Sãrãcia, scria Francisc, e un parfum aducãtor de fericire pe
care suntem nevrednici sã-l purtãm în prea murdarele
vase ale fiinþei noastre. Ea este aceea care ne dãruieºte
Domnului, care ne înalþã de la pãmântul pe care trãim ºi
ne face sã trãim alãturi de îngerii paradisului. Ea ne uneºte
cu Cristos pe cruce, ne ascunde cu Cristos în mormânt – cãci
pe ea a urcat-o Cristos cu el pe cruce în timp ce pe sfânta
Fecioarã a lãsat-o la picioarele crucii –, sãrãcia învie cu
Cristos din mormânt ºi îl însoþeºte în înãlþarea triumfalã
la cer. Ea este rãdãcina ascultãrii, mama renunþãrii, moartea
egoismului, cea care stârpeºte vanitatea ºi pofta... O, Doamne
Isuse, aratã-mi cãile preaiubitei tale sãrãcii, sãrãcia care
calcã totul în picioare ºi e stãpânã peste toate. Eu ard de
iubirea ei ºi nu-mi pot gãsi odihna decât în ea.

Criza, mizeria, sãrãcia în care se zbate astãzi poporul

nostru, ia proporþii alarmante. Se pare cã foametea va
face, în curând, din acest popor, un popor de antropofagi.
Zilele trecute scriau ziarele cã o mamã ºi-a ucis copilul,
l-a hãcuit, l-a dat prin maºina de tocat carne, voind sã
facã din el pârjoale. Nimeni nu mai crede cã problema
sãrãciei ºi a mizeriei o vor rezolva politicienii sau econo-
miºtii cu strategiile ºi cu minciunile lor sau cã bogaþii
Occidentului ne vor invita la masa lor. Reforma e o lozincã
pe care nu o mai ia nimeni în serios. Soluþia e în inima
omului. Singura reformã e reforma inimii, în înþelesul
 AVARIÞIA 65

evanghelic al cuvântului, aºa cum a înþeles-o sfântul

Francisc de Assisi.
În cartea sa, Secolul al XX-lea, Martial Lekeux îl invocã
pe sfântul Francisc, cu aceastã admirabilã rugãciune:
De ce oare ne-am complicat atât de mult viaþa? Ne-am creat
atâtea nevoi artificiale, atâtea lucruri care ni se par atât
de necesare încât fac din viaþa noastrã o veºnicã sclavie?
O, Francisc, sfântul sãrãciei ºi al bucuriei desãvârºite, ai
milã de omul modern, de acest nefericit, de acest condamnat
la muncã forþatã. Priveºte la tot ce îi trebuie ca sã poatã
trãi, la tot ce a inventat ca sã-l lege mai bine în lanþuri:
tramvaie ºi trenuri, automobile ºi avioane, radio ºi cinema,
excursii, dansuri, toate sporturile ºi toate distracþiile, are
încãlzire ºi electricitate, baruri ºi sãli de fumat, ziare, reviste,
romane, mobile ºi bibelouri fãrã numãr ºi un incredibil
serviciu de masã ºi bucãtãrie... Iar dacã unul din aceste
lucruri îi lipseºte, e nefericit. ªi cum celui care doreºte
toate, întotdeauna îi lipseºte ceva, nu e niciodatã mulþumit
ºi îºi trãieºte viaþa bombãnind. O, Francisc, ai milã de el,
învaþã-l, tu, crainic vesel al lui Dumnezeu, cântarea bucuriei.

ªtiþi cine l-a descris cel mai frumos pe sãrãcuþul din

Assisi ºi cununia sa misticã cu stãpâna inimii sale,
sãrãcia? În poezie, Dante Alighieri în cântul al XI-lea
al Paradisului sãu. Iar în artã, în picturã, n-o sã credeþi:
Giotto, avarul, hapsânul consumat de pofta de bani, cel
care fãcea camãtã ºi muncea pe brânci pentru câºtig.
Contemplând în bazilica din Assisi minunatele sale fresce
pe fond de aur ºi un azur cum nu mai existã nicãieri pe
lume, admiraþia te împinge pânã pe pragul extazului.
Iar tu, omul lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri (...)
Îndeamnã-i pe bogaþii acestei lumi sã nu se îngâmfe ºi
sã nu-ºi punã speranþa în niºte bogãþii nestatornice, ci
în Dumnezeu care ne dã toate lucrurile din belºug, ca sã
66 VICIILE CAPITALE

ne bucurãm de ele. Îndeamnã-i sã facã bine, sã fie bogaþi

în fapte bune, sã fie darnici, gata sã simtã împreunã cu
alþii, aºa ca sã-ºi strângã pentru vremea viitoare drept
comoarã o bunã temelie pentru ca sã dobândeascã adevã-
rata viaþã (1Tim 6,11.17-19).

Omul lui Dumnezeu cãruia apostolul Paul îi face acest

îndemn e un preot: ucenicul sãu, Timotei, ºi prin el,
se adreseazã nouã, tuturor, care prin definiþie suntem
oamenii lui Dumnezeu: preoþii ºi viitorii preoþi.
Noi, oamenii lui Dumnezeu, putem deveni slujitorii
Mamonei. Nu suntem imuni la microbii avariþiei. Putem
realiza paradoxul lui Giotto: sã facem altora predici extra-
ordinare împotriva alipirii inimii de bani ºi bogãþii ºi sã
fim în acelaºi timp noi înºine stãpâniþi de acest viciu.
Omului lui Dumnezeu poporul îi iartã orice, numai acest
viciu nu i-l iartã.
Un preot, autor al unei frumoase cãrþi, le adreseazã
confraþilor sãi aceste cuvinte:
Mai înainte de a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie sã
creadã în preot. Oamenii nu vor crede în noi, preoþii, pentru
castitatea noastrã, cãci ei nu cred cã aceasta e posibilã. Nu
vor crede în noi pentru ascultarea noastrã, pentru cã ascul-
tarea la care sunt supuºi ei e uneori mult mai durã. Nici
pentru bunãtatea ºi zâmbetul nostru, cãci gãsesc la vânzã-
toarele din magazine zâmbete mai frumoase ºi o amabili-
tate care se confundã cu bunãtatea. Dar ne vor crede dacã
vom trãi cu inima dezlipitã de bani, dacã vor vedea dãruirea
ºi munca noastrã dezinteresatã. Ne vor crede vãzându-ne
cã am renunþat la o meserie cu care am fi putut câºtiga
mult mai mulþi bani.

Sã nu ne lãsãm înºelaþi de ideea cã sãrãcia evanghelicã

îi priveºte pe cãlugãrii care au votul sãrãciei, nu pe noi,
preoþii seculari, care nu facem votul sãrãciei. Complet fals!
 AVARIÞIA 67

Apostolii cãrora Isus le cere sã pãrãseascã ogoare ºi

case, tânãrul cãruia îi cere sã vândã totul ºi sã dea banii
la sãraci, erau chemaþi la preoþie, nu la cãlugãrie. Cãlugã-
rilor le porunceºte sãrãcia sfântul Benedict sau sfântul
Francisc; nouã ne-o porunceºte însuºi Cristos. „Fericiþi
cei sãraci cu duhul, cãci a lor este împãrãþia cerurilor”.
Fericit cel care nu are bani, cãci nu-i este fricã de hoþi.
Fericit cel care nu-ºi cautã sprijinul în bani, cãci sprijinul
lui este Dumnezeu.
Fericit cel ce nu are maºinã ºi merge cu mijloacele de
transport în comun, cãci el se aflã mereu în tovãrãºia
copiilor lui Dumnezeu.
Fericit cel care nu-ºi permite cãlãtorii lungi, cãci ºtie sã
preþuiascã frumuseþile care îl înconjoarã.
Fericit cel care nu cautã sã aibã, cãci ºtie sã fie fiu al lui
Dumnezeu.
Fericit cel care ºtie sã se lipseascã de atâtea lucruri, pentru
cã este un adevãrat stãpân.
Fericit cel care nu-ºi strânge capital, cãci Dumnezeu nu-l
lasã sã ducã lipsã de nimic.
Fericit cel care ºtie sã dea tot ce are, cãci e mai mare
bucuria de a da decât de a primi (Rodolfo Reviglio, Dio
ha tanto amato il mondo).
 INVIDIA

1. Pãcatul lui Cain

Poetul Dante Alighieri, în peregrinarea sa pe tãrâmul
vieþii de dincolo, în cercul al doilea al purgatoriului, a
dat peste locul de penitenþã al invidioºilor. Primul lucru
care l-a izbit a fost numãrul extrem de mare al invidioºilor
puºi la pocãinþã în acest loc de pedeapsã.
Fãcându-mi deci privirea mai adâncã,
În mantii de culoarea sumbrei pietre
Zãrii popor de umbre sus pe stâncã (XIII, 46-48).
Dar ceea ce l-a cutremurat cu adevãrat pe poet a fost
sã constate cã invidioºii puºi la penitenþã aveau pleoapele
cusute cu sârmã.
Ce om în viaþã, sau ce trist strigoi
Vãzând acolo ce-am vãzut eu, oare
Ar fi rãmas asemeni unui sloi?...
Din pãr de caprã haine-ntreaga ceatã
Purta - ºi unu-n altul fiecare
Se sprijinea ca orbii care catã,
Cu cârjele, lumina prin pridvoare,
Spre-a-nduioºa la hramuri strãlucite
Pe cei ce stau cu pungile-n zãvoare...
ªi-aºa cum orbii parte n-au de soare
ªi-acele duhuri în durere mute
Doar mai visau a cerului splendoare.
Cãci ale lor pleoape sunt cusute
Asemeni cu-ale ºoimului tânjind
De dorul înãlþimilor pierdute
(XIII, 52-54; 58-63; 67-73).
 INVIDIA 69

Unul dintre penitenþi, Guido del Duca, striga jalnic:

ªi-atâta de pizmaº am fost, cã unde
Vedeam pe cineva cã-i merge bine,
Simþeam un junghi cã-n inimã-mi pãtrunde.
Iar azi culeg ce-am semãnat. O! Cine
Râvni-va faima altuia în viaþã,
Când va fi mort, sã sufere ca mine
(XIV, 82-88).

Primul lucru care îl frapeazã, aºadar, pe Dante este

numãrul mare al invidioºilor aflaþi la locul de pocãinþã.
Într-adevãr, ºarpele invidiei îºi înfige colþii ºi îºi varsã
veninul în inimile tuturor. Puþini, extrem de puþini sunt
aceia care nu se lasã dominaþi de acest sentiment al
invidiei, semnul distinctiv al sufletelor sterile, meschine,
neputincioase, lipsite de valoare, care nu suportã ca altul
sã aibã, sã realizeze ceea ce nu are el, ceea ce nu reali-
zeazã el sau sã aibã, sã realizeze mai mult decât el.
Existã doar o elitã de suflete valoroase care nu cad
victime acestui viciu, dar care, însã, sunt întotdeauna
victimele invidioºilor. A avea o inimã lipsitã de orice
urmã de invidie e semnul infailibil al omului superior,
nobil la suflet ºi valoros, dupã cum invidia este semnul
infailibil al unui suflet meschin ºi lipsit de valoare.
Un celebru tablou al lui Hieronymus Bosch aratã cum
oamenii sunt legaþi între ei prin acest viciu ca printr-un
lanþ ºi se aratã prin aceasta a fi creaþi, nu dupã chipul
ºi asemãnarea lui Dumnezeu, care este iubire, ci dupã
chipul ºi asemãnarea câinilor. Tabloul reprezintã un colþ
de stradã unde se vede un târgoveþ care priveºte cu invidie
femeia frumoasã a unui negustor. Negustorul priveºte cu
invidie spre un nobil care þine pe braþ un ºoim superb,
invidiindu-i poziþia lui înaltã socialã, titlul de nobleþe.
70 VICIILE CAPITALE

Nobilul priveºte cu invidie ºi rãutate spre negustor

gândindu-se la banii pe care acesta îi posedã. Negus-
torul þine în mânã un os spre care se uitã cu ochi pofti-
cioºi un câine; spre acest câine priveºte cu urã un alt
câine gândindu-se cã cel dintâi, fiind mai aproape de
negustor, are mai multe ºanse sã apuce osul.
Atât de puþini sunt cei capabili sã stârpeascã din inima
lor sau sã-ºi þinã sub control invidia, încât un dramaturg
italian din zilele noastre, Peppino de Filippo, fãcea aceastã
mãrturisire:
Sunt puþine persoane care îºi vãd de treburile lor ºi nu
îºi bagã nasul în treburile altora. Uneori, privind lumea
care trece pe stradã, mã întreb ce s-ar întâmpla dacã invidia
ar face sã creascã coarne la toþi cei care suferã de acest
viciu? Atunci îmi închid ochii pentru un moment ºi îmi
imaginez o mulþime de lume de tot felul care îºi clatinã
capul într-o parte ºi alta exact ca un coº plin pânã la refuz
cu melci cu coarnele scoase din cochilie.

Dar sã ne întoarcem la Purgatoriul lui Dante. Ne

întrebãm: de ce le aplicã Dumnezeu invidioºilor tocmai
aceastã pedeapsã pe lumea cealaltã? Sã le fie cusute cu
sârmã pleoapele, sã fie lipsiþi de lumina ochilor? Fiindcã
invidia intrã în inimã prin ochi. Invidia e junghiul pe
care invidiosul îl simte în inimã când vede cã altcuiva
îi merge bine, cum se vãicãrea penitentul lui Dante.
De altfel, în Biblie invidia mai e numitã „ochiul rãu”.
Pe când David se întorcea victorios de la rãzboiul cu
filistenii,
femeile au ieºit din toate cetãþile lui Israel înaintea regelui
Saul, cântând ºi jucând, în sunetul timpanelor ºi alãutelor,
ºi scoþând strigãte de bucurie. Femeile care cântau îºi rãs-
pundeau unele altora zicând: „Saul a bãtut mii, iar David
zeci de mii”. Saul s-a mâniat foarte tare ºi nu i-a plãcut
 INVIDIA 71

vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii ºi mie

îmi dau mii! Nu-i mai lipseºte decât regatul!” (...) Din ziua
aceea Saul l-a privit cu ochi rãi pe David (1Sam 18,6-9).
În Evanghelia dupã sfântul Marcu, Isus, enumerând
pãcatele care ies din inima omului, pentru invidie folo-
seºte expresia „ochiul rãu”:
Dinãuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacur-
viile, curviile, crimele, hoþiile, lãcomiile, vicleºugurile, înºelã-
ciunile, faptele ruºinoase, ochiul rãu [invidia], calomnia,
trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinãuntru ºi
îl spurcã pe om (Mc 7,21-23).
Despre „ochiul rãu” vorbeºte Isus ºi în parabola cu
gospodarul care a angajat muncitori în vie la diferite
ore ale zilei, iar seara le-a plãtit celor angajaþi la ceasul
al unsprezecelea cât ºi celor angajaþi dis-de-dimineaþã.
Aceºtia din urmã ºi-au exprimat nemulþumirea, cârteau.
Drept rãspuns, gospodarul i-a zis unuia dintre ei:
Prietene, nu-þi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine
cu un dinar? Ia-þi ce þi se cuvine ºi pleacã. Vreau sã plãtesc
acestuia din urmã ca ºi þie. Nu pot sã fac ce vreau cu ce-i
al meu? Ori este ochiul tãu rãu, fiindcã eu sunt bun?
(Mt 20,13-15).
De asemenea, în parabola fiului risipitor, invidia l-a
împins la scena de furie pe fiul mai mare, când a aflat
cã fratele mai mic ce trãise în depravare se întorsese
acasã ºi fusese primit de tatãl sãu cu tãierea viþelului
îngrãºat ºi cu lãutari. Ar fi preferat ca fratele sãu sã
trãiascã în depravare, în sãrãcie ºi degradare.
De altfel, Isus, în cursul vieþii sale pãmânteºti, a fost
el însuºi permanent victima invidiei. Invidie la cei la
care ne-am fi aºteptat mai puþin: la oamenii lui Dumnezeu,
la mai-marii preoþilor ºi la profesioniºtii sfinþeniei, fariseii.
72 VICIILE CAPITALE

Aceºtia veºnic l-au hãrþuit, l-au atacat, l-au urmãrit,

l-au calomniat, l-au acuzat, l-au prigonit pe Isus. Nu
puteau suporta succesul pe care Isus îl avea la popor.
κi pierdeau popularitatea. Popularitatea lui Isus era
un atentat la propria lor popularitate. Popularitatea lui
Isus a crescut enorm o datã cu învierea lui Lazãr care
trebuie sã fi fost o persoanã marcantã ºi foarte cunoscutã.
Aceasta a fost picãtura care a umplut paharul.
Mulþi dintre iudeii care veniserã la Maria, când au vãzut
ce a fãcut Isus, au crezut în el. Dar unii dintre ei s-au dus
la farisei ºi le-au spus ce fãcuse Isus. Atunci arhiereii ºi
fariseii au adunat sinedriul ºi au zis: „Ce vom face? Omul
acesta face multe minuni. Dacã îl lãsãm aºa toþi vor crede
în el” (In 11,45-48).

ªi au hotãrât eliminarea lui fizicã. E clar: invidia l-a

ucis pe Fiul lui Dumnezeu.
Din relatarea sfântului Ioan reiese un lucru curios:
invidia a unit, a împãcat, a solidarizat partidele cele mai
opuse din Sinedriu, i-a coalizat pe oamenii care se duº-
mãneau de moarte între ei: pe marii-preoþi atei, mate-
rialiºti, vânduþi puterii politice strãine cu fariseii naþio-
naliºti, bigoþi, fanatici. Chiar pentru Pilat era limpede
motivul pentru care duºmanii lui Isus îi cereau condam-
narea la moarte, de unde încercarea nereuºitã de a-l salva.
„Pilat, scrie evanghelistul Matei, ºtia cã din invidie îl
dãduserã pe Isus în mâinile lui” (Mt 27,18).
În scrisorile sale, apostolul Paul aratã cât rãu face
invidia într-o comunitate creºtinã, cum era cazul, de pildã,
la Corint, unde invidia provoca certuri ºi dezbinãri
neîntrerupte.
Invidia nu-i ocoleºte nici pe pãstorii turmei lui Cristos.
Pe ucenicul sãu Timotei, apostolul Paul îl sfãtuieºte
sã se fereascã de oamenii stricaþi la cap care, stãpâniþi
 INVIDIA 73

de mândrie, trãiesc veºnic în invidie, certuri, clevetiri,

bãnuieli (cf. 1Tim 6,3-5). Apostolul se plânge filipenilor
câtã suferinþã îi produceau lui falºii fraþi care predicau
evanghelia din invidie ºi spirit de rivalitate (cf. Fil 1,15-18).
În Scrisoarea cãtre Romani invidia figureazã în lista
faptelor întunericului alãturi de beþie ºi desfrâu. De
unde îndemnul: „Sã trãim frumos ca în timpul zilei... nu
în chefuri ºi beþii, nu în destrãbãlãri ºi fapte ruºinoase,
nu în certuri ºi invidie” (Rom 13,13).

2. Cetatea pãmânteascã sau împãrãþia invidiei

„Dumnezeu l-a creat pe om nemuritor ºi l-a fãcut
dupã chipul fiinþei sale. Dar prin invidia Diavolului
moartea a intrat în lume ºi cei care sunt de partea lui
vor ajunge sã o cunoascã” (Înþ 2,24).
Prima crimã din istoria lumii a fost provocatã de
invidie. Dar n-a fost o crimã oarecare, ci o crimã între
fraþi. Fratele ºi-a ucis fratele. Cain s-a lãsat stãpânit
de duhul cel rãu, care este duhul urii ºi al invidiei, ºi
l-a ucis pe fratele sãu, Abel. Scrie apostolul Ioan:
Vestea pe care aþi auzit-o de la început este aceasta: sã ne
iubim unii pe alþii, nu cum a fost Cain, care era de la Cel
Rãu ºi l-a ucis pe fratele sãu. ªi pentru ce l-a ucis?
Pentru cã faptele lui erau rele, iar ale fratelui sãu erau
bune (1In 3,11-12).
Cartea Genezei spune despre Cain cã, dupã ce nevasta
sa i l-a nãscut pe Enoh, Cain a început sã zideascã o
cetate ºi a pus acestei cetãþi numele fiului sãu Enoh
(cf. Gen 4,17).
Pornind de la aceastã relatare a Genezei, sfântul
Augustin îºi expune geniala sa învãþãturã cu privire la
cele douã cetãþi în opera De civitate Dei. Sfântul Augustin
împarte omenirea în douã tabere opuse: una formatã
74 VICIILE CAPITALE

din cei care trãiesc dupã om, cealaltã din cei care trãiesc
dupã Dumnezeu. ªi adaugã:
În sens mistic noi le mai numim ºi douã cetãþi, adicã douã
societãþi omeneºti, dintre care una e hãrãzitã sã dom-
neascã în veci cu Dumnezeu, cealaltã sã îndure chinul
veºnic cu Diavolul. În fruntea „cetãþii lui Dumnezeu” este
Abel care, pentru aceasta este numit „strãin” pe pãmânt.
În fruntea „cetãþii oamenilor” se aflã Cain cãci, dupã
cum stã scris, Cain a zidit o cetate; Abel, în schimb, nu
a zidit nici o cetate. Cãci cetatea sfinþilor este în cer, deºi
ea naºte cetãþeni pe pãmânt, unde este prezentã în mod
trecãtor pânã când va sosi timpul împãrãþiei sale, când
îi va aduna pe cei care vor învia în trupurile lor ºi li se
va da împãrãþia promisã, unde vor domni veºnic împreunã
cu principele lor, Regele veacurilor.

Spune mai departe sfântul Augustin: Cain este cel care

inspirã comportamentele celor care alcãtuiesc „cetatea
oamenilor”. El este cel care îi împiedicã sã-l iubeascã pe
aproapele. ªi care este motivul pentru care acþioneazã
în felul acesta? Invidia. Scrie sfântul Augustin: „Înteme-
ietorul cetãþii pãmânteºti a fost un ucigaº de frate; cãci,
cotropit de invidie, l-a ucis pe propriul sãu frate, pe Abel,
cetãþean al cetãþii veºnice ºi strãin pe acest pãmânt”.
În continuare, sfântul Augustin ne prezintã o listã
lungã de patruzeci ºi cinci de pãcate ºi nelegiuiri, care
provin, ca dintr-o rãdãcinã otrãvitã, din invidie. Dupã
cum Cain cel invidios nu-l putea suporta pe Abel cel
nevinovat, locuitorii invidioºi ai cetãþii pãmânteºti nu-i
pot suporta pe locuitorii cetãþii lui Dumnezeu. Câte ravagii
a fãcut ºi continuã sã facã invidia!
Ea, invidia, scrie sfântul Augustin, l-a aruncat din cer pe
îngerul invidios pe Dumnezeu, care voia sã fie ca Dumnezeu;
ea l-a izgonit pe om din paradis, l-a ucis pe Abel, i-a înarmat
 INVIDIA 75

pe fraþi împotriva lui Iosif, l-a aruncat pe Daniel în groapa

cu lei, l-a rãstignit pe cruce pe [Cristos] capul nostru, l-a
urcat pe Iuda pe spânzurãtoare. Fraþilor mei, predicaþi de
pe acoperiºuri cã invidia este acea fiarã, nespus de rea,
care înãbuºã credinþa, care distruge armonia, spulberã
dreptatea ºi naºte toate relele. Ea a fãcut sã se prãbuºeascã
zidurile Ierusalimului, ea a depopulat Roma, ea a distrus
Cartagina, ea a pustiit Troia.

Având în vedere nenorocirile ºi ravagiile pe care le

produce în lume invidia, nu numai sfântul Augustin,
dar ºi ceilalþi sfinþi pãrinþi ai Bisericii au cuvinte de
foc împotriva acestui viciu monstruos pe care anticii îl
reprezentau sub chipul unei femei bãtrâne, urâte, slabe,
deºirate care locuia într-o peºterã întunecoasã ºi se
hrãnea cu ºerpi.
Sã ascultãm, de pildã, cuvintele sfântului Ioan Gurã
de Aur rostite într-o predicã în care comenteazã textul
din Genezã referitor la Cain cel care, din invidie ºi-a
ucis fratele.
Invidioºii, spune sfântul episcop, sunt mai rãi decât leii,
ei se aseamãnã cu diavolii ºi aproape cã sunt mai rãi decât
diavolii. Cãci leii ne atacã, sau fiindcã îi preseazã foamea,
sau pentru cã sunt provocaþi sau iritaþi. Dar invidioºii,
faceþi-le bine, ei îþi fac rãu; atrageþi-i prin binefaceri, ei vã
prigonesc ºi vã persecutã. Chiar diavolii, deºi fac împotriva
noastrã un rãzboi înverºunat, nu se rãzboiesc între ei.
Aºa le-a închis Cristos gura evreilor geloºi, atunci când
împinºi de o neagrã invidie, l-au acuzat cã izgoneºte
diavolii cu Belzebul, cãpetenia diavolilor. Dacã Satana se
rãzboieºte cu Satana, spune el, cum poate sã mai dãinuie
împãrãþia lui? „Dacã Satana îl izgoneºte pe Satana cum
va rãmâne împãrãþia lui? De aceea ei înºiºi [diavolii] vor fi
judecãtorii voºtri” (Mt 12,26). Dar invidioºii nu-i respectã
pe semenii lor, nici pe cei mai apropiaþi. Duc între ei un
76 VICIILE CAPITALE

rãzboi crâncen: invidiosul îl urãºte pe invidios, gelosul îl

blestemã pe gelos. Acest pãcat nu are nici o justificare.
Desfrânatul poate sã aducã drept scuzã forþa patimii;
hoþul, la nevoie, poate sã se scuze cu sãrãcia; criminalul
poate sã aducã drept scuzã mânia. Dar voi, invidioºilor,
vã întreb; voi ce scuzã puteþi aduce? Nici una, afarã de
o rãutate fãrã hotar. Acest viciu e mai rãu decât necurãþia
ºi chiar decât adulterul. Cãci furia viciului necurãþiei se
opreºte în însãºi acþiunea pãcatului de necurãþie. Dar furia
ºi ravagiile invidiei rãvãºesc Biserica ºi lumea întreagã.
Cãci prin invidie diavolul a ucis în Adam întreg neamul
omenesc.

Un alt sfânt pãrinte care trateazã acest viciu, sfântul

Grigore din Nazianz, susþine cã invidia este pãcatul cel
mai nedrept ºi în acelaºi timp cel mai drept; cel mai
nedrept cãci este duºmanul oricãrui bine; cel mai drept
cãci pune deja din aceastã lume ceva din focul iadului
în inima celui care se face vinovat de acest viciu. Cãci
aºa cum rugina consumã fierul care a produs-o, aºa cum
viermele roade lemnul care l-a produs, aºa cum vipera
sfâºie mãruntaiele care au zãmislit-o, la fel invidia roade
inima invidiosului ºi îi usucã oasele.
Invidiosul e cel mai nefericit dintre pãcãtoºi. La el
suferinþa e dublã: o datã suferã pentru rãul care i se
întâmplã lui, a doua oarã suferã pentru binele care i
se întâmplã altuia. Celebrul Bion din Borestene când
întâlnea un invidios cu faþa tristã îi zicea: „Una din
douã s-a întâmplat, dar nu ºtiu care dintre ele: ori þie þi
s-a întâmplat un rãu, ori altuia i s-a întâmplat un bine”.
Cartea Genezei remarcã la Cain semnul distinctiv
al tuturor invidioºilor: mânia ºi faþa posomorâtã: „Cain
s-a mâniat foarte tare ºi i s-a posomorât faþa. ªi Domnul
i-a zis lui Cain: «Pentru ce te-ai mâniat ºi pentru ce þi
s-a posomorât faþa?»” (Gen 4,5-6).
 INVIDIA 77

Invidiosul, încercând sã nãruie pe toate cãile succesul

ºi fericirea altuia, nu face altceva decât sã-ºi nãruie
propria fericire. Este o realitate pe care grecii antici o
ilustrau prin urmãtoarea povestire. Dintr-o micã cetate
greceascã, doi bãrbaþi au plecat ca sã ia parte la jocurile
olimpice. Unul dintre ei a avut succese rãsunãtoare, s-a
acoperit de glorie ºi a fost încoronat cu lauri. Celãlalt
s-a întors acasã fãrã nici o victorie. La întoarcere, locui-
torii cetãþii au fãcut sãrbãtoare celui victorios ºi i-au
înãlþat un monument în mijlocul oraºului. Celãlalt,
cuprins de amãrãciune ºi invidie, a hotãrât sã se rãz-
bune ºi sã nimiceascã cu orice preþ gloria celui victorios.
S-a hotãrât sã-i dãrâme monumentul. Noaptea, pe când
toatã lumea dormea, s-a apucat de sãpat la temelia
monumentului. Când de acum aproape cã îºi terminase
munca ºi trebuia doar sã-l împingã cu umãrul ca sã-l
rãstoarne, monumentul s-a prãbuºit de la sine; a cãzut
peste cel care sãpa, omorându-l ºi îngropându-l în groapa
pe care o sãpase. Invidia îl ucide pe invidios. Invidioºilor
li se aplicã cunoscuta vorbã din popor: Cine sapã groapa
altuia, cade el însuºi într-însa.
ªi fiindcã am ascultat pânã acum ce gândesc marii
sfinþi pãrinþi ai Bisericii despre invidie, sã ascultãm, în
încheiere, tot de la un mare sfânt pãrinte al Bisericii un
sfat simplu, cum putem rezista acestei patimi a invidiei
de care nimeni nu este ocolit. E vorba de sfântul Vasile
cel Mare care le spunea creºtinilor din timpul sãu:
Ce trebuie sã facem pentru a nu cãdea în pãcatul invidiei
sau pentru a ne elibera cât mai curând posibil dacã am
cãzut în el? Trei lucruri. Primul: sã evaluãm toate reali-
tãþile acestei lumi pe care le invidiem la alþii la justa lor
valoare, adicã nimic, deºertãciune; al doilea: inutilitatea
invidiei. E o patimã care nu ne dã nimic din ce vedem la
78 VICIILE CAPITALE

alþii, afarã de un sentiment de frustrare ºi suferinþã inte-

rioarã; al treilea: sã-l lãsãm pe Dumnezeu sã fie Dum-
nezeu, adicã sã fie generos ºi sã dea, ca ºi stãpânul viei
din Evanghelie, fiecãruia ce vrea el ºi cât vrea el ºi cui
vrea el.

3. Roadele invidiei: crima ºi calomnia

Invidia ia uneori aspecte comice la cei care se lasã
stãpâniþi de ea. Un celebru actor italian din zilele noastre,
Memo Benossi, nu suporta sub nici un chip ca la sfârºitul
spectacolului sã primeascã vreun actor de pe scenã flori
mai multe ºi mai frumoase decât el. Nici mãcar actriþele
care jucau în rolurile principale; femei fiind, era normal
ca lor sã li se acorde atenþii speciale. ªi ce fãcea ca sã
aibã întotdeauna primatul, sã primeascã dupã fiecare
spectacol titlul de „rege al florilor”? Cãuta dinainte
spectatori cãrora le dãdea bani ca sã cumpere cele mai
frumoase ºi mai scumpe coºuri cu flori pe care sã i le
ofere la sfârºitul spectacolului. A cheltuit sume incre-
dibile ca sã-ºi procure aceste semne de preþuire. Pentru
a-ºi umili ºi mai mult rivalele, dupã spectacol dãdea
florile primite la femeile de serviciu de la teatru.
Dar cu toatã latura aceastã bufã, invidia nu se pla-
seazã în sfera comediei, ci a tragediei. Mamã a nenu-
mãrate rele ºi suferinþe, invidia e ciuma care bântuie
„cetatea oamenilor” pe care Cain a întemeiat-o pe pãmânt.
În De civitate Dei, sfântul Augustin gãseºte în înteme-
ierea Romei exemplul cel mai grãitor: uciderea lui Remus
de cãtre fratele sãu Romulus, replica, într-un fel, a asasi-
nãrii lui Abel de cãtre fratele sãu Cain. Scrie sfântul
Augustin:
ªi acolo [la Roma] s-a comis aceeaºi crimã, pe care unul
dintre poeþii lor au amintit-o astfel: „Au fost stropite cu
 INVIDIA 79

sânge de frate primele noastre ziduri”. Acesta este, aºadar,

începutul Romei, când, dupã cum atestã istoria romanã,
Remus a fost ucis de fratele sãu Romulus, cu deosebirea
doar cã ei fãceau parte amândoi din cetatea pãmânteascã;
amândoi aspirau la gloria întemeierii Romei, dar nu puteau
sã aibã amândoi ce putea sã aibã doar unul singur, pentru
cã cel care aspira la gloria puterii ar fi întâlnit o limitã dacã
ar fi trebuit sã împartã acea putere cu tovarãºul sãu în
viaþã. Astfel, pentru ca unul singur sã aibã în mânã întreaga
putere, a fost eliminat tovarãºul sãu.

În tipologia creºtinã, Abel cel nevinovat, ucis de fratele

sãu invidios, este simbolul, prefigurarea lui Cristos, veºnic
ameninþat cu moartea, prigonit, calomniat ºi în cele din
urmã eliminat de cãtre invidioºi. A cunoscut ºi el invidia
celor din familie: cea mai necruþãtoare ºi cea mai crimi-
nalã formã de invidie. Când vorbesc despre familia lui
Isus, nu mã gândesc, evident, la Maria ºi Iosif, ci la
familia aºa cum funcþiona ea la vremea aceea: familia
patriarhalã, clanul, care se întindea de la strãbunic pânã
la strãnepot ºi în interiorul cãreia toþi se numeau fraþi
ºi surori. Nazaretul, un sãtuc minuscul, probabil cã nu
era format decât dintr-o singurã familie patriarhalã,
un singur clan de invidioºi pe care invidia i-a împins
la cele mai abjecte calomnii ºi la tentativa de omor.
Ne amintim de momentul când Isus a predicat prima
datã la ai sãi la Nazaret. ªarpele invidiei ºi-a înfipt ime-
diat colþii în inima lor. Ziceau:
„De unde deþine el aceste lucruri? ªi de unde la el ºtiinþa
acesta ºi arta lui oratoricã ºi puterea de a face minuni?
Drept cine se crede? Vrea sã fie mai grozav decât noi? A
uitat de unde a plecat? Nu-l cunoaºtem noi? Nu este el
tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Iose,
al lui Iuda ºi al lui Simon? ªi nu sunt surorile lui aici
între noi? Vrea s-o facã pe grozavul?” Dar Isus le-a zis:
80 VICIILE CAPITALE

„Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui, între rudele

lui ºi în casa lui”. ªi se mira de necredinþa lor (cf. Mc 6,1-6).
ªi s-au sculat, l-au scos afarã din cetate ºi l-au dus pânã la
un povârniº al colinei sau pe sprânceana muntelui, pe care
era ziditã cetatea lor, ca sã-l arunce jos în prãpastie. Dar Isus
a trecut prin mijlocul lor ºi a plecat de acolo (cf. Lc 4,29-30).
Dacã n-au putut sã-l omoare ei direct, au încercat sã-l
omoare indirect, prin alþii. Scrie evanghelistul Ioan:
Isus strãbãtea Galileea. Nu voia sã stea în Iudeea, pentru
cã iudeii cãutau sã-l omoare. Sãrbãtoarea iudeilor, sãrbã-
toarea zisã a Corturilor, era aproape. Fraþii lui i-au zis:
„Pleacã de aici ºi du-te în Iudeea, ca sã vadã ºi ucenicii tãi
lucrãrile pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când
cautã sã se facã cunoscut. Dacã faci aceste lucruri, aratã-te
lumii”. Cãci nici fraþii lui nu credeau în el (cf. In 7,1-5).
La invidie, rudele lui Isus adaugã ipocrizia. Chipurile,
voiau sã-l lanseze pe Isus, îl trimiteau sã culeagã aplauze,
sã aibã succese, popularitate ºi în Iudeea. Vorbeau în
numele caritãþii: de ce n-ar fi beneficiat ºi iudeii de predi-
cile ºi minunile lui? În fond, voiau sã scape de el: „Pleacã
de aici! Nu te mai putem suporta. N-am putut sã te
omorâm noi, poate vor reuºi iudeii”. ªi au reuºit.
Durerea cea mai mare pe care o provoacã fraþii invi-
dioºi e tocmai aceasta: atitudinea ipocritã. În timp ce fac
declaraþii de simpatie, te laudã, te felicitã, te încurajeazã,
ei te lovesc sub centurã.
Scriitorul spaniol Carlos Valles, iezuit, în cartea sa
La comunità, croce e delizia, ne povesteºte un caz tipic
de invidie mascatã de ipocrizie.
Când fãceam specializarea în teologie, un coleg de-al meu
a fost picat la un examen important. Era un student eminent
ºi tocmai erudiþia sa îi deranjase pe mulþi fãcând din el
mai curând un personaj impopular la universitate. Nu
 INVIDIA 81

ºi-ar fi permis niciodatã slãbiciunea sã cadã la un examen,

dar în cazul acela nu a înþeles subiectul ºi a cãzut. Vestea
s-a rãspândit ca fulgerul în toatã universitatea ºi, mi-e
ruºine sã o spun, ziua aceea a fost o zi de bucurie generalã
în institutul nostru teologic. Bãteam la uºi ºi ne comunicam
unii altora vestea cu o vãditã veselie: „Ai auzit bomba?
Cutare a fost picat! E mãreþ, nu-i aºa? Îl aranjeazã. Asta
îl va învãþa sã lase pliscul în jos. Sperãm cã de acum
mãcar pentru un timp i s-a închis gura”. ªi aºa, de la o uºã
la alta. Bineînþeles cã lui nu-i arãtam decât compãtimire
ºi simpatie ºi îl condamnam deschis pe profesorul care
avusese neruºinarea de a-l pica: „Imagineazã-þi, sã te pice
tocmai pe tine! E cãzut în cap! Profesorul ºtie cã tu ºtii
mai mult decât el, a voit sã se rãzbune. E o nedreptate
strigãtoare la cer!” Dar nu era prost ºi îºi dãdea seama
cât de false erau compãtimirile noastre. Îl durea enorm
cãderea la examen, dar cu mult mai mult îl durea senti-
mentul general de duºmãnie pe care acel episod i l-a dez-
vãluit. În acea searã l-am auzit spunând cu tristeþe: „Nu
ºtiam cã sunt atât de antipatic”. Ceea ce s-a întâmplat i-a
lãsat în inimã o ranã adâncã.

Cred cã nu mai e nevoie de nici un comentariu. Dar

sã revenim la Isus. Dacã ai sãi nu au putut sã-l elimine
fizic, au încercat sã-l distrugã psihic, discreditându-l.
ªi cum poate fi omul mai distrus psihic, mai discreditat
decât taxându-l ºi tratându-l de nebun ºi fãcând pe toatã
lumea sã creadã cã este stricat la cap? Noteazã sfântul
Marcu: „Au venit în casã ºi s-a adunat din nou mul-
þimea astfel încât nici mãcar nu puteau sã stea la masã.
Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au
venit sã punã mâna pe el cãci ziceau: «ªi-a ieºit din
minþi»” (Mc 3,20-21).
Ce intenþionau rudele lui Isus? Sã-l discrediteze, sã-l
lege, sã-l bage în cãmaºã de forþã, sã-l încuie într-o casã
82 VICIILE CAPITALE

de nebuni ºi apoi sã zicã mulþimilor: „Dupã ãsta vã

luaþi? Nu vedeþi cã e nebun de legat?” Isus n-a ieºit din
casã. Rudele lui au recurs la o stratagemã. Au mers ºi
au adus-o cu ei pe Maria crezând cã Isus va ieºi din casã
dacã e chemat de mama sa. Continuã evanghelistul
Marcu: „Atunci au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând
afarã, au trimis sã-l cheme”. Dar Isus nu s-a lãsat nici
de aceastã datã prins în cursã. „El a rãspuns: «Cine
este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?»” (Mc 3,31-35).
Tactica compromiterii, încercatã de rudele lui Isus,
a practicat-o cu un profesionalism desãvârºit securitatea
comunistã. Disidenþii, scriitorii, cei care vorbeau împo-
triva puterii erau internaþi în clinici de psihiatrie, unde
ori înnebuneau printre nebuni, ori ieºeau discreditaþi,
rãmânând toatã viaþa marcaþi cu stigmatul de nebuni.
Era uºor de spus apoi: nu credeþi ce spun ºi ce scriu
aceºtia. Nu ºtiþi cã au fost internaþi la spitalul de nebuni?
Aceasta e soarta dureroasã pe care o au de cele mai
multe ori în lume ºi chiar în Bisericã cei înzestraþi de
Dumnezeu cu anumite daruri ºi talente, cei care prin
harul lui Dumnezeu ºi prin munca lor realizeazã lucruri
frumoase, iau iniþiative curajoase. Invidia confraþilor
nu-i iartã: sunt izolaþi, marginalizaþi, calomniaþi. Câþi
dintre sfinþi au rãmas netaxaþi de nebuni, excentrici,
anormali, inadaptabili, psihopaþi, incapabili de a fi în
rând cu lumea?
Câtã grijã a avut Isus sã combatã acest viciu acolo
unde îl întâlnea! De pildã, la ucenicii care, roºi de invidie,
au sãrit în sus când au auzit cã Iacob ºi Ioan cer locurile
de onoare în viitoarea împãrãþie. Sau în casa din Betania,
când Marta a fãcut o crizã de invidie. Marta nu avea
nevoie numaidecât de ajutorul Mariei când se plângea
cã Maria n-o ajutã, cã leneveºte. Vorbea invidia din ea.
 INVIDIA 83

I se pãrea cã Isus þine mai mult la sora ei care stãtea

ºi-i sorbea cuvintele aºezatã la picioarele lui.
Sentimentul invidiei nu depinde de noi: sã-l avem
sau sã nu-l avem. Important este sã nu-l nutrim, sã nu
acþionãm dupã cum ne dicteazã el, ci sã acþionãm împo-
triva lui, sã ne bucurãm de succesele altora ca de propriile
noastre succese; sã nu ne întristãm de binele altuia ºi
sã nu ne bucurãm de rãul altuia, ci, cum ne învaþã
apostolul Paul, sã ne bucurãm cu cei ce se bucurã ºi sã
plângem cu cei care plâng.
 MÂNIA

1. Mânia lui Dumnezeu

Al patrulea din cele ºapte vicii capitale, mânia, este
viciul sufletelor agitate, incapabile sã-ºi þinã nervii în
frâu. Aceastã patimã întunecã judecata; creierul nu mai
lucreazã, ºi atunci omul acþioneazã orbeºte, iraþional,
se descãtuºeazã bestia din el. E o stare de nebunie trecã-
toare care face din om, cum se exprimã sfântul Vasile
cel Mare, o fiarã sãlbaticã, un câine turbat, un ºarpe
care muºcã ºi ucide.
Pictorul Hieronymus Bosch, în tabloul în care repre-
zintã cele ºapte vicii capitale despre care am mai amintit,
aºazã mânia pe primul loc. O reprezintã sub chipul a doi
indivizi beþi, înarmaþi cu câte un cuþit, care se ceartã
pentru o femeie. Într-adevãr, cine se lasã pradã mâniei
e în stare sã comitã orice, inclusiv crima. E cunoscut în
istorie pentru accesele sale de mânie þarul Rusiei, Ivan
cel Groaznic, cel care, odatã, la mânie, ºi-a bãtut propriul
copil pânã ce l-a omorât.
ªtiind cã, orbit de mânie, omul e în stare sã facã orice,
apostolul Paul scrie: „Mâniaþi-vã, dar sã nu pãcãtuiþi.
Soarele sã nu apunã peste mânia voastrã ºi sã nu daþi
prilej diavolului” (Ef 4,26-27).
Pentru primii creºtini cãrora le scria Apostolul aceste
cuvinte erau foarte clare. Pentru noi au nevoie de expli-
caþii. Cuvintele „Mâniaþi-vã, dar sã nu pãcãtuiþi” ar trebui
traduse aºa: mâniaþi-vã, cãci uneori mânia e legitimã,
e chiar obligatorie, e mânie sfântã, dar nu pãcãtuiþi pier-
zându-vã controlul, întunecându-vã judecata, ieºindu-vã
 MÂNIA 85

din minþi, expunându-vã sã comiteþi, în aceastã stare de

excitare, tot felul de pãcate, inclusiv crima. Iar „soarele
sã nu apunã peste mânia voastrã”, adicã mânia, când
e legitimã, rare cazuri, trebuie sã fie de scurtã duratã. În
mod normal ºi obiºnuit trebuie sã fiþi blânzi ºi smeriþi
cu inima, sã nu mocniþi în voi sentimente de urã ºi de
rãzbunare. De ce? Ca sã nu faceþi în voi loc Diavolului.
Destinatarii sfântului Paul cunoºteau ceea ce învãþau,
pe bunã dreptate, la acea vreme esenienii de la Qumran,
anume, cã Diavolul îºi face locuinþã în trupul celor care
se lasã pradã propriilor patimi.
Mânia nu e întotdeauna viciu. Mânia e justificatã ºi
chiar obligatorie atunci când e îndreptatã împotriva
pãcatului ºi combate forþele rãului. În acest caz ea nu
porneºte din urã ºi rãzbunare, ci din iubire; e una din
manifestãrile iubirii. Fiindcã Dumnezeu nu poate fi impa-
sibil ºi indiferent în faþa rãului ºi fiindcã iubirea îl
obligã sã-ºi ducã la îndeplinire cu toatã seriozitatea planul
sãu de mântuire, mânia lui se dezlãnþuie cu forþã împo-
triva rãului, fãrã ca ea sã se transforme în patimã oarbã
ºi necontrolatã.
Tema mâniei lui Dumnezeu strãbate întreaga Scrip-
turã, de la prima paginã a Genezei, în care mânia lui Dum-
nezeu se abate asupra primilor noºtri pãrinþi cãzuþi în
pãcat, ºi pânã la ultima paginã a Apocalipsului, unde
sunt descrise timpurile escatologice în care cei ºapte
îngeri vor vãrsa pe pãmânt cele ºapte cupe pline cu
mânia lui Dumnezeu (cf. Ap 15,7; 16,1).
Mânia lui Dumnezeu se abate asupra poporului evreu
ori de câte ori acesta devine infidel ºi neascultãtor, mai
ales atunci când cade în idolatrie. Dintre profeþi, în
special Ieremia ºi Ezechiel apar ca profeþi ai mâniei
lui Dumnezeu.
86 VICIILE CAPITALE

De aceea, aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: „Iatã, mânia

ºi urgia lui Dumnezeu se vor vãrsa peste locul acesta, peste
oameni ºi dobitoace, peste copacii de pe câmp ºi peste roa-
dele pãmântului, ºi va arde ºi nu se va stinge” (Ier 7,20).
„Îmi voi potoli astfel mânia, îmi voi domoli astfel urgia cu
ei ºi mã voi rãzbuna ca sã ºtie cã eu, Domnul, am vorbit în
mânia mea, vãrsându-mi urgia peste ei” (Ez 5,13).
Mânia lui Dumnezeu se dezlãnþuie ºi împotriva popoa-
relor pãgâne din cauza orgoliului lor nemãsurat. Isaia
prevesteºte ce i se va întâmpla Babilonului: „Iatã, vine
ziua Domnului, zi fãrã milã, zi de mânie ºi urgie aprinsã,
care va preface tot pãmântul în pustiu ºi va nimici pe
toþi pãcãtoºii de pe el” (Is 13,9).
Dar mai teribilã ca oricând, mânia lui Dumnezeu se
va dezlãnþui la sfârºitul timpurilor, aºa cum o descrie
profetul Sofonia în perspectivã escatologicã: „Ziua aceea
este o zi de mânie, o zi de necaz ºi de groazã, o zi de
pustiire ºi de nimicire... Nici argintul, nici aurul lor nu
vor putea sã-i salveze în ziua mâniei Domnului” (Sof
1,15.18).
În Noul Testament, întrucât Isus a venit în lume ca sã
rãscumpere lumea de pãcat, accentul se pune pe iertarea
ºi mila lui Dumnezeu, fãrã însã ca mânia lui Dumnezeu
sã fie eliminatã atunci când mila ºi iertarea sunt refu-
zate. Ne amintim de necruþãtoarele cuvinte ale lui Ioan
Botezãtorul: „Vãzând pe mulþi dintre farisei ºi saducei
venind sã primeascã botezul, le-a zis: «Pui de vipere,
cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia ce va sã vinã?»”
(Mt 3,7).
Evangheliºtii menþioneazã cã Isus îºi rotea uneori
cu mânie privirea asupra interlocutorilor sãi, iar negus-
torii au putut experimenta pe pielea lor mânia lui Isus
cel blând ºi smerit cu inima, atunci când Isus i-a izgonit
din templu, lovindu-i cu biciul ºi rãsturnându-le tarabele.
 MÂNIA 87

În parabolele sale, Mântuitorul ne vorbeºte despre

mânia lui Dumnezeu care îi va lovi la judecata de pe
urmã, de pildã, pe cei ce refuzã sã ierte, în parabola celor
doi datornici: „Stãpânul s-a mâniat ºi l-a dat pe mâna
cãlãilor, pânã ce va plãti toatã datoria. Tot aºa vã va
face ºi Tatãl meu ceresc, dacã fiecare dintre voi nu iartã
din toatã inima pe fratele sãu” (Mt 18,34-35). Sau pe
cei care refuzã împãrãþia lui Dumnezeu în parabola
invitaþilor la nunta fiului de împãrat: „Când a auzit
împãratul, s-a mâniat, a trimis oºtile sale, i-a nimic pe
ucigaºii aceia ºi le-a ars cetatea” (Mt 22,7).
Apostolul Paul vorbeºte în scrisorile sale în repetate
rânduri despre mânia lui Dumnezeu. Le scrie, de pildã,
romanilor:
Dar tu, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sã se pocã-
iascã, îþi aduni o comoarã de mânie pentru ziua mâniei ºi
a arãtãrii dreptei judecãþi a lui Dumnezeu care va rãsplãti
fiecãruia dupã faptele lui. ªi anume, va da viaþã veºnicã
celor care, prin stãruinþa în bine, cautã slava, cinstea ºi
nemurirea, ºi va da mânie ºi urgie celor care, din spirit de
gâlceavã, se împotrivesc adevãrului ºi ascultã de nelegiuire
(Rom 2,5-8).
Mânia lui Dumnezeu se descoperã din cer împotriva ori-
cãrei necinstiri a lui Dumnezeu ºi împotriva oricãrei nele-
giuiri a oamenilor care sufocã adevãrul în nelegiuirea lor
(Rom 1,18).
Evanghelistul Ioan, de asemenea, ne spune cã cine
refuzã credinþa în Cristos e fiu al mâniei: „Cine crede
în Fiul are viaþa veºnicã. Dar cine nu crede în Fiul, nu
va vedea viaþa, ci mânia lui Dumnezeu rãmâne peste el”
(In 3,36).
Este limpede cã nu existã o rupturã sau un conflict
între revelaþia Vechiului Testament ºi revelaþia Noului
Testament în sensul cã în Vechiul Testament am gãsi
88 VICIILE CAPITALE

revelaþia mâniei lui Dumnezeu, iar în Noul Testament

revelaþia iubirii lui Dumnezeu. A nu mai crede, a nu
mai vorbi, a nu mai þine cont de mânia lui Dumnezeu, nu
e numai o gravã mutilare a Sfintei Scripturi, ci este o gravã
mutilare ºi o desfigurare a chipului lui Dumnezeu.
Scriitorul Gabriel Vahanian, în cartea sa, Moartea lui
Dumnezeu, considerã cã cei care mutileazã chipul lui
Dumnezeu considerându-l pe Dumnezeu incapabil de a
se mânia, sunt mai vinovaþi decât cei care vorbesc despre
moartea lui Dumnezeu, cãci e de preferat un Dumnezeu
care nu existã unui Dumnezeu mutilat ºi desfigurat.
Autorul porneºte de la afirmaþia fãcutã de o învãþãtoare
care, la lecþia de catehism, le-a spus copiilor, vorbindu-le
despre bunãtatea lui Dumnezeu: „Dumnezeu este o
pãpuºã vie”.
Afirmaþia, spune autorul, e mai îngrozitoare decât sentinþa
lui Nietzsche, care l-a condamnat pe Dumnezeu la moarte.
Existã o tendinþã care creºte din ce în ce mai mult, tipicã
în special literaturii religioase populare, dar care nu lipseºte
nici dintr-o anumitã literaturã religioasã cultã: tendinþa de
a accentua iubirea lui Dumnezeu pânã acolo cã este exclusã
ideea, nu mai puþin biblicã, a mâniei lui Dumnezeu. Cum
ar putea sã se mânie o pãpuºã vie? Nu, noi nu am devenit
mai rafinaþi în limbajul ºi în sentimentele noastre religioase.
L-am îmblânzit pe Dumnezeu pânã acolo... cã el se dizolvã
într-un tragicomic atavism mitologic sau s-a împuþinat atât
de mult încât e de nerecunoscut.

Despre mânia lui Dumnezeu suntem nevoiþi sã vorbim

în limbaj omenesc, dar ar fi greºit sã ni-l imaginãm pe
Dumnezeu mânios cum sunt oamenii mânioºi: cu ochii
scoºi din orbite, fãcând spume la gurã.
Spuneam la început cã este o mânie dreaptã ºi alta
nedreaptã; o mânie þinutã sub controlul minþii ºi alta
 MÂNIA 89

scãpatã de sub control; o mânie pãcãtoasã, nãscutã din

urã ºi o mânie sfântã, nãscutã din iubire. Mânia lui Dum-
nezeu e întotdeauna sfântã ºi dreaptã. Ne explicã sfântul
Augustin:
Dumnezeu urãºte ºi în acelaºi timp iubeºte. El urãºte ce
este al tãu ºi iubeºte ce este al sãu. El urãºte ce ai fãcut tu
[pãcatul] ºi iubeºte ce a fãcut el [chipul sãu din tine]... Nici
o pedeapsã, ce grea pedeapsã! Dacã trãieºti o viaþã rea ºi
Dumnezeu nu-þi mai face nimic, e semn cã mânia lui
atârnã greu asupra ta.

2. Mânia sfântã
În Sfânta Scripturã, nu numai Dumnezeu se lasã
cuprins uneori de o mânie sfântã, dar gãsim ºi oameni
cuprinºi de aceeaºi mânie sfântã. Mânia, dacã e sfântã,
nu este viciu. Aceastã mânie este meritorie ºi chiar obliga-
torie atunci când este în joc, în primul rând, cauza lui
Dumnezeu. De pildã, Moise este cuprins de mânie împo-
triva acelor israeliþi lacomi care îºi fãceau rezervã de
manã pentru a doua zi (cf. Ex 16,20). De asemenea,
coborând de pe Sinai, când a vãzut viþelul de aur ºi
poporul dansând în jurul lui, „Moise s-a aprins de mânie,
a aruncat tablele din mânã ºi le-a sfãrâmat de piciorul
muntelui” (Ex 32,19).
„Eu sunt aºa de plin de mânia Domnului, cã n-o pot
opri” (Ier 6,11), declarã profetul Ieremia vãzând cât de
refractari sunt ascultãtorii sãi ºi cât de netãiate împrejur
le sunt urechile la cuvântul Domnului.
Faptul cã amândoi, ºi Moise ºi profetul Ieremia, erau
bâlbâiþi, aratã cât de puternic era focul mâniei lui Dum-
nezeu care îi cuprindea, astfel încât nu mai erau capabili
sã-ºi articuleze cuvintele.
90 VICIILE CAPITALE

Dar pe lângã cauza lui Dumnezeu care provoacã mânia

sfântã, mai este ºi cauza aproapelui. La vederea nedrep-
tãþii care i se face semenului, indignarea, mânia este,
de asemenea, meritorie ºi chiar obligatorie. Astfel, fraþii
lui Iacob au reacþionat cu legitimã mânie luând apãrarea
Dinei, sora lor, necinstitã de Sihem: „Când s-au întors
fiii lui Iacob de la pãºune ºi au auzit lucrul acesta s-au
supãrat ºi s-au mâniat foarte tare pentru cã Sihem sãvâr-
ºise o miºelie în Israel” (Gen 34,7).
Cunoscutã este mânia sfântã ce l-a cuprins pe regele
David când profetul Natan i-a vorbit despre omul acela
sãrac care nu avea nimic la viaþa lui decât o mieluºea
pe care o hrãnea ºi o creºtea împreunã cu copiii lui ºi
mânca din aceeaºi bucatã de pâine cu el, bea din acelaºi
pahar cu el, dormea la sânul lui ºi o privea ca pe copilul
lui. ªi când a auzit cum bogatul din cetate care avea
turme de oi ºi cirezi de vite i-a luat sãracului oiþa ca sã-l
ospãteze pe musafirul care îi venise în vizitã, „David s-a
aprins foarte tare de mânie împotriva acelui om ºi i-a zis
lui Natan: «Viu este Domnul cã omul care a fãcut lucru
acesta este vrednic de moarte. ªi sã dea înapoi patru miei
pentru cã a sãvârºit fapta aceasta ºi n-a avut milã»”
(2Sam 12,5-6).
Putem spune cã sfinþii care practicã în mod eroic sme-
renia ºi blândeþea sunt cei care practicã în mod eroic
virtutea mâniei sfinte atunci când sunt încãlcate drep-
turile lui Dumnezeu ºi ale oamenilor, bine ºtiind cã indo-
lenþa, nepãsarea, laºitatea în faþa rãului nu trebuie
confundate cu blândeþea.
Unul dintre aceºtia este Padre Pio, omul care a purtat
rãnile lui Cristos timp de 50 de ani în trupul sãu ºi care
a fost recent canonizat. Padre Pio era pe drept cuvânt
numit „furiosul Domnului” ºi la nevoie ºtia sã foloseascã
frânghiuþa în chip de bici, precum Isus la izgonirea
 MÂNIA 91

negustorilor din templu. Dar ieºirile sale dese de mânie

sfântã nu au împiedicat sã vinã la el milioane de devoþi
ºi admiratori, cât timp era în viaþã, ºi la mormântul lui,
la San Giovanni Rotondo, dupã moarte. În faþa puhoiului
de pãcate, Padre Pio nu stãtea pe gânduri sã-i izgoneascã
de la confesional pe cei care se apropiau fãrã sã-ºi fi
fãcut o serioasã ºi sincerã examinare a conºtiinþei. Nu
se uita la faþa omului. Îi trata la fel pe sãraci ºi pe bogaþi,
pe intelectuali ºi pe ignoranþi. La toþi le arunca cu mânie
în faþã pãcatele pentru a-i trezi la realitate. O tânãrã
femeie s-a trezit izgonitã cu cuvintele: „Stricato! Sã te
întorci la mine când o s-o termini cu destrãbãlarea ta!”
Printre expresiile rostite de Padre Pio în ieºirile sale
de sfântã mânie, la confesional, dupã mãrturia peniten-
þilor salvaþi de el, care au ajuns cei mai mari admiratori
ai lui, sunt acestea: „Nenorocitule, þi-ai vândut sufletul
Satanei! Nenorocitule, te duci în iad! Nenorocito, du-te
ºi îmbracã-te cuviincios! Nenorocitule, du-te ºi pregã-
teºte-te ca sã primeºti iertarea lui Dumnezeu! Nu vezi
cât eºti de negru? Schimbã-þi viaþa!”.
Într-o zi vine la spovadã un bãrbat care avea relaþii cu
o altã femeie ºi începe sã-i vorbeascã despre o „crizã sufle-
teascã” prin care trece. Padre Pio care citea în conºtiinþele
oamenilor, sare ars în picioare ºi strigã la el: „Ce crizã
sufleteascã? Eºti o spurcãciune ºi Dumnezeu e mâniat
pe tine. Pleacã de aici!”
Ieºirile lui porneau dintr-o profundã suferinþã pe care
i-o provoca pãcatul ca loviturã datã lui Dumnezeu ºi
semenilor. Necruþãtoare erau cuvintele adresate celor
care lezau caritatea fraternã, de pildã, prin vorbirea
de rãu.
Preotul Alessandro Lingua, penitent al lui Padre Pio,
îl descrie astfel: „În timp ce te acuzi de pãcate, ai impresia
cã Padre Pio îndurã o nouã pãtimire, vizibil chinuit în
92 VICIILE CAPITALE

faþa fiecãrui pãcat: stã cu gura deschisã... sufletul se

zvârcoleºte în el. Apoi devine calm, senin”.
Pãcatul, scrie cardinalul Giacomo Lercaro care l-a cunoscut
foarte bine, apãsa asupra lui; pãcatul pe care el îl asculta,
îl constata, îl condamna, pentru a implora îndurarea lui
Dumnezeu; pãcatul, pe care el îl ierta în numele lui Dum-
nezeu, era o ranã pentru sufletul lui. O suferinþã interioarã
care uneori devenea atât de profundã încât nu putea sã
o mai suporte ºi se transforma ºi în suferinþã exterioarã.
El îºi unea propria suferinþã cu suferinþa lui Cristos pentru
ca sã fie iertate pãcatele fraþilor.

Uneori, în timp ce asculta pãcatele penitenþilor, Padre

Pio era vãzut plângând.
De reþinut cã toþi penitenþii izgoniþi de la confesional
cu cuvinte dure de Padre Pio în ieºirile sale de sfântã
mânie s-au reîntors ºi s-au convertit cu adevãrat.
Orice om, orice creºtin, trebuie sã cultive cu grijã
aceastã sfântã mânie, capacitatea de a te indigna, de
a te revolta, de a lua poziþie cu energie ºi curaj când
pãcatul lezeazã drepturile lui Dumnezeu ºi ale semenilor.
Dar mai ales, trebuie sã fie capabili de aceastã sfântã
mânie slujitorii altarelor care trebuie sã continue pe
pãmânt misiunea lui Cristos, iar misiunea lui Cristos
a fost rãzboiul împotriva pãcatului. Or, pentru aceasta
trebuie sã ai tu mai întâi conºtiinþa ºi simþul pãcatului.
Dacã ai pierdut, þi s-a tocit simþul pãcatului, evident cã
rãmâi impasibil, indiferent în faþa acestei tragice realitãþi.
În timpurile noastre simþul pãcatului s-a tocit aproape
complet datoritã mass-mediei. Ziarele, radioul, televi-
ziunea scriu ºi transmit toate mizeriile: crime, violuri,
perversitãþi sexuale, jafuri, violenþe, pãrinþi care îºi ucid
copiii, copii care îºi ucid pãrinþii, femei care îºi ucid bãr-
baþii, bãrbaþi care îºi ucid femeile, fraþi care se ucid cu
 MÂNIA 93

toporul sau îºi bagã furca unul în altul. Toate acestea

nu mai provoacã nici o reacþie, nici o indignare, dimpo-
trivã, au devenit marfã de consum pentru mase, hrãnesc
foamea de senzaþional ºi provoacã fiorii unei plãceri
perverse.
Dar poate fi ceva mai rãu decât indiferenþa ºi impasibi-
litatea în faþa rãului: e mânia sfântã simulatã, mascã
ipocritã, încercare diversionistã de a abate atenþia, atri-
buind cu mânie altora pãcatele de care eºti tu vinovat.
Cele mai teribile scene de furie le fac bãrbaþii infideli
care îºi bãnuiesc ºi îºi acuzã de infidelitate femeile ºi
invers. Cele mai focoase ºi mai necruþãtoare predici împo-
triva beþivilor le-am auzit de pe buzele unor preoþi alcoo-
lici care, probabil, ca sã aibã inspiraþie ºi curaj spre a
vorbi împotriva beþiei, au tras puþin la mãsea înainte.
Atunci îmi veneau în minte cuvintele profetului Natan
spuse lui David cel cuprins de mânie împotriva bogatului
care i-a luat oiþa sãracului: „Acel om eºti tu”.
ªi încã o formã de ipocrizie: a te lãsa împins de
instinctul orb, necontrolat al rãzbunãrii sub pretextul
înfãptuirii dreptãþii. Poate fi dat ca exemplu în aceastã
privinþã cazul regelui Petru I al Portugaliei, rãmas în
istorie cu supranumele de Justiþiarul, înfãptuitorul drep-
tãþii. Era un catolic cu o credinþã de granit. Dacã mergeþi
vreodatã în pelerinaj la Fatima, nu pierdeþi ocazia sã
vizitaþi la mãnãstirea de la Alcobaça, necropola regilor
portughezi care îºi aveau palatul la Coimbra. Nu e foarte
departe de Fatima. Veþi vedea acolo puse faþã în faþã
douã morminte impresionante de marmurã fãcute de
cei mai mari artiºti ai timpului. Sarcofagul lui Petru I e
sprijinit pe ºase lei de marmurã. În faþã, sarcofagul reginei
Ines sprijinit pe grumazul a opt sau zece bãrbaþi – nu mai
reþin câþi sunt – tot din marmurã.
94 VICIILE CAPITALE

Pe când Petru era numai moºtenitorul tronului, un

grup de complotiºti au ucis-o pe soþia sa, Ines. Ajuns rege,
a fãcut dreptate: sub ochii lui a pus cãlãii sã le scoatã
vinovaþilor cu cuþitul inima din piept ºi sã o arunce, pe
când încã se mai zbãtea, la câini. Mai apoi a dezgropat
cadavrul soþiei, l-a îmbrãcat în veºminte splendide, i-a
pus coroanã pe cap, l-a aºezat pe tron ºi o zi întreagã
supuºii au venit sã-i prezinte omagiile. Noaptea, un convoi
uriaº, la lumina torþelor, s-a îndreptat spre Alcobaça.
În fruntea convoiului mergea carul regal cu regele, având
alãturi regina-schelet, înveºmântatã în mantie de aur.
În bãrbaþii de marmurã care susþin sarcofagul reginei
pot fi descoperite chipurile ucigaºilor ei.
Fãrã a ajunge la asemenea acte de cruzime, avem
ocazia la tot pasul sã dãm curs instinctului rãzbunãrii
sub pretextul înfãptuirii dreptãþii. Mânie falsã, ipocritã,
care nu poate decât sã atragã asupra noastrã mânia
dreaptã a lui Dumnezeu.

3. Mânia pãcãtoasã
Dupã ce am tratat despre primul tip de mânie: mânia
dreaptã, mânia sfântã, mânia ca virtute, trecem la al
doilea tip de mânie: mânia pãcãtoasã, nedreaptã, mânia
viciu, mânia sorã cu nebunia.
Avem destule exemple de mânie de acest tip în Sfânta
Scripturã. De pildã, mânia care l-a orbit, i-a luat minþile
lui Cain ºi l-a împins la crimã: „ªi Domnul i-a zis lui
Cain: «Pentru ce te-ai mâniat ºi pentru ce þi s-a poso-
morât faþa?»” (Gen 4,6). Sau accesele de mânie care îi
luau minþile lui Saul. În aceste momente de mânie
încerca sã-l omoare nu numai pe David, considerat
rival, dar pe însuºi fiul sãu, Ionatan, din cauza prieteniei
acestuia cu David. „Atunci Saul s-a aprins de mânie
 MÂNIA 95

împotriva lui Ionatan (...) ªi Saul ºi-a îndreptat suliþa

spre el, ca sã-l loveascã” (1Sam 20,30.35).
Literatura sapienþialã, în special Cartea Proverbelor,
a reflectat mult asupra mâniei sub aspectul ei de viciu
ºi e plinã de învãþãminte: „Cine este iute la mânie face
prostii (...) Nu te împrieteni cu omul mânios ºi nu te
însoþi cu omul iute la mânie, ca nu cumva sã te deprinzi
cu cãrãrile lui ºi sã-þi ajungã o cursã pentru suflet”
(Prov 14,17; 22,24).
În Noul Testament, mânia, de regulã, este consideratã
viciu ºi, ca atare, trebuie izgonitã din viaþa creºtinilor.
Cristos e radical în aceastã privinþã: mânia e pãcat grav
ca ºi crima:
Aþi auzit cã s-a zis celor din vechime: „Sã nu ucizi; ori-
cine va ucide va cãdea sub pedeapsa judecãþii”. Dar eu vã
spun cã oricine se mânie pe fratele sãu va cãdea sub
pedeapsa judecãþii. ªi oricine [la mânie] va zice fratelui
sãu: „Prostule!”, va cãdea sub pedeapsa Sinedriului. ªi
oricine îi va zice: „Nebunule!”, va cãdea sub pedeapsa
focului gheenei (Mt 5,21-22).

Apostolul Paul le interzice sã se roage celor care au

inima stãpânitã de mânie. „Vreau ca bãrbaþii sã se
roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fãrã de mânie”
(1Tim 2,8).
În cele trei liste cu vicii pe care ni le dã Apostolul
(2Cor 12,20; Ef 4,31; Col 3,8) în toate figureazã ºi
mânia. În ultima listã figureazã pe primul loc: „Acum
lãsaþi-vã de toate aceste lucruri: de mânie, de duº-
mãnie, de rãutate, de bârfã, de vorbele ruºinoase care
v-ar putea ieºi din gurã”.
Cartea Proverbelor ne sfãtuieºte sã-i ocolim pe cei
mânioºi. La ce distanþã sã stãm de ei? Depinde. Nu toþi
mânioºii prezintã acelaºi grad de periculozitate.
96 VICIILE CAPITALE

Filozoful Aristotel ºi, dupã Aristotel, sfântul Toma

de Aquino gãseºte trei categorii de mânioºi. Prima cate-
gorie e cea a mânioºilor superficiali, a supãrãcioºilor
care se mânie imediat, din te miri ce. Sunt ca focul de
paie care imediat se aprinde ºi imediat se stinge sau ca
un balon care se dezumflã imediat dupã ce s-a umflat.
Le sare þandãra pe loc. Dupã felul cum ameninþã, cum
se agitã, cum strigã, ai crede cã sunt gata sã-i sfâºie pe
toþi din jur, dar e numai gura de ei. Sunt ca niºte copii
care se ceartã toatã ziua, dar a doua zi sunt din nou
împreunã la joacã. Ei, inconºtient, urmeazã îndemnul
apostolului Paul: soarele nu apune niciodatã peste mânia
lor. Nu sunt periculoºi ºi, în general, sunt chiar simpatici.
Motiv de distracþie pentru cei din jur care îi provoacã,
îi zgândãresc, ºtiind cã se enerveazã uºor ºi le trece ºi
mai uºor.
A doua categorie este a mânioºilor profunzi, asupra
cãrora Aristotel ºi sfântul Toma de Aquino ne pun în
gardã: sunt capabili de surprize când nu te aºtepþi. Sunt
periculoºi. Nu-ºi strigã mânia ca cei din prima categorie.
Ci o þin ascunsã, o mocnesc în inima lor. Scot din ea o plã-
cere perversã. E ca un drog sau, mai exact, ca o otravã
plãcutã care le provoacã mari daune pentru suflet ºi
chiar pentru sãnãtatea lor fizicã. Au o faþã, în general,
desfiguratã, palidã sau vânãtã; mânia pe care o rumegã
în inimã e ca un ºarpe ce le suge parcã sângele din obraji.
Coc rãzbunarea, aºteaptã momentul prielnic, nu uitã,
aºteaptã ani ºi ani de zile, uneori o viaþã întreagã ºi, când
le vine bine, lovesc.
În sfârºit, a treia categorie: sunt mânioºii dezlãnþuiþi
sau turbaþi. Sunt cei mai rãi ºi cei mai periculoºi. Aceºtia
mãnâncã jãratic, nu iartã, nu cruþã, se rãzbunã fãrã milã
pentru orice rãu care li se face, adevãrat sau imaginar.
 MÂNIA 97

În general, sunt orgolioºi, paranoici, megalomani, tirani,

ºi la mânie fac scene de isterie: trântesc, izbesc, sfãrâmã,
distrug, dau în cap.
Gãsim destule exemple de asemenea paranoici cuprinºi
la tot pasul de accese de furie istericã: un Hitler, un
Ceauºescu. E viciul celor ce se cred eroi. Nu e întâm-
plãtor faptul cã Iliada, cel mai frumos poem al tuturor
timpurilor, începe cu aceste versuri: „Cântã-mi, zeiþã,
mânia funestã a neînduplecatului Ahile care a adus
aheilor nesfârºite suferinþe”.
Mânia orbeºte mintea, întunecã judecata. Iatã pentru
ce poetul Dante Alighieri în cãlãtoria sa imaginarã pe
celãlalt tãrâm îi gãseºte pe mânioºi în locul de ispãºire
rãtãcind în întuneric, fum ºi beznã ca în infern.
Nici în infernul cel cu bezne grele
Sub cerul mohorât pe care-l are,
Pustiu în veci de soare ºi de stele,
Pe când umblam prin el, atât de mare,
ªi asprã beznã nu am întâlnit,
Ca acel fum nãbuºitor ºi tare
Ce-atât de-n grabã-n ochi mi-a nãvãlit...
(Purgatoriul, XIV, 1-7)

Mânioºii, suflete agitate, bântuite de furtunã inte-

rioarã, în timp ce rãtãcesc în întuneric, îºi înalþã gla-
surile tânguitoare ºi implorã pace ºi iertare cu cuvintele
de la Liturghie: „Agnus Dei, qui tollis peccata mundi,
dona nobis pacem”. La ieºirea din fum ºi întuneric,
poetul vede faptele pentru care mânioºii au ajuns în
acest loc de ispãºire. Vede, de pildã, o femeie care din
rãzbunare îi dã bãrbatului sã mãnânce fripturã din
carnea propriului lor copil; vede o mamã, o reginã, care
s-a sinucis pentru cã fiica ei a fost datã în cãsãtorie
ucigaºului logodnicului acesteia.
98 VICIILE CAPITALE

Îmi apãru plângând, ºi-n gura mare

Strigând, o fatã: „Mamã ºi reginã,
De ce te-a dus mânia la pierzare?
Pe fiica ta, Lavinia, virginã
Vrând celui drag s-o dai, acum, o, mamã,
Pe leºul tãu, nu pe al lui suspinã”.
(Purgatoriul, XIV, 34-39)
Fãrã a ajunge la aceste situaþii limitã, dacã ne facem
seara examenul de conºtiinþã, constatãm cã nu o datã, ci
de mai multe ori în decursul zilei, ne-am lãsat cuprinºi
de sentimente de mânie, ne-am pierdut controlul nervilor,
am acþionat ºi am vorbit sub imperiul nervozitãþii. Dar
lucru mai grav decât toate acestea e altul. E faptul cã
ne justificãm. Gãsim motivul mâniei întotdeauna în
afara noastrã, în jurul nostru. E mediul în care trãim,
zicem noi. De vinã sunt oamenii cu care venim în contact
ºi care ne enerveazã cu felul lor de a se comporta, de
a vorbi, de a trata problemele. Când de fapt, chiar dacã
ocaziile sunt în afara noastrã, cauza mâniei, a nervozitãþii
e întotdeauna înãuntrul nostru.
Citim în literatura monasticã despre un cãlugãr care
ajunsese cu nervii la pãmânt. Viaþa lui în mãnãstire deve-
nise atât de grea din cauza confraþilor sãi care erau
absolut insuportabili, încât s-a hotãrât sã se facã pustnic,
sã trãiascã de unul singur. Într-o bunã zi, ia câteva
lucruri, printre care ºi o oalã de lut pentru apã, lasã
mãnãstirea ºi se afundã în pustiu. Ajuns la un izvor, dã
sã scoatã apã cu urciorul. Dar scapã urciorul în apã. Îl
scapã ºi a doua oarã, îl scapã ºi a treia oarã. Atunci,
cuprins de mânie, izbeºte urciorul de pãmânt ºi îl face
þãndãri. În acel moment ºi-a dat seama cã nu confraþii
erau cauza furiilor sale. Cauza era în el însuºi ºi o ducea
cu el în pustiu. Se întoarce acasã hotãrât sã lupte cu
el însuºi, sã-ºi stãpâneascã patima care îl domina.
 MÂNIA 99

Aceastã patimã nestãpânitã face din orice om o fiinþã

dezagreabilã, insuportabilã, de care toatã lumea fuge,
stã departe. Dar mai ales, mânia face o impresie extrem
de proastã la un ucenic al lui Isus care îl personificã,
îl face prezent pe Cristos cel blând ºi smerit cu inima.
Regele Friedrich Wilhem al IV-lea al Prusiei era un om
evlavios, dar foarte irascibil. Odatã, pe când fãcea o crizã
de furie, intrã în camerã regina ºi începe sã caute ceva de
zor din colþ în colþ.
– Ce cauþi?, o întreabã.
– Îl caut pe rege. Unde o fi regele?

„Sacerdos, alter Christus”. Pe un preot nervos, nestã-

pânit, isteric, care face scene de mânie – evident nu e
vorba de mânia sfântã care uneori e obligatorie – cei care
îl vãd sunt îndreptãþiþi sã-l întrebe: „Unde e preotul?
Unde e alter Christus? Unde e Cristos cel blând ºi smerit
cu inima?” Scrie apostolul Iacob: „ªtiþi bine lucrul acesta,
prea iubiþii mei fraþi! Orice om sã fie grabnic la ascul-
tare dar lent la vorbire ºi zãbavnic la mânie, cãci mânia
omului nu lucreazã ceea ce este drept înaintea lui Dum-
nezeu (Iac 1,19-20).

4. Stãpânirea de sine
Pentru a nu ne lãsa pradã viciului mâniei, e necesar
un autocontrol permanent ºi o permanentã luptã cu noi
înºine spre a ne domina pornirile acestui instinct.
În Sfânta Scripturã, Dumnezeu ne spune cine este
adevãratul erou care va primi de la el cununa birui-
torului: „Cel care îºi þine în frâu mânia preþuieºte mai
mult decât un viteaz ºi cine este stãpân pe el însuºi
preþuieºte mai mult decât cel care cucereºte cetãþi”
(Prov 16,32).
100 VICIILE CAPITALE

Este frapantã asemãnarea dintre un om care face o

crizã de mânie ºi un câine turbat: aceiaºi ochi bulbucaþi,
ieºiþi din orbite, aceleaºi miºcãri convulsive scãpate de
sub control, aceeaºi spumã la gurã ºi aceleaºi bale arun-
cate; vocea care se transformã în lãtrat, colþii înfipþi în
cei care îi stau în preajmã, totul aratã cã se dezlãnþuie
fiara din el.
Celor care se scuzã cã nu pot sã-ºi stãpâneascã aceastã
patimã, sfântul Ioan Gurã de Aur le zice:
Ce spui, omule? Poruncim leilor ºi suntem în stare sã le
îmblânzim firea ºi nu te îndoieºti cã poþi sã le transformi
ferocitatea firii în blândeþe, deºi din fire fiarele sunt feroce
ºi devin blânde împotriva firii. Tu, dimpotrivã, eºti feroce
împotriva firii ºi blând din fire. ªi tu, care eºti în stare sã
scoþi din fiare ceea ce firea a sãdit în ele ºi sã pui în loc ceea
ce este împotriva firii, nu eºti în stare sã pãstrezi ceea ce
firea a sãdit în tine?

Când porneºti la rãzboi, dacã vrei sã-þi învingi duº-

manii trebuie neapãrat sã-i cunoºti bine. Acelaºi lucru
e necesar când e vorba de duºmanii dinãuntrul nostru.
În primul rând trebuie sã ne cunoaºtem temperamentul.
Fiecare ne naºtem cu un anumit temperament. Nu îl
alegem noi, ci ne naºtem cu el ºi murim cu el. Face parte
din zestrea noastrã geneticã, e înscris în codul genetic,
dupã cum e înscrisã culoarea pãrului sau a ochilor. ªi
dacã ne-am nãscut cu ochi albaºtri, cu ochi albaºtri
murim, tot astfel, dacã ne-am nãscut cu un temperament
irascibil sau melancolic, cu acelaºi temperament murim.
Trebuie spus cã nici un temperament nu este nici mai
bun, nici mai rãu decât celelalte. Însuºi Dumnezeu,
Creatorul, a lãsat aceastã varietate de temperamente,
dupã cum a voit sã lase o varietate atât de mare de
copaci, de plante, de flori în naturã. Câtã monotonie ar
 MÂNIA 101

fi pe pãmânt dacã ar fi numai meri sau numai brazi sau

ar exista un singur soi de floare ºi de o singurã culoare!
Varietatea temperamentelor îmbogãþeºte ºi ea natura
ºi creeazã un echilibru: ce ar fi o lume numai de colerici
sau numai de abulici? Ziceam cã în sine nici un tempe-
rament nu este nici mai bun nici mai rãu decât celelalte,
deoarece fiecare are latura sa pozitivã ºi latura sa nega-
tivã. ªi tocmai fiindcã un temperament nu e mai bun ca
celelalte, Isus nu a voit sã-ºi aleagã ucenici de un anumit
temperament: Petru era impulsiv, Iacob ºi Ioan, „fiii
tunetului”, erau colerici, Toma, melancolic, înclinat spre
pesimism. E foarte uºor de cunoscut temperamentul
omului, cãci spune înþeleptul Ben-Sirah: „Din vedere
se cunoaºte omul ºi de pe chipul feþei se cunoaºte cel
înþelept. Îmbrãcãmintea omului, dezvelirea dinþilor,
când râde, ºi felul cum pãºeºte trãdeazã ce este în el”
(Sir 20,26-27).
Varietatea temperamentelor o gãsim nu numai la indi-
vizi, ci ºi la popoare. Orice popor are un anumit tempe-
rament dominant legat de un fel de zestre geneticã
colectivã.
Don A. Cojazzi, un cunoscut autor italian din deceniile
trecute, scria cã temperamentul unui popor se cunoaºte
cel mai uºor la birt, în faþa unei halbe cu bere. Intrând
în local, un consumator însetat comandã o halbã cu bere.
Când chelnerul i-o aduce, cel care a comandat-o constatã
cã înãuntru se zbate o muscã mare. Consumatorul e
un englez. Flegmatic, pune halba pe masã, face semn
chelnerului ºi spune calm: „Vã rog o altã halbã cu bere
proaspãtã ºi fãrã corpuri strãine”. Bea, plãteºte ºi pleacã
liniºtit fãrã sã dea semne de nemulþumire. Nemulþumit
e chelnerul care nu a mai primit bacºiº.
Consumatorul e un francez. Vede musca ºi se schimbã
la faþã. Furios, trânteºte halba de masã, începe sã urle.
102 VICIILE CAPITALE

Pleacã, izbeºte uºa înjurând birtul, berea ºi muºtele.

Vine la rând italianul. Vede musca, zâmbeºte, o alungã,
proiectând-o afarã cu un bobârnac ºi glumeºte cu chel-
nerul: „Þi-am cerut de bãut ºi mi-ai adus ºi de mâncare”.
Dã halba peste cap ºi pleacã mulþumit, uitând sã plã-
teascã. E rândul neamþului. Vede musca, þine halba în
dreptul nasului, îºi încruntã fruntea, închide ochii, dã
capul puþin pe spate ºi, cu un efort eroic, înghite fãrã
sã se opreascã berea cu muscã cu tot.
Consumatorul e danez. Îl amuzã vietatea care se zbate
în spumã. Scoate ochelarii din buzunar ºi o priveºte înde-
lung, captivat de spectacolul nemaipomenit, pânã când
chelnerul îl observã, îi aduce o altã halbã cerând mii
de scuze. În sfârºit, vine un eschimos. Nu mai vãzuse
muºte. Crede cã are în faþã o delicatesã, specialitatea
casei. Mãnâncã musca ºi aruncã berea.
Psihologii moderni, ca Spranger, Kretschmer, Jung,
Kündel, fac diferite clasificãri ale temperamentelor bazate
pe criterii ºtiinþifice, complicate. Dar singura clasificare
care rezistã dupã 25 de veacuri e cea empiricã, bazatã
pe observaþie, pe care a fãcut-o Hipocrate. Hipocrate
împarte oamenii în patru categorii temperamentale:
– impulsivul, optimistul care porneºte imediat la
acþiune cu înflãcãrare ºi entuziasm. Se apucã de toate
ºi nu face nimic fiindcã la el acþioneazã sentimentul,
fantezia, nu judecata;
– flegmaticul, opusul impulsivului. Apatic, insensibil,
nu-l intereseazã nimic. Are un singur instinct: cel al
conservãrii;
– colericul, irascibilul, gata în orice moment sã facã
aprindere de nervi;
– melancolicul, pesimistul, contrariul colericului. Deoa-
rece vede numai jumãtatea goalã a sticlei, e veºnic
deprimat.
 MÂNIA 103

Cum fiecare temperament are partea sa slabã, nega-

tivã, fiecare om trebuie sã lupte cu el însuºi, sã-ºi þinã
sub control tendinþele temperamentale ºi sã realizeze
virtutea contrarã, în cazul nostru, virtutea blândeþii.
Este o luptã grea, eroicã, dar cu ajutorul lui Dumnezeu
victoria e posibilã. Cunoaºtem în jurul nostru oameni cu
un temperament irascibil, dar de o stãpânire de sine ºi
o blândeþe uimitoare: nu-ºi pierd niciodatã controlul.
Câte exemple de sfinþi s-ar putea aduce! Atât de
coleric era ca temperament sfântul Ioan Eudes, încât
îi clocotea sângele în vene numai cât vedea un eretic.
Dar nici o datã nu i-a insultat cu vreo vorbã sau cu vreun
gest dictat de nervozitate pe eretici.
Cu un temperament irascibil s-a nãscut, a trãit ºi a
murit sfântul Clement M. Hofbauer. Dar lupta cu el însuºi
dusã pânã la eroism pentru a se stãpâni l-a fãcut sã figu-
reze în calendarul sfinþilor. Odatã, cerºind la Varºovia
bani pentru construcþia unui orfelinat, a intrat într-un
birt, s-a apropiat de masa unde trei bãrbaþi jucau cãrþi
ºi a cerut o micã pomanã. Unul dintre bãrbaþi l-a înjurat
ºi l-a scuipat în faþã. Sfântul ºi-a scos batista din buzunar
cu tot calmul (cât l-a costat calmul acela!) ºi-a ºters faþa
ºi a zis: „Asta a fost pentru mine. Acum vã rog sã daþi
ceva ºi pentru orfanii mei”. Uluit, cel care îl scuipase,
scoate portmoneul din buzunar ºi îi dã toþi banii pe
care îi avea.
De un temperament nervos, irascibil, ieºit din comun
era ºi sfântul Francisc de Sales. Mânca jãratic în tinereþe.
Printr-o luptã eroicã cu el însuºi a ajuns atât de blând
încât cei care îl vedeau ziceau: „Dacã Francisc e atât de
blând ºi de bun, cât de bun trebuie sã fie Dumnezeu!”
Cu blândeþea sa a adus înapoi în sânul Bisericii, numai
în câþiva ani, cca. 70.000 de eretici calviniºti.
104 VICIILE CAPITALE

Într-o zi, un principe din Geneva care îl ura, a venit

sub geamul lui cu o haitã de câini de vânãtoare ca sã-l
latre ºi cu slugile pe care le avea ca sã-l huiduiascã. Indi-
vidul a urcat apoi în camera episcopului înjurându-l ºi
insultându-l în fel ºi chip. Sfântul nu a scos o vorbã.
Crezând cã îl dispreþuieºte, individul a început sã turbeze
de-a binelea. Un puhoi de vorbe insultãtoare. Vãzând cã
episcopul nu schiþeazã un gest ca reacþie, nu scoate un
cuvânt, dezarmat, huliganul pleacã.
– Cum l-ai putut suporta fãrã sã scoþi un cuvânt?”,
l-au întrebat apoi prietenii.
Rãspunsul sfântului Francisc de Sales:
– Am fãcut o înþelegere cu limba mea. Am convenit
ca limba mea sã nu scoatã nici un cuvânt atâta timp
cât inima îmi este agitatã. De altfel, cum aº fi putut sã-i
potolesc mânia mai bine decât prin tãcere?
Metodele practice la care putem recurge pentru a ne
stãpâni nervozitatea sunt multe. Filozoful Atenodor,
pentru a-l lecui pe împãratul August de mânie, îl sfãtuia
sã spunã în minte cele 24 de litere ale alfabetului grec
înainte de a deschide gura atunci când era cuprins de
nervozitate. Un „Tatãl nostru” sau un „Bucurã-te, Marie”,
ar fi ºi mai de folos decât literele alfabetului grec.
Sfântul Vincenþiu Ferreri, mai ales femeilor care spu-
neau cã nu-ºi pot stãpâni nervii ºi nici limba din cauza
bãrbaþilor gãsiþi totdeauna vinovaþi, le dãdea apã fãcã-
toare de minuni de la fântâna mãnãstirii: le recomanda,
când le supãrau bãrbaþii ºi deveneau furioase, sã ia apã
fãcãtoare de minuni în gurã ºi sã o þinã pânã se cal-
meazã, pânã le trec nervii.
Cu toþii putem sã spunem cuvintele sfântului Augustin,
privind la sfinþii care, deºi cu un temperament irascibil,
prin lupta cu ei înºiºi au reuºit sã se domine total: „Dacã
aceia ºi acelea au putut, eu de ce nu aº putea?”
 MÂNIA 105

5. Învãþaþi de la mine
Nenumãrate sunt exemplele ºi învãþãturile cu privire
la blândeþe pe care le gãseºte cel care cautã învãþãturã.
Literatura monasticã, de pildã, este o minã nesecatã de
înþelepciune. „Un om mânios, zicea ava Agaton, nu-i
este plãcut lui Dumnezeu chiar dacã ar învia morþi”.
Despre ava Isidor se spune cã era capabil sã înmoaie
inima fratelui celui mai îndãrãtnic. Secretul? În 40 de
ani nu se lãsase niciodatã stãpânit de mânie, în ciuda
caracterului sãu focos ºi a nenumãratelor ocazii de a
se mânia pe care le avusese.
Dar oamenii, oricât ar fi ei de virtuoºi ºi de înþelepþi,
nu sunt vrednici de încredere totalã. De pildã, ava Poemen
care zice: „Dacã vãd un frate care doarme [la slujbã sau
la rugãciune] îi pun capul pe genunchii mei ºi îl las sã se
odihneascã”. E prea mult spus. E cam exageratã blândeþea
aceasta.
Ne dãm seama câtã dreptate avea Mântuitorul când
spunea: „Învãþãtor sã nu numiþi pe nimeni pe pãmânt
cãci unul este Învãþãtorul vostru, Cristos”. ªi în privinþa
blândeþii unul este Învãþãtorul vostru, Cristos. „Învãþaþi
de la mine cãci sunt blând ºi smerit cu inima”. Comen-
teazã sfântul Augustin: „Ce sã învãþaþi de la mine? Învã-
þaþi sã înviaþi un mort care zace în mormânt de patru
zile? Sau sã faceþi alte minuni de felul acesta? Nu, ci
învãþaþi de la mine blândeþea ºi smerenia inimii”.
Aºa îl prevestiserã profeþii pe Cristos: blând ºi smerit.
„El nu va striga, nu-ºi va ridica glasul ºi nu-l va face
sã se audã pe uliþe. Trestia frântã nu o va zdrobi ºi mucul
care fumegã nu-l va stinge” (Is 42,2-3). ªi acelaºi profet
Isaia, în descrierea servitorului lui Iahve: „Când a fost
chinuit ºi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel
pe care îl duci la mãcelãrie ºi ca o oaie mutã înaintea
celor care o tund: n-a deschis gura” (Is 53,7).
106 VICIILE CAPITALE

Ioan Botezãtorul îl aratã mulþimii cu cuvintele: „Iatã

Mielul lui Dumnezeu”. Mielul, simbolul blândeþii.
Când intra în Ierusalim, nu intra ca un mesia revolu-
þionar, decis sã punã mâna pe putere prin violenþã, aºa
cum aºteptau contemporanii sãi. Scrie evanghelistul
Matei: „Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca sã se împli-
neascã ce fusese vestit prin profetul care zice: «Spuneþi
fiicei Sionului: Iatã, împãratul tãu vine la tine blând
ºi cãlare pe un mãgar, pe un mãgãruº, mânzul unei
mãgãriþe»” (Mt 21,4-5).
E blând Isus cu Iuda în momentul când acesta îl trã-
deazã: „Prietene, cu un sãrut îl vinzi pe Fiul Omului?”
Îl someazã pe Petru când vrea sã-l apere prin violenþã:
„Bagã-þi sabia în teacã!” Se apãrã când este nedreptãþit,
dar cu câtã blândeþe, cu cât calm! Evreilor care voiau sã-l
ucidã cu pietre: „Pentru care fapte bune vreþi sã mã
ucideþi cu pietre?” Nemernicului care l-a pãlmuit în
timpul procesului: „Dacã am spus ceva rãu, aratã-mi
unde este rãul. ªi dacã n-am spus nimic rãu, de ce mã
loveºti?”
Blândeþea lui Isus apãrea în toatã fiinþa sa: pe chipul
sãu, în mersul sãu, în comportamentul sãu, în miºcãrile
ºi gesturile sale, în modul de a trata persoanele, în into-
naþia vocii. Ne putem imagina intonaþia vocii sale când
îi spunea femeii adultere: „Femeie, nimeni nu te-a con-
damnat?” „Nimeni, Doamne!” „Nici eu nu te condamn.
Mergi ºi nu mai pãcãtui.” Sau când spunea mulþimilor:
„Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi
da odihnã. Luaþi jugul meu asupra voastrã ºi învãþaþi
de la mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi
odihnã pentru sufletele voastre. Cãci jugul meu este
plãcut ºi povara mea este uºoarã” (Mt 11,28-30).
Fineþea, delicateþea, atenþia, manierele desãvârºite,
totul rãspândea în jur blândeþea ºi smerenia inimii sale.
 MÂNIA 107

Blândeþea ºi smerenia: douã lucruri care nu se pot

separa, cãci în cele mai multe cazuri mânia nu este altceva
decât orgoliul, amorul propriu lezat care se revoltã.
E adevãrat cã Isus cel blând ºi smerit cu inima ºtia ce
este mânia sfântã când în joc erau interesele Tatãlui
ºi mântuirea sufletelor. Ne amintim de scena descrisã
în capitolul al VI-lea din Apocalips, unde Mielul se trans-
formã în Leu. Lui Ioan care plânsese mult, unul dintre
bãtrâni i-a zis:
Iatã cã Leul din seminþia lui Iuda... a izbutit sã deschidã
cartea... Când a rupt Mielul pecetea a ºaptea m-am uitat
ºi iatã cã s-a fãcut un mare cutremur de pãmânt...
stelele au cãzut din cer pe pãmânt... Împãraþii pãmântului,
domnitorii, cãpitanii oºtilor, cei bogaþi ºi cei puternici,
toþi robii ºi toþi oamenii liberi s-au ascuns în peºterile ºi în
stâncile munþilor. ªi ziceau munþilor ºi stâncilor: Cãdeþi
peste noi ºi ascundeþi-ne de faþa celui care ºade pe scaunul
de domnie ºi de mânia Mielului, cãci a venit ziua cea mare
a mâniei lui ºi cine poate sta în picioare?
În schimb, e blând atunci când interesele ºi persoana
sa sunt în joc ºi preferã sã sufere ºi sã moarã decât sã
recurgã la violenþã.
„Învãþaþi de la mine”. Într-adevãr, avem ce învãþa noi,
cei care facem exact contrariul. Adicã dãm dovadã de
o blândeþe pãcãtoasã, de nepãsare când e vorba de drep-
turile lui Dumnezeu ºi ale aproapelui: nu vãd, nu aud,
nu mã intereseazã; ºi ne aprindem de mânie când
sunt în joc interesele ºi orgoliul nostru.
Avem de învãþat de la Cristos blândeþea ca stil de viaþã,
blândeþea totalã, care ne cere sã evitãm orice formã de
brutalitate, de agresivitate, de violenþã în cuvinte, în
gesturi, în miºcãri, în felul de a trata oamenii ºi lucrurile:
scaunele, mesele, uºile, tacâmurile la masã etc. Bunele
maniere þin de virtutea blândeþii.
108 VICIILE CAPITALE

„Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor moºteni pãmântul”,

adicã ei vor cuceri inimile tuturor. Cât sunt de adevã-
rate cuvintele sfântului Francisc de Sales: cu o lingurã
de miere prinzi mai multe muºte decât cu un butoi de
oþet!
În Confesiunile sfântului Augustin, capitolul al II-lea
este dintre cele mai frumoase. Sfântul Augustin vor-
beºte despre blândeþea mamei sale, Monica, cu care l-a
cucerit ºi l-a adus la credinþã pe soþul ei, Corneliu, un
pãgân desfrânat ºi irascibil din cale-afarã. Vecinele, cu
bãrbaþi mult mai liniºtiþi, erau vãzute desfigurate de
bãtaie ºi cu vânãtãi pe faþã ºi nu-ºi explicau cum Monica,
cu un bãrbat atât de furios, nu numai cã nu avea vânãtãi,
dar nu exista niciodatã ceartã în casa ei. Monica nu scotea
niciodatã un cuvânt când bãrbatul ei era furios. Cu
câteva zile înainte de a muri, Corneliu a cerut botezul.
Tot prin blândeþe, Monica a adus-o la credinþa creºtinã
pe soacra ei.
Virtutea blândeþii se cucereºte printr-o luptã eroicã
cu noi înºine. Odatã, sfântului Francisc de Sales, dupã
ce acesta a fost insultat ºi înjurat în modul cel mai urât,
fãrã ca el sã scoatã un cuvânt, un prieten i-a reproºat
cã este prea insensibil. „Sunt insensibil? Pune mâna
aici pe inima mea ºi vezi cum bate. Nu vreau sã pierd
într-o singurã clipã puþina blândeþe pe care am dobândit-o
prin eforturi în 24 de ani”.
Dar dacã considerãm cã blândeþea e numai rezultatul
eforturilor omeneºti, am cãzut în erezia pelagianã. Ea
este în primul rând darul lui Dumnezeu ºi trebuie cerutã
prin rugãciune insistentã. Apostolul Paul o enumerã
printre roadele Duhului Sfânt: „Roadele Duhului sunt:
iubirea, pacea, bunãtatea, blândeþea” (Gal 5,22-23).
Blândeþea se naºte întotdeauna din iubire; iubirea,
inclusiv a duºmanilor, pe care o cere Cristos. Fãrã iubire,
 MÂNIA 109

blândeþea dobânditã prin eforturi eroice poate fi stoicism,

dar nu virtute creºtinã.
Câteva consideraþii practice pentru a dobândi ºi a
pãstra virtutea blândeþii. Mai întâi, nu poate fi vorba
de blândeþe la cel care poartã în inima lui rãzboi cu
Dumnezeu ºi cu propria lui conºtiinþã, adicã are con-
ºtiinþa rãvãºitã ºi sfâºiatã de pãcat. El va gãsi la tot
pasul ocazii, supape, prin care rãzboiul, nemulþumirea,
tensiunea din el însuºi sã rãbufneascã în afarã.
În al doilea rând, nu poate fi vorba de blândeþe la
cel care îºi distruge nervii printr-o viaþã dezordonatã,
de pildã prin nopþi nedormite care duc la epuizare ner-
voasã sau prin droguri, iar în categoria drogurilor intrã
þigara ºi alcoolul, când se face abuz. Þigara, atacând ºi
distrugând celulele nervoase ale creierului, provoacã
la cel devenit dependent de nicotinã o stare permanentã
de excitare, de tensiune, de iritare, de nervozitate. Cu
toþii am vãzut cum aratã un fumãtor împãtimit când
nu are þigãri: e nervos, tremurã, nu poate sta nimeni
în preajma lui. E legea drogului: omul îºi distruge sis-
temul nervos cu nicotinã, apoi e nevoit sã recurgã la
nicotinã pentru a-ºi calma nervii. E un cerc vicios.
Sau abuzul de alcool. Cele mai multe certuri, bãtãi,
scandaluri, crime se întâmplã la beþie, când omul îºi
pierde controlul nervilor ºi judecata. Atunci se dez-
lãnþuie bestia din el. Când Noe a plantat prima vie de pe
pãmânt, spune o legendã iudaicã, s-a apropiat Satana
ºi a intrat în discuþie cu el.
– Ce faci, Noe?
– Plantez o vie.
– Dar la ce e bunã?
– Strugurii ei sunt dulci, iar vinul stors din ei înve-
seleºte inima omului.
110 VICIILE CAPITALE

– Merg ºi eu sã te ajut.
– Bine.
ªi au ieºit în þarinã. Înainte de a se apuca de treabã,
Satana a adus un somn adânc asupra lui Noe. ªi în timp
ce acesta dormea, Satana a adus trei animale: un leu,
o maimuþã ºi un porc. Le-a tãiat ºi cu sângele lor a stropit
ogorul. Viþa plantatã a sorbit sângele animalelor ºi de
aici cele trei pãcate pe care le face omul la beþie, simbo-
lizate prin cele trei animale: leul simbolizeazã mânia;
maimuþa simbolizeazã dansul, exhibiþionismul; porcul
nu mai are nevoie de explicaþii.
Apostolul Paul îi îndeamnã pe toþi creºtinii sã fie blânzi.
Le scrie colosenilor: „Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu,
sfinþi ºi preaiubiþi, îmbrãcaþi-vã cu o inimã plinã de îndu-
rare, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândeþe, cu îndelungã
rãbdare” (Col 3,12).
Dar în mod cu totul deosebit, în scrisorile sale pasto-
rale, vrea sã fie blânzi slujitorii altarelor pe care Cristos
îi trimite ca pe niºte miei în mijlocul lupilor, nu ca pe
niºte lupi în mijlocul mieilor. „Un slujitor al lui Dum-
nezeu nu trebuie sã fie certãreþ, ci trebuie sã fie blând
cu toþi” (2Tim 2,24).
 LÃCOMIA

1. Viciul degradãrii omului

Dupã învãþãtura apostolului Paul, lãcomia face din
omul care nu ºtie mãsura la mâncare ºi bãuturã un
idolatru. Idolul la care se închinã gurmandul ºi beþivul
este propriul stomac. Cu accente de adâncã mâhnire
apostolul Paul le scrie filipenilor:
Fraþilor, urmaþi-mã pe mine ºi uitaþi-vã bine la cei care
se poartã dupã exemplul pe care îl aveþi în noi. Cãci v-am
spus de mai multe ori ºi vã mai spun ºi acum, cu lacrimi
în ochi: sunt mulþi care se poartã ca duºmani ai crucii
lui Cristos. Sfârºitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor
este pântecele ºi se laudã cu ceea ce este spre ruºinea lor
(Fil 3,17-19).
Nu mâncarea ºi bãutura în sine îl duc pe om la pier-
zare. Isus stãtea cu plãcere la masã ºi nu refuza chiar
un ospãþ mai copios atunci când era invitat sau când
ospãþul era organizat în onoarea lui. Gusta ºi aprecia
chiar un pahar cu vin. Nu e întâmplãtor faptul cã prima
minune a fãcut-o la rugãmintea Mamei sale tocmai la
o nuntã, schimbând apa în vin pentru ca petrecerea sã
poatã continua.
Ceea ce face din necumpãtare un viciu ºi îl duce pe
necumpãtat la pierzare este idolatrizarea stomacului,
absolutizarea trupului, urmarea instinctului animalic,
a plãcerii de a mânca ºi de a bea ca scop suprem al vieþii,
eliminând orice orizont care trece dincolo de stomac.
De aceea, apostolul Paul adaugã imediat cã cei al
cãror Dumnezeu este pântecele se gândesc numai la
112 VICIILE CAPITALE

lucrurile de pe pãmânt, uitând cã patria noastrã este

în ceruri, de unde îl aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul
nostru Isus Cristos (cf. Fil 3,19-20).
Pe faþada unei cârciumi din Pompeiul antic, scoasã de
sub lava Vezuviului, pot fi citite aceste cuvinte: „Prieteni,
sã mâncãm ºi sã bem, cât timp mai este untdelemn în
candelã. Cine ºtie dacã ne vedem pe lumea cealaltã. Cine
ºtie dacã pe lumea cealaltã existã vreo cârciumã”. Aceeaºi
filozofie a vieþii o practica Agrigentul antic a cãrui devizã
era; „Sã mâncãm ca ºi cum mâine va trebui sã murim”.
Lãcomia este viciul care îl degradeazã pe om cobo-
rându-l în rândul animalelor. Iatã pentru ce poetul Dante
Alighieri gãseºte aceastã categorie de vicioºi nu în purga-
toriu, ci în iad, dat fiind cã ei au renunþat la orice paradis
pe lumea cealaltã, paradisul lor fiind plãcerea stomacului
în viaþa aceasta, ºi sunt singurii vicioºi chinuiþi pe lumea
cealaltã de un animal pentru plãcerile lor animalice.
În cãlãtoria sa imaginarã pe celãlalt tãrâm, poetul
gãseºte umbrele acestor vicioºi în cercul al treilea, scufun-
date în mocirlã, sub o ploaie veºnicã de apã puturoasã
amestecatã cu grindinã ºi zãpadã. Stãpân în acest þinut
mocirlos este Cerberul, câinele cu trei capete din mitologie,
care îi latrã tot timpul cu cele trei guri, îi sfâºie cu colþii,
îi zgârie cu ghearele ºi îi jupoaie de piele. Pe chipurile
acestor fiinþe reduse la condiþia de animal, ca ºi pe chipul
Cerberului, nu apare nici o scânteie de inteligenþã, nici
un semn care sã arate cã au fost oameni. Printre vicioºi
poetul îl descoperã pe Ciacco, un concetãþean al sãu din
Florenþa, personaj istoric, real, parazit care ºi-a petrecut
toatã viaþa pe la ospeþele bogaþilor, distrându-i pe meseni
cu bufoneriile ºi cu glumele sale.
Cumpãtarea în mâncare ºi bãuturã e necesarã nu
numai pentru a avea un trup sãnãtos, ci ºi pentru a avea
un suflet sãnãtos ºi o viaþã spiritualã normalã. În aceastã
 LÃCOMIA 113

privinþã, în egalã mãsurã dãuneazã ºi posturile exa-

gerate ºi mesele exagerate în mâncare ºi bãuturã.
Sã ascultãm ce ne spun câþiva dintre maeºtrii vieþii
spirituale în aceastã privinþã. Într-o scrisoare din 1536,
sfântul Ignaþiu de Loyola spunea:
Cu un trup sãnãtos noi putem realiza într-adevãr mult.
Dar ce sã faci cu un trup bolnav? Un corp solid înseamnã
un ajutor solid în a înfãptui lucruri mari, bune sau rele;
rele la omul care are un caracter rãu, bune la omul care
are un caracter bun, care îmbrãþiºeazã în toate voinþa lui
Dumnezeu, Domnul nostru.
Sfântului Francisc Borgia îi scria: „Noi trebuie sã
ne strãduim sã avem un trup sãnãtos, pentru ca el sã fie
supus ºi sã slujeascã sufletului. În felul acesta sufletul
dobândeºte forþã ca sã-i slujim Creatorului ºi sã-l prea-
mãrim pe el”.
Sfânta Tereza cea Mare le explica foarte clar cãlu-
gãriþelor sale cât de dãunãtoare pot fi pentru viaþa spiri-
tualã, fie postul exagerat, fie abuzul în mâncare ºi bãu-
turã. E una dintre condiþiile recerute pentru a te ruga
ºi a medita bine.
Desigur cã vorbind de necumpãtare ne gândim, în
primul rând, la abuzul de alcool care ruineazã sãnãtatea,
distrugând centrala de comandã, creierul, de care depinde
toatã activitatea fizicã, psihicã ºi spiritualã a omului.
Am avut odatã ocazia sã privesc pe ecranul unui tomograf
creierul unui alcoolic: un creier degenerat, degradat, cu
gãuri, distrus de alcool.
La un beþiv sau la un popor de beþivi, cum a ajuns
poporul nostru, nu mai poate fi vorba de vreo moralitate.
Statisticile aratã cã între 50 ºi 80 % dintre delicte: crime,
bãtãi, certuri, sinucideri, violuri, fapte de desfrâu, hoþii,
spargeri, accidente de muncã, divorþuri etc., se datoreazã
beþiei.
114 VICIILE CAPITALE

Se întreabã înþeleptul Solomon în cartea Proverbelor:

Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftãrile? Ale cui sunt
certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rãnirile
fãrã pricinã? Ai cui sunt ochii roºii? Sunt ale celor care
întârzie la vin ºi se duc sã goleascã paharul cu vin ames-
tecat. Nu te uita la vin când curge roºu ºi face mãrgã-
ritare în pahar. El alunecã uºor, dar pe urmã ca un ºarpe
muºcã ºi înþeapã ca o viperã. Ochii þi se vor uita dupã
femeile altora ºi inima îþi va vorbi prostii. Vei fi ca un
om culcat în mijlocul mãrii, ca un om culcat pe vârful unui
catarg. „M-a lovit... dar nu mã doare! M-a bãtut... dar nu
simt nimic! Când mã voi trezi? Mai vreau vin!” (Prov
23,29-35).

Ultimele cuvinte ale portretului beþivului nu mai lasã

loc speranþei. Viciul beþiei nu are cale de întoarcere,
afarã de cazul cã Dumnezeu face o minune. ªi minuni
Dumnezeu încã mai face. O datã trezit din beþie, beþivul
o ia de la capãt: „Mai vreau vin!” Ca ºi cum nimic nu
s-ar fi întâmplat. Cine are cât de cât de-a face cu
beþivii îºi dã seama cã de trei mii de ani încoace, adicã
de pe vremea lui Solomon, viciul beþiei n-a cunoscut
nici o schimbare la faþã.
Unul dintre marii luptãtori împotriva beþiei a fost
sfântul Augustin. În Confesiunile sale, sfântul Augustin
ne povesteºte cum însãºi mama sa, Monica, era sã alunece
pe panta beþiei, fãrã sã-ºi dea seama. Când era copilã
o trimiteau pãrinþii sã scoatã din beci vin pentru masã.
Cu ocazia aceasta se obiºnuise sã tragã de fiecare datã
din furtun câteva înghiþituri de vin. Pânã într-o zi când
servitoarea, la o ceartã, supãratã, i-a zis în faþã: „Beþi-
vanco!” Monica s-a lecuit de bãuturã pentru toatã viaþa.
Scrie sfântul Augustin: „Plus occidit gula quam gladius”
(Lãcomia ucide mai mulþi oameni decât sabia). „Ebriosi
 LÃCOMIA 115

peiores iudicandi sunt animalibus” (Beþivii trebuie consi-

deraþi mai prejos decât animalele). Cine a vãzut vreodatã
un animal beat? Afarã de cazul cã i se toarnã cu forþa
alcool pe gât. În continuare, sfântul Augustin ne prezintã
cel mai complet tablou al urmãrilor beþiei pe care ni-l
oferã literatura patristicã.
Beþia este mama tuturor nelegiuirilor, rãdãcina crimelor,
izvorul viciilor, tulburarea capului, rãvãºirea simþurilor,
furtuna limbii ºi a trupului, naufragiul castitãþii, pierderea
timpului, nebunie de bunãvoie, o viaþã parazitarã ruºi-
noasã, depravarea moravurilor, pierderea onoarei, ruºinea,
infamia vieþii.

Epitetul de beþiv aplicat cuiva e poate cel mai ruºinos

ºi mai infamant dintre toate, tocmai pentru cã în el se
ascund toate viciile posibile. Ne putem imagina cum
ar suna acest epitet adresat unui ucenic al lui Isus,
unui slujitor al altarului, chemat sã lupte din rãsputeri
împotriva acestui viciu care ameninþã poporul nostru
nu numai cu degradarea moralã totalã, dar, pe termen
lung, cu dispariþia lui biologicã?
Referitor la viciul lãcomiei, propun spre reflecþie în
mod deosebit atitudinea pe care o avem la masã. Cum
ne comportãm la masã? Comportamentul nostru e
dictat de raþiune, de bunul simþ, de caritatea fraternã,
sau de instinctul animalic al foamei? A nu te controla,
a te repezi la mâncare spre a o lua înaintea altora, a
nu fi atent la cei din jur, a te întinde peste alþii, a alege
ce-i mai bun, a-i lãsa pe alþii flãmânzi, a-þi manifesta
în mod zgomotos plãcerea mâncând cu gura deschisã,
plescãind, ca la troacã, nu înseamnã numai lipsã de
maniere, lipsa celor ºapte ani de acasã, dar înseamnã
renunþare la demnitatea ta de om, incapacitatea de a-þi
domina instinctele.
116 VICIILE CAPITALE

Ca model de comportare la masã ne sunt primii creº-

tini. Ascultaþi cum îi descrie Tertulian pe primii creºtini
luând masa:
La mesele noastre nu se admite nimic josnic, nimic lipsit
de modestie. Nu ne aºezãm la masã fãrã sã fie adresatã
mai întâi lui Dumnezeu o rugãciune. Mâncãm atât cât e
necesar ca sã ne potolim foamea. Bem atât cât se cuvine
sã o faci când trãieºti în castitate. Ne sãturãm ca unii care
trebuie sã se scoale noaptea pentru a se ruga lui Dumnezeu.
Discutãm ºtiind cã Dumnezeu ascultã. Dupã ce ne-am
spãlat pe mâini ºi s-au aprins luminile, fiecare este invitat
sã cânte laude lui Dumnezeu pe care le scoate din sfintele
Scripturi sau pe care le compune el însuºi; prin aceasta
se cunoaºte cât a bãut. Masa se terminã cu o rugãciune.
Ieºim de acolo la fel cum am intrat, cu modestie, cuviincios;
mai mult decât de la o masã, ieºim de acolo ca de la o ºcoalã.

2. Postul
Opusã viciului lãcomiei este virtutea cumpãtãrii. Cum-
pãtarea în mâncare ºi bãuturã e necesarã nu numai
pentru a avea un trup sãnãtos, ci ºi pentru a avea un
suflet sãnãtos ºi o viaþã spiritualã normalã ºi sãnã-
toasã. În aceastã privinþã, cum am amintit deja, în egalã
mãsurã dãuneazã ºi mesele exagerate în mâncare ºi bãu-
turã ºi posturile exagerate.
Sfânta Tereza cea Mare le explica foarte clar cãlu-
gãriþelor sale cât de dãunãtoare pot fi pentru viaþa spiri-
tualã fie postul exagerat, fie abuzul în mâncare ºi bãu-
turã. A mânca bine ºi a posti bine sunt douã condiþii
indispensabile trãirii vieþii spirituale, fãrã de care chiar
viaþa de rugãciune ºi contemplaþia suferã.
E cunoscut episodul din viaþa sfintei Tereza de Avila,
când, într-o zi, a fost invitatã la o masã mare la care
 LÃCOMIA 117

era aºteptatã sã vorbeascã despre unele chestiuni impor-

tante referitoare la mãnãstirile carmelite. La masã s-a
servit fripturã de prepeliþã. Tereza serveºte o datã, iar
când terminã ce-a luat, cere platoul cu fripturã ºi ser-
veºte ºi a doua oarã. Scandal pentru toatã lumea. Era
cunoscutã ca mare ascetã. I se atrage atenþia cã îºi stricã
imaginea. Tereza rãspunde: „Când postesc, postesc, când
mãnânc prepeliþe, mãnânc prepeliþe”.
Cumpãtarea a fost întotdeauna secretul unei vieþi
lungi. Cei mai celebri medici ai antichitãþii greco-romane
au fost Hipocrate ºi Galenus, acesta din urmã medicul
împãraþilor Traian ºi Antoniu. Primul, a trãit o sutã
patruzeci de ani; al doilea, peste o sutã de ani. Întrebaþi
care este secretul longevitãþii lor, rãspunsul era unul
singur: „Nu m-am sculat niciodatã sãtul de la masã”.
Papa Urban al V-lea, în secolul al XIV-lea, considerând
cã regula cãlugãrilor cartuzieni de a nu mânca niciodatã
carne este prea inumanã, punând în pericol sãnãtatea
ºi viaþa cãlugãrilor, a dat dispoziþie ca aceastã preve-
dere sã fie scoasã din constituþiile lor. Decizia a provocat
uimire ºi nemulþumire la cãlugãrii cartuzieni. Intervenþia
superiorului general la papa a rãmas fãrã succes. Sfântul
Pãrinte se trezeºte într-o bunã zi la curtea papalã, la
Avignon, cu o delegaþie foarte ciudatã, de bãtrâni. Era
o delegaþie numeroasã de cãlugãri cartuzieni care veneau
la papa sã-ºi pledeze cauza, arãtându-i pe viu cã abstinenþa
totalã de la carne nici nu slãbeºte sãnãtatea, nici nu
scurteazã viaþa. Cel mai tânãr membru al delegaþiei avea
87 de ani, cel mai în vârstã ºi purtãtorul de cuvânt avea
o sutã. Papa s-a convins ºi le-a lãsat neschimbat regimul
de viaþã.
Dar nu aceste motive de ordin uman, dietetic, stau
la baza cumpãtãrii, a postului creºtin. Asistãm în tim-
purile noastre la un fenomen ciudat. Legile Bisericii
118 VICIILE CAPITALE

cu privire la post ºi abstinenþã s-au subþiat atât de

mult încât ne întrebãm ce a mai rãmas din ce a fost
odatã: douã zile de post pe an pentru cei care au ajuns
la o anumitã vârstã ºi care n-au depãºit o anumitã
vârstã, o orã de post înainte de împãrtãºanie, abstinenþa
de la carne vinerea în Postul Mare ºi atât. În vinerile
din afara Postului Mare, cine consumã carne, e obligat
sã-ºi impunã singur o faptã de pocãinþã.
ªi totuºi, nicicând nu s-a vorbit atât de mult despre
post ca în zilele noastre; în toate straturile sociale existã
mare interes pentru post ºi abstinenþã, însã nu din motive
religioase, ci din motive politice, terapeutice, dietetice,
sportive.
Pornind de la aceastã constatare, Mons. Favreau, la
adunarea Conferinþei Episcopale Franceze, þinutã în
1983 la Lourdes, spunea aceste cuvinte:
Ar fi o eroare ca asceza sã fie lãsatã numai pe seama celor
care o practicã din motive estetice sau sportive. Ar fi un
mare pãcat sã o lãsãm sã existe numai acolo unde ea este
impusã de viaþã adesea ca o încercare zdrobitoare. Nu ar
fi oare cazul sã redescoperim semnificaþia vechii trilogii:
pomanã, post, rugãciune?

Lumea laicã utilizeazã postul ca o armã de luptã

foarte eficace pentru scopuri politice, umanitare, sociale,
spre a apãra o cauzã sau o ideologie. Creºtinul trebuie sã
facã din post o armã de luptã împotriva forþelor rãului.
Ne-o spune însuºi Cristos dupã vindecarea epilepticului:
„Acest soi de diavoli nu poate fi scos decât prin rugã-
ciune ºi post” (Mt 17,21).
O grevã a foamei e în stare sã înduplece guvernele
ºi sã acorde ce se cere; postul e un fel de grevã a foamei
care miºcã inima lui Dumnezeu. În momentele de grea
cumpãnã, Israelul implora ajutorul lui Dumnezeu prin
 LÃCOMIA 119

post ºi rugãciune. Aºa s-a întâmplat în vremea Iuditei,

la ameninþarea lui Olofern:
Tot Israelul, bãrbaþi, femei ºi copii, locuitori ai Ierusa-
limului, au cãzut cu faþa la pãmânt în templu, ºi-au presãrat
cenuºã în cap ºi au întins mâinile înaintea Domnului (...)
ªi Domnul a auzit glasul lor ºi a vãzut supãrarea lor, ºi
poporul din toatã Iudeea ºi locuitorii Ierusalimului au
postit mai multe zile în faþa templului Domnului celui
atotputernic (Idt 4,11.13).
Nu numai în creºtinism, ci ºi în celelalte religii ºi
curente mistice, postul este o formã de manifestare a
pocãinþei, o cale de purificare ºi iertare.
În paradisul pãmântesc, protopãrinþii noºtri erau vege-
tarieni: „ªi Dumnezeu a zis: «Iatã cã v-am dat orice
iarbã care face sãmânþã ºi care este pe faþa întregului
pãmânt ºi orice pom care are în el rod cu sãmânþã:
aceasta sã fie hrana voastrã»” (Gen 1,29). Carnea anima-
lelor ºi a grãsimilor nu este amintitã.
Abia dupã potop Dumnezeu face omului o concesie,
îngãduindu-i sã se hrãneascã cu carne. „Dumnezeu a
binecuvântat pe Noe ºi pe fiii sãi ºi le-a zis: «Creºteþi,
înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmântul... Tot ce se miºcã ºi
are viaþã sã vã slujeascã de hranã; toate acestea vi le
dau, ca ºi iarba verde»” (Gen 9,1.3). Abstinenþa de la
carne, spun maeºtrii vieþii spirituale, este nostalgie ºi
întoarcere la starea paradisiacã.
În vremurile noastre Biserica a repetat învãþãtura
tradiþionalã: pocãinþa nu poate fi separatã de post, pomanã
ºi rugãciune. A fãcut-o la Sinodul episcopilor din 1971,
la Congresul Euharistic Internaþional la Lourdes în 1981,
la Sinodul episcopilor din 1983, care a tratat despre
reconciliere ºi penitenþã. A fãcut-o Ioan Paul al II-lea
în exortaþia apostolicã Reconciliatio et poenitentia din
1984, unde scrie:
120 VICIILE CAPITALE

Postul poate fi practicat în forme vechi ºi noi, ca semn de

convertire, de pocãinþã ºi de mortificaþie personalã ºi, în
acelaºi timp, de unire cu Cristos rãstignit ºi de solidaritate
cu cei înfometaþi ºi suferinzi (...) Trinomul post - pomanã -
rugãciune împreunã cu alte forme zilnice de pocãinþã,
impuse de viaþã sau alese în mod voit, acest trinom nu
indicã doar câteva fapte de pocãinþã, dar dau mãrturie
despre orientarea vitalã spre Dumnezeu în însuºi modul
de a trãi al omului credincios (nr. 26).

E reluatã aici, în alte cuvinte, vechea învãþãturã a sfin-

þilor pãrinþi care spuneau: cele douã aripi ale postului
sunt pomana ºi rugãciunea. Postul fãrã pomanã, fãrã
caritate, fãrã ajutorarea celor flãmânzi, nu are sens.
ªi avarii postesc, postesc foarte mult, dar ce folos de
postul lor? Postesc pentru a strânge bani la ciorap. Nu-ºi
hrãnesc stomacul pentru a-ºi hrãni pofta de bani.
Creºtinii din primele veacuri posteau miercurea ºi
vinerea, iar mâncarea la care ei renunþau o dãdeau la
sãraci. În secolul al II-lea, Hermas scria în Pãstorul:
„În ziua în care vei posti nu vei pune nimic în gurã,
afarã de pâine ºi apã. Calculeazã suma de bani pe care
ai fi cheltuit-o pe mâncare în acea zi ºi pune-o deoparte
ca sã o dai unei vãduve, unui orfan sau unui nevoiaº”.
Biserica ni-l pune înaintea ochilor ca model pe însuºi
Mântuitorul care posteºte 40 de zile ºi 40 de nopþi. Desigur,
postul înseamnã renunþare, suferinþã. Dar meritã. Apos-
tolul Paul ne încurajeazã, punându-ne în faþã exemplul
sportivilor din stadioane care se supun unei asceze severe,
renunþã la o mulþime de satisfacþii, la alcool, se supun
unui regim alimentar sever, pentru a dobândi o cununã
care se veºtejeºte. De ce nu ar face toate aceste lucruri
creºtinii pentru a dobândi o cununã nepieritoare?
 LENEA

1. Lenea trupeascã
Lenea este un viciu foarte curios. Ea poate sã ia foarte
uºor masca înºelãtoare a virtuþii. Leneºul apare uneori
ca un om liniºtit, cumsecade, la locul lui; nu deranjeazã
pe nimeni, stã în banca lui ºi vegeteazã, ºi cum priveºte
mereu în zare, spre nimic, uºor poate fi luat drept un
contemplativ.
Lenea este arta de a nu face nimic, „arte del sole”, cum
o numesc napolitanii, cunoscuþi pentru trândãvia lor:
arta de a sta la soare.
Dintre toate viciile capitale, în Sfânta Scripturã lenea
este cel mai bine descrisã. În Vechiul Testament, autorul
cãrþii Proverbelor, cu un extraordinar simþ psihologic
ºi într-un limbaj ºfichiuitor, caustic, face radiografia
perfectã a trândavului care îºi iroseºte zadarnic viaþa
primitã de la Dumnezeu, face de pomanã umbrã pãmân-
tului, trãieºte ca un parazit din munca ºi sudoarea
celorlalþi. „Pânã când vei sta culcat, leneºule? Când te
vei scula din somnul tãu? Sã mai dormi puþin, sã mai
aþipeºti puþin, sã mai încruciºezi puþin mâinile ca sã
dormi!” (Prov 6,9-10).
Am trecut pe lângã ogorul unui leneº ºi pe lângã via unui
om fãrã minte. ªi era numai spini, acoperit de mãrãcini
ºi zidul de piatrã era prãbuºit. M-am uitat bine ºi cu luare
aminte ºi am tras învãþãturã din ce am vãzut „Sã mai dorm
puþin, sã mai aþipesc puþin, sã mai încruciºez mâinile puþin
ca sã mã odihnesc. ªi sãrãcia vine peste tine pe neaºteptate,
ca un hoþ, ºi lipsa, ca un om înarmat (Prov 24,30-34).
122 VICIILE CAPITALE

Activitatea fundamentalã ºi exclusivã a leneºului e

somnul. Veºnic e obosit ºi cascã la nesfârºit fãrã a face
efortul sã-ºi ducã mâna la gurã. „Dupã cum se învârte
uºa pe þâþânele ei, aºa se învârte leneºul în patul lui.
Leneºul îºi vârã mâna în blid ºi-i vine greu sã o ducã
iarãºi la gurã” (Prov 26,14-15). ªi dormind tot timpul,
în somn viseazã numai pericole care îl ameninþã în caz
cã ar ieºi din casã ºi s-ar duce la muncã. „Leneºul zice:
«Afarã este un leu care m-ar putea ucide pe uliþã»”
(Prov 23,13).
Dar ceea ce îl iritã de-a dreptul pe autorul cãrþii
Proverbelor este faptul cã aceste fiinþe indolente, fãrã
iniþiative, incapabile de efort, care nu au nici un scop
în viaþã, care nu au nici un interes pentru nimic, care
îºi târâie hoitul de ici, colo, ºi le miroase urma, cum se
spune în popor, ceea ce este adevãrat cãci le este lene
sã se spele, sã facã baie, sunt fiinþe foarte închipuite,
cred cã ei posedã adevãrata înþelepciune ºi suprema
filozofie a vieþii, cã sunt foarte isteþi, întrucât cunosc
arta de a smulge vieþii maximum de profit cu minimum
de efort, ºtiu sã-ºi conserve ºi sã-ºi dozeze energiile.
Zice autorul cãrþii Proverbelor: „Leneºul se crede mai
înþelept decât ºapte oameni care rãspund cu chib-
zuinþã” (Prov 26,16).
Indienii exprimã perfect filozofia leneºului prin acest
joc de cuvinte: decât sã alergi, mai îndatã mergi. Decât
sã mergi, mai îndatã stai. Decât sã stai în picioare, mai
îndatã stai jos. Decât sã stai jos mai îndatã stai culcat.
Decât sã stai culcat mai îndatã dormi. Decât sã dormi
mai îndatã mori. Decât sã mori mai îndatã nu te naºti.
Dar e ceva ºi mai grav: leneºul nu se mulþumeºte sã
trãiascã pentru ceea ce el numeºte adevãrata filozofie
a vieþii, ci are o atitudine de dispreþ ºi chiar de compã-
timire ºi un ton arogant, superior, dispreþuitor, sarcastic,
 LENEA 123

ironic, zeflemitor la adresa celor harnici, care folosesc

bine timpul ºi forþele date de Dumnezeu, care nu vor
sã-ºi iroseascã viaþa fãcând de pomanã umbrã pãmân-
tului. Te privesc de sus când te angajezi la o muncã ºi îþi
spun: „Ce te bagi? Ce eºti prost ºi munceºti de pomanã?
Ce, crezi cã îþi ridicã cineva statuie? Vrei sã fii premiat?
Vrei sã urci, sã faci carierã? Stai cuminte în banca ta!
Nu te lega la cap dacã nu te doare!”
În lumea ºcolãreascã ºi studenþeascã, la fel, leneºii
se cred de ºapte ori mai înþelepþi decât cei harnici,
conºtiincioºi, cãrora le aplicã cu dispreþ epitetul de
tocilari ºi alte epitete asemãnãtoare.
Du-te la furnicã, leneºule; uitã-te cu bãgare de seamã la cãile
ei ºi înþelepþeºte-te! Ea n-are nici cãpetenie, nici supra-
veghetor, nici stãpân; totuºi îºi pregãteºte hrana vara ºi
strânge de-ale mâncãrii în timpul seceriºului (Prov 6,6-8).

Cã lenea duce la sãrãcie ºi hãrnicia la prosperitate

este un lucru evident. Sunt þãri ºi popoare care, deºi
sunt bogate în resurse, se zbat în sãrãcie ºi mizerie.
De ce? În primul rând fiindcã trãiesc în trândãvie, hoþie
ºi ºmecherii, aºteaptã lefuri ºi pensii mari de la guvern;
supravieþuiesc de la un an la altul, de pe o lunã pe alta,
fãcând împrumuturi de la strãini. ªi sunt popoare
foarte sãrace în resurse naturale, dar care trãiesc în
prosperitate, fiindcã ºtiu ce este hãrnicia ºi cultul muncii.
Sã ne gândim la poporul german care dupã ultimul rãzboi
mondial s-a ridicat prin muncã tenace, din propria cenuºã
numai în câþiva ani. Sau la harnicul popor olandez. În
trecut olandezii au gãsit o metodã foarte bunã de a-i
hãrnici pe leneºi. Îi închideau în celule în care intra apa.
Li se dãdea o pompã manualã. Leneºii trebuiau sã pom-
peze, sã scoatã apa afarã, ca sã nu se înece.
124 VICIILE CAPITALE

Dar ne întrebãm poate: oare n-or fi, într-adevãr, cei

leneºi mai înþelepþi decât cei harnici? N-or fi având ei
dreptate? N-o fi somnul suprema înþelepciune a vieþii?
Un mare industriaº milanez, când a împlinit vârsta de
80 de ani ºi-a permis, în sfârºit, sã facã un concediu. Unde?
La Napoli. Acolo soarele e mai plãcut ca oriunde ºi acolo
îºi petrece toatã lumea concediul. E ºi o vorbã: „Vedere
Napoli e poi morire”. Într-o zi, plimbându-se pe o pajiºte,
pe þãrmul mãrii, vede un bãietan, tolãnit în iarbã, dormind.
Îl trezeºte brusc, lovindu-l cu piciorul. Îl ceartã:
– Nu þi-e ruºine sã dormi în timp ce lumea cinstitã mun-
ceºte? Dacã îmi promiþi cã munceºti sunt dispus sã te
angajez la mine în fabricã. Mai mult, vãd cã ai doi ochi
inteligenþi ºi douã braþe vânjoase; sunt dispus sã fac ceva
mai mult pentru tine. Te trimit la ºcoalã sã studiezi. ªi
dacã te arãþi vrednic, cum n-am copii, aº putea sã te înfiez
ºi sã te las moºtenitor.
– ªi apoi?, întreabã bãiatul abia ridicând capul din iarbã.
– Cum? Eºti prost sau te faci cã nu înþelegi? Îþi promit
bogãþia, dacã vei ºti sã o câºtigi cu sudoarea frunþii tale
ºi a creierului.
– ªi apoi, dupã ce o voi fi câºtigat, ce am de fãcut?
– Dupã aceea vei face ce fac eu.
– Adicã?
– Adicã vei putea sã-þi iei ca mine un concediu ºi sã vii
sã te odihneºti în mijlocul frumuseþilor acestui minunat
oraº.
– Pãi, eu ce fac acuma? Nu mã odihnesc? E nevoie de atâta
obosealã ca sã pot face ceea ce fac deja?, zice bãiatul lãsând
sã-i cadã din nou capul în iarbã.

Cartea Proverbelor, cu toatã puterea de convingere

ºi cu toatã analiza psihologicã foarte finã a leneºului pe
care o face, e greu de presupus cã poate hãrnici vreun
leneº.
 LENEA 125

Autorul cãrþii Proverbelor avea cu privire la viaþa

de dincolo concepþia comunã pe care poporul sãu o avea
la vremea aceea. Cel harnic îºi primeºte rãsplata, iar cel
leneº pedeapsa în lumea aceasta. Cei buni ºi cei rãi,
toþi laolaltã, la moarte coboarã în ªeol unde petrec o
viaþã inconºtientã. Dar dacã ºi cel harnic ºi cel leneº
la urmã au aceeaºi soartã, în fond, nu e mai câºtigat cel
leneº decât cel harnic care ºi-a frânt oasele muncind?
În acest caz nu e preferabil acel „dolce far niente” al
napolitanilor?
Lucrurile se schimbã total o datã cu revelaþia Noului
Testament. În parabola talanþilor (cf. Mt 25,14-30),
Mântuitorul ne cere sã fructificãm talanþii, darurile,
forþele pe care le-am primit. Hãrnicia, ca ºi lenea, are
urmãri în veºnicie: mântuirea, respectiv, osânda veºnicã.
Sentinþa pentru cel care a fructificat talanþii este: „Bine,
slujitor bun ºi credincios. Ai fost credincios în puþine
lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intrã în bucuria
stãpânului tãu”. Iar pentru leneºul care ºi-a îngropat
talantul în pãmânt: „Slugã vicleanã ºi leneºã!... Pe
sluga aceea netrebnicã aruncaþi-o în întunericul de
afarã. Acolo va fi plâns ºi scrâºnire a dinþilor”.
Cuvinte deosebit de severe are ºi apostolul Paul la
adresa leneºilor. Ucenicului sãu Timotei îi dã dispoziþii
cum sã se comporte cu vãduvele tinere „care obiºnuiesc
sã umble fãrã nici o treabã din casã în casã. ªi nu numai
cã sunt leneºe, dar sunt ºi limbute ºi iscoditoare ºi vorbesc
ce nu trebuie vorbit” (1Tim 5,13). Tesalonicenilor le
spune tranºant: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu
mãnânce”. Cãci leneºul ce nu munceºte ºi totuºi mãnâncã,
este hoþ, impostor: mãnâncã din munca altuia. ªi Apos-
tolul se dã pe sine ca exemplu de hãrnicie:
Voi ºtiþi cã n-am mâncat de pomanã pâinea nimãnui, ci,
lucrând ºi ostenindu-ne, am muncit zi ºi noapte, ca sã
126 VICIILE CAPITALE

nu fim povarã nimãnui dintre voi... Când eram la voi vã

spuneam lãmurit: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu
mãnânce!” Auzim însã cã unii dintre voi trãiesc în dezordine,
nu lucreazã nimic, ci se þin de nimicuri. Îndemnãm pe
oamenii aceºtia ºi îi sfãtuim în Domnul nostru Isus Cristos
sã-ºi mãnânce pâinea lucrând în liniºte (2Tes3,7-12).

2. Lenea, mama imoralitãþii

Sã mai aruncãm o privire la tabloul lui Hieronymus
Bosch, reprezentând cele ºapte vicii capitale. Cum repre-
zintã pictorul lenea? Nu ne vine a crede ce ne este dat
sã vedem. Spaþiul rezervat acestui viciu este ocupat de
un preot care doarme liniºtit în faþa focului ce arde în
ºemineu. Iar în somn viseazã o cãlugãriþã care se roagã
Rozariul.
Ne place, nu ne place, asta vedem în tablou. Pictorul
nu este un anticlerical ºi nu intenþioneazã sã-ºi batã
joc de slujitorii altarelor. Dar are o intuiþie bazatã pe
realitate. Viciul care ameninþã în primul rând persoa-
nele care se consacrã lui Dumnezeu este lenea; dupã
el vin ºi celelalte. Pãrinþii deºertului ºi întemeietorii
vieþii monahale nu erau anticlericali. Dar ºi-au dat seama
ºi ei cã lenea este primul duºman al monahului. De
aceea, munca, munca fizicã: împletirea de rogojini, culti-
varea pãmântului, e obligatorie pentru monah.
Lenea e uºa prin care intrã în mãnãstiri corupþia, imora-
litatea. Luther a justificat ieºirea din viaþa cãlugãreascã
spunând cã e scârbit de trândãvia cãlugãrilor din mãnãs-
tiri. Pretext: dacã el însuºi ar fi muncit mai mult în
mãnãstire, cu siguranþã cã nu ar fi alunecat în desfrâu.
ªtim cât era de necruþãtor sfântul Francisc de Assisi
cu cei care cãutau în cãlugãrie o viaþã de trândãvie.
Povesteºte Toma de Celano în biografia pe care i-a scris-o:
 LENEA 127

Era într-un loc un frate care nu se obosea sã meargã la

cerºit, dar la masã mânca cât patru. Vãzând sfântul cã e
robul pântecului, cã se repezeºte la mâncare, dar nu la
muncã, într-o zi l-a certat astfel: „Vezi-þi de drumul tãu,
frate muscã, fiindcã vrei sã te hrãneºti cu sudoarea fraþilor
tãi ºi sã trândãveºti în lucrarea lui Dumnezeu. Te asemeni
cu fratele trântor, care lasã munca pe seama albinelor, dar
vrea sã fie cel dintâi la mâncat miere”. Acel om trupesc,
vãzându-se descoperit în lãcomia sa, s-a reîntors în lumea
pe care nici n-o pãrãsise de fapt.
Nu numai cãlugãrii, dar ºi noi, cei chemaþi la sfânta
preoþie putem cãdea victime ale acestui viciu dacã nu
ne impunem un control sever ºi o disciplinã serioasã.
Ce poate fi mai absurd decât sã fii chemat de Cristos
sã renunþi la toate, la familie, la copii, pentru a te consacra
în întregime, fãrã piedici, slavei lui Dumnezeu ºi mân-
tuirii sufletelor, ºi în realitate sã cultivi trândãvia ºi
comoditatea liber, nestingherit de obligaþiile ºi respon-
sabilitãþile celor cãsãtoriþi? Cu siguranþã cã acei pãrinþi
care muncesc din greu de dimineaþã pânã seara, se scoalã
din noapte ºi se întorc seara târziu, fãcând naveta la
mari distanþe, care muncesc pe la strãini fãrã sã se
întoarcã cu anii la familie ca sã câºtige o bucatã de pâine,
ca sã-ºi creascã copiii, vor auzi la judecatã sentinþa:
„Vino, slugã bunã ºi credincioasã... Intrã în bucuria
stãpânului tãu!” ªi cu siguranþã cã un pãstor care n-a
cãutat decât lâna ºi laptele oilor, ducând o viaþã parazitarã,
nu va putea auzi decât sentinþa contrarã: „Slugã vicleanã
ºi leneºã! Aruncaþi-l în întunericul de afarã unde e
plâns ºi scrâºnire a dinþilor!”
Sfântul Augustin le spunea preoþilor sãi: „Si vis
perfectus esse, fuge otiositatem, quia in servis Dei nihil
peius reperitur” (Dacã vrei sã fii desãvârºit, fugi de
trândãvie, cãci nimic mai rãu decât trândãvia nu poþi
128 VICIILE CAPITALE

gãsi la slujitorii lui Dumnezeu). Când dãdea clericilor

acest sfat, sfântul Augustin se gândea la experienþa
amarã a propriei sale vieþi. Prãbuºirea sa moralã, necu-
rãþia în care ºi-a trãit anii cei mai frumoºi ai vieþii ºi
din care s-a ridicat atât de greu, a pornit de la trândãvie.
În cartea a doua a Confesiunilor, capitolul al III-lea,
sfântul Augustin ne descrie cum s-au petrecut lucrurile.
La vârsta de 16 ani, pãrinþii l-au adus din oraºul Madaura
unde învãþase ºcoalã. Pânã când pãrinþii au procurat
bani ca sã-l trimitã mai departe la studii, la Cartagina,
adolescentul a trãit un an în trândãvie în casa pãrinteascã.
Acest an i-a fost fatal. Scrie Augustin:
Aveam 16 ani, posibilitãþile modeste ale familiei m-au
obligat sã-mi întrerup munca ºi, nemaiumblând la ºcoalã,
trãiam cu pãrinþii mei. ªi în acest timp bãlãriile patimilor
s-au ridicat pânã deasupra capului meu, ºi n-a fost nici o
mânã care sã le smulgã.
Cu o sinceritate ºocantã Augustin recunoaºte cã primul
pãcat la care l-a împins lenea a fost masturbaþia. Mama
sa, Monica, ºi-a dat seama de deprinderea ruºinoasã
pe care ºi-o luase, a încercat sã-l corijeze cu delicateþe ºi
înþelepciune, dar el a dispreþuit toate sfaturile înþelepte
ale mamei sale.
Eu o nesocoteam ºi mã îndreptam spre prãpastie orbit pânã
într-atât cã în anturajul tinerilor de vârsta mea mã ruºinam
sã le fiu inferior în murdãrie... mã tãvãleam în noroi de
parcã ar fi fost scorþiºoarã cu parfumuri preþioase.
E o lege cunoscutã de când lumea: trândãvia e mama
necurãþiei. Nu existã nimic în naturã, zicea sfântul
Ioan Gurã de Aur, care din cauza inactivitãþii, a inerþiei
sã nu se degradeze, sã nu se strice: apa care nu se miºcã
se transformã în mocirlã, fierul care nu e folosit rugineºte,
pãmântul care nu e lucrat se acoperã de spini ºi bãlãrii.
 LENEA 129

Celebrul rabin Hillel avea printre discipolii sãi pe

unul cu numele Sabat, care avea alergie la orice efort,
îºi petrecea zilele în trândãvie ºi veºnic se plângea cã
este istovit de atâta muncã. Rabi Hillel era foarte
îngrijorat pentru el ºi se gândea cum sã-l ajute. Într-o
zi l-a luat cu el, l-a scos afarã din Ierusalim ºi l-a dus în
Valea Hinomului sau Valea Gheenei, acolo unde dintot-
deauna se aruncã murdãriile, gunoaiele, hoiturile din
oraº ºi unde ºi azi se simt toate mirosurile insuportabile
de pe lume. Acolo este o mlaºtinã puturoasã cu tot felul
de vietãþi scârboase ºi insecte, acoperitã cu mãtreaþã ºi
vegetaþie care acoperã orice mlaºtinã. Aici se îndreaptã
bãtrânul rabin cu ucenicul sãu. Când ajunge la mlaºtinã
îºi pune toiagul jos ºi zice:
– Sã ne odihnim cãci drumul a fost greu ºi am obosit.
Tânãrul îl priveºte mirat ºi îi zice:
– Cum, chiar lângã balta asta puturoasã vrei sã ne
odihnim? Nu simþi ce duhoare insuportabilã iese din
mocirla asta?
Rãspunde rabi:
– Ai dreptate, fiule. Mocirla aceasta este ca sufletul
unui trândav. Cine poate sta în apropierea ei?
Pleacã mai departe ºi Hillel îl conduce pe tânãr la
un ogor pustiu, unde creºteau numai spini ºi pãlã-
midã. Rabi se opreºte, se sprijinã în toiagul sãu ºi zice:
– Priveºte ogorul acesta! E un pãmânt bun, dar care
nu produce nimic folositor, fiindcã a fost abandonat ºi
nu se face nimic pentru el. ªi ce altceva miºunã printre
bãlãrii decât ºopârle ºi ºerpi? Nu acest lucru se întâmplã
ºi în viaþa celor trândavi?
Nemulþumit, tânãrul zice:
– Învãþãtorule, de ce mã porþi în astfel de locuri pustii
ºi triste?
Rãspunde rabi Hillel:
130 VICIILE CAPITALE

– Pânã acum, ori de câte ori þi-am reproºat trândãvia,

nu m-ai ascultat. Trebuia sã înveþi de la naturã. Mocirla
respingãtoare þi-a arãtat cum aratã sufletul leneºului,
iar ogorul acoperit de bãlãrii þi-a arãtat ce produce o
viaþã de trândãvie.
Spune Cristos în Evanghelia dupã sfântul Matei: „Din
zilele lui Ioan Botezãtorul pânã acum, împãrãþia cerurilor
se ia cu asalt ºi numai cei care pornesc la asalt o
cuceresc” (Mt 11,12).
Leneºii nu sunt capabili de efort, de eroism, nu încearcã
sã cucereascã împãrãþia cerurilor, chiar dacã o predicã
altora. Iatã pentru ce Dante Alighieri, în cãlãtoria sa
pe celãlalt tãrâm, nu-i gãseºte pe leneºi nici în paradis,
nici în purgatoriu, ci în infern. Îi descrie în cântul
al VII-lea al Infernului. Sufletele lor goale se miºcã
triste pe fundul mocirlei Stixului din mitologie, reduse
fiind la starea de larve, la o viaþã pur vegetativã, incon-
ºtientã. Rãmân ºi dupã moarte aºa cum îi descrie Cartea
Proverbelor: „Lenea te scufundã într-o letargie profundã
ºi sufletul molatic suferã de foame” (Prov 19,15).
„Fugit irreparabile tempus”, spunea cu tristeþe poetul
latin Vergiliu. Timpul pierdut, pierdut este pentru tot-
deauna; nu mai poate fi recuperat.
În Sfânta Scripturã, Dumnezeu propune trei lucruri
imposibile: „Mergi ºi cântãreºte greutatea focului,
mãsoarã suflarea vântului ºi adu înapoi ziua care a
trecut”.
Cei leneºi, de regulã, sunt melancolici, triºti. E tristeþea
provocatã de timpul ucis, de viaþa care se scurge inutil.
Blestemul aruncat de Isus asupra smochinului care
trei ani a fãcut de pomanã umbrã pãmântului, nu a
fãcut roade, nu ne poate lãsa indiferenþi. Ne obligã sã
dãm rãspuns la întrebarea: ce facem cu timpul nostru,
cu viaþa noastrã?
 LENEA 131

3. Hãrnicia
Ca oricare alt viciu, lenea nu poate avea alt leac
decât virtutea contrarã, adicã munca asiduã, hãrnicia.
Pe cât de caustice ºi necruþãtoare sunt cuvintele
Sfintei Scripturi la adresa leneºilor, pe atât de frumoase
ºi elogioase sunt cuvintele ei la adresa celor harnici.
De pildã, în Cartea lui Ben-Sirah (38,26-46), gãsim un
adevãrat imn închinat muncii. Sunt descrise ºi elogiate
diferitele munci: cea a cãrturarului care agoniseºte cu
trudã ºi încetul cu încetul înþelepciunea; a plugarului
care brãzdeazã pãmântul; a dulgherului ºi zidarului
care petrec ziua ºi noaptea muncind, a fierarului care
lângã nicovalã îºi pune la treabã muºchii lovind cu cio-
canul; a olarului care, lucrând la roata sa, plãmãdeºte
lutul. Fãrã de aceºtia, spune autorul sacru, nu se zideºte
cetatea.
Sau admirabilul elogiu pe care îl face femeii harnice
Cartea Proverbelor (31,10-31). Femeia harnicã, lucreazã
voioasã cu mâinile ei lâna ºi cânepa. Se scoalã dis-de-dimi-
neaþã ºi îºi rânduieºte treburile casei. Fãrã sã lucreze
ea nu mãnâncã. Hãrnicia ei trebuie datã ca pildã la porþile
cetãþii.
Munca nu este facultativã. Ea þine de însãºi structura
ontologicã a omului. Munca nu este urmarea pãcatului
strãmoºesc, cãci deja înainte de a cãdea în pãcat, omul
a primit porunca de a munci. „Domnul Dumnezeu l-a luat
pe om ºi l-a aºezat în grãdina Edenului ca sã o lucreze
ºi sã o pãzeascã” (Gen 2,15). Cã dupã cãderea în pãcat
munca a devenit chin ºi pedeapsã, asta e altceva. Dar
ºi aici e valabilã vorba sfântului Augustin: Dumnezeu
ºi dintr-un rãu poate sã scoatã un bine.
Munca, devenitã chin ºi pedeapsã, oferitã lui Dum-
nezeu, capãtã valoare de ispãºire pentru pãcate. Gãsim
132 VICIILE CAPITALE

scris în literatura iudaicã veche cã, atunci când pãrintele

nostru Adam a fost izgonit din paradis din cauza pãca-
tului sãu, un înger a primit însãrcinarea sã-i procure
seminþe de bunã calitate pentru ca sã-ºi poatã scoate
hrana din munca câmpului. Adam a început sã-ºi cultive
ogorul, dupã ce cu multã trudã l-a curãþit de spini ºi
pãlãmidã. Într-o zi sãpa pãmântul. În momentul în care,
istovit de obosealã, se opreºte ca sã-ºi ºteargã sudoarea
de pe faþã, vede lângã el un înger care þinea în mâini
un vas frumos. Adam credea cã a venit sã-i aducã apã ca
sã bea ºi întinde mâna dupã ulcior. Îngerul îl opreºte:
„Te înºeli, nu-i nimic de bãut în ulciorul acesta. Eu am
fost trimis de Dumnezeu ca sã adun în acest ulcior picã-
turile de sudoare care îþi curg de pe frunte când munceºti
dupã cuvântul pe care l-a rostit Domnul: «În sudoarea
frunþii tale îþi vei mânca pâinea» (Gen 2,19). Acest ulcior
este mãsura pocãinþei tale pe pãmânt. Când îl vei fi
umplut cu sudoarea frunþii, vei putea sã te odihneºti”.
Adam a înþeles cum putea sã-ºi ispãºeascã greºeala ºi
ºi-a continuat munca.
Dar ar însemna sã lipsim munca de nobleþea ºi mãreþia
ei adevãratã dacã am reduce munca doar la aspectul ei
penitenþial. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al muncii.
Dumnezeu munceºte, deºi nu are nici un pãcat de ispãºit.
Dumnezeu, când a creat lumea, ºase zile a muncit, iar
în ziua a ºaptea s-a odihnit. Isus, în Evanghelia dupã
sfântul Ioan, ne dã de înþeles cã, dupã ziua de odihnã,
Dumnezeu ºi-a reluat munca, fiindcã Isus le spune
iudeilor: „Tatãl meu lucreazã ºi acum. ªi eu, de asemenea,
lucrez” (In 5,17). Noi spunem: Dumnezeu a fãcut lumea.
Nu a fãcut-o, ci o face, cãci nu a terminat-o de fãcut ºi
încã lucreazã la ea.
Ultimele descoperiri ale ºtiinþei ne aratã cã de vreo
15 miliarde de ani, de când a avut loc acel big-bang
 LENEA 133

iniþial, explozia atomului primar, lumea se tot face ºi

continuã sã se facã. Universul se dilatã mereu, e în
permanentã expansiune, creºte, corpurile cereºti aleargã
cu o vitezã ameþitoare dinspre centrul spre periferia
universului ca schijele unei bombe care au explodat.
Isus, Fiul lui Dumnezeu, la rândul sãu, munceºte cu
mâinile sale, face muncã de dulgher, alãturi de Iosif care
l-a învãþat meserie. Ca ºi Iahve în Vechiul Testament,
Isus avea sã-ºi ia mai târziu titlurile din lumea celor care
muncesc: pãstor, viticultor, medic, semãnãtor. El prezintã
apostolatul ca o muncã: asemãnãtoare cu munca sece-
ratului, cu aceea a pescuitului. Mai mult, are grijã sã-ºi
aleagã ca apostoli oameni obiºnuiþi cu munca: pescari,
pescuitul la nãvod fiind o muncã deosebit de durã.
În pelerinaj la Nazaret, în 1964, papa Paul al VI-lea
exclama: „O, Nazaret, o, casã a Fiului tâmplarului, cum
am vrea sã înþelegem aici ºi sã celebrãm aici legea severã
ºi rãscumpãrãtoare a oboselii umane, sã redobândim
aici conºtiinþa demnitãþii muncii!”
Conciliul al II-lea din Vatican, în Gaudium et spes la
nr. 67, afirmã cã, prin munca sa, omul devine colaborator
al lui Dumnezeu „la desãvârºirea creaþiei divine”.
Mai mult, spune Conciliul, noi ºtim cã prin munca oferitã
lui Dumnezeu, omul se asociazã la lucrarea de rãscum-
pãrare a lui Isus Cristos care a conferit muncii o demnitate
eminentã muncind cu mâinile sale la Nazaret. De aici
decurge pentru fiecare îndatorirea de a munci cinstit.

Noi suntem creaþi dupã chipul ºi asemãnarea lui

Dumnezeu. Ce fel de Dumnezeu? Un Dumnezeu care
munceºte, nu trândãveºte. Actualul papã, Ioan Paul
al II-lea, tratând despre chipul ºi asemãnarea lui Dum-
nezeu din om, aprofundând în scrierile sale învãþãtura
Conciliului, scoate în evidenþã faptul cã omul, muncind
134 VICIILE CAPITALE

ca ºi Dumnezeu ºi împreunã cu Dumnezeu, este cola-

borator al lui Dumnezeu la lucrarea de creaþie, creator
ºi stãpân al universului împreunã cu Dumnezeu ºi
subordonat lui Dumnezeu.
Omul poartã în el chipul, asemãnarea unui Dum-
nezeu stãpân ºi creator. Cunoscutul teolog francez D.
Chénu descrie aceastã sublimã misiune a omului de a
fi continuatorul lui Dumnezeu în lucrarea de creaþie
prin aceste cuvinte: „Dumnezeu creeazã astãzi. Ceea
ce înseamnã cã actul sãu creator se înfãptuieºte prin
munca ºi în munca mea umanã... Cu cât eu muncesc
mai mult, cu atât Dumnezeu este mai mult creator”.
Dar nu numai Dumnezeu munceºte, nu numai Fiul
lui Dumnezeu munceºte, ci absolut toate creaturile
universului muncesc. Dumnezeu a stabilit tuturor crea-
turilor un scop, o finalitate, ºi ele muncesc pentru a
realiza scopul pentru care au fost create. Nu existã în
univers un atom de materie care sã nu aibã un scop al
sãu precis ºi care sã nu munceascã pentru atingerea
scopului sãu. ªtiþi câþi atomi are o celulã din trupul
nostru? Peste o mie de miliarde. Cam câte stele are o
galaxie giganticã. ªtiþi câte celule are un trup omenesc?
Treizeci de miliarde de miliarde de miliarde sau 3x1028.
Ei bine, nu existã un atom, nu existã o celulã care sã
nu aibã un scop ºi o funcþie a sa precisã de îndeplinit.
Miliardele de atomi sunt în legãturã unii cu alþii în acest
uriaº laborator care este celula; miliardele de miliarde
de celule comunicã toate între ele ºi contribuie fiecare cu
funcþia ei specificã la unitatea absolutã ºi la funcþiona-
litatea întregului organism.
Toate vietãþile au un scop ºi muncesc pentru înfãp-
tuirea lui. Ciocãnitoarea ciocãneºte scoarþa copacilor
pentru a extrage larvele insectelor. Castorul face diguri.
 LENEA 135

Albina face miere. Chiar fratele trântor care bâzâie, cântã,

ºi cu care sfântul Francisc de Assisi îi comparã pe trân-
davi, are ºi el un scop ºi munceºte, chiar dacã nu face
miere. Munca lui e sã cânte pentru a crea bunã dispo-
ziþie albinelor ca acestea sã producã miere mai cu spor.
Omul care nu munceºte este singura fiinþã din univers
care nu are nici un scop, nici o finalitate, nici un sens:
e cu desãvârºire inutil. Nu cã nu are, dar nu-ºi descoperã
cu mintea scopul sau nu munceºte ca sã-l realizeze. El
se autoeliminã, se exclude din minunatul concert al
creaþiei. Face notã discordantã. E un monstru al naturii.
Putem spune, pe bunã dreptate, cã lenea este singurul
pãcat cu adevãrat împotriva naturii.
Sfântul Alfons de Liguori este de pãrere cã leneºii
au o existenþã mai absurdã ºi mai ruºinoasã decât a
diavolilor.
E un lucru uimitor, zice sfântul Alfons. Diavolul ºtie cã
viaþa noastrã e scurtã, de aceea nu lasã sã treacã nici o
clipã din zi ºi din noapte fãrã sã ne ispiteascã. Diavolul,
spune sfântul Ioan, a coborât la noi cuprins de o mânie
mare, ºtiind cã are puþin timp ca sã ne dãuneze. Cum?
Duºmanul nostru nu pierde niciodatã timpul pe care îl are
ca sã ne ducã în iad, iar noi sã pierdem timpul pe care
Dumnezeu ni-l dã ca sã ne mântuim?

De altfel, lenea fiind ea însãºi mama tuturor viciilor,

leneºul nu mai are nevoie de vreun diavol ca sã-l ispi-
teascã ºi sã-l ducã în iad. Iadul pentru leneº începe deja
pe pãmânt. „Iadul, spune un autor italian, Ciro Menotti,
începe în ziua în care Dumnezeu ne face sã vedem
ceea ce am fi putut sã facem ºi sã realizãm, ºi n-am
fãcut”.
136 VICIILE CAPITALE

4. Bucuria ºi munca
Când m-am uitat cu bãgare de seamã la toate lucrãrile pe
care le fãcusem cu mâinile mele, ºi la truda cu care le
fãcusem, am vãzut cã în toate este numai deºertãciune
ºi goanã dupã vânt ºi cã nu este nimic trainic sub soare
(Qoh 2,11).
Ce folos are cel ce munceºte din truda lui? (Qoh 3,9).
Am vãzut cã orice muncã ºi orice iscusinþã la lucru îºi are
temeiul numai în invidia unuia asupra altuia. ªi aceasta
este deºertãciune ºi goanã dupã vânt (Qoh 4,4).
Omul cum a ieºit gol din pântecele mamei sale, din care
a venit, aºa se întoarce ºi nu poate sã ia nimic în mânã din
toatã osteneala lui. ªi acesta este un mare rãu, anume cã
se duce cum a venit; ºi ce folos are el cã s-a trudit în vânt?
(Qoh 5,15-16).
Am gãsit cã morþii, care au murit mai înainte sunt mai
fericiþi decât cei vii care sunt încã în viaþã. Dar mai fericit
decât amândoi l-am gãsit pe cel care nu s-a nãscut încã
(Qoh 4,2-3).

Cuvinte mai pesimiste, mai deprimante decât acestea

pe care le-a scris Ecleziastul nu puteau sã scrie nici
Eminescu, nici J.-P. Sartre, nici vreun alt filozof existen-
þialist din zilele noastre scârbit în ultimul grad de inuti-
litatea ºi zãdãrnicia vieþii ºi de tot ce agoniseºte omul
în viaþã prin munca sa.
Desigur, nu aceasta e concepþia Bibliei despre muncã.
Am dat aceste citate din cartea Ecleziastului pentru a
semnala o altã urmare gravã a lenei: plictiseala, melan-
colia, pesimismul. Chiar în primul verset al cãrþii sale,
Ecleziastul, se prezintã ca fiind împãratul Solomon:
„Cuvintele Ecleziastului, fiul lui David, împãratul Ierusa-
limului”. „Când m-am uitat cu bãgare de seamã, zice el,
la toate lucrãrile pe care le fãcusem cu mâinile mele ºi
la truda cu care le fãcusem”.
 LENEA 137

Nu putem crede cã împãratul Solomon avea bãtãturi

la mâini. Nu era salahor. Era împãrat. De când e lumea
nu s-a pomenit ca regii ºi împãraþii sã munceascã cu
mâinile lor ºi sã trudeascã. Având de toate pe nemuncite,
trãind în trândãvie, melancolia, depresia nervoasã, e
boala care îi ameninþã frecvent pe regi. De aceea, cel
puþin în trecut, era nelipsit de la curtea regalã un per-
sonaj extrem de important: bufonul, mãscãriciul, care
avea misiunea de a-l distra pe rege cu glumele sale, de
a-i însenina faþa, de a-i izgoni gândurile negre, melan-
colia. Era normal ca ºi împãratul Solomon, cu viaþa lui
de trândãvie ºi lux, sã cunoascã cele douã urmãri ale
lenei: desfrâul ºi pesimismul. E ceea ce exprimã foarte
bine o zicalã italianã: „l’ozio ha per moglie la noia e per
figli i vizi” (lenea are de nevastã plictiseala, iar drept
copii viciile).
Cã lenea îl face pe om sã-ºi piardã gustul, plãcerea,
bucuria de a trãi, cã îl împinge la melancolie, la tristeþe,
la depresie nervoasã ºi chiar la sinucidere, ne-o aratã clar
statisticile.
Statisticile spun cã foarte mulþi muncitori sau salariaþi
mor în primul an de dupã pensionare, adicã atunci când
înceteazã de a munci, când se simt inutili, când din punct
de vedere social se simt deja înmormântaþi. ªi tot statis-
ticile aratã cã cele mai multe sinucideri se înregistreazã
în þãrile nordice, în special în Suedia, unde asigurãrile
sociale au atins perfecþiunea: statul asigurã omului totul:
de la leagãn, pânã la mormânt.
„O viaþã trândavã este o moarte anticipatã”, spunea
Goethe.
Munca este izvor de bucurie, de optimism, de satis-
facþie. E satisfacþia cã viaþa ta are un sens, cã prin muncã
realizezi un scop, atingi un ideal, ºi astfel, prin muncã
ºi numai prin muncã, te realizezi ca persoanã umanã.
138 VICIILE CAPITALE

„Numai munca ºi beþia creatoare dau gust vieþii”, obiº-

nuia sã spunã Michelangelo. Deosebit de frumoase sunt
versurile poetului Rabindranath Tagore:
Dormeam, ºi am visat cã viaþa este bucurie.
M-am trezit ºi am vãzut cã viaþa e muncã.
Am pornit cu toate forþele la muncã
ºi am vãzut cã munca este bucurie.

Unul dintre cele mai neînþelese texte din Evanghelie

este cel cu viticultorul care angajeazã muncitori în via sa
la diferite ore ale zilei ºi seara le dã la toþi aceeaºi platã.
Unde este dreptatea lui Dumnezeu dacã ºi cel care mun-
ceºte de dimineaþã ºi cel care începe munca în ceasul
al unsprezecelea primeºte aceeaºi rãsplatã?
Rãspunsul îl dã scriitorul Bruce Marshal în romanul
sãu Fiecãrui om un bãnuþ. Pãrintele Gaston, eroul prin-
cipal al cãrþii, este un om care munceºte foarte mult.
La sfârºitul vieþii e strãfulgerat de o intuiþie. κi dã
seama cã viaþa sa laborioasã, plinã de iniþiative ºi de
preocupãri apostolice, departe de a fi fost nefericitã, dim-
potrivã, a fost o viaþã împlinitã ºi fericitã. ªi în acelaºi
moment înþelege de ce lucrãtorii din parabola evan-
ghelicã, atât cei de la prima orã, cât ºi cei de la ora a
unsprezecea, au primit cu toþii aceeaºi platã: cei dintâi
au fost rãsplãtiþi cu bucuria izvorâtã din propria lor
muncã, astfel încât nu au fost nedreptãþiþi.
Concluzia: doreºti fericirea? Iubeºte viaþa ºi bãtãliile
sale ºi vei primi drept rãsplatã o bucurie fãrã margini.
Indiferent cum e vremea afarã, indiferent ce se întâmplã
în jurul tãu, dacã munceºti cu toatã dãruirea, în inima
ta va fi veºnic sãrbãtoare: vei cunoaºte ce este euforia,
entuziasmul, îþi vei trãi cu adevãrat viaþa, nu vei vegeta
într-o stare permanentã de letargie sau semiletargie.
 LENEA 139

Desigur, nu aduce nici o bucurie munca de sclav, impusã

cu biciul, de ochii ºefilor, de frica examenelor, ci numai
aceea ce porneºte din convingerea interioarã, conºtientã,
cã o viaþã fãrã muncã e o viaþã ratatã. De aici, nevoia de
autodisciplinã, punctualitatea, programul, tãcerea, for-
marea unor reflexe, a unor deprinderi de muncã ce cunosc
un ritm regulat, preþuirea timpului, disponibilitatea
la efort, curajul de a înfrunta lucruri care în primul
moment þi se par imposibil de realizat. Ne îndeamnã
un înþelept: „Când gândeºti cã un lucru este imposibil de
fãcut, fã-l imediat cãci s-ar putea sã te trezeºti a doua zi
dimineaþa ºi sã constaþi cã l-au fãcut deja alþii înaintea
ta”. ªi mai presus de toate se cere statornicie ºi rãbdare
în muncã; nu sã te apuci în fiecare zi de o sutã de lucruri
ºi sã nu duce nimic la capãt.
Marile personalitãþi nu sunt rodul geniului, ci rodul
unei munci perseverente. Goethe a muncit ºaizeci de ani
ca sã ducã la desãvârºire capodopera sa, Faust. Într-o
searã, dupã un concert, Beethoven era copleºit de aplauze
ºi felicitãri. O doamnã, mai entuziasmatã decât toþi, îi
zice:
– Ah, dacã Dumnezeu mi-ar fi dat ºi mie geniul dumnea-
voastrã ºi magia dumneavoastrã muzicalã!
– Nu e nici un geniu, doamnã, ºi nici o magie muzicalã,
îi rãspunde Beethoven, e doar rodul a opt ore de muncã
zilnicã, timp de patruzeci de ani, ºi de exersare constantã
ºi rãbdãtoare la pian.
Cum ar arãta faþa lumii ºi a Bisericii dacã toþi oamenii
ar munci atât cât muncesc sportivii, artiºtii, actorii de
circ, care nu apar pe stadion, pe scenã, în arenã decât
dupã antrenamente îndelungate ºi istovitoare pentru
a putea smulge aplauzele spectatorilor! Dar e o lege: cine
nu s-a obiºnuit cu munca intensã în tinereþe, în anii
140 VICIILE CAPITALE

de ºcoalã, va fi mai târziu un parazit preocupat doar

de ce sã facã, cum sã facã, spre a-ºi omorî timpul ºi
plictiseala.
Scriitorul Carlos Valles, iezuit, profesor la Universi-
tatea iezuiþilor din Sunday Gujarati (India), avea printre
studenþii sãi pe unul foarte dotat, inteligent, dar leneº.
Nu cã acest student rãmânea corigent sau repetent, dar
toþi profesorii îºi dãdeau seama cã notele la examene
nu erau pe mãsura capacitãþii sale. Într-o zi îl întreabã
profesorul:
– Cât munceºti?
Studentul rãspunse cu toatã sinceritatea:
– Ca sã fiu cinstit, nu muncesc nici jumãtate din cât
aº putea.
– Câþi ani ai?, îl întreabã profesorul.
– Douãzeci.
– Ceea ce înseamnã cã nu ai decât zece, având în vedere
cã nu foloseºti decât jumãtate din viaþa ta. Ai doi ochi,
douã urechi, douã mâini, douã picioare, dar în realitate
eºti olog, handicapat, orb de un ochi, de vreme ce foloseºti
numai jumãtate din capacitãþile tale.
Cuvintele profesorului au provocat o adevãratã crizã
personalã la studentul care în acel moment ºi-a dat
seama cã îºi iroseºte anii cei mai frumoºi ai vieþii ºi a
luat munca în serios.
„Aº avea senzaþia cã sãvârºesc un furt, dacã aº petrece
o zi fãrã sã muncesc”, spunea Louis Pasteur. Ce bucurie,
ce mulþumire sufleteascã putem simþi noi seara, la exami-
narea conºtiinþei, constatând cã, dacã am pierdut timpul,
nu am muncit, în ziua aceea am trãit din munca ºi
sudoarea altora, a pãrinþilor, a binefãcãtorilor, adicã din
furt?
În antichitate, cel care cerea cetãþenie romanã, trebuia
sã arate consulilor palmele. Numai cine avea bãtãturi
 LENEA 141

în palmã primea cetãþenia; trândavii erau excluºi. În

clipa morþii, acelaºi lucru se întâmplã cu fiecare om. Scrie
Renzo Pezzani:
Zice Domnul celui care bate
la porþile împãrãþiei sale:
„Aratã-mi mâinile
ca sã ºtiu dacã eºti vrednic sã intri!”
Muncitorul îi aratã
mâinile sale dure, pline de bãtãturi;
care toatã viaþa au atins fierul, focul, metalele.
Sunt lipsite de orice bogãþie,
sunt negre, obosite, grele.
Zice Domnul: „Ce frumuseþe!
Aºa sunt mâinile sfinþilor”.

5. Lenea spiritualã
Continuând sã tratãm despre lene, ne concentrãm
acum atenþia asupra celei mai funeste forme pe care o
cunoaºte acest viciu capital: este vorba de lenea spiritualã.
Întrucât munca cunoaºte trei forme, trei forme
cunoaºte ºi lenea. Avem mai întâi, munca fizicã, munca
manualã, cea pe care o fac agricultorii, muncitorii, mese-
riaºii. Deºi aceastã muncã provoacã transpiraþie ºi bãtã-
turi la mâini, în realitate ea este cea mai puþin durã.
Este apoi munca intelectualã a cãrturarului, a omului
de ºtiinþã, a cercetãtorului, a profesorului, a scriitorului;
muncã mult mai grea decât cea dintâi.
În sfârºit, avem munca pe care o reclamã viaþa inte-
rioarã, spiritualã, de pe ºantierul unde se construieºte
însuºi omul. Aceasta este munca cea mai necesarã dar
ºi cea mai dificilã dintre toate. Efortul, munca de a te
domina pe tine însuþi ºi lucrurile exterioare, de a-þi con-
trola inteligenþa, voinþa, memoria, fantezia, emoþiile,
pasiunile, simþurile ºi a le pune pe toate în serviciul
142 VICIILE CAPITALE

virtuþii ºi al lui Dumnezeu, cere o muncã cu adevãrat

eroicã.
„Maior labor est resistere vitiis et passionibus, quam
corporalibus insudare laboribus” (E o muncã mai grea
a rezista viciilor ºi patimilor, decât a asuda muncind
cu mâinile), spunea sfântul Grigore cel Mare, papã.
Nu e greu sã construieºti o bisericã, greu este sã stai
în bisericã ºi sã faci în fiecare zi o jumãtate de orã de
meditaþie. Nu e greu sã faci un doctorat sau sã scrii un
articol sau o carte. Greu este sã te rogi cu atenþie ºi
pietate breviarul, sã stai în confesional ºi sã asculþi cu
rãbdare pãcatele penitenþilor, sã faci un sfert de orã
de pregãtire la sfânta Liturghie ºi un sfert de orã de
mulþumire.
Munca fizicã, de pildã, construcþiile de biserici, ºi chiar
munca intelectualã, se poate transforma într-un fel de
drog de care nu te poþi despãrþi, dar nu e niciodatã peri-
colul ca munca spiritualã, de desãvârºire a vieþii inte-
rioare, sã se transforme în drog.
Lenea în viaþa spiritualã o numim ºi lâncezealã sau
mediocritate. Dar termenul cel mai potrivit pe care îl
gãsim în tratatele de spiritualitate e „acedia”. Cuvântul
latin „acedia” spune mult mai mult decât cuvântul
românesc lene. El indicã o stare generalã de plictisealã,
de lehamite, de dezgust, de obosealã pe nemuncite, de
dezinteres.
În asceza monahalã, acedia are ca responsabil un diavol
numit Diavolul de la amiazã, de care psalmistul se roagã
sã fie apãrat (Ps 90,6) ºi pe care sfântul Evagriu Ponticul
îl considerã extrem de periculos. Acesta este Diavolul care
îl ispiteºte pe cãlugãrul care de-abia a servit micul dejun
ºi s-a aºezat la rugãciune, provocându-i o stare de toro-
pealã, de plictisealã care îi taie pofta de rugãciune ºi îl
 LENEA 143

face sã se uite mereu pe fereastrã sã vadã unde a ajuns

soarele pe cer ºi cât mai este pânã la masa de amiazã.
Diavolul de la amiazã. Dar el este luat ºi în sens ale-
goric ºi se referã la cei care, fiind în zorile vieþii, au ajuns
deja la amiaza vieþii, adicã îmbãtrâniþi sufleteºte înainte
de vreme: plictisiþi, blazaþi, fãrã tragere de inimã, fãrã
vlagã, fãrã interes în cele spirituale, fãrã elanul ºi entu-
ziasmul tinereþii.
E neîndoielnic faptul cã pericolul numãrul unu la cei
care îºi închinã viaþa lui Dumnezeu: cãlugãri, seminariºti,
preoþi este lenea spiritualã, lâncezeala, acedia. E boala
profesionalã a clerului dupã cum silicoza este boala profe-
sionalã a minerilor.
Acelaºi Evagriu Ponticul enumerã simptomele lenei
spirituale. Sunt nouã la numãr: 1) o fricã exageratã de
obstacolele pe care le poþi întâlni în cale; 2) aversiune faþã
de tot ce cere efort; 3) neglijenþã în respectarea porun-
cilor, ordinelor, regulilor; 4) nestatornicie în bine, în
respectarea hotãrârilor luate; 5) incapacitate de a rezista
tentaþiilor; 6) antipatie, aversiune faþã de cei care sunt
zeloºi, aceºtia devenind odioºi în ochii lor din cauza
strãduinþei lor ºi a respectãrii disciplinei; 7) pierderea
timpului preþios; 8) libertatea care se acordã simþurilor,
curiozitãþii, distracþiilor, plãcerii de a profita de toate;
9) neglijarea principalelor datorii ale propriei stãri,
uitarea scopului ultim al vieþii ºi lipsa oricãrei motivaþii
religioase în tot ce faci.
Dar dacã aceste manifestãri ale lenei spirituale pot fi
descoperite la orice creºtin, în general, sfântul Alfons
de Liguori ne dã portretul exact al preotului lânced,
mediocru, care se naºte întotdeauna din seminaristul
lânced, mediocru. Lânced, adicã nici rece, nici fierbinte,
cum îl descrie sfântul Ioan în Apocalips.
144 VICIILE CAPITALE

Un preot lânced nu este încã în mod vãdit rece, fiindcã

nu comite pãcate de moarte cu ochii deschiºi, dar, neglijând
sã tindã la o viaþã desãvârºitã, aºa cum îl obligã starea sa,
el nu-ºi mai dã seama de pãcatele veniale pe care le comite
zilnic, fãrã nici un fel de scrupule. Minciuni, necumpãtãri
în bãuturã ºi mâncare, ocãri, breviarul rãu spus, Liturghia
datã peste cap, critici, lipsã de control în vorbe, glume
deplasate, iatã fondul comportamentului sãu. κi risipeºte
viaþa în mijlocul ocupaþiilor ºi plãcerilor lumii. Nutreºte în
inima sa dorinþe ºi afecþiuni periculoase. Îl puteþi vedea plin
de vanitate, sclavul respectului omenesc, plin de resenti-
mente, preocupat de propria mãrire, alergic la orice obser-
vaþie, fãrã meditaþie, fãrã modestie, fãrã pietate.

Cu alte cuvinte, o viaþã sterilã, pustie, inutilã, fãrã

ideal, fãrã sens, fãrã demnitate, fãrã onoare. Exact cum
o descrie apostolul Iuda: „Niºte nori fãrã apã mânaþi
încolo ºi încoace de vânturi, niºte pomi tomnatici fãrã rod,
de douã ori morþi, dezrãdãcinaþi, niºte valuri înfuriate ale
mãrii care îºi spumegã ruºinile lor, niºte stele rãtãcitoare”
(Iud 12,13).
Noi ne unim zilnic cu Cristos în sfânta Împãrtãºanie.
Prin hirotonirea preoþeascã devenim un alt Cristos, îl
personificãm pe Cristos, îl facem prezent, îl facem vizibil
pe Cristos. Dar pe care Cristos? Pe Cristos cel care din
momentul învierii nu mai îmbãtrâneºte, rãmâne veºnic
tânãr.
Un seminarist, un preot lânced, îmbãtrânit sufleteºte,
lipsit de elanul ºi entuziasmul tinereþii, pune o mascã
de om bãtrân pe faþa tânãrã a lui Cristos. ªi o mascã de
femeie bãtrânã pe faþa Bisericii care este veºnic tânãrã.
Ascultaþi admirabilele cuvinte ale episcopului Bossuet:
Noi îmbãtrânim în fiecare zi când prima noastrã fervoare
se pierde, în loc sã devenim mereu mai tineri, cãci caracterul
 LENEA 145

pe care îl purtãm în noi ne obligã sã fim mereu membrele

cele mai fervente ale trupului Bisericii care este mereu
tânãrã ºi care, pentru acest motiv, se oglindeºte în tinereþea
sfintei Fecioare.

Acelaºi episcop aratã în cuvinte dure cã un preot

lânced, fie cã a intrat în preoþie îmbãtrânit, fãrã entu-
ziasm ºi convingere, fie cã s-a rutinat pe parcurs, este
cea mai mare pedeapsã pentru poporul creºtin. Nepã-
sãtor faþã de propria sfinþenie ºi propriul suflet, nu-i
va pãsa de sufletele ºi sfinþenia altora; nu e pãstor, ci
e idol, spune Massillon, fãcând aluzie la cuvintele profe-
tului Zaharia (11,17): are ochi ºi nu vede, are urechi
ºi nu aude, are inimã ºi nu simte. Stând 10, 20, 30 de ani
într-o parohie, el poate transforma o comunitate creºtinã
într-un pustiu, într-un cimitir.
La începutul acestui secol, cardinalul Sevin le spunea
seminariºtilor de la seminarul francez din Roma: „Dacã
nu veþi fi sfinþi, voi veþi fi groparii Bisericii din Franþa.
Pentru a o duce la mormânt este suficient un cler onest.
Pentru a o salva, e nevoie de sfinþi”. Dupã vreo 50 de ani
de la rostirea acestor cuvine, scriitorul francez Bernanos
scria: „De mai mulþi ani se cautã ici ºi colo vinovaþii de
prãbuºirea creºtinãtãþii, când ei sunt înãuntru. Sunt
creºtinii mediocri, sunt preoþii mediocri care duc lumea
la pierzare”.
De la evenimentele din ’89, de când cortina de fier nu
ne mai desparte de Occident, suntem parcã ameninþaþi
de o fatalitate inevitabilã. Ne întrebãm: Biserica la noi
oare va mai rezista mult? Nu vom ajunge ca în Occident?
Cât vor mai fi bisericile noastre pline? Nu e nici o fatali-
tate. Depinde de preoþi, depinde de cei care se pregãtesc
sã intre în preoþie dacã va ajunge sau nu Biserica de la
noi ca în Occident. La noi numãrul preoþilor e mai mare
146 VICIILE CAPITALE

ca oricând. În câþiva ani va fi o adevãratã inflaþie de

preoþi. Nu în numãr stã forþa. Nu conteazã numãrul
celor mulþi, spune papa Ioan al XXIII-lea, ci calitatea
celor puþini. Dacã veþi fi preoþi sfinþi, veþi salva Biserica;
dacã veþi fi preoþi mediocri, veþi fi groparii ei.
„Fiþi sfinþi, precum eu, Iahve, sunt sfânt”. „Fiþi desã-
vârºiþi, precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit”.
Sfinþenia nu este facultativã, nu e un îndemn, un sfat
evanghelic: este un imperativ categoric. Cine nu ia în
serios aceste cuvinte, nu are ce cãuta în preoþie.
Sã ne întrebãm, fiecare personal, dacã nu cumva nouã
ne adreseazã Dumnezeu cuvintele din Apocalips:
Ce am împotriva ta e cã ai pãrãsit dragostea dintâi. Adu-þi
aminte de unde ai cãzut, pocãieºte-te ºi întoarce-te la faptele
tale dintâi. ªtiu faptele tale: cã nu eºti nici rece, nici fier-
binte. O, dacã ai fi rece ori fierbinte! Dar fiindcã eºti cãldicel,
nici rece, nici fierbinte, am sã te vãrs din gura mea (...) Fii
plin de râvnã, aºadar, ºi pocãieºte-te (Ap 2,4; 3,15-16; 3,19).
 DESFRÂUL

1. Temple pustiite
Deoarece un pictor ºi un poet ne-au însoþit permanent
în cursul acestor meditaþii, e vorba de Hieronymus
Bosch ºi de Dante, sã vedem cum reprezintã ei ºi ultimul
viciu capital care este desfrâul sau luxuria.
În celebrul sãu tablou reprezentând cele ºapte vicii
capitale, Bosch reprezintã luxuria prin douã perechi de
amanþi care se privesc insistent ºi se amuzã la glumele
a doi bufoni. Sunt îmbrãcaþi cuviincios iar cei care
privesc tabloul se întreabã: de fapt unde e viciul? Unde
e desfrâul? Rãspunsul îl dã un obiect pictat în prim plan,
aproape în centrul scenei. E vorba de o harpã pe care
pictorul în mod voit o reprezintã ca fiind abandonatã,
nu serveºte nimãnui, nici amanþilor, nici bufonilor. Perso-
najele din tablou nu au timp sã-ºi mai îndrepte ochii
spre cer, spre acea iubire divinã, ce are drept instrument,
spre a-i cânta laude, tocmai harpa.
Desfrâul, luxuria, este viciul omului care, renegându-l
pe Dumnezeu, îºi face din propriul trup un idol cãruia
îi aduce cult exclusiv.
Dante îi gãseºte pe desfrânaþi în cercul al doilea al
infernului, unde la intrare stã Minos, legendarul rege
al Cretei, cu chip monstruos ºi grotesc, cel care îi judecã
pe pãcãtoºi, le stabileºte pedeapsa ºi le fixeazã locul în
infern. Aºa cum în viaþã s-au lãsat târâþi de furia patimii,
tot astfel în infern sufletele desfrânaþilor sunt permanent
purtate de ici, colo de o vijelie de vânt puternicã.
148 VICIILE CAPITALE

Personajele prezentate în acest loc de supliciu, ilus-

treazã ceea ce s-a ºtiut din cele mai vechi timpuri, anume
cã Eros ºi Tanatos (moartea) sunt fraþi gemeni, nedes-
pãrþiþi, cã iubirea umanã destinatã de Dumnezeu sã
aprindã scânteia vieþii ºi sã conducã la Dumnezeu care
este iubire, atunci când degenereazã, se transformã în
viciu, ucide. E ca o muzicã fascinantã, atrãgãtoare care
ascunde tragedia ºi moartea.
Trupul idolatrizat, plãcerea cãutatã în ea însãºi, neþi-
nând seama de planurile Creatorului, este anticamera
infernului. Are dreptate Julien Green când scrie: „Dacã
vrei sã te converteºti nu este nevoie sã mergi în biserici.
E de ajuns sã mergi în aºa-zisele locuri de plãcere. Eu nu
le cunosc decât pe cele din Paris. Vã spun: nu e nimic mai
trist pe lume”.
Dar sã revenim la Dante Alighieri. În locul de sufe-
rinþã destinat în infern luxurioºilor, poetul gãseºte doi
celebri desfrânaþi, adulteri ºi incestuoºi: pe Francesca
de Ravenna ºi pe cumnatul ei, Paolo de Rimini. Sur-
prinºi de soþul Francescãi, sunt uciºi amândoi, ºi soþie
ºi frate. Dante o mai gãseºte aici pe marea desfrânatã
Semiramida, regina Asiriei, ucisã de fiul ei de care se
îndrãgostise; pe nu mai puþin celebra Cleopatra, regina
Egiptului, amanta lui Cezar ºi a lui Antoniu care s-a
sinucis ca sã nu cadã în mâinile lui Octavian; pe Paris,
care a rãpit-o pe Elena din Troia, pe Ahile, pe Elena, toþi
uciºi, victime ale dezmãþului lor; pe Didona care ºi-a
pãrãsit bãrbatul pentru Enea ºi care s-a sinucis când
Enea a abandonat-o.
Eros ºi Tanatos. Desfrâul care de când lumea duce la
crime ºi sinucideri.
Desfrâul este un pãcat condamnat categoric de Dum-
nezeu în Sfânta Scripturã. Sã ascultãm ce ne spune
 DESFRÂUL 149

apostolul Paul în Scrisoarea întâi cãtre Corinteni, capi-

tolul al IX- lea:
Nu vã faceþi socoteli greºite; nici desfrânaþii, nici slujitorii
idolilor, nici adulterii, nici moleºiþii [afemeiaþii ºi cei care
sãvârºesc pãcate solitare], nici sodomiþii [homosexualii],
nici tâlharii, nici avarii, nici beþivii, nici vorbitorii de rãu,
nici hrãpãreþii nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu.
Aºa eraþi unii dintre voi, dar v-aþi spãlat, v-aþi sfinþit, v-aþi
îndreptat în numele Domnului nostru Isus Cristos ºi întru
Duhul Dumnezeului nostru... Trupul nu este pentru desfrâ-
nare, ci pentru Domnul ºi Domnul este pentru trup. Deoa-
rece Dumnezeu l-a înviat pe Domnul, ºi pe noi ne va învia
prin puterea sa. Oare nu ºtiþi cã trupurile noastre sunt
mãdularele lui Cristos? Voi lua, aºadar, mãdularele lui
Cristos ca sã fac din ele mãdularele unei desfrânate?
Fereascã Domnul! Nu ºtiþi cã cel ce-ºi dã trupul sãu unei
desfrânate este un singur trup cu ea? Cãci, spune Scriptura,
cei doi vor fi un singur trup. Pe când cel ce se uneºte cu
Domnul este un singur suflet cu el. Fugiþi de desfrânare.
Orice alt pãcat pe care îl sãvârºeºte omul este în afarã
de trup; cine se dã desfrânãrii pãcãtuieºte în trupul sãu.
Sau nu ºtiþi cã trupul vostru e templul Sfântului Duh care
locuieºte în voi ºi pe care îl aveþi de la Dumnezeu, ºi cã
nu mai sunteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu mare
preþ. Preamãriþi-l deci pe Dumnezeu în trupul vostru.

Gãsim în acest text o expunere completã a învãþãturii

creºtine cu privire la castitate. Sunt enumerate toate
pãcatele împotriva curãþiei: desfrânarea (relaþiile sexuale
între persoane necãsãtorite), adulterul (relaþiile sexuale
între o persoanã necãsãtoritã ºi una cãsãtoritã sau între
doi cãsãtoriþi care nu sunt soþ ºi soþie), moliciunea (satis-
facerea solitarã a plãcerii sexuale, masturbaþia sau ona-
nismul în cazul celor cãsãtoriþi), sodomia (perversitãþi
sexuale între persoane de acelaºi sex) ºi apoi condamnã,
150 VICIILE CAPITALE

în general, orice poftã necuratã. Nu vorbeºte Apostolul

în mod explicit despre gândurile ºi dorinþele murdare,
întrucât acestea fuseserã condamnate în chip lãmurit de
porunca lui Dumnezeu „Sã nu pofteºti femeia aproapelui
tãu” ºi de cuvintele lui Isus: „Oricine priveºte o femeie
pentru a o dori, a ºi sãvârºit adulter în inima sa” (Mt 5,28).
În al doilea rând, apostolul Paul ne învaþã cã aceste
fapte sunt pãcate grave, pãcate de moarte, de vreme
ce ele îl exclud de la împãrãþia cerului pe cel care le
sãvârºeºte.
În al treilea rând, învãþãtura pe care o gãsim în aceste
cuvinte nu este o pãrere personalã, o opinie teologicã a
sfântului Paul. Ceea ce ne învaþã el depãºeºte autoritatea
unui sfânt Augustin sau Toma de Aquino sau a oricãrui
teolog, oricât ar fi el de mare ºi de sfânt. E în joc autori-
tatea lui Dumnezeu: e cuvântul lui Dumnezeu, e cuvântul
inspirat al lui Dumnezeu care nu se pune în discuþie.
E un lucru ºtiut: drumul cel mai sigur ºi cel mai bãtut
al necredinþei e drumul desfrâului. Necurãþia aºterne
patul necredinþei. Ne-a spus-o sfântul Augustin: „Nemo
incredulus, nisi impurus”. Nu întâmplãtor, când în 135
împãratul Adrian a distrus complet Ierusalimul, pãgânii,
pe locul unde Cristos ºi-a vãrsat sângele, deasupra Cal-
varului, au pus o statuie de marmorã a zeiþei Venus,
zeiþa desfrâului, care a rãmas acolo timp de 180 de ani.
Gãsim scris în literatura arabã cã Mahomed a mers
ºi la animalele pãmântului ca sã le predice învãþãtura
lui Alah. A convins ºi a convertit toate animalele, afarã
de douã: bivolul ºi porcul. Bivolul, din cauza prostiei ºi
a mândriei lui. E animal puternic, prea încrezut în
forþele lui. La celãlalt animal, cauza eºecului predicilor
lui Mahomed e uºor de ghicit.
 DESFRÂUL 151

Desfrâul e arma cea mai puternicã pe care au folosit-o

ºi o folosesc în continuare în mod sistematic ºi organizat
duºmanii lui Dumnezeu împotriva Bisericii ºi împotriva
credinþei. Într-un consemn al lojei masonice Haute Vente
cãtre toate lojele din lume din mai 1928, se spunea:
Religia nu se teme de pumnal, dar poate sã se prãbuºeascã
sub povara corupþiei. Sã nu obosim în a corupe: sã ne folosim
de pretextul sportului, al igienei, al curei climaterice. E
necesar, pentru a produce corupþie, ca bãieþii ºi fetele sã
practice nudismul etc.

Microbii corupþiei se pot infiltra foarte subtil chiar

ºi în minþile seminariºtilor, ale preoþilor, cãlugãrilor ºi
cãlugãriþelor, prin cãrþi ale unor moraliºti laºi, ale unor
falºi maeºtri de viaþã spiritualã, care propun metode de
realizare armonioasã a persoanei umane inspirându-se,
nu din cuvântul lui Dumnezeu ºi din tradiþia sãnãtoasã
a Bisericii, ci din teoriile pansexuale ale psihanalizei lui
Freud. Nu romanele murdare, pornografice sunt cele
mai periculoase, ci aceste cãrþi ale unor lupi îmbrãcaþi
în piei de oaie care propagã otrava în numele celei mai
avansate psihologii ºi antropologii.
În sfârºit, apostolul Paul ne aratã în textul de mai sus
în ce constã necuviinþa ºi gravitatea deosebitã a pãcatului
de necurãþie la un creºtin: cel ce sãvârºeºte pãcatul
desfrânãrii, profaneazã, murdãreºte, înjoseºte demni-
tatea unui trup care prin botez e destinat învierii glori-
oase; face din mãdularele lui Cristos mãdularele unei
prostituate; profaneazã templul viu al Duhului Sfânt;
îl izgoneºte pe Dumnezeu din templul sãu.
Când fostul superior general al iezuiþilor, P. Roothan,
celebru predicator, þinea misiuni într-o bisericã, fãcea
întotdeauna o predicã împotriva desfrâului. Dar înainte
de a þine aceastã predicã fãcea un lucru care îi impresiona
152 VICIILE CAPITALE

profund pe ascultãtori. Scotea din bisericã florile ºi tot

ce înfrumuseþa biserica, îndepãrta feþele de altar, lumâ-
nãrile, lãsa tabernacolul gol, stingea lampa veºnicã, ca
ºi cum biserica ar fi fost profanatã, devastatã, pãrãsitã.
ªi în aceastã atmosferã tristã ºi apãsãtoare le predica
ascultãtorilor: iatã ce face din noi pãcatul necurãþiei:
temple, biserici, pustii, devastate, abandonate.
Sfântul Ieronim ne prezintã tabloul dezolant al unui
suflet care se lasã stãpânit de viciul necurãþiei:
O, cât de urâte sunt roadele necurãþiei; e mai amarã decât
fierea, mai crudã decât sabia. O, necurãþie, foc infernal,
materia ta primã e necumpãtarea în mâncare ºi bãuturã,
flacãra ta e mândria, scânteia ta sunt discuþiile murdare,
fumul tãu e ruºinea, cenuºa ta e murdãria, sfârºitul tãu
este iadul!

2. Idealul castitãþii
Într-un celebru discurs þinut în catedrala „Notre
Dame” din Paris, marele predicator Lacordaire rostea
aceste cuvinte memorabile:
Biserica e castã, ea naºte castitatea, nu existã moravuri
fãrã castitate, castitatea produce familiile, rasele regale,
geniul, popoarele mari ºi puternice. Acolo unde nu existã
aceastã virtute, nu existã decât noroi într-un mormânt.
Ah, dacã sunt aici oameni care nu sunt fraþi cu mine
prin credinþã, nu vreau sã fac altceva decât sã apelez la
conºtiinþa lor ºi sã-i întreb: sunteþi curaþi? Cum aþi putea
sã credeþi, dacã nu sunteþi curaþi? Castitatea e sora mai
mare a adevãrului. Fiþi curaþi timp de un an ºi eu rãspund
pentru voi în faþa lui Dumnezeu. Noi suntem puternici
fiindcã posedãm aceastã virtute, iar cei care atacã celibatul
bisericesc, aceastã aureolã a preoþiei creºtine, ºtiu bine ce
fac. Sectele eretice au abolit celibatul preoþesc; celibatul
 DESFRÂUL 153

e termometrul ereziei. Fiecãrui grad de eroare îi corespunde

un grad, dacã nu de dispreþ, cel puþin de diminuare a acestei
virtuþi cereºti.

Biserica e castã. Ea naºte castitatea. La drept vorbind,

virtutea castitãþii s-a nãscut în lume o datã cu Biserica.
Având în vedere efectele dezastruoase pe care le are
desfrâul în viaþa popoarelor, a societãþilor, desigur, des-
frâul a fost interzis uneori prin legi foarte severe ºi sanc-
þionat prin pedepse foarte drastice, dar nu pentru cã el
ar fi un viciu care strigã rãzbunare în faþa lui Dumnezeu,
ci din motive dictate de morala socialã, dacã moralã se
poate numi aceasta.
Cunoaºtem, de pildã, legile drastice pe care le-a dat
August pentru a pune frâu dezmãþului care se propaga
devastator în Roma imperialã. Însãºi fiica lui August,
Iulia ºi nepoata sa, cu acelaºi nume, Iulia, au simþit rigorile
acestor legi: au fost trimise în exil fiindcã îºi înºelaserã
bãrbaþii. Aceeaºi condamnare pentru poetul Ovidiu, exilat
la Tomis, în Dobrogea, pentru faptul cã a contribuit la
propagarea imoralitãþii cu cartea sa Ars amandi, primul
mare manual de erotism din literatura universalã.
Desigur, cu legile sale represive, August nu a mai putut
pune stavilã puhoiului de desfrâu care avea în cele din
urmã sã ducã Imperiul Roman la prãbuºirea totalã.
La vechii saxoni, pedepsele erau ºi mai cumplite. Dacã
o fatã îºi dezonora familia sau o femeie era prinsã în
adulter, erau obligate sã se ºtranguleze cu mâinile lor,
apoi cadavrele erau arse, în timp ce desfrânaþii cu care
greºiserã erau spânzuraþi lângã rugul care le ardea
cadavrele. În unele cazuri vinovata era târâtã pe drum
de alte femei care o loveau cu vergi ori o împungeau cu
vârfuri de cuþite pânã murea.
154 VICIILE CAPITALE

Împãraþii Constantin ºi fiii sãi Constant ºi Constanþiu,

convertiþi mai mult sau mai puþin de la pãgânism, au dat
împotriva adulterilor un edict prin care le aplicau aceleaºi
pedepse pe care le aplicau ºi ucigaºilor de tatã, adicã erau
cusuþi într-un sac ºi aruncaþi în mare sau arºi de vii.
Dar nici o lege nu a condamnat ce se petrecea între
pereþii casei, în intimitate, pãcatele solitare, gândurile
ºi dorinþele murdare. Greºealã era numai ceea ce devenea
public cunoscut. De aceea, nu se poate vorbi de virtutea
castitãþii în afara creºtinismului. Iar ceea ce se impune
cu forþa, de frica pedepsei, nici nu se poate numi virtute.
Castitatea este un ideal sublim pe care creºtinismul
îl propune nu unei elite de eroi, ci tuturor, cãci, cu ajutorul
lui Dumnezeu, toþi pot sã devinã eroi. Uitaþi-vã ce se
întâmplã când izbucneºte un rãzboi: nu e încorporatã
sau mobilizatã o elitã de eroi, ci o masã de oameni în
stare sã þinã o armã în mânã: în marea lor majoritate
oameni mediocri. Ei bine, dacã li se inoculeazã în suflet
idealul mãreþ al salvãrii patriei, dacã sunt convinºi cã ei
vor câºtiga rãzboiul, idealul acesta îi transformã într-o
masã de eroi pe aceºti oameni din fire mediocri.
Dacã suntem însufleþiþi de idealul frumos al casti-
tãþii, din iubire faþã de Cristos, cu toþii putem ºi trebuie
sã fim eroi, putem ºi trebuie sã ne cucerim pe noi înºine.
Dar pentru aceasta trebuie sã credem în victorie. Cine
porneºte la rãzboi fãrã a crede cã sigur îl câºtigã, sigur
îl pierde.
Cunoscutul scriitor american Gerald Kelly, iezuit, într-o
frumoasã carte dedicatã tineretului, aratã cã neîncre-
derea în victorie, descurajarea, îi face, într-adevãr, pe
mulþi sã capituleze în faþa dificultãþilor, sã eºueze în viaþa
de castitate. Mai întâi, descurajarea vine din nume-
roasele statistici ºi sondaje care se fac în rândul tinerilor
 DESFRÂUL 155

ºi al celor cãsãtoriþi. Rezultatul e deprimant: se pare

cã toþi sunt stãpâniþi de viciul necurãþiei. Aceste sondaje
dovedesc cã în lume e multã decãdere, imoralitate, ºi
aceasta o ºtim ºi fãrã statistici. Dar aceste investigaþii
sumbre nu trebuie sã slãbeascã idealul curãþiei. Orice
preot care stã la scaunul de spovadã poate sã spunã, fãrã
a viola secretul spovezii, cã existã un mare numãr de
persoane care duc o viaþã castã în mijlocul unor tentaþii
violente. Numai cã aceastã legiune de suflete curate
nu fac publicitate ºi nu sunt întrebate la sondaje.
ªi al doilea mare pericol este propaganda modernã
trâmbiþatã pe toate cãile care susþine cã e imposibil sã
fii cast. E propaganda celor care îl considerã pe om un
simplu animal ºi repetã mereu: „castitatea e un mit”.
De multe ori se spune în numele ºtiinþei: „castitatea
e împotriva naturii, instinctul sexual este glasul naturii,
trebuie sã i te supui, altfel crãpi”. Care naturã? Glasul
cãrei naturi? Glasul naturii pentru om e glasul naturii
pe care i-a dat-o Dumnezeu, iar natura omului e cu totul
diferitã de a lui Grivei din curte. Specificul naturii
umane este de a ºti sã-ºi stãpâneascã instinctele ºi de
a nu se lãsa condusã orbeºte de ele. ªi dacã totuºi
cineva se îmbolnãveºte psihic, acest lucru nu se dato-
reazã disciplinei pe care ºi-a impus-o, ci altor cauze, în
special frãmântãrilor ºi tensiunilor interioare provenind
din faptul cã nu s-a hotãrât cu toatã inima sã practice
castitatea, umblã cu jumãtãþi de mãsurã, de pildã, cautã
sã evite faptele de necurãþie, dar nu ºi gândurile ºi dorin-
þele ruºinoase, sau se expune voit impulsurilor erotice
din afarã prin întâlniri, prietenii, priviri imprudente. Aici
este explicaþia dezechilibrului psihic ce poate surveni.
Pr. Kelly aduce, în cartea amintitã, numeroase mãrturii
ale adevãraþilor oameni de ºtiinþã care demonstreazã ceea
156 VICIILE CAPITALE

ce demonstreazã experienþa ºi bunul simþ: anume, cã

viciul necurãþiei, nu castitatea duce la îmbolnãvire.
Printre altele aminteºte un document semnat de 370 de
medici în care se spune:
Nu existã nici o dovadã cã înfrânarea, castitatea, ar fi
incompatibilã cu o deplinã sãnãtate fizicã, mintalã ºi moralã;
castitatea este unica siguranþã a unei depline sãnãtãþi în
afarã de cãsãtorie.
Dar dacã cineva a cãzut, se mai poate reabilita? Mai
poate recupera virtutea castitãþii? Da. O luptã pierdutã
sau chiar mai multe, nu înseamnã un rãzboi pierdut.
Trebuie sã vrei. Citiþi capitolul al XI-lea din Confesiunile
sfântului Augustin. Spicuiesc din el:
Ceea ce mã reþinea erau nimicurile nimicurilor, deºertã-
ciunile deºertãciunilor, vechile mele prietene [vechile obiº-
nuinþe]: mã trãgeau de veºmântul cãrnii ºoptindu-mi: „Ne
pãrãseºti? Din momentul acesta nu vom mai fi niciodatã
cu tine? Din acest moment nu vei mai putea sã faci cutare
ºi cutare lucru, niciodatã?” Ce murdãrii! Ce ruºini, ce
insinuãri!... Obiºnuinþa tiranicã îmi zicea: „Crezi cã vei
putea trãi fãrã ele?” Dar alãturi... mi se înfãþiºa demnitatea
castã a înfrânãrii: seninã, veselã, ordonatã... îºi întindea,
spre a mã primi ºi a mã îmbrãþiºa, mâinile sale milostive,
pline cu o mulþime de exemple bune. Atâþia copii, tinere fete,
o mulþime de tineret, toate vârstele, vãduve respectabile,
fecioare rãmase astfel pânã la bãtrâneþe. ªi în toate aceste
suflete înfrânarea nu era sterilã: era ca o mamã rodnicã în
bucurii... care mi se pãrea cã îmi spune: „Oare nu vei putea
sã faci ºi tu ce au fãcut aceºti tineri ºi aceste femei?”

Practicarea castitãþii, cultivarea ei, cere efort, dar nu

un efort disperat, obsesiv, ci un efort plin de voie bunã,
de seninãtate. ªi cere multã înþelepciune, multã prudenþã
în evitarea ocaziilor ºi pericolelor. Florile preþioase nu
 DESFRÂUL 157

se planteazã la marginea drumurilor unde trecãtorii le

pot cãlca în picioare, ci la o bunã distanþã de drum, ºi
sunt îngrãdite. O mamã nu-ºi lasã copilul pe marginea
unei prãpãstii, chiar dacã e un copil cuminte, ci îl pune
în pãtuc. La fel, floarea preþioasã a castitãþii se cultivã
departe de pericole: de filme, cãrþi, imagini murdare,
se împrejmuieºte cu un gard de rugãciune, mortificaþie,
viaþã sacramentalã intensã, iar pãmântul în care creºte
e o viaþã activã, harnicã, unde lenea nu-ºi gãseºte locul.
ªi încã un lucru pe care nu trebuie sã-l neglijãm: o
puternicã evlavie cãtre Maria, Fecioara fãrã patã, pe care
sã o chemãm în ajutor mai ales în momentele de ispitã.