MUZICA în Biserică - Născătoare de RUGĂCIUNE

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat

anul 2023 drept ,,Anul omagial al Pastorației persoanelor
vîrstnice, și Anul comemorativ al imnografilor și cîntăreților
bisericești. Toate cîntările bisericești cuprinse în cărțile de
cult, au fost alcătuite sub inspirația Duhului Sfînt de către
imnografi anume aleși de Dumnezeu, astfel încît oamenii
auzindu-le să poată înțelege textele scripturistice. De aceea
putem spune că muzica bisericească este Evanghelia
cîntată, la fel cum picturile din Biserică, reprezintă
Evanghelia în imagini.
Biserica este TRUPUL lui Hristos, cum spune Sf
apostol Pavel, în care noi ne suntem mădulare unii altora. În
Biserică, sunt multe daruri ale Duhului Sfînt, împărțite
oamenilor, însă pe toate, le lucrează unul și același Duh
Sfînt, DUHUL de UNITATE al Sfintei Treimi.
Această lucrare ține cont, de UNICITATEA fiecăruia
dintre noi, și de DESCHIDEREA noastră, față de PLANUL
de mîntuire al lui Dumnezeu pentru om.
EL NU ne ÎNCALCĂ libertatea cu nimic, deoarece ne
iubește TOTAL, adică are o deschidere totală față de noi,
spre a ne împărtăși tot harul Sfintei Treimi. Depinde de noi,
dacă VREM sau NU să conlucrăm cu El, pentru
CURĂȚIREA, LUMINAREA și SFINȚIREA noastră.
 În Biserică CUVÎNTUL, ICOANA și MUZICA, sunt
instrumente dăruite de DUMNEZEU, necesare și de folos
comunității Bisericii, prin care Duhul Sfînt lucrează, pentru
VINDECAREA și TĂMĂDUIREA omului ca întreg,
TRUP – SUFLET - DUH.
Cuvîntul are FRUMUSEȚE și ARMONIE, icoanele îl
arată pe CUVÎNTUL întrupat și UNITATEA Sfintei Treimi, iar
muzica sau psalmodierea, pune CUVÎNTUL pe note,
aducînd FRUMUSEȚEA prin unde, în inimile noastre.
DUMNEZEUL nostru, este în același timp, CUVÎNT -
FRUMUSEȚE - ARMONIE, într-o unitate de NEDESPĂRȚIT.
MUZICA (PSALMODIEREA) în Biserică, are mai mult
un caracter TERAPEUTIC și CATEHETIC, decît unul auditiv,
legat de armonia muzicală. Muzica în Biserică, este un
SUPORT pentru CUVÎNT, însă în același timp, este
purtătoare de Har, și împărtășește credincioșilor, același
DUH de UNITATE al Sfintei Treimi, care lucrează, prin
CUVÎNT și prin ICOANĂ .
Dumnezeu comunică cu noi, prin Duhul Său Cel Sfînt.
Persoana lui HRISTOS OM și DUMNEZEU, NU are după
învierea trupului, Său EMOȚIE și SENTIMENT.
Nici măcar înainte de Înviere, HRISTOS nu are o SIMȚIRE
TRUPEASCĂ la mormîntul lui Lazăr, pentru că Evanghelia
ne relatează că, HRISTOS a SUSPINAT cu DUHUL, și nu a
avut o stare SENTIMENTALĂ și EMOȚIONALĂ.
Deci Hristos, OM și DUMNEZEU, nu poate
interacționa cu noi, prin EMOȚIE și SENTIMENT, pentru că
nu le are pe acestea, ci doar prin Duhul Său Cel Sfînt, acea
energie VEȘNICĂ, DE VIAȚĂ FĂCĂTOARE, comună celor
trei persoane ale Sfintei Treimi.
 CUVÎNTUL - ICOANA și PSALMODIEREA în Biserică,
formează UN TOT UNITAR.
În același timp, sunt SIMBOLURI, care ne fac
prezentă, aici și acum, o REALITATE VEȘNICĂ, dar în
același timp, sunt și ferestre, și mijloace pline de Har, prin
care Dumnezeu comunică cu noi, și noi cu EL.
Piatra de poticnire pentru omul raționalist, a fost și va fi,
IISUS HRISTOS - DUMNEZEU și OM, într-o singură
PERSOANĂ, poticnire în care se află tot Apusul neortodox,
care îl SEPARĂ pe Dumnezeu de Creația Sa.
Despre aceste lucruri a vorbit foarte mult Păr. Prof.
Dr. Acad. Dumitru Stăniloaie, cel care a participat la întîlnirile
ecumenice, din partea Bisericii Ortodoxe, și a cunoscut
foarte bine, căderile de la dreapta credință ortodoxă, a
diferitelor comunități religioase din Apus.
Tot despre aceste lucruri au scris în sec 20 și sfinții
Nicolae Velimirovici și Iustin Popovici, care au făcut studii de
psihologie și filozofie în Apus. În acest spațiu al SEPARĂRII
de Dumnezeu, CUVÎNTUL UMANIST – TABLOUL
RELIGIOS - MUZICA CORALĂ, iar apoi și muzica
INSTRUMENTALĂ, au înlocuit CUVÎNTUL lui Hristos –
ICOANA – PSALMODIA, care fiind pline de HAR, îl
CURĂȚEȘTE – LUMINEAZĂ – SFINȚEȘTE pe om în
Biserică.
Acest lucru NU se mai întîmplă, în comunitățile care au
părăsit Biserica, UNA SFÎNTĂ, SOBORNICEASCĂ și
APOSTOLICĂ, cum mărturisim în CREZ. Pe acest fond, se
dezvoltă în Occident, o CULTURĂ a MORȚII, cum o
numește păr. Rafail Noica.
 Dacă vom înțelege aceste lucruri, vom ști și în Biserică,
ce este AUTENTIC, și ce este NEAUTENTIC și ARTIFICIAL.
Biserica prin Sfinții Săi, a păstrat într-o UNITATE și
AUTENTICITATE pline de HAR, CUVÎNTUL – ICOANA –
PSALMODIA, ca un TOT UNITAR.
De aceea avem un CANON al Sfintei SCRIPTURI foarte
clar stabilit .Tot așa avem un CANON ICONOGRAFIC legat
de CUM, UNDE, și CE sfinți se pictează în Biserică.
La fel există un CANON legat de PSALMODIERE, și
săvîrșirea sfintelor slujbe, pe care sfinții IMNOGRAFI și
MELOZI, le-au stabilit foarte clar, pentru a fi în UNITATE, cu
ICOANA și CUVÎNTUL EVANGHELIEI.
De aceea nu putem cînta în Biserică ce ne PLACE
nouă sau preoților, ci ceea ce TREBUIE și a fost RÎNDUIT
de Duhul Sfînt, prin descoperire dumnezeiască.
Atunci cînd în Biserică, NU se respectă aceste lucruri,
apar DEVIERI, care sunt o formă de EREZIE, deoarece
distrug această UNITATE a Duhului Sfînt, prezentă în
CUVÎNT – ICOANĂ – PSALMODIERE.
Cînd în Biserică sunt aduse TABLOURILE RELIGIOASE
– CUVÎNTUL UMANIST – MUZICA CORALĂ, cu fiica ei
PRICEASNA, atunci în acea comunitate, se INFILTREAZĂ
pe nesimțite, datorită NEȘTIINȚEI și INDIFERENȚEI, un
Duh lumesc de AUTOSUFICIENȚĂ și ÎNCÎNTARE de SINE..
Ca și suport pentru cele zise mai sus, voi aduce
argumente din Sfînta Scriptură, din scrierile Sfinților Părinți și
din cuvintele, celor mai importanți profesori de muzică
bisericească, de la noi din țară.
 Aceste trei persoane, care au fost invitate în luna
octombrie a anului 2022, la Facultatea de Teologie din
București, pentru a participa la Festivalul Concurs de Muzică
Bisericească Lăudați pe Domnul, sunt următoarele;
Prof. Univ.Dr. Nicolae Gheorghiță, prorector al
Universității de Muzică București, și dirijorul corului
PSALMODIA al aceleiași Universități, avînd următoarele
studii și competențe legat de : Istoria și teoria muzicii
byzantine, istoria muzicii universale și românești, tehnica
armoniei și a scriiturii corale, teoria instrumentelor și tehnica
orchestrației, pedagogie muzicală, muzicolog, membru al
Uniunii Compozitorilor din România, avînd mai multe studii și
burse post doctorale la Atena, Salonic, Cambridge și
Petesburg.
Al doilea este Pr Conf. Univ. Dr. Stelian Ionașcu Dirijorul
Coralei Catedralei Patriarhale.
Iar al treilea este Pr Lect. Univ. Dr. Zaharia Matei de la
Facultatea de Teologie din București.
Toate aceste trei persoane au cercetat
MANUSCRISELE muzicale din întreaga țară, legat de
tradiția muzicală în Biserică și au constatat următoarele ; În
Tările Române, cu excepția Transilvaniei, a existat o
importantă activitate muzicală, existînd IMNOGRAFI și
MELOZI, care au compus sau tradus partituri, pentru
TOATE slujbele care se săvîrșeau în Biserică.
În acest an 2023, Televiziunea Trinitas a prezentat, în
luna martie, o emisiune organizată de Vasile Bănescu,
Purtătorul de cuvînt al Patriarhiei Române, cu Tema –
Originile și Evoluția Muzicii de Tradiție Byzantină.
 La această emisiune l-a avut ca invitat pe domnul
Constantin Răileanu, absolvent al Universității de Teologie
din București, și absolvent al Universității de Muzică din
București, dirijor, compozitor, cercetător, muzicolog, avînd
un Masterat în Muzică byzantină, și un Doctorat în muzică.
Domnia sa a afirmat că, muzica de tradiție byzantină,
este AUTENTICA muzică bisericească, și că muzica de
tradiție byzantină, NU este o muzică națională, și Nu s-a
născut în spațiul monahal, ci în marile orașe, unde existau
mari comunități creștine, în Damasc și Constantinopol,
alcătuite din diverse naționalități și culturi. Astfel încît, putem
spune, fără să greșim, că această muzică este una
UNIVERSALĂ, pe care toate neamurile creștine, au folosit-o,
ca și cîntare în Biserică, la TOATE slujbele.
Sf. Teolipt al Filadelfiei, dascălul sf. Grigorie Palama,
spune că în Biserică, PSALMODIEREA trebuie făcută cu
ATENȚE și cu DUH LINIȘTIT. Iar Sf. Vasile, de la Poiana
Mărului, duhovnicul sf. Paisie Velicikovski, spune că,
CÎNTAREA, se aseamănă cu Vechiul Testament, iar
RUGĂCIUNEA, este Noul Testament, care îi curățește
omului, inima de patimi. Prima este o lucrare exterioară, iar
a doua este interioară.
Scopul CÎNTĂRII în Biserică, este acela, ca omul să
dobîndească, o STRĂPUNGERE a INIMII, o inimă
SMERITĂ, unde Duhul Sfînt, să se poată sălășlui.
În Țările Române, primul imnograf și protopsalt, care
apare în manuscrise, este Filotei, în jurul anului 1392, ale
cărui cîntări s-au răspîndit în sec 15, în toată Peninsula
Balcanică.
 Pînă în sec 18, tradiția muzicală în Țările Române din
Biserici și Mănăstiri, păstrează PSALMODIEREA pe o
singură voce, la toate slujbele Bisericii.
În toată lumea ortodoxă, înainte de împărtășirea
credincioșilor, se cînta un CHINONIC, care este o cîntare
pregătitoare pentru împărtășanie, un verset sau un psalm
cîntat pe larg. Cele mai cunoscute chinonice sunt – Gustați
și vedeți că bun este Domnul, Paharul mîntuirii voi lua și
numele Domnului voi chema, Cel ce faci pe îngerii Tăi
duhuri etc.
Chinonicul este de fapt IMNUL ÎMPĂRTĂȘANIEI, și are
legătură cu acest moment, în care preoții se împărtășesc în
altar. El face parte integrantă din Sfînta Liturghie, și îl găsim
în toate manuscrisele și cărțile de slujbă de la strană, în
toată lumea ortodoxă.
Începînd cu anul 1800 în țările ortodoxe din Balcani,
împărații și domnitorii, influențați de cultura occidentală,
RENASCENTISTĂ, UMANISTĂ, ILUMINISTĂ, aduc în țările
lor, TABLOUL RELIGIOS, care în unele Biserici,
ÎNLOCUIEȘTE icoana byzantină, iar MUZICA CORALĂ,
înlocuiește psalmodierea. Astfel că prin acestea, este adus
în Biserică un DUH LUMESC.
Lucrurile nu se opresc aici, și datorită împărtășirii cît mai
RARE sau DELOC a credincioșilor, în locul CHINONCULUI
apare PRICEASNA, o cîntare moral religioasă, adusă din
spațiul APUSEAN, din comunitățile religioase protestante,
care nemaiavînd LITURGHIE și ÎMPĂRTĂȘANIE, au înlocuit
TOTUL cu CÎNTECE RELIGIOASE
 Însă această PRICEASNĂ, NU o găsim în cărțile de
slujbă de la STRANĂ, și NU face parte integrantă din Sfînta
Liturghie, și Nu are legătură cu împărtășania.
În sec al 19 - lea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care
dorea să se adapteze la curentul și cultura occidentală,
IMPUNE muzica CORALĂ în Biserică.
Cîntările moral-religioase UMANISTE, au fost introduse
ABUZIV în Biserică, odată cu IMPUNEREA muzicii
CORALE, de către Domnitorii și Episcopii care au trăit în sec
18 și 19.
Astfel tradiția ADEVĂRATĂ a Bisericii, este ÎNLOCUITĂ
cu ceva străin de duhul ei, RUPÎNDU-SE astfel legătura cu
sfinții IMNOGRAFI și MELOZI, care au împodobit Biserica
cu slujbe, canoane, tropare și cîntări dumnezeiești.
În Biserică, întotdeauna cînd s-a introdus ceva nou, acel
lucru trebuia să păstreze TRADIȚIA vie a Bisericii, legat de
ÎNVĂȚĂTURA de CREDINȚĂ, propovăduită de sfinții
apostoli și urmașii acestora, legat de CUVÎNT – ICOANĂ -
MUZICĂ.
Întotdeauna cînd apărea ceva nou, acel lucru era
CERCETAT și DISCUTAT, în Sinoade Locale sau Sinoade
Ecumenice. Acest lucru, NU s-a întîmplat, legat de
INTRODUCEREA muzicii CORALE în Biserică.
NICIODATĂ Biserica, NU a spus că, comunitățile
religioase din occident rupte din catolicism, au
CONTINUITATE APOSTOLICĂ și DUH SFÎNT.
 Dimpotrivă, există o ENCICLICĂ din 1848 a TUTUROR
patriarhilor din Răsărit, care CONDAMNĂ învățăturile
deviante din catolicism – filioque, Imaculata concepție,
purgatoriu, infailibilitatea papală, azimele și alte INOVAȚII,
care sunt efecte ale ruperii Patriarhiei de la Roma, de
TRUPUL Bisericii – UNA , SFÎNTĂ, SOBORNICEASCĂ și
APOSTOLICĂ.
Pentru a putea înțelege corect aceste lucruri, să vedem
parcursul și căderea omului din RAI, ÎNTRUPAREA Lui
Hristos, și MODUL de VINDECARE a omului în Biserică, cu
ajutorul CUVÎNTULUI – ICOANEI si a PSALMODIERII.
Dumnezeu îl creează pe om după CHIPUL SĂU (ca și
potențial), chemîndu-l la ASEMĂNAREA cu EL (dezvoltarea
acestui potențial).
Dar prin căderea din Rai a primilor oameni, aceștia au
dobîndit prin NEASCULTARE, și GREȘITA întrebuințare a
LIBERTĂȚII, ceea ce nu aveau la început, HAINELE de
PIELE, o SIMȚIRE TRUPEASCĂ, ca urmare a retragerii
Duhului Sfînt de la ei, prin care îL VEDEAU pe DUMNEZEU.
Omul dobîndește AFECTE cu ajutorul cărora poate simți
FĂRĂ HAR, lumea înconjurătoare, astfel încît omul rămîne
cu o SIMȚIRE TRUPEASCĂ, bazată pe EMOȚIE și
SENTIMENT, pe care nu le avea pînă atunci, ele fiind un
EFECT al căderii din Har, și pe care noi oamenii, NU LE
VOM MAI AVEA ÎN VEȘNICIE, conform învățăturii sf. Maxim
Mărturisitorul din filocalia 2 și 3.
Fără SIMȚIREA DUHULUI, omul rămîne INCOMPLET
– BOLNAV - HANDICAPAT. Acum, NU îL mai vede pe
Dumnezeu, doar îL aude, iar în timp, doar proorocii, au fost
cei care îL mai auzeau pe Dumnezeu.
 Astfel că oamenii, au ajuns, să nu ÎL mai VADĂ și să
nu-L mai AUDĂ pe Dumnezeu. Fără prezența Duhului, care
ține SUFLETUL și TRUPUL în UNITATE, omul rămîne cu o
simțire trupească PERVERTITĂ și VIRUSATĂ, de întîlnirea
cu ENERGIA și INFORMAȚIA satanică, a îngerului căzut.
Acum toate s-au pervertit și s-au dezbinat,
PERCEPȚIILE – ÎNȚELESURILE - SIMȚIRILE.
Revenirea în fire a omului se face prin CURĂȚIREA
SIMȚIRILOR, cum auzim cîntîndu-se la Canonul Paștilor –
Să ne CURĂȚIM SIMȚIRILE, și SĂ-L VEDEM pe Hristos,
strălucind cu neapropiată Lumină a Învierii.
Simțirile sunt ORGANE, COMPARTIMENTE interioare,
pe cele 3 paliere TRUP – SUFLET – DUH, prin care omul
AUDE, VEDE, SIMTE și ÎNȚELEGE, cu ajutorul informațiilor
venite prin simțuri, lumea înconjurătoare, oamenii și pe
Dumnezeu.
În Biserică prin Taina Botezului, fiecare dintre noi
primește în DAR și GRATUIT, Duhul Sfînt, pierdut de Adam
în Rai.
Dacă omul ALEGE, să CONLUCREZE cu acest Har
dumnezeiesc, intră într-un PROGRAM de REPARAȚIE
CAPITALĂ, care va dura tot restul vieții.
Acesta este un program, de CURĂȚIRE – LUMINARE –
ÎNDUMNEZEIRE.
Orice om are nevoie de acesta, deoarece
ÎNTRUPAREA lui HRISTOS, a restaurat doar firea Sa
umană (structură suflet + trup ), în PERSOANA SA, OM și
DUMNEZEU.
 De aceea, noi moștenim încă păcatul strămoșesc
( NEASCULTAREA LUI ADAM, și dorința de a fi
INDEPENDENTI și AUTONOMI ) cu toate efectele lui,
inclusiv MOARTEA.
La fel ca și OMUL HRISTOS, noi toți suntem chemați
să parcurgem drumul lui, căci de aceea ne și zice ,, Cel ce
vrea să vină după Mine, să se LEPEDE de SINE, să-și ia
CRUCEA și să-mi URMEZE MIE ,,.
Scopul acestei lucrări mîntuitoare, este acela de
UNIFICARE, a celor 3 compartimente ale omului, TRUP-
SUFLET–DUH.
Cînd omul, începe să pună în lucrare, cuvintele
Domnului din Evanghelie, toate capacitățile lui, sunt
REÎNNOITE de DUH, iar omul VECHI, cu SENTIMENT și
EMOȚIE, dobîndește o SIMȚIRE a DUHULUI, cu ajutorul
căruia, poate să se ferească, de tot ceea ce este
PERVERTIT, care se arată a fi FRUMOS la VEDERE, și
BUN la GUST.
Fără această SIMȚIRE a DUHULUI, omul primește
FALSUL și ARTIFICIALUL în viața sa, care mai apoi, îl va
duce într-o stare, de NESIMȚIRE DUHOVNICEASCĂ. Eva,
a fost înșelată în RAI, prin FRUMUSEȚE, PLĂCERE, și prin
iluzia DOBÎNDIRII CUNOAȘTERII fără relație.
Tot în același fel suntem ISPITIȚI noi TOȚI.
De aceea NU putem scăpa de aceste MOMELI și
CURSE, decît dacă, vom dobîndi, o MINIMALĂ, simțire a
DUHULUI, în INIMA noastră.
 Auzim și vedem în Biserică, oameni cărora le plac
PRICESNELE în stil popular, pe palier TRUPESC -
EMOȚIONAL – SENTIMENTAL, cîntate de Paula Seling,
Paula Hriscu, Andra și altele, sau chiar de preoți, și care
confundă simțirea TRUPEASCĂ, EMOȚIONALĂ –
SENTIMENTALĂ a firii căzute din Har, cu simțirea
DUHULUI.
Însă Sf Maxim Mărturisitorul spune că, Pomul Vieții, e
MINTEA SUFLETULUI, în care își are scaun
ÎNȚELEPCIUNEA. Iar Pomul Cunoștinței Binelui și a Răului,
este SIMȚIREA TRUPULUI în care se află mișcarea
nerațională.
Duhul Sfînt, se folosește în Biserică, de CUVÎNT-
ICOANĂ – MUZICĂ, pentru a REPARA, aceste
compartimente bolnave.
În funcție de CALITATEA și AUTENTICITATEA lor,
CURĂȚIREA – LUMINAREA – SFINȚIREA omului, se
realizează mai REPEDE sau mai ÎNCET.
Aici intervine LIBERTAREA și VOINȚA omului, de a
ACCEPTA și ÎNȚELEGE, că acestea, sunt instrumente de
sfințire, prin care lucrează HARUL DUMNEZEIESC.
În istoria Bisericii, slujbele se dezvoltă, astfel încît
acestea, să-l LINIȘTEASCĂ pe om, și să-l facă CAPABIL,
să fie ATENT și PREZENT, la o REALITATE a duhului, care
este pururi prezentă în lume, dar pe care oamenii, NU o mai
VĂD, NU o mai AUD, și NU o mai SIMT, din pricina
ÎNTUNECĂRII minții, a PERVERTIRII simțirilor, și a
ÎMPIETRIRII inimii lor, ca urmare, a unui mod de viață
EGOIST, bazat pe PLĂCERI de tot felul ,și o goană nebună
după lucruri materiale.
 În această stare de NEUNITATE, cu SINE însuși, cu
DUMNEZEU, și cu APROAPELE, omul ajunge să creadă,
într-un Dumnezeu FALS, o născocire a minții sale, unde
singurul REPER, este SIMȚIREA sa PERVERTITĂ și
BOLNAVĂ, pe palier TRUPESC – EMOȚIONAL și
SENTIMENTAL.
Astfel s-a ajuns, ca și cei care vin la Biserică, și se
SPOVEDESC și se ÎMPĂRTĂȘESC, să NU mai facă
DIFERENȚA, între ceea ce este de la Dumnezeu, și ce are
DUH lumesc, sau ce este de la demoni.
Acum este vremea, cînd este luat PULSUL oamenilor
din Biserică, acum se văd roadele NEVOINȚELOR și a
STRĂDANIILOR lor. Vor sesiza oare, că acele cîntări
EMOȚIONALE și SENTIMENTALE, cu DUH penticostal, NU
sunt ale Bisericii ?
Aceste cîntări vin din spațiu occidental, unde Hristos,
OM și DUMNEZEU, a fost înlocuit, cu omul UMANIST, care
a fost pus în CENTRU, fiind considerat, MĂSURA tuturor
lucrurilor, iar Hristos OM și Dumnezeu împreună cu Harul
Său, NU a fost și NU este primit PRIMIT, și lăsat să lucreze,
astfel încît, tot EMOȚIA și SENTIMENTUL firii căzute din
har, sunt REPERELE omului occidental.
Cheia de verificare, dacă ÎNȚELEGEREA și SIMȚIREA
noastră, este DUHOVNICEASCĂ, este ACCEPTAREA
psalmodierii și a muzicii Byzantine. Dacă, după ce auzim
această muzică, NU vrem să o PRIMIM, și să o punem în
LUCRARE în Biserică, este semn că suntem încă,
AROGANȚI și MÎNDRI, plini de PREJUDECĂȚI și CLIȘEE
MENTALE, în opoziție cu TOȚI sfinții, care au fost BLÎNZI și
SMERIȚI.
 Muzica de tradiție byzantină, a fost scrisă și compusă
de sfinții IMNOGRAFI și MELOZI, toți fiind PURTĂTORI de
DUH SFÎNT.
Nu se poate, ca cineva să fie om duhovnicesc, adică
PURTĂTOR de DUH SFÎNT, dar să se împotrivească
acestei muzicii, și împreună cu aceasta, TUTUROR sfinților
IMNOGRAFI și MELOZI, făcători de cîntări, canoane,
tropare și imne bisericești
Există o lucrare MÎNTUITOARE, a Duhului Sfînt în
lume, și există o lucrare OMENEASCĂ, frumoasă, cu fapte
bune, creatoare de cultură și modă, știință sau tehnologie,
etc, dar care, NU îl poate mîntui pe om de MOARTEA
VEȘNICĂ și de IAD.
PRICESNELE FĂRĂ Duh, pe palier trupesc,
EMOȚIONAL și SENTIMENTAL, se încadrează în a doua
categorie, a UMANISMULUI, și de aceea ele sunt
INCOMPATIBILE, cu viața DUHOVNICEASCĂ și cu viața
LITURGICĂ a Bisericii, și fac foarte mult RĂU oamenilor,
lăsîndu-i pe aceștia, pe palier TRUPESC, cu simțirile
BOLNAVE și NEVINDECATE.
Așa cum Biserica, a păstrat DOGMELE nealterate, sau
Sfînta Scriptură, fără scrierile APOCRIFE, care NU se citesc
în Biserică, sau de la Amvon, și NU fac parte, din slujirea
LITURGICĂ, dar pe care le putem lectura acasă, tot așa și
PRICEASNA, pe care o putem numi, o cîntare APOCRIFĂ,
NU trebuie cîntată în Biserică, sau la slujbele Bisericii.
Pentru aceasta, este nevoie de multă DESCHIDERE, și
DISPONIBILITATE, din partea credincioșilor, a preoților și a
ierarhilor, pentru a REDESCOPERII, sau de a DESCOPERII
acum, adevărata TRADIȚIE muzicală a Bisericii.
 Aceasta este COMPLEMENTARĂ, și
INTERDEPENDENTĂ, cu CUVÎNTUL Evangheliei, și cu
ICOANA BYZANTINĂ.
De aceea, sfinții IMNOGRAFI și MELOZI ai Bisericii, au
fost foarte atenți, CE și CUM se cîntă în Biserică, și dacă
aceste cîntări, sunt PURTĂTOARE de DUH sau nu. În
vechime condiția, de a cînta și participa în Biserică, era
CURĂȚIA inimii.
Însă acum, constatăm cu DURERE și TRISTEȚE, că se
întîmplă de multe ori exact INVERS.
Și atunci ce DUH Sfînt, poate transmite, o artistă de
muzică populară, care cîntă la spectacole și petreceri, și
care vine doar duminica la COR, decît ceea ce are, DUH de
SPECTACOL și de OPERETĂ, iar atunci Biserica este
transformată, PAS cu PAS, prin TOLERANȚA și
ÎNGĂDUINȚA, greșit înțeleasă a membrilor, ei în SALĂ de
SPECTACOL și de OPERETĂ.
Scopul tuturor slujbelor în Biserică, este
RUGĂCIUNEA de un SINGUR GÎND, iar toate slujbele
săvîrșite în Biserică, trebuie să ne ducă la o unire, a MINȚII
cu INIMA.
În Biserică ETALONUL, și REPERUL, nu sunt oamenii
cu DORINȚELE și PLĂCERILE LOR, fie că sunt preoți sau
episcopi, ci cuvintele sfinților, care au fost VASE ALESE ale
Duhului Sfînt, deoarece au avut DESCHIDERE și
TRANSPARENȚĂ față de Dumnezeu, pentru a primi voia
Lui, și s-au smerit RENUNȚÎND la voia lor.
 Biserica, îi are ca REPER, legat de CÎNTAREA în
Biserică, pe IMNOGRAFI și MELOZI, precum sf. Ioan
Cucuzel, sf. Ioan Damaschin, sf. Roman Melodul sau sf.
Iosif Imnograful, care sunt pictați în unele Biserici, de-a
dreapta și de-a stînga balconului unde cîntă Corul.
Dar ce folos, că aceștia au fost pictați acolo, dacă corul
cîntă total alte cîntări CORALE, care NU au nici o legătură
cu DUHUL acestor sfinți IMNOGRAFI și MELOZI. Din ce
vrem să ne împărtășim, din Pomul Vieții, care este Hristos,
sau din Pomul, Cunoștiinței Binelui și Răului, care este
SIMȚIREA TRUPEASCĂ ?
Orice formă de muzică, în Biserică, care aduce Duhul
lumii, al EMOȚIEI și al SENTIMENTULUI, este o formă de
EREZIE, deoarece lucrarea Duhului Sfînt, este înlocuită cu o
lucrare cu DUH LUMESC - UMANIST, și care, ne lasă
simțirile BOLNAVE și NEVINDECATE.
Poate unii vor zice, că NU ÎI AFECTEAZĂ felul cum se
cîntă, și ce se cîntă în Biserică, însă nu este așa. Precum
atunci cînd stăm într-un loc cu RADIAȚII, ca cele de la
Cernobîl, sau într-un spațiu viciat, cu FUM și MIROSURI
URÎTE, vom fi afectați fară să vrem, și fără să știm, tot așa și
muzica cu duh LUMESC - UMANIST, avînd o FRECVENȚĂ
și un DUH, ne influențează pe toți.
Și încet, încet, primim și ne obișnuim cu un DUH –
UMANIST, străin Bisericii, și care ne va duce, într-o stare de
INDIFERENȚĂ și PASIVITATE, de NEUMILINȚĂ a INIMII, și
o NESIMȚIRE a DUHULUI. Exact acest lucru se întîmplă, cu
oricine ascultă, astfel de cîntări neortodoxe.
 Credem, că așa cum, în unele Biserici, TABLOURILE
religioase UMANISTE, au fost înlocuite cu icoane byzantine
pline de Har, la fel trebuie făcut ,și cu cîntările religioase
UMANISTE, care să fie înlocuite, cu cîntări byzantine, pline
de Har, mai ales că anul acesta 2023, este închinat
imnografilor și cîntăreților bisericești, în Patriarhia Română.
În concluzie, ARMONIA este simbolul UNITĂȚII la
nivelul DIVERSITĂȚII. Ea prezintă, ca un corpus UNITAR, o
seamă de segmente, diferite între ele. Hristos dă sens
oricărui lucru. În Hristos, găsim VISTIERIA CUNOASTERII,
și a ÎNȚELEPCIUNII, cum spune sf. apostol Pavel.
Dumnezeu se revarsă, în diversitatea creaturilor, pentru
a-i aduna la Sine pe toți.
Tot așa, și MINTEA iasă către FĂPTURI, pentru a
aduna RAȚIUNI din acestea, și apoi se întoarce înapoi,
cunoscînd RAȚIUNEA SUPREMĂ.
La fel și muzica în Biserică, are tot această lucrare, de a
aduna MINTEA în INIMĂ, iar acolo, mintea săvîrșește
Liturghie, pe altarul inimii.
Sfîntul Porfirie îl cita pe Sf Vasile cel Mare care zicea ;
Pentru cîntăreți, este cel mai ușor să se mîntuiască, pentru
că ei prin PSALMODIERE, cheamă numele lui Dumnezeu, și
aduc bucurie în sufletele oamenilor.
Acela care PSALMODIAZĂ la Biserică, are o anumită
întîietate, față de ceilalți creștini.
El se dedică, cu întreaga lui ființă cîntării, și prin
cîntarea lui, se sfințește pe el însuși, și în același timp, îi
ajută și pe alții să se sfințească.
 Cel care PSALMODIAZĂ în Biserică, nu cîntă numai
pentru Dumnezeu, ci SLUJEȘTE poporului lui Dumnezeu,
care este prezent în Biserică, și pe care îl ajută să se
sfințească, să înțeleagă cuvîntul lui Dumnezeu, și să-l
primească mai ușor.
Prin MUZICĂ, cuvîntul lui Dumnezeu, care adesea, pare
pentru noi, ca aspru și amar, pentru că poartă în sine, un
mare ADEVĂR, noi putem să-l primim, cu o mai mare
ușurință.
Aducem mulțumire și recunoștință, tuturor
persoanelor, care au făcut posibil, realizarea acestui mic
studiu și material, despre ROLUL și SCOPUL muzicii în
Biserică, cu nădejdea, că va fi de folos, tuturor celor care
doresc, să urmeze sfinților, prin CUVÎNT – ICOANĂ și
MUZICĂ.
Închei cu un cuvînt al Sf Siluan Athonitul, Despre
Iubirea lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate cunoaște de la sine, ce este iubirea lui
Dumnezeu, dacă nu-l învață Duhul Sfînt. Dar în Biserică,
iubirea lui Dumnezeu, se face cunoscută prin Duhul Sfînt, și
de aceea vorbim despre ea. Sufletul păcătos, care NU
cunoaște pe Domnul, se TEME de MOARTE, gîndind că
Domnul, nu-i va ierta păcatele sale. Dar aceasta, este pentru
că sufletul NU-L cunoaște pe Domnul, și cît de mult el ne
iubește. Dacă oamenii ar ști aceasta, nici un singur om, nu
ar mai DEZNĂDĂJDUI, pentru că Domnul, nu numai că
iartă, dar se bucură de întoarcerea păcătosului.
Chiar și atunci cînd MOARTEA îți bate la ușă, CREDE
cu TĂRIE, că de îndată ce îti vei cere IERTARE, o vei
DOBÎNDI.
 Domnul nu e ca noi, El este BLÎND și MILOSTIV și
BUN, și atunci cînd sufletul îl cunoaște, se minunează fără
sfîrșit și zice ; Ah ce Dumnezeu avem !!!
Duhul Sfînt, învață oamenii, să iubească pe Domnul fără
cuvinte. Dar pentru a fi asemenea Domnului, trebuie să fim
SMERIȚI și BLÎNZI, asemenea lui.
Cînd omul se TEME să nu ÎNTRISTEZE pe Domnul,
printr-un păcat oarecare, aceasta e PRIMA IUBIRE. Cînd
cineva are mintea CURATĂ de GÎNDURI și
TRĂPUNGEREA INIMII, aceasta e a DOUA IUBIRE, mai
mare decît prima. Iar a TREIA IUBIRE, și mai mare, este
atunci cînd cineva, are Harul în chip SIMȚIT în SUFLET. Iar
cînd cineva are Harul Duhului Sfînt, în SUFLET și în TRUP,
aceasta e iubirea DESĂVÎRȘITĂ. Trupul celui ce PĂZEȘTE
acest Har va fi sfinte moaște.
Suntem MÎNDRI cu MINTEA, și de aceea NU putem sta
în acest Har, și el se DEPĂRTEAZĂ de la sufletul nostru.
Să-l IUBIM pe Domnul, și El ne va duce în Împărăția Lui,
unde vom vedea Slava Lui.
Pentru cei doritori de mai multe detalii, puteți accesa
următoarele pagini de internet;
Pe youtube – Ortodoxia Revenirea în Fire a omului, Pomul
Vieții și Pomul Cunoștinței.
Pe facebook – Locuri Sfinte ale Ortodoxiei,
sau pe adresa de email - florin.paroan@gmail.com sau
florin.paroan@yahoo.ro
Florin Paroan
Conducător de strană
și
Consultant în probleme legate de slujirea la strană