Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manastirea Vodita
Coordonator: Student:
Pr.Prof.Dr. Sergiu Popescu Neantu Bogdan-Augustin
Cuprins
Introducere………………………………………….………...pag.
Scurt istoric……………...,,,,,………………………………...pag.
Concluzii………………………………………………………pag.
Bibliografie…………………………………………….....…….pag
Introducere
Reconstuirea din1689
Expansiunea Imperiului Otoman de la sfârşitul secolului al XV-lea
pentru cucerirea popoarelor Europei a influenţat în mod nemijlocit
existenţa Mânăstirii Vodiţa. Astfel, după ocuparea cetăţii Severinului
de către armatele turceşti conduse de Baliberg în anul 1524, toate
vechile moşii ale ctitoriei Sfântului Nicodim sunt confirmate, rând pe
rând, Mânăstirii Tismana. Mânăstirea Vodiţa va mai fi pomenită, din
nou, abia într-un hrisov din 14 octombrie 1662 când stareţul acestei
chinovii arhimandritul Nicodim a primit un ajutor de 350 de ruble de
la ţarul Rusiei, Alexei Mihailovici. Mai târziu, într-un document din
15 iunie 1689, se precizează că Vodiţa ar fi fost rezidită „din temelie”
de Cornea Brăiloiu, pe vremea când era mare agă. De asemenea ea
este menţionată alături de celelalte mânăstiri din Oltenia pe harta
întocmită în anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino”, se arată
pe site-ul Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Chiar şi domnitorul
Constantin Brâncoveanu a acordat printr-un hrisov emis la 10 martie
1705, scutiri „schitului ce iaste la Vodiţa care iaste lângă Dunăre acolo
unde şi mai înainte scaun de mănăstire mare au fostu făcută de Sfântul
Nicodim”. Din acelaşi zapis se pare că unele lucrări de refacere ale
acestei mânăstiri ar fi fost executate şi de Athanasie, egumenul de
atunci al Tismanei. În urma războiului austro-turc încheiat cu pacea de
la Passarovitz din anul 1718, Mânăstirea Vodiţa va cunoaşte o nouă
perioadă de decădere. Ea va mai fi menţionată doar pe harta întocmită
în anul 1720 de Samuelis Köleseri.
Reconstruirea din 1991