Rolul şi importanța mirenilor în Biserica Ortodoxã 

 
                                                                                  *
Participarea  mirenilor (laicilor) la viata activa a Bisericii Ortodoxe este un element
constitutiv in lipsa caruia nu poate fi inchipuita existenta acesteia.

Nu poate exista Biserica fara mireni, asa cum nu se poate închipui nici fara starea
clericala cu cele trei treptele de instituire divina, la care se adauga cele instituite
de Bisericã dar fara necesitate absoluta lucrãrii mântuitoare.

In mod totalmente gresit si potrivnic chiar invataturii Bisericii Ortodoxe,    se incearca

azi prin vehicularea unor luari de pozitie neavenite, reducerea starii laice la un simplu
decor in Biserica, la o cantitate obeisanta, imobila, in fata ierarhiei chiar si cand
aceasta transgreseazã hotarele Ortodoxiei, provocând situatii de nedorit în lucrarea
mântuitoare a întregii Biserici.

Laicii au participat activ de-a lungul istoriei crestinismului la indeplinirea exercitarii

puterii bisericesti reunitã sub cele trei forme : învãtãtoreascã, sfintitoare,
jurisdictionalã, cu pondere in cele trei functii ale ramurii de conducere sau
jurisdictionale;legislativã, judecãtoreascã, executivã.

Exista multe marturii despre participarea laicilor ( mirenilor ) la activitatea legiuitoare

a Sinoadelor ecumenice si locale, contributia lor fiind dintre cele mai utile trairii vietii
bisericesti de-a lungul timpului în contextul de epocã.

Din cronologia Bisericii ruse, anul 1917 :"Cu 564 de delegaţi prezenţi, Sinodul a
fost deschis cu o Sfântă Liturghie la Catedrala Buneivestiri din Kremlin (Uspenskii
Sobor). Dintre delegaţi, 299 erau delegaţi laici iar 265 clerici (episcopi, preoţi,
diaconi, şi paracliseri)."

Participarera laicilor s-a afirmat si prin colaborarea lor la actele alegerii clerului si
altor organe de conducere a Bisericii, administrarea averilor bisericesti potrivit cu
interesele si conditiile in care se desfasoara intreaga activitate bisericeasca, înscriindu-
se pe linia Traditiei mostenirii apostolice.

Puterea bisericeasca se fundamenteaza pe principiul sobornicitatii, temelia de asezare

a celor doua parti constitutive cu caracter de necessitate, starea clericala si starea
laica, care impreuna savarsesc lucrarea mantuitoare a Bisericii Mantuitorului nostru
Iisus Hristos sub povãtuirea Duhului Sfânt.

In Biserica Ortodoxa trebuiesc aplicate randuielile traditiei si cele canonice in privinta

participarii mirenilor la exercitarea intreitei puteri bisericesti.
 
Concret, aceasta colaborare a clerului cu mirenii se poate exprima prin participarea
laicilor in exercitarea celor trei componente ale puterii bisericesti: invatatoreasca,
sfintitoare, de conducere sau jurisdictionalã, împreunã cu diaconi, preoti, episcopi, in
lucrarea mantuitoare a Bisericii.

Limitele acestei colaborari sunt determinate de randuieli canonice sau traditie, ce

exprima pozitia si drepturile fiecareia din starile constitutive.
Prin Taina Sfantului Botez credinciosii devin membri ai trupului tainic al Bisericii
deci se unesc cu Mantuitorul Iisus Hristos, devenind parte activa a intregii lucrari
mantuitoare savarsita de Biserica ca subiecti ai îndatoririlor si drepturilor prevazute de
starea constitutiva obligatorie din care fac parte.

In mod nemijlocit, credinciosii participa la pastrarea adevarului revelat al carui

pastrator este Biserica in totalitatea Sa, iar impreuna cu clerul se implicã la exercitarea
puterii invatatoresti, sfintitoare, si conducatoare.

Chiar Mântuitorul Iisus subliniaza importanta tuturor credinciosilor in Bisericã

numindu-i mladite ale trupului Sau ;"Eu sunt vita si voi mladitele".(Ioan xv, 1-8)

Intreaga Scriptura in care a fost fixata revelatia scrisa, se adreseaza tuturor

credinciosilor, clerici si mireni, deorece numai impreuna acestia formeaza Biserica,
numai in intreaga ei alcatuire Biserica este purtatoarea revelatiei.

Marturie sunt si scrisorile "barbatilor apostolici" care se adreseaza precum Apostolii

Domnului Bisericilor locale pentru definirea adevaratei credinte.
Sfantul Clement Romanul (sec III) se adreseaza "Corintenilor" si nu doar episcopului
sau clerului din Corint, marturie a consideratiei juste a laicilor.

Sfantul Ignatie al Antiohiei se adreseaza in epistolele sale  "catre Efeseni,

Magnezieni, Romani, Smirneni", iar Sfantul Policarp al Smirnei scrie catre  obstea
Bisericii si nu numai slujitorilor ei in scrisoarea "catre Smirneni". 

Prin calitatea harica dobandita la Sfantul Botez si alte Sfinte Taine, credinciosii sunt
cu adevarat stalpi ai credintei, iar impreuna cu slujitorii Bisericii care au dobandit o
stare harica superioara, formeaza ceea ce Sfantul Apostol Pavel numeste "stalpul si
intarirea adevarului" (Tim.III:15)

Fata de pastrarea adevarului revelat, Sfantul Apostol Pavel se adreseaza credinciosilor

destul de graitor indemnandu-i la cercetarea dreptei credinte spunandu-le : "Cercetati-
va pe voi insiva de sunteti in credinta ; incercati-va pe voi insiva" (II Cor. XIII. 5)

Sfantul Apostol Pavel, in intelepciunea epistolelor sale se adreseaza tuturor membrilor

Bisericii, fara a deosebi pe mirenii simpli de slujitorii altarului spunând: "Voi sunteti
trupul lui Hristos si madulare in parte". ( I Cor. XII, 27 ) "preotie sfanta",  avand
starea harica a preotiei generale sau obstesti.

In acelasi context ii numeste "impreuna lucratori cu Dumnezeu", ( I Cor. III 9) spre

zidirea Imparatiei vesnice si dobandirea mantuirii, caci credinciosii, mirenii si clericii,
sunt locuitorii casei lui Dumnezeu care este Biserica. ( I Cor. III, 16-17 )

Niciodata Sfantul Apostol Pavel nu invata in dumnezeiestile sale Epistole ca Biserica

ar fi impartita in doua parti, una conducatoare si una ascultatoare. Acest mod de
gandire este caracteristic ultraierarhismului catolic ce l-a asezat pe papa in locul lui
Hristos la varful Biserici, atribuindu-i si puteri irealiste prin decretarea dogmei
infaibilitatii strainã Bisericii Ortodoxe.

Impotriva unei asemenea ierarhizari potrivnice Adevãrului avem iarasi marturie

spusele Apostolului neamurilor care se adreseaza tuturor credinciosilor Bisericii dar in
special mirenilor zicand : "Stati tari in libertatea la care va chemat Domnul si nu
cadeti din nou sub jugul robiei".

Inca din perioada apostolica a crestinismului, viata comunitatilor locale s-a desfasurat
sub indrumarea Sfintilor Apostoli pe principiul sobornicitatii, asadar in stransa unitate
cu credinciosii, impreuna lucratori cu Dumnezeu.

La fel si Sfantul Apostol Petru, in dumnezeiestile sale cuvinte se adreseaza intregii

suflãri a Bisericii, nu numai slujitorilor mijlocitori credinciosilor.

Elementul laic fiind parte constitutiva esentiala a Bisericii, conditioneaza principiul

ierarhic si principiul sinodal, exclusa fiind existenta pentru sine.

Existenta principiului ierarhic presupune ierarhie, adica preotie sau cler, iar pentru ca
sa existe preotie, prezenta mirenilor este necesitate absoluta.

Pentru existenta principiului sinodal este necesara preotia, ierarhia preoteasca, fara de
care principiul sinodal este lipsit de elementul de baza si nu se poate realiza, iar pentru
realizarea lui prin elementul sau de baza este necesar intregul Bisericii, care nu poate
fi disociat de elementul mirean.

Concluant este ca mirenii nu sunt doar un element decorativ in Biserica, prezenta lor

conditioneaza lucrarea sacerdotala si principiul sinodal, fiind complementari lucrarii
mantuitoare a Bisericii împreunã cu ierarhia.

Chiar daca Biserica Ortodoxa are un caracter episcopal, episcopul fiind capul
Bisericii, existenta lui nu are motivatie fara elementul laic, nefiind nicidecum un scop
in sine, necesitatea prezentei lui fiind conditionatã strict de existenta celeilalte parti
constitutive obligatorii a Bisericii, adica mirenii.

Starea laica constituie un grup de membri ai Bisericii, deci si ai Trupului lui

Hristos, ce sunt purtatori ai calitatii de subiect de drept cu indatoriri si drepturi
corespunzatoare  partii constitutive esentiale a Bisericii.

Aceasta calitate nu deriva nicicum din exterior, si nu este conditionata de bunavointa

clerului, este de sine statatoare, exact ca cea a starii clericale, ambele exercitand
atributii conforme randuielilor stabilite de Biserica.

Deplasarea spre ultraierarhism in Biserica apuseana, dublata de unele crize si greseli

in Rasarit, au determinat crearea unei optici clericale laicofobe.

Indeplinirea indatoririlor cat si exercitarea drepturilor sunt aproape simultane si in

alternanta, practic nu pot fi separate in trairea individuala.

Credinciosii mireni au datoria sa se organizeze in comunitati bisericesti locale, iar

impreuna cu clerul sa participe la lucrarea mantuitoare a Bisericii, iar material prin
asigurarea celor necesare dainuirii acesteia.

De asemenea trebuie sa raspunda solicitarii slujitorilor Bisericii pentru orice

lucrare potrivita misiunii lor si necesarã intregii comunitati crestine.

In acelasi context, indatoririle laicilor sunt si indatoririle clerului sau monahilor, chiar
daca indeplinirea lor poate îmbraca forme diferite.

Participarea mirenilor la trairea bisericeasca este un drept si o obligatie derivate din

calitatea de membri constitutivi esentiali ai Bisericii, dupa cuvantul Mantuitorului
care se adreseaza deopotriva clericilor si laicilor cu asigurarea ca "Tot cel ce Ma va
marturisi pe Mine inaintea oamenilor, pe acela il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui
Meu celui din ceruri".

Starea clericala isi exercita prin indatoririle si drepturile religioase bine determinate

intreaga putere bisericeasca cu cele trei componente; invatatoreasca, sfintitoare si
carmuitoare.

Indatoririle si drepturile religioase ale laicilor raportate la cele trei elemente ale

puterii bisericesti, contureaza indeplinirea indatoririlor si drepturilor cu acoperire in
toate cele trei ramuri ale exercitarii puterii bisericesti.

Continutul exercitarii acestei participari si a limitelor ei, defineste in mod concret

pozitia mirenilor in Biserica ca element constitutiv obligatoriu.

In  starea lor harica mirenii isi lucreaza propria mantuire, si colaboreaza cu clerul la
intreaga lucrare sfintitoare si mantuitoare a Bisericii Ortodoxe.

Pe langa lucrarea propriei mantuiri, mirenii sunt chemati sa contribuie si la mantuirea
intregii obsti crestine, ce decurge din starea lor harica si importanta partriciparii ca
element constitutiv necesar existentei  Bisericii.

Exercitarea puterii sfintitoare se concretizeaza si prin participarera la Sfanta Liturghie,

aceasta neputand fi savarsita in absenta mirenilor, generand o stransa legatura intre
trairea laicilor si viata liturgica a Bisericii.

Pentru fundamentarea participarii credinciosilor mireni la exercitarea puterii

bisericesti, trebuie neaparat sa evocam caracterul sobornicesc al Bisericii Ortodoxe, ce
se intemeiaza pe participarea celor doua elemente distincte si constitutive, clerul si
laicii, cu prezenta de necesitate absolutã.

Chiar daca starea monahala este extrem de importanta, contributia ei la

cristalizarea imaginii de fond si forma a Bisericii Ortodoxe a fost decisiva, sa
reamintim cã nu este parte constitutiva obligatorie a Trupului Bisericii.

In concluzie trebuie precizat ca laicii se prezinta in Biserica alaturi de cler ca al doilea

element obligatoriu in alcatuirea Bisericii, fara de care nu este de inchipuit existenta
acesteia, cum nu se poate concepe nici lipsa clerului.

Clerul, prin starea harica superioara, prin drepturile ce-i sunt asigurate, constituie
elementul principal al trupului Bisericii, mirenii fiind elementul secundar, iar prin
conlucrarea acestor doua stari constitutive, se realizeaza lucrarea mantuitoare a
Bisericii.
In mod concret, aceasta conlucrare defineste colaborarea mirenilor cu clerul in
asigurarea exercitiului celor trei ramuri ale puterii bisericesti--invatatoresti,
sfintitoare, jurisdictionale.

Limitele acestei conlucrari sunt bine definite si departajate de randuieli canonice sau
traditionale, se asigura o justa identificare a indatoririlor si drepturilor celor doua stari
de necesitate indispensabile in Bisericã.

Marturisirea de credinta "Crezul", alcatuita la Sinoadele I si II ecumenice, reprezinta

esenta invataturii Sfintilor Parinti, afirmand fara echivoc existenta evidenta
a principiului sobornicitatii in trairea Bisericii Ortodoxe!

Acest adevar este in opozitie cu excluderea nejustificata a mirenilor ce se pozitioneaza

de partea adevarului revelat sau stabilit de Biserica in raport cu ierarhia acesteia,
identificându-se chiar parãsirea învãtãturii Sf Parinti.

Trebuie sa convenim ca reprosuri ale starii clericale adresate mirenilor in anumite

probleme de credinta, indepartarea nejustificata a acestora de la trairea, exprimarea si
apararea adevaratei credinte, nu sunt compatibile cu caracterul sobornicesc care este
temelia întregii trairii a Bisericii Ortodoxe.

"Unde, daca e necesar, dupa judecata lui Dumnezeu, copilul primeste darul vederii,
tanarului i se da cuvantul intelepciunii, erezia invatatului episcop e respinsa de
ciobanul neinvatat, ca astfel toti sa fie una in unirea libera a credintei vii, ceea ce este
o manifestare a Duhului dumnezeiesc". 

Teologul rus Homiacov exprima atat de frumos si convingator :

Taria neclintita, adevarul nesdruncinat al dogmei ortodoxe, nu atârna de cinul
ierarhiei; e pastrata de toata plenitudinea, de toata comunitatea poporului bisericesc,
care formeaza Biserica si Trupul Domnului.

Când Biserica lui Hristos este necinstită, trebuie să ai frică de tăcere, iar
adevărul să fie pâinea cea de toate zilele.