Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acele cutii le agăţau copiii neastâmpăraţi, pentru ca atunci când trecea maşina, să
atragă atenţia că acolo se întemeia o nouă familie sau poate o făceau doar pentru
distracţie. Este o practică greşită.
Mirele trebuie sa treacă peste pragul casei cu mireasa în braţe, pentru că în prag
stau duhurile rele. Trecând-o peste prag sunt alungate duhurile rele.
Oare este mai bine ca unul sa se cunune cu soţia, iar celalalt sa trăiască cu
viitoarea lui soţie în păcatul adulterului (desfrânare), decât să primească binecuvântarea
lui Dumnezeu? Multe perechi de fraţi s-au cununat religios în acelaşi an, spune părintele,
şi au fost fericiţi şi binecuvântaţi până la adânci bătrâneţi. Cei care spun ca au eşuat în
căsnicie aducând argumentul de mai sus nu cunosc adevăratele cauze. Nu timpul când se
cunună oamenii contează, ci sentimentele: Credinţa şi Iubirea sau Obiceiul şi Interesul.
Aşa cum avem doua mâini, tot aşa şi mirii trebuie sa aibă deja primite în ziua nunţii cele
doua binecuvântări: a părinţilor (cuscrilor) şi a preotului duhovnic. Deosebit de important
este ca înainte cu câteva zile de cununia religioasa, indiferent ca au greşit sau nu trupeşte
până atunci (fericiţi cei ce n-au greşit), ginerele şi mireasa sa se spovedească şi să se
împărtăşească şi odată cu ei să facă acelaşi lucru şi naşii lor.
Pentru a se căsători o fată, trebuie să meargă la un preot să-i treacă apa prin
cununii?
Aceasta este o practică vrăjitorească. Cununiile cuiva nu se pot lega sau dezlega
prin lucrări pământeşti. Apa trecuta prin cununii nu are nici o putere. Sfatul pentru cele
care vor să se căsătorească este să o facă din iubire curata, respectând poruncile lui
Dumnezeu.
1
Dacă mirii nu se spovedesc regulat în toate cele 4 posturi, este foarte bine şi de
mare ajutor pentru ei să se spovedească măcar înainte de Cununie, mai ales dacă au trăit
unul cu altul până la cununie. Timpul trăit împreună, fără cununie religioasă, se consideră
ca o perioadă de desfrânare şi de săvârşire a altor păcate care trebuie spovedite.
Atitudinea duhovnicilor care nu au îngăduit celor care au trăit unul cu altul, să primească
Sfânta Împărtăşanie, rămânând doar cu spovedania şi cu eventuala canonisire primită,
este corectă.
Încheiem această lucrare amintind cuvintele din Pastorala care se citeşte în acest
post al Naşterii Domnului în care Sfântul Sinod al Bisericii ne îndeamnă: ,,Cu dragoste si
responsabilitate pentru mântuirea sufletelor voastre, vă îndemnăm părinteşte să nu vă
lăsaţi copleşiţi de criză morală şi materială pe care o traversăm ca urmare a îndepărtării
oamenilor de Dumnezeu şi a lăcomiei nemăsurate după cele materiale.
2
Bibliografie selectivă:
Argatu, Părintele Ilarion, Ne vorbeşte Părintele Ilarion Argatu, Editura Mila creştină,
Bucureşti, 2004
Floca, Ioan N., Drept Canonic Ortodox, Vol.II, EIBMBOR, Bucureşti, 1990
Necula, Pr. Prof. DR. Nicolae, Sfântul Botez şi Sfânta Cununie azi. Îndrumător teologic
liturgic şi pastoral, Editura Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2011
RESURSE WEB:
Bădulescu, Preot Dan, Încercare de elucidare ale unor probleme legate de Sfântul Botez
în contextul actual, Articol publicat la adresa
http://www.scribd.com/doc/29294550/Despre-Sfantul-Botez