Biserica şi cele trei cercuri

Două cercuri închide omul, pâna la dreapta şi obşteasca Judecată. Primul cerc este
cel al vieţii pământeşti, pentru că din pâmânt ne-am născut, în pământ ne vom întoarce. Al
doilea cerc este de la judecata particulară, pâna la scaunul Judecăţii de apoi . Sf. Maxim
Mărturisitorul ne spune că la Judecată se va înfăţişa toată zidirea cea cerească şi
pâmântească. Există însă şi un al treilea cerc; prin comparaţie se poate vorbi de cercul cel
mai dorit, cel al vieţii veşnice.
Concordanţa acţiunilor oamenilor, cu voinţa Sfintei Treimi poate aduce bucurie
infinită în toate cele trei cercuri1. Ceea ce se întâmplă în primul cerc, se poate numi viaţă.
În al doilea cerc, avem viaţa vieţilor, iar în al treilea viaţa veşnică. Temporal omul trece
prin veac, veacul veacului şi vecii vecilor.
Sub pronia divină aproape tot ce ne înconjoară este cerc. Afeliul, longitudinea,
meridianele, circuitul apei, mişcarea planetelor, mediul înconjurător, habitatul, curcubeul ,
mişcarea de revoluţie, echinocţiul, zodiacul - toate au legătură cu cercul. Cerc este un
cuvânt ce provine din lat. circulus dar şi din cuvântul de origine anglo-saxonă circul. Cerc
prin demonstraţia lui Euclid este şi circumferinţă. Dacă cerc este ceea ce înconjoară, atunci
Dumnezeu care înconjoară tot este circumferinţă, pentru că El circumscrie tot.
V. Lossky vorbeşte de un geocentrism spiritual, ci nu fizic în care Pământul este în
mod spiritual central2. Tot el spune că cele şase zile ale creaţiei, corespunzând zilelor
săptâmânii, sunt stadii mai curând ierarhice decât cronologice. Diferenţiind elementele
create simultan în prima zi, ele definesc sferele concentrice ale fiinţei, în centru cărora
omul, se regăseşte pe sine însuşi3.
Temenii antropocentrism, geocentrism, teocentrism, atât de des folosiţi în tratatele
de teologie indică circumscrierea. Dumnezeu este cel care circumscrie iar dacă vorbim de
Biserică, ceea ce este Dumnezeu pentru om, aceasta este Biserica pentru credinţă.
Biserica în engl. church, ger. kirche, sued. kyrka, dan. kirke, isl. kirkja, este un
termen derivat din kuriakon4 (Casa Domnului), termen din greaca veche. Biserica este Casa
Domnului, iar creştinul vine aici în ziua Domnului (gr.veche i kiriaki). Deci şi Biserica are
putere să circumscrie şi Biserica poate fi cerc, acest lucru reieşind şi din asemănarea
etimologică : engl. circle, fr. le cercle, sp. el circulo, it. il circulo, bul. cqrkva, gr. kri’kos,
ki’rkos.
În vremurile de dinainte de căderea adamică poate că nu ar fi fost nevoie de
Biserică şi de acţiunea ei dumnezeiască, ce provine din propovăduirea Evangheliei lui
Hristos sau coborârea darurilor Duhului Sfânt. Aceasta pentru că la începuturi omul gândea
teocentric. În paradis, omul îşi activa funcţiile teocentric5. Din păcate după căderea perechii
edenice şi până astăzi omul a fost şi este mai preocupat de sine, astfel că s-a făcut pasul de
la teocentric, spre egocentric.

1
tot atâtea ca număr ca Persoanele trinitare
2
Vladimir Lossky, Introducere în Teologia Ortodoxă,
Ed. Enciclopedică, Bucureşti,1993, p 85
3
Ibidem, p 86
4
conform, Easton’ s 1897 Bible Dictionary
5
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Diacon Doru Costache,
Introducere în Dogmatica Ortodoxă, Ed. Libra, 1997, p 134
Cristian Şerban