VIAȚA REGELUI SOLOMON

Solomon a avut în tatăl său, David un exemplu viu de om care l-a

iubit pe Dumnezeu. Regele David, în poveţele date fiului său Solomon, se
referă la poruncile scrise în legea lui Moise: „şi păzeşte rânduielile
Domnului, Dumnezeului tău, pentru că, mergând în căile Lui, să păzeşti
poruncile şi dreptarele şi judecăţile care sunt scrise în cartea lui Moise, în
aşa fel încât tu să poţi înţelege cele ce vei face în toate lucrurile pe care eu
ţi le poruncesc" (III Regi 2, 3)1.
Regele Solomon a condus timp de patruzeci de ani (circa 961-922 î.
Hr.) cel mai puternic regat din istoria Israelului. El a fost al treilea rege al
Israelului, dupa tatăl său, regele David, și regele Saul. A devenit faimos
pentru înțelepciunea sa, intrată în legendă. A construit marele templu din
Ierusalim ș ia adus o perioadă de pace și prosperitate fără precedent în
întregul regat.
În capitolul III din Regi se află rugăciunea făcută de Solomon la
Ghibeon, unde se aflau la acea vreme tabernacolul şi altarul de bronz (I
Paralipomena 21,29), deşi Chivotul Legământului se afla la Ierusalim.
Dumnezeu i-a spus lui Solomon să întrebe ce şi-ar dori. Solomon a cerut
înţelepciune ca să-şi conducă poporul. Aceasta I-a plăcut lui Dumnezeu, care
l-a răsplătit din belşug (v. 10-13).
Începând cu III Regi 4-11 îl vedem pe Solomon în gloria sa. El şi-a
organizat cu mare grijă regatul. El era autoritatea supremă.
O parte importantă din înţelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui
Solomon, se vede în Proverbe, Cântarea lui Solomon (sau Cântarea
Cântărilor) şi în Ecclesiast, la care se adaugă cele 1005 de cântece pe care el
le-a scris (III Regi 4,32).
Solomon a domnit împreună cu tatăl său până la moartea lui David.
Prima inițiativă a lui Solomon după moartea tatălui a fost să elimine
dușmanii regatului. După ce i-a îndepărtat pe cei care îi amenințau
autoritatea, Solomon se va concentra asupra dezvoltării și îmbogățirii
regatului.
Solomon moștenise de la tatăl său un regat imens care se întindea de
la Eufrat până la granița cu Egiptul. El a consolidat regatul în interior, prin
organizarea administraţiei și armatei. Sub domnia sa, Ierusalimul s-a extins
prin construcţii noi, între care cea mai importantă a fost Templul. Relațiile

1
Pr. Prof. Prelipcean (coord.), op.cit., p. 66.
sale externe au permis dezvoltarea comerţului și înflorirea economică a
statului2.
Regele Solomon controla principalele drumuri între Egipt și
Mesopotamia: rutele internaționale cunoscute ca ,,Via Maris” și ,,Drumul
Regilor”. Comerțul care se făcea de-a lungul acestor rute a crescut foarte
mult la prosperitatea regatului evreiesc, deoarece Solomon a instituit un
sistem de taxe, oferind în schimbul acestora siguranța transportului3.
Solomon pare să fi avut o relație economică apropiată cu regele Hiram
al Tirului, care i-a ajutat pe israeliți să-și dezvolte afacerile navale, ceea ce
le-a permis să ajungă în Africa și să aducă de acolo aur, argint, fildeș, pietre
prețioase, lemn de cedru, de abanos și de santal. Importa și cai și care de
luptă, de unde și faima uriașelor ,,grajduri ale lui Solomon”. Fastul regelui
Solomon este descris în Sfânta Scriptură astfel: ,,Astfel Solomon a întrecut
pe toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune. Şi toţi regii ţărilor căutau
să vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care i-o pusese
Dumnezeu în inima lui. Şi fiecare din ei îi aducea vase de argint, de aur,
veşminte, arme, aromate, cai şi catâri, în fiecare an. Solomon avea patru mii
de iesle pentru caii de pe la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi,
aşezaţi în cetăţile unde avea carele şi pe lângă rege în Ierusalim. El domnea
peste toţi regii, de la râul Eufrat până la ţara Filistenilor şi până la hotarul
Egiptului. Şi a făcut regele să fie aurul şi argintul preţuit în Ierusalim ca
pietrele de pe drum, iar cedrii, din pricina mulţimii lor, i-a făcut să fie
preţuiţi ca smochinii cei sălbatici de prin locuri joase. Cai pentru Solomon i
se aduceau din Egipt şi din toate ţările” (II Paralipomena, cap. 9).
Astfel, în vremea lui Solomon evreii aveau o cavalerie formată din
12.000 de oameni și o grupare importantă de care de luptă. De asemenea,
Solomon s-a preocupat de fortificarea Ierusalimului și a altor orașe.
Templul din Ierusalim și palatul lui Solomon reprezentau poate cele
mai grandioase clădiri ale timpului, construite din materiale rare și scumpe,
fabricate de meșteri și arhitecți iscusiți. Construcţia Templului a durat șapte
ani, în timp ce, construcția palatului lui Solomon a durat treisprezece ani.
Solomon este, de asemenea, cunoscut și ca regele evreu cu cele mai
multe soții. El s-a căsătorit cu membrii ai familiilor regale din alte nații,
chiar cu fiica regelui Egiptului, pentru a stabili relații bune și legături strânse
cu vecinii săi. El a avut câteva sute de soții şi concubine, acesta fiind și unul
dintre motivele pentru care a alunecat de la dreapta credință.

2
Pr. conf. dr. Constantin Oancea, Introducere în Studiul Vechiului Testament (suport de curs), București,
2018, p. 15
3
Michael J. Findley, The Conflict Of Ages, vol. 5, Findley Family Publications, 2009, p. 23.

2
 Diplomația pe plan internațional a lui Solomon și dezvoltarea internă
au reușit să aducă bogăție și prosperitate fără precedent în Israel. Bogăția lui
Solomon a fost egalată doar de înțelepciunea sa, faimoasa ,,înțelepciune a lui
Solomon”, care este considerată în Vechiul Testament darul lui Dumnezeu.
Este cunoscut episodul biblic în care, înțelepciunea lui Solomon a fost
pusă la grea încercare când două femei au venit la el, ambele pretinzând a fi
mama aceluiași copil. Solomon, dându-și seama că adevărata mamă va fi
mai îngrijorată în legătură cu viața și bunăstarea copilului, a ordonat să se
taie copilul în două, sub pretextul că va da fiecărei femei o jumătate. Deși
una dintre femei era dispusă să accepte această soluție, adevărata mamă a
țipat alarmată, preferând să renunțe cu totul la copil decât să moară. Pentru
Solomon a fost limpede că femeia care a avut milă de copil era mama
acestuia şi i-a dat ei băiatul. În scurtă vreme, tot Israelul a aflat despre
această hotărâre judecătorească, iar poporul a recunoscut că Solomon avea
înţelepciunea lui Dumnezeu. Problema a fost astfel rezolvată, mama și-a
primit copilul, iar înțelepciunea și dreptatea regelui au intrat în istorie.
În anul patru al domniei sale începe zidirea templului pe muntele
Sion, acolo unde Avraam şi David aduseseră jertfe4. Edificarea o termină în
şapte ani. Hiram, regele Tirului, îi dă lemne de cedru de construcţie din
munţii Libanului şi meşteşugari iscusiţi. Afară de templu, pe care-1
împodobeşte foarte bogat, face şi alte clădiri publice: palat pentru rege şi
pentru regină, reclădeşte şi fortifică oraşele Baalbec, Tadmor, Chetib etc,
sădeşte vii şi grădini, construieşte apeducte şi şosele 5. Flota lui comercială,
instruită de fenicieni, marinari cu experienţă în navigaţie din porturile Elat şi
Eziongeber, pleacă în Ofir ca să aducă aur, argint, fildeş, pietre scumpe şi
alte bogăţii. Regina Saba vine să-i admire înţelepciunea şi luxul. El compune
3000 de parabole şi 1005 cântări (III Regi 5,12).
Faima lui Solomon de rege înțelept și drept s-a răspândit curând către
alte țări și vizitatori de peste tot veneau să-i aducă omagiul și să-i ceară
sfatul. Cea mai faimoasă dintre aceștia, dintre vizitatori, a fost regina din
Saba, care a venit cu alaiul ei, încărcată cu daruri prețioase. Voia să vadă cu
propriii ochi înțelepciunea și bogăția despre care auzise atât de multe și a
plecat impresionată. Mărturia reginei din Saba este o mărturie legată de
faptul că Solomon a avut daruri de la Dumnezeu.
Solomon introduce întru totul sistemul de conducere despotică al
regilor orientali, înconjurându-se de o curte foarte pompoasă şi luxoasă. Ţara
era împărţită în 12 districte, condusă de 12 conducători cu puteri
discreţionare şi despotice, pentru perceperea impozitelor, care aveau să
4
Prelipecean, 211.
5
Ibidem.

3
susţină lucrările cele pompoase ale lui Solomon şi viaţa de lux de la curtea
regelui (III Regi 4,7)6. Sistemul administrativ al lui Solomon ascunde în sine
un pericol iminent, fiindcă guvernatorii erau, în districtele lor, nişte stăpâni
cu totul arbitrari. De asemenea, pe timpul regilor s-a dezvoltat marea
proprietate de pământ (latifundiile)7.
Latifundiile regilor stăteau în frunte. Despre un oarecare Nabal se
spune că avea singur 4000 vite mici (oi şi capre, III Regi 25,2). Desigur,
pentru a creşte astfel de turme, Nabal trebuia să fi avut o proprietate funciară
considerabilă. Tot aşa se aminteşte despre Barzilai ca despre un mare senior,
care a avut posibilitatea să găzduiască pe regele David şi anturajul său, în
timpul refugiului din faţa lui Abesalom (II Regi 19, 34).
Lui Solomon îi sunt atribuite cu temei mai multe cărți biblice:
Cântarea Cântărilor, Proverbele și Ecclesiastul, care cuprind poezie,
filozofie, cugetări și mult sentiment religios.
Ca un aspect semnificativ, caracteristic al perioadei domniei lui
Solomon, se poate remarca faptul că deși au avut parte de vremuri de
glorie (în timpul domniei lui David) și de prosperitate economică (în
timpul domniei lui Solomon), evreii n-au fost capabili să facă față
provocării idolatriei. După Solomon, regatul evreiesc ,,s-a divizat în
două: în Sud, împărăția lui Iuda, iar în Nord, împărăția lui Israel. Din punct
de vedere spiritual, evreii au mers tot mai mult în jos, și din acest
motiv, Dumnezeu a îngăduit să fie cuceriți și deportați printre străini”8.
Există o întrebare legată de Regele Solomon, referitoare la cum ar
trebui acesta considerat. Regele Solomon a fost sfânt sau păcătos? Dacă, în
cazul Regelui David, lucrurile sunt mai simple (este considerat ca sfânt
prooroc), în cazul lui Solomon problema stă diferit. Este el sfânt, ne putem
închina lui, îl menţionăm în cult sau nu?
Trebuie remarcat că Solomon a avut sub imperiul învățăturilor
dobândite de la tatăl său un început promiţător. Mai precis Solomon se
bucură de daruri divine cu totul speciale: ,,Şi a dat Dumnezeu lui Solomon
înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe
ţărmul mării. Şi era înţelepciunea lui Solomon mai presus de înţelepciunea
tuturor fiilor Răsăritului şi mai presus de toată înţelepciunea Egiptenilor”
(III Regi 4,29-30).
În plus, el rămâne prin excelenţă ca regele constructor, zidind Templul
din Ierusalim. Capitolul 8 din III Regi menţionează chiar rugăciunea sa de la

6
Ibidem, 274
7
Ibidem, p. 211.
8
Iosif Feher, p. 219

4
sfinţirea templului, iar după III Regi 8,63, Solomon însuşi este cel care
sfinţeşte templul9.
Totuşi, pe de altă parte, se poate observa că dacă în cadrul
legământului dintre Dumnezeu şi David făgăduinţele tronului veşnic sunt
necondiţionate, atunci când aceste făgăduinţe sunt reluate la adresa lui
Solomon intervin condiţionări: ,,Dacă te vei purta după legile Mele, şi vei
urma după hotărârile Mele, şi vei păzi toate poruncile Mele, lucrând după
ele, atunci Îmi voi împlini şi Eu cu tine cuvântul Meu pe care l-am grăit
către David, tatăl tău” (III Regi 6,12; III Regi 9,4-5, II Regi 7,12-14). Acest
fapt sugerează posibilitatea pierderii făgăduinţelor divine dacă Solomon nu
se conformează modelului reprezentat de tatăl său, David10.
Așadar, domnia lui Solomon debutează prin ascultarea Legii lui
Dumnezeu. Iahve i se arată lui Solomon în două rânduri, ca marilor prooroci,
de aceea surprinde faptul că apusul vieții regelui rămâne umbrit de păcate.
Solomon s-a născut ,,pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Solomon s-a
născut pentru a face această lucrare”11. Nu este nevoie ca trandafirul să
spună: „Acum voi fi frumos și parfumat”. Nu este nevoie ca privighetoarea
să spună: „Acum mi-am pus în minte să umplu aerul cu expresii și melodii
frumoase și bogate”. Floarea s-a născut să înflorească și să-și împrăștie tot
parfumul într-o donație generoasă. Astfel, Solomon a intrat în această
lucrare în mod natural, așa cum i-a fost dat prin naștere și educație”12.
Cu toate acestea, căderea lui Solomon din cele ale credinței a fost
destul de gravă. Prima cauză a căderii lui Solomon a fost neascultarea faţă
de legea mozaică, lege care interzicea legătura matrimonială cu femeile
străine (Deuteronom 7,1-4). Concluzia este că ,,femeile i-au smintit inima
lui” (III Regi 11,3). Pe lângă multiplele căsătorii, oprite de Deuteronom,
Solomon a păcătuit şi mai grav prin idolatrie: ,,La timpul bătrâneţii lui
Solomon, femeile lui i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a
mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, ca inima lui David, tatăl
său” (III Regi 11:4).
Tradiţia biblică a căderii lui Solomon se regăseşte în Neemia
13,26: ,,Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege
ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege
peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat”.
Aceeaşi idee apare şi în elogiul adus personalităţilor din Vechiul Testament
în Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah: ,, Solomon a domnit în zilele păcii, şi
9
Diac. conf. dr. Alexandru Mihăilă, Solomon, sfânt sau păcătos? în Ziarul Lumina, 20 Iulie 2011.
10
Ibidem.
11
J. Parker, D.D., The Biblical Illustrator, Electronic Database, sursa:
https://biblehub.com/sermons/auth/parker/solomon's_predestined_work.htm
12
Ibidem.

5
Dumnezeu i-a dat odihnă primprejur, ca să înalţe templu întru numele Lui şi
să gătească loc sfânt în veci. Cât de înţelept ai fost în tinereţile tale şi te-ai
umplut ca un râu de înţelegere! A acoperit sufletul tău pământul şi l-ai
umplut cu pildele tale adânci la tâlc. La ostroave, departe, a ajuns numele
tău şi ai fost iubit întru pacea ta. Pentru cântece, pentru pilde, pentru
parimii şi pentru tălmăciri s-au mirat de tine ţările, Întru numele Domnului
Dumnezeu, Cel care S-a numit Dumnezeul lui Israel. [...] Dar ai plecat
sânurile tale femeilor şi le-ai făcut stăpâne pe trupul tău. Ai dat ocara întru
mărirea ta şi ai pângărit sămânţa ta, ca să aduci mânie peste fiii tăi şi greu
suspin peste neamul tău şi să se împartă regatul în două şi de la Efraim să
înceapă domnia răzvrătită. Iar Domnul nu va părăsi mila Sa şi nu Se va
depărta de la lucrurile Sale” (Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, cap. 47)
Totuşi, se observă că în aceste pasaje nu se pomeneşte nimic despre idolatrie
(apostazie), păcatul cel mai greu, ci doar de căsătoriile mixte cu femei de alt
neam13.
Portretul lui Solomon din Paralipomena este însă diferit. Spre
deosebire de Istoria Deuteronomistă (Cărţile Regilor), Cronicile
(Paralipomenele) trec sub tăcere în întregime căderea în idolatrie a lui
Solomon din III Regi 11, iar vina pentru ruperea regatului este mutată de la
Solomon asupra lui Ieroboam (2 Paralipomena 13:6-7) 14. Cronicarul îl
prezintă pe Solomon aşa cum este perceput în unele sinaxare sau în
iconografie, ca o persoană devotată lui Dumnezeu.
Această omisiune din materialul deuteronomist de către autorii
Paralipomenei este comparabilă cu cea de la începutul domniei lui Solomon,
când nu este relatată istoria sângeroasă a recunoaşterii lui Solomon de către
rivali. Prin aceasta, cronicarul urmărea reabilitarea lui Solomon ca model al
regelui pios şi înţelept, care a construit Templul din Ierusalim şi a întărit
regatul15.
Reabilitarea lui Solomon poate fi urmărită şi în Septuaginta, prin
comparaţie cu textul ebraic. Figura lui Solomon este amplificată la
maximum; dacă de pildă după textul ebraic Solomon a compus 1.005 cântări
(III Regi 4,32, în original 5,12), după Septuaginta, el a compus 5.00016.
Cărțile biblice în care apar evenimente din viața lui Solomon, adică III
si IV Regi arată faptul că mila lui Dumnezeu este cu mult mai mare decât
decăderea ilustrului rege. Practic, textele din cărţile III şi IV Regi aduc o
contribuţie preţioasă evoluţiei ideilor mesianice. Persoana în jurul căreia se

13
Diac. conf. dr. Alexandru Mihăilă, art.cit.
14
Raymond B. Dillard, 2 Chronicles, Word Books, Dallas, 1987, WBC 15, p. 2
15
Vladimir Petercă, Regele Solomon în Biblia ebraică şi în cea grecească, Polirom, Iaşi, 1999, pp. 101-103
16
Diac. conf. dr. Alexandru Mihăilă, art.cit.

6
grupează este Solomon, înţeleptul cărturar al epocii sale. Un atare text este
III Regi 9, 5. El face parte din grupul celor care au primit promisiuni legate
de „împărăţia veşnică”: „Atunci tronul domniei tale peste Israel îl voi ridica
pentru vecie, aşa cum i-am grăit lui David, părintele tău, zicând: «Nu-ţi va
lipsi bărbat cârmuitor în Israel»”17.
Avem aici făgăduinţa că ,,tronul împărăţiei lui Israel va fi totdeauna
ocupat. În conformitate cu această profeţie nu va lipsi niciodată domnitorul
din viaţa regală a lui Solomon. Solomon este trecător, dinastia lui însă este
eternă, cum eternă va fi şi împărăţia întemeiată de un descendent celebru din
familia lui Solomon. împărăţia aceasta dăinuieşte în veci, căci veşnicia îi
este garantată de caracterul omului reprezentativ pe care-1 vizează textul,
care va fi un descendent înrudit trupeşte cu înţeleptul Solomon”18.
Reabilitarea lui Solomon se regăseşte chiar în Scriptură, în cărţile mai
târzii precum Paralipomena, deci el a fost considerat un om drept de către
urmaşi. În asemenea cazuri, cultul liturgic demonstrează cel mai bine
statutul persoanei respective. De pildă, în Duminica sfinţilor strămoşi se face
la sinaxar ,,pomenirea Regelui Solomon, fiul lui David”19. Este adevărat că
alte persoane din Vechiul Testament au apelativul de ,,sfânt” sau ,,drept” şi
că, pe de altă parte, aici apar şi alţi regi nedrepţi, însă nici lui David nu i se
atribuie în acest loc din sinaxar nici un apelativ, deşi el este recunoscut
ca ,,sfânt proroc”20.
În acest context, decisivă devine practica picturală bisericească, în
care există icoane cu Solomon ca sfânt prooroc. În Erminia picturii
bizantine, Dionisie din Furna îl menţionează pe ,,proorocul şi regele
Solomon”. Aceasta demonstrează că Biserica reţine prin iconomie viaţa unei
personalităţi, privind-o în întregime21. Lui Solomon nu i se adresează
rugăciuni, dar el apare iconografic ca un sfânt al Vechiului Testament care
prin umbră şi nedeplin L-a preînchipuit pe Hristos, fiind strămoş al lui
Hristos, şi a scris sub inspiraţie divină cărţi biblice (cinci la număr după
tradiţie, inclusiv necanonice şi apocrife: Pildele, Ecclesiastul, Cântarea
Cântărilor, Înţelepciunea lui Solomon, Psalmii lui Solomon)22.

17
Prelipcean, p. 172.
18
Ibidem.
19
Diac. conf. dr. Alexandru Mihăilă, art.cit.
20
Ibidem
21
Ibidem.
22
Ibidem.

7
8