Dupa melci

-eseu nestructurat-

Inca din cele mai vechi timpuri omul a dorit sa cunoasca cat mai multe, sa afle toate tainele naturii ce il inconjura. Si, ce e drept, aceste descoperiri ne-au usurat foarte mult viata. Insa niciodata nu trebuie sa uitam sacrificiile ce au fost facute pentru aceste lucruri. La fel ca si copilul din text, si noi am fost pusi de multe ori in fata unei asemenea experiente. El a dorit ca melcul sa iasa afara din cochilie, fara a se gandi la consecinte. El doar se juca. Ce rau se putea intampla? Din pacate, a descoperit raspunsul la aceasta intrebare foarte curand. Zdrobit de moartea melcului, baiatul a inteles, poate pentru prima data in viata lui, ca, desi este doar un copil, are putere asupra mortii unor fiinte atat de inocente. El a facut o descoperie, bineinteles, dar a meritat pretul, si, mai ales, i-a facut bine copilului aceasta descoperire? Eu cred ca nu, deoarece aceasta cunoastere duce la o maturizare sufleteasca a lui de la o varsta poate prea mica. Pe de alta parte, rolul jocului este cunoasterea. Ar fi invatat copilul mai multe daca nu s-ar fi jucat prin padure si nu ar fi observat natura ce il inconjoara? Bineinteles ca nu, si, de aceea jocul are un rol vital in cresterea armonioasa a copilului. Poate ca unele din aceste experiente il vor intrista, dar vor duce, in cele din urma, la o maturizare sufleteasca. In concluzie, parerea mea este ca jocul este foarte important in cresterea copilului, dar, de asemenea, poate duce la experiente neplacute, experiente ce ii vor aduce cunostiinte si abilitati noi. Deci, la fel cum descoperirile se fac cu sacrificii, la fel si jocul are greutatile lui. Dar este important ca atunci cand le vei intampina sa fii pregatit.