Sunteți pe pagina 1din 5

Trinomul de gradul II (în �)

Trinomul de gradul II este o expresie algebrică de forma ax 2 + bx + c cu a, b, c �� şi a �0 . Funcţia de

gradul II este o funcţie de forma f : �� �, f ( x) = ax 2 + bx + c cu a, b, c �� şi a �0 . Ecuaţia de gradul II

este o ecuaţie de forma ax 2 + bx + c = 0 cu a, b, c �� şi a �0 .

�2 b c�
Forma canonică sub care trinomul este uşor de studiat: ax + bx + c = a �x + x + �=
2

� a a�

c� � � b � b - 4ac � �
2
� b � D �
2
� b b2 b2 2
= a �x 2 + 2 x + 2 - 2 + �= a �
�x + � - =
� �a �x + �- 2 �, unde se notează
� 2a 4a 4a a� � � 2a � 4a 2 � � � 2 a � 4a �

D = b 2 - 4ac , numit discriminant sau realizant.


Graficul funcţiei de gradul II este o parabolă.
1) Minime sau maxime
2 2
� b � � b � D -D
Din forma canonică se observă că, deoarece �x + ��0 , �x + �- 2 � 2 , de unde rezultă că:
� 2a � � 2a � 4a 4a
D b
pentru a > 0 trinomul are un minim egal cu ymin = - care se atinge pentru x = - ;
4a 2a
D b
pentru a < 0 trinomul are un maxim egal cu ymax = - care se atinge pentru x = - .
4a 2a
� b D �
Punctul de coordonate V �- , - �se numeşte vârful parabolei. El este un punct de extrem (minim sau
� 2 a 4a �
maxim, depinzând de semnul lui a).
b D
Formulele sunt: xV = - , yV = - sau yV = f ( xv ) .
2a 4a
Exemplul 1: pentru f ( x) = x 2 - 4 x + 7 , rezultă V ( 2;3) , deci funcţia are valoarea minimă 3 care se atinge

pentru x = 2 .
Exemplul 2: pentru f ( x ) = -5 x 2 - 3x + 4 , rezultă V ( -0,3; 4, 45 ) , deci funcţia are valoarea maximă 4,45 care

se atinge pentru x = -0,3 .


Exemplul 3: Pentru ce valori ale parametrului m graficul funcţiei f ( x) = x 2 - 2(m + 1) x + m2 se găseşte

D
deasupra dreptei y = 3 ? Răspuns: Funcţia are un minim egal cu yV = - = -2m - 1 , trebuie ca yV > 3 , deci
4a
m < -2 .
2
� b � D
2) Tot din forma canonică, se observă că ecuaţia de gradul II este echivalentă cu �x + �- 2 = 0 , care se
� 2a � 4a
poate scrie:


Ecuaţia de gradul II se poate studia şi în numere complexe
2 2
� b � �D�
- ca diferenţă de pătrate dacă D > 0 , adică �x + �- � � �= 0 , de unde
� 2a � � 2
� �a


� b ��D� ��� b ��D� � -b � D
�x +
� �- �
� �
��
���x + �+ �
� �= 0 , rezultând 2 soluţii reale: x1,2 =

� ;
� 2a � �2a �
� ��� 2a � �2a �
� 2a
2
� b � -b
- ca binom la pătrat dacă D = 0 , adică �x + �= 0 , rezultând o soluţie x1 = x2 = 2a (se numără 2 rădăcini
� 2a �
pentru că e de gradul II, dar ele fiind egale, în mulţimea soluţiilor este un singur element) (Se poate constata

-b � D
că şi în acest caz formula x1,2 = conduce la acelaşi rezultat);
2a
- ca sumă de pătrate dacă D < 0 , în care caz nu există soluţii reale.
3) Parabola (graficul funcţiei de gradul II)
Intersecţia cu axa Oy este totdeauna în punctul ( 0;c ) .
Intersecţia cu Ox:
Ca urmare a celor de mai sus se poate constata că, în funcţie de semnul lui Δ, graficul funcţiei de gradul II:
intersectează axa Ox în 2 puncte distincte, de coordonate ( x1 ,0 ) şi ( x2 ,0 ) , dacă şi numai dacă D > 0 ,

� b �
este tangent la axa Ox în punctul �- ,0 �(care este chiar vârful), dacă şi numai dacă D = 0 sau
� 2a �
nu intersectează axa Ox dacă şi numai dacă D < 0 .
1 � 1�
Exemplul 1: Ecuaţia 2 x 2 - 5 x + 2 = 0 are D = 9 şi rădăcinile x1 = 2 şi x2 = , deci S = �2; �;
2 � 2

Exemplul 2: Ecuaţia -3 x 2 - 6 x - 3 = 0 are D = 0 şi rădăcinile x1 = x2 = -1 , deci S = { -1} ;

Exemplul 3: Ecuaţia x 2 + 3x + 4 = 0 are D = -7 şi nu are rădăcini reale, deci S = �.

Exemplul 4: Care dintre parabolele familiei f a ( x) = 2 x 2 - ax + 3 este tangentă la axa Ox? Răspuns: Din

condiţia D = 0 , adică a 2 - 24 = 0 , rezultă a = �2 6 , deci există două parabole care satisfac condiţia:

f �2 6 ( x ) = 2 x 2 m2 6 x + 3 .

b
Parabola are axă de simetrie verticala prin vârf, adică dreapta de ecuaţie x = - ; acest lucru se constată
2a

b b
din forma canonică, aceeaşi valoare a trinomului se obţine şi pentru x + şi pentru - x - , "x .
2a 2a
Cele două ramuri ale parabolei, simetrice faţă de verticala prin vârf sunt strict monotone:
- pentru a > 0 : - pentru a < 0 :

Există soluţii complexe (în �), obţinute cu aceeaşi formulă folosind D = i ( -D )


 2
Abstracţie de deplasări pe orizontală sau verticală, graficul poate să arate astfel:
- pentru a > 0 : - pentru a < 0 :

4) Semnul trinomului

� b � D �
2

Din forma canonică, pentru D > 0 , ax + bx + c = a �


�x + �- 2 �= a ( x - x1 ) ( x - x2 ) , cu tabelul de semn
2

� 2a � 4a �

(să zicem că x1 < x2 ), rezultă:

De reţinut aşadar că semnul trinomului este în general semnul lui a şi este semn contrar lui a numai în
intervalul dintre rădăcini, când acestea există.
2
� b �
Pentru D = 0 , deoarece ax + bx + c = a �x +
2
� semnul trinomului este totdeauna semnul lui a (sau 0).
� 2a �


� b � D �
2

Pentru D < 0 , deoarece ax + bx + c = a � + �- 2 �şi în paranteză este sumă de pătrate, semnul


2
�x
� 2a � 4a �

trinomului este totdeauna semnul lui a.

5) Relaţiile lui Viétte


Tot din forma canonică, descompunerea în factori ax + bx + c = a ( x - x1 ) ( x - x2 ) se poate scrie
2

ax 2 + bx + c = a �
x 2 - ( x1 + x2 ) x + x1 x2 �
� �. Prin identificare, rezultă că suma şi produsul rădăcinilor, notate s şi p,

� b
�s=x +x =-
� 1 2 a
satisfac relaţiile (relaţiile lui Viétte sau relaţiile dintre rădăcini şi coeficienţi): � (1).
�p = x x = c
� 1 2
a
Obs. Sistemul (1) nu poate fi folosit pentru rezolvarea ecuaţiei, deoarece conduce, prin substituţie, la aceeaşi
ecuaţie cu cea iniţială. El este util însă pentru ecuaţia cu parametru, însoţită de o condiţie suplimentară. Acea

condiţie împreună cu sistemul (1) generează un sistem de 3 ecuaţii cu 3 necunoscute: x1 , x2 şi parametrul.

Totodată rezultă că ecuaţia de gradul II cu rădăcinile x1 şi x2 este echivalentă cu ecuaţia x 2 - sx + p = 0 .

Cu această observaţie, putem rezolva “cu ochiul liber” ecuaţiile în care coeficientul lui x 2 (adică a) este 1.
Exemplul 1: Rezolvaţi ecuaţia x 2 - 5 x + 6 = 0 şi descompuneţi în factori trinomul x 2 - 5 x + 6

. Răspuns: Citim p = 6, s = 5 , deci x1 = 2, x2 = 3 . Atunci x - 5 x + 6 = ( x - 2 ) ( x - 3) .


2

x2 - 3x - 4
Exemplul 2: Simplificaţi fracţia: . Răspuns: La numărător p = -4, s = 3 , deci
x 2 - 12 x + 32
rădăcinile sunt de semne contrare, iar suma reprezintă diferenţa valorilor lor absolute. Ce
numere au produsul 4 şi diferenţa 3? 1 şi 4. Dintre ele cu “–“ va fi 1 deoarece suma are
semnul valorii absolute mai mari. Atunci rădăcinile sunt 4 şi -1. Numărătorul se descompune

ca ( x - 4 ) ( x + 1) . La numitor p = 32, s = 12 , deci rădăcinile sunt 8 şi 4 şi descompunerea

x 2 - 3x - 4 x +1
numitorului este ( x - 8 ) ( x - 4 ) . Atunci fracţia este = .
x - 12 x + 32 x - 8
2

2 3 2 � 3� 7
Exemplul 3: Formaţi ecuaţia cu rădăcinile şi - . Răspuns: s = + �- �= - şi
5 4 5 � 4 � 20

2 � 3� 6 3 7 3
p= ��- �= - = - . Ecuaţia este: x 2 + x - = 0 , sau, echivalent,
5 � 4 � 20 10 20 10

20 x 2 + 7 x - 6 = 0 .
Exemplul 4: Stabiliţi valoarea parametrului m pentru care rădăcinile x1 , x2 ale ecuaţiei

x 2 - ( m + 3) x - 4m = 0 îndeplinesc condiţia: x1 - 2 x2 = 14 . Răspuns: Avem de rezolvat

�x1 + x2 = m + 3

sistemul: �x1 x2 = -4m . Folosind prima şi ultima ecuaţie, găsim valorile în funcţie de m
�x - 2 x = 14
�1 2

2m + 20 m - 11
x1 = , x2 = şi substituim în ecuaţia a doua, obţinând ecuaţia în m:
3 3
m 2 + 17m - 110 = 0 . Rădăcinile acesteia au produsul -110 şi suma -17, deci ele sunt -22 şi 5.
Rezultă că sunt două cazuri: a) pentru m = -22 , x1 = -8 şi x2 = -11 şi b) m = 5 , x1 = 10 şi

x2 = -2 .